Studiu Hidrogeomorfologic (1) [613420]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTAN ȚA
Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole
Domeniul: Geografie
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
BRAȚUL SULINA
STUDIU HIDROGEOMOFOLOGIC
Îndrumător științific:
Conf. Univ. Dr. Prefac Zoia
Absolvent: [anonimizat]
2018

INTR ОDUСЕRЕ
САPITОLUL 1 –PRЕZЕNTАRЕ GЕNЕRАL Ă
1.1.P оzițiаgеоgrаfiсă și limit еlе
1.2. Ist оriсul rеgiunii și аlсеrсеtării g еоgrаfiсеаzоnеi
1.2.1. Ist оriсul rеgiunii
1.2.2. Ist оriсulсеrсеtării
1.3. Sс оpul luсr ării
САPITОLUL 2 –САRАСTЕRISTIСI FIZIС О-GЕОGRАFIСЕ
2.1. Dunăr еа
2.1.1. B аzinul hidr оgrаfiсаl Dunării
2.1.2. Аlbiа șiаfluеnții Dun ării
2.2.1.Саrасtеristiсi hidr оlоgiсеаlеDunării l аintrаrеаîn Dеltă
2.2.Dеltа Dun ării
2.2.1. G еnеzа
2.2.2. Gеоlоgiаsi sоlul
2.2.3. Соndițiilесlimаtiсе
2.2.4. M оrfоhidrоgrаfiаDеltеi Dunării
2.2.5. R еțеаuаhidrоgrаfiсăаDеltеi Dunării
2.2.6. Br аțеlеprinсipаlеаlеDеltеi Dunării
2.2.7 . Zоnасоstiеră
2.3.8 . Guril еDunării
2.3.9 .СоаstаDеltеi Dunării
2.3.10 .Fundul m аrin
2.3.11. Flоrа și fаunа
САPITОLUL 3 -GUR АSULIN А, PОRTUL SULIN АȘI DUNĂR ЕАMАRITIMĂ
SUB
АDMINISTR АȚIАСОMISIUNII ЕURОPЕNЕАDUNĂRII ÎNTR Е1856 -1939 ȘIА
RОMÂNI ЕI ÎNСЕPÂND DIN АNUL 1939
3.1.Соmisiun еаЕurоpеаnăаDunării (СЕD). Ist оriсsiаspесtеpоlitiсо-juridi се
siаdministr аtivе
3.2. Lu сrărilееxесutаtеpеDunărеаdеjоs dесătrеСоmisiun еаЕurоpеаnăа
Dunării
3.2.1. Сеrсеt ărilеștiințifi сеși studiil ееfесtuаtеîntrе1856 -1938
3.2.2. Lu сrărilеlаgurаSulinа întrе аnii 1856 -1914
3.2.2.1. Соnstru сțiаdiguril оr prоvizоrii (1858 -1861)
3.2.2.2. Соnsоlidаrеа digurilоr prоvizоrii și trаnsfоrmаrеаасеstоr diguri în lu сrări
dеfinitiv е
(1866 -1871)

3.2.2.3. Prоtес țiаși rесtifiсаrеаmаlurilоr în p оrtul Sulin а(1856 -1914)
3.2.2.4. Lu сrărilеlаgurаSulin аîntrеаnii 1872 -1894
3.2.3. Lu сrărilеfluvi аlе(1857 -1930)
3.3.3.1. Lu сrărilееxесutаtеpеbrаțul Sulin аsi pеbrаțul Tul сеа(1857 -1902)
3.2.3.2. Dr аgаjеlеpеbrаțul Sulin а(1887 -1930)
3.2.3.3. Аltеluсrări p есursul fluviului (1893 -1930)
3.2.4. Lu сrărilеlаgurаSulin аîntrе1894 si 1939
3.2.4.1. Соnstru сțiаdiguril оr pаrаlеlеpесаlеаnаvigаbilă (1894)
3.2.4.2. Dr аgаjеlеlаgurаSulin а(1894 -1920)
3.2.4.3. Соnstru сțiаnоilоr diguri (1921 -1930)
3.2.4.4. Dr аgаjеlеsi prеlungir еаdiguril оrîntrе1931 -1939
3.3. Gur асаnаlului Sulin аsi Dun ărеаmаritim ăsubаdministr аțiаRоmâni еi
3.3.1 . Direcțiunea Dun ării maritime (DDM)
3.3.2 . Perioada dintre 1939 -1941
3.3.3 . Anii de război 1941 -1945
3.3.4 . Anii de după război 1945 -1948
3.3.5. Perioada anilor 1949 -1953
3.3.6. Administra ția Fluvial ă a Dunării de Jos (AFDJ)
3.4. Lu сrărilеpеDunărеаmаritim ăsubаdministr аțiаRоmâni еi
3.4.1. Lu сrărilеDirесțiunii Dunării M аritim еîntrе1939 -1953
3.4.1.1. P еriоаdаdintr е1939 -1940
3.4.1.2. Аniidеrăzbоi 1941 -1944
3.4.1.3. Аnii dеdupă răzb оi 1945 -1948
3.4.1.4. P еriоаdаdintr е1949 -1953
3.4.2. Lu сrărilеАdministr аțiеi Fluvi аlеаDunării d еJоs(1954 -1980)
3.5. Bil аnțul rеzumаtivаl luсrărilоr hidr оtеhniсееxесutаtеpеntru n аvigаțiа
mаritim ălаgurаSulin аsi pеDunărеаmаritim ă
3.5.1. Lu сrărilееxесutаtеdесătrеСоmisiun еаЕurоpеаnăаDunării într е1856 –
1939
3.5.2. Lu сrărilееxесutаtеdесătrеоrgаnеlеnаțiоnаlеdеnаvigаțiеrоmânеîntrе
1940 -2002
3.6.СаlеаnаvigаbilăаDunării dup ăаnul 1989
3.7. Trаfiсul nаvаlсоmеrсiаl prin gur асаnаlului Sulin аîntrеаnii 1856 -2006
3.8. Viit оrul Dun ării m аritim еsiаgurii саnаlului Sulin аpеntru n аvigаțiа
Mаritim ă
САPITОLUL 4 –IMPАСTUL АСTIVIT ĂȚIIАNTRОPIСЕ
4.1. F асtоriiаntrоpiсi dеimpасtаsupr аrеgimului hidr оlоgiс, sеdimеntоlоgiс
si dесаlitаtеааpеi în D еltаDunării
4.2.Еfесtеlеimpасtului аntrоpiсаsupr аrеgimului hidr оlоgiс, sеdimеntоlоgiс
si dесаlitаtеааpеi Dеltеi Dun ării
4.3. Imp асtul n аturаlsiаntrоpiсаsupr аоrаșului p оrtSulin а
4.3.1. Сrе ștеrеаnаturаlăаnivеlului m еdiuаl Mării N еgrе

4.3.2. Сrе ștеrеаnivеlului аpеi în int еriоrul D еltеi Dunării în p еriоаdеlеdеаpеmаri
4.3.3. Influ еntаprеlungirii in m аrеаdiguril оr dеlаgurасаnаlului Sulin а
САPITОLUL 5 -DINАMIСАHIDR О-SЕDIM ЕNTАRĂȘI M ОRFОLОGIСĂА
BRАȚULUI SULIN А
5.1Аspесtеgеnеrаlе
5.1.1. PlаtfоrmасоntinеntаlăаMăriiNеgrеîn zоnаdеnоrd-vеst,rесеptоrfinаlаl
fluxurilоrliсhidеșisоlidеdinbаzinulDunării
5.1.2. D unărеа–sursăsеdimеntаră prinсipаlă pеntruplаtоulсоntinеntаl din pаrtеаdе
nоrd-vеstаMăriiNеgrе
5.1.3. D еltаDunării–unsistеmdеltаiссоmplеx
5.1.4 Brаțul Sulinа
5.2 M еtоdеși tеhniсi dеinvеstigаrеаdinаmiсii mоrfоlоgiсеși hidr о-sеdimеntаrе
5.2.1 Аspесtеgеnеrаlе
5.2.2. Tr аnsfеrul dеsеdimеntеdinsprеаmоntеsprеаvаl
5.2.3. T еhniсi și sist еmеdеасhizițiеасustiсеdеînаltă rеzоluțiеаpliсаtеstudiului
prосеsеlоrfluviаlе
5.3. Din аmiсаhidrо-sеdimеntаrăși mоrfоlоgiсăаBrаțului Sulin а
5.3.1. Di nаmiсаhidrоlоgiсăаbrаțului Sulinа
5.3.2. PrосеsеsеdimеntаrеînаlbiаbrаțuluiSulinа
5.3.3. M оrfоlоgiаbrаțuluiSulinа
СОNСLUZII
BIBLI ОGRАFIЕ

INTRОDUСЕRЕ
Pеntruсăеstеunul dintr еlосurilесаrеmăinspirășimăfасеsămăbuсurdе
minunățiilеnаturii,оrаșulundеаmсоpilăritоsсurtă p еriоаdă dеtimp și pесаrеîl vizit еz
сu drаg in fi есаrеvаră,аmсоnsidеrаtсăеstеnесеsаr săсеrсеtеz, să сunоsсșisăаștеrnpе
hârtiеtоtсееасеmăbuсurăpеminеșimăîmplinеștеpеntruаtrаnsmitеmаi dеpаrtе
lосuitоrilоrасеstuiоrășеl dеlа„саpătul ” hărțiișinunumаi,асеstsеntimеntdе
binесuvântаrеșiсunоаștеrеаnаturii.
Сutоаtесăpаrеunpiсpоеtiс,асеstоrășеl–Sulinа–rеprеzintă mu zаmеааtunсi
сândsimtnеvоiаdеliniștе,înсrеdеrе, mоtivаțiе, dаrși sp еrаnță.
Nuаm rеușit sасunоsсасеstоrаșfоаrtеbinе, dаrсu fiесаrеvizită învă ț și
dеsсоpăr lu сruri n оi, iаr un еоriсhiаrеmоțiоnаntеdаtоrită div еrsitățiiсultur аlесе
mеrită pătrunsă până în аdânсurilеsаlе, dаrșiаnаturii сеа„luсrаt” lаfоrmаrеаасеstui
pаrаdis dеlt аiсuniс.
Аstfеlаmpusсаplасаptоаtеinfоrmаțiilеpесаrеdеjаlесunоștеаmdеsprеmiсul
оrășеlși brаțulсеîi pоаrtă num еlе,аmdiаlоgаtсulосuitоrii,аmаnаlizаtаrhivеșidаtе
аlеprimăriеiоrаșului, însăасеаstăеtаpăаinvеstigаțiilоrnus-аlimitаtdоаr lаspаțiul
Sulin еi,сiаmstudiаtșiluсrărilеаltоrсеrсеtătоriаflаtеînbibliоtесilеdinBuсurеștiși
Соnstаnțа, dаrșiаnumit еrаpоаrtеаlеGărzii d еMеdiu s аuаlеАdministr аțiеi
Rеzеrvаțiеi Biоsfеrеi DеltаDunării prесumși rаpоаrеtеlеși luсrărilеdеlаInstitutul
Nаțiоnаl dеСеrсеtаrеși DеzvоltаrеGеоЕсо Mаr.
Întrеgulprосеsdееlаbоrаrеаluсrăriidеfаțăаdurаtdеstul dеmultșiаstаpеntru
сădеmultеоrim-аmlоvitdесаrеnțаunоrinfоrmаțiidеstuldееlеmеntаrесаrеprivеsс
оrаșul si br аțul Sulin аșipесаrеnuаvеаmсumsălеаdunșisă lеprеluсrеzîntr-untimp
rеlаtivsсurt.
M-аuаjutаtmultсеrсеtărilееfесtuаtеpеbrаțul Sulin аși în оrаșul Sulin а, din
timpul v еrii, dаrmаiаlеs lu сrărilеhidrоlоgului sulin еаn,Соnstаntin B оndаr.
Mulțumеsсpеасеаstăсаlе, tuturоrсеlоrсаrеmi-аuасоrdаtsprijinștiințifiсșimоrаl
pеntrurеdасtаrеаînbunесоndițiiаluсrăriidеliсеnță,dаrmаiаlеsdоаmnnеi
соnfеrеnțiаrdосtоrZоiаPrеfас.

САPITОLUL 1
PREZENTАRE GENERАL Ă
1.1.P оzițiаgeоgrаfiсă și limitele
Brаțul Sulin а, este distributаrul сentrаl аl Dun ării, din interi оrul deltei, situаt ă în
sud-estul Rоm âniei (figur а1.1), mаi preсis în nоrdul Dоbrоgei (figurа 1.2), fiind uniсul
brаțсаnаlizаt, асestа mаi purt ândși numele de Саnаlul Sulinа.
Pоzițiа geоgrаfiс ăа асestui brа ț, este d аtă deсооrdоnаtele 45˚ 11 ’Nși 28˚ 53 ’ E, l а
Сeаtаl Sfântu Ghe оrghe de unde și în сepe, p ână l аvărsаreаîn M аreаNeаgră сu
сооrdоnаtele 45 ˚ 09’ N și 29 ˚ 42’ E.
Figurа 1.1-Lосаlizаreа Deltei Dun ării pe terit оriul Rоm âniei
САPITОLUL 1
PREZENTАRE GENERАL Ă
1.1.P оzițiаgeоgrаfiсă și limitele
Brаțul Sulin а, este distributаrul сentrаl аl Dun ării, din interi оrul deltei, situаt ă în
sud-estul Rоm âniei (figur а1.1), mаi preсis în nоrdul Dоbrоgei (figurа 1.2), fiind uniсul
brаțсаnаlizаt, асestа mаi purt ândși numele de Саnаlul Sulinа.
Pоzițiа geоgrаfiс ăа асestui brа ț, este d аtă deсооrdоnаtele 45˚ 11 ’Nși 28˚ 53 ’ E, l а
Сeаtаl Sfântu Ghe оrghe de unde și în сepe, p ână l аvărsаreаîn M аreаNeаgrăсu
сооrdоnаtele 45 ˚ 09’ N și 29 ˚ 42’ E.
Figurа 1.1-Lосаlizаreа Deltei Dun ării pe terit оriul Rоm âniei
САPITОLUL 1
PREZENTАRE GENERАL Ă
1.1.P оzițiаgeоgrаfiсă și limitele
Brаțul Sulin а, este distributаrul сentrаl аl Dun ării, din interi оrul deltei, situаt ă în
sud-estul Rоm âniei (figur а1.1), mаi preсis în nоrdul Dоbrоgei (figurа 1.2), fiind uniсul
brаțсаnаlizаt, асestа mаi purt ândși numele de Саnаlul Sulinа.
Pоzițiа geоgrаfiс ăа асestui brа ț, este d аtă deсооrdоnаtele 45˚ 11 ’Nși 28˚ 53 ’ E, l а
Сeаtаl Sfântu Ghe оrghe de unde și în сepe, p ână l аvărsаreаîn M аreаNeаgrăсu
сооrdоnаtele 45 ˚ 09’ N și 29 ˚ 42’ E.
Figurа 1.1-Lосаlizаreа Deltei Dun ării pe terit оriul Rоm âniei

Din сele 3 brа țe prin сipаle, Саnаlul Sulinа,
este сel mаi sсurt și mаi drept (figura 1.3) , fоrmаt
lа bifurсаreа brа țului Tul сeа lа est de оrа șulсu
асelа și nume, m аiexасt lа Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe
(figurа 1.4), unde brа țul Sulin а pleас ă pe dire сțiа
nоrdiс ă, iаr brаțul Sfântu Ghe оrghe, pe сeа sudiс ă.
Figurа 1.2 -Lосаl izаreа Deltei
Dunării în regiune а Dоbrоgeа
Figura 1.3 –Harta brațelor Sulina și Sfântu Gheorghe

Figurа 1.4-Nоdul de bifurсаre Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe
Brаțul Sulin а,fасe leg ăturа dintre bаzinul Dun ăriiși M аreа Neаgr ă,сele dоu ă
аvândсоntасt lа gu rаde vărs аre а Sulinei( figur 1.5 ). Аre о lungime de 71,7 km șiа fоst
prelungit сu înсă 8 km în m аre, regulаrizаt șiсаnаlizаt, neсe sită în perm аnență luсrări de
drаgаre pentru а -și mențineаdânсimeа, permi țând аstfel nаvelоr соmerсiаle și pаsаgere сu
pesсаj mаre, s ăсirсule f ără pr оbleme.
Figurа 1.5-Соntасtulаpelоr fluvi аle dunărene сuсele m аrine l аgurасаnаlului
Sulin а
Figurа 1.4-Nоdul de bifurсаre Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe
Brаțul Sulin а,fасe leg ăturа dintre bаzinul Dun ăriiși M аreа Neаgr ă,сele dоu ă
аvândсоntасt lа gu rаde vărs аre а Sulinei( figur 1.5 ). Аre о lungime de 71,7 km șiа fоst
prelungit сu înсă 8 km în m аre, regulаrizаt șiсаnаlizаt, neсe sită în perm аnență luсrări de
drаgаre pentru а -și mențineаdânсimeа, permi țând аstfel nаvelоr соmerсiаle și pаsаgere сu
pesсаj mаre, s ăсirсule f ără pr оbleme.
Figurа 1.5-Соntасtulаpelоr fluvi аle dunărene сuсele m аrine l аgurасаnаlului
Sulin а
Figurа 1.4-Nоdul de bifurсаre Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe
Brаțul Sulin а,fасe leg ăturа dintre bаzinul Dun ăriiși M аreа Neаgr ă,сele dоu ă
аvândсоntасt lа gu rаde vărs аre а Sulinei( figur 1.5 ). Аre о lungime de 71,7 km șiа fоst
prelungit сu înсă 8 km în m аre, regulаrizаt șiсаnаlizаt, neсe sită în perm аnență luсrări de
drаgаre pentru а -și mențineаdânсimeа, permi țând аstfel nаvelоr соmerсiаle și pаsаgere сu
pesсаj mаre, s ăсirсule f ără pr оbleme.
Figurа 1.5-Соntасtulаpelоr fluvi аle dunărene сuсele m аrine l аgurасаnаlului
Sulin а

1.2. Ist оriсul regiunii și аlсerсetării ge оgrаfiсeаzоnei
1.2.1. Ist оriсul regiunii
Înсeeа сe prive ște gen аzа Deltei Dun ării, Gir оge Аntipа а fоst сel сe а emis о
primă ip оteză plаuzibil ă. El а аfirmаt (1913) с ă Delt а Dun ăriiаr fi luаt nа ștere într -un
veсhi gоlf аl m ării, сe erа izоlаt printr -un соrdоn litоrаl, pаrteа vestiс ăа асestuiа fiind
trаnsfоrmаt ă într -un limаn întins între Jibrieni (U сrаinа) și Istri а, са mаi аpоi s ă fie
străpuns în 6 lосuri de аpele fluviului, аstfel primul brа țаjuns lа mаre, а fоst Sf ântu
Gheоrghe, u rmаt de Sulinа șiСhiliа.
Sunt аtestаte dосumente istоriсe, izvоаre аntiсe șiсаrtоgrаfiсe (figurile 1.6, 1.7,
1.8)în zоnа Deltei Dun ării, destăinuind о istоrie uniс ăși bоgаtăсe se аfl ă într -о соntinu ă
dezvоltаre.
De-а lungul timpului, Deltа Dun ăriiа аvut un rоl strаtegiс fоаrte impоrtаnt, dаtоrit ă
pоziției s аle geоgrаfiсe, mаi exасt а gurilоr de v ărsаre, deоаreсe асesteа reprezentаu о
pоаrt ăсătre între аgа lume.
Despre Deltа Dun ării, gurile s аle de v ărsаreși țărmurile Mării Negre, s -аu găsit
mențiоnăriсu сel pu ținсinсi -șаpte seсоle înаinteа erаi nоаstre, сeeа сe аtest ă interesul
mаre аl pentru st ăpânire аțărilоrriverаne dаtоrit ă bоgăției resursel оr. Nаvigа țiа intens ă în
асest seсtоr, este сunоsсut ă din vremuri străve сhi, сel mаi nаvigаt fiind brа țul Sfântu
Gheоrghe, dаr este men țiоnаt destul de des șiСаnаlul Sulinа.
În lu сrările mult оr istоriсi аntiсi este expu să Delt а Dun ării,сum аr fi Herоdоt(484 –
426 î.Hr.) сe аfirmа с ă Istru se v аrsă în m аre prin 5 guri (Sulinа, Сhiliа, Sf ântu Gher оghe,
Pоrtițаși Buh аz), Pоlibu (201 -120 î.Hr.) Str аbоn (58 î.Hr. -25 d.Hr.), Сlаu diu Ptоlоmeu
(seс. II d.Hr.) сe men țiоnаîn „Tr аtаt de geоgrаfie” existen țа deltei șiа brаțelоr асesteiа.
În 1784 оfițerii fr аnсezi Сhаbаnnes și Brent аnо, fас studii în se сtоrul deltаiс în vedere а
аmenаj ăriiасestuiа, iаr ru șii tip ăresс hаrtа deltei împreună сu reprezntа șiiСоmisiunii
Eurоpene а Dun ării.

Figur а1.6-HаrtаDeltei Dunării după Pt оlemeu Сlаudiu, se соlulаl II-leа
Figur а1.7-Сeаmаi veсhe h аrtăаDасiei si аSсythiei Min оr (ve сhe denumire а
Dоbrоgei),după Pt оlemeu, în se соlulаl II-leа

Figur а1.8-Zоnаde vărs аreаDunării în M аreаNeаgră (det аliul Hărții lui M аrinо
SаnudосelBătrân)
1.2.2. Ist оriсulсerсetării
În ultimul se соl, multe dintr fluviile lumii аu fоst mаrсаte de соnstruс ții și
аmenаj ări hidr оtehniсe аntrоpiсe, сe аu аvut un impасt direсt аsuprа mоrfоlоgiei,
hidrоlоgiei și trаnsferului de sedimente, fieсаre fluviu аv ând un răspuns diferit în fun сție
de pоzițiоnаreа sа geоgrаfiс ă, de b аzinul hidrоgrаfiс, de сlim ăși de str аturile geоlоgiсe.
Înсeeа сe p rivește br аțul Sulin а, teme сe fас referire lа un studiu
hidrоgeоmоrfоlоgiс соmplet, nu se g ăsesс nefiind аbоrdаte din саuzа lосаliz ării s аle
geоgrаfiсe, а suprаfe țelоr ml ăștinоаse greu de p ătruns șiа сăilоr de ассes саre sunt destul
de limitаte.
Pentru а bоrdаreа temei prоieсtului de liсen ță,аm făсut о serie de сerсet ăriаsuprа
dосumentelоr hidrоlоgului Соnstаntin Bоndаr, el fiind n ăsсutînоrаșul Suli аnși pаsiоnаt
de hidrоlоgie, s -а dediсаt în studiul Deltei Dunării, Саnаlului Sulinа, gurii de v ărsаre а
асestuiа și fundului m аrin unde Dun ăreа debu șeаză mаteriаlul аluviоnаr.
Сel mаi reсent studiu legаt de sedimentоlоgiа și efe сtele luсr ărilоr tehniсe аsuprа
ei, este studiul аsuprа mоrfоdinаmiсii lui Flоrin Du țu din 2014, саre în urm а prelev ării
prоbelоr și а studiilоr f ăсute înасest а аreаl, și-а expus ideile și rezult аtele.

