Studiu Geografic de Amenajare Turistica a Arealului Montan Ignis Gutai

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Elemente de cadru teoretic și metodologic privind

amenajarea turistică a arealului montan

I. 1. Metodologia utilizată în studii de amenajare turistică a arealului montan

I. 1. 1. Paradigmele cercetării

I. 1. 2. Designul cercetării

I. 1. 3. Metodologia cercetării

I. 2. Amenajarea turistică – noțiuni generale

I. 2. 1 Definire concept

I. 2. 2. Factori care influențează amenajarea turistică

I. 2. 3. Componentele amenajării turistice

I. 2. 4. Tipologia amenajărilor turistice

I. 3. Stadiul actual al cercetării privind amenajarea turistică a arealului

montan la nivel mondial, național și regional

I. 3. 1. Abordarea procesului de amenajare turistică în literatura de

specialitate

I. 3. 2. Stadiul actual al cercetărilor privind arealul montan

I. 3. 3. Stadiul actual al cercetărilor privind arealul montan Igniș – Gutâi.

Capitolul II. Caracteristici geografice de ansamblu ale arealului

montan Igniș – Gutâi

II. 1. Încadrarea geografică a sistemului teritorial Igniș – Gutâi

II. 1. 1. Așezarea geografică

II. 1. 2. Delimitarea arealului

II. 1. 2. 1. Limitele de natură fizico-geografice

II. 1. 2. 2. Limite naturale

II. 1. 2. 3. Limite administrative

II. 1. 2. 4. Limite sociale

II. 1. 2. 5. Limite complexe

II. 1. 3. Accesibilitate

II. 1. 4. Componenta administrativă

II. 1. 5. Arealul montan Igniș – Gutâi – sistem teritorial în județul

Maramureș

II. 2. Potențialul turistic al arealului montan Igniș – Gutâi

II. 2. 1. Potențialul turistic natural

II. 2. 1. 1. Potențialul turistic al reliefului

II. 2. 1. 2. Potențialul geologic

II. 2. 1. 3. Potențialul climato-turistic

II. 2. 1. 4. Potențialul hidrografic

II. 2. 1. 5. Potențialul biogeografic

II. 2. 2. Potențialul turistic antropic

II. 2. 2. 1. Evaluarea potențialului turistic cultural – istoric

II. 2. 2. 2. Evaluarea potențialului turistic etnocultural

II. 2. 2. 3. Evaluarea potențialului turistic etnografic

II. 3. Infrastructura turistică

II. 3. 1. Structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare

II. 3. 2. Bazele de alimentație

II. 3. 3. Baza de agrement

II. 3. 4. Baza de tratament

II. 3. 5. Evaluarea infrastructurii necesare organizării conferințelor și

manifestărilor expoziționale

II. 3. 6. Mijoacele de transport pe cablu

II. 4. Dezvoltarea socio-economică a arealului montan Igniș – Gutâi

II. 5. Disfuncționalități ale infrastructurii turistice

II. 5. 1. Nivelul valorificării actuale

II. 5. 2. Disfuncționalități

Capitolul III. Circulația turistică

III. 1. Principalii indicatori ai circulației turistice

III. 1. 1. Numărul de turiști

III. 1. 2. Numărul de zile/ turist

III. 1. 3. Durata medie a sejurului

III. 2. Analiza sezonalității activității turistice

Capitolul IV. Tipuri și forme de turism

IV. 1. Tipurile de turism practicate în arealul montan Igniș – Gutâi

IV. 1. 1. Turismul rural

IV. 1. 2. Agroturismul

IV. 1. 3. Turismul recreativ

IV. 1. 4. Turismul montan

IV. 1. 5. Turismul de aventură

IV. 1. 6. Turismul ecologic

IV. 1. 7. Turismul balnear

IV. 1. 9. Turismul științific

IV. 1. 10. Turismul religios

IV. 1. 11. Turismul de tranzit

IV. 1. 12. Turismul de week-end

IV. 2. Formele de turism practicate în arealul montan Igniș – Gutâi

IV. 2. 1. Dezvoltarea turismului în funcție de aria de proveniență

IV. 2. 2. Dezvoltarea turismului în funcție de distanța parcursă

IV. 2. 3. Dezvoltarea turismului în funcție de durata călătoriei

IV. 2. 4. Dezvoltarea turismului în funcție de tipul de transport utilizat

IV. 2. 5. Dezvoltarea turismului în funcție de vârsta turiștilor

IV. 2. 6. Dezvoltarea turismului în funcție de gradul de organizare

IV. 2. 7. Dezvoltarea turismului în funcție de modul de desfășurare

IV. 2. 8. Dezvoltarea turismului în funcție de scopul vizitei

IV. 2. 9. Dezvoltarea turismului în funcție de criteriul cauzal al

participării

IV. 2. 10. Dezvoltarea turismului în funcție de numărul de turiști

IV. 3. Zonarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi

Capitolul V. Impactul procesului de amenajare turistică asupra dezvoltării

fenomenului turistic aferent arealului montan Igniș – Gutâi

V. 1. Imaginea unităților de cazare și a ofertei turistice

V. 2. Motivația alegerii arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică

V. 3. Evaluarea imaginii resursei umane implicate în activitatea turistică

Capitolul VI. Modele de amenajare turistică a spațiului montan

VI. 1. Modele de amenajare turistică în spațiul montan internațional

VI. 1. 1. Modelul francez de amenajare turistică montană

VI. 1. 2. Modelul austriac de amenajare turistică montană

VI. 2. Modele de amenajare turistică în spațiul montan românesc

VI. 2. 1. Modele de amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi

VI. 2. 1. 1. Amenajarea turistică a stațiunilor montane aferente

arealului montan Igniș – Gutâi

VI. 2. 1. 2. Amenajarea turistică a domeniilor schiabile

VI. 2. 1. 3. Amenajarea turistică a arealului protejat Creasta

Cocoșului

VI. 2. 1. 4. Amenajarea turistică a Platoului vulcanic Igniș.

Punct de plecare – Săpânța

VI. 2. 1. 5. Amenajarea turistică a unei localități rurale. Studiu de caz:

Desești

VI. 2. 1. 6. Amenajarea turistică a unei pensiuni agroturistice

Capitolul VII. Strategia de amenajare turistică a arealului montan

Igniș – Gutâi

VII. 1. Efectuarea analizei SWOT

VII. 2. Enunțarea strategiei

VII. 3. Elaborarea strategiei

Capitolul VIII. Promovarea turistică

VIII. 1. Promovarea ofertei turistice existente

VIII. 2. Lansarea unei oferte turistice noi

VIII. 3. Transpormarea arealului montan Igniș –Gutâi într-un brand turistic

Concluzii

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Referințe

Introducere

Amenajarea turistică reprezintă una din principalele preocupări ale societății contemporane, fiind o acțiune indispensabilă studiilor privind evoluția fenomenului turistic. Cunoașterea principalelor aspecte legate de amenajarea turistică a teritoriului a constituit unul din dezideratele cercetătorilor ce au dorit să valorifice potențialul turistic al spațiului geografic.

Având o tentă predominant aplicativă, cercetările din domeniul amenajărilor turistice s-au impus atât datorită dorinței de organizare și dezvoltare a teritoriului, cât și pentru exploatarea resurselor turistice naturale și/sau antropice și transformarea acestora în produse turistice. Cercetările demonstrează că turismul montan reprezintă a doua destinație turistică agreată de turiști, deoarece oferta sa depășeste granițele sezonalității, oferind atât posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, dar și activități de alpinism, rafting sau drumeții montane.

Amenajarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi reprezintă o temă relevantă în domeniul amenajărilor turistice grație discrepanțelor existente între potențialul turistic natural și antropic bine reprezentat și infrastructura turistică aproape inexistentă. Chiar dacă aceștia se individualizează în cadrul munților mici și mijlocii prin cadrul natural de excepție, peisajul inedit, diversitatea și varietatea obiectivelor turistice naturale și antropice, principalii indicatori ai circulației turistice semnalizează un fenomen turistic slab dezvoltat. Unul dintre motivele pentru care am ales această temă a fost caracterul inovativ pe care procesul amenajărilor turistice îl are, oferind posibilitatea cercetătorului să aleagă arsenalul metodologic și implementarea acestuia în demersul de valorificare turistică a resurselor existente. Analiza teritoriului atât din pespectiva unei regiuni, cât și din perspectiva unui sistem teritoriat a impus alegerea unor metode de cercetare ale căror mijloace sau procedee să creeze un tot unitar. Identificarea stadiului actual al cercetării determină punctul de pornire, dar și posibilitatea unei dezbateri științifice a disfuncționalităților întâlnite în teritoriu. În urma procesului de analiza-diagnoză, disfuncțiile existente vor fi soluționate, în vederea realizării unui echilibru teritorial, a unui sistem funcțional prin intermediul unei posibilie strategii de dezvoltare și amenajare teritorială.

Noutatea acestei teme este subliniată de modul în care instrumentarul metodologic al amenajărilor turistice oferă o perspectivă diferită de cercetare a arealului Igniș – Gutâi, studiul de față transformându-se într-un proiect de analiză, dezvoltare și promovare a teritoriului studiat.

Lucrarea reprezintă o expertiză științifică asupra dezvoltării turistice a arealului montan Igniș – Gutâi în urma aprofundării cercetărilor privind amenajarea turistică a teritoriului, valorificarea potențialului turistic în funcție de evoluția fenomenului turistic, promovarea unei strategii de dezvoltare și amenajare turistică și lansarea ofertei turistice la nivel național sau internațional.

Caracterul original este susținut de nevoia unei abordări interdisciplinare a teritoriului datorită structurii complexe a acestuia, asupra căreia se regăsește amprenta personală. În realizarea lucrării s-a ținut cont atât de contribuțiile geografiei fizice, regionale și umane, cât și ecologiei, geologiei și a domeniilor convexe precum economie, arhitectură, sociologie, marketing etc.

Doresc să mulțumesc în mod deosebit conducătorului științific al tezei, domnul profesor univ. dr. Alexandru Ilieș, pentru sprijinul primit pe parcursul elaborării acestei lucrări și mai ales pentru încrederea acordată.

Capitolul I. Elemente de cadru teoretic și metodologic privind amenajarea turistică a arealului montan

În contextul în care fenomenul turistic contemporat cu caracter personalizat se amplifică la nivel mondial, este necesar a se realiza studii de specialitate pentru a inventaria și ierarhiza resursele turistice naturale și antropice și identifica traseele de tranzit, fluxurile și vadurile turistice, cu scopul prospectării și amenajării noilor piețe turistice și dezvoltării durabile a turismului.

Amenajarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi trebuie să țină seama de faptul că sunt componentele unui sistem teritorial, dar și teritorii bine individualizate ce impun investigații. Astfel, abordarea științifică a acestuia va ține seama atât de principiile, normele și metodele amenajării turistice, cât și de cele ale Geografiei Regionale și sistemelor teritoriale. În conturarea demersului științific, punctul de plecare îl reprezintă viziunea cercetătorului asupra arealul de studiu, potrivit căreia Munții Igniș – Gutâi sunt priviți ca și :

un proiect de analiză, cercetare și dezvoltare;

o regiune ce oferă cadrul util orientării activităților de cercetare;

componentele unui sistem teritorial, decupat în ansambluri funcționale.

Pe baza fundamentului metodologic oferit de Ilieș et al. (2010), am căutat să realizez un proiect de amenajare integrat și funcțional, utilizând astfel un ansamblu complex de principii și metode. Ilieș (2007) susține că respectarea unui număr cât mai mare de principii crește probabilitatea obținerii unei amenajări turistice performante.

I. 1. Metodologia utilizată în studii de amenajare turistică a arealului montan

Cercetarea de față se înscrie în cadrul orientărilor științifice specifice ultimelor decenii, vizând procesul amenajărilor turistice întâlnite în arealul montan, dezvoltarea domeniului schiabil, inventarierea resurselor atractive și stabilirea relațiilor dintre componente, analiza la scară locală a disfuncționalităților, precum și elaborarea unor stategii de dezvoltare și promovare turistică. Reprezentând un demers științific pornit de la o temă de actualitate, cercetarea științifică trebuie să respecte, să urmărească și să îndeplinească regulile, legile, principiile, normele și metodele geografiei (la nivel general) și amenajării turistice (la nivel particular, fiind o ramură a acestei științe). Cercetarea în domeniul turismului presupune efectuarea unor demersuri alternative între etapa de birou și cea de teren. Deplasarea în teren se suprapune procesuei de organizare și dezvoltare a teritoriului, cât și pentru exploatarea resurselor turistice naturale și/sau antropice și transformarea acestora în produse turistice. Cercetările demonstrează că turismul montan reprezintă a doua destinație turistică agreată de turiști, deoarece oferta sa depășeste granițele sezonalității, oferind atât posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, dar și activități de alpinism, rafting sau drumeții montane.

Capitolul I. Elemente de cadru teoretic și metodologic privind amenajarea turistică a arealului montan

un proiect de analiză, cercetare și dezvoltare;

o regiune ce oferă cadrul util orientării activităților de cercetare;

componentele unui sistem teritorial, decupat în ansambluri funcționale.

I. 1. Metodologia utilizată în studii de amenajare turistică a arealului montan

Cercetarea de față se înscrie în cadrul orientărilor științifice specifice ultimelor decenii, vizând procesul amenajărilor turistice întâlnite în arealul montan, dezvoltarea domeniului schiabil, inventarierea resurselor atractive și stabilirea relațiilor dintre componente, analiza la scară locală a disfuncționalităților, precum și elaborarea unor stategii de dezvoltare și promovare turistică. Reprezentând un demers științific pornit de la o temă de actualitate, cercetarea științifică trebuie să respecte, să urmărească și să îndeplinească regulile, legile, principiile, normele și metodele geografiei (la nivel general) și amenajării turistice (la nivel particular, fiind o ramură a acestei științe). Cercetarea în domeniul turismului presupune efectuarea unor demersuri alternative între etapa de birou și cea de teren. Deplasarea în teren se suprapune procesului de prospectare turistică și se realizează conform unui plan bine stabilit, în care este trecută perioada de investigație, obiectivele cercetării și toate tipurile de resurse. Numai o bună cunoaștere a realității spațiale și a cadrului geografic permit obținerea unor informații acurate.

Arealul montan Igniș – Gutâi a fost analizat ca un sistem teritorial funcțional, în care componentele sale au stabilit relații stabile cu sistemele turistice învecinate, amenajările turistice fiind integrate în teritoriu în funcție de autenticitate și specificul local.

Activitățile de cercetare s-au eșalonat pe parcursul a trei ani, timp în care s-au pus bazele unui model de lucru fundamentat științifico-teoretic și metodologic, s-au achiziționat și colectat date statistice necesare derulării cercetării și s-a urmărit impactul amenajărilor turistice asupra dezvoltării turismului. În urma analizei diagnostic a teritoriului, s-au evaluat fluxurile turistice și sustenabilitatea mediului, s-au identificat tipurile și formele de turism, s-au prelucrat datele obținute atât în cercetarea din teren, cât și din surse oficiale, s-a conturat analiza SWOT pe baza căreia s-a elaborat strategia de dezvoltare și promovare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi.

I. 1. 1. Paradigmele cercetării

Datorită caracterului interdisciplinar, procesul amenajării turistice reprezintă o componentă a geografiei moderne, drept pentru care, Soja (1989) afirma că în abordarea acestor subiecte de cercetare este necesară o flexibilizare a viziunii creatoare, o rezistență la inchistarea paradigmatică și gândirea rigidă, categorială.

Philimore și Goodson (2005) încadrează cercetările din domeniul turismului în funcție de cele trei paradigme: post-positivism, critică și interpretivă. Perspectiva post-positivistă se suprapune abordărilor cantitative în care cercetătorul ține seama numai de existența lumii reale, observabile, problemele morale și estetice fiind excluse. În procesul amenajărilor turistice sunt inventariate toate tipurile de resurse, fluxurile de turiști și infratructura turistică. Perspectiva critică pune accentul pe conexiunea existentă între valorile, politicile și cunoașterea ce determină analize de potențial sau benchmarking, însă nu sunt ierarhizate. Perspectiva interpretivă determină acțiunile de prognoză și prospecție în urma cunoașterii și înțelegerii pe deplin a lumii sociale numai din punctul de vedere al celor care operează în ea.

S-a trecut astfel de la pozitivismul metodologic, care limita rolul științei numai la descrierea și sistematizarea faptelor și fenomenelor, la o abordare empirică, bazată pe experiență, pe simțuri și bine ancorată în studiul teoretic. Trecerea de la descrierea și sistematizarea faptelor și fenomenelor (pozitivism) la studiul structurii, al funcțiilor și sistemelor de relații ce caracterizează obiectele și procesele (structuralism) a fost una calitativă din perspectivă geografică. Orientările și tendințele metodologice și epistemologice actuale privesc și analizează obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale.

În domeniul amenajărilor turistice, gândirea pragmatică și rigurozitatea metodică au contribuit la tranziția dintre cantitativ și calitativ în ceea ce privește construcția designului de cercetare, formularea de ipoteze parțial testate și testabile, alegerea metodologiei, cercetarea pe date statistice, analiza și prezentarea rezultatelor.

I. 1. 2. Designul cercetării

Amenajarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi a determinat realizarea unei cercetări experimentale asupra tuturor componentelor implicate în activitatea turistică, care a determinat transformarea resurselor turistice atractive naturale și/sau antropice în produse turistice autentice valorificabile.

Pornind de la premisa că acțiunea de amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi este dictată de funcționalitatea sistemului turistic, se va demonstra faptul că mecanismele și componentele amenajărilor turistice au valori egale cu accesibilitatea și potențialul turistic natural și antropic, fiind factori elementari în determinare atractivității turistice a unui teritoriu. În cadrul cercetării experimentale, există o variabilă schimbată în mod activ și una manipulată de către experimentator, confirmând sau infirmând ipoteza de lucru. În contextul amenajărilor turistice ale arealului montan Igniș – Gutâi, variabila independentă controlează și analizează tendința pieței turistice, precum și componentele și mecanismele amenajărilor turistice existente în sistemul teritorial Igniș – Gutâi, decupat în ansambluri funcționale, pentru a obține produse turistice autentice ca răspuns al variabilei dependente.

Scopul acestei lucrări este de stabili nivelul conceptual și metodologic al cercetării amenajărilor turistice pe plan internațional și național, de a analiza impactul amenajărilor turistice asupra turismului, de a realiza o strategie de dezvoltare și amenajare a zonei montane în funcție de stadiul actual al diagnozei turistice și disfuncționalitățile infrastructurii turistice și de a promova arealul montan Igniș – Gutâi ca o destinație turistică complexă și funcțională.

Ca prim obiectiv în cercetarea de față, s-au identificat principalele lucrări de referință privind procesul de amenajare turistică, realizând o meta-analiză a lucrărilor publicate în domeniul amenajărilor turistice în ultimele cinci decenii, precum și o analiză diacronică a lucrărilor științifice ce au vizat arealul montan Igniș – Gutâi. Multitudinea criteriilor de analiză a lucrărilor de referință ce dezbat problematica amenajărilor turistice a impus o abordare pluridisciplinară, spectrul având o largă deschidere de la geografia fizică, regională, umană, ecologie, geologie, la domenii convexe precum economie, arhitectură, marketing sau sociologie.

Odată puse bazele unui model de lucru fundamentat științifico-teoretic și metodologic au fost stabilite etapele unei cercetări multifazice. Astfel, al doilea obiectiv a urmărit analiza diagnostică a teritoriului și identificarea disfuncționalităților infrastructurii turistice, datele și informațiile obținute în teritoriului prin metoda anchetei fiind corelate cu datele statisico-matematice obținute de la Direcția Județeană de Statistică Maramureș, în scopul conturării unei imagini cât mai clare a realității. De asemenea, a fost analizat impactul amenajărilor turistice asupra dezvoltării fenomenului turistic, ținând seama de autenticitate și specificul local, în urma căruia s-a demonstrat faptul că activitatea turistică este influențată în egală măsură de amenajarea turistică a teritoriului, de potențialul turistic natural și antropic și accesibilitate.

Obiectivul al treilea a urmărit enunțarea analizei SWOT, pe baza căreia s-a putut construi un model integrat de amenajare turistică și realiza strategia de dezvoltare și amenajare a arealului montan Igniș – Gutâi.

Ultimul obiectiv a vizat promovarea arealului montan Igniș – Gutâi ca un sistem funcțional, o destinație turistică complexă și autentică pe piața internă și internațională, prin relansarea ofertei existente și valorificarea unor noi tipuri de turism.

Pentru a atinge obiectivele generale, s-a stabilit un set de obiective specifice care a ajutat la evaluarea potențialului turistic în contextul piețelor turistice regionale concurente, la evaluarea infrastructurii turistice, identificarea ofertei și cererii turistice actuale, a formelor și tipurilor de turism întâlnite în arealul montan Igniș – Gutâi și zonarea turistică a arealului studiat.

Cocean (2002) susține că în cadrul investigației regionale, dar și a celorlalte ramuri ale Geografiei, există trei etape: acumulativă, analitică și deliberativă.

Prima parte a lucrării se referă la o analiză extinsă a literaturii de specialitate. Astfel, în etapa acumulativă a fost formulat clar și concis obiectul cercetării, s-a delimitat teritoriul supus investigației, s-a ales metodologia optimă, s-au consultat sursele bibliografice și cartografice existente, pregătindu-se activitatea din teren de unde se vor obține informații sau se va realiza ancheta.

Cercetarea a continuat cu documentarea în teren, în special în stațiunile montane și ariile protejate pentru a observa presiunea turistică asupra mediului și a identifica situația existentă în teritoriu, pe baza unui sistem de indicatori cuantificabili obținuți în urma prospectării turistice a arealului, cu scopul realizării unei proiecții obiective de dezvoltare. În etapa analizei au fost stocate, sistematizate și prelucrate informațiile, completând baza de date și s-au realizat modelele matematice și cartografice. S-au luat în considerare potențialul turistic natural, antropic, infrastructura turistică și accesibilitatea, focalizându-se în special pe accesibilitatea resurselor turistice atractive, a bazei de cazare, circulația turistică, identificarea tipurilor și formelor de turism din spațiul analizat și principalele zone și subzone turistice. Rezultatele au oferit de asemenea și o sinteză a disfuncționalităților constatate în acest domeniu al turismului. A fost analizat stadiul actual al structurilor de primire și gradul de amenajare turistică al unităților teritoriale aferente munților Igniș Gutâi, în funcție de care au fost surprinse principalele posibilități și direcții de dezvoltare ale amenajărilor turistice, atât sub aspectul categoriilor, cât și al autenticității.

În etapa deliberativă, au fost observate structurile și funcțiile sistemului regional, s-au elaborat concluziile de ordin teoretic, s-au formulat soluțiile de intervenție practică, s-a redactat studiul și s-a pregătit pentru publicare. Datele obținute, prelucrate și cuantificate au contribuit la zonarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi pe baza caracteristicilor comune, prin stabilirea zonelor turistice, subzonelor, arealelor și centrelor turistice, precum și a ariilor dinamice, a celor efervescente și a celor aflate în declin. Revitalizarea stațiunilor montane, realizarea unor amenajări turistice autentice, diversificarea produselor și serviciilor turistice ce respectă specificul local și promovarea ecoturismului în arealele protejate au fost câteva dintre propunerile alese pentru a soluționa disfucțiile întâlnite în teritoriu.

Programele de dezvoltare ale turismului în arealul montan Igniș – Gutâi influențează turismului local la mică distanță, reabilitarea și dezvoltarea stațiunilor montane și promovarea altor forme de turism, cu scopul dezvoltării economiei turismului.

I. 1. 3. Metodologia cercetării

Lucrarea de față a încercat să adune informații privind metodologia cercetării de la diferiți autori pentru a pune în aplicare o investigație științifică completă, cu scopul furnizării unui nou model procedural de intervenție în dezvoltarea arealului Igniș- Gutâi.

Grix (2001) efectuează un studiu privind realizarea unei teze de doctorat, definind elementele cheie ale unei cercetări și oferind pașii esențiali ce trebuie parcurși în elaborarea acesteia, reprezentând temelia redactării acestei cercetări.

Printre cărțile consultate cu privire la metodologia de cercetare, Creswell (2007) reprezintă cu succes caracteristicile de bază ale cinci metodologii care reflectă cercetarea calitativă în literatura de specialitate a științelor sociale și comportamentale. Ele pot fi rezumate în funcție de caracteristica dominantă, existând astfel: un studiu narativ ce examinează experiențele individuale, un studiu de fenomenologie care se concentrează pe înțelegerea unui concept sau a unui fenomen, dezvoltarea unei teorii de bază, metoda etnografiei ce determină comportamente ale unui grup cu aceleași valori culturale, iar studiul de caz cercetează stadiul actual și disfuncțiile delimitate în timp, loc și context. Dunleavy (2003) face referiri la modalitatea de organizare și elaborare de idei, cu scopul de a structura mai bine activitatea de cercetare, în timp ce Silverman (2004) oferă informații practice cu privire la modul de structurare și prelucrare a datelor pe tot parcursul perioadei de cercetare. În cele din urmă, pentru analiza de date, Guidicini (1999) și Bosco (2003) oferă informații privind structurarea chestionarelor și prelucrarea datelor. Flowerdew și Martin (2005) prezintă diferite metode folosite în Geografia umană ce pot fi utilizate de către tinerii cercetători în realizarea diferitelor proiecte, punând accentul pe analiza datelor spațiale numerice, a metodelor calitative, analiza contextuală și spațială cu ajutorul GIS –ului.

Fundamentarea cercetării va ține seama de ansamblul principiilor, metodelor, tehnicilor și mijloacelor de abordare a teritoriului, impuse de cercetarea unei realități complexe.

Principiile oferă posibilitatea unei abordări științifice asupra arealului de studiu, înțelegerelea mai eficientă a componentelor și fenomenelor și stabilirea unor prognoze cât mai apropiate de realitățile teritoriale. Problematica principiilor de amenajare a fost prezentă în literatura română de specialitate în numeroase studii (Berbecaru și Botez, 1977; Ianoș, 2000; Cocean, 2002; Armaș, 2006; Ciangă și Deszi, 2007; Ilieș, 2007 ), sub diferite forme și combinații în funcție de tendințele la nivel mondial. Investigațiile realizate în teritoriu au răspuns la întrebările „unde?”, „cum?”, „ce?” și „de ce?”, răspunsuri ce au impus abordarea principiului localizării, al funcționalității, al integrării (Ilieș, 2007) și al cauzalității (Cocean, 2002), alături de alte principii derivate în scop practic, aplicativ și operațional.

Abordarea idiografică a presupus utilizarea principiului unicității (Ianoș, 2000), fiind rezultat din particularitățile spațiale și temporale ale sistemului teritorial, care îl fac să se deosebească de alte sisteme asemănătoare. Autorul susține că abordarea științifică a unor sisteme de complexitatea celor teritoriale implică existența și regăsirea pe parcursul demersului științific a unor categorii epistemologice operaționale, care să dea consistență și rigurozitate oricărei analize. În cadrul principiilor, autorul face diferența între principiile de analiză și cele de acțiune, menționând faptul că respectarea acestora asigură evoluția fiecărui sistem spre o armonie a subsistemelor din punct de vedere natural, economic, social și cultural pe termen lung. Principiul sinergismului, exprimând ideea de focalizare a energiilor unor componente sau structuri pentru realizarea unei finalități, va influența exprimarea grafică, într-o manieră inteligibilă, a sistemului teritorial Igniș – Gutâi.

Analiza diagnostic a teritoriului a impus respectarea principiul catenei, al utilizării și realizării materialului cartografic și al organizării sistemelor teritoriale la diferite scări (Armaș, 2006), pentru a obține informații clare asupra arealului studiat.

Ianoș (2000) exprimă că fiecare sistem teritorial prezintă un anumit mod de organizare, indiferent de raportul dintre componentele naturale și social-economice, sau evoluția relațiilor dintre acestea. Analiza modului de organizare a unui spațiu geografic constituie un deziderat al cercetărilor integrate, deoarece, odată evaluate intimitatea și formele proceselor, se pot face aprecieri asupra evoluției viitoare. Pentru a observa și analiza starea actuală a unui sistem teritorial se utilizează diagnoza, iar proiecția acestuia în viitor se va realiza cu ajutorul prognozei, ținând însă cont de obiectivele dezvoltării durabile. Metodologia trebuie adaptată la sistemul în cauză în funcție de factorul determinant, de complexitatea internă și scara la care se face analiza.

Din perspectivă geografică, metoda cuprinde totalitatea demersurilor, proceselor și mijloacelor utilizate pentru dobândirea cunoașterii obiectului cercetat. Clasificarea metodelor a fost intens studiată de cercetătorii în domeniu, ierarhizarea lor realizându-se în funcție de un anumit domeniu mai pregnant, de importanța unui factor sau chiar de calitatea sau cantitatea acestora.

Metodele avansate de prospectare turistică vor fi folosite în special în prima etapă a cercetării, când se vor face studii calitative asupra resurselor atractive, asupra infrastructurii turistice și dezvoltării fenomenului turistic în acest areal. Unele metode de prospectare se suprapun metodelor de organizare a teritoriului și anume diagnozei și prognozei, drept pentru care inventarierea resurselor atractive se va ancora în cadrul diagnozei, iar prospecțiile în cadrul prognozei.

Cercetarea cantitativă folosește tehnici care se aplică la mai multe date numerice, variabile sau concepte care pot fi măsurate și convertite în cadrul anchetelelor sociale, analize de date colectate anterior sau statistici oficiale (Silverman, 2004). Acestea sunt înrădăcinate în tradiția pozitivistă și își propun să utilizeze metode deductive în strategia de cercetare (Grix, 2001).

Metodele calitative implică o investigație aprofundată a cunoștințelor, realizată prin inventarierea unor analize de arhivă, documente sau studii etnografice (Ragin și Amoroso, 2011). Grix (2001) încadrează aceste metode în tradiția interpretativă, comprehensivă, fiind generatoare de teorie și de predicție. În analiza evenimentelor de importanță locală și culturală se utilizează metode inductive de cercetare, problemele fiind analizate la nivel micro. În structura metodelor calitative se încadrează observația participativă, interviul nestructurat sau intensiv, studiul de caz. Cel din urmă permite explicarea legăturilor care sunt prea complexe pentru strategiile de anchetă sau pentru strategiile experimentale (Mucchielli – coord., 2002).

Analiza chorematică reprezintă una din cele mai facile metode de utilizat în procesele de modelare. În cercetarea de față va fi reprezentat grafic, cu ajutorul choremei, o configurație plan-spațială de tip romboidal, datorită spațiilor interaxiale slab populate ce determină caracterul divergent al fluxurilor de turiști din arealul montan și inelele periferice considerate drept poli de creștere aflați la contactul muntelui cu unitățile de relief de rang inferior.

Dezvoltarea turistică teritorială modernă a impus o analiză asupra resurselor atractive prezente într-un teritoriu. Realizarea evaluărilor cantitative și calitative oferă posibilitatea orientării direcțiilor de cercetare spre decelarea celor mai adecvate metode și instrumente de exploatare turistică, dar și spre identificarea tipurilor și formelor de turism practicabile. Analiza SWOT este o metodă cu mari perspective de utilizare în geografie, deoarece, printr-o generalizare și o esențializare critică a realității se poate contribui la buna fundamentare a strategiilor și politicilor de dezvoltare.

Ciangă și Deszi (2007) descriu analiza SWOT ca fiind o metodă de analiză complexă, indispensabilă obținerii unui management strategic performant, a cărei rezultate constituie punctele de plecare în elaborarea și adoptarea deciziilor finale privind planurile, direcțiile de acțiune și strategiile de dezvoltare pe termen lung, mediu și scurt, vizând identificarea și obținerea factorilor de decizie într-un proces de asemenea avengură și complexitate. Specificul acestei metode constă în evidențierea caracteristicilor mediului intern și influențele mediului extern.

Cocean (2002) identifică în cadrul metodelor comune altor științe următoarele metode: inductivă, deductivă, observația, analiza și sinteza. Aceste metode vor reprezenta fundamentul investigației.

Ilieș (2007) consideră că amenajarea turistică reprezintă un proiect și trebuie abordată ca atare. În acest sens, metodele utilizate în procesul amenajării turistice vor fi adresate în special proiectelor, stategiilor de dezvoltare și activităților implicate, de aceea vor fi utilizate în gestionarea eficientă a activităților și timpului din cadrul cercetării.

În literatura de specialitate au fost integrate de asemenea lucrări de referință privind arealul montan Igniș – Gutâi, precum PATR (Planul de Amenajare a Teritoriului Regiunii de Nord – Vest), PATJ (Planul de Amenajare a Teritoriului Județean – județul Maramureș), PATZ (Planul de Amenajare a Teritoriuluilui Zonal – Munții Gutâi, al cărui beneficiar este Ministerul Transporturilor), PUG –uri ale anumitor localități și hărți topografice la diferite scări sau teze de doctorat (Cocean, 2011; Oprea, 2012; Popescu, 2012).

A doua parte a activității se adresează cercetării în teren, pentru a demonstra faptul că amenajările turistice sunt la fel de importante în dezvoltarea fenomenului turistic ca accesibilitatea și potențialul turistic natural și antropic, folosindu-se în special metoda anchetei și studiul de caz (Yin, 2003; Creswell, 2007). Provocarea este reprezentată de identificarea studiului de caz și de situațiile care îl compun. Fiind vorba de un subsistem funcțional alcătuit din două unități adiacente și complementare, cercetarea se concentrează pe un studiu de caz dublu (Creswell, 2007), a cărei analize va oferi imaginea unui tot unitar. Criteriile specifice după care a fost evaluată selecția arealului montan Igniș – Gutâi au fost omogenitatea și continuitatea geografică, relevanța cadrului natural, cultural și turistic, autenticitatea și specificul local, precum și planurile de dezvoltare teritorială care iau în considerare Munții Igniș – Gutâi ca destinații turistice strategice și complementare. Cele două areale sunt analizate pentru prima data ca o regiune ce oferă cadrul util orientării activităților de cercetare sau componentele unui sistem teritorial, decupat în ansambluri funcționale, în conformitate cu cadrul conceptual și metodologic.

Ca instrument principal de cercetare, chestionarul a urmărit gradul de funcționalitate și integrare al amenajărilor turistice existente, concentrându-se pe relația dintre accesibilitate, potențial turistic și amenajarea turistică. Chestionarele conțin întrebări închise și deschise și au fost pregătite cu scopul de a colecta informații privind percepția turiștilor asupra specificului local și modul în care amenajările turistice, accesibilitatea și potențialul turistic natural și antropic influențează fenomenul turistic.

Fișa de prospectare a urmărit principalele elemente ale fondului turistic sau ale pensiunilor agroturistice. Informații cu privire la bazele de cazare și serviciile turistice existente s-au adunat în urma cercetării din teren sau prin intermediul surselor electronice, inclusiv site-urile specifice ale administrațiilor locale, fiind consultată și lista oficială a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului cu privire la structurile de cazare înregistrate.

Tehnica principală de lucru a fost sondajul. Persoanele intervievate, o mie la număr, au completat chestionarele, urmărind imaginea unităților de cazare și a ofertei turistice, folosind scala Likert, motivația alegerii arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică, având ca metodă de lucru diferențiala semantică și evaluarea imaginii resursei umane implicate în activitatea turistică, prin intermediul scalei lui Stapel.

Scala Likert este o scală ordinală ce conduce la informații de natură neparametrică și care permite aprecierea măsurii în care respondenții sunt de acord cu un set de aprecieri la adresa mai multor caracteristici care întregesc imaginea elementului cercetat. Aceasta se utilizează pentru anumite tipuri de întrebări în cadrul unui sondaj și reprezintă o scală bipolară, în sensul că măsoară atitudinea sau aprecierea turiștilor față de localizarea obiectivelor turistice naturale și antropice, gradul de funcționalitate și integrare în teritoriu al infrastructurii turistice și valorificarea potențialului turistic, printr-un răspuns pozitiv sau negativ.

Diferențiala semantică reprezintă o metodă de lucru care mizează pe exprimarea opiniilor subiecților cu privire la un stimul supus investigației, caracterizat printr-o serie de perechi de atribute bipolare, între care se inserează o scală numerică cu trei, cinci sau șapte nivele, urmând ca fiecare turist să redea cel mai fidel imaginea sa cu privire la stimulul cercetat.

Scala lui Stapel este tot o scală de tip ordinal, fiind o variantă a diferențialei semantice. Aceasta se caracterizează prin constituirea a cinci niveluri pozitive și cinci negative, între care este trecut atributul care urmează a fi evaluat.

Prin sondaj, 250 de turiști și-au dat cu părerea în ceea ce privește preferința acestora față de una din stațiunile montane aferente arealului Igniș – Gutâi, folosind metoda Fishbein – Rosenberg. Grama și Bucur (2006) consideră că această metodă de scalare este cea mai complexă în evaluarea atitudinilor și permite aprecierea globală în raport cu elementele ce caracterizează stimulul supus cercetării. Studierea atitudinii unui individ față de o destinație turistică este importantă în realizarea unui plan de amenajare și dezvoltare zonală și cooptarea unor investitori dornici să contribuie la diversificarea și îmbunătățirea ofertei turistice actuale, a bazelor de cazare, alimentație, agrement și divertisment.

Acest studiu este unul complex, datorită eterogenității universului cercetării, presupunând abordarea unui mixt de date cantitative și calitative în procesul amenajării turistice a arealului montan Igniș – Gutâi.

I. 2. Amenajarea turistică – noțiuni generale

Spațiul geografic reprezintă un spațiu particular, de mare complexitate și dinamism, care exprimă o realitate obiectivă întemeiată pe ideea de organizare sistemică. În cercetările geografice actuale, noțiunea de spațiu geografic poate fi privită ca rezultatul suprapunerii spațiului natural cu cel social sau economic și cuprinde totalitatea componentelor geografice și a relațiilor stabilite între acestea în teritoriu (Cândea și Simion, 2006).

Organizarea spațiului geografic accentuează legătura universală existentă între planificarea economică, socială și spațială (Ciangă și Dezsi, 2007) și nu poate fi abordat în absența scării spațiale și temporale (Ianoș, 2000). Ciangă și Dezsi (2007) susțin că pentru realizarea optimului teritorial între organizarea naturală și antropică a spațiului geografic este necesară menținerea echilibrului prin eliminarea unor structuri geografice devenite piedici în evoluția prognozată, conservarea componentelor ce contribuie la stabilitatea sistemului, corectarea tendințelor divergente ale unor structuri atipice în contextul creșterii entopiei și crearea de noi structuri care să nu producă disfuncționalități.

Organizarea antropică a spațiului geografic a cunoscut o importantă ascensiune în special din ultima jumătate a secolului XX, ca urmare a creșterii susținute a cererii pentru produsulul turistic amenajat, însă fără a produce dezechilibre în organizarea naturală, respectând principiile și legile unui nou domeniu de cercetare științifică, amenajarea turistică.

Amenajarea turistică este componenta procesului de organizare a spațiului geografic care pune în valoare elementele potențialului natural și antropic ce contribuie la dezvoltarea teritoriului din perspectiva planificării și amenajării acestuia (Cazes, 1992). Integrându-se în conceptul de amenajare a teritoriului, amenajarea turistică a cunoscut o evoluție continuă, pornind de la cercetările din arhitectură, marketing, industrie, transport, ecologie, până la noile perspective asupra turismului. Interferența acestor ramuri a contribuit la dezvoltarea caraterului interdisciplinar pe care amenajarea turistică o are în abordarea unui teritoriu, oferindu-i o viziune sistemică. Practic, amenajarea turistică este influențată de dezvoltarea economică și socială a unei unități teritoriale turistice.

Bădulescu (1999) descrie conceptul de amenajare ca o reflectare a modificării de optică cu privire la localizarea diferitelor activități, aceasta înglobând ansamblul sistemelor componentelor naturale, istorice și culturale ale unei zone, resurse ce reprezintă atracțiile principale și motivațiile călătoriei. Privite ca acțiuni complexe de organizare științifică a teritoriului, amenajările turistice asigură o exploatare rațională a resurselor, cu scopul dezvoltării durabile a turismului și dezvoltării socio-economice regionale.

I. 2. 1 Definire concept

Conceptul de amenajare își are originea în necesitatea adaptării spațiului la problemele ridicate de creșterea demografică și dezvoltare economică, de necesitatea de a utiliza teritoriul în favoarea societății umane, de a utiliza resursele din spațiul respectiv, pentru ca ele să satisfacă nevoile umane pe termen lung, fără a aduce prejudicii mari componentei naturale (Cândea și Simion, 2006).

Etimologic, conceptul de amenajare provine din limba franceză -„aménager” și înseamnă „a pune în ordine, a amenaja”. Conform DEX’98, conceptul de amenajare reprezintă ”un ansamblu de lucrări prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse și utilizate astfel încât sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat.” Din perspectivă turistică, conceptul de amenajare turistică s-a dezvoltat evolutiv în urma unor cercetări asupra „amplasării turistice”, „localizării turistice” și ”valorificării turistice” (Ciangă și Dezsi (2007).

În decursul anilor, începând cu deceniul șase al secolului XX, în literatura de specialitate s-au conturat mai multe perspective asupra amenajării turistice.

Într-o viziune de marketing turistic, Berbecaru și Botez (1977) subliniază că amenajarea unei zone sau stațiuni turistice este de o importanță capitală, datorită faptului că utilizarea celorlalte instrumente de marketing precum politica de preț, de distribuție și de promovare este condiționată de fundamentarea științifică a acestora. Astfel, amenajarea turistică a teritoriului poate fi definită printr-un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații.

Din perspectivă economică, Minciu (1995) definește amenajarea turistică ca fiind un proces complex care reflectă interacțiunea dintre particularitățile fizico-geografice ale teritoriului și ansamblul activităților economice și sociale în cadrul cărora turismul are rolul central, de polarizare a intereselor și eforturilor.

Din considerente turistice, amenajarea turistică a spațiului geografic reprezintă o componentă esențială a procesului dinamic și complex de organizare științifică a spațiului geografic, care trebuie să beneficieze și să valorifice atât particularitățile componentelor teritoriului în cauză prin intermediul dotărilor și serviciilor specifice, cât și posibilitățile de exploatare eficientă a acestora (Ciangă, N., Dezsi, Șt., 2007, p. 31). După părerea acestora, amenajarea turistică la nivel macro reprezintă un proces coordonat într-o viziune sistemică, în timp ce la nivel micro, la nivelul unei unități taxonomice, reprezintă un sistem recreativ socio-spațial care trebuie să conducă la apariția unei industrii în aer liber. În acest fel, amenajarea turistică va ține seama de cererea și oferta turistică atât din zona emițătoare de turiști, cât și din zona de destinație.

Cocean (1999) consideră că amenajarea turistică reprezintă acțiunea de punere în valoare estetică și economică, a unui obiectiv, complex atractiv sau zonă turistică, asigurând, prin edificarea unei anumite părți a infrastructurii, edificarea produsului turistic, respectiv conturarea integrală a ofertei turistice, adică a elementului – cheie în exploatarea resurselor atractive ale unui teritoriu.

Într-o accepțiune modernă, Erdeli și Gheorghilaș (2006) consideră că amenajarea turistică trebuie coordonată într-o viziune sistemică, unitatea taxonomică de amenajat fiind considerată un sistem recreativ socio-spațial ce se definește prin propriile structuri.

Pornind de la experiențele proprii și exemplele practice, Ilieș (2007, p. 11) definește amenajarea turistică ca fiind intervenția antropică într-un spațiu dat, în scopul punerii în valoare a uneia sau mai multor atracții turistice, printr-o echipare a teritoriului capabilă să faciliteze derularea în bune condiții a actului turistic. Autorul, pe baza componentelor amenajabile, subliniază importanța fenomenului turistic din punct de vedere operațional. Tot acesta insistă asupra diferențelor existente între amenajare turistică și arhitectură în turism. Chiar dacă acestea două interrelaționează, acțiunea de amenajare turistică este determinată de întregul fenomen turistic, în timp ce arhitectura este doar o componentă majoră a acesteia.

Pentru Woodside și Martin (2008) este importantă relația existentă între teoria și practica amenajărilor turistice, astfel încât ei au insitat asupra proiectelor și strategiilor de punere în aplicare a amenajărilor turistice. Ei au identificat cinci etape generale ce caracterizează procesul de amenajare turistică, începând cu prospectarea și identificarea motivației pentru turism, continuând cu planificarea, implementarea, evaluarea activității și a impactului turistic, pentru ca la final, un rol major să îl dețină administrarea întregului sistem în condiții optime.

Evidențiind importanța resursei umane, în lucrarea „Tourism management. Managing for change”, Page (2009) consideră că amenajarea turistică este un proces în continuă schimbare în care managerii iau decizii care se răsfrâng asupra organizației și afacerii. El accentuează astfel împortanța resursei umane în crearea și vânzarea produselor și serviciilor turistice, în identificarea problemelor din turism și soluționarea acestora și oferă studii de caz adresate atât prestatorilor de servicii turistice, cât și turiștilor.

I. 2. 2. Factorii care influențează amenajarea turistică

Dezvoltarea fenomenului turistic a determinat identificarea principalilor factori ce au contribuit la dezvoltarea zonelor turistice și au stimulat creșterea consumului de servicii turistice.

Defert (1966) consideră că principalii factori ce trebuie vizați în amenajarea turistică sunt potențialul turistic natural și antropic, distanța dintre zona emițătoare și cea receptoare, ca elemente ce influențează costul și durata transportului, gradul de oboseală sau plictiseala provocată de călătorie, nivelul de pregătire al resurselor umane din zona de destinație, politica factorilor de decizie și a promotorilor turismului referitoare la dezvoltarea turismului și capacitatea de primire actuală sau proiectată, cuantificată în număr de locuri de cazare, spații de primire, alimentație publică, animație, a cărei dimensionare și diversificare trebuie să aibă în vedere evitarea perioadelor de vârf ale cererii, care poate conduce la suprasolicitarea infrastructurii și a resurselor atractive, dar și a perioadelor de intersezon, respectiv de subvalorificare a acestora.

Berbecaru și Botez (1977) au observat faptul că printre factorii ce influențează localizarea turistică se numără distanțele și costurile de transport, veniturile turiștilor, prețurile, mijloacele de transport (din punct de vedere al diversității și accesului multiplu), vârsta, eficiența promovării și a activităților de marketing, influența concurenței, calitatea serviciilor, stabilitatea politică, condițiile social-economice, ospitalitatea localnicilor, varietatea atracțiilor turistice, a circuitelor și adaptabilitatea la cererea în permanentă transformare.

Ciangă și Dezsi (2007) au definit amemajarea turistică în funcție de:

prezența, numărul, calitatea și gradul de dispersie în teritoriu a resurselor atractive aparținând cadrului natural și cultural-istoric ale zonei vizate;

componenta materială: baza materială sau infrastructura ce cuprinde capacitățile de cazare, animație și alimentație publică, infrastructura de comunicație și transport, diverse obiective și instalații, spații amenajate sau prelucrate;

structurile organizatorice dintre care sunt amintite instituțiile, organismele și asociațiile cu rol de control, întreținere, gestiune, animație, în raport cu natura echipamentului și condiționată de nevoile și caracteristicile cererii.

Ilieș (2007) a identificat o serie de factori care au influențat amplasarea unei baze turistice într-o anumită locație, dar și riscurile ce pot fi întâlnite atât pe durata procesului de amenajare, cât și pe durata exploatării acesteia.

Pornind de la motivația turistică și de la influența pe care o are piramida lui Maslow în alegerea unei destinații turistice, Khunou et al. (2009) au identificat o serie de factori care au contribuit la dezvoltarea amenajărilor turistice. Stabilind factorii politici, socio-culturali, tehnologici, de mediu și juridici – pe care i-au denumit PESTEL – ce determină opțiunile segmentelor țință pentru o anumită destinație turistică, aceștia au descoperit că turiștii aleg o destinație turistică în funcție de disponibilitatea unui pachet de servicii, accesibilitatea, atracțiile turistice naturale sau antropice, evenimente socio-culturale sau cele speciale, zboruri charter, sezonalitate etc. De asemenea, ei țin cont și de transport, care trebuie să fie rapid, sigur, accesibil la preț și confortabil. Cazarea se alege în funcție de locație, facilități, servicii, preț și imaginea destinației de ansamblu. În acest fel, amenajarea fondului turistic și a infrastructurii turistice contribuie la creșterea motivației turistice.

Page (2009) a accentuat importanța resursei umane în dezvoltarea sectoarelor prestatoare de servicii turitice, aceasta fiind considerată principalul factor calitativ al progresului turistic.

Unul din factorii importanți ce influențează procesul de amenajare turistică este legislația în vigoare privind clasificarea structurilor de primire turistice. Aceasta descrie tipurile de structuri turistice în conformitate cu normele metodologice existente și impune reguli ce trebuie respectate pentru ca ele să fie funcționale și bine integrate enviromental.

I. 2. 3. Componentele amenajării turistice

Erdeli și Gheorghilaș (2006) văd amenajarea turistică ca parte componentă a turismului românesc ce conține o serie de subsisteme între care se stabilesc legături funcționale, în vederea creșterii eficienței economice și sociale a investițiilor. Zonele turistice trebuie concepute ca un sistem transformabil, polifuncțional, ce dețin o echipare corespunzătoare, repartizată funcțional în teritoriu, însă care să nu producă dezechilibre în mediul natural și antropic.

Ilieș (2007) a studiat fenomenul turistic din punct de vedere operațional într-o zonă de destinație, definindu-l în funcție de influența potențialului turistic și a sistemului operațional (figura 1). Fondul turistic natural sau antropic poate fi valorificat de către resursa umană printr-o amenajare turistică corespunzătoare a infrastructurii existente. Tot resursa umană creează un sistem operațional eficient rezultat în urma dezvoltării unui sistem de management și de promovare turistică.

Figura 1. Fenomenul turistic din punct de vedere operațional într-o zonă de destinație

(sursa: Ilieș, 2007, p. 15)

Dacă potențialul turistic este supus prospectării și amenajării turistice, sistemul operațional trebuie să creeze, să promoveze și să vândă produse turistice. Evaluarea eficienței fenomenului turistic poate fi măsurată prin cuantificarea acesteia în consumul de produse turistice.

Din totalitatea componentelor identificate, doar fondul turistic și infrastructura turistică se supun procesului de amenajare. Dacă în cazul fondului turistic se ține cont de potențialul turistic natural sau antropic, în cazul infrastructurii turistice se ține cont de serviciile oferite și rolul acestora în activitatea turistică. Astfel se supun amenajării spațiile de cazare, de masă, agrement, divertisment, tratament, centrele de informare, transportul și anumite auxiliare ce relaționează cu infrastructura turistică.

I. 2. 4. Tipologia amenajărilor turistice

În funcție de calitatea, cantitatea și dispersia în teritoriu a resurselor atractive, Defert (1966) a individualizat următoarele tipuri de amenajări turistice:

amenajare turistică univocă – în cazul existenței unui singur obiectiv cu valoare turistică bine individualizată; amenajările vor fi astfel puțin diversificate și relativ izolate.

amenajare turistică plurivocă – în cazul unor ansambluri de resurse turistice omogene, relativ grupate spațial și caracterizate printr-o anumită specificitate; amenajările sunt extinse la nivelul unor entități individualizate spațial (centre, localități sau stațiuni turistice) ce conțin o infrastructură turistică și generală complexă.

amenajare turistică echivocă – prin integrarea unui teritoriu extins și omogen în circuitele turistice, în care resursele turistice sunt relativ diseminate, iar amenajările turistice se corelează cu necesitățile și caracteristicile manifestate de cererea turistică a zonei emițătoare; în acest caz gradul de complexitate al dotărilor crește de la simplu la complex, între ele stabilindu-se relații de complementaritate, astfel încât entitatea teritorială să funcționeze ca un sistem integrat.

După particularitățile regiunii și distribuția cererii, Ciangă și Deszi (2007) identifică:

amenajările turistice izolate – punctele turistice, având o paletă minimă de servicii puse la dispoziția clientelei;

amenajări complexe – stațiunile turistice integrate regiunilor turistice, la scara cărora fenomenul turistic se desfășoară la cote majore de intensivizare și diversitate.

De asemenea, Cândea et al. (2003, p. 40) pornind de la particularitățile spațiului geografic și obiectivele vizate de acțiunea de amenajare, au constatat că există următoarele structuri a localizărilor turistice:

amenajarea spațiilor balnear – litorale;

amenajarea spațiilor balnear – termale și balneoclimaterice;

amenajarea spațiilor montane de „dominantă albă”;

amenajarea spațiilor turistice de tip „verde” (agroturistice);

amenajarea siturilor istorice și arheologice;

amenajarea zonelor periurbane;

amenajarea parcurilor și rezervațiilor naturale.

Din punct de vedere al cererii și ofertei turistice, amenajarea turistică urmărește optimizarea activităților turistice și crearea unor relații eficiente între componentele sistemului turistic. În urma analizei teritoriale, Cocean (1992) a identificat o serie de modele aplicabile zonelor de destinație turistică montană, în funcție de gradul de concentrare al obiectivelor turistice atractive, precum:

a. Modelul amenajării în cascadă – se aplică cu succes de-a lungul unor axe de circulație intensă, indiferent de relieful pe care acestea îl străbat .

b. Modelul amenajării în releu – se aplică regiunilor în care există o mare concentrare de obiective turistice. Aici trebuie conturată baza principală situată în spațiul de maximă densitate a obiectivelor turistice, iar bazele secundare vor fi concepute și amenajate spre periferia celei dintâi, căpătând astfel rangul II , III etc.

c. Modelul amenajării în rețea – este strâns condiționat de dispersia obiectivelor turistice naturale în teritoriu.

d. Modelul amenajării în centre concentrice – este valabil pentru acele arii care au o dispersie a obiectivelor turistice dintr-un punct central spre inelele periferice.

e. Modelul amenajării izolate – se aplică în cazul obiectivelor turistice singulare și izolate, dar care prezintă atractivitate turistică substanțială.

În cadrul amenajării turistice a arealului montan Igniș – Gutâi se va ține seama în special de normele și modelele de amenajare a spațiilor montane de „dominantă albă”, în cadrul cărora se vor identifica atât amenajări turistice izolate (în cazul unor sate izolate precum Breb), cât și amenajări complexe (în cazul stațiunii turistice Cavnic, centrul turistic Mogoșa și Complexul Șuior). Realizarea unui proiect integrat de amenajare turistică a subsistemelor arealului montan Igniș – Gutâi și valorificarea lor turistică va fi posibilă în urma aplicării unor modele ipotetice de amenajare în funcție de gradul de concentrare al potențialului turistic și al infrastructurii turistice în teritoriu. Pe baza modelului lui Defert (1966), în cercetările ulterioare se va propune realizarea unui model de amenajare turistică echivocă, care să cuprindă stațiunile montane existente în Munții Igniș – Gutâi.

Odată definite conceptele de bază și stabilindu-se rolul și importanța conceptului de amenajare turistică și tipologia amenajărilor turistică, s-au pus bazele prospectării potențialului turistic natural și antropic și a infrastructurii turistice și generale.

I. 3. Stadiul actual al cercetării privind amenajarea turistică a arealului montan

la nivel mondial, național și regional

O eficientă documentare bibliografică contribuie la realizarea unui plan de intervenție operativ și funcțional în teritoriu. Aceasta cuprinde lucrări, articole științifice sau teze de doctorat din domeniul amenajărilor turistice, al turismului montan sau privind metodologia cercetării.

I. 3. 1. Abordarea procesului de amenajare turistică în literatura de specialitate

În literatura română, Berbecaru și Botez au fost inițiatorii cercetărilor din domeniul amenajărilor turistice, activitatea lor fiind continuată de Erdeli și Gheorghilaș care au publicat în 2006 lucrarea „Amenajări turistice”, de Ciangă și Dezsi (2007), care au preluat ideile lui Berbecaru și Botez (1977), le-au îmbunătățit și le-au adaptat contextului social actual și Ilieș (2007), care a contribuit la dezvoltarea acțiunii de amenajare turistică prin experiențele proprii, sfaturile practice și studiile de caz oferite. Fiind un domeniu complex, în realizarea proiectelor de amenajare turistică s-a ținut cont și de alte lucrări din domenii convexe precum amenajarea teritoriului, geografie regională, sisteme teritoriale, planificare și prospectare turistică, arhitectură, economie, marketing etc.

Sub coordonarea lui Sharpley și Telfer (2002), o serie de autori (Tania Mihalić, David J. Telfer, Dallen J. Timothy, Judith Cukier, Atsuko Hashimoto, Chris Southgate și Richard Sharpley) stabilesc relația existentă între turism și dezvoltare, identificând problemele existente în domeniul economic, regional, social, sociocultural, angajații din turism și mediu.

Pender și Sharpley (2005) accentuează rolul important al resursei umane și al serviciilor de calitate în atragerea diferitelor tipuri de turiști mai ales din domeniul hotelier, acestea fiind obiective majore pentru dezvoltarea organizației.

Dacă în 2009 Page studia amenajarea turistică ca un proces în continuă schimbare în care managerii iau decizii care se răsfrâng asupra organizatiei și afacerii, accentuând împortanța resursei umane în crearea și vânzarea produselor și serviciilor turistice, în identificarea problemelor din turism și soluționarea acestora, datorită creșterii rapide a economiei mondiale și a provocărilor cu care se confruntă prestatorii de servicii turistice, în 2011, acesta îmbunătățește domeniul amenajărilor turistice, prezentând un set de principii ce contribuie la dezvoltarea și gestionarea amenajărilor turistice.

În lucrările și articolele sale, Tiwari (2009) studiază comportamentul turistic, prognoza cererii turistice, activitatea de marketing, serviciile de calitate, planificarea și proiectarea activităților turistice precum și dezvoltarea turismului durabil și ecoturismul. Aceasta amintește că bunurile și serviciile tangilibile și intangibile, care stau la baza dezvoltării turismului din perspectivă economică. De asemenea, identifică factori care influențează turismul și călătoriile (eg. costurile înalte, sezonalitatea, accesibilitatea, interdependența, impactul turistic, efectul șocurilor externe), precum și factori care influențează serviciile și bunurile fizice (eg. intangibilitate, inseparabilitate, perisabilitate, eterogenitate). În lucrarea „Tourism management. Managing for change”, publicată în 2009, autoarea analizează competențele și resursele implicate în activitatea turistică, evidențiând avantajele competitivității. În același timp, analizează resursele, însă pune accentul pe formarea și informarea resursei umane și realizarea unei culturi organizaționale.

Weaver și Lawton (2010) au pus bazele unui manual de amenajare turistică care să-i ajute pe studenți să fie pregătiți în momentul activării lor în acest domeniu de activitate turistică.

I. 3. 2. Stadiul actual al cercetărilor privind arealul montan

În anul 1990 al secolului trecut o mulțime de proiecte și programe au fost adresate turismului montan, inclusiv Proiectul regional de formare a Centrului Internațional pentru dezvoltarea integrată a munților, elaborat de Sharma (1998). În urma acestui proiect au fost publicate o serie de cărți cu tematică specifică turismului montan, lucrări ce au contribuit la organizarea celei de-a șaptea Conferință privind Convenția diversității biologice ce s-a concentrat asupra diversității biologice a ecosistemelor montane din anul 2001 și la declararea anului 2002 ca An Internațional al Munților și Ecoturismului.

Muntele oferă posibilitatea de a aborda rolul turistic în raport cu nevoile locuitorilor autohtoni și de mediile de care aceștia depind. Dacă la început activitățile forestiere, agricultură și minerit au constituit principalele modalități de exploatare a arealului montan, în timp, datorită resurselor naturale atractive, acesta a permis dezvoltarea fenomenul turistic. Debarbieux (1995) accentuează relația exitentă între turism și arealul montan, punând bazele valorificării celui din urmă.

Mieczkowski (1995) susține că arealul montan poate fi considerat ca a doua destinație turistică în popularitate la nivel mondial, după turismul litoral. În studiul său asupra arealului montan, acesta a descoperit că regiunile montane s-au dezvoltat din punct de vedere turistic datorită ofertei turistice bogate și dezvoltării infrastructurii, dând astfel posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, activităților de agrement, de aventură sau chiar drumețiilor montane, efectele negative ale sezonalității fiind reduse considerabil. Turiștii aleg muntele ca destinație turistică datorită exploziei populației de la câmpie sau din regiunile supra-aglomerate din centrele urbane, care dorește să scape de poluarea urbană, zgomot, stres și dorește să respire aer curat ce îi va ajuta să se calmeze și să se relaxeze. O altă motivație este aceea de a căuta aventura și de a practica sportul de iarnă, drumeții, camping, alpinism, rafting, caiac-canoe, ciclism montan etc. Ives (1992) consideră că numărul mare de vizitatori ai regiunilor montane a determinat creșterea gradului de conștientizare la nivel mondial asupra importanței arealului montan, acesta ocupând o cincime din suprafața terestră. În 1997, Messerli și Ives au studiat și modul în care veniturile provenite de la turiști satisfac obiectivele economice ale comunității montane și contribuie la ridicarea statutului economic. Grötzbach și Stadel (1997) scot în evidență importanța zonei turistice care nu reprezintă numai fundamentul unor activități turistice sau economice, ci și mediul de existență al unei zecimi din populația de pe glob, reprezentată de culturi diverse sau grupuri etnice bine individualizate. Olaru (2000) oferă un model de amenajare turistică a Munților Banatului. Godde et al. (2008) au cercetat dezvoltarea regională a arealului montan și importanța turismului în realizarea acestui scop.

I. 3. 3. Stadiul actual al cercetărilor privind arealul montan Igniș – Gutâi

În literatura de specialitate au fost realizate unele studii în care au fost abordate diferite problematici ale arealului montan Igniș – Gutâi (Iacob, 1981; Istvan et al, 1990; Mac, Budai, 1992; Ilieș, Ilieș, 1992; Deszi et al., 1999; Ilieș, Ilieș, 1999; Ilieș, Ilieș, 2000; Hodor, 2002; Ilieș, 2002; Simion, 2011). Istvan et al. (1990) au redactat lucrarea „Munții Gutâi. Ghid turistic”, după care, Mac și Budai (1992) realizează o monografie montană a Munților Oaș – Gutâi – Țibleș, ambele lucrări fiind însoțite de hărți realizate de autori. În anul 2002, Hodor studiază acest areal în cadrul tezei de doctorat din punct de vedere geomorfologic.