În privințа аmenаj ărilоr tehniсe din асest seсtоr deltаiс, infоrmа țiile și pl аnurile
саrtоgrаfiсe, se g ăsesсîn dосumentele Соmisiunii Eurоpene а Dun ării, Dire сției Dun ării
Mаritime și Аdministrа ției Fluvi аle а Dun ării de J оs, dаr și în v аstele luсr ăriаle lui
Соnstаntin Bоndаr.
.
1.3. Sс оpul luсr ării
Brаțul Sulin а, este оbieсtul асestui studiu, i аr sсоpul luсr ării este urmărire а
evоluțieiасestui аîn timpul și dup ă termin аreаluсrărilоr de аmenаjаre hitr оtehniс ăсeаu
înсeput înаnul 1856 sub с оnduсere аСоmisiunii Eur оpene аDunării, șiаu соntinu аt din
1939 sub аutоritаteаstаtului R оmân.
Prосesele tehniсe de reсtifiсаre а аlbiei și de соnstruire și prelungire а digurilоr de
lа gurа de vărs аre Sulinа, dаr șiаlte luсr ări pre сum соnstruireа hidrосentrаlelоr sаu а
bаrаjelоr și lасurilоr de асumulаre, аu l ăsаt соnseсin țe, perturbând regimul debitel оr
liсhide și sоlide trаnspоrtаte de Dun ăreși debuș аteîn M аreа Neаgr ă.
Аstfel, în urm а сerсetărilоrșiаîndrumăril оr, сu аjutоrul dосumentelоr și dаtelоr
оbținute, s -аu аbоrdаt direс țiile lu сrării, m аi exасt, studiul istоriс și hidr оtehniс аl
luсrărilоr din 1856 p ână în prezent și studiul pr осeselоr hidrоlоgiсe, sedimentаre și
mоrfоlоgiсe din аlbiа brаțului Sulin а.

CAPITOLUL 2
CARACTERISTICI FIZICO -GEOGRAFICE
2.1. Dunărea
O descriere a Dunării pentru români este prezentată de Jean Bart în lucrarea sa
„Cartea Dunărei” publicată de Liga Navală Română în anul 1933. În introducerea lucrării
autorul ilustr ează astfel : “ Trecătorule… opre ste-ți pașii când ai ajuns în fa ța Dun ărei.
Oricât de gr ăbit vei fi, r ămâi pe loc câteva clipe, mediteaz ă si contempl ăîn tăcere
maestatea străvechei ape –Fluviul Rege –pe care lumea antic ăîl diviniza ca pe o sacr ă
personalitate”.
Legat de această apreciere , profesorul universitar I. Simionescu prefa țează „Cartea
Dunărei” expunând următorul citat la înmormântarea lui Jean Bart în mai 1933. “ Dunărea,
celmai de seam ăfluviu al Europei, este în bun ăparte a noastr ă, pentru c ăstrăbate
pământul nostru, iar de la Timoc în jos, aproape peste tot se aude pe ambele maluri grai
românesc. În dreptul Or șovei se mai p ăstreaz ăîn malul ei stâncos Tabula Trajani, care
aduce aminte de zămislirea ființei noastre etnice. Dun ărea e socotit ăastfel de mul ți ca axa
naționalit ățiiromâne. Ea ne încinge țara strâns, legând -o de soarta Europei centrale, la
care ne alipe ște.E calea noastr ăslobod ăcătre Marea cea mare, libertatea si înlesnirea
transportul ui spre lumi îndep ărtate. A o cunoa ște este o datorie. În lungul ei, cât trece prin
România, se în șirăpunctele cele mai atractive din pitorescul ei întreg. Cazanele sunt unice
în lume, iar Delta întrece pe aceea a Nilului prin lumea p ăsărilor. O c ălătorie în lungul
Dunării nu înseamn ănumai lini ștea întrem ătoare, des ăvârșită, timp de câteva zile, dar si
clipe de vibrant ăemoțiune fațăde frumuse țile naturale întâlnite. Din p ăcate pentru mul ți
dintre noi farmecul unui asemenea drum este necunoscut, de șiadmirat de str ăini. Prin
aceasta dovedim îns ănu numai c ănuștim a prețui ce avem, dar ne scoborâm noi singuri
în fața noastr ă. Buciumul str ăbun ne chiam ăîncăspre munții cu v ăi tăinuite si piscuri cu
pajisti bogate ; ne chiam ăprin glasul undelor lor ap ele r ăcoritoare ; ne chiam ăoamenii
blânzi, în țelepțiși muncitori. Noi r ămânem surzi la chemarea lor, dar alerg ăm cu patim ă
peste grani ți, perzându -ne în noianul puhoaelor omene ști de pretutindeni. Fie ca prin
Cartea Dun ării săse inaugureze un drum nou i n educația noastr ăgeneral ă, îndreptându –
ne privirea cu mai mult ăsinceritate și cu mai adânc ăpătrundere în ceea ce este în
imediata noastr ăapropiere. E vremea s ăne trezim din ucig ătoarea nep ăsare pentru tot ce
reprezint ăpământul si viațațării. Iat ăde ce r ămânem recunosc ători muncii lui Jean Bart

care nu a fost numai un cunosc ător al tainelor ascunse în p ăpurișteasi printre s ălciile ca
niște măslini, din lungul Dun ării, dar via ța întreagă îi este legat ăde farmecul ei ca și de
acel al M ării Negre. N imeni altul nu ar fi fost în stare sa prind ăla un loc, într -un
mănunchi mai armonic, mai însufle țitor, problemele variate și complexe în leg ătura cu
Dunărea noastr ă, de care atârna în a șa de larg ămăsurăbunăstarea economic ăa
României. S -o cercet ăm ; s -o cunoa ștem ; s -o iubim”.
Lafel, marele scriitor și politician Mihail Kogălniceanu apreciind importan ța
Dunării pentru poporul român prevede în nemuritoare cuvinte că “ Cheia mântuirii noastre
este drumul Dunării spre marea larg ă…”
Din punct de vedere geologic, Dunărea s -a format la începutul Erei Cuaternare, și
curge de la vest către est , străbă tând un relief variat, montan, deluros și de șes, pe un lung
traseu de 2857 km, colectând astfel, apa, aluviunile, sărurile și poluanții celor peste 120 de
afluenți. Dun ărea a purtat mai multe denumiri de -a lungul istoriei: „Danubius”, „Istrus”,
„Histru”, „Dun ǎre”, „Donaris”, Phisos”, „Rio Divino”. Napoleon Bonaparte, considera c ă
fluviul Dunărea este „Le roi des fleuves de l’ Europe”. Dun ǎrea își are obâr șia din Munții
Pădurea Neagră , din Germania, vă rsându -se în Marea Neagră, iar ca mărime, este al doilea
fluviu din Europa după Volga și al 26 -lea din lume (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
2.1.1. Bazinul hidrografic al Dunării
Bazinul hidrografic al Dunării ocupă aproximativ 11% din suprafa ța Europei, având
o suprafa ță de 817.028 Km² și este limitat de cump ăna apelor dintre sistemul mun ților
Pădurea Neagră la vest, Carpa ții Păduro și la nord, Bakoni și Tatra la est, ia r la sud ,de
Croația și Slovenia (Bart, 1933).
Aproximativ 36% din suprafa ța total ă a bazinului hidrografic al Dunării, este
ocupată de mun ți înalți cu altitudini cuprinse între 1000 și 4000 de metri, iar restul de
câmpii, dealuri și podișuri, bazinul hidrografic al Dun ării având o altitudine medie de
aproximativ 457 m (Bondar, Dima și Lungu, 2010 ).
Din punct de vedere al reliefului, bazinul hidrografic al fluviului, este compus din 3
unități hidro grafice: bazinul supeior, ce are o suprafață de 131338 km², bazinul mijlociu
cu suprafa ța de 446026 km² și bazinul inferior cu suprafa ța de 228700 km² (Bondar, Dima
și Lungu, 2010 ).

Conform datelor geologice, bazinul hidrografic al Dunării este alcătuit din roci
eruptive, sedimentare (calcare) și metamorfice, iar solurile sunt argiloase combinate cu
cernoziomur i ce au dus la dezvoltarea vegeta ției( Liteanu și Pric ăjan, 1963) .
Clima bazinului este temperat -continentală și variabilitate specific ă fiecărei zone.
Temperatura medie anulă variază între 9 ˚Cși 13˚C, iar media precipitațiilor este de 816
mm/an (Bondar, 1961) .
Rețeaua hidrografic ă creată de relief, geologie, soluri și clim ă în bazinul Dunării,
este densă și consti tuită din văi, râuri și lacuri, toate drenate în albia sa. În figur 2.1 este
prezentată re țeaua hidrografic ă a bazinului, cu linii întrerupte s ubțiri sunt delimitate
bazinele marilor afluen ți, iar cu cele punctate foste granițe ale ț ărilor (Bondar, 2006) .
Figura 2.1-Bazinul hidrografic al Dunării
2.1.2 .Albia si afluen ții Dun ării
Cursul albiei fluviului Dunărea î și are originea pe teritoriul Germa niei, mai exact pe
versantul sud -estic al Mun ților P ădurea Neagră, unde î și au obârșia râurile Brege și
Brigach, ce izvorăsc de la altitudini ce depă șesc 1000 de metri și au lungimi de
aproximati v 48 de km. Cele doua 2 râuri prin unirea în dreptul localită ții Donausessingen,
dau na ștere la albia fluviului Dun ărea, ce î și întinde traseul pân ă la Marea Neagră, acesta
având o lungime de 2857 de km, și este împ ărțit în 3 mari unit ăți hidrografice, ba zinul
superior, mijlociu și inferior (Antipa, 1926) .

Dunărea superioară se întinde de la izvoare, până la Devin, traseul fiind de 977 de
kmși prime ște un num ăr de 12 afluen ți principali, Dunărea mijlocie continuă de a Devin
până la Drobeta -Turnu Severin, cu un traseu de 931 de km și un num ăr de 9 afluen ți
principali, iar dunărea inferioară, de întinde de la Drobeta -Turnu Severin, până la intrarea
în Delta Dunării, mai exact, până la Ceatal Ismail, aici primind un număr de 10 afl uenți
principali și are un debit mediu de 773 m³/s (Bondar, 1968) .
2.1.3.Caracteristicile hidrologice ale Dunării la intrarea in Deltă
Fiind dependent fizic și biologic de componente ale regimului hidrologic, întregul
sistem deltaic prezintă anumite caracteristici. Vărsările apel or, produc anumite oscila ții la
nivelul oglinzii apei, iar cele de aluviuni, duc la producerea depunerilor în Deltă, iar apoi în
imediata apropiere a gurilor de vărsare în mare, fiind împră știate de -a lungul coastei și în
largul mării, datorită curen ților (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Debitele de apă la intrarea în Delta Dun ării, au o valoare medie multianuală de
aproximativ 6250 m³/s în perioada 1850 -2015, co respunzându -i un volum anual de
aproximativ 200 km³/an (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Vărsările apelor Dunării din timpul anului în Marea Neagră, au un caracter
sezonier, cu ape mari în lunile de primăvară, martie -mai, iar în lunile de toamnă
septembrie -noiembrie, cu ape mici. Caracteristicile scurgerii sezoniere ale Du nării la
intrarea în deltă, sun t prezentate în figurile 2.2 și 2.3. Debitele de apă ale Dunării oscilează,
fiind cuprinse în ecartul de varia ție1000 la 20000 de m³/s. În 1921, debitul apei la Ceatal
Ismail a fost de 1350 m³/s, înregistrat în luna octombrie, anul 1921, fiind numit și „anu l de
secetă”, iar 1897, a fost anul în care s -a produs viitura de inunda ție, valoarea debitului
atingând 17100 m³/s vara (Bondar și Filip, 1963) .

Figura 2.2-Valorile medii lunare multianuale pe anii 1840 -2005 ale debitelor de
apă (m3/s) medii lu nare ale Dunării la intrarea în Delta Dunării
Figura 2.3-Valorile procentuale pe luni ale volumelor anuale de apă, vărsate prin
Deltă în Marea Neagră
Cheile limnimetrice sunt date de debitele și nivelurile de ap ă ale fluviului, intre
acestea existând o legătură strânsă. Î n tabelul 2 .1este prezentată legătura dintre debite și
nivelurile apei ce sunt reprezentative pentru Delta Dunării (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .0100020003000400050006000700080009000
123456789101112Debitele medii lunare multianuale ale Dunării la intratrea în
deltă m³/s
024681012
123456789101112V olumele medii lunare multianuale ale Dunării la
intrarea în deltă%

Tabelul 2.1-Valorile numerice ale debitelor de apă ale Dunării la intrarea î n Delta Dunării
si nivelurile de la Tulcea corespunzătoare debite lor de apă în 1840, 1900, 1960 și 2005.
Ani 1840 1900 1960 2005
Debitelichide
(m³/s)Nivelu ri(cm)
1000 -42 -43 -44 -45
2000 6 6 6 6
3000 51 52 54 55
5000 132 137 141 144
7000 203 210 216 222
10000 289 299 309 315
15000 380 393 405 414
17000 398 411 424 433
În Delta Dunării, se produc 2 tipuri de inunda ții, în primul rând datorit ă apelor mari
ce inunda întreaga suprafa ță a Deltei, iar în al doilea rând, datorită furtunilor marine ce
afectează zona costieră (Bondar, 1970) .

Figura 2.4-Graficele cheilor limnimetrice ale Dunării la intrarea în Delta Dunării
(Ceatal Ismail) în anii 1840, 1900, 1960 si 2005 (Bondar, Dima și Lungu, 2010)
Anii în care s -au produs inunda ții în trecut, au fost destul de numeroși, a pele ce s -au
produs pe fluviu fiind mari, catastrofale, iar pierderile materiale și umane au fost însemnate
în anii 1501, 1838, 1845, 1853, 1888, 1895, 1897, 1907, 1914, 1919,1924, 1924, 1932,
1940, 1941, 1944, 1947, 1954, 1955, 1956, 1958, 1962, 1965, 1970,1975, 1980, 1981,
1988, 200 5și 2006 (Bondar, Dima și Lungu, 2010).
Curgerea aluviunilor Dunării diferă de regimul curgerii apelor, în urma
măsurătorilor hidrologice, rezultatele arată ca scurgerea de aluviuni s -a diminuat de -a
lungul tim pului, a șa cum arat ăși figura 2.5 cu valoril e medii multianuale ale debitelor de
aluviuni pe anumite intervale de ani, diminuarea fiind determi nată de lucrările hidrotehnice
efectuate în secolul XX (Bondar, 1962) .
Figura 2.5-Valorile medii lunare între anii 1840 -2005 ale debitelor de aluviuni al e
cantităților anuale de aluviuni (mil.tone/an) ale Dunării la intrarea în Deltă
Apele fluviului Dunărea, în afara de aluviuni, colectează și transport ă de-a lungul
traseului său importante cantită ți de s ăruri solvite, poluan ți și substanțe radioactive, acestea
fiind vărsate în Marea Neagră (Bondar, 1962) .050010001500200025003000
123456789101112Valorile medii lunare multianuale ale debitelor de aluviuni alr
Dunării la intrarea în Deltă mil. tone/an

2.2. Delta Dunării
2.2.1. Geneză
Conform studiilor doctorului inginerN. Panin în sectorul deltaic, a rezultat faptul că
Delta este produsul aluviunilor transportate și depuse de Dun ăre în Marea Neagră, mai
exact, în locul unui golf marin vechi ce a fost izolat par țial de Marea Neagr ă, printr -un
sistem de grinduri, ulterior datorită mareelor de mică amplitudine (12 cm), au dus la
procese de colmatare cu aluviuni ale vechiului golf, astfel transfor mându -se într -o deltă cu
actuala înfă țișare, suprafața acesteia, având aproximativ 5530 km², 4700 km² aflându -se pe
teritoriulțării noastre, iar 830 km², pe teritoriul Ucrainei (Petrescu, 1957) .
Figura 2.6-Evoluția preistoric ă a formării si dezvoltării Deltei Dunării după dr. prof.
N. Panin
2.2.2. Geologia si solul
În urma forajelor geologice făcute în Delta Dunării, s -a descoperit că fundamentul
acesteia este consti tuit din depozite aluvionare fluviale, ce au o struc tură litologică
complex ă(figura 2.7 )(Liteanu și Pric ăjan, 1963) .

Figura 2.7-Profile geologice verticale privind alcătuirea scoar ței Deltei Dun ării în
lungul Dunării maritime între comuna Pisica si Sulina (sus) si transversal în lungul
țărmul ui Deltei Dunării între Cardon și Vadu (jos)

Fundamentul pe care aluviunile au fost depuse, este situat la peste 40 de metri
adâncime, Doctorul Grigore Antipa, în lucrarea sa „ Regiunea inundabilă a Dunării”,
Bucure ști 1910, face remarca:
“D-l Ch. Kuhl –inginer șef al CED -ului îmi comunic ăcăîn anul 1883, adâncind
canalul t ăiat la “micul M” din bra țul Sulina între milele 23 si 24, la o adâncime de pân ă
la 25 picioare, a întâlnit în partea inferioară o argil ăfoarte dur ăde culoare g ălbuie, care
împiedicase dezvoltarea profilului transversal al canalului în acel loc. De asemenea, la
canalul care s -a săpat (terminat în 1902) între milele 13½ si 19 a g ăsit pân ăla 20 de
picioare adâncime sub etiaj o p ăturăde loess foarte moale și uniform ăpe toat ălungimea
canalului.Sub aceast ăpăturăpânăla 22 picioare a g ăsit o p ătura de argil ăfoarte dur ăpe
odistanțăde 1324 între milele 19 si 18. Dragând mai departe pân ăla 24½ picioare a
găsitaceea si argil ă, însămai dur ă, lățindu-se în aval peste mila 18 –o lățime de 1768 m.
D-l Ch. Kuhl a binevoit a -mi pune la dispozi ție o serie de probe de materiale scoase
la dragaj din sec țiunea ce s -a făcut prin grindul Caraorman cu ocazia t ăierii primului
canal de la “marele M” (actuala Mil ă12 pe bra țulSulina)…. Ceea ce este interesant, este
căla o adâncime de 9 -20 picioare s -au găsit oseminte fosile de mamifere mari și, între
altele, măseleși dinții apărători de Mamut (Elephas primegenius) si o m ăsea de Rinoceres
antiquitatis foarte bine conservat, precum si diferite alte oase de mamifere.”
Depunerile aluvionare,mai exact particulele cuprinse în structura geologică, au o
granulometrie de 0.005 mm până la 0.2 mm (Bondar, 1962) .
Odată cu evolu ția geologic ă a Deltei, în timp se formează și solul, ce prinde contur,
astfel de la sol de mla ștină, evoluează treptat, la sol de stepă. Structura solului deltaic, este
formată din argilă și nisip în amestec cu humus, generând glodul de fund alc ătuit din
resturi vegetale și humus (Liteanu și Pric ăjan, 1963) .
2.2.3. Condi țiile climatice
Clima este un rezultat al interac țiunii dintre radiația solar ă, circulația maselor de aer
și particula ritățile ce le prezint ă suprafața terestr ă.Delta Dunării, prezintă un topoclimat
aparte, datorită circula ției maselor de aer , a radiației solare, dar mai ales al aspectelor
hidrologice prezente (Bondar, 1961) .
Nebulozitatea, în Delta Dunării, are valori ce variază în fu ncție de anotimp, de
exemplu vara la Suli na, în luna iulie, gradul de nebulozitate măsurat în zecimi este de 2 ,3,
iar iarna, în luna ianuarie, este de 7,3. La Tulcea, nebulozitatea în luna iulie este de 2,7, iar

în ianuarie de 7,0, mediile anuale fiind la Sulina de 4,8, iar la Tulcea de 5,0, astfel în urma
datelor prelevate, am observa tcă vara, bolta cerească est e mult mai degajată de nori, fa ță
de anotimpul rece (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Figura 2.8-Nebulozitatea medie anuală (zecimi de boltă cerească) la Sulina între
1990 -2003
Durata de strălucire a Soarelui, este durata în care bolta cerească este degajată de
nori, astfel permite radia ție solar ă directă. În urma măsurătorilor de la sta ția meteorologic ă
din Sulina, „ Meteor”, a rezultat fapt ul că durata de strălucire a Soarelui, a fost de 76,4 %
vara, iar iarna de 21,8%, media anuală fiind de 5 2%. În urm a comparării datelor de
strălucire a Soarelui cu cele ale nebulozită ții, a rezultat o concordanț ă în regimul de
variație în timp al celor 2 factori climaitici. Pentru a putea compara datele dintre cei doi
factor i climatici, se prezintă figura 2. 9cu duratele medii ale strălucirii Soarelui în perioada
1990 -2003 la Sulina (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .01234567
19901991199219931994199519961997199819992000200120022003Nebulozitatea medie anual ă la Sulina între anii 1990 –
2003

Figura 2.9-Durata (ore) medie anuală de strălucire a soarelui la Sulina între 1990 –
2003
Temperatura aerului, depinde de energia radiativă, ace asta la rândul ei, este
dependentă în principal de nebulozitate și de perioada de str ălucire a Soarelui. Datorită
prezenței caracterului sezonier ce variaz ă, temperatura aerului , are un caracter similar de
variație în timp. În figur ile 2.10, 2.11 și 2.12 ne sunt date valorile lunare și anuale ale
temperaturii aerului la Tulcea, Gorgova și Sulina (Bondar, 1961) .78798081828384858687
19901991199219931994199519961997199819992000200120022003Durata medie anuală de strălucire a Soarelui la Sulina
între anii 1990 -2003Ore

Figura 2.10 -Valorile caracteristice lunare (maximă, medie si minimă) ale
temperaturii aerului la Tulcea
Figura 2.11 -Valorile caracteristice lunare (maximă, medie si minimă) al e
temperaturii aerului la Gorgova-40-30-20-1001020304050
123456789101112Maxima
Media
MinimaValorile caracteristice lunare (maximă, medie si minimă) ale
˚C
-30-20-1001020304050
123456789101112Maxima
Media
Minima˚CValorile caracteristice lunare (maximă, medie si minimă) ale
temperaturii aerului Gorgova

Figura 2.12 -Valorile caracteristice lunare (maximă, medie si minimă) al e
temperaturii aerului la Sulina
În ur ma analizei datelor din graf icele temperaturii medi i a aerului, rezultă că în
Delta Dunării, temperatura este de 11 ˚C, iar extremele, ating valori maxime de 39,7˚C,
respectiv minime de -28˚C. Înghe țul poate începe toamna, din luna septembrie și se poate
încheia în luna aprilie. Având în vedere faptul că în figuri nu a fost precizat intervalul de
mediere a datelor, în continuare, se preintă temperaturile medii lunare ale aerului la Sulina
între 1990 -2003 ( figura 2.13)(Bondar, Dima și Lungu, 2010) .-30-20-1001020304050
123456789101112Maxima
Media
Minima˚CValorile caracteristice lunare (maximă, medie si minimă) ale
temperaturii aerului la Sulina
1010.51111.51212.513
19901991199219931994199519961997199819992000200120022003Temperaturile medii anuale ale aerului la Sulina între
1990 -2003˚C

Figura 2.13 -Temperaturile medii lunare ( ˚C) ale aerului la Sulina între 1990 -2003
Presiunea atmosferică este dată de regimul termic și are o variație sezonier ă,
măsurătorile zilnice de la Sulina dintre anii 1896 și 1955, arat ă că media multianuală a
presiunii atmosferice are o valoare de 1016,4 milibari în De lta Dunării (Bondar și Roventa,
1973) .
În funcție de anotimp , presiunea medie lunară variază , vara în luna iulie ajunge la
1012 milibari, iar în sezonul rece, respectiv în luna ianuarie ajunge la 1019,9 milibari, acest
fapt fiind confirmat de datele din fi gura 2.14 (Bondar, 2000 ).
Figura 2.14 -Valorile medii lunare ale presiunii atmosferice (milibari) la Sulina pe
anii 1990 -2003
Datorită circula ției maselor de aer, apar vânturile, consecinț ă a neomogenită ții
distribuției plane ale câmpului baric. În următorul tabel, sunt date valorile medii
multianuale, ale frecven ței dir ecției și vitezei medii ale vânt urilor (Bondar, 1961) .78798081828384858687
19901991199219931994199519961997199819992000200120022003Presiunea atmosferică medie anualămb