În anul 2004 s-a înființat Asociația Microregiunea de dezvoltare a turismului „Munții Gutâiului” cu scopul realizării unei cooperări eficiente între comunitățile locale din zonă și alți actori implicați, în procesele de dezvoltare economică, socială și teritorială. În anul 2005, Asociația „Microregiunea de dezvoltare a turismului Munții Gutâi” publică o hartă turistică a Munților Gutâi la scara 1:10000, iar în 2007 Lázló Tamás, István Dumitru și Sziládi József realizat harta 1:60000 „Munții Gutâi, Lăpuș și Țibleș”.

În anul 2006, Ilieș a coordonat grantul CNCSIS finanțat din sursă națională „Modele experimentale, metode și tehnici de reprezentare grafică digitală, tridimensională, a Munților vulcanici Gutâi-Igniș în scop turistic.

În prezent, Consiliul Județean Maramureș alături de câteva Consilii locale ale unor unități administrative sunt utilizatorii Planului de Amenajare a Teritoriului Zonal Munții Gutâi, al cărui beneficiar este Ministerul Transporturilor.

Proiectul de față va veni cu propunerea realizării unui model ipotetic de amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi, în funcție de gradul de dezvoltare turistică al unităților teritoriale aferente munților Igniș Gutâi, elaborării unei strategii de dezvoltate și amenajare turistică și promovarea acestui teritoriu ca o destinație turistică complexă, autentică și funcțională.

Capitolul II. Caracteristici geografice de ansamblu ale arealului montan Igniș – Gutâi

Munții Igniș – Gutâi fac parte din Grupa Nordică a Carpaților Orientali, din cadrul munților vulcanici formați în orogeneza alpină prin vulcanism, fiind alcătuiți în cea mai mare parte din andezite piroxenice, bazalte, aglomerări vulcanice și revărsări de lavă. Fenomenele magmatice au produs diferite corpuri eruptive, în funcție de formă, structură și vârstă, dintre care se disting stratovulcanii (Igniș), conurile de lavă (Măgura), cupolele, platourile și măgurile vulcanice, însoțite de cratere și depresiuni tectono-vulcanice (caldeira Săpânța).

Se caracterizează prin masivitate, nefiind străbătuți de văi transversale, și o fragmentare acută a reliefului, datorită rețelei hidrografice dense. Idu (1999) susține că peisajului complex, varietatea resurselor miniere, forestiere și agricole, precum și rețeaua de transport sau pasurile de la înălțime au constituit premise ale umanizării timpurii a lanțului montan Oaș – Igniș – Gutâi – Văratec – Țibleș.

II. 1. Încadrarea geografică a sistemului teritorial Igniș – Gutâi

Pop P. Gr. (2000) prezintă arealul montan Igniș – Gutâi ca o unitate compactă (Munții Gutâiului) formată din două subunități relativ bine puse în evidență: Subunitatea Rotunzilor (Masivul Igniș) și Gutâiul (propriu – zis). Aceștia pornesc în nord vest de la înșeuările Seini – Orașu Nou și Huta – Piatra și se prelungesc până la înșeuarea de la izvoarele Cavnicului, în sud – est, până la Pasul Neteda.

II. 1. 1. Așezarea geografică

Munții Igniș – Gutâi fiind componente centrale ale lanțului vulcanic Oaș – Igniș – Gutâi – Văratec – Țibleș, sunt încadrați in categoria munților mici și mijlocii (Mihăilescu, 1963), altitudinea lor maximă nedepășind 1400 m decât în Vf. Gutâi din munții cu același nume, ce măsoară 1443 m (figura 2). Mac și Csaba (1992) susțin că individualitatea și caracterul montan al acestora sunt subliniate însă de diferențele de nivel de 500-1 000 m față de depresiunile înconjurătoare, de pădurile întinse, de zonele de pășuni alpine ce acoperă principalele vârfuri, precum și de stâncile însolite care străpung frecvent bogatul înveliș vegetal.

Așezarea geografică reprezintă una din premisele dezvoltării turismului montan atât la nivel regional, național, cât și internațional. Chiar dacă se află la distanțe relativ mari față de principalele zone emițătoare de turiști, oferta turistică a arealului montan Igniș – Gutâi este foarte apreciată în rândul turiștilor.

Figura 2. Localizarea geografică a Munților Igniș – Gutâi

II. 1. 2. Delimitarea arealului

După opinia lui Istvan et al. (1990), Munții Igniș – Gutâi formează o unitate montană bine delimitată de zonele depresionare înconjurătoare: Depresiunea Maramureșului la nord și est, Depresiunea Oașului la vest și Depresiunea Baia Mare la sud. Delimitarea și individualizarea arealului se realizează pe baza limitelor de natură fizico-geografice, naturale, administrative, sociale și complexe.

II. 1. 2. 1. Limitele de natură fizico-geografice

Limitele de natură fizico-geografice delimitează precis arealul de studiu față de depresiunile existente de jur-împrejur. Astfel, Istvan et al. (1990, pp. 7-8), trasează limita nordică pe la sud de localitățile Piatra, Teceu Mic, Remeți, Săpânța, Câmpulung la Tisa, Sarasău și Sighetu Marmației, de pe malul stâng al Tisei, iar cea estică pe la vest de localitățile Vadu Izei, Berbești, Ferești, Giulești, Sat-Șugatag, Hărnicești, de pe Mara, traversând apoi în valea Cosăului prin localitățile Hoteni, Breb și Budești. Limita sudică este conturată prin zona de piemont străbătută de bazinul Văii Cavnicului, pe la nord de satele Șișești, Dănești, Șurdești, pe traseul localităților Baia Sprie, Baia Mare și până la Seini, pe fâșia de contact cu Depresiunea Baia Mare. Limita vestică a zonei montane este trasată pe la est de localitățile Orașu Nou, Racșa, Vama, Negrești-Oaș, Certeze și Huta-Certeze din Depresiunea Oașului.

II. 1. 2. 2. Limite naturale

Din perspectiva limitelor naturale, regiunea este privită ca spațiul fizic care delimitează arealul montan de cel depresionar. Mihăilescu (1963) aduce o nouă imagine asupra regionării, integrând Munții Igniș – Gutâi în cadrul masivelor muntoase cu înălțimi sub 1500 m, fixarea limitelor realizându-se pe baza altitudinilor. Posea et al. (1974) aplică regionarea Munților Igniș – Gutâi pe baza diferențierilor tectono-structurale și de alcătuire geologică a unităților și îi situează în structura unității neo-vulcanice.

II. 1. 2. 3. Limite administrative

Limitele administrative reflectă organizarea administrativ teritorială a arealului montan Igniș – Gutâi în cadrul județului Maramureș. Chiar dacă anumite localități conturează limitele fizico-geografice ale arealului, analiza și evaluarea situației existente și identificarea disfuncționalităților se realizează pe structura unităților administrativ-teritoriale, a centrelor polarizatoare și conexiunile existente între punctele de localizare și zonele de acces, astfel fiind incluse unele localități de nivelul NUTS V în perimetrul arealului de studiu. Chiar dacă municipiul Baia Mare se regăsește în cadrul Depresiunii Băii Mari, la contactul cu Munții Gutâi, s-a ales includerea acestei localități în arealul de studiu, deoarece satele componente ale acesteia se află pe teritoriul Munților Igniș-Gutâi.

II. 1. 2. 4. Limite sociale

Limitele sociale conturează spațiul mintal atât din punct de vedere etnografic, cât și habitațional, prin delimitarea Țării Maramureșului de Țara Oașului și Țara Lăpușului. O mare parte din Munții Igniș – Gutâi sunt încadrați în teritoriul aferent Țării Maramureșului, la limita cu ținuturile Țării Oașului, respectiv ale Țării Lăpușului. Populația autohtonă pune un mare accent pe identitatea și moștenirea culturală și transmiterea valorilor din generație în generație.

II. 1. 2. 5. Limite complexe

Limitele complexe permit analiza arealului din perspectiva unui sistem teritorial omogen, ce respectă principiul funcționalității, integralității, unicității, cauzalității și al echilibrului dinamic (Ianoș, I. 2000, pp. 39-40). Din acest punct de vedere, arealul montan Igniș – Gutâi se individualizează ca sistem teritorial atât în cadrul județului Maramureș, cât și în cadrul lanțului vulcanic Oaș – Igniș – Gutâi – Văratec – Țibleș, încadrat în regiunea de nord-vest a României.

II. 1. 3. Accesibilitate

Arealul montan Igniș – Gutâi prezintă o accesibilitate ridicată în special în ariile

efervescente și convergente, însă ariile izolate sunt accesibile doar pe anumite trasee.

Figura 3. Accesibilitatea arealului montan Igniș – Gutâi

Poziția geografică și accesibilitatea rutieră, feroviară și aeriană recomandă arealul montan Igniș – Gutâi în dezvoltarea turismului local și regional (figura 3), cu posibilități de extindere a zonei emițătoare de turiști, datorită turismului de tranzit și accelerarea proceselor de integrare și dezvoltare a cooperării transfrontaliere în domeniul turismului. Amenajarea și semnalizarea turistică a zonei montane izolate permite valorificarea și includerea acesteia în oferta turistică actuală.

II. 1. 4. Componenta administrativă

Direcțiile de evoluție ale unui teritoriu, indiferent de nivel, stabilite într-o documentație de amenajare a teritoriului sunt detaliate prin reglementări specifice în limitele teritoriilor administrative ale orașelor și comunelor, prin documentațiile de urbanism.

Tabel. 1. Organizarea administrativ teritorială a teritoriului aferent Munților Igniș – Gutâi

Conform noii încadrări, arealul montan Igniș – Gutâi, de la general spre particular, se încadrează în NUTS I (ca sistem teritorial în România), NUTS II (în cadrul regiunii de dezvoltare nord-vest), NUTS III (din punct de vedere administrativ, acest areal aparține județului Maramureș, limita vestică delimitând județul Maramureș de județul Satu Mare) și NUTS V (în cadrul acestui sistem teritorial identificându-se un municipiu și municipiu – reședință de județ pe fâșia de contact, 4 orașe, 12 comune și 35 de sate). Organizarea administrativ-teritorială a spațiului aferent arealului Igniș – Gutâi poate fi observată din tabelul 1.

În contextul de față, în cadrul de analiză trebuie să se țină seama de localitățile din nordul arealului ce se află la frontiera de stat cu Ucraina. Dintre localitățile aflate în contact direct cu linia de frontieră se numără arealul următoarelor unități administrativ teritoriale: Remeți, Săpânța, Câmpulung la Tisa, Sarasău și Sighetu Marmației. Ilieș (2003) compară localitățile de la frontiera dintre state cu epiderma unui organism ratzelian, care intră în contact și reacționează la influențele externe și măsurile constrictive sau favorabile ale procesului de cooperare.

II. 1. 5. Arealul montan Igniș – Gutâi – sistem teritorial în județul Maramureș

Sistemul poate fi definit ca orice secțiune a realității în care se identifică un ansamblu de obiecte, procese, fenomene, ființe sau grupuri interconectate printr-o mulțime de relații reciproce, precum și relații cu mediul înconjurător, care acționează în comun, în vederea realizării unor obiective bine definite (Petrea, 1998). Așezarea umană ca geosistem reprezintă un sistem termo-dinamic și informațional optimal deschis (Ianoș, 2000). În viziunea lui Zotic (2005), sistemul general este o colecție de obiecte în interdependență, ce se cer studiate în ansamblul conexiunilor interne și în legăturile cu mediul care-l înconjoară într-o perspectivă globală.

Pentru o analiză eficientă, se demarează un demers inductiv, pornind le la organizarea teritoriului pe unități administrativ teritoriale încadrate la nivelul NUTS V. Analiza chorematică va ține seama de rețeaua de localități, repartiția în teritoriu, rolul și funcțiunile rețelei – centre și arii de polarizare. Din figura 4. se poate observa că fluxurile sunt orientate către centrele urbane majore care dețin funcții administrative, socio-economice, culturale, medicale și educaționale, oferind sistemului teritorial Igniș – Gutâi un caracter centrifug. Prin centrele sale de atractie internă există și tendințe de centripete (eg. Cavnic) care fac posibil schimbul de substanțe, energie și informație între cei doi poli. O importanță majoră în organizarea sistemului o au axele reprezentate de DN18 (ce leagă centrele urbane Sighetu Marmatiei și Baia Mare), DN 19 (Sighetu Marmației –Negrești Oaș).

Printre ariile de dezvoltare teritorială identificate de Ianoș (2000), în regiunea Igniș – Gutâi se disting (Pui, 2012):

arii efervescente – reprezentate de spațiile situate la altitudini de până la 600- 700 m, fiind traversate de DN 18, respectiv DN 19. Aceste arii se caracterizează printr-o polarizare liniară a vectorilor naturali, economici sau sociali, entitățile teritoriale fiind de obicei compacte. În această zonă intră unitățile administrativ teritoriale Câmpulung la Tisa, Sarasău, Sighetu Marmației, Vadu Izei, Giulești, Ocna Șugatag, Călinești, Cicârlău, Seini și Tăuții Măgherăuș.

arii convergente – situate la poalele munților, în zona de contact deal-munte. Acestea oferă peisaje inedite, precum și posibilitatea dezvoltării unor vaduri turistice. În cadrul Munților Igniș – Gutâi ariile convergente se suprapun unităților administrativ-teritoriale Remeți, Săpânța, Desești, Budești, Șisești.

arii izolate – reprezentate de spațiul montan propriu zis al cărui potențial turistic poate fi valorificat. Aceste arii se caracterizează prin resurse naturale diverse și condiții favorabile dezvoltării turismului montan. Ariile izolate sunt suprapuse localității Cavic, o mare parte a teritoriului Săpânței și satele Blidari, Firiza, Valea Neagră și Valea Porcului ce aparțin unității administrativ-teritoriale Baia Mare. Tot in cadrul ariilor izolate intră și stațiunile montane Mogoșa, Suior, Izvoare și Cavic.

Figura 4. Model chorematic al teritoriului aferent Munților Igniș-Gutâi

Arealul montan Igniș – Gutâi reprezintă la nivel micro un sistem teritorial funcțional și autentic, accentul punându-se atât pe avantajul competitiv, cât și pe cel comparativ, iar la nivel macro, o parte integrată a brandului Maramureș.

II. 2. Potențialul turistic al arealului montan Igniș – Gutâi

Arealul montan rezprezintă atât o resursă naturală necesară activităților economice, miniere, agricultură, dar și suportul derulării activităților turistice. Amenajarea turistică a spațiului montan ține seama atât de potențialul turistic, cât și de accesibilitate, iar componentele ce se supun amenajării sunt structurile de primire cu funcțiuni de cazare, alimentație, tratament, divertisment , domeniul schiabil și mijloacele de transport pe cablu. Zonele turistice trebuie concepute ca un sistem transformabil, polifuncțional, ce deține o echipare corespunzătoare, repartizată funcțional în teritoriu, însă care să nu producă dezechilibre în mediul natural și antropic (Zotic, 2005). Potențialul turistic al arealului montan Igniș – Gutâi este variat, diversificat și reprezintă unul din punctele forte ale dezvoltării turistice regionale.

Punerea în valoarea a resurselor turistice naturale și/sau antropice nu s-ar putea realiza fără o cunoaștere amănunțită a structurii interne, a caracteristicilor, a interferenței cu elementele peisajului limitrof și inventarierea lor cantitativă și calitativă. Prospectarea tuturor resurselor atractive, a cererii și ofertei turistice se realizează prin intermediul analizei diagnostic a teritoriului, la finele căreia se stabilesc prognozele de dezvoltare ale turismului din regiunea dată, în funcție de evoluția cererii. Diagnosticarea potențialului turistic din Munții Igniș – Gutâi se realizează segmentat, pentru fiecare componentă a acestuia (potențial natural, antropic și infrastructura turistică), respectând direcțiile de analiză ale prospectării enunțate de Cocean și Dezsi (2001), în funcție de cele patru tipuri de condiții: generale, favorabile, restrictive sau de presiune.

Muntele și Iațu (2003) consideră că în realizarea unui demers geografic de profil, criteriile geografice care intervin în localizarea turistică sunt cadrul natural, patrimoniul cultural și istoric, potențialul tehnic și economic. Din perspectiva acestora, potențialul turistic cuprinde totalitatea posibilităților pe care le pun la dispoziția activităților turistice mediul natural și social.

II. 2. 1. Potențialul turistic natural

Cocean și Dezsi (2001) caracterizează cadrul natural de mare rezonanță în turism ca fiind o resursă turistică de vârf, un fundal pentru desfășurarea unor activități turistice motivate de alt tip de atracții sau suportul material al tuturor activităților turistice. După părererea acestora, substratul litologic, relieful, hidrografia, climatul, vegetația și fauna alcătuiesc fundamentul fenomenului turistic, „materia primă” care contribuie la satisfacerea cererii turistice. Cocean (1998) susține că potențialul natural al turismului este dat de trăsăturile esențiale ale componentelor teritoriului. Astfel, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra potențialului turistic natural al arealului montan Igniș – Gutâi, s-a identificat potențialul turistic al reliefului, potențialul geologic, potențialul climato-turistic, hidrografic și potențialul turistic biogeografic și al arealelor protejate.

II. 2. 1. 1. Potențialul turistic al reliefului

Relieful constituie suportul activităților turistice și propune o gamă diversificată de atracții, în funcție de structura morfologică a acestuia. Cocean (1998) susține că relieful formează coloana vertebrală a oricărui peisaj, alcătuindu-i personalitatea. Din perspectiva lui Cândea et al. (2003), relieful reprezintă element major în structura potențialului turistic al oricărui teritoriu, fiind suportul material de desfășurare a activităților turistice.

Din punctul de vedere al lui Cocean și Deszi (2001), relieful este componenta cadrului natural cu cea mai largă reverberație în turism, fiind atât o resursă atractivă, un fundal peisagistic, cât și suportul fizic al tuturor activităților.

Cocean (1998) pretinde că relieful montan, larg răspândit și diversificat ca structură și fizionomie, poate satisface integral cererea turistică, prin activități de agrement și refacere fizico-psihică.

Arealul montan deține un important potențialul turistic al reliefului vulcanic.

Pop (2000) a localizat Munții Gutâiului de la înșeuările Seini – Orașu Nou și Huta – Piatra, până la înșeuarea de la izvoarele Cavnicului și Cosăului, în Pasul Neteda, împărțind zona în două subunități, subunitatea Rotunzilor și Gutâiul propriu – zis.

Idu (1999) identifică principalele caracteristici ale Munților Igniș – Gutâi (figura 9). Acesta descrie individualizat arealul montan al celor doi munți. Munții Igniș sunt cuprinși între pasul Gutâi (987 m) și pasul Huta (587 m), caracterizându-se printr-un relief complex și diferențiat în funcție de vârsta edificiilor, aici înregistrându-se dezvoltarea maximă a vulcanilor din lanțul nordic (30-40 km). Văile Talna Mare și Firiza separă masivul Igniș în două sectoare: unul în sud și sud-vest, fiind alcătuit din Munții Firizei, mai fragmentați și mai joși (sub 950 m) și în nord și nord-est altul mai înalt, Platoul Izvoarele, din care se ridică vârfurile Soci (1094 m), Măgura (1058 m) și Piatra Bulzului (1050 m), care sunt conuri vulcanice efuzive, de mică amploare, înconjurate de suprafețe structurale dezvoltate pe curgeri de lave.

Datorită fragmentării reduse și a netezimii, în Platoul Izvoarele apar mlaștini și lacuri datorate unui slab drenaj. La contactul cu Depresiunea Baia Mare și Culoarul Someșului piemonturile și glacisurile sunt reduse. Pe latura sudică și nordică, în Dealul Minei, Dealul Florilor și Piatra Săpânței sunt prezente neckurile. La limita sudică, la contact cu formațiunile mioplicene, a fost sculptat un aliniament de depresiuni (Nistru, Băița, Firiza, Chiuzbaia). În partea vestică predomină edificii vulcanice mari, prin existența unor platouri de lave extinse și a unor mici bazinete depresionare de obârșie.

Vârful Igniș (1307), stratovulcan alcătuit din mai multe serii de lave și piroclastite, este cel mai înalt și împunător masiv (figura 5). Are aspectul de cupolă, iar platourile cu răspândire mare, sunt cele structurale de lave, îngustate prin retragerea abrupturilor. Ele încorporează cupolele Igniș și Tersa. În depresiuni s-au dezvoltat izvoarele râurilor Neagra, Sturu, Brazilor, Runcu etc. Abruptul nordic al Ignișului domină Depresiunea Maramureșului prin Platoul vulcanic Izvoarele, la baza căruia se prelungește un piemont până la Săpânța. Deoarece se întâlnesc numeroase suprafețe netede, numite de localnici poiene, Posea (1962)

i-a numit Munții Poienilor (figura 6).

Figura 5. Harta 3D a arealului montan Igniș – Gutâi

(Sursa: www.wikipedia.ro, 23. IV. 2013)

Cocean (2010) a observat că modelarea apofizelor vulcanice de tip neck sau dyck a generat forme pitorești, cu forme conice, piramidale, ascuțite sau cu lamele înguste (măgurile Igniș, Creasta Cocoșului din Munții Gutâi). Dacă în Munții Igniș predomină măgurile și platourile de lavă, în Munții Gutâi se întâlnesc cupolele intruzive de mari dimensiuni, adesea izolate de peisaj.

Figura 6. Munții Igniș

Munții Gutâi reprezintă sectorul cel mai înalt dintre cele două masive și mai redus ca suprafață. Aceștia se încadrează între Valea Cavnicului și Pasul Neteda (1040 m) la est și Valea Săsarului și Pasul Gutâi la vest, fiind străpunși de două șosele transmontane (figura 7).

Munții Gutâi sunt alcătuiți dintr-o culme unitară – Masivul Gutâi, ce are aspect de platou suspendat la 1400 m și măguri vulcanice la circa 1000 m altitudine. Partea nordică prezintă o culme înaltă, în formă de semicerc ce unește Gutâiul Mare (1443 m), Gutâiul Mic și Gutâiul Doamnei. Această cupolă a Gutâiului se termină prin abrupturi impresionante, de 400-500 m înălțime, mai ales în nord, sud și vest. În perimetrul Masivului Gutâiul Mare se întâlnește Creasta Cocoșului, un dyck andezitic de forma unei lame stâncoase, cu pereții dantelați și abrupți, precum și masive secundare ca Mogoșa (1246 m) și Măgura Mare, acoperite cu păduri și pășuni.

În partea nordică, la contactul cu Piemontul Gutâiului s-au format câteva lacuri : Tăul Chendroaiei, Tâul Morărenilor. În partea sudică, contactul se realizează prin Piemontul Negreii, străpuns pe alocuri cu mici măguri vulcanice (Arșița, Piatra Roșie) de 600 m. Atât spre nord, cât și în sud se termină prin terenuri de grohotiș, favorabile livezilor și viței de vie, iar în Depresiunea Baia Mare se remarcă climatul de adăpost favorabil castanului comestibil sau dulce.

Chiar dacă se manifestă în proporții destul de reduse, în arealul montan se regăsesc unele forme ale reliefului pe calcare și gresii, potențialul turistic fiind neînsemnat în raport cu principalii competitori. Chiș Timur (2008) a identificat în zona munților Gutâi Peștera cu Puț și Peștera Diaclazei din Dealul Somos, în apropiere de Chiuzbaia, Peștera de la Izvorul lui Pintea din Cicârlău Vii, Peștera din Solovan (figura 8) și Grota din Făget, ambele din Sighetu Marmației. Acestea nu sunt amenajate

sau deschise publicului.

Figura 8. Peștera de pe Dealul Solovan

II. 2. 1. 2. Potențialul geologic

Substratul geologic urmărește evoluția reliefului și integrarea lor morfologică și funcțională în contextul geografic local și regional.

Vulcanismul care a generat apariția Munților Igniș – Gutâi a avut o evoluție desfășurată în trei cicluri (Mac și Csaba, 1992). În badenian, o formațiune vulcanogen-sedimentară, predominant riolitică s-a acumulat în mediul marin. În ciclul al doilea, sarmațian-meoțian, au apărut lavele andezitice și dacitice cu o mineralogeneză specifică, care au produs mineralizații polimetalice bogate. În ciclul al treilea, ponțian-dacian, efuziile andezitice caracteristice n-au mai produs mineralizații, iar formațiunea vulcanogen-sedimentară și lavele au acoperit substratul sedimentar paleogen-miocen-pliocen, în mare parte cutanat. Între fazele eruptive s-au scurs perioade apreciabile de timp, în care aparatele vulcanice mai vechi au fost parțial erodate, iar fragmentele rămase au fost acoperite de lave mai moi, rezultând astfel o structură complexă a munților.

Grupa vulcanică Igniș-Gutâi se caracterizează prin produse și structuri predominant extrusive. Cele mai bine păstrate forme de relief vulcanic sunt cele create de erupțiile mai recente, din pliocenul superior. De atunci datează caldeira de la Săpânța (1292 m), ce are un diametru de peste 6 km și este drenată spre Tisa de râul Săpânța și Mara. Forma cea mai caracteristică în morfologie este platoul vulcanic. Dacă arealul aferent Munților Igniș reprezintă sectorul cel mai complex din punct de vedere geomorfologic, existând un număr mare de aparate vulcanice, arealul aferent Munților Gutâi reprezintă cel mai înalt și mai redus ca suprafață. Dacă în Igniș predomină măgurile și platourile de lavă, în Munții Gutâi predomină cupolele intruzive de mari dimensiuni, adesea izolate de peisaj.

În Munții Gutâi, platoul vulcanic este secționat în văi adânci, cu versanții puternic înclinați, oferind aspectul unui defileu în Cheile Tătarilor de pe Valea Runcului. Un rol important îl au formele de relief vulcanic, precum conurile, neck-urile și dyke-urile. Neck-urile și dyck-urile vulcanice au forma lor conică, piramidală, ascuțită, cu lamele înguste. Cele mai înalte vârfuri, vechi mulaje ale coșurilor vulcanice sunt vf. Gutin (1443 m) și Igniș (1307 m). Modelarea apofizelor vulcanice de tip neck sau dyck a generat forme pitorești cum ar fi Creasta Cocoșului, un excepțional dyke prin eroziune, întâlnită la 1428 m. Pe platou se mai întâlnesc și niște cratere mici, de explozie, parțial colmatate, ce adăpostesc mlaștini (ex. Mlaștina Vlășinescu). Pe versanții din jurul Munților Gutâi se întâlnesc mici lacuri (iezere), interpretare de Posea (1962) ca fiind periglaciare, dar în geneza cărora nu sunt excluse procese de alunecare.

Potențialul geologic necesită o promovare mai eficientă pentru a fi valorificat corespunzător.

II. 2. 1. 3. Potențialul climato-turistic

Cocean et al. (2002) sunt de părere că potențialul climatic impune starea de desfășurare a activităților turistice, generând „atmosfera” favorabilă sau nefavorabilă a actului recreativ, catalizând sau înhibând derularea acestora. Muntele și Iațu (2003) susțin că soarele și zăpada sunt indispensabile pentru cură sau practicarea sporturilor de iarnă, ceea ce transformă într-un factor capital în impunerea unor activități turistice.

Elementele climatice pot acționa restrictiv sau stimulativ, determinând practicarea anumitor tipuri de turism alături de componentele cadrului natural. În cadrul arealului montan se pune accentul pe analiza radiației solare, regimul umezelii aerului, precipitațiile atmosferice, stresul bioclimatic, indicele de confort termic și bioclimatele montane. În cazul stațiunilor montane, analiza elementelor climatice indispensabile practicării schiului dețin un rol important în procesul de amenajare și dezvoltare a domeniului schiabil. Aceasta urmărește durata și grosimea stratului de zăpadă, regimul temperaturii aerului, nebulozitatea atmosferică, direcția, viteza și frecvența vântului.

Radiația solară este influențată de înclinarea și expoziția versanților, având implicații directe în evoluția principalelor elemente climatice ce influențează nemijlocit activitatea turistică. Conform informațiilor oferite de Idu (1999), în Munții Igniș Gutâi clima are un caracter continental moderat, caracteristic etajului climatic al munților mijlocii și scunzi. Media anuală a temperaturii este 2̊ – 4̊ C în zona înaltă și de 7̊ – 8̊ C în depresiunile înconjurătoare, fiind ceva mai ridicată în versantul sudic, la Baia Mare, de 9̊ -10̊ C. Iarna, temperatura medie scade la – 6̊, – 8̊ C în zona înaltă și – 2̊, – 4̊ C în zona depresionară. Primăvara, temperatura medie crește cu 11̊ C între lunile martie – mai; aceeași diferență de temperatură se menține și în cursul verii, unde media lunară este de 12̊ -13̊ C în zona înaltă și 18̊ – 20̊ C în depresiune. Prima zi de îngheț se situează aproximativ la 1 octombrie în zona montană și sfârșitul acestei luni în depresiuni, iar ultima zi de îngheț la 1 mai în zona de munte și mijlocul lui aprilie în depresiuni. Scăderea temperaturii aerului sub 0̊ C este condiția de bază pentru păstrarea stratului de zăpadă existent, dar și pentru rentabilitatea producerii zăpezii artificiale cu ajutorul unor instalații speciale (tunuri de zăpadă). Contrastele climatice semnificative (scandinavo-baltice și oceanice) dau posibilitatea creșterii castanului comestibil și a viței de vie.

Regimul umezelii aerului influențează nebulozitatea atmosferică, reprezentând gradul de acoperire a cerului cu nori. În arealul Igniș – Gutâi nebulozitatea medie anuală este cuprinsă între 5 – 6 zecimi, mai ridicată pe versanții vestici decât pe cei estici și sud-estici, iar timpul senin este caracteristic intervalului august – octombrie. Numărul zilelor senine nu depășește 40 în zona montană, ele fiind de peste 50 în depresiuni. Umezeala relativă atinge 84% în zona montană înaltă, reducându-se la 72-76% în depresiuni. Nebulozitatea atinge un maximum în luna decembrie (-7,2 zecimi), iar minimum în iulie și septembrie (-4,7 zecimi), în zona Baia Mare. Pentru practicarea sporturilor de iarnă, stațiunile montane trebuie să prezinte o nebulozitate redusă, înregistrând un număr mare de zile cu soare. Variația nebulozității de la nord-vest către sud-est este însoțită de repartiția spațială a precipitațiilor.

Precipitațiile atmosferice sunt influențate de altitudine, expoziția versanților și circulația generală a maselor de aer. În arealul montan Igniș – Gutâi precipitațiile sunt bogate, depășind 1200-1400 mm anual. Zona cu cele mai abundente precipitații din masiv este cursul superior al Cavnicului, zona Cavnic – Baiuț. Lunile cu cele mai bogate precipitații sunt iunie, iulie și octombrie, cele mai sărace fiind septembrie, februarie și martie. Numărul mediu al zilelor cu precipitații este de peste 170 în zona de munte, cobarând la 150 în depresiunea Baia Mare. Primele ninsori ce depun strat continuu de zapadă în zona montană se produc la sfarșitul lunii noiembrie, dar ele pot apărea încă din octombrie. Zăpada se păstrează în zona montană înaltă si pe versanții nordici până în luna mai. Stratul de zăpadă cumulat depașeste 3 m în zona montană înaltă și în zona Cavnicului. Precipitațiile sunt diferențiate în funcție de expoziția versanților, astfel cei cu expoziție vestică primesc anual 1200-1400 mm, iar cei estici 1000 mm. În medie, plouă 140 zile/an și ninge 40 zile. Numărul mediu de zile cu strat de zăpadă influențează concentrarea investițiilor în domeniul schiului pentru agrement într-o destinație turistică montană.

Un rol important în activitatea turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă îl are stratul de zăpadă. Durata stratului de zăpadă depinde de regimul temperaturii aerului și de intensitatea insolației, fiind mai mare odată cu creșterea altitudinii reliefului, pe versanții cu orientare nordică și nord-estică și diferența mare de nivel a reliefului. Grosimea stratului de zăpadă depinde de combinația dintre regimul temperaturii aerului și cantitatea de precipitații sub formă de ninsoare. Valorificarea eficientă a cantității mari de zăpadă impune amenajarea pârtiilor de schi pe versanții occidentali, la altitudini mai mari de 1000 de metri.

Vântul se încadrează în categoria elementelor cu valoare restrictive sau perturbatoare în activitatea turistică. Direcția, viteza și frecvența vântului înfluențează dezvoltarea stațiunilor montane și a domeniului schiabil, amenajarea turistică a arealului montan ținând cont de locații cu frecvență redusă și cu un număr mare de zile cu calm atmosferic pe timp de iarnă. În arealul montan Igniș – Gutâi se înregistrează un climat calm, fără vânturi puternice, acestea variind între 40-54% în depresiuni, iar în zona pășunilor subalpine procentul este mai redus. Vânturile predominante sunt cele de vest, nord-vest și sud, cu o viteză medie ce nu depășeste 4 m/s decât pe vârfurile mai inalte. În pasul Gutâi, viteza vânturilor peate atinge cote medii de 5 – 6 m/s, ceea ce favorizează crearea unor instalații energetice eoliene.

Indicele de confort termic are la bază corelația între temperatura aerului, umezeală și vânt, în contextul în care organismul uman caută să-și mențină temperatura constantă, prin acumulare sau cedare de căldură (Ciangă, 1998). În arealul montan Igniș – Gutâi numărul zilelor cu confort termic se încadrează în intervalul 5 – 10 zile, inconfortul termic crescând odată cu altitudinea.

Ciangă (1998), susține că stresul bioclimatic reprezintă un indicator important în stabilirea caracteristicilor terapeutice ale topoclimatelor stațiunilor, acesta evidențiind limitele climatice în cadrul cărora organismul își menține sistemele de reglare în stare de echilibru, peste care și sub care devin stimulativi sau stresanți, declanșând mecanismele de autoapărare și adaptare a organismului.

Acțiunea temperaturii aerului și a vântului, determinând senzații de frig sau căldură, determină crearea stresului climatic cutanat, acesta crescând odată cu altitudinea. Nebulozitatea influențează stresul climatic pulmonar prin apariția stresului deshidratant la înălțimi mari, în perioada rece, respectiv a stresului echilibrat, la altitudini medii în lunile de primăvară și toamnă și a stresului hidratant, la altitudini reduse, în perioada verii.

Indicele climato-turistic depinde de durata de strălucire a Soarelui, temperatura și durata precipitațiilor într-o regiune. Arealul montan Igniș – Gutâi determină cura de munte, ca urmare a capacității mari de răcire a aerului, a creșterii altitudinii, fiind recomandată persoanelor sănătoase cu receptivitate termică și asupra cărora își face efectul expunerea la aer și la soare, în funcție de starea de confort termic (Ciangă, 2002).

Cocean (1998) susține că bioclimatul montan este solicitant pentru funcțiile neuro- endocrine, fiind influențat de presiunea atmosferică și reducerea cantității de oxigen paralel cu creșterea altitudinii. Autorul recomandă bioclimatul montan atât persoanelor tinere, sănătoase, în vederea călirii organismului și antrenării, cât și pentru tratarea anemiilor, a afecțiunilor vegetative, a surmenajului. Tratamentul de astm bronșic este indicat la altitudini între 1200 – 2000 m.

Pentru munții joși și mijlocii apar topoclimate elementare legate de întreg complexul morfologic specific muntelui precum topoclimate de creste alpine, ale culmilor principale și secundare, de adăpost din ariile depresionare și topoclimate de văi înguste sau largi. Datorită bioclimatului favorabil, în Munții Igniș – Gutâi s-au dezvoltat stațiunile montane.

Potențialul climato – turistic reprezintă atât o condiție favorabilă a dezvoltării turismului și stațiunilor montane din arealul montan Igniș – Gutâi, cât și un factor restrictiv sau de presiune. Efectele negative ale sezonalității trebuie substituite prin intermediul unor activități care au menirea să completeze oferta turistică actuală.

II. 2. 1. 4. Potențialul hidrografic

Munții Igniș – Gutâi dețin o rețea hidrografică densă, formată din bazinele hidrografice ale râurilor Tisa, Săpânța, Iza, Mara, Cosău, Cavnic, Săsar, Firiza, lacuri, mlaștini și izvoare (figura 10). Datorită precipitațiilor abundente și a secetelor puține, a substratului parțial impermeabil și dislocările tectonice, râurile sunt mici ca lungime, dar cu o densitate mare.

Figura 10. Rețeaua hidrografică aferentă arealului montan Igniș – Gutâi

Sistemul hidrografic al Tisei drenează prin afluenții săi râurile din partea nordică și estică a munților. Iza, având o lungime de 83 km, izvorăște din versantul vestic al Munților Rodnei, din Izvorul albastru al Izei și receptează în arealul montan Igniș – Gutâi afluenții Mara și Șugău.

Mara izvorăște de sub vârful Pleșca (1323 m) din Munții Igniș, iar pe Valea Brazilor formează cascade și chei (Cheile Tătarului). Are ca afluenți de munte pe Runc și Valea Brazilor, ce deschid bazine depresionare suspendate (Poiana Brazilor și Izvoarele) și Cosăul, afluent ce izvorăște din vârful Neteda(1332 m), Munții Gutâi.

Săpănța izvorăște din latura nordică a Munților Igniș, prezentând un important fond piscicol, reprezentat în special de păstrăv. Săpâncioara și Runcul, afluenții Săpânței, pot fi valorificați și amenajați în scop turistic, în special pentru practicarea sporturilor extreme precum raftingul. În sectorul Săpânței s-au format o serie de cascade precum cascada Covătari, din defileul Văii Runcului, având un debit bogat și constant, înaltă de aproximativ 15 m, cascada Runcului, situată pe Valea Runcului și prezintă o cădere de 5 – 6 m și cascada Șipoș, situată pe Valea Nadoșei și având o cădere de 7 – 8 m.

De asemenea, în Platoul vulcanic Igniș mai există și cascada Strungi, din Valea Bârlanului, apa căzând peste un abrupt vertical de andezit de 15 m (figura 11).

Figura 11. Cascada Strungi, Munții Igniș

Cavnicul constituie limita sud-estică a Munților Gutâi și se caracterizează prin debite ridicate datorită precipitațiilor abundente din zonă. Segmentele sudic și sud-vestic sunt colectate de Someș și afluenții săi Chechiș și Săsar, ce izvorăsc din Munții Gutâi, Chiuzbaia, Firiza și Băița.

Rețeaua hidrografică formează defilee spectaculoase (Cheile Tătarului, pe Valea Runcului), iar în zonele cu piroclastite au fost scupltate bazinete suspendate (Poiana Izvoarele, pe Valea Runcului și Poiana Ștefan, la izvoarele Marei).

Lacurile aflate pe platourile vulcanice dețin un potențial turistic bogat, însă sunt greu accesibile. Tocmai de aceea ele au fost transformate în rezervații naturale. Cele de altitudini sunt mici și formate în scobiturile eroziunii periglaciare, între valurile alunecărilor solifluidale sau în potcoavele nivale (Tăul Mare, Iezerul Mare, Iezerul Mic, Tăul Morărenilor, Tăul Chendroaiei, Tăul lui Dumitru). Unele au evoluat treptat de la faza lacustră la cea de mlaștină și turbărie (Vlășchinescu din Platoul Izvoarele, lacul dintre Vârful Negru și Creasta Pietrii din Igniș).

Pe Firiza, izvorât de sub Vârful Rotunzilor, a fost amenajat lacul de acumulare de

la Strâmtori, cu un volum total de 17,6 milioane m cub de apă, iar cel util de 2 milioane m cub, alimentând cu apă orașele Baia Sprie și Baia Mare, precum și uzina hidroelectrică cu o putere instalată de 4 MW. Complexul lacustru Strâmtori are interes economic și turistic, chiar dacă prezintă un acces mai dificil.

Lacul Bodi și Lacul Mic (Lacurile lui Pintea) erau destinate alimentării cu apă a exploatărilor miniere de la Baia Sprie. Apa lor provine din Valea Țiganului și Mogoșa, iar deversarea se face prin pârâul Șuior. În prezent acestea deservesc turismului de agrement dezvoltat stațiunile montane Mogoșa și Șuior.

Lacul Albastru, situat în Dealul Minei, la 565 m altitudine, în partea de nord a orașului Baia Sprie, reprezintă un obiectiv turistic remarcabil, unic în Europa, datorită culorii ce se schimbă în permanentță. Cuveta lacustră a luat naștere în 1920 prin prăbușirea unei galerii vechi de mină, iar culoarea albăstruie provine de la concentrația cupriferă de pe fundul cuvetei și de la acidul sulfuric.

Lacul Bodi – Ferneziu a fost amenajat în vederea alimentării cu apă industrială a minei Dealul Crucii din Baia Mare, având o apă rece, ce favorizează creșterea păstrăvului. Din punct de vedere turistic reprezintă o zonă importantă ce oferă posibilitatea înotului, a sporturilor nautice sau drumeții montane în sezonul estival, iar iarna, practicarea schiului pe colinele versanților și patinajul pe lacul înghețat.

Pe râul Nistru, în amonte de localitatea Tăuții-Măgherăuș, s-a amenajat în 1965 lacul minier Nistru, în scop piscicol, populat cu crapi, fiind accesibil pe un drum forestier.

Lacuri destinate turismului curativ sunt reprezentate de lacurile din masivele de sare, care s-au format pe cale naturală, prin prăbușiri sau cantonarea apei în locul unor mine de exploatare a sării. Cele mai importante lacuri din masive de sare din arealul Igniș – Gutâi se întâlnesc la Ocna Șugatag, fiind reprezentate de Lacul Găvrilă , cel mai mare lac antroposalin și Lacul Bătrân, cel mai adânc. Aceste lacuri se caracterizează printr-o concentrație mare de NaCl și prezența fenomenului de heliotermie, fiind valorificate turistic în special pentru cei care vor refacerea capacității fizice sau psihice a organismului. Nămolurile sapropelice sunt folosite în tratarea afecțiunilor reumatice, ginecologice și circulatorii periferice.

Ca rezultat al activității postvulcanice mofetice, au dezvoltat în zonă izvoare minerale clorosodice, bicarbonate sau carbogazoase, denumite de autohtoni „borcuturi”, situate în special în zonele marginale ariei vulcanice, precum Săpânța, în Munții Igniș sau în Baia Sprie, Valea Borcutului, Băile Usturoi, Dănești și Cărbunari în Munții Gutâi. Gazele terapeutice naturale de origine mofetică, valorificate în stațiunea Sângeorz Băi, provin din zona eruptivului neogen al Munților Gutâi.

Potențialul turistic hidrografic reprezintă atât o sursă de viață, cât și un element major în dezvoltarea turismului piscicol sau în producerea energiei electrice la nivel local.

II. 2. 1. 5. Potențialul biogeografic

Potențialul turistic biogeografic cuprinde acele specii de plante și animale ce determină o peisagistică deosebită. În arealul montan Igniș – Gutâi învelișul vegetal este dominat de pădure. Aceasta nu este numai un important mediu de viață pentru plante și animale, ci influențează și confortul psihic al organismul uman, prin ameliorarea climatului și oxigenarea aerului. Cândea et al. (2001) identifică anumite tipuri de păduri (tipul cinegetic, piscicol, turistic, tipul cadru pentru camping și agrement), ținând cont de funcția recreativă a acesteia. Varietatea și bogăția floristică se datorează unui complex de factori fizico-geografici și pedoclimatici, ce determină o diversitate a fitogenezelor.

Ecosistemele naturale se remarcă printr-un fond genetic valoros și autentic, reprezentând premise ale dezvoltării turismului recreativ, ecologic și științific. Procesul de despădurire însă a condus la o restrângere a arealului forestier, având efecte dramatice asupra tuturor componentelor mediului (figura 12).

Figura 12. Defrișări masive în Munții Igniș

Din punct de vedere turistic, fauna prezintă importanță datorită funcției recreative pe care o deține, dar și sub aspect cinegetic și piscicol. Ciangă (1998) afirmă că fauna montană prezintă în prezent un interes științific mai însemnat decât cel economic, numărul restrâns de specii necesitând protecție și conservare, în scopul dezvoltării durabile a turismului.

Pentru a proteja și conserva anumite specii de plante și animale rare în habitatul lor natural, s-au creat rezervații naturale (vezi tabelul 2), importante pentru dezvoltarea turismului științific și recreativ.

Tabel 2. Evaluarea ariilor protejate (Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș – secțiunea VI – ZONE TURISTICE,

realizat de Institutul de Geografie al Academiei Romane, 2012)

Analiza multicriterială a potențialului turistic natural s-a realizat în funcție de stadiul actual al răspândirii acestora în teritoriu, în funcție de condițiile impuse de sistemul regional (tabelul 3). Aceasta sintetizează procesul de diagnoză al potențialului turistic natural, oferind stâlpii pe baza cărora se poate construi și dezvolta fenomenul turistic.

II. 2. 2. Potențialul turistic antropic

Cocean și Dezsi (2001), accentuează importanța prospectării resurselor turistice antropice datorită diversității lor, posibilității de multiplicare, valorii atractive, perisabilității și nevoia protecției și conservării lor. Atractivitatea componentelor antropice este dată de unicitate, dimensiune, inedit, vechime sau funcția pe care o îndeplinește. Potențialului antropic al arealului montan Igniș – Gutâi a fost analizat în funcție de categoriile de condiții ale unui sistem teritorial (tabelul 4).

Tabel 4. Analiza multicriterială a arealului montan Igniș – Gutâi

Diversitatea și importanța locală sau regională a obiectivelor turistice antropice au contribuit la crearea unor produse turistice personalizate. Pentru a dezvolta fenomenul turistic în zonă, populația a utilizat modul de viață tradițional al oamenilor simpli, valorificând gospodăria autohtonă cu anexele sale, etnografia, meșteșugurile, obiceiurile și manifestările culturale și creând produse personalizate turiștilor. Cândea et al. (2003) susțin că fondul turistic antropic reunește o gamă largă și variată de componente care pot fi grupate în obiective cultural – istorice, etnografice și etnoculturale.

II. 2. 2. 1. Evaluarea potențialului cultural – istoric

Conform Ordonanței de Guvern nr. 68/26 aug. 1994, cât și a legii nr. 41/1995, patrimoniul cultural-istoric național cuprinde monumente și situri arheologice, monumente și ansambluri de arhitectură, rezervații de arhitectură și urbanism, clădiri, monumente și ansambluri memoriale, monumente de artă plastică și comemorativă, monumente tehnice, locuri istorice, parcuri și grădini.

Cercetătorii Centrului de Studii și Cercetări in Domeniul Culturii au evaluat resursele cultural istorice pe localități, în funcție de apartenența unei unități administrativ teritoriale și nu în funcție de categorie. În cadrul arealului aferent Munților Igniș – Gutâi, au identificat următoarele obiective cultural – istorice (anexa 1).

În urma prospectării în teren s-au identificat și alte componente ale potențialului turistic cultural – istoric ce nu au fost luate în considerare precum:

Casa memorială Gheorghe Chivu, Sighetu Marmației – personalitate importantă în arta sigheteană;

Casa memorială Alexandru Ivasiuc, Sighetu Marmației – prozator și romancier contemporan;

Mănăstirea Peri, Săpânța – cea mai înaltă biserică de lemn din lume;

Casa memorială Stan Ioan Pătraș, Săpânța – casa memorială a meșterului fondator al „Cimitirului vesel”

Casa memorială Ilie Lazăr, Giulești – Monument de arhitectură tradițională maramureșeană specifică caselor nemeșești/boierești de unde au plecat delegații maramureșeni la Alba Iulia pentru a semna unirea Maramureșului cu România;

Troițe cu coroane circulare, specifice celților, aflate la intrarea din cimitirul din Breb.

Casele de lemn, porțile și anexele gospodărești întâlnite în satele aferente arealului Igniș – Gutâi – marcă de identitate culturală zonală și locală;

Instalațiile tehnice țărănești întâlnite pe Valea Cosăului și pe Valea Marei, precum vâltoarea, piua, batoza etc.;

Muzeele au fost incluse în fișa de evaluare a patrimoniului cultural, alături de festivaluri, târguri, obiceiuri, meșteșuguri populare, instituții de spectacole și concert și manifestări culturale. Din figura 14 se poate observa că cele mai multe muzee se regăsesc în Baia Mare (șapte) și Sighetu Marmației (patru), determinând dezvoltarea turismului cultural în aceste centre. În localitățile Săpânța, Șișești și Băița se întâlnesc muzee sau case memoriale ale unor personalități de seamă în comunitatea locală și nu numai.

Figura 14. Harta muzeelor

În localitățile aferente arealului montan Igniș – Gutâi s-au amenajat parcuri și/sau grădini care oferă posibilitatea de recreere și distracție în timpul liber. Cele mai importante dintre acestea se află în localitățile Baia Mare și Sighetu Marmației. Parcul municipal Baia Mare, redenumit Regina Maria, se află în apropiere de Grădina Zoologică și Muzeul de Etnografie și este dotat cu un trenuleț pentru copii ce face turul parcului. Acesta s-a înființat in secolul al XIX-lea și până la Unirea din 1918 a purtat denumirea de "Parcul Szechenyi". Tot aici se află și Monumentul Ostașului Român, în fiecare an rememorându-se Ziua eroilor. În Baia Mare există și alte spații verzi sau parcuri în apropierea unor cartiere, însă nu așa impunătoare ca Regina Maria.

În Sighetu Marmației există trei centre importante de relaxare și agrement. În centrul orașului întâlnim Parcul central înconjurat de clădiri vechi, cu o importantă însemnătate istorică. În apropierea râului Iza s-a amenajat Parcul Grădina Morii, recent restaurat (figura 15). Acesta are o suprafață de 2,5 ha și este cel mai vechi parc al municipiului, datând din sec. XIX, pe atunci numindu-se „Petofi – Liget”. Aici se află peste 25 de specii de arbori și arbuști, atracția zonei constituind-o în prezent atât gorunul monumental (Quercus petraea) de peste 350 de ani, cu o înălțime de 30 m și circumferința de 4,65 m, cât și hotelul Marmația, ce se integrează armonios în peisaj. Parcul dendrologic, aflat pe malul râului Iza are o suprafață de 4,6 ha și adăpostește peste 40 de specii de arbori și arbuști.

Figura 15. Parcul Grădina Morii, Sighetu Marmației

În figura 13 resursele antropice cu caracter de unicitate sunt reprezentate sugestiv pentru a ajuta turistul să-și creeze o idee asupra dezvoltării brand-ului Igniș – Gutâi.

Ilieș (2007) susține că valorile materiale și spirituale, simbolul și modelul cultural care diferențiază Țara Maramureșului de regiuni similare din România sunt redate de casa și gospodăria țărănească, bisericile din lemn, instalațiile tehnice țărănești, portul popular, ceramica, folclorul, obiceiurile și ocupațiile tradiționale. Acestea rămân elemente de identitate culturală zonală și națională, dar și ambasadori ai culturii maramureșene și civilizației lemnului în lume.

Karnouh (1980) a denumit gospodăria tradițională maramureșeană și anexele sale folosind termenul de stătut, fiind constituit din casa de lemn ca univers material și spiritual îngrijit de femei, acestea muncind în gospodărie, pe pământurile arabile și fânețe, în timp ce bărbații exploatau pădurea și munții din jur. La gospodăriile vechi casa era așezată în fundul curții, cu fața spre drum și de obicei spre răsărit sau miazăzi.

În cercetările intreprinse în zonă, Dăncuș (2010) a constat că nucleele inițiale, respectiv gospodăriile vechi erau amplasate la mari distanțe între ele, pe mici promotorii ferite de vânt, spre a supraveghea hotarele. Autorul afirmă că gospodăriile tradiționale (figura 16) specifice zonei sunt cele de tipul agro-pastoral, cu curte dublă. În partea opusă a casei se aflau grajdul, șura, cotețele porcilor, toate în ocolul vitelor. Coșarele pentru porumb și adăposturile pentru instalațiile tehnice țărănești sunt componente de bază ale gospodăriei tradiționale cu specific agro-pastoral. Lateral era plasată colejna pentru adăpostirea căruței, a lemnelor și a uneltelor agricole. În grădinuța de flori era amplasată fântâna. În grădina din spate se găseau clăile de paie, „jirezile” de coceni de porumb în stive, „clenciurile” pentru uscatul lucernei și trifoiului și șopronul pentru fân. În fundul grădinii, izolat, se găsea WC – ul tradițional. Gardurile de nuiele sau alte materiale sunt joase, pentru a se putea vedea întreaga gospodărie, iar în zona montană ele erau inexistente uneori.

Figura 16. Gospodărie tradițională maramureșeană, Iapa, Sighetu Marmației, 2010

Dacă la început stătutul era construit numai din lemn, ultimele decenii au adus modificări structurale și arhitecturale. Epuizarea rezervei lemnoase folosite ca material de construcție, necesitatea spațiului și confortul modern i-a determinat pe cei mai mulți locuitori de la sate să schimbe casele tradiționale de lemn pe clădirile impunătoare din cărămidă și tablă, care au toate utilitățile, dând o nouă notă specifică satului. Astfel, stilul arhitectural tradițional este în continuă schimbare, acesta fiind scos adesea din contextul specific maramureșean. Asociația Valea verde, coordonată de Doina Ioana Balazs, cu sediul în Valea Șugăului, Sighetu Marmației a observat nevoia de oprire a procesului de înlocuire a clădirilor vechi și a luat inițiativa păstrării câtorva case tradiționale prin achiziționare și restaurare.

Poarta maramureșeană (figura 17) reprezintă un adevărat arc de triumf, fiind ornată cu motive puternic reliefate și având conotații istorice și etnografice. Printre motivele întâlnite pe porțile maramureșene amintim de funia împletită, pomul vieții, crucea liberă, floarea de helianthus, steaua cu cinci raze închise în cerc sau într-o coroană etc. Cele mai frumoase și reprezentative porți de lemn se întâlnesc în localitățile Mara, Sat – Șugătag, Ferești, Budești, Vadu Izei și Săpânța.

Bisericile de lemn sunt considerate veritabile capodopere ale arhitecturii europene, atrăgând atenția asupra turiștilor și specialiștilor prin arhitectura specific maramureșeană. Ciangă (1998) consideră că sunt realizări tehnico-arhitecturale de excepție, cu acoperișuri ondulate sprijinite pe edificii ansamblate din trunchiuri masive de stejar și molid, legate cu cuie de tisă.

Figura 17.Poarta maramureșeană – colaj, Ocna Șugatag, 2011

În arealul montan Igniș – Gutâi există patru din cele opt biserici incluse în patrimoniul UNESCO, Mănăstirea Peri, cea mai înaltă biserică de lemn din lume și alte locuri de cult speciale ce respectă specificul maramureșean (figura 18). Promovarea turistică corespunzătoare va determina dezvoltarea turismului cultural, educațional, religios și științific. Studiile de piață turistică au demonstrat că majoritatea turiștilor străini sunt atrași în zonă de principalele locuri de cult.

Instalațiile tehnice țărănești apar consemnate încă din perioada medievală de către Ioan Mihalyi de Apșa în lucrarea „Diplome maramureșene din secolele XIV – XV”.

Până de curând în satele maramureșene se găsea o mare varietate de instalații tehnice populare, păstrându-se intacte în special pe Valea Cosăului și Valea Marei câteva vâltori, piue, batoze sau mori.

Piua de bătut pănură de la Ferești a aparținut familiei nobile Țiplea din Ferești și va fi

conservată alături de alte instalații specifice în Muzeul Etnografic din Sighetu Marmației. Vâltoarea reprezintă o construcție din foște de lemn sub forma unui trunchi de con, în care apa curge șuvoi, creând un curent circular care pune în mișcare țesăturile din lână (figura 19).

Vâltorile, morile de apă, piua sunt dovada inginiozității și creativității oamenilor, având în trecut atât un rol utilitar, cât și social, reprezentând un punct de întâlnire pentru locuitorii satului. Fundația IUGA a identificat 36 de vâltori pe Valea Cosăului, dorind să le conserve și să le valorifice turistic.

Figura 18. Bisericile de lemn din arealul montan Igniș – Gutâi

II. 2. 2. 2. Evaluarea potențialului turistic etnocultural

Ilieș (2007) susține că mentalitatea, modul de viață și cultura populară reprezintă premise culturale ale individualizării Țării Maramureșului printre celelalte zone etnografice.

Ilovan (2013) și Cocean (2004) pun accentul pe experiențele pe care le trăiește un turist într-o destinație turistică, pornind de la ipoteza că „țările” oferă suficiente bunuri, produse și servicii care s-ar putea folosi în vederea creării turismului bazat pe comercializarea experiențelor.

Principalele festivaluri, tradiții sau manifestări culturale au fost identificate de către Centrul de Studii si Cercetări în Domeniul Culturii (anexa 2). În urma cercetărilor în teren, s-au mai identificat și alte festivaluri sau manifestări culturale, precum:

Festivalul Antic și Medieval „Eternus Maramorosiensis”, Sighetu Marmației;

Festivalul „Am fost ș-om fi…”, Sighetu Marmației;

„Iarna sigheteană”, concerte și spectacole pe tot parcursului lunii decembrie.

„Parada cavalerilor vinului”, Sighetu Marmației;

“Tres court” – Festivalul Internațional de scurt metraj, Sighetu Marmației;

Festivalul de folc “Floare de colț ”, Sighetu Marmației;

„Ruptul sterpelor” (Săpânța), sau „Sâmbra oilor” (Huta), sau „Mulsul oilor” (Budești) – eveniment câmpenesc ce marchează începutul sezonului pastoral;

Festivalul gulașului, Ocna Șugatag – o competiție între bucătari amatori și profesioniști în prepararea celui mai gustos gulaș;

Sărbătorile fânului în Maramureș;

Balul strugurilor, Ocna Șugatag, eveniment în care sărbătoresc recolta obținută;

Campionatul național de schi – biathlon, Baia Sprie, în Stațiunea Șuior;

Serbările lenkerului, Cavnic – concurs de lenkere și demonstrații de snowboard

Udatoriu din Șurdești, obicei ce sărbătorește cel mai harnic gospodar, iar gospodarii o reiau an de an, în ideea de a atrage turiști în localitate și de a păstra vie tradiția moștenită din bătrâni;

Serbările orașului Cavnic, Seini, Sighetu Marmației, Baia Mare etc – evenimente culturale;

Serbările Cavnicului – campionatul „jagoarelor” (al tăietorilor de lemne);

Jocul Satului, Hoteni – sărbătoare locală;

Festivalul Internațional de poezie, Sighetu Marmației – recitaluri de poezie și lansări de carte;

„Serile de poezie Nichita Stănescu de la Desești” – recital de poezie, amintiri legate de călătoriile poetului Nichita Stănescu prin Țara Maramureșului, decernare de premii;

Festivalul Hanuka, Sighetu Marmației – dedicat victoriei dreptății asupra nedreptății, a luminii asupra întunericului de către comunitatea evreiască;

Festivalul de folk „ Decembra”, Cavnic.

Figura 20. Oferta turistică etnoculturală a municipiului Sighetu Marmației

Evenimentele și manifestările culturale contribuie la animarea unei localități și oferă posibilitatea turiștilor de a lua contact cu stilul de viață al populației autohtone. Păstrarea nealterată în timp a datinilor și obiceiurilor, a tradițiilor și cutumelor a fost influențată de mentalitatea maramureșeanului de a păstra și conserva această moștenire vie, cu scopul de a fi transmisă din generație în generație.

Alături de aceste manifestări culturale se adaugă și manifestările sportive, concursuri de interpretare și artă vizuală sau concursuri școlare ce atrag un anumit segment de turiști capabil de a consuma produsele și serviciile turistice locale. Promovate corespunzător, toate aceste manifestări contribuie la dezvoltarea turismului de eveniment și creșterea numărului de turiști.

Ilovan (2013) promovează valorificarea experiențelor pe care le trăiește turistul într-o destinație turistică și impactul economic și social pe care aceste experiențe le au asupra dezvoltării turismului unei regiuni.

II. 2. 2. 3. Evaluarea potențialului turistic etnografic

Arealul montan Igniș – Gutâi posedă un potențial etnografic complex, Văile Marei, Cosăului și Izei reprezentând adevărate muzee în aer liber datorită tradiției cioplirii lemnului care a contribuit la dezvoltarea unei întregi civilizații. Arta populară de o origialitate pregnantă a păstrat nealterată țesătura, ceramica, datinile și folclorul, unice prin frumusețe, semnificație și vechime.

Meșteșugurile tradiționale păstrate de-a lungul secolelor au contribuit atât la făurirea unor obiecte de uz casnic, podoabe sau unelte de lucru în trecut, cât și la destinderea turiștilor în prezent. Simbolurile ancestrale determină unicitatea acestei zone și exprimă frumosul și sufletul maramureșeanului. Rețetele tradiționale s-au transmis din tată în fiu pentru meșteșuguri ca sculptatul în lemn, țesutul, pictura pe lemn sau pe sticlă, realizarea costumelor populare, a podoabelor tradiționale, a clopurilor sau a măștilor.

Țesăturile maramureșene confecționate din in, bumbac, cânepă și lână se disting de țesăturile celorlalte zone etnografice prin motivele geometrice ale ornamentației și armonia culorilor. Covoarele sau ștergarele realizate la războiul de țesut au o importantă valoare artistică, fiind foarte admirate de turiști. La Săpânța, fluxul mare de turiști impresionați de cergi, trăistuțe și alte țesături tradiționale a generat dezvoltarea unei industrii artizanale legate de țesăturile tradiționale.

Portul popular maramureșean bine păstrat de-a lungul timpului se caracterizează prin frumusețe, compoziție unitară și armonie decorativă. În figurile 21 a, b, c se poate observa că portul popular femeiesc cuprinde o „cămeșă” din cânepă sau bumbac, având o broderie policromă și mâneci cu manșete mai largi, încrețite și brodate, zadiile puse peste poale, colorate în dungi orizontale de diferite culori (roșu, portocaliu, negru, galben etc.), reprezentând un element de diferențiere zonală, pieptarul, năframa și optincile.

Portul bărbătesc maramureșean (figura 22 a, b) se diferențiază în funcție de sezon. Acesta este format din „gatii” largi, cămeșa din pânză albă, simplă, legată la mijloc de un brâu de piele, numit chimir, pieptar, iar iarna acesta se completează cu o căciulă și cioareci.