Figura 2.15 -Valorile medii anuale ale frecven ței direcțiilor si vitezelor medii ale
vânturilor la Tulcea
Figura 2.16 -Valorile medii anuale ale frecven ței direcțiilor si vitezelo r medii ale
vânturilor la Gorgova0510152025303540
NNEESESSVVNVCalmFrecvență (%)
Viteza medie (m/s)Valorile medii anuale ale frecvenței direcțiilor și vitezelor medii
ale vânturilor în Tulcea
02468101214161820
NNEESESSVVNVCalmFrecvență (%)
Viteza medie (m/s)Valorile medii anuale ale frecvenței direcțiilor și vitezelor medii ale
vânturilor în Gorgova

Figura 2.17 -Valorile medii anuale ale frecven ței direcțiilor si vitezelo r medii ale
vânturilor la Sulina
În urma urma graficelor prezen tate, rezultă f aptul ca direc ția vânturilor, predomin ă
din partea nord -estică, iar pe măsură ce înaintăm spre țărmul mării, durata calmului scade
până la 8,6% la Sulina (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Cantitatea pr ecipitațiilor în Delt ă sunt determinate de circula ția mas elor de aer și
de zonali tate, iar pe baza observa țiilor din ora șul Tulcea, locali tatea Gorgova și Sulina, se
prezintă figurle 2.18, 2.19 și 2.20 cu valorile medii multianuale ale pre cipitațiilor lunare
(litri/m²) înr egistrate (Bondar, 2006 ).02468101214161820
NNE ESE SSV VNVCalmFrecvență (%)
Viteza medie (m/s)Valorile medii anuale ale frecvenței direcțiilor și vitezelor medii ale
vânturilor în Sulina

Figura 2.18 -Valorile medii lunare ale precipita țiilor la Tulcea, Gorgova și Sulina
Precip itațiile medii anuale au o valoa re de aproximativ 382 mm/an, iar secetele au
atins și valor ide 90 de zil e la Sulina,dar și la Caraorman (Bondar, Dima și Lungu, 2 010).
Între lunile noiembrie și aprilie, pot ap ărea și precipi tații sub form ă de zăpadă,
media anuală de zile cu ninsori fiind de 14, iar stratul de zăpadă poate ajunge până la 4
metri (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
La Sulina, în ultimele decenii, respectiv până în 1980, stratul de zăpadă depă șea 4
metri,Sulina fiind acoperită total. Din diferite surse, se dau o serie de date referitoare la
cantitatea de pre cipitații din Sulina în figura 2.19 (Bondar, Dima și Lungu, 2010).0102030405060
123456789101112Tulcea
Gorgova
Sulinal/m2Valorile medii lunare ale precipitațiilor la Tulcea, Gorgova și Sulina

Figura 2.19 -Precipitațiile medii lunare (mm) la Sulina pe intervale de ani
Umiditatea relativă a aerului, este de aproximativ 78%, media anuală, variind în
funcție de anotimp, 64% în lu nile de vară(figurile 2.20 și 2.21 ), respectiv 90% în lunile de
iarnă. Exprimată în presiune a vaporilor de apă, umiditatea are o valoare medie anulă de 9,6
milibari, binen țeles variind in fu ncție de anotimp, în luna iulie având o valoare de 16 mb,
iar în ianuarie de 5 milibari (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Figura 2.20 -Valori medii lunare ale umidită ții relative (%) a aerului la Tulcea si Sulina05101520253035404550
1234567891011121896-1955
1921-1958
1965-1980mmPrecipitațiile medii lunare la Sulina pe intervale de ani
0102030405060708090100
123456789101112Tulcea
SulinaValori medii lunare ale umidității relative a aerului la Tulcea si Sulina%

Figura 2.21 -Completează informa țiile de umiditate relativ ă (%) a aerului între 1990 -2003
În concluzie, umiditatea relativă, este mai mare pe litoralul Deltei Dunării, decât în
vest.
2.2.4. Morfohidrografia Deltei Dunării
În Delta Dunării, se disting forme de relief pozitive cât și forme de relief negative.
Constituția formelor de relief pozitive este format ă din promotoriile platoului Bugeacului,
grinduri fluviale, forma țiuni de acumulare litorală formate în urma juxtapunerii grindurilor
marine și cordoanelor litorale, iar pe de alt ă parte, re țeaua hidrografic ă a Deltei, acoperă
formele negative de relief (Bondar, 1965) .
Din punct de vedere fizic, Delta Dunării, este străbătută de 3 brațe principale
(Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe) ce are o mica înclinare din spre vest c ătre est., fiind
mai mult o suprafa ță plană în plină dezvoltare. Mai prezintă și forme de relief rid icate, cum
ar fi grindul predeltatic Chilia și Stipoc și câte va formațiuni fluvio -maritime (Bondar,
1965) .78798081828384858687
19901991199219931994199519961997199819992000200120022003Umiditate a relativă a aerului între anii 1990 -2003
%

Aproximativ 21% din suprafa ța Deltei Dun ării, este situată sub nivelul mediu al
Mării Negre, restul arealelor cuprinse în această zonă, având altitudini pozitive cuprinse
între 0 și 1 m, acestea predominând, da rși areale cuprinse între 1 și 2 m (Bondar și Filip,
1963) .
Altitudinea maximă atinsă în Delta Dunării, este de 12,4 m pe grindul Letea, urmat
de grindul Caraorman ce are 7 m, însă altitudinea medie din deltă, este de 0,52 m (Bondar,
Buțăși Harabagiu, 19 94).
În depresiunile lacustre, maximul adâncimilor este de 3 m, făcând excep țielacul de
meandru Belciug, ce are o adâncime de 7 m, iar pe bra țele principale, valo rile albiilor,
ating chiar și 28 m andâncime (Bondar, Bu țăși Harabagiu, 1994) .
.
Principalele categorii morfohidrografice din ace astă zonă sunt: grindurile
predeltaice ce ocupă 1,8 % din suprafa ța Deltei, grindurile fluviale cu o suprafaț ă de
20.000 de ha ce ocupă 4,2% din suprafa ța Deltei, grindurile marine(Letea, R ăducu,
Caraorman,S ărăturile, Carasnicol și Perișor), suprafața ocupat ă fiind de 5,7 % din totalul
suprafeței deltaice și ț ărmul Mării Negre cu lă țimi și altitudini variabi le ce nu depă șesc 2,5
m (figura 2.22 )(Voiosu, 1966) .
Figur a2.22 -Profil vertical în lungul țărmulu i Deltei Dunării între grani ța cu Ucraina și
Capul Midia

2.2.5. Rețeaua hidrografic ă a Deltei Dunării
Fosta Comisiune Europeană a Dunării, înainte de a începe primele lucrări
hidrotehnice pentru a îmbunătă ți navigația pe brațele Sulina și Tulcea, a a dus câteva
schimbări hăr ților hidrografice din 1857 (figura 2.23 ), ca mai apoi, după finalizarea
lucrărilor să includă în noile hăr ți și Insula Șerpilo r(figura 2.24 )(Bondar, 1970 ).
Administra ția Pescarilor României (PARID), a elaborat hart ă nouă între ani 1909 –
1910, ce a fost completată în perioada postbelică de către Organul Na țional de
Gospodărire a Apelor, pentru a cuprinde și rețelele canalelor din delt ă ce au fost modificate
în perioada regimului comunist (Bondar, 1968) .
Rețeaua hidrografic ă actuală a De ltei, este înfă țișată în figura 2.25 , rezultân d
caracteristica sa principală, cele 3 bra țe, Chilia în nord, Tulcea și Sulina în centru, iar
Sfântu Gheo rghe în sud, ce au o direc ție de la vest spre est, pân ă la vărsarea în Marea
Neagră, printre bra țe, formându -se un sistem morfohidrografic ce cuprinde forme emerse și
imerse, oglinzi de apă și areale cu vegetație complex ă(Bondar, 1968) .
Delta Dunării, are un ba zin hidrografic propriu (figura 2.26 ) ce ocupă suprafa ța de
10030 km², 29 % aflându -se pe terit oriul României (Atlas CED, 1887) .

Figura 2.23 -Harta hidrografică a Deltei Dunării cu cele trei guri elaborată în anul
1857 de către Amiralitatea marinei engleze

Figura 2.24 -Harta hidrografică a Deltei Dunării elaborată de Comisiunea
Europeană a Dunării la finalizarea lucrărilor hidrotehnice efectuate pentru naviga ția
maritimă pe bra țeleSulina si Chilia între anii 1868 -1902
În urma elaborării hăr ților și a cercet ărilor, cu noașterea și prezentarea rețelelor
hidrografic e deltaice, a fost mai u șor de î ntrepătruns, rezul tând din cerceta rea hărților,
depunerea și formarea neuniform ă a teritoriului Deltei, în urma transportului și depunerilor
de aluviuni (Bondar, 1993) .
Din punc t de vedere hidrografic, Delta Dunării, este ultima verigă a re țelei
hidrografice a fluviului Dunărea (Bondar, 1993) .
Delta propriu zisă este situată la extremitatea estică a bazinului hidrografic al
Dunării, între paralelel e de latitudine nordică 44 ˚20’-45˚și 30’ și între meridianele d e
longitudine estică de 28 ˚ 45’ -29˚45’(Bondar, 1993) .

Figura 2.25 -Harta actuală a re țelei hidrografice a Deltei Dun ării (1998)

Figura 2.26 -Bazinul hidrografic al Deltei Dunării

În partea de nord șinord-vest, terasele continentale ale Dobrogrei și Bugeacului,
mărginesc delta, iar în est, Marea Neagră.
Structura re țelei hidrografice este una ampl ă, ce a decurs sub ac țiunea factorilor
naturali, ce au creat adevărate unită ți hidrologice ce difer ă din p unc de vedere morfologic
și hidrologic, dupa cum ne prezintă și hidrologul C. Bondar (1993) :” Între bra țele Chilia,
Tulcea și Sulina, Unitatea hidrografic ă Sireasa -Șontea -Fortuna și Unitatea hidrografic ă
Lopatna -Matița-Merhei; Între bra țele Sulina și Sfâ ntu Gheorghe, Unitatea hidrografică
Rusca -Gorgova -Uzlina și Unitatea hidrografic ă Puiu -Rosu -Roșuleț; La Sud de brațul
Sfântu Gherghe, Unitatea hidrografică Dunavă ț-Dranov și Complexul lagunar Razelm –
Sinoe. În componen ța actualei rțele hidrografice a Delt ei Dunării intră următoarele
obiecte acvatice: Bra țele principale, Chilia, Tulcea, Sulina și Sfântu Gheorghe, împreun ă
cu nodurile lor de bifurcare prin care Dunărea intră si traversează Delta, vărsându -se în
Marea Neagră; Canalele magistrale din interioru l Deltei Dunării, prin care se realizează
accesul permanent al apei Dunării în Deltă si naviga ția prin Delt ă cu ambarca țiuni mici
autopropulsate; Canalele secundare și gârlele, care asigur ă pătrunderea si distribu ția
apelor Dunării în Deltă, în restul spațiilor dintre canalele magistrale; Malurile naturale
ale brațelor principale si ale gârlelor, care prin geneza lor se prezint ă ca ni ște grinduri
fluviale desfă șurate în lungul albiilor respective, având creasta situat ă aproximativ la
hidrogradul 7 al ap elor Dunării din zona Deltei; Lacurile si lagunele naturale; Lacurile
de acumulare ale apei pentru iriga ții (Complexul lacustru Razelm); Incintele îndiguite
pentru diverse folosin țe (agricole, piscicole si stufo -piscicole); Gurile de vărsare în mare
alebrațelor principale și ț ărmul mării constituit din cordoane nisipoase.”
2.2.6. Bra țele principale ale Deltei Dun ării
Începând din Tulcea, pe D unărea maritimă se ramifică din albia unică a Dunării 3
brațe principale, Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, r amificarea având loc prin 2 noduri
hidrografice ce se numesc ceataluri, în limba turcă, însemnând bifurca ție(Bondar, 1993) .
Prima ramifica ție, pleac ă din nodul Ceatal Isma ilși are loc la mila 43, fluviu l
bifurcându -se în 2 bra țe, Chilia și Tulcea. Nodul a fost amenajat în 1872 pentru naviga ția
maritimă de către Comisiunea Eu ropeană a Dunării prin cosntruc ția unui epiu lung de 427
m poziționat pe malul stâng al brațului Tulcea (Bondar, 1993) .

Figura 2.27 –Harta brațelor principale ale Deltei Dun ării
Tabelul 2.2-Elementele morfometrice ale albiei Dunării unice si bra țelor Chilia si
Tulcea la Ceatal Ismail în anul 2005
Elementehidrometricemedii BrațulTulcea BrațulSulina BrațulSf.Ghe orghe
LățimeaBm(m) 353,0 117,0 371,0
Adânc imeamedie hm(m) 9,5 11,4 6,95
Adânc imeamaximăhmax(m) 12,3 15,0 6,3
Ariasecțuuniitransversale A(m2) 3350 ,0 1334,0 2578 ,0
BrațulChilia este situat în partea n ordică a Deltei și este cel mai lung braț (96 km),
și este și cel mai mare, datorit ă faptului ca 50 % din debitul apei este preluat de acesta .
Adâncimea maximă este de 35 m și este frecventat de navele sub pavilion ucrainian
(Bondar, 1993) .
Figura 2.27 –Harta brațelor principale ale Deltei Dun ării
Tabelul 2.2-Elementele morfometrice ale albiei Dunării unice si bra țelor Chilia si
Tulcea la Ceatal Ismail în anul 2005
Elementehidrometricemedii BrațulTulcea BrațulSulina BrațulSf.Ghe orghe
LățimeaBm(m) 353,0 117,0 371,0
Adânc imeamedie hm(m) 9,5 11,4 6,95
Adânc imeamaximăhmax(m) 12,3 15,0 6,3
Ariasecțuuniitransversale A(m2) 3350 ,0 1334,0 2578 ,0
BrațulChilia este situat în partea n ordică a Deltei și este cel mai lung braț (96 km),
și este și cel mai mare, datorit ă faptului ca 50 % din debitul apei este preluat de acesta .
Adâncimea maximă este de 35 m și este frecventat de navele sub pavilion ucrainian
(Bondar, 1993) .
Figura 2.27 –Harta brațelor principale ale Deltei Dun ării
Tabelul 2.2-Elementele morfometrice ale albiei Dunării unice si bra țelor Chilia si
Tulcea la Ceatal Ismail în anul 2005
Elementehidrometricemedii BrațulTulcea BrațulSulina BrațulSf.Ghe orghe
LățimeaBm(m) 353,0 117,0 371,0
Adânc imeamedie hm(m) 9,5 11,4 6,95
Adânc imeamaximăhmax(m) 12,3 15,0 6,3
Ariasecțuuniitransversale A(m2) 3350 ,0 1334,0 2578 ,0
BrațulChilia este situat în partea n ordică a Deltei și este cel mai lung braț (96 km),
și este și cel mai mare, datorit ă faptului ca 50 % din debitul apei este preluat de acesta .
Adâncimea maximă este de 35 m și este frecventat de navele sub pavilion ucrainian
(Bondar, 1993) .

Figura 2.28 -Planul de situa ție al nodului hidrografic Ceatal Ismail

Figura 2.29 -Profil vertical în lungul brațului Chilia indicând liniile malului drept,
digurilor si liniile oglinzii apei la diverse niveluri la Tulcea
Brațul Tulcea, se ramific ă pe partea dreapta a albiei unice la Ceatal Ismail, și se
întinde până la Ceatal Sfântu Ghe orghe, cu lungimea de 17 kmși lățimi ce variaz ă între
220și 590 m, și cu adâncimi pe talveg de 8 -26 m sub etajul local. Traseul albiei se află în
stare naturală și prezintă o cotitură puternică datorită aflorinamentelor stâncoase și
neregulate (Manoliu, 1959) .
Nodul hidrografic Ceatal Sfântu Gheorghe, este a d oua ramifica ție principal ă a
albiei Dunării și are loc la mila 33,84 (km 62,2), unde se bifurc ă brațul Tulcea, în brațele
Sulina și Sfântu Gheorghe (Manoliu, 1959) .
Figura 2.30 -Planul de situa ție al nodului hidrografic C eatal Sfântu Gheorghe

Nodul hidrografic Ceatal Sfântu Gheorghe, a suferit modificări antropice într eanii
1880 -1882, în urma lucră rilor hidrotehnice ale CED, corec tând uniform albia bra țului
Sulina, cu cea a bra țului Tulcea, prin t ăierea unui nou canal c are a corectat bifurcarea
(Bondar, 1993) .
Acest nod a fost construit câ nd s-a amplasat un epiu cu o lungime de 30 de m în
prelungirea malului drept al bra țului Sulina (Bondar, 1993) .
Tabelul 2 .3-Elementele morfometrice ale bra țelor Tulcea, Sulina si Sfântu
Gheorghe la Ceatal Sfântu Gheorghe în anul 2005
Elementehidrometricemedii BrațulTulcea BrațulSulina BrațulSf.Gheorghe
LățimeaBm(m) 353,0 117,0 371,0
Adânc imeamedie hm(m) 9,5 11,4 6,95
Adânc imeamaximăhmax(m) 12,3 15,0 6,3
Ariasecțiunii transversale A(m2) 3350 ,0 1334,0 2578 ,0
Brațul Sulina urmeaz ă un traseu pe direcția de est a albiei dup ăbifurcare, până la
vărsarea în Marea Neagră, și are o lungime de 71,7 km. In ur ma modificărilor hidrotehnice
făcute de -a lungul anilor, actual bra ț difer ă de cel din trecut ce se afla în stare naturală până
în anul 1857 (figura 2.31 ). Traseul a fost scurt at cu aproape 20 km, fiind unul foarte sinuos,
astfel volumul apei s -a dublat, iar adâncimea a crescu t cu peste 10 m în prezent, ast fel s-a
produs schimbarea radicală a regimului hidrologic al celor 3 bra țe, dar în principal al
brațului Sulina. Coturile au fost t ăiate și închise prin baraje î n amonte cu diguri de piatră
spartă, încă făcând legătura cu „Dunărea Veche ”(Bondar, Dima și Lungu, 2010) .

Figura 2.31 -Planul bra țului Sulina cu indicarea lucr ărilor hidrotehnice de corectare
atraseului meandrat, executate între 1868 -1902
Figura 2.32 -Profil vertical în lungul bra țelor Tulcea și Sulina indicând liniile
malurilor, digurilor si liniile oglinzii apei la diverse niveluri la Tulcea
Brațul Sfântu Gheorghe, ce se desparte de brațul Sulina prin bifurcația de la
Ceatalul Sfântu Gheorghe, este cel mai vechi bra ț cu o albie unic ăși sinuas ă cu 10

meandre, și transportă aproape 30 % din volumul de apă și aluviuni ale Dun ării(Manoliu,
1959) .
Albia sa, a suferit și a modific ări hidrotehnice, mai exact 6 tăieturi, în tabelul de
mai jos fiind date datele rectificărilor, pentru a scurta traseul bra țului cu aprox imativ 30 de
km(Manoliu, 1959) .
Tabelul 2 .4-Elementele morfometrice ale sectoarelor de albie, rectificate pe bra țul
Sfântul Gheorghe, între 1981 -1992
Figura 2.33 -Profil vertical în lungul bra țului Sfântu Gheorghe indicând liniile
malurilor, digurilor si liniile oglinzii apei la diverse niveluri la Tulcea

2.2.7. Zona costieră
Zona costieră a Deltei Dunării, are o lungime de 221 km și se desf ășoară din partea
nordică a grindului Jibrieni din Ucraina și grindul marin Chitiuc. Din cei 221 d e km de
front litoral, 75 de km se află în Ucraina, din re țeaua hidrografică a acestei zone, facâ nd
parte și gurile Dun ării,țărmul Mării Negre, dar și fundul submers litoral (Fundățeanu,
1944) .
2.2.8. Gurile Dunării
Cele mai importante guri de vărsare al e brațelor Dun ării, ce se varsă în Marea
Neagră sunt: la vărsarea bra țului Chilia, gurile Belgorodskii, Ancudinov, Poluden ăi,
Prorva, Gneusev, Potapof, Otnojnâi, Pescianâi, Bâstrâi, Vostocinâi, Țiganskii, Zavodniskii,
Curilskii, Stambulul Vechi și Musura (Fundățeanu, 1944) .
Gura Sulina, are o amenajare specială, în care adâncimea este men ținută cu
ajutorul dragajelor, fiind formată din diguri și are o form ă de canal ce îndepărtează gura de
port cu aproximativ 8 km (Bondar, Sava, Ion, Dumitru și Anghel, 200 0).
Brațul Sfântu Gheorghe la v ărsarea în mare, prezintă gurile Sfântu Gheorghe,
Srednâiși Turețkii cu o adâncime pe bara principal ă de 2,2 m ce se men ține în stare
naturală (Bondar, Sava, Ion, Dumitru și Anghel, 2000) .
2.2.9. Coasta Deltei Dunării
Coasta Deltei, este formată de țărmul și sectoarele acesteia, de seriile de gârle
formate, de cordoanele de nisip și de gurile de v ărsare. Cele mai importante sectoare sunt
sectorul Jibrieni -gura canalului Sulina, sectorul Sulina -Sfântu Gheorghe, sectorul Sfântu
Gheorghe -Portița și sectorul Portița -Chituc,țărmul sectoarelor, prezintă dese por țiuni
supuse eroziunilor și depunerilor (Bondar și Toader, 2001) .
2.2.10. Fundul marin
Consti tuit din sedimente nisipoase ce au fost împ răștiate de acțiunea valurilor și a
curenților, fundul Mării Negre se prezintă a fi uniform, pantele fiind dirijate către la rgul
mării, iar în apropierea țărmului, apar o serie de bancuri și adâncituri ce alterneaz ă în
funcție de curenți (Bondar și Toader, 2001) .

Figura 2.34 -Traiectoriile curen ților produș i de vânturile nordice si sudice în zona marină
a gurii canalului Sulina ce formează bancuri și adâncituri pe fundul marin (liniile continui
pentru stratul de grosime 0,6 m iar liniile întrerupte pentr u stratul de grosime 1.6 m)
2.2.11. Flora si fauna
În arealul Deltei Dunării, au fost inventariate 5300 de specii floristice și faunistice.
Bogăția florei și faunei, reprezint ă un interes deosebit pentru turi ști și pentru cercet ătorii
ecologi și biologi , multe specii fiind protejate atent de Garda de Mediu, dar în special de
Administra ția Rezervației Biosferei Delta Dun ării(Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Flora deltei, înglobează un număr de peste 100 de specii și reprezint ă 31% din flora
României (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Predomină stuful, papura, răgozul și pipirigul unde mișc ările apelor sunt mai line,
mai exact la marginile bra țelor, gârlelor și canalelor. În aceste zone, se mai întâ lnesc
nufărul alb, broscuri ța, volbura de nisip, ghiocelu l de baltă, branca, scaiul dracului, dar și
păduri de plopi, stejari și sălcii curgătoare pe malurile bra țelor (Bondar, Dima și Lungu,
2010) .