Portul popular reprezintă o componentă importantă in dezvoltarea brandului maramureșean, acesta păstrând identitatea culturală a zonei. În zilele de sărbătoare, populația autohtonă este îmbrăcată în port tradițional, acestea fiind cele mai frumoase haine pe care le deține orice locuitor al Maramureșului.

Figura 22. a, b Portul tradițional

maramureșean bărbătesc

Obiceiurile se păstrează cu sfințenie și ocupă un loc important în viața acestui areal, indiferent dacă e sărbătoare religioasă sau laică. Acestea sunt componente ale modului de viață al localnicilor păstrate cu statornicie și în zilele noastre. Dintre obiceiurile cele mai importante amintim de cele legate de naștere, nuntă, înmormântare sau sezoniere (figura 23).

Figura 23. Datini și obiceiuri din Maramureș

Dacă de păstrarea și conservarea potului popular și a tradițiilor are grijă populația locală, valorificarea și promovarea acestora are nevoie de specialiști ce dețin cunoștințe din domeniul marketing-ului turistic. Absolvenții Facultății de Geografie ai Universității Babeș Bolyai, extensia Sighetu Marmației sunt educați în spiritul punerii în valoare a specificului local, creării unor produse autentice și fructificării muncii lor prin diferite evenimente cultural științifice (figurile 24, 25, 26).

Figura 24. Specialiștii în domeniul Geografiei Turismului ai Universității Babeș Bolyai

extensia Sighetu Marmației (Sursa: Silviu Bumbar, 2012)

Figura 25. Implicarea Universității Babeș Bolyai Figura 26. Sărbătoarea mărului eveniment realizat de

extensia Sighetu Marmației în organizarea studenții UBB extensia Sighetu Marmației

festivalului Datini și obiceiuri de iarnă, (Sursa: Silviu Bumbar, 2012)

Sighetu Marmației, 2012

Potențialul antopic, prin zestrea turistică pe care o deține, determină dezvoltarea turismului prin funcția sa recreativă și culturală. Ciangă (2002) susține că civilizația materială și culturală dau adevărata măsură a valorilor autentice ale societății. Ansamblul componentelor antropice unice în lume reprezintă una din motivațiile vizitării acestui teritoriu de către turiști, necesitând însă o promovare turistică superioară în comparație cu valoarea pe care o deține.

II. 3. Infrastructura turistică

Infrastructura de turism reprezintă elementul fizic care a fost creat pentru a face față și a răspunde nevoilor vizitatorilor. Componentele infrastructurii turistice ce se vor supune procesului de amenajare turistică sunt: cazarea, alimentația, unitățile de agrement, divertisment sau tratament, centrele de informare și axele de transport (Ilieș, 2007).

Recunoașterea stațiunilor montane aferente arealului Igniș – Gutâi pe plan regional, național sau chiar internațional ca o destinație turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă necesită îmbunatățirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarnă, refacerea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalațiile de transport pe cablu aferente, instalații și echipamente de producere a zăpezii artificiale și de întreținere a pârtiilor), precum și dezvoltarea, modernizarea și diversificarea structurilor de primire.

II. 3. 1. Structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare

În prospectarea infrastructurii turistice se ține cont de posibilitățile de acces, tipul, numărul și dispersia în teritoriu a bazelor de cazare și alimentație, de tipul și importanța dotărilor pentru agrement și tratament, caracteristicile infrastructurii generale, impactul acestora asupra turismului și nu în ultimul rând influența pe care o au acestea în dezvoltarea unor tipuri sau forme de turism.

Structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică reprezintă orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști (www.insse.ro, 2012). În cadrul arealului montan Igniș – Gutâi, cele mai întâlnite structuri de primiri cu funcțiuni turistice sunt pensiunile și hotelurile. Dacă hotelurile s-au dezvoltat în special în centrele polarizatoare, pensiunile turistice se regăsesc atât în sate, cât și comune și orașe. Pentru a observa dispersia lor în teritoriu, dar și coeficientul de utilizare al capacității, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism a identificat un număr de 125 de unități de cazare aferente localităților aflate în special la periferia arealului montan Igniș – Gutâi, la nivelul anului 2007 (tabelul 7).

Deoarece procesul de amenajare turistică este unul dinamic și activ, în urma cercetărilor efectuate în teren, la nivelul anului 2013, s-au identificat un număr de 211 unități de cazare.

În urma analizei situației din teren s-a observat o evoluție cantitativă, dar și calitativă a unităților de cazare din 2007 până în prezent. În cele mai multe cazuri numărul unităților de cazare a crescut, însă sunt și localități în care unele unități de cazare s-au închis. În urma centralizării datelor din teren, se poate observa că cele mai multe unități de cazare se întâlnesc în localitățile Baia Mare, Cavnic, Ocna Șugatag, Vadu Izei, Sighetu Marmației și Săpânța, fiind considerați principalii poli de dezvoltare turistică zonală (figura 27). La polul opus, în localitățile Berbești, Dănești, Giulești, Hărnicești, Ilba, Sat Șugatag, Seini și Tăuții de Sus s-au amenajat doar câte o unitate de cazare, capacitatea de cazare fiind mult inferioară gradului de sustenabilitate. Strategia de dezvoltare și amenajare turistică va ține seama de gradul de sustenabilitate al fiecărei unități administrativ teritoriale, cu scopul dispersiei turiștilor în teritoriu.

Figura 27. Numărul unităților de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi

Din punct de vedere al categoriei, s-a constatat că cele mai multe unități de cazare sunt reprezentate de pensiuni rurale/agroturistice și urbane, fiind urmate de hoteluri (figura 28). Numărul cabanelor, hostelurilor, motelurilor, campingurilor, vilelor și apartamentelor de închiriat în regim hotelier este redus, nedepășind opt unități din fiecare categorie în întregul areal.

Figura 28. Categoria unităților de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi

Datele demonstrează că cele mai multe unități de cazare omologate din arealul montan Igniș – Gutâi sunt înregistrate la 3 margarete/stele, fiind urmate de cele de 2 margarete/ stele (figura 29). Numărul unităților de 4 stele este mai mare decât al celor de o stea, acestea din urmă fiind reprezentate de anumite camping-uri sau hoteluri vechi și nerenovate. În urma analizei informațiilor s-a observat că unitățile de cazare respectă în cea mai mare parte categoria din care face parte, însă sunt și mici excepții.

Figura 29. Clasificarea unităților de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi

În ceea ce privește potențialul cantitativ al camerelor de închiriat, Baia Mare se detașează vizibil ca fiind cel mai important centru receptor de turiști, oferind spre închiriere 936 de camere (figura 30).

Figura 30. Numărul camerelor de închiriat aferente arealului montan Igniș – Gutâi

Locul secund este ocupat de Ocna Șugatag datorită funcției balneoclimaterice pe care o deține, dând posibilitatea închirierii unui număr de 353 de camere. Sighetu Marmației deține un număr de 297 camere de închiriat, reprezentând o destinație turistică de tranzit între principalele obiective turistice din Țara Maramureșului. Cavnicul oferă în prezent 214 camere, închiriate în special în sezonul de iarnă. Sezonalitatea turistică își pune amprenta asupra acestei destinații, ceea ce face ca majoritatea unităților de cazare să nu funcționeze în sezonul estival. În localitățile Baia Sprie, Vadu Izei și Săpânta, unitățile de cazare oferă peste 100 de camere pentru închiriat, infrastructura turistică contribuind la dezvoltarea turismului. În celelalte localități numărul camerelor de închiriat este relativ redus, în cele mai multe cazuri acestea nesuportând capacitatea unui grup turistic venit să viziteze zona cu autocarul. Acestea sunt specializate în special pe turismul particular și personalizat.

În ceea ce privește capacitatea de cazare, Baia Mare deține primul loc detașat față de celelalte localități, oferind aproape 2000 de locuri de cazare (figura 31). Stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag oferă peste 900 de locuri de cazare în toate unitățile sale, unele fiind însă sezoniere. Tot de sezonalitate este influențată capacitatea de cazare din Cavnic și Baia Sprie, care pune la dispoziția turiștilor peste 500, respestiv 300 de locuri de cazare, ocupate în special în sezonul de iarnă. Municipiul Sighetu Marmației poate găzdui aproximativ 700 de locuri de cazare pe tot parcursul anului. În aceeași situație sunt și localitățile Vadu Izei și Săpânta, care pun la dispoziția turiștilor până la 300 de locuri de cazare, nefiind influențate de un anumit sezon turistic.

Figura 31. Capacitatea de cazare existentă în arealul montan Igniș – Gutâi

Capacitatea de cazare a localității Desești este mai mare decât a celorlalte destinații rurale, datorită administrației Complexului hotelier Izvoare, ce pune la dispoziția turiștilor 100 de locuri de cazare. În celelalte localități rurale capacitatea de cazare este scăzută, acestea axându-se pe un turism particular, în special grupurile țintă fiind reprezentate de familii.

Chiar dacă cele mai multe unități de cazare se întâlnesc în mediul rural, capacitatea de cazare este aproape dublă în mediul urban (figura 32). Acest lucru se datorează hotelurilor specializate pentru turismul de masă și care oferă un număr mult mai mare de camere de închiriat. Pensiunile rurale / agroturistice s-au specializat pentru un turism personalizat și privat, în care prestatorii de servicii turistice se implică activ în activitatea turistică a fiecărui turist/grup de turiști.

Figura 32. Structura capacității de cazare Figura 33. Accesibilitatea unităților de cazare

în funcție de mediul de proveniență

Localizarea unităților de cazare aferente arealului Igniș – Gutâi este în general legată de existența unei axe de transport, 75 % din numărul total fiind foarte accesibile turiștilor (figura 33), iar 18% amplasându-se în apropierea acestora. Doar 12 unități de cazare (7% din total) sunt izolate, fiind destinate turiștilor dornici de recreere sau aventură, având o accesibilitate redusă. Observând acest detaliu, s-a putut demonstra faptul că între procesul de amenajare turistică și accesibilitate există o relație de interdependență, acestea având valori aproximativ egale în dezvoltarea turismului din zonă.

Cercetarea pieței turistice presupune investigarea dimensiunilor spațiale, obținându-se informații asupra distribuției teritoriale a ofertei și cererii turistice, precum și a punctelor lor de contact. Astfel, Florescu (1992) susțin că localizarea pieței turistice poate fi abordată prin prisma gradului de concentrare, manifestarea fenomenului gravitațional și a gradului de solicitare al rețelei turistice.

Bucur-Szabo (2006) a evidențiat faptul că localizarea ofertei turistice pe zone și localități influențează cererea turistică, în egală măsură cu vechimea acesteia.

Amenajările turistice din spațiul montan se diferențiază după tipologie dimensiune, concentrare sau dispersare, Ciangă și Deszi (2007) identificând amenajări turistice incluse în vetrele stațiunilor, în hinterlandul acestora, legate organic de stațiuni și amenajări dispersate în spațiu montan legate prin componente infrastructurale de comunicație specifice și adaptate condițiilor. Proiectele de amenajare reprezintă concepții și modalități de adaptare la condițiile morfologice și climatice specifice muntelui, caracterizate prin restrictivitate și fragilitate, fiind determinate de înclinarea versanților, orientarea pantelor și evitarea factorilor de risc (torenți, alunecări de teren, avalanșe, urbanizare excesivă etc.). Ilieș (2007) a identificat principalele avantaje și dezavantaje ale amplasării pensiunii turistice în interiorul vetrei, la marginea sau în afara acesteia (figura 34).

Amplasarea pensiunii în interiorul vetrei implică integrare în viața comunității, acces la utilități și infrastructura de acces, beneficiind un aport important de turiști datorită localizării și identificării ușoare. Dezavantajele acestui amplasament determină amenajarea unui spațiu restrâns ce dă senzația de înghesuială, dependența față de vecini și prețuri ridicate la terenuri.

Amplasarea pensiunii în hinterlandul vetrei influențează accesul la infrastructură, utilități și integrare în viața satului, prezentând însă posibilități de extindere a activităților turistice. Inconvenientul acestei amplasări este dat de accesul și localizarea mai dificilă și dispariția treptată a specificului local sau a arhitecturii tradiționale.

Amplasamentul stațiunii în afara vetrei oferă liniște, izolare față de viața comunității și posibilitatea extinderii amenajărilor turistice, prezentând posibile probleme în ceea ce privește localizarea, accesibilitatea și racordurile la rețelele de apă, canalizare, energie lectrică. Pentru a observa evoluția cantitativă și calitativă a structurilor de cazare și a coeficientului de utilizare al capacității s-au folosit date statistice din ultimii zece ani, obținute de la Institutul Național de Statistică, în anul 2012 (anexa 3). Acestea vor contribui la realizarea unei imagini de ansamblu a eficienței infrastructurii turistice, cu scopul elaborării unei strategii de dezvoltare și amenajare a arealului montan Igniș – Gutâi (figura 35).

Figura 35 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare din arealul montan Igniș-Gutâi

Fiind un proces dinamic și în permanentă schimbare, procesul de amenajare turistică influențează structurile de cazare atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, evoluția fenomenului turistic în teritoriu fiind determinată de acest aspect.

II. 3. 2. Bazele de alimentație

Structurile de alimentație publică reprezintă construcții sau amenajări destinate servirii mesei pentru turiști, alături de serviciile specifice aferente. Structurile de alimentație publică sunt dependente de mărimea capacității de cazare și țin cont de specificul local pentru crearea unor produse personalizate. Acestea pot fi întâlnite în incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare sau pot funcționa individual, într-un spațiu amenajat cu acest scop.

În urma dispersiei în teritoriu s-a observat faptul că cele mai multe unități de cazare oferă și masă inclusă în pachetul turistic sau contra cost, micul dejun și pensiunea completă reprezentând formele cele mai întâlnite în areal. Gastronomia maramureșeană poate reprezenta ea însăși un brand maramureșean, rețetele fiind păstrate din generație în generație. Și potrivit zicalei „Emoțiile trec prin stomac”, turistul poate trăi niște experiențe inedite în momentul în care servește din bucatele preparate în casă, într-o atmosferă autentică, îmbălsămată de mirosul pălincii și muzica autentică.

În arealul montan Igniș – Gutâi se întâlnesc toate tipurile de structuri turistice cu funcție de alimentație, de la restaurant, bar, unități fast-food, la cofetărie și patiserie. Cele mai multe structuri de alimentație publică s-au întâlnit în municipiul Baia Mare, fiind urmat de Sighetu Marmației și Ocna Șugatag (figurile 36, 37). Acest lucru se datorează fluxurilor turistice intense întâlnite în aceste destinații turistice.

Figura 36. Numărul locurilor de alimentație publică Figura 37. Numărul unităților de alimentație

existente în anul 2009 publică existente în anul 2009

(Sursa: www.insse.ro, 24.II.2012) (Sursa: www.insse.ro, 24.II.2012)

Și în cazul structurilor de alimentație publică procesul de amenajare este unul dinamic, în prezent funcționând un număr mai mare de unități, clasificate în general la două și trei stele.

Unitățile de alimentație publică alături de baza de cazare și agrement contribuie la dezvoltarea gradului de confort al turistului și, implicit, dezvoltarea turismului.

II. 3. 3. Baza de agrement

Petrecerea timpului liber într-un mod cât mai plăcut a determinat crearea unor produse sau servicii ce vin în completarea ofertei turistice.

Dinamismul turismului de tranzit, forma de turism cea mai întâlnită în perimetrul arealului montan, este determinat de oferta variată și bogată a potențialului turistic natural sau antropic. Bazele de agrement întâlnite în Munții Igniș – Gutâi sunt clasificate în funcție de zonele de proveniență:

în cadrul ariilor efervescente – întâlnim bazine de înot și ștranduri în Baia Mare, diferite locații cu rol de divertisment atât pentru copii, cât și pentru adulți în centrele polarizatoare Sighetu Marmației, Baia Mare, Baia Sprie, Seini, păstrăvăriile de pe Mara și Săpânța, cluburi sau localuri de noapte pentru tineri, locuri de promenadă, parcuri amenajate etc.;

în cadrul ariilor convergente – întâlnim în Mogoșa Lacul de agrement Bodi, zonele de agrement de la Firiza și Nistru ;

în cadrul ariilor izolate – chiar dacă potențialul natural este foarte bine reprezentat, locurile de agrement sunt slab amenajate, datorită accesibilității reduse.

II. 3. 4. Baza de tratament

Datorită liberalizării serviciilor medicale, turismul de sănătate românesc pregătește oferte atractive pentru atragerea turiștilor străini, care vor să se trateze natural cu ajutorul factorilor terapeutici. În prezent, în arealul aferent Munților Îgniș Gutâi turismul de sănătate este slab reprezentat și amenajat. Factorii terapeutici naturali precum apele minerale carbogazoase, mofetele, procedurile de medicină fizică și chinetoterapie sub formă de cură balneară contribuie la recuperarea sau tratarea unor boli doar în stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag. În cadrul stațiunii, pentru a beneficia de tratament balnear se poate opta atât pentru serviciile turistice de masă oferite de Hotelul Crăiasca 3***, cât și pentru produse personalizate și individualizate oferite de pensiunile turistice din localitate. În cadrul Hotelului „Crăiasca” se găsesc aparate speciale ce ajută la recuperarea sau tratarea unor boli. Bazinele cu apă sărată și lacurile sărate din localitate pot fi valorificate atât pentru tratament, cât și pentru divertisment. Serviciile medicale din domeniul balnear, spa, wellness și anti-aging sunt în fază incipientă, doar în cadrul unor pensiuni construite recent turistul având acces la acestea.

II. 3. 5. Evaluarea infrastructurii necesare organizării conferințelor și

manifestărilor expoziționale

Centrele polarizatoarea aferente arealului montan Igniș – Gutâi oferă spații special amenajate desfășurării unor evenimente sau manifestări importante. Dacă în municipiul Baia Mare capacitatea maximă existentă depășește 1100 de locuri, în municipiul Sighetu Marmației aceasta atinge doar pragul de 40 de locuri (figura 38).

Figura 38. Evaluarea infrastructurii pentru organizarea conferințelor sau a altor manifestări expoziționale (Sursa: PATN, Jud. Maramureș – secțiunea VI – ZONE TURISTICE , realizat de Institutul National de Cercetare –Dezvoltare in Turism, 2012)

Acest lucru se datorează și centrului universitar Baia Mare care a organizat diferite manifestări științifice de-a lungul timpului. În prezent, micul centru universitar de la Sighetu Marmației este în continuă expansiune, ceea ce ar putea determina și amenajarea unor spații destinate conferințelor sau altor manifestări științifice.

II. 3. 6. Mijoacele de transport pe cablu

Pentru analiza corectă a domeniului schiabil, toate informațiile au fost sistematizate într-un tabel (tabelul 5). Acesta cuprinde informații necesare amenajărilor ulterioare.

Tabel 5. Transport pe cablu în Munții Igniș Gutâi (Sursa: www.romaniaturistica.ro/info-schi, 14.IV.2012)

În urma analizei situației actuale a stațiunilor montane și a domeniului schiabil din Munții Igniș – Gutâi (figura 39), s-a efectuat un sondaj în rândul turiștilor sau a potențialilor turiști privind preferința acestora față de stațiunile montane întâlnite în Munții Igniș – Gutâi. Pentru a stabili ierarhia stațiunilor montane s-a utilizat modelul Fishbein – Rosenberg. Grama și Bucur (2006) consideră că această metodă de scalare este cea mai complexă în evaluarea atitudinilor și permite aprecierea globală în raport cu elementele ce caracterizează stimulul supus cercetării. Atitudinea unui individ față de o destinație turistică se calculează astfel :

Formula Fishbein – Rosenberg (Sursa: Bucur, Grama, 2006)

Akj – atitudinea individului “k” față de destinația “j”;

Wik – evaluarea făcută de persoana “k” importantei relative a atributului “i”;

Oij – măsura în care stimulul “j” îl satisface pe consumator în privința atributului “i”;

k – subiectul ;

j – stimul ;

i – atributul .

Pentru a obține o ierarhie a destinațiilor turistice montane întâlnite în Munții Igniș – Gutâi, au fost luate în vedere trei stațiuni montane notate cu (j) și numele acesteia, urmărindu-se aceleași atribute de fiecare dată (i). Studiul a fost realizat în patru etape.

În prima etapă, cercetătorul a identificat principalele atribute (i) necesare caracterizării stațiunilor montane și a stabilit un punctaj (W) fiecărui atribut, în funcție de importanța acestuia pentru studiul de față. Pentru calculul atitudinii persoanei “k” pentru stimulul “j”, se efectuează o operație de normalizare, în urma căreia suma evaluării atitudinilor va fi egală cu unitatea.

Formula unitară a evaluării atitudinale (Sursa: Bucur, Grama, 2006)

Punctajele acordate celor cincisprezece atribute sunt:

Prestigiul stațiunii (0,05);

Accesibilitatea (0,07);

Calitatea serviciilor de cazare (0,08);

Calitatea serviciilor de alimentație (0,08);

Diversitatea ofertei de agrement (0,08);

Prețurile practicate în stațiune (0,05);

Trasee turistice amenajate (0,05);

Gradul de dificultate al pantelor (0,07);

Amenajarea domeniului schiabil (0,08);

Mijloacele de transport pe cablu (0,07);

Închiriere echipament sportiv (0,05);

Influența sezonalității turistice (0,06);

Atmosfera (0,05);

Posibilități de amenajare și dezvoltare turistică (0,07);

Promovarea ofertei turistice (0,07);

Conform modelului Fishbein-Rosenberg, suma procentelor celor 15 caracteristici trebuie să fie egală cu 1.

În etapa a doua se acordă note de la 1 (foarte prost) la 10 (foarte bine) celor cincisprezece atribute (caracteristici) investigate pentru cele trei destinații turistice montane, Cavnic, Mogoșa – Șuior și Izvoare. Chiar dacă Mogoșa și Șuior reprezintă două stațiuni montane independente, acestea au fost analizate împreună datorită localizării și funcționării sistemice. Pentru a obține aceste rezultate, s-a realizat o medie aritmetică a punctajelor acordate de cele 250 de persoane chestionate (O), obținându-se următoarea distribuție a notelor (tabelul 6).

Tabel 6. Punctajele obținute de către destinațiile turistice montane

Semnificația variabilelor din tabelul 1 este:

Wi – importanța aprecierilor pentru fiecare atribut de caracterizare a celor 3 stațini montane;

Oi Cavnic – aprecierile făcute pentru atributul i al staținii montane Cavnic;

Oi Mogoșa și Șuior – aprecierile făcute pentru atributul i al stațiunilor montane Mogoșa și Șuior;

Oi Izvoare – aprecierile făcute pentru atributul i al stațiunii Izvoare;

Întrucât aprecierile făcute pentru fiecare stațiune montană trebuie situate între 0 și 1, notele care cuantifică aprecierile vor fi reduse și acestea la unitate, obținându-se următoarele rezultate (tabelul 7)

Tabel 7. Cuantificarea rezultatelor pentru fiecare stațiune montană

Ponderea diferitelor atribute este determinată în funcție de motivațiile clienților. Cele mai importante atribute care sunt și motivațiile principale ale turiștilor de a alege destinația respectivă sunt reprezentate de baza de cazare, alimentație, diversitatea ofertei de agrement și domeniul schiabil, fiind urmate de accesibilitatea destinației turistice, amenajarea traseelor turistice montane, mijloacele de transport pe cablu, pantele cu diferite grade de dificultate, strategia de dezvoltare și amenajare turistică, precum și promovarea corespunzătoare a ofertei turistice. Prestigiul stațiunii și prețurile practicate au o pondere scăzută în evaluarea finală a stațiunii. Turiștii care aleg ca destinație una dintre cele trei stațiuni dorește în primul rând să beneficieze de posibilități multiple de petrecere a timpului liber și sunt interesați în mică măsură de nivelul prețurilor practicate. De asemenea, o mare parte dintre aceștia vin cu echipament sportiv de acasă, nefiind nevoie să-l închirieze. Atmosfera creată în aceste destinații turistice este influențată în special de buna organizare a celorlalte servicii.

Se constată faptul că stațiunile montane Mogoșa și Șuior au obținut cele mai mari punctaje la diversitatea ofertei de agrement, calitatea serviciilor de cazare, mijloacele de transport pe cablu, amenajarea traseelor turistice, ameliorarea sezonalității turistice, atmosfera și prețurile practicate în stațiune. Stațiunea Cavnic este apreciată pentru accesibilitate, prestigiul dat în urma organizării diferitelor concursuri sportive de iarnă, gradul de dificultate al pantelor și amenajarea turistică a domeniului schiabil, centrele de închiriere a echipamentului sportiv, promovarea ofertei turistice și posibilitățile de dezvoltare și amenajare turistică, fiind cea mai mare pondere în evaluarea de ansamblu a stațiunilor. Stațiunea Izvoare permite valorificarea potențialului turistic în urma realizării strategiei de dezvoltare și amenajare turistică. Această stațiune este apreciată pentru liniștea pe care o regăsești în timpul drumețiilor montane, dar și atmosfera plăcută creată de personalul ospitalier.

În urma analizei ponderilor atributelor, este important ca în toate stațiunile montane să se realizeze un plan de amenajare și dezvoltare zonală, să se coopteze investitori dornici să contribuie la diversificarea și îmbunătățirea ofertei turistice actuale, a bazelor de cazare, alimentație, agrement și divertisment.

În etapa a treia se calculează aprecierea globală în legătură cu fiecare din cele cincisprezece atribute de caracterizare a celor trei stațiuni montane, utilizându-se următoarea relație pe baza datelor din tabelul 11.

(Sursa: Bucur, Grama, 2006)

PCavnic k = 0,05 x 0,814 + 0,07 x 0,814 + 0,08 x 0,73 + 0,08 x 0,582 + 0,08 x 0,733 + 0,05 x 0,805 + 0,07 x 0,916 + 0,07 x 0,9 + 0,08 x 0,9 + 0,07 x 0,675 + 0,05 x 0,812 + 0,06 x 0,733 + 0,05 x 0,745 + 0,07 x 0,95 + 0,07 x 0,92 = 0,80063

PMogoșa și Șuior k = 0,05 x 0,725 + 0,07 x 0,765 + 0,08 x 0,795 + 0,08 x 0,712 + 0,08 x 0,905 + 0,05 x 0,905 + 0,07 x 0,915 + 0,07 x 0,85 + 0,08 x 0,84 + 0,07 x 0,768 + 0,05 x 0,736 + 0,06 x 0,903 + 0,05 x 0,88 + 0,07 x 0,93 + 0,07 x 0,87 = 0,8335

P Izvoare k = 0,05 x 0,67 + 0,07 x 0,555 + 0,08 x 0,634 + 0,08 x 0,846 + 0,08 x 0,714 + 0,05 x 0,812 + 0,07 x 0,73 + 0,07 x 0,575 + 0,08 x 0,525 + 0,07 x 0,437 + 0,05 x 0,676 + 0,06 x 0,812 + 0,05 x 0,85 + 0,07 x 0,92 + 0,07 x 0,64 = 0,68663

În urma aplicării acestui algoritm de calcul, s-a obținut următoarea ierarhie a stațiunilor montane întâlnite în arealul montan Igniș – Gutâi:

1 – stațiunile montane Mogoșa și Șuior;

2 – stațiunea montană Cavnic;

3 – stațiunea montană Izvoare.

Preferințele turiștilor sau a potențialilor turiști se îndreaptă către stațiunile Mogoșa și Șuior, fiind urmată îndeaproape de stațiunea montană Cavnic. Stațiunea Izvoare este destul de slab evaluată în comparație cu celelalte două destinații concurente, ea obținând o apreciere de ansamblu de aproape 0,68663 din maximum de 1 (care reprezintă idealul clienților). In această stațiune ar trebui să se facă investiții în special pentru îmbunătățirea condițiilor de cazare, a domeniului schiabil și a modalităților de agrement și divertisment.

În etapa a patra se urmărește ca atitudinea turiștilor față de fiecare stațiune turistică montană să fie raportată la unitate. Astfel, rezultatele obținute se cumulează, fiecare raportându-se la suma obținută.

0,80063 + 0,8335 + 0,68663 = 2,32076

Coeficientul stațiunii montane Cavnic este de 0,80063 : 2,32076 = 0,34499

Coeficientul stațiunilor montane Mogoșa și Șuior este de 0,8335 : 2,32076 = 0,35915

Coeficientul stațiunii montane Izvoare este de 0,68663 : 2,32076 = 0,29586

Astfel, se poate observa faptul că ierarhia celor trei stațiuni montane rămâne nemodificată în urma raportării la unitate, însă diferențele dintre ele sunt foarte mici.

II. 4. Dezvoltarea socio-economică a arealului montan Igniș – Gutâi

Județul Maramureș se individualizează la nivel național atât prin diversitatea

potențialului turistic natural și antropic, cât și prin ospitalitatea populației, păstrarea datinilor și obiceiurilor și a modului tradițional de viață. Conform PATJ – Județul Maramureș (2009), diversitatea resurselor și multiculturalismul contribuie la creionarea unui spațiu mental definit ca atare în conștiința locuitorilor și purtat pretutindeni în sufletul lor, o racordare socio-economică la actualele tendințe de dezvoltare teritorială .

Economia arealului montan Igniș – Gutâi s-a bazat pe exploatarea și prelucrarea primară a resurselor naturale în minele de la Baia Sprie, Cavnic, Nistru, activitatea forestieră, în special prelucrarea lemnului, ajungându-se până la nivelul de artă, Maramureșul fiind recunocut pentru agricultură, păstorit și civilizația lemnului.

Turismul, ca sector inovativ și competitiv contribuie la dezvoltarea socio-economică a județului prin valorificarea resurselor naturale și antropice, a infrastructurii și transformarea acestora în produse turistice personalizate.

Dezvoltarea turistică a Munților Igniș – Gutâi caută să reînvie toate aceste cutume, să ofere produse și servicii cu scopul satisfacerii cererii turistice și să realizeze modele de amenajare în scop turistic care să se integreze armonios în peisajul montan maramureșean. Poziția geografică, accesibilitatea, peisajul natural diversificat și complementar, domeniul schiabil, spațiul puternic umanizat și cultura populară reprezintă câțiva dintre factorii care impulsionează transformarea arealului montan într-un sistem teritorial dinamic bine definit și un cadru perfect al aplicării planurilor de amenajare. Arealul montan Igniș – Gutâi oferă condiții oportune dezvoltării unor stațiuni montane competitive, cu profil multiplu, care să elimine barierele sezonalității. Oferta turistică personalizată ar putea trasforma stațiunile montane din nordul țării în destinații de mare atractivitate pentru turiștii străini.

Zonarea funcțională a arealului Igniș – Gutâi urmărește identificarea zonelor efervescente, critice, defavorizate și protejate în vederea diminuării barierelor socio-economice și dezvoltării turismului integrat (figura 40).

În urma analizei socio-economice a unităților administrativ teritoriale, s-a observat faptul că Sighetu Marmației, Baia Mare și Săpânța reprezintă zone efervescente, având un potențiat moștenit, o industrie înfloritoare și un potențial turistic dezvoltat. Chiar dacă municipiul Baia Mare a fost inclus de către PATR (2004) în sfera zonelor critice, acesta s-a redresat. În cadrul zonelor critice se încadrează unitățile administrativ teritoriale cu un potențial turistic bogat și perspective socio-economice, însă care sunt în impas, necesitând eliminarea disfuncțiilor și optimizarea unor procese pentru a se integra în zonele efervescente (Cavnic, Baia Sprie, Desești, Ocna Șugatag, Vadu Izei). Zonele defavorizate prezintă o destructurare a profilului economic, reprezentând zone denumite de PATR (2004) “no man land”. În cadrul arealului montan Igniș – Gutâi s-au identificat arealele unităților administrativ – teritoriale Remeți, Câmpulung la Tisa, Sarasău, Budești, Giulești, Șișești, Tăuții Măgherăuș, Cicârlău și Seini ca fiind zone defavorizate. Acestea necesită o analiză a componetelor ce pot fi valorificate, cu scopul accentuării punctelor forte ale arealelor și dezvoltării ramurilor economice specifice. Zonele protejate pun în evidență valoarea peisagistică și vizează protecția și conservarea patrimoniului natural. În cadrul arealului de studiu, zonele protejate apar sub forma rezervațiilor naturale (tabelul 2), fiind intens analizate de către cercetători sau specialiști din anumite domenii.

Zonarea funcțională a arealului montan Igniș – Gutâi determină identificarea polilor de creștere și dezvoltare economică, cu scopul extinderii ariei către unitățile riverane, influențând funcționarea sistemică a arealului.

II. 5. Disfuncționalități ale infrastructurii turistice

Pentru analiza situației existente la nivel teritorial trebuie consultate documentații de urbanism și amenajare a teritoriului, legislația în vigoare, dar și bibliografia aferentă acestei teme. La scară micro, sistemele de organizare a unui teritoriu trebuie să respecte normele impuse prin aplicarea unor planuri de amenajare sub forma PATJ (Plan de Amenajare a Teritoriului Județean), PATZ(Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal) în timp ce la scară macro, acestea sunt elaborate sub forma PATN (Plan de Amenajare a Teritoriului Național) și PATR (Plan de Amenajare a Teritoriului).

II. 5. 1. Nivelul valorificării actuale

Prospectarea turistică a reprezentat principalul mijloc prin care disfuncționalitățile existente în infrastructura turistică au fost formulate cât mai realist. Punctele tari determină fundamentul pe baza căruia se poate dezvolta fenomenul turistic. Oportunitățile enunțate oferă soluții viabile ce pot contribui la remedierea sau eliminarea disfuncționalităților infrastructurii turistice.

Tabelul 8. Potențialul de dezvoltare turistică

(Sursa: PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

În cadrul unităților administrativ teritoriale aferente arealului montan Igniș Gutâi, au fost evaluate atât resursele naturale și antropice, cât și infrastructura specific turistică și tehnică pentru a stabili potențialul de dezvoltare turistică al acestei regiuni (tabelul 8 ).

În urma analizei resurselor turistice s-a putut observa faptul că unitățile administrative Desești și Ocna Șugatag dețin cele mai importante, variate și numeroase obiective turistice naturale. Ele sunt urmate de unitățile administrative Săpânța, Baia Sprie și Baia Mare. Resursele naturale cele mai slab reprezentate se întâlnesc în unitățile administrative Sarasău, Câmpulung la Tisa și Tăuții Măgherăuș (figura 41).

Figura 41. Analiza resurselor turistice naturale (Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

Resursele antropice sunt foarte bine reprezentate în unitățile administrative Desești, Budești, Șișești, Baia Mare și Sighetu Marmației (figura 42). Cele mai puține obiective turistice antropice se regăsesc la Cavnic și Seini, Sarasău și Câmpulung la Tisa.

Figura 42. Analiza resurselor turistice antropice (Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

În urma cumulării punctajului obținut în urma evaluării resurselor turistice naturale și antropice s-a putut observa faptul că unitatea administrativ teritorială Desești posedă cel mai important potențial turistic. În urma sa se află unitățile administrative Baia Mare, Șisești, Budești, Sighetu Marmației și Ocna Șugatag (figura 43). Cel mai slab punctaj a fost obținut de Sarasău, Câmpulung la Tisa, Giulești și Cavnic.

Figura 43. Evaluarea resurselor turistice (Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

Figura 44. Evaluarea infrastructurii specific turistică (Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

Infrastructura turistică este foarte slab reprezentată la nivelul arealului montan. Cu excepția unității teritoriale Baia Mare, celelalte unități au o infrastructură deficitară (figura 44). La Cavnic, Ocna Șugatag și Sighetu Marmației infrastructura turistică este în continuă expansiune. În Tăuții Măgherăuș, Cicârlău, Budești și Câmpulung la Tisa aceasta este inexistentă. Un indice foarte scăzut se întâlnește și în Sarasău, Șisești sau Seini.

Infrastructura tehnică este mult mai dezvoltată decât infrastructura specific turistică (figura 45). Cel mai bine aceasta este reprezentată în Baia Mare, Seini și Cicârlău. Cel mal slab reprezentată este la Vadu Izei (figura 46).

Figura 45, 46. Evaluarea infrastructurii tehnice (Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

În urma analizei de potențial s-a putut constata că municipiul Baia Mare deține punctajul cel mai mare de dezvoltare turistică (figura 47). Cele mai multe dintre unitățile administrativ teritoriale sunt în curs de dezvoltare turistică, fiind sprijinite de programele și proiectele nerambursabile atât în domeniul infrastructurii tehnice, cât și în cel al infrastructurii turistice.

Figura 47. Dezvoltarea turistică a unităților teritoriale aferente munților Igniș Gutâi

(Prelucrare după PATN , Jud. Maramureș– secțiunea VI – ZONE TURISTICE, 2012)

II. 5. 2. Disfuncționalități

În prima etapă se definește conceptul de disfuncționalitate în funcție de domeniile în care se utilizează termenul și care exercită o influență asupra procesului de amenajare turistică. Domeniile în care se întâlnesc disfuncționalitați sunt diverse, pornind de la cele politico-administrative, economice cu efecte implicite asupra turismului, media și cercetare.

Din punct de vedere politico-administrativ, disfuncționalitățile întâlnite în cadrul unităților administrativ-teritoriale țin de modul de utilizare al terenurilor, de administrare a zonelor protejare sau chiar de implementarea legislației în vigoare în teritoriu.

Din perspectivă economică, disfuncționalitățile se încadrează la limita raportului dintre cheltuielile și veniturile obținute din activitățile turistice și forestiere, dar și între investițiile realizate și rentabilitatea acestora. Astfel, perspectiva economică oferă o viziunea clară asupra eficienței sau ineficienței a activităților derulate.

Mass-media prezintă aspectul funcțional sau disfuncțional întâlnit în teritoriu prin intermediul promovării serviciilor și produselor oferite populației.

Conceptul „disfuncționalitate” a apărut recent în limba română, fiind un cuvânt nou introdus în DOOM. Acest concept se referă la defectarea sau dereglarea componentelor unui sistem. Din perspectivă geografică, disfuncționlitatea se asociază cu fenomenul de dezorganizare, discontinuitate sau dezechilibru ce împiedică realizarea unui echilibru teritorial. Astfel disfuncționalitatea dintr-un teritoriu trebuie analizată comparativ cu un teritoriu funcțional și care prezintă caracteristici asemănătoare, pentru ca, prin înlăturarea acesteia, să se dezvolte un sistem funcțional ale cărui elemente interacționează.

Cercetările efectuate în teren confirmă necesitatea identificării stadiului actual și a disfuncționalităților în vederea realizării unor strategii de dezvoltare sau a unor planuri de amenajare a teritoriului. Printre disfuncționalitățile întâlnite în arealul montan Igniș Gutâi amintim de incapacitatea structurilor turistice de cazare și agrement de a realiza o ofertă turistică competitivă la nivel național, slaba dezvoltare a infrastructurii turistice și tehnice, accesibilitatea redusă către ariile izolate, lipsa centrelor de informare turistică și a materialelor informaționale și promovarea ineficientă pe plan național și internațional.

Identificarea disfuncționalităților reprezintă un pilon important în amenajarea turistică a teritoriului, în urma analizei acestora stabilindu-se soluții viabile ce vor diminua sau elimina efectele negative pe care le prezintă. Astfel, cercetarea de față va oferi un model integrat de dezvoltare turistică, ce va pune în valoare potențiatul turistic montan și va promova oferta turistică a arealului montan Igniș – Gutâi.

Capitolul III. Circulația turistică

Analiza circulației turistice este esențială în elaborarea unor strategii de atragere a turiștilor și prezentarea fenomenului turistic sub aspect numeric. Transformarea turismului într-un fenomen economic se realizează sub aspect cantitativ, prin măsurarea și cuantificarea informațiilor obținute statistic la granița unei țări, în cadrul structurilor de cazare și transport, cât și calitativ, prin diversificarea ofertei turistice.

Conform Anuarului Statistic al României, circulația turistică presupune deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul, cel mai adesea între localitatea de reședință (zona emițătoare) și locul ales pentru satisfacerea necesităților recreativ-curative (zona receptoare).

Circulația turistică într-o anumită regiune se caracterizează prin indicatori precum evoluția numărului de turiști, numărul înnoptărilor și gradul de ocupare al locurilor de cazare (Ciangă, 2002). Astfel, analiza fluxurilor turistice are la bază atât numărul de sosiri, cât și numărul de înnoptări înregistrat în unitățile de cazare. Olaru (1999) susține căci cunoașterea cantitativă și calitativă a laturii turistice reprezintă o necesitate de prim ordin în a furniza informații în privința importanței acestora și tendințele ei de manifestare, drept pentru care propune aplicarea modelului lui Mariot în evaluarea zonelor turistice. Aceasta reprezintă un circuit de recreere folosind un itinerariu bine stabilit între locul de reședință permanent și destinația turistică.

Literatura de specialitate oferă referințe numeroase cu privire la factorii care influențează dezvoltarea turismului, însă complexitatea și amploarea dezvoltării industriei turistice sunt determinante de o serie de factori, printre care Turcu și Weisz (2008) au ales ca suport următoarele criterii:

după natura sau conținutul lor există:

– factori economici: veniturile populației, oferta turistică și tarifele produselor turistice.

– factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport, dotările tehnice existente în unitățile hoteliere, de alimentație, tehnologiile folosite în construcții.

– factori sociali: urbanizarea și timpul liber.

– factori demografici: evoluția numerică a populației, structura pe vârste; modificarea duratei medii de viață, structura pe sexe, grupe de vârstă și categorii socio-profesionale.

după durata acțiunii lor în timp:

– factori cu acțiune permanentă: creșterea timpului liber, modificarea veniturilor, mișcarea demografică etc.

– factori sezonieri: succesiunea anotimpurilor, structura anului școlar/universitar, activitatea în agricultură.

– factori conjuncturali: crizele economice, politice, confruntările armate, catastrofele naturale, condițiile meteorologice.

după importanța (rolul) lor în determinarea fenomenului turistic:

– factori primari: veniturile populației, oferta, prețurile, timpul liber, mutațiile demografice;

– factori secundari: climatul internațional, formalitățile de viză sau frontieră, diverse facilități.

în funcție de direcția lor de acțiune:

– factori exogeni: creșterea veniturilor, evoluția numerică a populației, sporirea gradului de urbanizare;

– factori endogeni: lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii oferite, nivelul tarifelor, facilități de preț, pregătirea personalului;

după profilul de marketing:

– factori ai cererii turistice: veniturile, urbanizarea, timpul liber.

– factori ai ofertei turistice: condiții naturale, baza materială, costul prestațiilor, diversitatea și calitatea serviciilor;

– factori ai confruntării cerere-ofertă: distribuția agențiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, sistemul legislativ.

Acești factori sunt dinamici, schimbători și într-o anumită măsură pot fi dirijați în

folosul dezvoltării turismului.

III. 1. Principalii indicatori ai circulației turistice

Identificarea exactă a circulației turistice în arealul montan Igniș – Gutâi este dificilă datorită nedeclarării numărului exact de turiști. Aceștia pot fi cazați în gospodării rurale neomologate, locuințe secundare private sau în campinguri, îngreunând obținerea unei imagini reale a circulației turistice în teritoriu. Datele obținute de la Direcția Județeană de Statistică Maramureș (2011) sunt relative, fiind influențate de subiectivitatea prestatorilor de servicii turistice, care nu oferă un rezultat exact al indicatorilor turistici. Spre deosebire de structurile de primire, care pot fi identificate în urma prospectării și cercetării arealului de studiu, circulația turistică s-a axat doar pe analiza datelor statistice obținute din surse oficiale.

Pentru a identifica principalele fluxuri și vaduri turistice, circulația turistică s-a definit prin intermediul numărului de turiști, numărul de zile turistice și durata medie a sejurului, obținută prin raportul numărului zilelor turistice și numărul total de turiști.

III. 1. 1. Numărul de turiști

Indicatorul număr de turiști se obține din cumularea informațiilor cuprinse în diferite documente statistice, calculându-se efectiv la sfârșitul anului calendaristic, dar și pe perioade mai mici, în funcție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe totalul circulației turistice sau pe tipuri de actiuni, zone turistice etc. Numărul turiștilor reprezintă un indicator cantitativ sugestiv pentru exprimarea interesului pe care-l prezintă o anumită destinație în randul populației turistice, calculat prin însumarea turiștilor.

Institutul Național de Statistică a înregistrat date privind numărul de turiști în funcție de tipurile de structuri de primire turistică. Astfel, anexa 4 prezintă evoluția numărului de turiști în perioada 2001 – 2009.

În arealul montan Igniș – Gutâi, analiza numărului de turiști permite crearea profilului turistului ce alege ca destinație turistică acest areal. În sezonul estival se observă o pondere a turiștilor interni, proveniți în special din zonele de câmpie, pentru ca în sezonul hivernal cel mai mare procent este dat de turiștii străini care caută se să integreze în modul autentic și simplu de viață al omului de la țară și să retrăiască obiceiurile și tradițiile autohtone.

Figura 48. Numărul de turiști sosiți în arealul montan Igniș – Gutâi (Prelucrare după INS, 2011)

În urma analizei numărului de turiști se observă faptul că numărul cel mai mare de turiști aleg ca destinație turistică municipiul Baia Mare, datorându-se faptul că deține și cel mai mare număr de structuri de primire de cazare turistică (figura 48). Celelalte destinații turistice cumulează un număr de sosiri relativ scăzut în comparație cu numărulul sosirilor din Baia Mare. Evoluția numărului de sosiri poate fi observată în perioada 2004 – 2007 datorită extinderii structurilor de primire. Din anul 2008 se poate observa o descreștere a numărului de turiști datorită crizei globale ce a afectat și acest areal.

Simion (2012) a observat că în județul Maramureș circulația turistică prezintă un maxim principal, în sezonul estival, și un maxim secundar, în sezonul de iarnă, în aceste momente ale anului presiunea turistică manifestându-se cu intensitate. În ceea ce privește fluxul turistic extern este mai intens în perioada de iarnă, în preajma sărbătorilor de iarnă, în localitățile care găzduiesc o serie de festivaluri recunoscute atât pe plan național, cât și pe plan internațional, festivaluri legate de datini și obiceiuri de iarna.

III. 1. 2. Numărul de zile/ turist

Numărul înnoptărilor sau numărul zile-turist se obține din înregistrările în spațiile de cazare, prin însumarea numărului de zile de ședere ale fiecărui turist, putându-se determina pe tipuri de unitati de cazare, pe tipuri de acțiuni, pe zone proveniență a turiștilor etc.

În urma analizei datelor din anexa 5 se poate observa căci numărul înnoptărilor este direct proporțional cu numărul sosirilor și numărul structurilor de primire cu funcțiuni de cazare, cele mai ridicate cote întâlnindu-se în municipiul Baia Mare, fiind urmat de localitatea Ocna Șugatag (figura 49). Dacă în cazul Băii Mari se observă o evoluție lentă 2004 – 2007, urmată de un regres ușor din anul 2008, în localitatea Ocna Șugatag se observă o involuție în perioada 2001 – 2003, urmat de un echilibru. Acest lucru se datorează numărului constant de turiști care se îndreaptă spre stațiunile balneoclimaterice, pentru cură și tratament.

Figura 49. Evoluția numărului de turiști/zile în perioada 2001 – 2009 în arealul Igniș – Gutâi (Prelucrare după INS, 2011)

III. 1. 3. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului arată numărul mediu de zile de ședere al turiștilor în spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într-o anumită zonă sau regiune. Acest indicator se calculează ca raport între numărul total zile/turist și numărul de turiști. Din figura 50 se poate observa că durata medie a sejurului este de două – trei zile, suprapunându-se cu turismul de week-end, foarte întâlnit în acest areal. De asemenea, turismul de tranzit poate fi observat în cazul localităților cu durata medie a sejurului cuprinsă între una – două zile. În localitatea Ocna Șugatag durata medie a sejurului depășește șapte zile datorită curelor terapeutice și tratamentelor efectuate în stațiunile balneoclimaterice.

Figura 50. Durata medie a sejurului petrecut în arealul montan Igniș – Gutâi (Prelucrare după INS, 2011)

În urma analizei circulației turistice s-a observat faptul că municipiul Baia Mare a înregistrat cel mai mare număr de sosiri și înnoptări, la o mare diferență de celelalte destinații turistice. Acest lucru se datorează și numărului mare de structuri de cazare ce determină implicit o capacitate de primire mult mai mare.

Fluxuri turistice importante se întâlnesc în regim sezonier în localitățile Ocna Șugatag, Cavnic sau Baia Sprie, sau permanent, nefiind influențate de sezonalitate în municipiul Sighetu Marmației, Vadu Izei și Săpânța.

Potențialul de poziție și specificul local determină crearea și promovarea unei oferte turistice competitive la nivel internațional, cu scopul creșterii fluxurilor turistice străine, valorificând în special turismul rural și agroturismul.

III. 2. Analiza sezonalității activității turistice

Sezonalitatea turistică este dată de condițiile climatice sau meteorologice, iar diminuarea acesteia este influențată de instrumentele de politică comercială. Activitățile turistice montane se concentrează în două perioade de sezon, diferite ca durată și solicitare. Stațiunile montane, destinate atât sporturilor de iarnă, cât și turismului estival prezintă o frecvență relativ ridicată a fluxurilor de vizitatori în lunile cu zăpadă, iar pentru lunile de vară solicitările sunt mai scăzute.

Prezența sezonalității în arealul montan Igniș – Gutâi este dată în special de condițiile climatice, remarcându-se două perioade ale activității turistice – sezonul estival și hivernal. În cadrul stațiunilor montane destinate atât sporturilor de iarnă, cât și turismului estival pot fi întâlnite următoarele perioade în timpul unui an calendaristic:

perioada sezonului de vârf , marcată prin intensitate maximă a activității turistice;

perioada de început și sfârșit de sezon, marcată de solicitări mai puțin intense;

perioada de extrasezon, caracterizată printr-o activitate redusă.

Sezonalitatea se reflectă prin utilizarea incompletă a bazei tehnico-materiale și a forței de muncă, influențând negativ calitatea serviciilor turistice, costurile acestora și termenul de recuperare al investițiilor. Variațiile sezoniere depind în mare măsură de perioada alocată concediilor sau vacanțelor, dar și de condițiile climatice din cursul anotimpurilor. Prin diversificarea ofertei turistice, prestatorii de servicii turistice încearcă să atenueze fenomenul sezonier.

Pentru a înțelege mai bine implicațiile sezonalității în industria turistică, Neacșu et al. (2006) susțin că este necesară cunoașterea frecvenței solicitărilor de servicii în decursul unui an calendaristic și oscilațiile volumului și intensității fluxurilor de vizitatori în stațiunile de interes turistic. În funcție de condițiile naturale, poziția geografică, gradul de atractivitate și diversitate a ofertei turistice, aceștia au identificat curba de sezonalitate în activitatea turistică specifică sezonului turistic montan.

Krippendorf (1971) susține că piața turistică prezintă o “formă moleculară”, atât din punct de vedere al ofertei turistice, cât și al cererii turistice, ceea ce face destul de dificilă sincronizarea lor în volum, structură și timp. Sezonalitatea accentuează și mai mult dificultățile de racordare a ofertei la cererea turistică. Datorită sezonalității, valorificarea mixului de marketing se realizează diferențiat:

promovarea este mai intensă în extrasezon;:

Prețul atinge valori maxime în sezon;

Distribuția se intensifică în sezon;

În extrasezon se proiectează noile produse turistice și se realizează lucrări de întreținere și reparații la nivelul infrastructurii turistice;

Politicile de dezvoltarea urmăresc extinderea sezonului turistic și diminuarea perioadei de extrasezon, astfel încât să satisfacă cerințele consumatorilor și să optimizeze activitățile turistice.

Dezideratul amenajărilor turistice este de a crea un plan complex cu impact asupra turismului și fizionomiei peisagistice montane.

Impactul economic urmărește dezvoltarea efectului multiplicator al turismului și influența sa asupra activităților auxiliare. Progresul stațiunilor montane este determinat de legătura organică dintre turismul montan și agricultura locală, urmărindu-se relansarea activităților tradiționale cu caracter meșteșugăresc, valorificarea unor ocupații sau meserii marginalizate, precum păstoritul, utilizarea forței și îndeletnicirilor feminine rurale, cu scopul dezvoltării regionale.

Impactul turismului sub aspect demografic prezintă efecte multiple în crearea de noi locuri de muncă, eliminarea exodului rural, conservarea și perpetuarea unui standard socio-demografic.

Impactul ecologic prezintă un efect cu conotații multiple în urma amenajării și dezvoltării turismului în spațiul montan, realizând un dezechilibru pentru ecosistemele specifice muntelui. Poluarea are o proveniență multiplă și manifestare cvasi permanentă.

Valorificarea turistică prin amenajări cu grade diferite de complexitate va determina diminuarea efectului negativ al sezonalității și va influența realizarea unor eforturi cumulate de obținere a surselor de finanțare pe bază de proiecte nerambursabile.

Amenajarea turistică integrată a arealului montan Igniș – Gutâi va permite valorificarea unor areale cu potențial turistic valoros, localizate la o distanță relativ redusă unele față de celelalte, cu scopul creșterii cererii turistice naționale și internaționale, în urma promovării peisajului montan și patrimoniului turistic antropic unitar și unic.

Politica de amenajare se va axa pe identificarea polilor de creștere, analiza gradului de sustenabilitatea și direcționarea activităților turistice către localitățile riverane. Structurile de primire cu funcții de cazare și infrastructura de comunicație modernă joacă un rol important în legarea organică a zonelor receptoare de turiști.

Capitolul IV. Tipuri și forme de turism

Arealul montan Igniș – Gutâi posedă un cadru natural pitoresc, un potențial antropic atractiv și o poziție favorabilă ce permite fluxuri turistice naționale și internaționale. Profilul turistic al arealului este transpus în Planul de Amenajare Turistică al Regiunii de Nord – Vest (PATR), acesta fiind un cumul dintre turismul rural, turismul recreativ montan, turismul balnear, cinegetic și de tranzit. Acest plan prevede ca acțiuni prioritare de intervenție:

dezvoltarea complexă a turismului rural, cu șanse de competitivitate europeană;

remodelarea turismului recreativ montan (de drumeție, alpinism, sporturi de iarnă);

turismul balnear;

turismul de tranzit;

turismul cinegetic, piscicol și de agrement nautic;

turismul științific specializat și de vizitare;

turismul de congrese și reuniuni.

Aceste acțiuni prioritare de intervenție sunt însoțite de formele de turism practicate

în acest areal. Raboca et al. (1999) au luat în considerare următoarele criterii pentru clasificarea tipurilor și formelor de turism:

scopul/motivația urmărită:

turism balnear;

turism recreativ;

turism de agrement; caracteristic stațiunilor turistice

turism de odihnă;

turism cultural. caracteristic orașelor cu potențial turistic antropic

mobilitate:

turism de sejur;

turism itinerant.

amplasarea spațială a deplasării:

turism intern;

turism internațional.

cadrul organizatoric:

turism individual;

turism în grup organizat.

orientarea vectorilor:

turism emitent;

turism receptor.

De cele mai multe ori tipurile și formele de turism sunt analizate împreună, fără a face o delimitare clară între acestea. Dinu (2002) prezintă diferențele între tipurile de turism și formele de turism, analizându-le separat.

Dacă tipul de turism definește esența fenomenului și apare ca o sumă de însușiri fundamentale ce se intercondiționează pe un anumit spațiu și într-o perioadă de timp determinată, formele de turism sunt într-o continuă schimbare și adaptare la noile condiții datorate evoluției societății umane.

În timp ce tipurile de turism se stabilesc pe baza unor criterii precum motivația, scopul sau destinația călătoriei, având un caracter istoric și nu dispar prin substituire cu altele decât în cazuri excepționale și pentru o perioadă determinată, formele de turism analizează aria de proveniență a turiștilor, distanța, durata șederii, tipul de transport utilizat, vârsta turiștilor, modul de organizare și desfășurare al programelor turistice, tariful, particularitățile regiunii de destinație, interacțiunea turiștilor cu locul de destinație etc.

Dacă tipurile de turism marchează conținutul, formele de turism determină caracteristicile desfășurării turismului.

Dinu (2002) a menționat că tipurile de turism ce apar cel mai frecvent în literatura de specialitate sunt turismul de recreere și agrement, de îngrijire a sănătății (balnear sau curativ), cultural, social, educațional, turismul pentru cumpărături (shopping) sau turismul complex (polivalent). Autorul susține că pe un spațiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism, în funcție de resursele turistice, fiind o tendință a turismului actual.

Formele de turism sunt proprii tuturor tipurilor de turism, având ponderi diferite în cadrul fiecăruia. Dinu (2002) distinge următoarele forme de turism în funcție de:

aria de proveniență a turiștilor:

turism intern sau național;

turism internațional.

distanța parcursă:

turismul de distanță mică;

turismul de distanță mare;

turismul de distanță foarte mare.

durata călătoriei:

turism de scurtă durată (turismul de week-end și de tranzit cel mai frecvent, 1 -3 zile);

turism de durată medie (concedii, 7 – 14 zile);

turism de lungă durată (specific vacanțelor școlare);

tipul de transport utilizat:

turism rutier;

turism feroviar;

turism aerian;

turism naval.

vârsta turiștilor:

tinerii, ce practică turism de agrement sau cultural;

adulții, ce practică toate tipurile de turism;

vârstnicii, ce preferă turismul curativ din stațiunile balneoclimaterice.

gradul de organizare:

turism neorganizat;

turism organizat;

turism semiorganizat.

modul de desfășurare:

turism continuu;

turism permanent;

turism de circumstanță.

scopul vizitei:

turism de vacanță;

turism de interes comun;

turism de afaceri.

criteriul cauzal al participării:

turiști propriu – ziși;

personalul profesional care contribuie la desfășurarea activităților turistice.

numărul de turiști:

turism de grup;

turism de masă;

turism individual.

IV. 1. Tipurile de turism practicate în arealul montan Igniș – Gutâi

Arealul montan Igniș – Gutâi reprezintă o zonă cu tradiții rurale, peisaje frumoase, biserici de lemn și potențial turistic cultural și montan de mică intensitate. Varietatea formelor de concretizare a turismului și diversitatea nevoilor, cerințelor consumatorului, precum și motivația lor de consum determină o multitudine de tipuri de turism și, implicit, segmentarea pieței turistice. Pui (2013) a identificat în arealul montan Igniș – Gutâi un amalgam turistic format din turism rural, agroturism, turism montan, recreativ, de aventură, ecologic, balnear, de afaceri, științific, religios, de tranzit și de week-end, având o distribuție spațială variată.

IV. 1. 1. Turismul rural

Turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. Conservarea fondului etnografic original, a arhitecturii și manifestărilor tradiționale, a meșteșugurilor populare și resurselor estetico-peisagistice contribuie la realizarea zestrei satelor ce pot dezvolta o activitate turistică.

În arealul Igniș – Gutâi întâlnim rețele turistice cu profil, având o ofertă complexă și diversificată (Vadu Izei, Sâpânța), dar și localități cu un fenomen turistic incipient, chiar dacă posedă resurse turistice naturale bogate (Desești). Turismul rural permite dezvoltarea competitivă a satelor maramureșene chiar la nivel european, turiștii străini fiind un important segment țintă al turismului în Maramureș.

IV. 1. 2. Agroturismul

Agroturismul presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea într-o anumită măsură la activitățile agricole specifice. Indiferent despre ce tip de turism este vorba, conținutul activității turistice rurale se circumscrie coordonatelor: spațiu rural, locuitori ce păstrează anumite tradiții, obiceiuri și produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească.

Pensiuni agroturistice se întâlnesc în localitățile rurale Săpânța, Vadu Izei, Desești, Giulești, Budești, Ocna Șugatag etc. Turiștii sunt atrași de agroturismul din Maramureș, deoarece, în acest mod iau contact cu familiile maramureșene, care sunt foarte ospitaliere, comunicative și distractive și pot participa la activitățile gospodărești, luând contact direct cu stilul tradițional de viață al locuitorilor din satele sau comunele autohtone.

IV. 1. 3. Turismul recreativ

Turismul recreativ are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice. Planul de amenajare al Teritoriului Regional propune remodelarea turismului recreativ montan în cazul Munților Igniș – Gutâi, având ca puncte de plecare localitățile aflate în ariile convergente (Cavnic, Săpânța, Desești). Tot acesta recomandă dezvoltarea stațiunii Izvoare pe baza resurselor atractive existente, cu scopul dezvoltării turismului recreativ montan și balnear.

În arealul Igniș – Gutâi turismul recreativ este dezvoltat în special în stațiunile montane, dar și în localitățile rurale care oferă spații amenajate pentru drumeții în natură.

IV. 1. 4. Turismul montan

Zestrea turistică a Munților Igniș – Gutâi și-a sporit atractivitatea prin echipamentele și amenajările specifice, menite să atragă cât mai mulți turiști. Actualul grad de valorificare reflectă preocupările statului și ale agenților economici în domeniul amenajării și dezvoltării zonei turistice, majoritatea investițiilor realizându-se după anul 2000. Tendințele pe care oferta turistică montană le-a cunoscut până în prezent au fost corelate cu înregistrările cererii turistice, astfel fiind explicată evoluția infrastructurii turistice în arealul montan, cu scopul practicării sporturilor de iarnă.

Sporturile de iarnă se pot practica în stațiunile montane aferente arealului montan Igniș – Gutâi (Izvoare, Cavnic, Mogoșa și Șuior), însă doar la nivel de agrement. La nivel competițional, se organizează anumite concursuri de schi font, schi alpin sau întreceri sportive cu bobul sau sania în stațiunile Șuior și Cavnic.

IV. 1. 5. Turismul de aventură

Turismul de aventură se adresează unui segment tot mai numeros de turiști și presupune vizitarea unei regiuni aproape neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare și asumarea unor riscuri mai mari.

Munții Igniș – Gutâi prezintă un patrimoniu atractiv pentru practicarea turismului de aventură, în special blocurile eratice ale Platoului vulcanic Igniș, ce prezintă diferențe de nivel între 100 și 300 de m. De asemenea, în teritoriu se mai poate practica ciclismul și off-road-ul pe drumurile forestiere ale Munților Igniș, zborul în tandem cu parașuta sau tiroliana, dezvoltarea raftingului în special pe afluenții râului Săpânța sau escaladele pe suprafețele abrupte ale Platoului vulcanic Igniș. Amenajarea unor parcuri de aventură, de dimensiuni mai mari față de cel existent în stațiunea Izvoare, ar atrage un număr mare de turiști dornici de adrenalină, proveniți atât din localitățile riverane, cât și din afara arealului de studiu.