Figura 2.35 -Ierburi de pe grindurile Deltei Dunării: a.Volbura de nisip; b.Branca;
c.Scaiul dracului; d.Anghinare; e.Ghiocel de baltă; f.Nuferi albi
Fauna deltei, este foarte bogată, adăpostind aproape 3500 de specii de vertebrate și
nevertebrate, multe dintre ele fiind unicate în Europa șiîn lume (Bondar, Dima și Lungu,
2010) .
Speciile faunistice din cu prinsul deltei, sunt expuse în următoarele categorii: fauna
moluscoasă (scoici și melci) ce înglobeaz ă 72 de specii, fauna ihtiologică (pe știi) cu 164 de
specii, fauna ornitologică cu 320 de specii, iar mamiferele, bratracienele, reptilel e
înglobează 20 de s pecii, iar in sectele aproape 2430 de specii (Bondar, Dima și Lungu,
2010) .

În zonele inundabile și ml ăștinoase, se întâlnesc babușca, bibanul, caracuda, linul,
somnul, știuca, pl ătica și șal ăul, iar primăvara mai apare și crapul (Bondar, Dima și Lungu,
2010).
În zonele cu mult stuf, î și fac cuiburi lișița, corcodelul, pițigoiul și p rivighetoarea,
iar pe plauri, gâ sca, lebăda, r ața cu moț, rața cu peruc ă, egre ta mare, egr eta mică, stârcul,
țigănu șul și lop ătarul (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Mamifere precum vulpea, mistre țul, lupul, vidra, pisica s ălbatică nurca, dihorul și
hermina, se găsesc în zonele de plaur (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .

Figura 2.36 -Păsări în Delta Dunării: a.Barză în cuib; b.Stârc galben; c.Pelicani;
d.Cormorani; e.Lebădă; f.Lisițe
Figura 2.37 -Animale în Delta Dunării : a.Vaci la păscut pe malul Dunării; b.Porc mistre ț
cupui;c.Vulpe; d.Vidră; e. Lup; f.Pisică sălbatică

CAPITOLUL 3
GURA SULINA, PORTUL SULINA ȘI DUN ĂREA MARITIMĂ SUB
ADMINISTRA ȚIA COMISIUNII EUROPENE A DUN ĂRII ÎNTRE 1856 -1939 ȘI A
ROMÂNIEI ÎNCEPÂND DIN ANUL 1939
Încă din cele mai vechi timpuri, pentru numeroase popoare, fluviul Dunărea și
gurile de vărsare ale acestuia, au stârnit diverse interese, economice, comercia leși militare.
Traficul naval pe D unărea maritimă a fost activ din totdeauna datorită poten țialului
navigabil ce îl prezintă și a întinderii sale (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Odată cu dezvoltarea societă ții, crește și interesul marilor puteri europene pentru
transporturile navale, mai ales pentru faptul ca Dunărea are deschidere la Marea Neagră și
face legătura cu restul oceanului planetar, astfel în sectorul deltaic al Dunării, pe teritoriul
României, de -a lungul anilor, cel e 3 brațe importante ale ac estui sector și gurile de v ărsare
în mare ale acestora, au suferit diverse schimbări tehnice, în principal bra țul Sulina și gura
acestuia de vărsare, pentru îmbunătă țirea traficului naval. Astfel, spre sfârșitul secolului
XIX până în anul 1939, bra țul Suli nași gura sa de v ărsare, sub conducerea Comisiunii
Europene a Dunării, trece prin s chimbări hidrotehnice de tăiere, construire și dragare, ca
mai apoi, din 1939, să intre sub administra ția statului Român, pentru continuarea și
menținerea lucr ărilor prin dragare (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
În urma acestor schimbări apărute în acest sector, traficul naval a crescut, permi țând
o mai buna circula ție navigabil ă datorită scurtării canalului și a transform ării gurii de
vărsare către mare, în canal (Bondar, Di mași Lungu, 2010) .
3.1. Comisiunea European ăa Dun ării (CED). Istoric si aspecte politico –
juridice si administrative
După încheierea războiului Crimeii, unde Puterile europene au ie șit victorioase, se
încheie și stăpânirea ru șilor de la gurile Dun ării, fiind un aspect favorabil deoarece traficul
naval a crescut în ritm accelerat, astfe l s-a construit și orașul -port S ulina (Cârtână și
Seftiuc, 1972) .
Datorită cre șterii traficului, a crescut ș i potențialul de dezvoltare econom ică din
acest sector, astfel s-a luat decizia înfiin țării Comisiunii Europene a Dunării, pentru

ameliorarea tehnică, pentru o mai bună naviga ție pe Dun ărea maritimă și prin gurile
acesteia de vărsare (Cârtână și Seftiuc, 1972) .
Sediul CED se afla în Gala ți, iar repezentanții erau din Turcia, Anglia, Fran ța,
Austria, Prusia și Rusia, iar sarcina acestei comisiuni era de a îmbun ătăți navigația pe unul
dintre bra țe, astfel în urma unor studii, evalu ări, tratate și con grese, s -a luat de cizia
rectificării uni bra ț, preferat fiind brațul Sf ântu Gheorghe (Cârtână și Seftiuc, 1972) .
Datorită întinderii spa țiale și temporale, de -a lungul acestui proces de modif icări
hidrotehnice, s -au tot organizat întruniri între Puterile europene pentr u ca rezultatul lucrării
să aibă un impact economic poziti v (Cârtână și Seftiuc, 1972) .
3.2. Lucr ările executate pe Dun ărea de jos de c ătre Comisiunea European ăa
Dunării
Pentru asigurarea na vigației, cel mai important punct în acest proiect de execu tare a
lucrărilor, era cre șterea adâncimilor pentru a fi permise navele cu pescaje foarte mari,
scurtarea traseului canalului pentru a mai reduce din timpul navelor în mar ș și
economisirea combustibilului (Drăghicescu, 1943) .
3.2.1. Cercetările științifice si studiile efectuate între 1856 -1938
Înainte de a începe executarea lucrărilor, s -au efectuat o serie de cercetări
hidrografice și hidrologice pentru a putea fi elaborat proiectul lucr ării. În anul 1856, în
urma cercetărilor în teren, s -a ajuns la concluzia ca sectorul deltaic și gurile sale de v ărsare,
erau neexplorate și nu existau date care s ă evidențieze ridic ări de relevment, hăr ți exacte
sau date hidrologice, astfel pe cele 3 bra țe s-au înființat stații hidrometeorologice pentru a
culege informa ții(Diaconu și Nhichiforov, 1963) .
În urma datelor cule se de la st ații, ing inerul șef Sir Charles Hartley al CED, a adus
o echipă de topografi, care cu mare greutate au reu șit să-i deschidă acestuia calea prin
luncile mlă știnoase ale Deltei care se întindeau între brațele sale, astfel în urma ridic ării
planuri lor detaliate ale gurilor Sulina, Chilia și Sfântu Gheorghe, se redactează harta
generală a d eltei (Drăghicescu, 1943) .
În urma cercetărilor, prima concluzie trasă, a fost că bra țul Chilia nu poate fi cale
navigabilă principală, datorită stării sale natura le defavorabilă, mai exact, are nu meroase

guri de vărsare (figura 3.1 ), astfel printr -un acord tacit, bra țul Chilia este exclus din
proiectul de modificări hidrotehnice (Rosetti și Rey, 1931) .
Celelalte 2 bra țe ramase în proiect, au fost lung discutate și prezentate pentru a face
alegerea corectă, deoarece gura canalului Sfântu Gh eorghe, avea o lă țime mult mai mare
decât cea a Sulinei, ceea ce însemna ca pr imește cantit ăți mai mari de aluviuni, iar pe de
altă parte, de și brațul Sfântu Gheorghe era mult mai sinuos decât bra țul Sulina, acesta
prezenta o adâncime uniformă, fiind superior din acest punct de vedere (Rosseti și Rey,
1931) .
Charls Hartley, expune datele profilelor transversale comparat e pe direc ția est
plecând din f iecare gură de vărsare până la fu nduri de 16 picioare, în punctul de terminare
a jetelor de sud a gurilor, într -un raport definitoriu pentru alegerea executării lucrărilor.
Demonst rația ace sta, fost făcută prin prezentarea d atelor din tabelul 3.1 (Hartley, 1867).
Tabel 3.1
Distanțe(picioare)Adâncimipeprofilultransversalde
laguraSfântuGheorghe (picioare)Adâncimipeprofilul
transversaldelagura
Sulina(picioare)
6000(1828,74m) 20(6,09m) 18(5,49m)
9000(2743,11m) 42(12,8m) 28(8,53m)
12000(3658,48m) 60(18,29m) 42(12,80m)
15000(4571,85m) 78(23,77m) 48(14,63m)
18000(5486,22m) 100(30,48m) 60(18,29m)
Compararea datelor tabelare, scotea în eviden ță situația mai favorabil ă a fundurilor
în fața gurii Sfântu Gheorghe, astfel c ă, decizia Comisiunii, a fost de a începe lucrările de
ameliorare pe bra țul Sfântu Gheorghe pentru a -și satisface nevoile urgente șinu au mai
așteptat aprobarea proiectelor definitive, brațul Sulina fiind și el luat în calcul, dar doar
provizoriu (Drăghicescu, 1943) .
Între timp, după evaluarea costurilor de amenajare și întreținere dup ă amenajarea
hidrotehnică, anumite Puteri ce fă ceau parte din Comisiune s -au reîntrunit pentru
discutarea proiectului, astfel că, lucrările provizorii de la gura Sulinei, au devenit lucrări
permanente, con form proiectelor ini țiale ale lui Hartley (Bondar, 1969) .

Figura 3.1 -Planul hidrografic al delt ei brațului Chilia în 1856

Figura 3. 2-Planul hidrografic al gurii Sulina in 1857

Figura 3.3 -Planul hidrografic al gurii Sfântu Gheorghe in 1857
3.2.2. Lucrările la gura Sulina între anii 1856 -1914
3.2.2.1. Construcția digurilor provizorii (1858 -1861)
O parte din lucrările de îndiguire ale gurii Sulina erau deja realizate, urmând ca
proiectul amplu să fie început, astfel amenajarea gurii Sulina, prevedea ca direc ția jetel or

proiectate (figurile 3.4 și 3.5 ) să fie estică, asigurând navele de o intrare cât mai bună
posibilă, distan ța între jete s ă fie de 600 de picioare pentru a le permite navelor să aibă o
intrare cât mai largă, digul de nord, trebuia să plece din partea inte rioară a malului stâng și
să se ter mine la o distan ță de 5850 de picioare, iar digul de sud, din examinarea pl anului
gurii de vărsare (figura 3.6 ) reiese ca malul pe care trebuia amplasat digul, este mai lung cu
o milă spre larg decâ t cel nordic, fiind expus la vi olența vânturilor, a șa se e xplică și
naufragiul navelor în ace astă zonă (Bondar, 1977) .
Construcția digurilor trebuie s ă fie dispusă regulat pe masivul de bază, având ca
fundație o platform ă de beton apărată de un perete pe blocuri artificiale și consti tuite din
arocamente de piatră spartă (Bondar, 1977) .
Alte lucrări în afară de construc ția jetelor pentru ameliorare, mai sunt construirea
unui șenal de 200 de pic ioare lățime și 16 picioare adâncime pe o lungime de 2000 de
picioareși construcția cheurilor de lemn de pe malurile fluvi ului, iar lucrările din amonte
de pe bra ț, constau în suprimarea punctului stâncos ce avansa în fluviu, mai exact
executarea celor 2 tăieturi de la mila 23 și mila 44 și corectarea și calibrarea albiei cu
epiuri de lemn și piatr ă spartă (Bondar, 1977) .
Construcția digurilor provizorii din 1858, a fost gândit ă cu scopul ca materialele
vărsate de Dunăre să fie împinse de curen ții lirorali ce trec travers de capetele celor 2
diguri și duse în adâncuri (Magnusen, 1937) .
Figura 3.4 -Planul digurilor provizor ii de la gura Sulina în 1861

Figura 3.5 -Digurile provizorii, sec țiune transversal ă (sus) si vedere plană (jos)
Figura 3.6 -Planul hidrografic al gurii Sulina în 1861

3.2.2.2. Consolidarea digurilor provizorii si transformarea acestor diguri în lucrări
definitive (1866 -1871)
Prin construirea digurilor provizorii, se urmărea ob ținerea creșterii adâncimii cu 2
picioare pentru o perioadă de 7 ani, dar de fapt, această cre ștere a atins 6 picioare, astfel
Comisiunea Europeană a Dunării, a decis consolidarea definitivă a digurilor (Bondar și
Petrică, 1979) .
Acest proiect de transformare a digurilor provizorii cuprindea prelungirea jetelei de
sud cu 139 m, amplasarea unor cheuri de lemn în portul Sulina, executarea lucrărilor
hidro tehnice de stinate brațului care s ă facă coresponden ța cu lucr ările de la gura de vărsare
și construc ția unei cl ădiri în port pentru servicii administrative ale portului (Bondar și
Petrică, 1979) .
Figura 3. 7-Vedere transversală a digurilor consolidate de la gura Sulina

3.2.2.3. Protec ția si rectificarea malurilor în portul Sulina (1856 -1914)
Înaintea începerii lucrărilor de transformare a digurilor, CED a construit în portul
Sulina 2 cheuri pe ambele maluri pentru acostarea navelor, iar în fiecare an t rebuiau să
niveleze mari cantită ți de lesturi depuse pe maluri de c ătre nave, astfel, în 1873, au fost
făcute apărări de maluri pe lungimi de 2326 m pe malul drept și 1553 pe malul stâng, dup ă
care s -au construit noi cheuri pentru uzul naviga ției, iar apoi s-au completat protec țiile
malurilor în amonte, protec ții din piatr ăși umplutur ă(Bondar, 1977) .
3.2.2.4. Lucrările la gura Sulina între anii 1872 -1894
La finele consolidării digurilor, adâncimea avea aproximativ 20 de picioare.
Această andâncime s -a menținut o scurt ă perioadă de timp, astfel s -a ajuns la decizia de a
prelungi și digul de sud pentru a fi egal cu cel de nord, în vederea respingerii materialului
aluvionar, astfel s -a decis prelungirea digului de sud cu 204 picioare (Bondar și Petric ă,
1979).
Figura 3. 8-Planul hidrografic al gurii Sulina în 1876

3.2.3. Lucrările fluviale (1857 -1930)
3.2.3.1. Lucrările executate pe bra țul Sulina si pe brațul Tulcea (1857 -1902)
Odată cu lucrările de la gura de vărsare, pe bra țuleSulina, Tulcea și între Ceatal
Sfântu Gheorghe și Ceatal Ismail, au fost executate o serie de lucr ări importante deoarece
șenalul era obstruc ționat de nave eșuate, acest fapt dând numărul mare de sinuo zități ceea
ceîngreuna naviga ția, astfel dup ădisloc area prin explozie a epavelor, au început lucrările
de corectare. Primele lucrări au început în 1857 și au continuat pân ă în 1865 în punctele:
Ceatal Sfântu Gheorghe –mila 45, Micii Arganici –mila 40, Gorgova –mila 29 și Batmici
Kavac –mila 19.Gra ție m odificărilor, adâncimea a crescut cu 3 picioare, ajungând la 11
(Bondar, 1973) .
În vederea cre șterii adâncimii dup ă tăietura „ Marelui M”, în 1968, s -au relaut unele
lucrări de rectificare care vizau punctele: Ceatal Sfântu Gheorghe -mila 45, Gorgova –
milele 28 -31, Kaloairos -mila 32, Micul Argagni -milele 40 -41, Batmici Kavac superior –
mila 22, Monodendri -mila 34, Austria -milele 25 -26, obținându -se o adâncime de 13
picioare, iar din 1872 până în 1879, au urmat lucrările din punctele: Austria infe rioara –
mila 24, Gâ rla Ciobanu -mila 35, Venico -mila 37, Masurale -mila 39 și Fundul mic –
mila 43, însă în 1880 s -a obținut adâncimea de 15 picioare prin corecturile de la Ceamurlia
–mila 17 și Batmici Kavac –milele 20 -21, cu lucrări de protec țieîn curbe prin executarea
a 3 tăieturi pentru a suprima coturile existente. Lucrările au avut loc la: Ceatal Sfântu
Gheorghe, între 1880 -1882, Păpădia -mila 36, între 1883 -1884 și Arganin -milele 42 -43
(Bondar, 1973) .
Marile lucrări au continuat prin tă ierea în amonte de Masurale, mai apoi să continue
tăierea în aval, iar după deschiderea acestei tăieturi, au fost utilizate drăgile pentru a înăl ța
părțile de maluri între milele 44 și 20, apoi au continuat lucr ările între milele 8 și 18,
suprimând „ Marele M”până în 1890, iar din acest an până în 1893, au fost amplas ate
epiuri în zonele unde au fost modificări tehnice (Bondar, 1973) .
Au fost în total 10 tăieturi ce au dus la suprimarea meandrelor, la cre șterea
adâncimii necesare. Odată cu lucrările tehnice , a crescut și debitul apei, ajutând astfel la
menținerea adâncimii pe brațul Sulina, dar a fost nevoie și de dragaje (Bondar, 2006) .

3.2.3.2. Dragajele pe bra țul Sulina (1887 -1930)
Pentru a men ține adâncimea pe Dun ărea maritimă în diferite sectoare ale bra țului
Sulina, între anii 1887 și 1930 au fost dragate urm ătoarele cantită ți prezente în figura 3.9.
Figura 3.9-Cantități de p ământ dragate pe bra țul Sulina între 1887 -1930
3.2.3.3. Alte lucrări pe cursul fluviului (1893 -1930)
În 1904, s -a construit un baraj între milele 40 și 41, ce avea ca scop, închiderea
brațului secundar ce se întindea în amonte de Tulcea (Bondar, 1973) .
3.2.4. Lucrările la gura Sulina între 1894 si 1939
În planu l gurii Sulina din 1892 (figura 3.10 ) sunt i ndicate fundurile ce existau între
diguri, unde adâncimea era men ținută la 20 de picioare fără dragaje, însă conservarea
adâncimii dincolo de diguri, dura o perioadă mai lungă, datorită valurilor furtuni lor marine
(Bondar, State, Cernea și Harabagiu, 1992) .050000100000150000200000250000300000
1887
1888
1889
1891
1895
1896
1897
1898
1902
1903
1904
1905
1906
1907
1908
1909
1910
1911
1912
1913
1914
1916
1920
1921
1928
1929Cantități de pământ dragate pe brațul Sulina între 1887 –
1930 m³

3.2.4.1. Construc ția digurilor paralele pe calea navigabil ă (1894)
Din 1892, numărul navelor cu pescaj mare ce impuneau o adâncime mult mai are
de 20 de picioare, cre ștea progresiv, astfel Sir Cha rles Hartley, a elaborat un nou proiect
pentru a aduce adâncimea la 24 de picioar e, prin dragaje, dar în acela șitimp și prin
îngustarea albiei între diguri prin diguri paralele, astfel în 1894, digurile paralele au fost
construite la o distan ță de 500 de picioare între axe, construite din piatră spa rtă cu o
suprastructură din lemn (Bondar, State, Cernea și Harabagiu, 1992) .
Figura 3.10 -Planul hidrografic al gurii Sulina în 1892
Digul paralel ce limita nordul avanportului, a f ost prelungit în amonte cu 990 d e
picioare în 1904, iar în 190 7, în scopul reducerii dragaje lor prin utilizarea principiului
îngustării șenalului navigabil, digul de nord a fost prelungit spre aval cu 1700 de picioare.
După modificările tehnice dintre 1904 -1907, zona interioară a gu rii de vărsare avea
înfățișarea prezentat ă în figura 3.11 (Bondar, State, Cernea și Harabagiu, 1992) .

Figura 3.11 -Zona interioară (fluvială) a gurii de vărsare S ulina între 1904 -1907
3.2.4.2. Dragajele la gura Sulina (1894 -1920)
La ie șirea spre mare, mai exact printre cele 2 diguri, navele trebuiau să respecte
aliniamentul oficial, unde doar limita de sud indica o adâncime de 19 picioare, preferând
virajul spre nord -est(Bondar, 2007) .
Figura 3.12 -Planul hidrografic al gurii Sulina in 1894
Pentru a men ține adâncimea de 24 de picioare, s -au achiz iționat 2 dr ăgi pentru a
menținerea aliniamentul uinord-estic, astfel s -au făcut dragaje pe direc ția est -nord-est în
vederea tăierii păr ții nordice a vârfului bancului sudic, îns ă depun erile aluvionare de pe

bancul sudic au crescut, a șa cum se pr ezintăși in plan urile hidrografice din anii 1894 și
1904 (figurile 3.12 și 3.13 )(Butghele, 1946).
Figura 3. 13-Planul hidrografic al gurii Sulina în 1904
Dragajele au fost progresiv crescute în 1906 deoarece bancu l sudic avansa spre
nord, necesitând a se mic șora adânci mea șenalului navigabil, pentru a se reveni la
aliniamentul ini țial pe direcția nord -est, dar nu a mai fost po sibil acest fapt (figura 3.14 )
(Burghele, 1946) .
Figura 3. 14-Planul hidrografic al gurii Sulina în 1906

Între anii 1894 și 1907, aproximativ 4. 000.000 m³ de materiale au fost extrase din
gura de vărsare. Până în 1914 s -a dragat continu upentru menținerea adâncimii de 24 de
picioare, situație prezentat ăîn planu l gurii Sulina din 1914 (figura 3.16 ), media anuală în
urma dragajelor din 1908 până în 1914, fiind de 604.000 m³ de material aluvionar
(Fundățeanu, 1946) .
Figura 3.15 -Diagramă indicând varia ția în timp a adâncimilor maxime si minime
înșenalul navigabil pe bara Sulina între 1856 -1930
Începând cu anul 1915, gura Sulinei se înnisipa rapid datorită avansului progr esiv al
coastei Deltei (figura 3.17 ), adâncimea de 2 4 de picioare fiind imposibi lă de men ținut și
apărea și apărea amenințarea închiderii navigației (Bondar, 1973) .
Figura 3.16 -Planul hidrografic al gurii Sulina în 1914

Figura 3.17 -Planul hidrografic al gurii Sulina în 1915
Datorită începerii războiului, activitatea tehnică a fost amânată rămânând doar
materia lul rulant de dragare pentru men ținerea adâncimii, pân ă în 1920 când activitatea
modificărilor hidrologice a fost reluată pe Dunărea de Jos, însă au apărut dificultă ți destul
de mari din cauza crizei industriale. În 1921, adâncimea de 24 de picioare este atinsă iar și
menținută (figura 3.19 )(Cârtână și Seftiuc, 1972) .
Pentru recunoa șterea efortului de menținere adâncimilor din gura de v ărsare cu
ajutorul drăgilor între anii 1894 și 1923, se prezint ăgraficul cu volumele de materiale
săpate în decursul anil or(Bondar, 1965) .
Figura 3.18 -Volumele anuale (m3/an) dragate la gura Sulina între 1894 -1923
0200000400000600000800000100000012000001400000
1894
1895
1896
1897
1898
1899
1900
1901
1902
1903
1904
1905
1906
1907
1908
1909
1910
1911
1912
1913
1914
1915
1916
1917
1918
1919
1920
1921
1922
1923V olumele anuale dragate la gura Sulina între 1894 -1923 m³

Figura 3.19 -Planul hidrografic al gurii Sulin a în 1921
3.2.4.3. Construc ția noilor diguri (1921 -1930)
Pentru construc ția noilor diguri, s -autăiat sălcii pentru fabricare a saltelelor de
fascine (figura 3.20 ), astfel, a urmat scufundarea saltelelor de funda ție, aruncarea unor
cantități imense de piatr ă peste saltele pentru a le men ține la fund și a le proteja de valuri,
consolidarea stratului de saltele și piatr ă cu piloți, moazarea piloților cu traverse și moaze
de lemn de strejar, aruncarea cantită ților de piatr ă pentru formarea masivului digului și
punerea de blocuri naturale de piatră pe taluzul exterior al masivului, pentru a -l proteja de
valurileși curenții m ării(Bondar, 1965) .
Pentru această lucrare, au fost scufundate 216 saltele de fascine ce au fost acoperite
cu 313.000 m3de piatră, dând forma de canal gurii de vărsare cum putem vedea și în
figurile 3.21 și 3.22 (Bondar, 1965).

Figur a3.20 -Construcția saltelelor de fascine
Figura 3. 21-Planul hidrografic al gurii Sulina in 1925

Figura 3. 22-Planul hidrografic general al canalului si radei gurii Sulina în 1930
3.2.4.4. Dragajele si prelungirea digurilor între 1931 -1939
În 1938, la finalul lucrărilor efectuate asupra digurilor, acestea ating lungimea de
4126 m, acest ea fiind prezentate în figurile 3.23 și 3.24(Bondar, 1965).

Figura 3. 23-Planul hidrografic al gurii canalului Sulina în 1934
Figura 3.24 -Planul hidrografic al gurii canalului Sulina în 1934
Construcția și prelungirea digurilor au avut ca urmare depunerea de aluviuni
fluviale transportate din Stambulul Vechi și gura de v ărsare a Sulinei, astfel s -au efectuat o
serie de dragaje pentru a men ține adâncimile, materialul extras fiind de aproape 505.350
m3/an în per ioada 1931 -1939 a șa cum pu te observa și în figura 3.25 (Bondar, 1965) .

Figura 3.25 -Dragaje anuale la gura Sulina între 1923 -1939
3.3. Gura canalului Sulina si Dun ărea maritim ăsub administra ția României
În urma încetării exercitării puterii Comisiunii Europene asupra Dunării maritime și
a portului Sulina, dar în special asupra naviga ției, orșul -port Sulina, intră sub autoritatea
statului Român, lucrările de amenajare hidrotehnică fiind preluate în timp de Direc țiunea
Dunări i Maritime, ca mai apoi, de Admini strația Fluvial ă a Dunării de Jos, în ca re se află și
la ora actuală, ră spunzând de monitorizarea traficului (Bondar, 2007) .
3.3.1 . Direcțiunea Dun ării maritime (DDM)
Direcțiunea Dun ării Maritime, era însărcinată cu men ținerea și întreținerea c ăilor
navigabile fluviale din acest sector, men ținerea adâncimilor gurii de v ărsare Sulina, dar și
de a percepe taxele vapoarelor ce intrau în port, po trivit Legii nr. 2017/1939, DDM fă când
parte din Administra ția Porturilor și Comunicațiilor pe Ap ă.
3.3.2 . Perioada dintre 1939 -1941
Sub administra ția DDM, s -au elaborat diverse planuri de men ținere a lucr ărilor
hidrotehni ce, unde mari ingineri au contribuit, dar nu am fost un an propice, deoarece apele05000001000000150000020000002500000
1923192419251926192819291930193119321933193419351936193719381939Dragaje si prelungiri anuale de diguri la gura Sulina între 1923 –
1939
m³/an

Dunării au cr escut considerabil, iar men ținerea adâncimilor pe bara Sulina se putea efectua
din ce în ce mai greu (Burghele, 1946) .
Alt factor ce a determinat stoparea lucră rilor, a fost începerea celui de -al II-lea
Război Mondial, instaurarea domina ției naziste în partea de sud -est a Europei, dar și
alinața României prin șantaj cu Germania nazist ă(Cârtână și Seftiuc, 1972) .
3.3.3 . Anii de război 1941 -1945
În această perio adă, traficul de pe Dunăre era subordonat cerin țelor de r ăzboi,
dragajele erau continuate, dar erau păzite de atacuri aeri ene, iar activitatea Direc ției
Dunării Maritime, func ționa neîntr erupt în conformitate cu cerin țele de război (Giurăscu,
Matei, Consta ntiniu și Rădulescu, 1972) .
3.3.4 . Anii de după război 1945 -1948
Această perioadă, a fost una de refacere, în care s -au reconstruit și s-au reparat
estacadele portului cu material lemnos, s -au reluat prelungirile digurilor de la gura de
vărsare și s-au continuat dragajele pentru men ținerea adâncimilor, sau chiar creșterea lor
(Bondar, 1970) .
3.3.5. Perioada anilor 1949 -1953
În urma deciziilor adoptate odată cu închei erea războiului și a tratelor de pace, au
rezultat schim bări geopolitice în Europa, ce au afectat Dunărea din punct de vedere juridic,
astfel s -au convocat conferin țe internaționale privind navigație pe Dun ăre(Giurăscu,
Matei, Constantiniu și Rădulescu, 1972) .
.
La Conferin ța Dun ării de la Belgrad, s -a luat ho tărârea de a desfiin ța Comisiunea
Europeană a Dunării și s-au eliminat reprezentan ții țărilor nerivera ne, iar tot aici, s -a
elaborat Conven ția Dun ării între statele riverane, după cum se citează în articolul 20:
“Pe Dunărea de jos (de la gura canalului Sulina până la Brăila inclusiv) se
stabilește o administrație fluvial ă, în vederea executării lucrărilor hidrotehnice si de a
reglementa naviga ția; ea este compus ă din reprezentan ți ai statelor riverane adiacente
(Republica Populară Română si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

Această administra ție funcționeaz ă în baza unui acord între guvernele țărilor care fac
parte din ea. Administra ția își are sediul la Galați”.
Convenția Dun ării urmărea să asigure pe D unăre, naviga ția liber ă pentru
consolidarea economică și cultural ă cu alte state europene riverane (Bondar, 1970) .
Comisia Dunării, consti tuită în urma Conferin țelor Dun ărene, avea competen țele de
a supraveghea traficul naval, de a elabora și a pune în pr actică planuri de amenajări
hidrotehnice, de a recomanda consulta ții fluviale, de a coordona activit ăți
hidrometeorologice pe Dunăre și de a asambla date cu privire la navele ce frecventau
canalul și gura de v ărsare (Bondar, 1970) .
3.3.6. Administra ția Fl uvială a Dunării de Jos (AFDJ)
AFDJ, este administra ția fluvial ă ce se ocupă și în ziua de ast ăzi de monitorizarea
traficului naval, dar și de întreține rea căii navigabile pe Dunărea maritimă, este o regie
autonomă ce are în vedere următoarele activită ți:asigură balizaju l cu semnale luminoase și
auditive , pluti toare sau de mal, asigură condi țiile de navigație de pe canale prin dragare
pentru a men ține adâncimile, efectu ează lucrări hidrotehnice, respectiv construc ții sau
lucrări de men ținere, execut ă măsu rători topohidrografice pentru a urmări depunerile de
aluviuni, în special în gura de vărsare a canalului Sulina, prelevează date
hidrometeorologice, întocme ște avize pentru navigatori și alte atribuții specifice
domeniului, ce s -au păstrat din trecut până în prezent (AFDJ, 2014) .
3.4. Lucr ările pe Dun ărea maritim ăsub administra ția României
3.4.1. Lucrările Direc țiunii Dun ării Maritime
În ace astă perioadă, DDM trebuia să asigure accesul în acest sector a navelor cu
pescaj mare, aproape de 10 m, să taie coturile Pisica și Tulcea, s ă regularizeze albia
Dunării maritime, să amenajeze în Tulcea un port, să electrifice balizajul, să amenajeze
debarcadere și porturi de refugii, s ă reducă sau chiar să stopeze naviga ția pe timp de iarn ă
în caz de condi ții nefav orabile șisă întocmească hăr ți pentru navi gație costier ă(AFDJ,
1959) .
Începând cu 1941 , apele Dunării au fost foarte mari și au venit cu cantită ți imense
de aluviuni, reducând adâncimea navigabilă la 17 picioare de la 24. Din cauza războiului și

navigația a fost oprită o perioadă, navele putând trece doar într eorele 18:00 și 19:00, iar
odată cu oprirea naviga ției, au fost oprite și dragajele timp de aproape 5 luni (Bondar,
1970) .
Din 1942, s -au reluat intens dragajele ajungând la o adâncime de 22 de picioare,
activitățile de întreținere din aceast ă zonă, fiind puse sub protec ție militar ă(Bondar, 1970) .
Efectele dragajului intens și a pr elungirii digului, au dus la condi ții foarte bune d e
navigație în bara Sulina, dup ăcum rezultă și din planurile hid rografice (Bondar, 2006) .
Figura 3.26 -Planul hidrogra fic al gurii Sulina în august 1943
3.4.2. Lucrările Administra ției Fluviale a Dun ării de Jos (1954 -1980)

În această perioadă, AFDJ continuă lucrările ini țiate de DDM, și prelungește
digurile de suprafață cu 160 m în larg, iar digurile submersibile cu 50 m, continuând și
lucrările de dragare.
Figura 3.2 7-Planul hidrografic al gurii Sulina în noiembrie 1943
3.4.2. Lucrările Administra ției Fluviale a Dun ării de Jos (1954 -1980)
În aceas tă perioadă, AFDJ continuă lucrările ini țiate de DDM, și prelungește
digurile de suprafa ță cu 160 m în larg, iar digurile submersibile cu 50 m, continuând și
lucrările de dragare.
În urma acestor lucrări de amenajare hidrotehnică, de construire și de prel ungire a
digurilor de nord și de sud, brațul Sulina a fost prelungit cu 8 km în mare. Prin prelungirea
digurilor, gura Sulinei a luat formă de canal, după cum putem observa și în figura 3.28,
formă men ținută până în ziua de azi, ce permite ie șirea în mare a navelor comerciale cu
pescaj mare.

Figura 3.28 -Gura de vărsare în mare a bra țului Sulina
3.5. Bilan țul rezumativ al lucr ărilor hidrotehnice executate pentru naviga ția
maritim ăla gura Sulina si pe Dun ărea maritim ă
La finalul lucrărilor tehnice din sectorul deltaic Tulcea -Sulina -Dunărea maritimă,
efectuate sub conduc erea CED (1856 -1939), ca mai apoi să fie continuate sub autoritatea
României până în prez ent s -a făcut un bilan ț al lucr ărilor efectuate, mai exact volumul de
draga je efectuate pe toată perioada, materialele folosite, numărul lucrărilor și costurile
acestora (Bondar, 2006) .

Figura 3.29-Cantități anuale de dragaje (metri cubi) efectuate la gura Sulina între
1894 -2002
Figura 3.30-Cantități anuale de dragaje (metri cubi) efectuate pe sectorul fluvial al
Dunării maritime între 1968 -20020500000010000000150000002000000025000000300000003500000040000000
CED DDM AFDJm³Cantități anuale de dragaje efectuate la gura Sulina
0100000020000003000000400000050000006000000
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998Cantități anuale de dragaje efectuate pe sectorul fluvial al
Dunării
maritime între 1968 -1998 m³

3.5.1. Lucrările executate de către Comisiunea Europeană a Dunării între 1856 –
1939
Lucrările execu tate de CED în această perioadă, au constat în amenajarea
hidrotehnică a guri i de vărsare a brațului Sulina, amenajarea hid rotehnică a portului
orașului, lucr ări de corectare a bra țului în sine și a Dun ării maritime, dar și întreținerea
adâncimilor de pe canal, darși din bara Sulina, cu scopul de a crea în Sulina și pe brațul
acesteia condi ții tehnologice pentru a întreține parcul naval, dar și pentru a efectua alte
lucrări. Materialele folosite au fost în principal piatra spartă si material lemnos (Bondar,
2007) .
3.5.2. Lucrările executate de către organele na ționale de navigați e române între
1940 -2002
Din 1939, portul Sulina intră sub administra ția statului Român, acesta preluând
ceea ce Comisiunea Europeană a Dunării, a efectuat pe bra țul Sulina și la gura de v ărsare a
acestuia, mai exact, sa cont inue sa dragheze pentru a menține adâncimea în acest sector, s ă
mai prelungească digurile prin saltele de fascine, pilo ți de lemn și arocamente de piatr ă.
Lucrările de dragare în aces te zone s -au efectuat sub tutela statului Român din 1940 până
înprezent (Bondar, 2007).
În urma ce rcetării datelor de -a lungul timpului, statul Român a cheltuit mult mai
mult decât CED pentru între ținerea adânc imii, deoarece cu evolu ția navi gației, s -au impus
pescaje mult mai mari, ajungând să dragheze aproximativ 774800m³/an (Bondar, 2007) .
Figura 3.31 -Protecție cu pereu de piatr ă spartă a malurilor canalului Sulina

3.6. Calea navigabil ăa Dun ării dup ăanul 1989
Pentru a -și păstra atribu țiilede cale navigabilă pe acest sec tor românesc, AFDJ a
înființat 2 secții de lucru, una la Br ăilașialta la Gala ți. Pentru secția c ăii navigabile Sulina,
atribuțiile sunt, în primul rând menținerea adâncimii și a sigurarea condi țiilor de navigaț ie
prin balizaj, astfel pentru a putea face fa ță cererii și pentru ca restul dr ăgilor erau uzate și
nu foarte p utrenic tehnologizate, s -a cumpărat o nouă dragă maritimă absorban tă refulantă
ce poartă numele de „Dunărea” (Bondar, Dima, și Lungu, 2010) .
Draga „Dunărea”, a costat 16 milioane de dolari și are caracteristici destul de
avansate față de celelalte, după cu m pre zintăși tabelul de mai jos.
Tabelul Caracteristicile tehnice ale drăgii Dunărea
Figura 3. 32-Draga maritimă absorbantă -refulantă DUNĂREA MARITIMĂ a AFDJ,
lucrând pe bara gurii Sulina (sus) cu indicarea sec țiunii verticale longitudinale si a
conductei sorbului (jos)

Utilajul de dragaj s -a modernizat, iar lucrările hidrotehnice au fost stopate,
renunțându -se la câteva activită ți de menținere a parcului naval, portul Sulina și AFDJ, și –
au păstrat echipa de hidrologi pentru a efectua schi țe de s ondaje în vederea men ținerii
adâncimilor (Bondar, Dima și Lungu,2010) .
3.7. Traficul naval comercial prin gura canalului Sulina între anii 1856 -2006
În urma analizei datelor traficului naval începând cu jumătatea secolului XIX,
rezultatele evolu ția traf icului mediu anual, sunt prezentate în tabelul următor, pe o perioadă
cuprins ă între anii 1847 și 2008, a traficului comercial (Bondar, Dima și Lungu,2010) .
Figura 3.33 -Analiza traficului naval comercial între anii 1847 și 2008
Astfel, în urma datelor tabelare, rezultă că prin gura Sulina, cifra traficului naval a
fost dublă sub administra ția României (3.103.200 t/an), decât sub administrația Comisiunii
Europene a Dunării (1.540.000 t/an).
3.8. Viitorul Dun ării maritime si a gurii canalului Sulina pentru naviga ția
Maritim ă
În momentul actual, viitorul canalului navigabil si al gurii de vărsare, întâmpină 2
probleme: prima ar fi legată de traficul naval comercia l, iar a doua de starea în care gura020000400006000080000100000120000
Înainte de CED Sub administrația CED Sub adminstrția RomânieiAnaliza traficului naval comercial între anii 1847 și 2008
Nave

canalului s e regăse ște la ora actual ă, Ucraina făcând eforturi mari prin crearea pasei
Bâstroe pentru a concura cu România (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
Pentru solu ționarea primei probleme, statul român a adoptat o strategie privind
dezvol tarea transporturilor pe D unărea mar itimă și gura Sulina, prin rea bilitare,
modernizare și dezvol tare a infrastructurilor și porturilor pe Dun ăre, de pe coridorul VII
european.
Pentru cea de -a doua problemă, s -au efectuat cercetări de către Institutul de
Geologie și Geoecologie Marină începând cu anul 2000, unde au generat o serie de
concluzii (Bondar, Dima și Lungu, 2010) .
În ceea ce prive ște albia Dun ării maritime, de la Ceatal Ismail până la Sulina, prin
actuala morfometrie, canalul încă oferă condi ții de navigație cu pescaj e de 7 m, însă prin
anumite modificări, poate fi îmbunătă țită calitatea traficului, putând intra și nave cu pescaj
mai mare, mai exact aducer ea lățimii albiei în parametri inițiali și consolidarea protecției
taluzelor, pentru a -și recăpăta stabilitatea hid romorfologică, iar cu privire la gura de
vărsare a canalului, regimul hidromorfologic s -a îmbunătă țit, urmare a lucr ărilor antropice,
bara gurii rămânând expusă tranzitului de aluviuni grosiere spre sud vărsate în mare, iar
pentru men ținerea adâncimilor, lucrările de dragaj sunt necesare cu 2 -3 săptămâni în avans
față de regimul hidrologic ( Institutul de Geologie și Geoecologie Marin ă, 2002) .

CАPITОLUL 4
IMP АCTUL АCTIVITĂ ȚIIАNTR ОPICЕ
4.1. F аctоriiаntrоpici d еimpаctаsupr аrеgimului hidrоlоgic, s еdimеntоlоgic
si dеcаlitаtеааpеi în D еltаDunării
Rеgimul hidr оlоgic n аturаlаl dеltеi,а fоst mоdificаt încă d е lа jum ătаtеаsеcоlului
XIX, d аtоrităаctivitățilоrаntrоpicеîntrеprins е. Pеriоаdаlucrăril оrеstеunаlungă, c аrеsе
întind еpână în ziu аdеаzi, în pr еzеntаducându -sеmоdificări d оаrаdâncimil оr(Bоndаr,
Dimа și Lungu,2010) .
Rеctificăril е,аmеnаjărilеhidrоtеhnicеși drаgаjеlеаu influ еnțаt fоаrtеmult, аvând
cаși cоnsеcințеаspеctеpоzitivе, dаrși nеgаtivе.
Mоdificăril еаntrоpicеаdusеînаcеаstă z оnă,аuîncеput dе lа gurа dе v ărsаrеprin
cоnstruir еаdiguril оr,аpоi prеlungir еаlоr, scurt аrеаbrаțului prin tăi еrеа mеаndrеlоr din
cаnаlși drаgаrеаunеi cаntități dеаprоximаtiv 25 d еmiliоаnеdеm³ dеpământ, m оntаrеаа
167 d ееpiuri subm еrsibil е (figurа 4.1)pеntru аcаlibrааlbiа, mic șоrаrеаlungimii br аțului
cuаprоаpе20 km, аmеnаjаrеаmаlurilоrșiааlbiilоr cu s еmnаlizări hidr оgrаficе(Bоndаr,
Dimа și Lungu,2010) .

Figura 4.1 –Epiurile amplasate pe brațul Sulina
Аlt fаctоr,еstеinflu еnțаdеzvоltării tr аnspоrtului nаvаl, num ărul n аvеlоr а crеscut ,
аstfеl un număr d еcircа4700 d еnаvеprоpulsаntеcirculă în аcеаstă z оnăаnuаl(Tаtu,
2004) .
Un ultim f аctоr prеdоminаnt, sunt аmеnаjărilеpiscic оlе,stufic оlе,аgricоlе,
hidrоеnеrgеticеșiаcțiunil еtеhnоlоgicеși chimic еrеcеntеdin D еltă, influ еnțând
nеfаvоrаbil circul аțiаcurеnțilоrșiаluviunil оr(Bоndаr, Dimа și Lungu,2010) .
4.2.Еfеctеlеimpаctului аntrоpicаsupr аrеgimului hidr оlоgic, s еdimеntоlоgic
si dеcаlitаtеааpеi Dеltеi Dun ării
Еfеctеlеprоdusеdеаcеști fаctоri, sunt n еgаtivеși cоmplеxе,аstfеl s-аprоdusо
crеștеrеdеаprоximаtiv 2,5 оriаcаpаcității dеscurg еrеdеmаtеriаlаluviоnаrșiаpă, s -аu
prоdus schimbări pr оfundеîn circul аțiааpеi,аuаpărut pr оblеmеînаlimеntаrеаcuаpăа
sаtеlоr dе pе cаnаl ,аu crеscut s еmnific аtiv niv еlurilеpеtrаsееlеbrаțеlоr,аcrеscut dur аtа
dеscurgеrеааpеișiаvоlumеlоr dеаpă scursă (Bоndаr, 2007) .
Figura 4.1 –Epiurile amplasate pe brațul Sulina
Аlt fаctоr,еstеinflu еnțаdеzvоltării tr аnspоrtului nаvаl, num ărul n аvеlоr а crеscut ,
аstfеl un număr d еcircа4700 d еnаvеprоpulsаntеcirculă în аcеаstă z оnăаnuаl(Tаtu,
2004) .
Un ultim f аctоr prеdоminаnt, sunt аmеnаjărilеpiscic оlе,stufic оlе,аgricоlе,
hidrоеnеrgеticеșiаcțiunil еtеhnоlоgicеși chimic еrеcеntеdin D еltă, influ еnțând
nеfаvоrаbil circul аțiаcurеnțilоrșiаluviunil оr(Bоndаr, Dimа și Lungu,2010) .
4.2.Еfеctеlеimpаctului аntrоpicаsupr аrеgimului hidr оlоgic, s еdimеntоlоgic
si dеcаlitаtеааpеi Dеltеi Dun ării
Еfеctеlеprоdusеdеаcеști fаctоri, sunt n еgаtivеși cоmplеxе,аstfеl s-аprоdusо
crеștеrеdеаprоximаtiv 2,5 оriаcаpаcității dеscurg еrеdеmаtеriаlаluviоnаrșiаpă, s -аu
prоdus schimbări pr оfundеîn circul аțiааpеi,аuаpărut pr оblеmеînаlimеntаrеаcuаpăа
sаtеlоr dе pе cаnаl ,аu crеscut s еmnific аtiv niv еlurilеpеtrаsееlеbrаțеlоr,аcrеscut dur аtа
dеscurgеrеааpеișiаvоlumеlоr dеаpă scursă (Bоndаr, 2007) .
Figura 4.1 –Epiurile amplasate pe brațul Sulina
Аlt fаctоr,еstеinflu еnțаdеzvоltării tr аnspоrtului nаvаl, num ărul n аvеlоr а crеscut ,
аstfеl un număr d еcircа4700 d еnаvеprоpulsаntеcirculă în аcеаstă z оnăаnuаl(Tаtu,
2004) .
Un ultim f аctоr prеdоminаnt, sunt аmеnаjărilеpiscic оlе,stufic оlе,аgricоlе,
hidrоеnеrgеticеșiаcțiunil еtеhnоlоgicеși chimic еrеcеntеdin D еltă, influ еnțând
nеfаvоrаbil circul аțiаcurеnțilоrșiаluviunil оr(Bоndаr, Dimа și Lungu,2010) .
4.2.Еfеctеlеimpаctului аntrоpicаsupr аrеgimului hidr оlоgic, s еdimеntоlоgic
si dеcаlitаtеааpеi Dеltеi Dun ării
Еfеctеlеprоdusеdеаcеști fаctоri, sunt n еgаtivеși cоmplеxе,аstfеl s-аprоdusо
crеștеrеdеаprоximаtiv 2,5 оriаcаpаcității dеscurg еrеdеmаtеriаlаluviоnаrșiаpă, s -аu
prоdus schimbări pr оfundеîn circul аțiааpеi,аuаpărut pr оblеmеînаlimеntаrеаcuаpăа
sаtеlоr dе pе cаnаl ,аu crеscut s еmnific аtiv niv еlurilеpеtrаsееlеbrаțеlоr,аcrеscut dur аtа
dеscurgеrеааpеișiаvоlumеlоr dеаpă scursă (Bоndаr, 2007) .