IV. 1. 6. Turismul ecologic

Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural, fiind destinat în special vizitatorilor individuali sau grupurilor organizate de mici dimensiuni, care doresc să efectueze vizite în natură cu scopul observării și protejării arealelor protejate.

Ecoturismul reprezintă un tip de turism tot mai întâlnit în Munții Igniș – Gutâi datorită conștientizării populației de importanța conservării, protejării și dezvoltării durabile a potențialului turistic, dezvoltat atât în zonele rurale, cât și urbane.

IV. 1. 7. Turismul balnear

Turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se concentrează importante mijloace materiale și umane, oferind servicii complexe, de un înalt nivel calitativ, cu scopul satisfacerii cerințelor vitale ale omului modern, fiind determinat de condițiile de viață și starea de sănătate a populației.

Turismul balnear s-a dezvoltat în special în stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag, datorită condițiilor naturale favorabile, a apelor sărate, minerale, sodice și clorurate și ale climatului specific. Ca parte integrantă a Maramureșului, zona turistică se bucură de o afluență turistică destul de mare datorită frumeseții peisagistice a locurilor, a aerului pur montan renumit din zona Munților Gutâi, localizării stațiunii lângă Pădurea Crăiasca, a obiceiurilor și tradițiilor populare, existența unor ape minerale, toate acestea atrăgând turiștii pentru petrecerea timpului liber într-un loc de odihnă și recreere.

IV. 1. 9. Turismul științific

Turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific, un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii.

În localitățile Baia Mare și Sighetu Marmației se pot desfășura anumite congrese, conferințe sau simpozioane, datorită departamentelor universitare existente, în timp ce în Cavnic sau în alte foste localități miniere din arealul Igniș – Gutâi pot fi organizate circuite cu scopul vizitării minelor.

IV. 1. 10. Turismul religios

Turismul religios reprezintă acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual. Diferența dintre acest tip de turism și celelalte o constituie motivația religioasă a turiștilor. Turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicat care să permită aprecierea obiectivelor cultural – religioase din punct de vedere arhitectural, al valorii, semnificațiilor spirituale și conținutul obiectelor de artă.

Arealul montan Igniș – Gutâi posedă un patrimoniu cultural religios important, datorită bisericilor și mănăstirilor de lemn incluse în Patrimoiun UNESCO. Printre acestea numărăm: Mănăstirea Peri (Săpânța), Biserica „Sfântul Nicolae” (Budești), Biserica „Cuvioasa Paraschiva (Desești), Biserica „Sfinții Arhangheli” (Plopiș) și Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (Șurdești).

IV. 1. 11. Turismul de tranzit

Turismul de tranzit este specific arealului montan Igniș – Gutâi datorită poziției sale în teritoriu și a apartenenței la regiunea transfrontalieră româno – ucraineană. Planul de Amenajare a Teritoriului Regiunii de Nord – Vest propune edificarea unui sistem de baze de cazare localizate de-a lungul căilor rutiere principale sau la intersecția cu drumurile județene importante. Turismul de tranzit este dat și de durata medie a sejurului turistic care variază între una – două zile.

IV. 1. 12. Turismul de week-end

Turismul de week-end reprezintă călătoriile efectuate de turiști la sfârșitul săptămânii cu scopul de a se odihni, a se recrea, a se distra sau orice altă motivație internă. Pentru evitarea supraaglomerării se recomandă ca dezvoltarea, modernizarea, echiparea și întreținerea stațiunilor montane să țină cont de cererea turistică.

Alături de turismul de tranzit, turismul de week-end este prezentat de durata medie a sejurului de două – trei zile într-o destinație turistică precum Cavnic, Baia Sprie, Sighetu Marmației, Baia Mare etc.

În figura 51 sunt prezentate grafic principalele forme de turism dezvoltate în arealul Igniș – Gutâi și sunt propuse alte tipuri de turism, ținând cont de profilul teritoriului.

Figura 51. Principalele tipuri de turism dezvoltate în arealul montan Igniș – Gutâi (Sursa: Pui, 2013)

IV. 2. Formele de turism practicate în arealul montan Igniș – Gutâi

Tipologia formelor de turism este diversă, iar individualizarea ei se realizează prin orientarea pieței turistice spre anumite oferte turistice și segmentarea clientelei. Formele de turism sunt într-o strânsă legătură cu tipurile de turism, între acestea existând tendințe de interpătrundere.

Dacă tipurile de turism sunt determinate de motivația sau factorii ce îi influențează pe turiști în alegerea unei destinații turistice, formele de turism oferă informații privind profilul turistului ce alege o anumită destinație turistică. Prin analiza, prelucrarea și interpretarea datelor oferite de formele de turism se poate creiona grupul țintă căruia îi este adresat un anumit produs turistic.

Pe baza criteriilor enunțate de Dinu (2002), formele de turism ale arealului montan Igniș – Gutâi au fost analizate individual.

IV. 2. 1. Dezvoltarea turismului în funcție de aria de proveniență

În arealul montan Igniș – Gutâi se practică atât un turism intern, cât și unul internațional. Conform datelor statistice, turiștii interni au o pondere mai mare decât a celor străini, fiind influențați de costurile reduse ale produselor turistice, modalitățile diverse de petrecere a timpului liber și distanța față de destinația turistică. Aceștia asigură o funcționalitate permanentă a infrastructurii și stațiunilor turistice, resursele și atracțiile turistice interne fiind valorificate pe tot parcursul anului.

Turiștii interni provin în special din marile orașe ale țării și doresc să cunoască patrimoniul natural, antropic și cultural al Maramureșului. Cei mai mulți turiști care vor să practice sporturile de iarnă sunt din regiunea de Nord – Vest a României.

Turiștii străini contribuie prin aportul substanțial în valută la echilibrarea balanței economice a țărilor de destinație turistică. Printr-o promovare corespunzătoare, brandurile turistice, potențialul turistic montan atractiv, infrastructura și serviciile de calitate și nu în ultimul rând specificul local, autenticitatea și ospitalitatea populației îi determină pe turiștii străini să aleagă oferta turistică a arealului montan Igniș – Gutâi. Cei mai mulți turiști străini provin din Europa, aceștia axându-se în special pe oferta turismului rural și agroturismului.

Reducerea barierelor și creșterea facilităților de mișcare a populației au influențat dezvoltarea turismului internațional, echilibrând raportul intern – extern. Scopul fiecărei destinații turistice este de a promova o ofertă care să atragă ambele tipuri de turism și de a crea o imagine turistică de ansamblu, care să promoveze turismul integrat.

IV. 2. 2. Dezvoltarea turismului în funcție de distanța parcursă

Cea mai frecventă formă de turism în arealul montan Igniș – Gutâi este turismul de distanță mică, specific turismului zilnic sau de week-end și tuturor categoriilor de turiști. Acesta are un specific recreativ, fiind influențat de factorii climatici și se manifestă sub forma picnicurilor sau drumețiilor montane în sezonul estival, sau practicării sporturilor de iarnă în sezonul hivernal. Cele mai frecvente zone emițătoare de turiști provin din Regiunea de Nord Vest sau localitățile din apropierea graniței cu Ucraina și Ungaria.

În teritoriu se practică și turismul de distanță mare ce presupune deplasări pe durate medii sau lungi, în interiorul sau exteriorul unei țări, cu scopul vizitării unor obiective turistice devenite branduri naționale sau internaționale. În arealul Igniș – Gutâi acesta se manifestă sub forma turismului de tranzit și urmărește vizitarea obiectivelor turistice naturale sau antropice din zonă.

IV. 2. 3. Dezvoltarea turismului în funcție de durata călătoriei

În strânsă legătură cu turismul de distanță mică este turismul de scurtă durată. Acesta prezintă aceleași caracteristici în funcție de timpul acordat vacanței. Se caracterizează prin deplasarea spre zona receptoare de turiști cu autovehiculul propriu sau cu mijloace de transport în comun, punând accent pe latura recreativă și culturală a activității.

Ofertele care țin cont de turismul de durată medie sunt promovate pe tot parcursul anului, turiștii alegând însă să-și petreacă concediile în arealul montan Igniș – Gutâi în perioada sărbătorilor religioase sau laice, când iau contact direct cu datinile, obiceiurile și tradițiile zonei.

Turismul de lungă durată este specific vacanțelor de vară ale elevilor sau ale studenților și se manifestă prin vizitarea rudelor sau a prietenilor, având o influență destul de redusă asupra creșterea economiei arealului și dezvoltarea turistică. Turismul curativ practicat în stațiunea balneoclimaterică de la Ocna Șugatag se caracterizează printr-o perioadă mai lungă de derulare a ofertei turistice, prin îmbinarea tratamentul medical și dorința de recreere turiștii plătind pentru produsele turistice consumate.

IV. 2. 4. Dezvoltarea turismului în funcție de tipul de transport utilizat

Chiar dacă arealul montan prezintă o accesibilitate rutieră, feroviară și aeriană, principalul mijloc de transport pentru a ajunge în zonele receptoare de turiști ale arealului montan Igniș – Gutâi este autovehiculul personal, deoarece le oferă independență în alegerea traseului ce urmează a fi parcurs. Turismul rutier este considerat drept cea mai dinamică formă de turism actuală, fiind influențat de creșterea nivelului de trai și evoluția cantitativă și calitativă a infrastructurii rutiere ce face legătura dintre zonele emițătoare de turiști și destinațiile turistice.

Turismul feroviar nu asigură un confort sporit, deoarece principalele trasee feroviare se opresc în municipiile Baia Mare și Sighetu Marmației. Această formă de turism este practicată de turiștii interni ce se deplasează spre o localitate de sejur și provin de la distanțe mari.

Turismul aerian se realizează doar la nivel intern prin intermediul aeroportului de la Baia Mare, fiind practicat de persoanele cu venituri mari, iar distanțele mari fiind parcurse într-un timp relativ scurt. Această formă de turism se află în strânsă legătură cu turismul de afaceri.

IV. 2. 5. Dezvoltarea turismului în funcție de vârsta turiștilor

Majoritatea turiștilor ce vizitează arealul montan Igniș – Gutâi sunt de vârsta a doua și a treia, specifice fiind vacanțele în familie.

Studenții și elevii sunt în căutarea practicării turismului de agrement, divertisment, de aventură sau chiar cel cultural în timpul vacanțelor, spre deosebire de persoanele de vârsta a treia, care urmăresc practicarea turismului curativ și recreativ în stațiunile balneoclimaterice. Persoanele de vârsta a doua, specifice familiilor cu copii, practică toate tipurile de turism, fiind influențați de obiectivele turistice existente în zonă, specificul local, posibilitatea de a practica diferite sporturi de iarnă sau de a realiza drumeții montane la pas sau cu bicicleta, pe trasee turistice amenajate și semnalizate corespunzător. Pentru fiecare segment țintă oferta turistică trebuie personalizată și promovată corespunzător.

IV. 2. 6. Dezvoltarea turismului în funcție de gradul de organizare

În arealul montan Igniș – Gutâi, prestatorii de servicii turistice trebuie să satisfacă exigențele tuturor turiștilor și să asigure activități turistice specifice turismului organizat, semiorganizat sau neorganizat.

Cea mai veche formă de turism dinn zonă prezintă un turism neorganizat, practicat de persoanele care doresc să aibă libertate de alegere a condițiilor călătoriei și sejurului, fiind influențate de creșterea nivelului de trai și a veniturilor din cadrul familiei. Aceasta creează însă probleme prestatorilor de servicii turistice prin solicitarea ofertei turistice neplanificate.

Observând disfuncționalitățile turismului neorganizat, majoritatea unităților de cazare urmăresc rezervarea ofertei turistice, atât on-line, cât și direct, prin intermediul telefonului, contribuind la dezvoltarea turismului organizat. Această formă de organizare este preferată de turiștii cu venituri medii și mici și prezintă multe avantaje turiștilor precum comoditate și siguranță în ocuparea eficientă a unităților de cazare.

Turismul semiorganizat este în creștere în arealul montan Igniș – Gutâi, turiștii, tineri în general și cu posibilități financiare mare reduse, apelează la serviciile de cazare și masă oferite de structurile turistice, iar programul și-l organizează individual.

IV. 2. 7. Dezvoltarea turismului în funcție de modul de desfășurare

În arealul montan Îgniș – Gutâi se întâlnesc atât forme ale turismului continuu, sezonier, cât și de circumstanță.

Turismul continuu este specific localităților Baia Mare, Sighetu Marmației, Săpânța, Vadu Izei sau Desești, fiind influențat de dezvoltarea unităților de cazare în apropierea principalelor axe de transport și înregistrând variații ale fluxurilor turistice pe parcursul anului. Turismul sezonier, întâlnit în stațiunile montane sau bioclimaterice, este dependent de factorul climatic și determină crearea a două sezoane de vârf, estival, specific drumețiilor montane și vizitării obiectivelor turistice și hivernal, dedicat practicării sporturilor de iarnă. Turismul de circumstanță este influențat de organizarea unor evenimente sau manifestări de scurtă durată, fiind specific turismului de afaceri sau celui științific.

IV. 2. 8. Dezvoltarea turismului în funcție de scopul vizitei

Scopul vizitei reprezintă unul din factorii luați în considerare în crearea ofertei turistice. Dinu (2002), printr-o analiză diacronică a principalelor lucrări de specialitate, a observat că turismul de vacanță, de interes comun sau de afaceri sunt forme de turism ce iau în considerare o problemă de marketing.

În arealul montan Igniș – Gutâi turismul de vacanță se manifestă sub forma „turismului de vizitare și cultural” (Dinu, 2002, p.253) pentru identificarea stilului de viață tradițional al zonelor rurale și valorificarea obiectivelor turistice antropice de o importanță locală, regională sau națională. Turismul de interes comun se manifestă prin vizite la rude sau prieteni, având motive de sănătate, religioase sau în scopuri educaționale.

Turismul de afaceri reprezintă cel mai stabil sector în cadrul turismului românesc, înregistrând o dezvoltare constantă în ultimii ani. Acesta include călătoriile oamenilor având scopuri legate de munca lor, deplasări în interes oficial, comercial sau de altă natură, participarea la diferite manifestări organizate de interprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentanții lor și corespunde unor domenii diverse, printre care reuniunile diplomatice, întâlniri culturale și educative, competiții sportive etc.

Din punct de vedere al conținutului, turismul de afaceri se manifestă sub forma turismului general de afaceri, a turismului de reuniuni, târgurile și expozițiile și călătoriilor stimulent. În arealul aferent munților Igniș – Gutâi s-au dezvoltat o serie de structuri care includ săli de conferințe, în care turiștii pot să-și atingă obiectivele întâlnirii.

IV. 2. 9. Dezvoltarea turismului în funcție de criteriul cauzal al participării

După criteriul cauzal al participării, s-au identificat turiștii propriu – ziși și personalul profesional care contribuie la desfășurarea activităților turistice (șoferi, ghizi, însoțitori de grup).

În cadrul Munților Igniș – Gutâi se întâlnesc ambele tipuri de participanți la activitățile turistice, cel mai mare procent deținându-l însă turiștii propriu – ziși. Chiar dacă utilizează bazele de cazare și vizitează obiectivele turistice, personalul profesional îndeplinește o activitate profesională, nefiind considerați turiști.

IV. 2. 10. Dezvoltarea turismului în funcție de numărul de turiști

În funcție de numărul de turiști, oferta turistică poate fi destinată turismului de grup, de masă sau individual.

Formele cel mai frecvent întâlnite în arealul montan Igniș – Gutâi sunt turismul de grup și cel individual. Turismul de masă a influențat mișcări masive ale populației, sub forma grupurilor organizate sau a turismului individual, în a doua jumătate a secolului XX, în prezent fiind înlocuit de turismul personalizat.

Dacă turismul de grup poate fi asociat cu turismul organizat, caracterizat prin organizarea călătoriei de către agențiile de turism, turismului individual îi corespunde turismul neorganizat, fiind practicat de persoanele cu venituri mai mari.

Dacă oferta turismului de grup prezintă flexibilitate, oferind facilități la tarife sau bonusuri, oferta turismului individual este deschisă și liberă, turistul plătind pentru serviciile și produsele pe care dorește să le consume.

În prezent, necesitatea plierii ofertei pentru fiecare tip de categorie în parte a determinat dezvoltarea turismului personalizat, care se integrează armonios în peisajul montan și respectă specificul local. Acesta valorifică potențialul turistic natural și antropic, creând avantaje competitive în comparație cu unitățile concurente.

Deoarece, segmentul țintă care poate valorifica cele mai multe tipuri și forme de turism este familia, oferta turistică trebuie să țină seama de structura și vârstele membrilor, veniturile încasate și valorile după care se ghidează, pentru a crea o ofertă competitivă.

În cazul arealului montan Igniș – Gutâi (figura 52), oferta turistică se adresează atât familiilor “dinks” (fără copii), cât și familiilor cu copii, majoritatea structurilor de cazare amenajând în curtea gospodăriei un loc de joacă pentru copii, un loc de agrement și o curte (livadă) pentru plimbările în natură. Vârsta membrilor/adulților este cuprinsă între 20 și 65 de ani, acestea fiind persoane active, în general cu studii superioare și caută să se relaxeze într-o ambianță plăcută și relaxantă. Vizitarea obiectivelor turistice și antropice, drumețiile montane sau practicarea sporturilor de iarnă, precum și specificul local îi determină pe turiști să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică. Veniturile familiei sunt cuprinse în medie între 1000 și 3000 de lei/lună, oferta turistică asigurând pachete, produse și servicii turistice care să satisfacă buzunarul și exigențele tuturor turiștilor. Valorile pe care le promovează arealul montan Igniș – Gutâi sunt reprezentate de stabilitate, echilibru, autenticitate și tradiție, acestea descriind modul simplu de viață al populației autohtone.

Figura 52. Segmentul țintă al ofertelor turistice din Munții Igniș – Gutâi

IV. 3. Zonarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi

În urma diagnosticării teritoriale la nivel local și zonal, s-a constat că arealul montan Igniș – Gutâi prezintă opt zone turistice, între acestea existând contraste vizibile.

Criteriile de zonare turistică au urmărit continuitatea geografică și omogenitatea teritoriului, gradul de dezvoltare turistică al unităților administrative și identificarea tipurilor de turism comun. Profilul turistic s-a conturat în urma ierarhizării tipurilor de turism existente și stabilirii tendinței pieței turistice (figura 53).

Zona I cuprinde unitățile administrative Remeți, Săpânta, Câmpulung la Tisa și Sarasău, având centru polarizator la Săpânța. Cu excepția Săpânței, celelalte unități administrative sunt considerate zone defavorizate, neprezentând interes din partea turiștilor. Din punct de vedere turistic, zona se bazează în special pe agroturism, turism recreativ montan, turism cultural și religios, ecoturism și turism piscicol. Turismul de tranzit caracterizează zona turistică a Săpânței, majoritatea călătorilor fiind în trecere, cu scopul vizitării Cimitirului vesel și Mănăstirii Peri.

Zona a II-a cuprinde unitatea administrativă Sighetu Marmației ca centru unic de polarizare turistică. Profilul turistic al aceste zone se bazează dezvoltarea turismului cultural și de evenimente, turismului științific și de afaceri. Sighetu Marmației este cel mai important oraș al Țării Maramureșului, cu un important potențial de dezvoltare turistică.

Zona a III-a cuprinde unitățile administrative Vadu Izei, Giulești, Desești, Ocna Șugatag și Budești și prezintă o creștere turistică destul de însemnată, bazată pe turismul rural. Zona prezintă două centre polarizatoare, unul fiind în Vadu Izei, ca principal vad turistic al zonei, iar cel de-al doilea în Ocna Șugatag, datorită dezvoltării stațiunii balneoclomaterice. De asemenea, în acest sector se întâlnesc atât sate izolate, cu un potențial turistic bogat ce poate fi valorificat (Breb), cât și sate foarte dezvoltate, turismul bazându-se pe tradițiile și identitatea culturală autohtonă. Profilul turistic reunește caracteristicile arhitecturale și etnografice pe de Valea Marei, Cosăului și Valea Izei, oferta turistică valorificând turismul rural și agroturismul, turismul balnear și cultural, religios, de aventură, piscicol și ecologic.

Zona a IV-a urmărește dezvoltarea turismului montan și cuprinde unitățile administrativ teritoriale Cavnic și Baia Sprie. Această zonă prezintă un real interes în practicarea sporturilor de iarnă, amenajarea și dezvoltarea stațiunilor montane Cavnic, Mogoșa și Șuior și a domeniilor schiabile aferente. În prezent se caută soluții care ar putea diminua efectul nedorit al sezonalității și valorificarea permanentă a zonei montane. Profilul turistic este format din turismul montan, turismul de aventură, științific și de afaceri.

Zona a V-a cuprinde unitatea administrativ teritorială Șișești, respectiv localitățile rurale dintre Cavnic și Baia Sprie ce prezintă un important potențial turistic, nevalorificat însă la un nivel optim. Profilul acestei se caracterizează prin îmbinarea turismul religios, rural și balnear.

Zona a VI-a, a unității administrative Baia Mare, prezintă un important fond turistic bazat pe împletirea turismului cultural, a turismului de eveniment, a celui montan, a turismului științific și de afaceri etc. Această unitate reprezintă atât cea mai importantă zonă de receptare a turiștilor interni sau externi, cât și principala zonă emițătoare de turiști către destinațiile turistice din arealul montan Igniș â Gutâi.

Zona a VII-a, constituită din unitățile administrative Tăuții Măgherăuș, Cicârlău și Seini, reprezintă o zonă defavorizată și slab dezvoltată din punct de vedere turistic, în urma analizei realizată de PATR (2004, p. 254), aceasta fiind numită „no man land”. Oferta turistică a acestei zone ar trebui să se axeze pe potențialul turistic natural și antropic existent, specificul cultural – istoric, valorificând punctele forte de identitate culturală.

Zona a VIII-a se suprapune arealului izolat al Munților Igniș Gutâi și prezintă un important potențial natural, neamenajat sau dezvoltat turistic. Relieful vulcanic este foarte bine reprezentat și prezintă structuri geologice specifice. Această zonă ofere peisaje montane inedite, trasee turistice ce pot fi parcurse atât la pas, cât și cu bicileta sau mașini de teren. Oferta turistică urmărește valorificarea turismului de aventură, a turismului montan și ecologic, profilul turistic fiind conturat în special de aceste tipuri de turism.

Zonarea turistică a arealului montan permite cunoașterea teritoriului din punct de vedere turistic prin identificarea tipurilor de turism care pot fi valorificate, a nucleelor turistice și a inelelor periferice, cu scopul susținerii și extinderii fenomenului turistic pe toată suprafața arealului de studiu.

Recunoscut prin tradițiile și obiceiurile sale, arealul montan Igniș – Gutâi, ca parte integrantă a județului Maramureș, atrage turiștii datorită peisajelor pitorești, a ambianței specifice și a potențialului turistic valoros. În crearea ofertei turistice se ține cont de tipurile și formele de turism practicate în zonă, cu scopul integrării acestora în programul turistic, pentru a oferi produse și servicii diverse și variate. De asemenea, prestatorii de servicii turistice trebuie să țină cont de experiențele pe care le trăiește un turist în timpul sejurului, pentru a le valorifica corespunzător. Distribuția resurselor în teritoriu înfluențează fenomenul turistic, lucru observat și de Muntele și Iațu (2003), care susțin că oricât de bogat ar fi potențialul turistic, zonele sau regiunile care merită să fie sprijinite în valorificarea turistică necesită o distribuție spațială optimă a resurselor. Turismul integrat va valorifica specificul fiecărei zone, cu scopul creării și promovării ofertei turistice personalizate și individualizate, bazându-se pe avantajele în special pe avantajele competitive.

Capitolul V. Impactul procesului de amenajare turistică asupra dezvoltării fenomenului turistic aferent arealului montan Igniș – Gutâi

Evaluarea condițiilor preliminare privind influența procesului de amenajare asupra fondului turistic și infrastructurii turistice s-a realizat prin ancheta în teren, pe bază de chestionare. Prin ancheta din teren s-a urmărit analiza cantitativă și calitativă a amenajărilor turistice existente, valorificarea durabilă a resurselor turistice naturale și antropice și evaluarea impactului procesului de amenajare turistică asupra dezvoltării fenomenului turistic în arealul montan Igniș – Gutâi. Sondajul de opinie pe bază de chestionar s-a desfășurat în rândul turiștilor întâlniți în arealul montan Igniș – Gutâi, fiind luate în considerare imaginea unităților de cazare și a ofertei turistice, cu scopul propunerii unor măsuri pentru a îmbunătăți situația existentă în teren, identificarea principalelor motive ce i-au determinat pe turiști să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică și gradul de mulțumire față de serviciile și produsele turistice consumate și evaluarea imaginii personalului implicat în activitatea turistică.

Rezultatele obținute permit formularea unor propuneri pentru amenajarea arealului montan, ținând cont de specificul local și cererea turistică, în concordanță cu normele metodologice și legislative existente în vigoare.

V. 1. Imaginea unităților de cazare și a ofertei turistice

În arealul montan Igniș – Gutâi se realizează o anchetă ce urmărește aflarea imaginii unităților de cazare și a ofertei lor în rândul turiștilor, precum și măsurile propuse pentru a îmbunătăți situația existentă în teren.

Ancheta se desfășoară pe un eșantion de 1000 de turiști, întâlniți în etapa de prospectare și cazați în cadrul unităților de cazare identificate în arealul montan Igniș – Gutâi. Persoanele anchetate au fost rugate să-și exprime părerile asupra unor propoziții descriptive, cu caracter favorabil sau nefavorabil, cu privire la caracteristicile unităților de cazare. Chestionarul a cuprins un set de afirmații care utilizau scala lui Likert pentru a evalua opinia respondenților. Scala lui Likert este o scală ordinală ce conduce la informații de natură neparametrică și care permite aprecierea măsurii în care respondenții sunt de acord cu un set de aprecieri la adresa mai multor caracteristici care întregesc imaginea elementului cercetat.

În prima fază, s-a alcătuit un set de afirmații cu caracter favorabil sau nefavorabil la adresa stimulului care face obiectul investigației și scala cu cele cinci valori (tabelul 9).

Tabelul 9. Definirea atributelor scalei Likert

În studiul de față, acestea urmăresc relația existență între infrastructura turistică, accesibilitate și potențialul turistic, localizarea unităților de cazare, respectarea specificului local, raportul calitate / preț, ambianța și serviciile oferite, precum și gradul de promovare turistică. Este observat faptul că scala Likert este o scală bipolară în sensul că măsoară atitudinea sau aprecierea față de un subiect atât prin răspuns pozitiv, cât și negativ.

În etapa a doua, chestionarul s-a aplicat unei populații stabilite conform scopului de măsurare, subiecții fiind nevoiți să specifice nivelul de acord, respectiv dezacord față de afirmațiile din chestionar, încercuind una din cele cinci gradații ale scalei: acord total, acord, indiferent, dezacord, dezacord total.

În etapa a treia, rezultate obținute au fost centralizate pentru fiecare afirmație în parte, astfel:

Infrastructura turistică este la fel de importantă ca accesibilitatea sau varietatea resurselor turistice

Unitatea de cazare are o amplasare foarte bună

Unitatea de cazare respectă specificul local

Alegerea bazei de cazare nu este foarte importantă

Nivelul prețurilor este convenabil

Infrastructura turistică este deficitară

Unitatea de cazare oferă o gamă largă de servicii

Unitatea nu are o ambianta plăcută

Confortul corespunde întocmai categoriei unității

Promovarea turistică este eficientă

În etapa a patra, rezultatele obținute au fost cuantificate, pentru a observa gradul de favorabilitate sau nefavorabilitate a caracteristicilor structurilor de cazare. Dacă este vorba de o afirmație cu caracter favorabil, fiecărei gradații i se atașează următoarele valori: + 2, + 1, 0, – 1,- 2, însă pentru informația nefavorabilă ordinea se inversează. Pentru aprecierea de ansamblu a unităților de cazare este necesară calcularea scorurilor evaluative pentru fiecare element în parte. Scorul realizat de un subiect se calculează prin suma algebrică a valorilor, înmulțind rezultatul aferent fiecărei gradații cu valoarea specifică.

Rezultatele afirmațiilor cu privire la caracteristicile unităților de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi sunt:

Infrastructura turistică este la fel de importantă ca accesibilitatea sau varietatea resurselor turistice

[(+2) x 488 + (+1) x 284 + 0 x 79 + (-1) x 93 + (-2) x 56] : 1000 = 1,052

Majoritatea turiștilor consideră că obiectivele turistice pot fi puse in valoare numai dacă sunt accesibile și sunt însoțite de o infrastructură turistică dezvoltată. Această afirmație are un caracter favorabil, deținând și cel mai mare scor pozitiv.

Unitatea de cazare are o amplasare foarte bună

[ (+2) x 439 + (+1) x 312 + 0 x 104 + (-1) x 102 + (-2) x 43] : 1000 = 1,002

Unitățile de cazare trebuie să fie accesibile turiștilor pentru a avea un grad de ocupare ridicat. Majoritatea turiștilor aleg unitățile de cazare accesibile, apropiate unor axe de transport importante, însă sunt și turiști care apreciază locurile izolate pentru peisajul inedit și lipsa antropizării. Această afirmație are un caracter favorabil și influențează amenajarea și dezvoltarea viitoarelor unități de cazare.

Unitatea de cazare respectă specificul local

[(+2) x 382 + (+1) x 254 + 0 x 156 + (-1) x 148 + (-2) x 60] : 1000 = 0,750

Chiar dacă se întâlnesc elemente specifice de arhitectură și decor, majoritatea unităților de cazare îmbină tradiționalul cu modernul, iar rezultatul acestei interacțiuni nu se îmbină foarte armonios în peisajul maramureșean. Printre unitățile de cazare care respectă specificul local și se îmbină armonios în peisaj se numără Casa tradițională Borlean și Pensiunea Rustic din Vadu Izei, Pensiunea Restaurant Casa Iurca de Călinești din Sighetu Marmației etc. Această afirmație are un caracter pozitiv, turiștii bucurându-se de produsele și serviciile ce scot în evidență brand-ul maramureșean.

Alegerea bazei de cazare nu este foarte importantă

[(-2) x 45 + (-1) x 71 + 0 x 99 + (+1) x 377 + (+2) x 408] : 1000 = 1.032

În urma cercetărilor, s-a putut observa faptul că turiștii pun mare accent pe alegerea unității de cazare, această afirmație având un caracter negativ, însă favorabil din punct de vedere al imaginii unităților de cazare.

Nivelul prețurilor este convenabil

[(+2) x 294 + (+1) x 322 + 0 x 207 + (-1) x 124 + (-2) x 53] : 1000 = 0,680

Raportul calitate / preț nu este întotdeauna unul satisfăcător, însă cei mai mulți turiști sunt mulțumiți de produsele și serviciile consumate și se transformă în clienți fideli ai unei unități de cazare. Pentru a-i motiva și stimula pe clienții fideli, prestatorii de servicii turistice ar trebui să creeze un sistem tarifar preferențial, alături de tarifele fixe care sunt expuse turiștilor.