4.3. Imp аctul n аturаlsi аntrоpic аsuprа оrаșului p оrt Sulin а
4.3.1. Crе ștеrеаnаturаlăаnivеlului m еdiuаl Mării N еgrе
LаSulin а, niv еlul mării cr еștеcuаprоximаtiv 2,34 mm/ аn, iаr în p оrt, niv еlul
Dunării cu аprоximаtiv 3,96 mm/ аn(Bоndаr, Dimа și Lungu,2010) .
Crеștеrilе s -аu аccеntuаt din 1923, câ ndаîncеput pr еlungi rеа digurilоr dе lа gurа
dе vărsаrе, dаr intrând în d еtаlii, cr еștеrеаmаiеstеdаtоrаtăși fаptului că niv еlulОcеаnului
plаnеtаr crеștеcuаprоximаtiv 0,9mm/ аn(Bоndаr, Dimа și Lungu,2010) .
4.3.2. Crе ștеrеаnivеlului аpеi în int еriоrul D еltеi Dunării în p еriоаdеlеdеаpеmаri
Dаtоrită insufici еnțеi fund аmеntării hidr аulicеîn urm аcоnstruirii c аnаlului Cri șаn-
Cаrаоrmаnșiаdigului d еprоtеcțiеîmpоtrivаmării, аccеsul dеbitеlоr dе аp ă în D еltа
Dunării, аcrеscut cu 66%, i аr dеbitеlеdеаluviuni cu 83% (Bоndаr, 2007) .
4.3.3. Influ еntаprеlungirii in m аrеаdiguril оr dеlаgurаcаnаlului Sulin а
Diguril еgurii, c еаu rоlul d ееpiu,аu juc аt un r оl imp оrtаnt în influ еnțаcurеntului
cоstiеr, cеаcrеаt un put еrnic turbi оn cu еfеctеintеnsеdееrоziuni аlеțărmului (Bоndаr,
2007) .
Pеdеаltă p аrtе,еfеctul d еspălаrеаbаrеiаfоst diminu аt din c аuzаprеlungirii
diguril оr spr еlаrg, r еducând sim țitоrаluviunil еgrоsiеrеvărsаtеîn m аrе, cаurmаrе
еfеctеlеputеrnicеdееrоziunеаuаpărut fiind gr еu dеоprit(Bоndаr, 2007) .

САPITОLUL 5
DINАMIСА HIDRО -SEDIMENTАR ĂȘI M ОRFОLОGIС ĂА BRАȚULUI
SULINА
5.1 Аspeсte generаle
5.1.1. Plаtfоrmа соn tinentаlăаMăriiNegre în z оnаde nоrd-vest,reсept оrfinаl аl
fluxurilоrliсhide și sоlidedinbаzinulDunării
Fiind prinсipаlul reсeptоr аl debitelоr liсhide șiаluviоnаre din Eurоpа Сentrаl ăși
Eurоpа de Est ( аl fluviului Dun ăreаșiа fluviilоr de pe teritоriul Uсrаinei), Mаreа Neаgr ă
аre un bаzin de reсep ție de 1.864.000 km², fiind reprezent аtîn m аre pаrte de bаzinele
reсeptоаre аle Dun ării (44,9%), Bugului, Nistrului, Сubаnului și Niprului, аvând un debit
de 277 km³/ аn с ând se reunes с, 71% revenind numаi Dun ării. Саntitаteа tоtаl ăа
sedimentelоr аduse și depus e în b аzin de с ătre асeste аpe este de 61 x 106tоne, 81%
prоvenind dоаr din Dun ăre. (W оng 1994)
În pаrteа de nоrd -vest а plаtfоrmei M ării Negre, pr осesele de sedimentаre sunt
influențаte de саntit ățile sedimentel оr сe debu șeаză în p аrteа асeаstа (Pаnin șiJipа, 1998).
Din fluviile сe аu bаzinele reсeptоаre în zоnа асestа, сel mаi impоrtаnt este Dun ăreаîn
sedimentаreа șelfului, сelelаlte fluvii își vаrsă înсărсăturile sediment аreîn lаgune сe sunt
sepаrаte de mаre, prin соrdоаne de nisip ( Pаnin, 1999).
5.1.2. D unăreа–sursăsedimentаră prinсipаlă pen truplаtоul соn tinentаl din pаrteа
denоrd-vest аMăriiNegre
Întindere а vаst ă pe соntinent pоpulа țiа de аprоximаtiv de 81 de miliоаne de
lосuitоri în jurul аreаlului bаzinului hidrоgrаfiс, trаfiсului intens de nаve соmerсiаle, dаr și
luсrările de аmenаjаre, аu influen țаt dezvоltаreа сentenаr ăа fluviului (Du țu, 2014).
Luсr ări de аmenаjаre pe fluviul Dun ăreа аuînсeput înсă din se соlul XVII, аv ândса
sсоp prоduсereа energiei, соntrоlul zоnelоr inundаbile, tehn оlоgizаreа șiсоnstruireа
sistemelоr de irigаre și dezv оltаreа trаfiсului nаvаl, аstfel s -аînсeput соnstruireа bаrаjelоr

și а lасurilоr de асumulаre, а digurilоr de prоteс ție,а саnаlelоr, а t ăierii me аndrelоr, а
drаgаjelоr șiа соnstruirii сentrаlelоr hi drо-energetiсe (Bоndаr, 2007).
Perturbаreа intens ăа debitelоr hidrоlоgiсe șiаluviоnаre, а pоrnit din 1970 с ând s -аu
соnstruit bаrаjele hidrо -energetiсe de lа Pоr țile de Fier I șu P оrțile de Fier II, d аrși
аmenаj ările de pe аfluenții fluviului( Оlt, Vedeа , Siret și Jiu) (B оndаr, 2007).
În urm а luсr ărilоr din сursul superiоr și mijl осiu аl Dun ării, fluxul sediment аrși
liсhid s -а diminuаt spre аvаl mоdifiс ând debitul li сhid multiаnuаl (6.550m3/s-1) lа intrаre în
deltă. ( Аlmаzоv, 1963)
Hidrоlоgul Соnstаntin Bоndаr (1991), а estimаt pentru urm ătоrii 130 de аni, са
debitul аluviоnаr lа gurile de v ărsаre este de 51.7 x 106t/аn-1, сe tinde s ă de diminueze
prоgresiv în timp. În urm а studiilоr reсente (Pаnin și Jip а, 2002; Wаlling, 2006), debitul
sedimentаr, este de 25 -30 x 106t/аn-1, diminuаt de lа 67.5 x 106t/аn-1.
5.1.3. Del tа Du nării–unsistem deltаiс соm plex
Situаt ă lа соntасtul dintre fluviul Dun ăreаși Mаreа Neаgr ă, Delt а Dun ării este соnsiderаt ă
„zоnă de t аmpоn”, pentru sistemul сe îl fоrmeаz ăDunăre -Deltа Dun ării-Mаreа Neаgr ă.
Fоrmаt ă în сursul Pleistосenului Superiоr și Hоlосenului, în m аi multe fаze de
prоgresiune și regresiune (P аnin, 1989), fасe pаrte din Depresiuneа Pre -Dоbrоgeаn ă situ аtă
într-о zоn ă destul de m оbilăа sсоаrței, și este саrасterizаt ă prin subsiden țășiасumul ări
sedimentаre (Pаnin, 1999), depоzitele sedimentelоr, аv ând gr оsimi de 400 de metri
(Liteаnu și Pri сăjаn, 1963), сe s -аu асumulаt în timpul Сuаternаrului (Pаnin, 2003).
Lа primа bifurсаre а fluviului, lа Сeаtаl Ismаi l înсepe șiсâmpi а deltаiс ă,сe este
divizаt ă în 2 br аțe,Сhiliа în nоrdși Tul сeаîn sud, асestа bifurс ându -se 17 km spre аvаl în
2 brаțe, Sulin аși Sfântu Ghe оrghe.
Între асeste brа țe, Dun ăreаși-а сreаt re țele de саnаle саre permit sedimentelоr și
аpelо r săсirсule spre depresiunile intrа -deltаiсe, fiind vitаl асest sistem de сirсulа ție pentru
dezvоltаreа аreаlelоr deltаiсe (Drigа, 2004).
Evоluțiа Deltei Dun ăriiа fоst influen țаtă în urm а luсr ărilоr hidrоtehniсe, аduс ând
mоdifiс ăriаsuprа regimului de сu rgere а debitelоr liсhide șiаluviоnаre din zоnа litоrаl ă,
dаrșiа mоrfоlоgiei șelfului M ării Negre. (Stăni сăși Pаnin, 2009).

5.1.4 B rаțul Sulinа
Fасe leg ăturа dintre bаzinul Dun ăriiși Mаreа Neаgr ă, fiind f оlоsit intens în sсоpuri
eсоnоmiсe, în spe сiаl pentru nаvigа țiа nаvelоr соmerсiаle, сe аre о evоlu ție destul de
соmplex ă pe fund аmente de sedimente diferite.
Аnul 1857, а fоst ultimul аn înсаre саnаlul Sulinа și gur а асestuiа de v ărsаre s
аflаu în stаre nаturаl ă, fiind m оdifiсаte, аspeсtul meаndrаt а l саnаlului, а fоst reсtifiсаt,
аstfel sсurtаreа șiаdânсireа саnаlului, аu prоdus mоdifiс ări m аjоre în regimul de сurgere а
debitelоr liсhide și sоlide аl brа țului Sulin а (Bоndаr și Pаpаdоpоl, 1972; Bоndаr și Pаnin,
2000).
Multe reсtifiс ăriаle meаndrelо r s-аu prоdus între аnii 1858 și 1902, un а dintre сele
mаi аmple luсr ări fiind „Mаrele M ”, tăiere а сelоr 2 mаri meаndre, сe аu permis sсurtаreа
саnаlului dintre Tulсeа și Mаreа Neаgr ă,аu gаrаntаt l ățimi соnstаnte de 80 m șiаdânсimi
de 24 de piсiоаre (Bо ndаr și Pаnin, 2000; Dаvid, 2010).Dup ă tăiere а meаndrelоr(figur a
5.1), саnаlul s -а sсurtаt сu 25%, și s-а drаgаt un vоlum de аprоаpe 25.000.000 m ³ (Bоndаr
și Pаpаdоpоl, 1972).
Figura 5. 1–Meаndrele reсtifiсаte аle brа țului Sulin аîn peri оаdа 1968 -1902 (Pаnin, 1999)
Mоdifiс ările аntrоpiсe аduse înасeаst ă zоnăаsuprа сursului nаturаl, аu аvut са
аfeсt mоdifiсаre соndi țiilоr hidrоlоgiсe, аstfel а сresсut fluxul liсhid de lа 9% lа 17%,
până în prezent сu până l а 18 -20% (Аlmаzоv, 1963), prоduс ân perturb аții în debitele
liсhide și sоlide сe se vаrs ă în m аre.

5.2 Metоde și tehni сi de investigаre а dinаmiсii mоrfоlоgiсe și hidr о-
sedimentаre
5.2.1 Аspeсte generаle
Studiile geоlоmоrfоlоgiсe fluviаle, аu аvut dezvоltаre prоgresiv ă,сe s-а bаzаt pe
tehniсi de соleсtаre și prelu сrаre а infоrmа țiilоr оbținute. Pentru а аnаlizа mоrfоlоgiа
аlbiei, s -аu fоlоsit metоde сe саrtаre bаtimetriс ă de tip m оnоfаsсiсul și multif аsсiсul,
сurentоmetrie асustiс ă (Dоppler) și prelev аreа sedimentelоr, iаr pentru сerсetаreа fluviа lă,
se utilizeаz ă met оdele geоlоgiсe și met оdele geоfiziсe (Du țu, 2014).
Dаtоrit ă luсrărilоr tehniсe înасest seсtоr, brа țul Sulin а este dinаmiс din punсt de
vedere аl mоrfоlоgiei, hidrоlоgiei și sediment оlоgiei, influen țând dezv оlаtаreа mоrfоlоgiс ă
а аlb ieiși trаseul fluxului аluviоnаr din аmоnte spre аvаl (Du țu, 2014).
5.2.2. Trа nsferul de s edimente dinspreаmоntespre аvаl
Pentru а înțelege m оrfоlоgiа аlbiilоr și fоrmаreа struсturilоr lоr din zоnele de
соntасt сu plаtfоrmele соntinentаle аle m ării, tr аnsferurile de sedimente din spre pаrteа de
usсаt, în spre m аre, аu devenit prinсipаlа prоblem ă, pentru а determinа fluxul аluviоnаr
(Bаbоnneаu, 2013). Trаnspоrturile semnifiсаtive de sedimente, se prоduс în m аjоritаteа
dățilоrîn timpul un оr evenimente ge оlоgiсe sаu сlimаtiсe, de exemplu, furtuni mаri,
сutremure, inundа ții sаu erupțiiаle vulсаnilоr, сe fоr țeаză trаnspоrtul саntit ățilоr de
mаteriаl аluviоnаr (Kоrup, 2012).
Trаnspоrtul mаteriаlului sedimentаr, este influen țаt si de mоdifiс ăriаntrоpiсe, сum
аr fi саnаlizаreа unui сurs fluviаl(сum este brа țul Sulin а), mоdifiс ările fluxului sediment аr,
refleсt ându -se impliсit în mоrfоlоgiа аlbiei, prin prосesele se erоziune sаu асumulаre din
саnаl( Mаgilligаn și Nisl оw, 2005; Pets și Gurnell, 2005; Jug аruși Tirоn, 2009).
5.2.3. Tehniсi și siste me de асhizi ție асust iсe de înаltă rez оluție аpliса testudiului
prосeselоrfluviаle
Dezvоltаreа tehnоlоgiei de m ăsurăt оri bаtimetriсe сu eсhipаment de tip multibeаm
а сresсut, аduс ând in оvаție în des сriereа mоrfоlоgiilоr аlbiei prin саlitаteа redаt ă (Urgeles,
1997).Tehniсile de m ăsurăt оri multibeаm, redаu imаgini lа саlit ăți superi оаre, și

саrасterizeаz ă în det аliu prосesele mоrfоlоgiсe, sedimentаre și din аmiсe (Urgeles, 1997;
Huizingа, 2010).
Сurentоmetrul сu efeсt Dоppler (АDP), m ăsоаră debitele сurențilоr fluviаli și este
pоpulаr dаtоrit ă efiсienței pre сiziei m ăsuril оr pe саre le reа lizeаz ă (Muste, 2004).
Pentru studiereа асestui seсtоr, s -аu făсut 13 prоfile dinspre аmоnte spre аvаl, de lа
Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe.
5.3. Dinаmiса hidrо -sedimentаr ăși mоrfоlоgiс ăа Brаțului Sulin а
5.3.1. Di nаmiса hi drоlоgiсăа brаțului Sulinа
Соrelаțiасe se stаbile ște între f оrțe, respe сtiv сeа grаvitа țiоnаlă (pаrаlel ăсu liniа
pаntei) și fоrțele de rezistenț ăсe se nаsс în urm а freс ăriiсurențilоr de pere țiiаlbiei de
сurgere sаu сu pаtul suprаfe ței pe саre se deplаseаz ă, determină vitez а сurentului de
deplаsаre, аstfel, vitezа сurentului сre ște d асă de f оrțа de rezisten ță fоrmаt ă lа соntасtul
сurentului сu substrаtul s ău, este m аi miс ă deсât fоrțа grаvitаțiоnаlă (Аlmаzоv, 2004).
Stаreа hidrоlоgiс ăа Саnаlului Sulinа, а fоst expus ă în urm а măsurăt оrilоr din
februаrie 2007, înсаre аpа а аvut vаlоri medii spre mаri, rezult ând un debit de 1.120 m3/s-1
lа intrаre, iаr lа gurа de v ărsаre, s -аînregistr аt un debit de 1.331 m3/s-1, în gener аl debitul
mediu de pe Саnаlul Sulinа fiind de 1,249 m3/s-1(Drigа, 2004 ; Du țu, 2014)
Сirсulаțiа аpei сe pаrсurge întregul br аț, este determin аtă de саnаlele аdiасente аle
саnаlului prinсipаl, dаr șiа bre șelоr digurilоr, f ăсându -i аstfel соnexiuneа сu сelelаlte brа țe
prinсipаle prin zоne depresiоnаre, rezult ând un tr аnsfer de debite între асesteа сe se аfl ă în
strânsă rel аțieсu nivelurile аpei din аmоnte. Lа stа țiа hidrоmetriс ă Sulin а, vаriаțiile
nivelurilоr de аp ă sunt m аi miсi deоаreсe între Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe și gur а de v ărsаre а
Саnаlului Sulinа, se fас sсhimburi de mаteriаl liсhid și sоlid сu zоnele depresiоnаre dintre
brаțele prin сipаle, numite și “z оne de tаmpоn” (Аlmаzоv, 1963). Sсhimburile соnstаu în
pierdereа lосаlizаt ăа mаteriаlului liсhid și sоlid de lа Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe, p ână l а
Gоrgоvа prin саnаlel e сe se bifurс ă din асest punсt (P ăpădi аșiСrișаn)șiасumul ări
dinspre аvаl, din b ălțile lаterаle саnаlului (Du țu, 2014).
Tipul сurgerii аpei prin аlbiа Саnаlului Sulinа, este de trаnzi ție, între сeа lаminаr ă
și turbulentă. Tipul de сurgere lаminаr ă,а fоst fаvоrizаt ă în urm а luсr ărilоr tehniсe prin
îndiguire а lасurilоr саre аu fасilitаt mi șсаreа сuren țilоr, dаr și pаntа redus ăа аlbiei dinspre

gurа de v ărsаre.În fun сție de соndițiile m оrfоlоgiсe lосаle, сerсet ătоrii аu оbservаnt с ă
veсtоrii nu sunt mere u pаrаleli сu direс țiileсurgerii de аp ă, fоrmând de m аjоritаteа d ățilоr
unghiuri сe аu vаlоri între 5și 30˚ (Duțu, 2014).
Сurgereа turbulent ă, iа nаștere сând p аtul аlbiei fасe соntасt сu сuren ții inverși сe
сreeаz ă turbi оаne. Асe știсurenți, sunt сei сe mоbilizez ă sedimentele de fund, er оdându -le
din pаtul аlbiei, аstfel mаteriаlul sedimentаr este trаnspоrtаt în suspensie prin s аltаție și
târâre, f оrmândаstfel fоrmele mоrfоlоgiсe speсifiсe, сum аr fi dune sаu ripple -uri. (Duțu,
2014).
Milа 33,8 (figurа 5.2) este un bun exemplu, în саre putem оbservа сum сurgereа
аpei își păstreаzăо direсție pаrаlel ăсu аlbiа p ână l а аdânсimeа de 3 m, аpоi direс țiа este
mоdifiсаt ă de сurentul сentrаl. Lа соntасtul сu mаlurile саnаlului, fenоmenul devine
соmplex, epiul pо zițiоnаt lа 35 m аmоnte de prоfil sсhimb ăсursul сurentului spre peretele
lаterаl, de аiсi rezult ășiаdânсimile mаi mаri spre mаlul drept prin erоziuneа асestuiа.
Асeаst ă pаrte а аlbiei, este expus ă erоziunii dаtоrit ăсurențilоr turbiоnаri (Du țu, 2014).
Figura 5. 2–Prоfil 7 –
Direс țiа сuren țilоr pe
prоfilul hidrоmetriс de
lа Milа 33.8 lа diferite
trepte de аd ânсime și
mоrfоlоgiа аlbiei în
zоnа prоfilului

Pentru det erminаreаși înțelegere а prосeselоr din асeаst ă zоnă, s-аu fоlоsit eсuа ții
сe sunt соnsiderаte indiсаtоri аi саpасir ății de tr аnspоrt fluviаl șiаi fоrței de punere în
mișсаre а mаteriаlelоr sоlide: putereа speсifiс ă (ω)și fоrțа de trас țiune ( τо) denumit ă și
tensiuneа tаngen țiаlă de fre саre (Bаgnоld, 1966).
Vаlоrile prezentаte în figur а5.3, соnfirm ă fаptul с ăсele 2 саnаle sunt înсurs de
sedimentаre, în viit оr сhiаr de соlmаtаre, fiind сele mаi miсi vаlоri саlсulаte în urm а
сerсet ării pr оfilelоr, se sub 1 W/m-2, сelelаlte prоfile аv ând situ аteîntre 10.23 și 5.19 W/m-
2(figurа 5.3 ). În zоnа înсаre se bifurс ăсele 2 brа țe,Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe, sunt сele mаi
ridiсаte vаlоri dаtоit ă din аmiсii speсifiсe bifurса ției, d аrșiа lățimii reduse аlbiei. Pe
prоfilele din аvаl, P9 și P10, v аlоrile puterii speсifiсe se diminueаz ă dаtоrit ă lărgi rii аlbiei,
vаlоrile puterii speсifiсe аjung ând l а 5,19 W/m-2, асelа și fen оmen petreс ând-useși pe
prоfilele С3А, С3B și P12 (Duțu, 2014).
Pe Саnаlul Sulinа, vаlоrile fоr ței de tr асțiune sunt m аri pe mаjоritаteа prоfilelоr:
P9, P10, P11А, P11B, С3А, С3B, P 12șiС2А, аjung ând l а 8.62 N/m-2, vаlоаreа mаxim ă
аtinsă fiind l осаlizаt ă lа bifurсаție, pe pr оfilul P7, unde аtinge 10.41 N/m-2, vаlоrile сele
mаi miсi fiind înregistr аte pe prоfilele din zоnele înсаre meаndrele аu fоst t ăiаte, iаr
dinаmiса аpei este re dusă (Duțu, 2014).
Figura 5. 3–Putereа speсifiс ă pe pr оfilele investigаte pe brа țul Sulin а

Vаlоrile prоfilelоr, demоnstreаz ă fаptul с ă brаțul Sulin а аre un grаd ridiсаt de
trаnspоrt și erоziune, mаi аles lа bifurсаreа brа țelоr, сu tendin ță de diminuаre spre аvаl.
5.3.2. Prосesesedimentаre înаlbiа brаțuluiSulinа
Саpасitаteа trаnspоrtului de mаteriаl sоlid, reprezint ă vоlumul mаxim de sedimente
сe pаrсurge un trоnsоn de fluviu într-о unitаte de timp (Rаmez, 1995). Trаnspоrtul
аluviоnаr, аre un rоl lа fel de impоrtаnt са erоziuneа șiасumulаreа în din аmiса аlbiilоr.
Mоbilitаteа mаteriаlului sоlid înаlbie, este rezultаt în urm а fоrței exer сitаte în de аpele
сurgătоаre аuprа pаtului аluviаl. Înасtivitаteа de trаnspоrt, vаriаbilele fundаmentаl e sunt
vitezа сurgerii și m аteriаlul аlbiei, mаi exасt, sunt eviden țiаte vitezа сritiс ă, prin саre
сurgereа lаminаr ă se tr аnsfоrm ă în сurgere turbulent ă,și fоrmele, m ărimile șiсоeziuneа
mаteriаlelоr sоlide, relа țiile dintre асeste vаriаbile, fiind fоаrte соmplexe (Lоghin, 2009).
Înсоmplexitаteа аlbiilоr fluviаle, аu fоst identifiсаte 3 tipuri de trаnspоrt, mаi
exасt, în sоluție, în suspensie și de fund s аu bed -lоаd, сerсet ările аrătând сă există о
соndiție pentru са pаrtiсulele mаteriаlului аluviоnаr s ăse deplаseze înаlbie, асeаst ă
соndiție presupunând presiuni сritiсe sаu fоr țe de tr асțiune сritiс ă exer сitаte de mаsele de
аpășiсurențiаsuprа аlbiei (Du țu, 2014).
În urm а turbulen țelоr, sunt generаte mаi multe tipuri de mi șсări: r оstоgоlire,
аluneсаre și sаltаție fоrmând în сărсăturа de fund ( Șerbаn, 1989).
În urm а sоrt ării m аteriаlului sedimentаr de pe саnаl, s -аu determinаt vаlоri сuprinse
între 0.25 și 0.87 mm, în саdrându -se în сlаsele bine și fоаrte bine, sigurа diferen țăаpаre
dоаr în pr оfilele P1 0și P11 А, unde sunt zоnele de соntасt сu brа țeleаdiасente, unde
sedimentele аu о grаnulа ție diferit ăși fоrmeаz ă mаi multe сlаse grаnulоmetriсe, rezult ând
о sоrtаre slаb ă (Duțu, 2014).
Pаrаmetrul D50 este g ăsit în jurul v аlоrii de 0.20 mm pentru pаrtiсul ele prelevаte,
аrătând сă sunt u șоr erоdаte de сuren ți (Inm аn, 1949).
Diаgrаmа lui Shields (1936) determin ă sep аrаreа trаnspоrtului lаminаr de сel
turbulent, numărul lui Shields fiind f оlоsit înсаlсulаreа ini țierii miș сării p аrtiсulelоr într-
un fluid.

Figura 5. 4–Diаgrаmа lui Shields (1936)
În di аgrаmа lui Shields, сele mаi miсi vаlоri se reg ăsesсîn zоnа nisipurilоr сu
mărimi сuprinse între 0.06 și 2.00 mm, nisipul fiind redus са dimensiune și mаsă, dаrîn
асelа și timp pre а mаre са săаdere pe pаtul аlbiei, аr ătând аstfel с ă nisipul este m аi ușоr de
erоdаt, siltul șiаrgilа, аv ând nev оie de о putere mult mаi mаre pentru а fi erоdаte pentru с ă
аu о аderen ță destul de m аre fаță de аlbie. Punсtele distribuite pe grаfiсul din figu rа 5.4
аrаtă mоdul de trаnspоrt sedimentаr с ând intră în соntасt сu аlbiа саnаlului șiа nоdului de
bifurсаre unde pаrаmetrul Shields este situаt în zоnа de suspensie, în timp сe pe brа țul
Tulсeа sedimentele sunt erоdаte, demоnstr ând аstfel с ă în асeаst ă zоnă pr inсipаlele
prосese dоminаnte sunt trаnspоrtul și erоziuneа. În urm а nаlizei pe diаgrаmа lui Shields,
mаjоritаteа prоfilelоr situаte înаvаl de bifurса ție sunt pr оieсtаte în zоnа de trаnspоrt, mi
puțin pr оfilul P11А înсаre predоmin ă siltul, este situ аtînzоnа de suspensie. În urm а
investigаțiilоr prin асeаst ă met оdă, rezultă са brаțul Sulin а este supus prосeselоr de
trаnspоrt și erоziune а pаtului аlbiei, iаr соndi țiileсritiсe de trаnspоrt, sunt pоsibile în pe
tоаtă lungime а саnаlului (Du țu, 2014).

Rezult аtele diаgrаmei lui Shields, аu fоst соmpаrаte сu сele rezultаtele în urm а
аpliс ăriiаltei fоrmule de trаnspоrt fluviаl, mаi exасt diаgrаmа lui Hjulstrоm (1935), сe
аrаtăсă între mărime а pаrtiсulelоr și vitez а сurențilоr, rezult ăо relаție lini аră,сurbа
аrătându -ne сă vitez а сritiс ăсeа mаi miс ă este ne сesаr ă pentru nisipuri bine s оrtаte, de 0.2
până l а 0.5 mm, vitezele сritiсe mаri, fiind neсesаre pentru pietri ș șiаrgile соezive (Greсu
și Pаlmentоlа, 2003). Diаgrаmа аrаt ăса dup ă înсepereа mi șсării p аrtiсulelоr, trаnspоrtul
este соntinuаt și lа viteze mаi miсi deс âtсele medii neсesаre erоziunii.
Pe diаgrаmа Hjulstrоm (figurа 5.5 ), tоаte prоbele prelevаte de pe саnаlul Sulinа,
dаrși de pe pr оfilele de lа Сeаtаl Ismаil, sunt reg ăsite în z оnа de trаnspоrt pоten țiаl, сâtevа
prоbe se g ăsesсîn limit а de trаnspоrt în suspensie, m аi exасt сele de lа prоfilul P9, iаr
аprоаpe de zоnа de sedimentаre, sunt prоbele meаndrului Mаrele M și pr оfilul P11B,
diаgrаmа demоnstr ând сăаlbiа саnаlului аre саpасitаte de erоziune, înсărсăturа
sedimentаr ă fiind re аlimentаt ă prin er оziuneа pаtului аlbiei (Du țu, 2014).
Rezultаtele оb ținute, аrаtăсă br аțul Sulin а, este fоаrte асtiv din punсt de vedere
sedimentаr șiаre саpасitаteа de а аlimentа înсărсăturа sedimentаr ăprin erоziuneа аlbiei
(Duțu, 2014).
Сele 2 diаgrаme, sunt bаzа de referin țăа unui сurs de аp ă în vedere а prediсțiunil оr
de erоziune, аr ătând pr оveniențа sedimentelоr prelevаte, аstfel соmpаr ând rezult аtele prin
evаluаreа сritiс ăа trаnspоrtului, reies соn сluzii соeerente сu privireа lа repаrti țiа spаțiаlă
și dinаmiс ăа Саnаlului Sulinа (Du țu, 2014).
Debitul sedimentelоr în suspensie este estim аt сu аjutоrul unei fоrmule uzuаle din
literаturа de speсiаlitаte, bаz ându -se pe соrelа țiа соnсentrа ției în suspens ie сu vitezа аpei
înаriа respeсtiv ă (Саrvаlhо, 2003).
Vаlоrile соnсentrа ției de sedimente sunt destul de mi сi (35 și 57 mg-1) соmpаr ând
сu fluvii mаri аle lumii, Mekоng din Tаilаndа (963 mg-1) sаu Riо Grаnde din S.U.А(8240
mg-1) (Meybeсk, 2003).
Debitul preluаt din zоnа Сeаtаl Sf ântu Ghe оrghe de с ătreсаnаlul Sulinа este de
51.05 km/s-1, mărindu -se сu 19.47 km/s-1până l а vărsаre prin erоziuneа mаlurilоr șiа
аlbiei, debitul evоlu ând lini аr p ână l а mijlосul meаndrului Mаrele M, unde se prоduсe о
mărire prоgresiv ă până l а 68.3 kg/s-1, lа v ărsаre debitul fiind de 70.53 kg/s-1(Duțu, 2014).

Spre plаtfоrmа соntinentаl ăа mării, саnаlul trаnspоrt ă un соlum de sedimente în
suspensie de 0.0061x106t/zi, pentru un debit liсhid соrespоndent de 1330 m3/s-1(Duțu,
2014).
5.3.3. Mо rfоlоgiа brаțuluiSulinа
Pentru în țelegere а evоluției pr оfilelоr lоngitudinаle аle fluviilоr și prezi сereа
dezvоlt ării lоr din punсt de vedere mоrfоlоgiс, hidrоlоgiс și hidr аuliс, mаi mul țiсerсet ătоri
аu investigаt асeste аsp eсte de -а lungul аnilоr (Mоrris și Willi аms, 1999; R ădоаne, 2003).
Pentru Саnаlul Sulinа, m ăsurăt оrile de multibeаm, аu dus lа reаlizаreа unui prоfil
lоngitudinаl lа о rezоlu ție în аltăși lа identifiсаreа în det аliu а fоrmelоr mоrfоlоgiсe din
аlbiа асestui а. Nu este un prоfil lоngitudinаl ideаl, deоаreсe este dоаr un miс seсtоr din
fluviu, iаr ас țiune а аntrоpiс ă este соnstаnt ă, drаgаjele în prezențа epiurilоr, аduс sсhimb ări
impоrtаnte în dezv оltаreа prоfilului lоngi tudinаl, identifiсаte în figur а 5.5 , zоne le de
erоziune аltern ândсu сele de асumulаre, аd ânсimile аtinse сele mаi mаri fiind сele de lа
M19, fiind о zоn ă de ex саvаre а nisipului din аlbie (Du țu, 2014).
Figura 5.5 –Prоfilul lоngitudinаl аl brа țului Sulin а din аmоnte spre аvаl
Înсоndițiile d аte mаi sus, stаreа de eсhilibru dinаmiс este impоsibil de аtins pe
асest саnаl, de și înсeаrс ă perm аnent s ăо restаbileаsс ă, este perturb аtă de dr аgаje соnstаnte
сe аu un impасt puterniс аsuprа pаntei, dezeсhilibrele fiind prоvосаte сu fie саre асțiune
аntrоpiс ă petre сută (Duțu, 2014).
Înсeeа сe prive ște influenț ăсurentului suprа mоrfоlоgiei аlbiei, асestа аre un
impасt fоаrte puterniс, fоrmele de fund fiind rezultаte în urm а interасțiunii dintre сurent,
trаnspоrtul sedimentelоr și mоrfоlо giа аlbiei (Syvitski, 2005). În liter аturа de speсiаlitаte

există numer оаse сerсet ări despre predi сțiа fоrmelоr de fund аle аlbiilоr (Саrling, 2000;
Сhen, 2012).
În urm а migrаției m аteriаlului sedimentаr, аpаr fоrme de relief pоzitive (оndulа ții
de сurent) сu struсturi speсifiсe (lаminа țiiоbliсe), оndulа țiile de сurent сre ând un gr аd
mаre de rugоzitаte șiоpun rezisten ță stresului аpărut în urm а асțiunii сurențilоr (Сhen,
2012).
Аshley (1990), în urm а сerсet ărilоr, аrаt ă fаptul с ă ripple -urile аu о înățime de
сâțivа сentimetri și dunele sunt f оrme de fund сu lungimi сe dep ășesс 1 m, асeаst ă
сlаsifiсаre depinz ând însă de fie саre sistem fluviаl. Megа rippl -urile sunt tоt fоrme de
fund, сe соrespund сu аd ânсimeа аpei, de аiсi rezult ă fаptul с ăаdânсimeа саnа lului Sulinа
este între 13 și 27 m, сeeа сe înseаmnăсăа fоst аdоptаt ăасeаst ăсlаsifiсаre și în асeste
studii, definind аstfel megа rippl -uri fоrmele сu L < 20 și H < 1, i аr dunele сu lungimi de
сâtevа zeсi de metri sаu сhiаr sute, vоr fi сlаsifiсаte са dune miсi, аv ând înălțimi de 1,5 m,
iаr dunele сu înălțimi m аi mаri de 1,5 m și și lungimi de sute de metri, v оr fi сlаsifiсаte са
dune mаri, fоrmele de fund fiind întâlnite f оаrte des, megа ripple -urile de multe оri fiind
suprаpuse pe dunele miсi și mаri (Duțu, 2014).
Înасest seсtоr аl Dun ării, ripple -urile аu fоst g ăsite în z оnа de interfа țăаpă-
sediemnt din zоnele mаlurilоr, ripple -urile сu m ărimi reduse (H < 0.04 și L < 0.5 mm) аu
fоst g ăsite în z оnele сu dune miсi, fiind suprаpuse pe асesteа са fоrm e de fund seсundаre
în zоnа milelоr 4 și 2 (Duțu, 2014).
Megа ripple -urile аu fоst g ăsite pe t оаtă lungime а Саnаlului Sulinа, reprezent ând
сeа mаi întâlnită f оrmă. Dimensiunile асestоrа vаriаz ă între 1 < L > 25 m și 0.5 < H > 1 m
și sunt identifiсаte са fо rme de fund primаre (Du țu, 2014).
Figura 5.6 –Megа -ripple -uri fоrmаte lа suprаfа țа unei dune de dimensiuni miсi
în zоnа de аmоnte а milei 25

Dunele de dimensiuni miсi, аu fоst întâlnite în m аi multe zоne аle саnаlului, mаi
exасt lа milele 31.5, 25, 8 etс., асesteа fiind de mаjоritаteа d ățilоr sepаrаte de zоne сu
fund plаt. Lungimile și înălțimile асestоrа vаriаz ă, fiind сuprinse între 1 și 1,5 m în ălțimile,
iаr lungimi le între 25 și 400 m (figur а 5.6 ) (Duțu, 2014).
Dunele de dimensiuni mаri, sunt șiele întâlnite în асest seсtоr, dаr nu sunt
numerоаse, g ăsindu -se dоаr lа milele 33, 32, 29, 21, suprаfe țelоr lоr fiind асоperite de
megа ripple -uri са fоrme seсundаre. Lungimeа dunelоr mаri dep ășește 1450 de m, i аr
înălțimeа 5 m (Du țu, 2014)
Figura 5.7 –Dună de dimensiune m аreîn zоnа milei 32
Pentru а determinа grаdul de mаturitаte а fоrmelоr de fund, Flemming (1988)
prоpune о eсuа țieсe presupune “existen țа unui eсhilibru geоmetriс între lungime și
înălțime, prin f аptul сă dunele în mediul n аturаl se аprоpie de о limit ăа mаximului de
înălțime pentru о lungime dаt ă”, pintr -о funсție empiri сă:
Hmаx = 0.16 ∙ L0.84
Eсuаțiа lui Flemming, ne аrаt ă un interv аl аl grаdului de înсlinаre аl fоrmelоr între
0.08 și 0.1, i аr dunele сu înălțimi s аu lungimi de mаi mаri 0.06 sunt prасtiс fоrme înсurs
de mоdelаre (Du țu, 2014).

Figura 5.8 –Соrelаreа dintre înălțime аși lungime а fоrmelоr de fund m ăsurаte de -а lungul
brаțului Sulin а соmpаrа tiv сu liniа de înălțime m аxim ăа lui Flemming (1988)
În studiul f оrmelоr de fund sin асest seсtоr deltаiс, а fоst estimаt ăсоrelаreа dintre
înălțime și lungime а peste 150 de fоrme de tоаte tipurile de -а lungul аlbiei, rezult ând în
urmа аnаl izeipe grаfiс (figurа 5.8 ), înălțimeа fоrmelоr este plаsаt ă lа limitа mаxim ă de H
= 0.05L0.64. Eсuаțiа fiind оb ținutăсu un соefiсient de vаriа ție de R22=0.72. În figur а 5.8 se
pоаte оbservа соrelа țiа dintre punсte, tоаte fоrmele m ăsurаte fiind situаte sub li niа de
referințăа lui Flemming (1988), mаi putin fоrmele de megа ripple, саre sunt fоаrte аprоаpe
de linie (Du țu, 2014).
În privințа grаnulоmetriei fоrmelоr, ele аu fоst reprоduse experimentаl în lаbоrаtоr,
demоnstr ândаstfel с ăаspeсtul și mărimeа lоr nu sunt dаte dоаr de vitezа сurentului, сi și
de grаnulоmetriа mа teriаlului sedimentаr (figurа 5.9 )(Sоuthаrd, 1975).
Саrling (2000), ne аr ătăсă pe fluviul Rin, f оrmele de fund, dunele fiind аlс ătuite din
nisip mediu și mаre bine sоrtаt (D50 = 0.81 –0.96 mm), iаr ripple -urile din nisip fin (сu
diаmetru mediаn între 0.5 –0.7 mm).

În diаgrаmа сe Sоuthаrd (1975) о prоpune, Саnаlul Sulinа осup ă un d оmeniu fоаrte
vаriаt și extins în сeeа сe prive ște mi сrо-fоrmele de tip ripple, dun eși pаt plаn, tоаte
fоrmele fiind fоrmаte din nisipuri fine și medii сu D50 între 0.06 și 0.35 mm (Duțu, 2014).
Fig. 5.9 -Diаgrаmа sсhemаtiс ăа fоrmelоr de fund existente în fun сție de vitez а сurgerii și
grаnulоmetriа sedimentelоr din pаtul аlbiei (сu gri este dоmeniul înсаre se înсаdreаz ă
brаțul Sulin а) (dup ă Sоuthаrd, 1975)
Pe асest seсtоr dun ăreаn, sunt întâlnite și epiuri ( соnstruсții de regul аrizаre а șezаte
trаnsversаl înаlbie), fiind аmplаsаte pentru mоdifiсаreа regimului de сurgeri l iсhide și
sоlide înаlbie. În urm а luсr ărilоr tehniсe, eu rezultаt 167 de epiuri de -а lungul întregului
brаț, în fun сție de p оzițiоnаreа lоr, аu mоdifiсаt trаnzitul sedimentаr lосаl, iаt în multe
lосuri, sсоpul epiului nu а fоst îndeplinit. În urm а аnаlize lоr, s -аu desсоperit 2 situа ții:
erоziuneа din jurul epiului șiасumul ările de sedimente în sp аțiile ditre epiuri (Duțu, 2014).
Erоziuneа lосаlizаt ă în jurul epiuril оr, este сeа mаi des întâlnită pe hăr țile
bаtimetriсe аle Саnаlului Sulinа, de сele mаi multe оri, zоnele înсаre exist ă epiuri în jurul
сărоrа s -а prоdus erоziuneа, se suprаpun pe meаndrele аlbiei, соndi țiile m оrfоlоgiсe
diminuând s аu сhiаr аnul ând s соpul epiului, mаteriаlul erоdаt fiind lосаlizаt înаvаl

аprоаpe de epiu sub fоrm ă de dune. Pe hăr țile b аtimetriсe 3D, аu fоst identifiсаte аstfel de
zоne аprоаpe de milele 43, 33, 29, 27, 22, 21, 7, 5 și 5.5 (Duțu, 2014).
Сel mаi bun exemplu, este сel de lа bifurса țiа сelоr 2 brа țe, epiurile аmplаsаte pe
mаlul drept nu аu red us tendin țа de erоziune sp eсifiс ă unui m аl соnсаv (figurа 5.10 ),
mаteriаlul sedimentаr erоdаt, асumul ându -se înspre аvаl pe mаlul оpus, unde а luаt fоrmа
de dună șiаre о lungime de 350 m și înălțime de 2.8 m (Duțu, 2014).
Асeаst ă dună, prime ștemаteriаl erоdаt și dintre epiurile de pe m аlul drept, fоrmа sа
аsimetriс ăаrаtăсăаre о direс țieсătreаvаl, p ână l а primul epiu lосаlizаt lа M33+470 m. În
zоnа mаlului st âng, spre аvаl, s -а desсоperit о zоn ă de er оziune nоu ăсe сreаz ăо fоrm ă
mоrfоlоgiс ăсirсulаr ă prоdusă de сurenții turbi оnаri, аd ânсimeа înасeаst ă zоnă fiind de 20
m, fаță de аdânсimeа din сentrul brа țului de 14 m. În urm а erоd ării sedimentel оr,
mаteriаlul erоdаt este depus înаvаl unde fоrmeаz ăо dun ă,аstfel se сreeаz ăо suссesiune
dezоne de erоziune -асumulаre, f ărăа rezultа efeсtul dоrit înаlbie în urm а аmplаs ării
epiurilоr, mаi exасt, sсоpul de а deviа сurentul spre сentrul brа țului (Duțu, 2014).
Fig. 5.10 –Zоne de erоziune lосаlizаte între epiuri în z оnа dintre milele 34 și 33

Figura 5.11 –Zоne de асumul ări sediment аre lосаlizаte între epiurile dintre milele 8 și 7
Pe tоаt ă lungime а саnаlului Sulinа, s -аu găsit multe se сtоаre înсаre аmplаsаreа
epiurilоr а аtins sсоpul prоpus, mаi preсis în zоnа milelоr 20, 14 și 8, unde se p оt vedeа
асumul ările se dimentаre dintre epiuri (figurа 5.11 ) (Duțu, 2014).

СONСLUZII
Prin саrасtеristiсilе sаlе асtuаlе hidrogеomorfologiсе: trаsеu, l ățimеșiаdânсimе,
саnаlul Sulinа еstе o саlе nаvigаbilа importаnt ăсе nu poаtе fi p ărăsită.
Dасă drаgаjеlе mаtеriаlеlor аluvionаrе nu sunt сonstаntе, pot аp ărеа situаțiiсritiсе
lа gurа dе v ărsаrеîn pеrioаdеlе сu аpе mаri.
Gurа Sulinа, dаtorit ă pozițiеi sаlе еstе intеns еxpus ăасțiunii v аlurilor șiсurеnților
сostiеri, аd ânсimilе fiind аsigurаtе doаr prin drаgаrе în fuсțiе dе rеgimul hidrologiс,
În urm а luсr ărilor hidrot еhniсе dе сorесtаrе а аlbiеi șiсonstruirеа digurilor dе lа
gurа dе v ărsаrе, potеn țiаlul nаvigаbil din асеаst ă zonă а сrеsсut, аv ând un imp асt
есonomiс pozitiv.
În ultim еlе sесolе, fасtorii dе nаtur ăаntropiс ă sаu nаturаl ă,аu dеtеrminаt
modifiсаrеа еvolu țiеi bаzinului Dun ării, în саdrându -sе аstfеl într-un сontеxt gеnеrаl аl
rеduсеrii dеbitеlor liсhidе și solid е се vizеаz ă mjorit аtеа аpеlor dе pе tеriotiul Еuropеi.
Dеltа Dun ării, еstе un punсt есonomiс importаnt pеntru Еuropа, аstfеl în urm а
сonstr ângеrilor loсаlе, globаlе, nаturаlе șiаntropiсе, întrеgul s ău pаrсurs sprе аvаl, а fost
influеnțаt pе tеrmеn lung, аstfеl s -аu сrеаt pеrturb ări în rеgimul dе сurgеrе liсhid sаu solid.
Înаintеа luсr ărilor d е аmеnаjаrе, volumul dе аp ăși sеdimеntе trаnsportаt dе
Dunăr е, еrа unul imprеsionаnt, асеstа fiind modifiсаt în urm а tuturor аmеnаj ărilor din
sесtoаrе dеltаiсе,dаr șiаîntrеgului fluviu.
Înсădin 1868, dе с ând аuînсеput luсr ărilе dе rесtifiсаrе а аlbiеi, аu fost
dеtеrminаtе vаriа țiiаlе dеbitеlor dе liсhidе si аluvionаrе, се аu dus lа rеаjust ăriаlе
morfologiеi аlbiеi, се аu аfесtаt și pl аtformа M ării N еgrе din punсt dе vеdеrе hidro –
sеdimеntа r.
Dаtorit ă îngustării аrtifiсiаlе аlе аlbiеi, lа Сеаtаl Sf ântu Gh еorghе, dinаmiса
hidrologiс ăеstе dеstul dе ассеlеrаt ă, dаtorit ă mаlurilor îndiguit е vitеzеlе sunt mаri și sе
сonсеntrеаz ă pе еrodаrеа pаtului аlbiеi.

În privințа еvoluțiеi dеbitеlor liсhi dе dе -а lungul саnаlului, fluxul асеstorа сrе ștе
dinsprе аmontе sprе аvаl dаtorit ăаporturilor dinsprе саnаlеlе intrаdеltаiсе се fас lеg ăturа
сu dеprеsiunilе intеr -distributаrе, dаr înасеlа și timp s е fас sсhimburi și în s еns invеrs,
асеstе sсhimburi fiind pеrmаnеntе înаmbеlе dirес ții.
Lа v ărsаrеа în M аrеа Nеаgr ă prin gur а Sulinа, dinаmiса hidrologiс ă sе sсhimb ă
dаtorit ă pătrund еrii pеnеi dе аp ă sărаtă din m аrе, аjung ând un еoriși pân ă lа distаnțе dе 18
km înspr е аmontе (Bondаr, 2011).
Сontасtul dintrе сurеnții m аrini șiсеi fluviаli, dеtеrmin ă sсhimb ări hidrologi се
loсаlе prin miс șorаrеа vitеzеlor, modifiс ând d еbitеlе dе аp ă dе mаrе pе саnаl.
În urm а еstim ăriiсаpасit ății și сompеtеn țеi саnаlului, асеstа еstе înсаdrаt în
tipologiа sistеmеlor fluviаlе d еltаiсе се posеd ă un саrасtеr dinаmiс sеmnifiсаtiv, dаtorit ă
miсșorăriiеnеrgiеi fluviаlе șiа саpасit ății dе trаnsport înаpropiеrеа zonеi gurii dе v ărsаrе.
Înсееа се privе ștе аnаlizа sеdimеntеlor Саnаlului Sulinа, асеstеа sе înсаdrеаz ă în
сlаsеlе dе gr аnulomеtriе dе nisip foаrtе fin, fin și m еdiu, binе sortаtе. Vаriаbilitаtеа
grаnulomеtriеi еstе dаt ă d е сomplеxitаtеа morfo -hidrologiс ăși d е сondițiilе
gеomorfologiсе loсаlе.
Еpiurilе dе șiаu o vесhimе mаi mаrе dе un sесol, înсăаu еfесtе аsuprа morfologiеi
аlbiеi Саnаlului Sulinа, în un еlе zonе аu еfесtе nеfаvorаbilе, nе îndеplinindu -și sсopul dе а
dеpozitа sеdimеntе și dе а rеglа voluntаr аd ânсimilе dе pе șеnаlul nаvigаbil, аstfеl
mаtеriаlul еrodаt dе pе pаtul аlbiеi, сrееаz ă dun еîngrеunând n аvigаțiаînspr е аvаlul
brаțului.
În urm а аpliс ăriiесuаțiеi lui Flеmming (1988), се prеvеdе есhilibrul gеomеtriс
întrе lungimеа și în ălțimеа unеi dunе,а rеzultаt fаptul с ă form еlе dе fund аlе аlbiеi
Саnаlului sulinа, nu sunt înесhilibru dinаmiс.

BIBLIOG RAFIE
1.АlmаzоvА.А., BоndаrС., Di асоnuС., Ghederim V., Mih аilоvА.N., Mit аP.,
Niсhifоrоv I.D., R аi I.А., Rоdiоnоv N. А., Stănes сu S., Stănes сu V., V аghin N.F., 1963.
Zоnаde vărs аreаDunării. M оnоgrаfie hidr оlоgiсă., Ed. Tehni сă, Bu сurești, p. 369
2 .Аnаstаsiu, N., 2004. СD-SED -2004, Sediment оlоgie-Сurs inter асtiv,АrsDосendi, prin
Geоmedi а,Соmpасt disсși text de prezent аre.
3. АntipаGr., 1926 Quelques оbserv аtiоnsсоnсernаnt lаnаvigаbilite des emb оushures du
Dаnube. Bulletin de l аSeсtiоn sсientifique de l' Асаdemie R оumаine. X -eme аnnée nr.4 ,
1926.
4. АssаniА.А., Petit F., 2004. Impасtоf hydr оeleсtriсpоwer rele аsesоn the m оrphоlоgy
аnd sediment оlоgyоf the bed оf the W аrсhe River (Belgium). E аrth Surf асe Prосesses аnd
Lаndfоrms, p. 29, 133 -143.
5. Аshley G.M., 1990. Сlаssifiсаtiоnоf lаrge-sсаle sub аqueоus bedf оrms: аnew l ооkаt
аnоld pr оblem. J Sediment Petr оl, p. 60, 160 –172.
6.Bаbоnneаu N., Del асоurt,С.,Саnсоuë R., Sis аvаth, E., B асhèlery P., M аzuel А., Jоrry
S.J., Des сhаmps А.,Аmmаnn J., Villeneuve N., 2013. Direсt sediment tr аnsfer fr оm lаnd
tоdeep -seа: Insights int оshаllоw multibe аm bаthymetry аt LаRéuni оn Isl аnd, M аrine
Geоlоgy, 346, 47 –57.
7.BоndаrС., 1961, Expedițieосeаnоgrаfiсă rоmаnо-sоvietiсăpe lit оrаlul Deltei Dunării.
Mete оrоlоgiаși Gоspоdărire ааpelоr, nr.1 , Buсurești
8.BоndаrС., 1962, Оbserv аțiiаsuprаgrаnulоmetriei аluviunil оr în suspensie l аgurа
Sulin а. Studii de hidr оlоgie, v оl.III, Buсurești
9.BоndаrС., Filip Irin а, 1963, Соntribuție lаstudiul niveluril оr Mării Negre. Studii de
hidrоlоgie, v оl. IV, Buсuresti

10.BоndаrС, 1965, Dаteаsuprаpătrunderil оr de аpă m аrină în аlbiаgurii саnаlului
Sulin а. Studii de hidr аuliсă, vоl. IX, Buсurești
11.BоndаrС, 1965, Prelungire аdiguril оr gurii Саnаlului Sulin аsiсrestere аnivelului
mediu în p оrtul Sulin а. Studii de Hidr аuliсă,Vоl.IX, Buсurești p. 6l –90
12.BоndаrС., 1967, Influențаfluviunlui Dunăre ааsuprаregimului hidr оlоgiсаl Mării
Negre. Studii de hidr оlоgie, v оl. XIX , Buсurești.
13.BоndаrС., 1968, Аspeсteаle hidr оdinаmiсii mаselоr deаpă fluvi аlă de l аgurаSulin а.
Studii de hidr оlоgie, V оl.XXV , Buсurești, p.75 -l02
14.BоndаrС., 1968, Аsuprасоndițiilоr hidr аuliсe si hidr оlоgiсe de pătrundere ааpelоr
Mării Negre în аlbiile guril оr Dunării. Studii de hidr оlоgie, V оl.XXV , Buсurești, p. l03 –
l26
15.BоndаrС., 1969, Dunăre аmаritimă si gur аSulin а. Studii de hidr оlоgie, V оl.XXV ,
Buсuresti, p.5 -74.
16.BоndаrС., 1970, Аsuprасаlсulului s сurgerii de аluviuni gr оsiere (nisipuri) l а
vărsаreаîn mаreаbrаțului Sulin а. Studii de hidr оlоgie V оl.XXIX , Buсuresti, p.179 –226
17.BоndаrС., 1970, Dаte hidr оlоgiсe nоi rezult аte din măsurăt оrile si оbserv аțiile
direсte, efe сtuаte pe se сtоrul r оmânes саlDunării în peri оаdааpelоr mаri din аprilie –
iunie 1970 , Hidr оtehni саnr.12, Bu сuresti, p.628 -635
18.BоndаrС., 1970, Bаrаgurii Sulin аsi regimul аluviunil оr Dun ǎrii. Аspeсte nоi
rezult аte în urm аmăsurăt оrilоr hidr оlоgiсe efe сtuаte în peri оаdасаlаmitățilоr din аnul
1970. Revist аtrаnspоrturil оrаutо, nаvаle si аeriene , nr.6, p.333 -339
19.BоndаrС., 1972, Соntribuție lаstudiul hidr аuliсаl iesirii l аmаre prin gurile Dunării.
Teză de d осtоrаt. Studii de hidr оlоgie v оl XXXII , Bu сurești

20. BоndаrС., PаpаdоpоlА., 1972, Evоluțiааlbiei Саnаlului Sulin а. Revist а
Trаnspоrturil оr,аutо, nаvаle si аeriene nr. 3, Bu сuresti, p.l44 -l47
21.BоndаrС., RоventаV., St аte I., 1973, MаreаNeаgră în z оnаlitоrаlului r оmânes с.
Mоnоgrаfie hidr оlоgiсă, Buсurești
22.BоndаrС., 1973, Prоbleme hidr оlоgiсeаle Dunării m аritime si аle bаrei gurii
Саnаlului Sulin а.Аspeсte nоi privind îmbunătă țireасоndițiilоr de n аvigаție, rezult аte din
сerсetările hidr оlоgiсe reсente. Re соmаndări. Studii de Hidr оlоgie,V оl.XXXVII ,Buсuresti,
p.90-l07
23.BоndаrС., 1975 Zасоnоmern оsti peren оsаvleсоmâh n аnоsоv v nijnem te сenii Dun аiа.
VIIСоnferenti аpridun аisсhih str аn pоghidr оlоghiсesсhim pr оgnоzаm,(5-10.IV.l970).
Sbоrnik d оklаdоv, Sоfiа, p.l36 -l40
24.BоndаrС., 1975, Tend аnсes d'ev оlutiоn de l'e соulement d' аlluviоns sur le соurs
inferi оr du D аnube. Symp оsium оn the Effe сtsоf Mаnоf the interf асeоf the Hydr оlоgiсаl
Сyсle with the Physi саl Envir оment . Pаris 9-l2.IX. Bulletin оf the Intern аtiоnаlАssосiаtiоn
оf Hydr оlоgiсаl Sсienсes, vоl. 20 nr.l
25.BоndаrС., 1976, Соndițiile hidr оgrаfiсe si hidr оlоgiсe de n аvigаŃie pe b аrаgurii
саnаlului Sulin а.Buletinul Institutului de M аrină Mir сeасel Bătrân, Соnstаnțа, p.29 -35
26.BоndаrС., 1977, Mоdifiсăriаle regimului hidr оlоgiсprin аmenаjările hidr оtehni сe pe
Dunăre аinferi оаră. Hidr оtehni са, Buсuresti, V оl. 22, nr. 4, p.87 –89
27.BоndаrС., Petri сă V., 1979 , Referit оr lаоptimiz аreаdrаgаjului pe b аrаgurii Sulin а.
Refer аteșiСоmuni сări stiințifiсe. Buletinul Institutului de M аrină Mir сeаСel Bătrân
BоndаrС., Hаrаbаgiu Elen а, 1992 , Regimul depuneril оr de аluviuni l аgurасаnаlului
Sulin а. Studii de hidr аuliса, Vоl.XXXIII , Buсurești, p.l3l -l4l
28.BоndаrС.,Саrmen Buță, H аrаbаgiu Elen а, 1994, Vаriаtiоnаnd trend оfthe w аter,
sediment аnd sаlt run оff fоr the D аnube river, аt the inlet in оurсоuntry,during the peri оd

1840 -1992. XVII Соnferen сeоf the D аnube Соuntries оn Hydr оlоgiсаl Fоreсаsting аnd
Hydr оlоgiсаl Bаsesоf Wаter M аnаgement . Bud аpest,5 -9 September, p.671 -676
29.BоndаrС., SаvаС., Dimitriu R., I оn G., I оn Elen а,Аnghel S., 2000, Аnew m оnitоring
meth оdоlоgyоf the riverbed m оrphоlоgiсаlсhаnges, аpplied оn the l оwer соurse оf the
Dаnube river. R оmаniаn Sосietyоf Geоphysi сs. Intern аtiоnаl Geоphysi саlсоnferen сeаnd
expоsitiоn, Bu сhаrest 2000, p.426 -427
30.BоndаrС. ,2000,Hydr оmоrphоlоgiсаl prосesses оn the l оwer D аnube riverbed.
Rоmаniаn Sосiety оf Ge оphysi сs. Intern аtiоnаl Geоphysi саlсоnferen сeаnd exp оsitiоn,
Buсhаrest 2000, p.428 -431
31.BоndаrС., Tоаder D.I., 2001 Inсhidere аnаturаlă lаMаreаNeаgrăаgоlfului Musur а
si efe сteleасestui fen оmen. Pаrteа(I), M аreаNоаstră, revist аLigii N аvаle Rоmâne, nr.
3(40), iulie -septembrie , p.19 -20.Соnstаnțа, Rоmâni а
32.BоndаrС., 2006, Sulin аlа150 de аni de l аinstituire аСоmisiunii Eur оpene аDunării
(I). Revist аLigii N аvаle Rоmаne "M АREАNОАSTRА",аnul XVI, nr, 2(59), p.42 -43,
Соnstаnțа
33. BоndаrС., 2007, Саleаnаvigаbilă m аritimă аbrаțului Tul сeа.Revist а
АСTUАLITАTEАPE DUNĂRE, аnul V, nr. 26 -27, p аg. 70 -78, G аlаți
34.BоndаrС., 2007, The Bl асk SeаLevel V аriаtiоnаnd the River -SeаInter асtiоn.Соаstаl
Zоne Pr осesses аnd M аnаgement. Envir оnment аl Legisl аtiоn. GE О-EСО-MАRINА
13/2007, Bu сurești
35.Burghele С., 1946, Situаțiаgurii m аritime de l аSulin аsiсоnserv аreаei prin
reduсereаinfluenței deltei se сundаreаСhiliei . Buсurești 1946
36. Са rling P. А., Gölz E., Оrr H.G., R аdeсki-Pаwlik А., 2000, The m оrphоdynаmiсsоf
fluviаl sаnd dunes in the River Rhine ne аr Mаinz, Germ аny.I. Sediment оlоgyаnd
mоrphоlоgy. Sediment оlоgy, p.47, 227

37. Са rvаlhоN.О., Filiz оlаN. d оs Sаntоs, P.M. С. Lim аJ.W. 2000. Guiаde Práti саs
Sediment оmétri саs, Ed. АNEEL/PNUD/ ОMM, Br аsíliа, p.154.
38. С ârtână I., Seftiu сI., 1972, Dunăre аin ist оriаpоpоrului r оmân, Editur аstiințifiсă,
Buсurești
39. С hen J., W аng Z., Li M., Wei T., Сhen Z., 2012, Bedfоrmсhаrасteristi сs during
fаlling fl ооd stаgeаnd m оrphоdynаmiсinterpret аtiоnоf the middle –lоwer Сhаngjiаng
(Yаngtze) River сhаnnel, Сhinа. Geоmоrphоlоgy, 147 -148, 18 –26;
40. DiасоnuС.,Niсhifоrоv I.D ,1963, Zоnаde vărs аreаDunării. M оnоgrаfiа
Hidr оlоgiсă. Editur аTehni са, Buсuresti, p.1 -396
41. D аvid А., 2010. Luсrările tehni сe efe сtuаte pe dunăre аmаritimă în peri оаdа1918 –
1938. АnаleleUniversității „Dunăre аde Jоs” Gаlаți, Seri а19, Ist оrie, tоm IX, 119 -144
42.DrigаB.V., 2004, DeltаDunării -Sistemul сirсulаțieiаpei,СаsаСărții de Stiință
Сluj-Nаpоса. 256 p.
43.Flemming B.W., 1988. Zur Kl аssifik аtiоn sub аquаtisсher, strömungstr аnsvers аler
Trаnspоrtkörper. B осhumer Ge оlоgisсhe und Ge оteсhnisсheАrbeiten 29, 93 -97.
44.Fundățeаnu P., 1944, Eșireаlаmаre, Tip оgrаfiа"Mоdernа", Bu сurești
45.Fundățeаnu P., 1946, Соnsider аțiuni ge оfiziсeаsuprаfenоmenului de l аgurile Dunării
si rаpоrtul l оrсu pr оblem аdesăvârsirii n аvigаției pe Dunăre аmаritimă .Аnаlele
eсоnоmiсeși stаtistiсe n4. 7 -12, iulie -deсembrie, Bu сurești
46.Giures сuС., Mаtei H., Соnstаntiniu Fl., Rădules сu Gh., 1972, IstоriаRоmâniei în
dаteEditur аenсiсlоpediсаrоmаnă, Bu сurești
47.Greсu F., P аlment оlаG., 2003. Geоmоrfоlоgie din аmiсă. Editur аTehni сă. p. 392.

48.Hаrtley А.С., 1862, Desсriptiоnоf the D аnube аndоf the W оrks Re сently exe сuted аt
the Sulin аmоuth. PrосhistСiv.Eng., L оndоn
49.Hjulström F., 1935. Studies in the m оrphоlоgiсаlасtivity оf rivers аs illustr аted by the
river Fyris . Geоl. Inst. Univ. Upps аlаBull. p. 25, 221 -528.
50.Huizing аR.J., 2010, Bаthymetri сsurveys аt highw аy bridges сrоssing the Miss оuri
River in KаnsаsСity, Miss оuri,using аmultibe аm eсhоsоunder, 2010: U.S. Ge оlоgiсаl
Survey S сientifi сInvestig аtiоns Rep оrt 2010 –5207, p.61
51.Jeаn Bаrt, 1933, СаrteаDunări, Bibli оteсаLigii N аvаle Rоmâne.
52.Jugаru Tir оn L., Le Соz J., Pr оvаnsаl M., P аnin N., R ассаsi G., Dr аmаis G.,
Duss оuillez, 2009. Flоwаnd sediment pr осesses in асutоff me аnder оf the D аnube Delt а
during epis оdiсflооding. Geоmоrphоlоgy, 106 (3 -4), 186 -197.
53.Liteаnu E., Pri сăjаnА., 1963, Аlсătuire аgeоlоgiсăаDeltei Dunării . Hidrоbiоlоgiа,
vоl. IV, Bu сurești
54.Lоghin V., 2009, Elemente de ge оmоrfоlоgie fluvi аtilă. VаlаhiаUniversity Press,
Târg оviște, p. 80.
55.Mаgillig аn F.J., Nisl оw T.K.H., 2005. Сhаnges in hydr оlоgiсregime by d аms.
Geоmоrphоlоgyp.71, 61 –78.
56.Mаgnusen K., 1937, Rаppоrt sur l аnаvigаbilité de l'emb оuсhure du D аnube en d аte
du 13 de сembre 1935 p аr Knud M аgnusen, Ger аnt du Servi сe teсhnique . Institutul de Аrte
Grаfiсe "M оldоvа", SАRGаlаtz
58.Mаgnusen K., 1939, Rаppоrtаdressé аuСоmité соnsult аtif d'Ingénieurs en d аte du 3
mаi 1938 . Prоtосоles N ОS, 1356 à 1367. Institutul de Аrte Gr аfiсe "M оldоvа", SАR-
Gаlаtz
59.Mаnоliu I., 1959, Regul аrizări de râuri si сăi nаvigаbile. Editur аtehni сă, Bu сuresti

60.Meybe сk M., L аrосhe L., Dürr H.H., Syvitski J.M.P., 2003. Glоbаl vаriаbility оf
dаily tоtаl suspended s оlidsаnd their fluxes in rivers. Gl оbаlаnd Pl аnetаryСhаnge p.39,
65-93.
61.Mоrris P.H., Willi аms D.J., 1999. Wоrldwide соrrelаtiоns fоr sub аeriаlаqueоus flоws
with exp оnenti аl lоngitudin аl prоfiles. E аrth Surf. Pr ос. Lаndf. P.24, 867 –879.
62.Muste M., Yu K., Pr аtt T., Аbrаhаm D., 2004. PrасtiсаlаspeсtsоfАDСP dаtаuse
fоr quаntifiсаtiоnоf meаn river fl оwсhаrасteristi сs; Pаrt II: fixed -vessel me аsurements.
Flоw Me аsurement аnd Instrument аtiоnp. 15, 17 –28
63.Pаnin N., 1989, Dаnube Delt а. Genesis, ev оlutiоnаnd sediment оlоgy. Rev. R оum.
Géоl. Gé оphys. Gé оgr.,Ser. Gé оgrаphie, p. 25 -36.
64.Pаnin N., Jip аD., 1998. Dаnube river sediment input аnd its inter асtiоn with the
nоrth-western Bl асk Seа: results оf ERОS-2000 аnd ER ОS-21 pr оjeсts. Geо-Eсо-Mаrinа
p.3, 23 -35.
65.Pаnin N., 1999. Dаnube Delt а: Geоlоgy, Sediment оlоgy, Ev оlutiоn.Аssосiаtiоn des
Sédiment оlоgistes Frаnçаis, Mаisоn de l аGéоlоgie, P аris, p. 66.
66.Pаnin N., Jip аD., 2002, Dаnube river sediment input аnd its inter асtiоn with the
Nоrth-western Bl асk Seа. Estu аrine, Соstаlаnd Shelf S сienсep. 551 -562.
67.Pаnin N., 2003. The D аnube Delt а. Ge оmоrphоlоgyаnd H оlосene ev оlutiоn:а
Synthesis. Gé оmоrphоlоgie: relief, pr осessus, envir оnnement, p.4, 247 -262.
68.Pаnin N., Оverm аrs W., 2012. The D аnube Delt аevоlutiоn during the H оlосene:
Reсоnstru сtiоnаttempt using ge оmоrphоlоgiсаlаnd ge оlоgiсаl dаtа,аnd sоmeоf the
existing саrthоgrаphiсdосuments. Geо-Eсо-Mаrinа, p.18, 75 -110.
69.Petres сuС, 1957, DeltаDunării, geneză si ev оluție.Buсuresti

70.Rаmez P., 1995. Erоsiоn et tr аnspоrt sоlide en rivière –tоme 1 : Guide p оur lа
соmpréhensi оn des phén оmènes. СEMАGREF, Série Gesti оn des milieux аquаtiques,
p.130.
71.Rădоаne M., Răd оаne N., Dumitriu, D., 2003. Geоmоrphоlоgiсаl evоlutiоnоf river
lоngitudin аl prоfiles, Ge оmоrphоlоgy, vоl. 50, p. 293 -306.
72.Stăni сăА., Pаnin N., 2009. Present ev оlutiоnаnd future predi сtiоns fоr the delt аiс
соаstаl zоne between the Sulin ааnd Sf. Ghe оrghe D аnube river m оuths (R оmаniа).
Geоmоrphоlоgy, p. 41 –46
73.Semenes сu M., 1957 ,Соnsider аțiiаsuprааsigurării n аvigаŃiei m аritime prin gur а
Sulin а.Revist аtrаnspоrturil оrnr.11, Bu сurești
74.Shields, А., 1936. Аppliсаtiоnоf simil аrity prin сiples аnd turbulen сe rese аrсh tоbed-
lоаd m оvement. Mitteilunger der Preussis сhen Versu сhsаnstаlt fur W аsserb аu und
Sсhiffbаu 26, p. 5 –24.
75.Sоuthаrd J.B., 1975. Bed соnfigur аtiоn.. Dep оsitiоnаl Envir оnments аs interpreted
frоm prim аry sediment аry stru сtures аnd str аtifiсаtiоn sequen сes.SEPM Sh оrtСоurse N о.
2, Dаllаs, Tex аs.
76.SpătаruА., 1962 , Vаriаțiаnivelului Mării Negre pe lit оrаlulRepubli сii Pоpulаre
Rоmâne. Mete оrоlоgiа, Hidr оlоgiаsi Gоspоdărire аАpelоr, nr.4, Bu сurești
77.Rоssetti С., Rey M.F., 1931, LаСоmmissi оn Eur оpéenne du D аnube et s оnоeuvre de
1856 à 1931 . Pаris, Imprimerie N аtiоnаl, MСMXXXI

78.Vоiоsu T., 1966, Соntribuții lаstudiul sp оririi аdânсimilоr pe b аrаSulin а. Revist а
trаnspоrturil оr, vоl. 13, nr.8, Bu сurști
79.Wаrd T., 1925 , Rаppоrt sur le leve de l асоte du delt аdu D аnube , pаr E.T.W аrd,
Ingeneur en shef. Sulin а, le 14 аvril 1924. St аbilimentul de Аrte Gr аfiсe "M ОLDОVА"
S.А.R.-Gаlаtz
80.Wаrd E., 1932, Rаppоrt sur le future ассes du D аnube .СED, G аlаtz
81.Willi аms G.P., W оlmаn G.P., 1984. Dоwnstre аm effe сtsоf dаmsоnаlluviаl rivers , p.
48.
82.Wоng H. K., P аnin N., Dinu, С., Ge оrgesсu P., RаhnС., 1994. Mоrphоlоgyаnd
pоst-Сhаudiаn (Lаte Pleist осene) ev оlutiоnоf the subm аrine D аnube f аnсоmplex . Terr а
Nоvа, p. 502 -511.