Infrastructura turistică este deficitară

[(+2) x 294 + (+1) x 384 + 0 x 184 + (-1) x 84 + (-2) x 54] : 1000 = 0,780

În întregul areal infrastructura turistică și tehnică este deficitară, fapt observat și de turiști. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a efectuat un studiu privind dezvoltarea infrastructurii tehnice și turistice pentru întreaga țară la nivelul unităților administrativ teritoriale, cu scopul identificării potențialului de dezvoltare pentru fiecare unitate. În prezent se efectuează lucrări de reabilitare a drumurilor naționale și județene și de conservare a ariilor protejate prin intermediul proiectului Natura 2000 – Igniș. Această afirmație are un caracter favorabil dezvoltării și amenajării unităților de cazare în urma unor lucrări masive atât din perspectiva infrastructurii tehnice, cât și turistice.

Unitatea de cazare oferă o gamă largă de servicii

[(+2) x 348+ (+1) x 331 +0 x 179 + (-1) x 68 + (-2) x 74] : 1000 = 0,811

Majoritatea unităților de cazare oferă o gamă restrânsă de servicii turistice în pachetul oferit turiștilor. La cerere însă, aceștia pot pune la dispoziția turiștilor și alte produse sau servicii contra cost, precum ghidaj turistic, vizitarea obiectivelor turistice, drumeții montane, inițiere în arta meșteșugurilor etc. În urma cercetărilor în teren, s-a putut observa faptul că pe lângă cazare, unele pensiuni mai oferă și masă sau alte facilități, printre care: parcare privată, locuri de joacă amenajate pentru copii,curte cu grădină, foișor în curte, barbeque, acces la o bucătărie etc. De asemenea, anumite structuri de cazare axate și pe turismul de afaceri pun la dispoziția turiștilor/specialiștilor săli de conferință special amenajate.

Această afirmație prezintă un caracter favorabil dezvoltării și amenajării turistice a arealului montan Igniș – Gutâi.

Unitatea nu are o ambianta plăcută

[(-2) x 47 + (-1) x 82 + 0 x 104 + (+1) x 446 + (+2) x 321] : 1000 = 0,912

Studiul demonstrează că unitățile de cazare sunt administrate de persoane amabile și ospitaliere, ceea ce conduce la realizarea unei ambianțe plăcute în timpul sejurului. Managerii doresc evitarea tuturor problemelor, însă uneori se confruntă cu unele neplăceri, pe care le soluționează într-un timp cât mai scurt. Această afirmație are un caracter negativ, însă favorabil din perspectiva turiștilor asupra imaginii de ansamblu a unităților de cazare întâlnite în arealul montan Igniș – Gutâi.

Confortul corespunde întocmai categoriei unității

[(+2) x 349 + (+1) x 286 + 0 x 164 + (-1) x 118 + (-2) x 83] : 1000 = 0,700

Cele mai multe unități de cazare sunt înregistrate la 3 margarete/stele, iar condițiile oferite corespund categoriei unității. Există însă și cazuri în care unitățile de cazare nu respectă suprafața minimă cerută pentru o cameră pe a putea fi închiriată, există camere fără grup sanitar propriu, mobilierul nu se îmbină armonios cu tematica pensiunii etc. În urma cercetărilor, se poate observa faptul că această afirmație are un caracter favorabil, însă unitățile de cazare trebuie să se adapteze normelor legislative existente în vigoare.

Promovarea turistică este eficientă

[(-2) x 57 + (-1) x 102 + 0 x 197 + (+1) x 334 + (+2) x 310] : 1000 = 0,738

Județul Maramureș deține mai multe brand-uri recunoscute la nivel internațional, acesta fiind unul din factori care determină un număr mare de turiști să viziteze acest areal. Potențialul turistic al Munților Igniș – Gutâi este variat și diversificat, însă nu este valorificat corespunzător. Promovarea turistică necesită îmbunătățiri în relansarea ofertei actuale și propunerea unor servicii/ produse noi pe piața națională și internațională. Din perspectiva turiștilor, această afirmație are un caracter negativ, însă favorabil dezvoltării turismului și valorificării turistice a potențialului natural și a infrastructurii turistice.

Pentru a determina gradul de favorabilitate al dezvoltării și amenajării unităților de cazare se determină scorul total al imaginii de ansamblu ca fiind media aritmetică a scorurilor celor zece caracteristici:

(1,052 + 1,002 + 0,750 + 1,032 + 0,680 + 0,780 + 0,811 + 0,912 + 0,7 + 0,738) = 0,8457

1000

0,8457 > 0, imaginea unităților de cazare și a ofertei turistice este una favorabilă

Scorul total fiind pozitiv rezultă că imaginea unităților de cazare și a ofertei lor turistice este per ansamblu apreciată pozitiv. Acest rezultat se datorează în mare măsură importanței pe care turiștii o dau în alegerea unității de cazare, care trebuie să fie accesibilă, să respecte specificul local, să ofere o ambianță plăcută și o gamă largă de servicii și să se afle în apropierea unor obiective turistice. Infrastructura deficitară, tariful, confortul și calitatea serviciilor sunt apreciate a fi satisfăcătoare, însă nu prezintă un grad de restricție în dezvoltarea turismului. Având în vedere că turiștii apreciază valoarea infrastructurii turistice în aceeași măsură cu gradul de accesibilitate și potențialul turistic, această afirmație având cel mai bun scor, se poate demonstra faptul că procesul de amenajare turistică influențează dezvoltarea fenomenului turistic, mecanismele și componentele amenajărilor turistice, accesibilitatea și potențialul turistic natural și antropic fiind factori elementari în determinarea atractivității turistice a unui teritoriu.

Măsurătorile operate pe această scală pot suferi distorsiuni datorită reținerii manifestate de turiști în a utiliza valorile extreme sau dimpotrivă, de a le folosi în mod exagerat, în funcție de natura răspunsului pe care trebuie să-l dea. Cu toate acestea scala Lickert rămâne cea mai utilizată scală de măsurare a atitudinii.

V. 2. Motivația alegerii arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică

Cercetarea privind impactul procesului de amenajare turistică asupra dezvoltării fenomenului turistic dorește să identifice motivele ce i-au determinat pe turiști să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică și gradul de mulțumire față de serviciile și produsele turistice consumate. Stabilirea cauzelor ce determină potențialul turist în alegerea unei oferte sau destinații turistice influențează întregul proces de amenajare turistică. Drept urmare, a fost realizat un studiu la care au participat 1000 de turiști sau potențiali turiști din diferite județe ale României (965), dar și din străinătate (35), folosind ca metodă de lucru diferențiala semantică. Grama și Bucur (2006) susțin că aceasta metodă mizează pe exprimarea opiniilor subiecților cu privire la un stimul supus investigației, caracterizat printr-o serie de perechi de atribute bipolare, între care se inserează o scală numerică cu trei, cinci sau șapte nivele, urmând ca fiecare turist să redea cel mai fidel imaginea sa cu privire la stimulul cercetat. În cazul de față s-au folosit cinci nivele, iar la finalul afirmațiilor s-au construit trei scale:

o scală a ierarhizării factorilor primordiali care au provocat intenția de cumpărare a acestei oferte turistice;

o scală a celor mai importante motive care i-au determinat să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică;

o scală de apreciere a celor mai atractive activități de agrement organizate în zonă.

Pentru a clasifica motivele alegerii arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație

turistică, studiul de față a parcurs trei etape.

În prima etapă, cercetătorul a stabilit principalele întrebări și variantele de răspuns, ținând cont de obiectivele cercetării. Acestea sunt:

Care sunt factorii primordiali în alegerea unui sejur în arealul montan Igniș – Gutâi?

brandul maramureșean 1 2 3 4 5

accesibilitatea 1 2 3 4 5

specificul local 1 2 3 4 5

confortul și serviciile oferite 1 2 3 4 5

tariful 1 2 3 4 5

Care sunt principalele motive care v-au determinat să alegeți arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică?

peisajul, frumusețile naturale 1 2 3 4 5

integrarea armonioasă a amenajărilor turistice în peisajul local 1 2 3 4 5

vizitarea obiectivelor turistice 1 2 3 4 5

sporturile de iarnă 1 2 3 4 5

drumețiile, excursiile, ascensiunile montane 1 2 3 4 5

tradițiile, datinile și obiceiurile 1 2 3 4 5

ospitalitatea personalului 1 2 3 4 5

gastronomia 1 2 3 4 5

nevoia de odihnă sau recreere 1 2 3 4 5

curiozitatea de a cunoaște zona 1 2 3 4 5

afacerile 1 2 3 4 5

Care este cea mai atractivă activitate de agrement care se poate desfășura în zonă?

Drumețiile montane 1 2 3 4 5

vizitarea obiectivelor turistice 1 2 3 4 5

sporturile de iarnă 1 2 3 4 5

participarea la sărbătorile tradiționale 1 2 3 4 5

sporturile extreme 1 2 3 4 5

participare la activitățile gospodărești 1 2 3 4 5

inițiere în arta meșteșugarilor 1 2 3 4 5

În a doua etapă, suprapusă etapei cercetării în teren, turiștii sau potențialii turiști au încercuit numărul din dreapta fiecărei afirmații care se potrivește cel mai bine percepției lor. Variantele de răspuns au fost:

Foarte nefavorabil;

Nefavorabil;

Indiferent;

Favorabil;

Foarte favorabil.

Datele obținute în această etapă au fost centralizate în tabele și analizate. Pentru analiza de ansamblu, s-a realizat un cumul pentru fiecare indicator și pentru fiecare variabilă, raportându-se la final la numărul de participanți. Rezultatul a fost pe urmă aproximat prin lipsă sau adaos pentru a simplifica operația de cuantificare din etapa a treia. În urma realizării centralizării datelor, s-a obținut câte un tabel pentru fiecare întrebare. Astfel, în urma analizei datelor înscrise în tabelul 10, se poate observa faptul că principalul factor ce a determinat intenția de cumpărare a ofertei turistice este reprezentat de brand-ul maramureșean, fiind urmat îndeaproape de specificul local. Serviciile și confortul pe care le oferă gazdele și infrastructura turistică au un rol important în alegerea unei oferte turistice, majoritatea turiștilor punând accent pe baza de cazare, alimentație, agrement și divertisment. Deoarece se află la o distanță destul de mare față de principalele zone emițătoare de turiști, accesibilitatea nu reprezintă unul din factorii primordiali în alegerea arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică. Poziția geografică i-ar permite însă dezvoltarea unui turism transfrontalier, creând posibilitatea dezvoltării unui turism intercultural. La polul opus, tariful îi influențează pe turiști în alegerea unei oferte turistice, însă nu reprezintă un factor primordial în alegerea unei vacanțe în localitățile aferente Munților Igniș – Gutâi.

Tabelul 10. Factorii primordiali în alegerea unui sejur în arealul montan Igniș – Gutâi

Pentru a identifica principalele motive care au determinat alegerea arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică, s-au respectat aceiași pași (tabelul 11).

Tabelul 11. Prinicpalele motive în alegerea arealului montan Igniș – Gutâi

În urma centralizării datelor se poate observa faptul că obiectivele turistice naturale și antropice, tradițiile și peisajul maramureșean îi determină pe cei mai mulți turiști în alegerea acestei zone de destinație turistică. Sporturile de iarnă, drumețiile montane, gastronomia specifică, elementele de arhitectură și folclor și ospitalitatea populației locale sunt motivele secundare pentru care turiștii sau potențialii turiști aleg oferta turistică a maramureșenilor. Nevoia de recreere și curiozitatea de a cunoaște zona îi influențează într-o măsură mai mică pe turiști în alegerea arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică.

În ceea ce privește activitatea de agrement (tabelul 12), s-a constatat faptul că vizitarea obiectivelor turistice naturale și/sau antropice reprezintă cea mai atractivă activitate turistică în zonă, fiind urmată de farmecul oferit de tradițiile și obiceiurile sărbătorilor religioase, pastorale, agricole etc. Principala activitate de agrement din timpul iernii este reprezentată de sporturile de iarnă, mai ales în stațiunile montane unde este dezvoltată și infrastructura specifică. În anotimpul estival, drumețiile și ascensiunile montane iau locul acestor activității, fiind foarte apreciate de turiști. Inițierea în arta meșteșugurilor tradiționale precum țesutul, pictura pe sticlă, sculptura, dar și participarea la activitățile gospodărești îi impresionează pe turiști și îi determină să plătească suplimentar pentru aceste servicii, în urma cărora pot achiziționa și produse personalizate. Sporturile extreme se adresează doar unui anumit grup țintă, însă printre persoanele chestionate nu se aflau pasionați de aceste sporturi și tocmai de aceea aceste activități nu erau considerate foarte atractive.

Tabelul 12. Principalele activități de agrement întâlnite în arealul montan Igniș – Gutâi

În etapa a treia datele obținute și analizate au fost cuantificate și interpretate. Astfel, pentru a ierarhiza principalii factori, motive sau activități de agrement, rezultatul reprezentativ fiecărui stimul va fi înmulțit cu ponderea fiecărei variabile. Se calculează o medie a aprecierilor de mai sus, pornind de la nota 5, corespunzătoare treptei maxime (foarte favorabil) până la nota 1, nota care se atribuie treptei „foarte nefavorabil” .

Pentru a putea ierarhiza factorii primordiali in alegerea unei destinații turistice în funcție de atitudinea turiștilor sau a potențialilor turiști, s-a cuantificat fiecare stimul, după care s-a raportat la numărului persoanelor participante la sondaj. Rezultatele obținute sunt:

Brand-ul maramureșean

(17 x 1 + 104 x 2 + 119 x 3 + 324 x 4 + 436 x 5) : 1000 = 4058 : 1000 = 4, 058

Accesibilitate

(186 x 1 + 172 x 2 + 245 x 3 + 279 x 4 + 118 x 5) : 1000 = 2971 : 1000 = 2, 971

Specificul local

( 32 x 1 + 57 x 2 + 214 x 3 + 359 x 4 + 338 x 5) : 1000 = 3914 : 1000 = 3, 914

Confortul și serviciile oferite

( 67 x 1 + 115 x 2 + 236 x 3 + 287 x 4 + 295 x 5) : 1000 = 3628 : 1000 = 3, 628

Tariful

( 328 x 1 + 214 x 2 + 265 x 3 + 91 x 4 + 102 x 5) : 1000 = 2425 : 1000 = 2, 425

În urma analizei rezultatelor se observă faptul că brandul maramureșean și specificul local reprezintă principalii factori ce determină intenția cumpărării unei oferte turistice în arealul montan Igniș – Gutâi. La polul opus, tariful si accesibilitatea nu reprezintă atuuri în alegerea unei oferte în această destinație turistică, distanțele destul de mari față de principalele zone emițătoare de turiști influențând un număr relativ redus de potențiali turiști. Din figura 54 se poate observa faptul că serviciile oferite sunt atractive, însă confortul nu corespunde întotdeauna cu exigențele turiștilor. Tocmai de aceea, acești factori nu sunt primordiali, dar influențează potențialul turist în alegerea ofertei turistice a arealului montan Igniș – Gutâi.

Figura 54. Ierarhia factorilor primordiali în alegerea unui sejur în arealul montan Igniș – Gutâi

Pentru a ierarhiza motivele care i-au determinat pe turiști să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi, rezultatele obținute au fost cuantificate, obținându-se astfel următoarele rezultate:

Peisajul și frumusețile naturii

(26 x 1 + 96 x 2 + 217 x 3 + 358 x 4 + 303 x 5) : 1000 = 3816 : 1000 = 3, 816

Integrarea armonioasă a amenajărilor turistice în peisajul local

(129 x 1 + 136 x 2 + 293 x 3 + 238 x 4 + 204 x 5) : 1000 = 3252 : 1000 = 3, 252

Vizitarea obiectivelor turistice

(30 x 1 + 55 x 2 + 243 x 3 + 328 x 4 + 344 x 5 ) : 1000 = 3901 : 1000 = 3, 901

Sporturile de iarnă

(102 x 1 + 97 x 2 + 161 x 3 + 316 x 4 + 324 x 5) : 1000 = 3663 : 1000 = 3, 663

Drumețiile, excursiile, ascensiunile montane

(99 x 1 + 112 x 2 + 213 x 3 + 194 x 4 + 382 x 5) : 1000 = 3648 : 1000 = 3, 648

Gastronomia

(126 x 1 + 148 x 2 + 204 x 3 + 279 x 4 + 243 x 5) : 1000 = 3365 : 1000 = 3, 365

Curiozitatea de a cunoaște zona

(103 x 1 + 130 x 2 + 192 x 3 + 263 x 4 + 312 x 5) : 1000 = 3551 : 1000 = 3, 551

Nevoia de odihnă sau recreere

(152 x 1 + 278 x 2 + 244 x 3 + 173 x 4 + 153 x 5) : 1000 = 2897 : 1000 = 2, 897

Ospitalitatea personalului

(96 x 1 + 191 x 2 + 324 x 3 + 174 x 4 + 215 x 5) : 1000 = 3221 : 1000 = 3, 221

Tradițiile

(30 x 1 + 65 x 2 + 283 x 3 + 297 x 4 + 325 x 5) : 1000 = 3822 : 1000 = 3, 822

Din figura 55 rezultă că cei mai mulți turiști aleg această destinație pentru a vizita principalele obiective turistice naturale și antropice, pentru a admira peisajul și frumusețile naturii și pentru a descoperi tradițiile și obiceiurilor locale. Sporturile de iarnă și drumețiile montane reprezintă motive secundare în alegerea unei oferte turistice, acestea reprezentând și unele din cele mai apreciate activități din zonă. Gastronomia, arhitectura, folclorul și ospitalitatea personalului, dar și a populației locale contribuie la crearea unei oferte complexe, agreată de turiști.

Pe lângă serviciile de bază, turiștii optează și pentru anumite servicii sau programe turistice contra cost, pentru a se integra în peisajul maramureșean. Arealul montan Igniș – Gutâi oferă și posibilitatea recreerii, însă nu reprezintă unul din motivele primordiale în alegerea unei oferte turistice. Majoritatea turiștilor sosiți în acești areal sunt curioși să cunoască zona și să intre în contact cu tot ceea ce are de oferit județul Maramureș.

Figura 55. Clasificarea principalele activități de agrement întâlnite în arealul montan Igniș – Gutâi

Pentru a fi identificată cea mai atractivă activitate de agrement, rezultatele oferite de către turiști au fost cuantificate, obținându-se:

Drumețiile montane

(72 x 1 + 133 x 2 + 196 x 3 + 314 x 4 + 285 x 5) : 1000 = 3607 : 1000 = 3, 607

Vizitarea obiectivelor turistice

(19 x 1 + 64 x 2 + 257 x 3 + 312 x 4 + 348 x 5) : 1000 = 3906 : 1000 = 3, 906

Sporturile de iarnă

(86 x 1 + 163 x 2 + 205 x 3 + 137 x 4 + 409 x 5) : 1000 = 3620 : 1000 = 3, 62

Participarea la sărbătorile tradiționale

(72 x 1 + 146 x 2 + 161 x 3 + 303 x 4 + 318 x 5) : 1000 = 3649 : 1000 = 3, 649

Sporturile extreme

(143 x 1 + 196 x 2 + 282 x 3 + 155 x 4 + 224 x 5) : 1000 = 3121 : 1000 = 3, 121

Participare la activitățile gospodărești

(172 x 1 + 205 x 2 + 166 x 3 + 231 x 4 + 226 x 5) : 1000 = 3134 : 1000 = 3, 134

Inițiere în arta meșteșugurilor

( 83 x 1 + 238 x 2 + 107 x 3 + 291 x 4 + 281 x 5) : 1000 = 3449 : 1000 = 3, 449

Figura 56. Atractivitatea activităților de agrement din arealul Igniș – Gutâi

În urma calculelor, activitățile turistice cele mai atractive au fost ierarhizate cu scopul dezvoltării și relansării ofertei turistice actuale, prin includerea acestor servicii în programul turistic.

Din figura 56 se constată că cea mai atractivă activitate de agrement pentru turiști este vizitarea obiectivelor turistice naturale și/sau antropice, aceasta fiind și una dintre cele mai importante motivații ale vizitei. De asemenea alte activități atractive sunt considerate a fi sărbătorile tradiționale, religioase sau tematice, sporturile de iarnă și drumețiile montane, toate având scoruri apropiate. Inițierea în arta meșteșugurilor ar reprezenta o activitate interesantă și plăcută pentru turiști, însă nu toți prestatorii de servicii turistice includ în program și acest serviciu. Cele mai puțin atractive activități sunt reprezentate de activitățile gospodărești și sporturile extreme. Turiștii ar dori să participe la anumite ritualuri sau activități gospodărești, însă fără a depune un efort prea mare, iar în ceea ce privește sporturile extreme, portretul grupului țintă nu se pliază pe acest tip de agrement.

V. 3. Evaluarea imaginii resursei umane implicate în activitatea turistică

Pornind de la premisa că resursa umană implicată în turism este foarte importantă în crearea și vânzarea produselor și serviciilor turistice, în identificarea problemelor din turism și soluționarea acestora, fapt accentuat și de Page (2009), lucrarea de față urmărește evaluarea imaginii personalului implicat în activitatea turistică pe baza mai multor caracteristici (amabilitate, ospitalitate, profesionalism, eficiență și cultură organizațională), utilizând tot o scală de tip ordinal, scala lui Stapel, care este o variantă a diferențialei semantice. Scala se caracterizează prin constituirea a cinci niveluri pozitive și cinci negative, între care este trecut atributul care urmează a fi evaluat.

Acest studiu vizează identificarea caracteristicilor resursei umane care determină într-un mod plăcut șederea potențialilor turiști într-o zonă receptoare de turiști și remedierea acelor comportamente care influențează negativ activitatea turistică.

La acest sondaj au participat 1000 de turiști întâlniți în arealul montan Igniș – Gutâi, iar pentru a obține rezultatele necesare, au fost stabilite patru etape.

În prima etapă s-a realizat scala pentru evaluarea atitudinii turiștilor față de resursa umană implicată în activitatea turistică, urmărindu-se un set de cinci caracteristici:

-5 -4 -3 -2 -1 amabilitate +1 +2 +3 +4 +5

-5 -4 -3 -2 -1 ospitalitate +1 +2 +3 +4 +5

-5 -4 -3 -2 -1 profesionalism +1 +2 +3 +4 +5

-5 -4 -3 -2 -1 eficiență +1 +2 +3 +4 +5

-5 -4 -3 -2 -1 cultura organizațională +1 +2 +3 +4 +5

În etapa a doua, turiștilor li se solicită să încercuiască numărul care reprezintă cel mai bine propria opinie privind caracteristica desemnată. Ei vor corela experiențele trăite cu calitatea serviciilor și produselor turistice consumate.

În etapa a treia, datele culese au fost prelucrate asemănător diferențialei semantice, obținând informații specifice unei scale ordinale. În urma centralizării datelor, evaluarea fiecărei caracteristici s-a realizat printr-un scor determinat de media aritmetică a tuturor rezultatelor obținute. Acest scor a fost aproximat prin lipsă sau adaos, pentru a lucra mai ușor cu numere întregi în etapa următoare, cea de interpretare. Astfel, s-au obținut următoarele rezultate:

Amabilitate

Ospitalitate

Profesionalism

Eficiență

Cultura organizațională

În ultima parte, numărul reprezentativ fiecărui stimul va fi înmulțit cu ponderea fiecărei variabile, raportându-se la numărului persoanelor participante la sondaj, rezultatul final fiind determinat de media ponderată a scorurilor înregistrate. Rezultatele obținute sunt:

Amabilitate

[(+4) x 253 + (+3) x 281 + (+2) x 214 + (+1) x 176] : 1000 + [(-1) x 76] : 1000 = 2,383

Ospitalitate

[ (+4) x 244 + (+3) x 293 + (+2) x 192 + (+1) x 183] : 1000 + [(-1) x 88] : 1000 = 1,846

Profesionalism

[(+4) x 220 + (+3) x 172 + (+2) x 214 + (+1) x 156] : 1000 + [(-1) x 144 + (-2) x 94] : 1000 = 1,648

Eficiența

[(+4) x 186 + (+3) x 219 + (+2) x 137 + (+1) x 148] : 1000 + [(-1) x 132 + (-2) x 86 + (-3) x 92] : 1000 = 1,243

Cultura organizațională

[(+4) x 121 + (+3) x 236 + (+2) x 138 + (+1) x 196] : 1000 + [(-1) x 145 + (-2) x 98 +

(-3) x 66] : 1000 = 1,125

În urma prelucrării datelor (figura 57), se poate observa faptul că personalul implicat în activitatea turistică din arealul montan Igniș – Gutâi este amabil și ospitalier, însă din punct de vedere profesional, necesită îmbunătățiri. Punctele slabe sunt determinate de dezvoltarea activităților turistice în cadrul familiei, aceasta transformând gospodăria într-o unitate de primire cu funcțiuni de cazare și alimentație în unele cazuri, fiind administrată din interior, de un membru care a urmat anumite cursuri de formare în domeniul turistic. Pentru a îmbunătăți activitatea turistică, se recomandă dezvoltarea unei culturi organizaționale bazată atât pe colaborare, cât și pe competiție loială, punându-se accent pe profesionalismul și eficiența resursei umane.

În baza scorului rezultat, imaginea resursei umane implicate în turism din punctul de vedere al ospitalității și amabilității este una favorabilă, cu recomandări de dezvoltare din punct de vedere profesional. Din perspectiva culturii organizaționale, prestatorii de servicii turistice trebuie să privească activitatea turistică asemeni unui sistem funcțional, în care actorii implicați direct în turism să comunice eficient între ei, dar și cu cei ce oferă servicii auxiliare. Atitudinea și valorile pe care le promovează fiecare unitate influențează atât procesul de amenajare turistică, cât și oferta turistică.

Figura 57. Aprecierea atributelor resursei umane, utilizând scala lui Stapel

Turismul contemporan reprezintă un proces social, omul fiind subiectul esențial în jurul căruia se axează întreaga activitate turistică. Țigu (2003) a observat că turismul nu este numai un mod de petrecere a timpului liber, cu toate că majoritatea vacanțelor sunt corelate cu activități de agrement, ci și un mod de a cunoaște alte persoane, de a stabili relații sociale sau de a îmbogăți cunoștințele. Autoarea susține că turismul în sine nu poate fi apreciat ca o acțiune “bună”sau “rea”, “pozitivă” sau “negativă”, efectele activității economice putând fi evaluate atât în plan economic, cât și social, prin comportamentul tuturor celor implicați și respectarea unor norme de etică, punând un mare accent pe etică în procesul de dezvoltare turitică. Diversitatea relațiilor ce se nasc între organizatorii serviciilor turistice și beneficiarii acestora (turiștii), urmăresc să asigure desfășurarea corectă și eficientă a activităților turistice, cu scopul de a-l determina pe turist să revină sau să promoveze oferta turistică apropiaților.

Studiile efectuate în cercetarea de față au urmărit impactul economic și social pe care îl manifestă procesul de amenajare turistică a teritoriului în dezvoltarea fenomenului turistic.

Capitolul VI. Modele de amenajare turistică a spațiului montan

Amenajarea turistică a spațiului montan oferă posibilitatea valorificării turistice a resurselor naturale, economice și socio-culturale. Evoluția continuă a acestora a determinat crearea unor modele la nivel național sau mondial.

În literatura de specialitate (Berbecaru, Botez, 1977; Minciu, 1996; Erdeli, Istrate, 1996; Țigu, 2001; Ciangă, Deszi, 2007; Ilieș, 2007 ), tipurile de amenajări turistice montane au clasificate astfel:

în funcție de gradul de concentrare al dotărilor:

– localizări sub forma punctelor izolate întâlnite în jurul masivului, în interiorul acestuia sau de-a lungul văilor;

– localizări sub forma stațiunilor concentrate cu formă complexă, destinate unui număr mare de turiști.

în funcție de amplasarea echipamentelor față de masiv:

– localizare periferică, la marginea masivelor montane sau în vecinătatea unor localități;

– localizare liniară, urmând culoarele naturale de pătrundere în masiv, creându-se stațiuni cu axe rutiere;

– localizare terminală, în zona alpină, dincolo de limita așezărilor umane.

În practica amenajărilor turistice montane s-au impus însă anumite modele ce au

cunoscut o evoluție permanentă de la începutul secolului XX și până în prezent.

VI. 1. Modele de amenajare turistică în spațiul montan internațional

În prezent stațiunile montane manifestă o migrație către altitudine, datorită posibilității de ascensiune a turiștilor cu ajutorul mijloacelor de transport pe cablu. Amenajarea stațiunilor montane urmărește realizarea unei game variate de unități de cazare, masă și agrement pentru a asigura pachete turistice diferite, cu modalități diferite de petrecere a sejurului turistic. Petrescu (1978) a observat că dezvoltarea turismului nu se produce sub forma unei simple curbe de continuitate, amenajarea turistică constituind un proces dialectic în cadrul căruia, fiecare nivel atins în valorificarea fondului turistic va determina neconcordanțe cu evoluția unor factori de ordin tehnic, economic sau psihologic, care determină noi adaptări și restructurări, procesul fiind unul dinamic și continuu. Studiile efectuate evidențiază faptul că stațiunea montană poate fi concepută ca o unitate centrală, care are mai multe subzone în sfera sa de acțiune, asemeni modelelor austriece, elvețiene sau franceze.

VI. 1. 1. Modelul francez de amenajare turistică montană

Cândea și Bran (2001) definesc conceptele și principiile de organizare a spațiilor montane de “dominantă albă”, iar în 2003, Cândea & all. prezintă modelele de amenajare internațională ce au influențat dezvoltarea stațiunilor montane din întreaga lume.

Ciangă și Deszi (2007) susțin că experiența franceză este cea mai prestigioasă, având o desfășurare durabilă în timp și spațiu. Modelul francez de amenajare turistică s-a realizat prin prisma a patru generații și constă în implantarea și dezvoltarea unei serii de stațiuni noi, peste limita gospodăriilor permanente, în locuri alese cu posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, foarte rar sub 1500 m altitudine. Dacă la început au fost influențate de termalism, climatism, drumeție montană sau sejururi moderne, extensiunea stațiunilor fiind în general haotică, fără o proiectare pe termen mediu și lung, în timp, importanța și accentul s-au pus pe amenajările specifice sporturilor de iarnă, investițiile masive ținând cont de condițiile naturale favorabile și creșterea explozivă a accesului rutier. Dezideratul amenajărilor franceze a urmărit realizarea unei piețe imobiliare montane, optimizarea dimensiunilor stațiunilor noi, conceperea și valorificarea eficientă a echipamentului turistic în regim peren și nu în ultimul rând, dezvoltarea durabilă a turismului.

Din punct de vedere arhitectural, modelul francez prezintă un spațiu de respirație urbană, cu o structură spațială puțin diversificată și o zonare interioară precisă, incluzând:

– nucleul de primire, de cazare și comercial, legate prin galerii pietonale acoperite;

– parcări la intrare, pentru a permite accesul pietonal spre centrul stațiunii;

– domeniul pentru schi – ce pleacă de la stațiune și urcă pe versanți, prin pădure, până dincolo de aceasta.

Aceste stațiuni formează un tot mononuclear și unipolar, închis într-un mediu montan, din care o parte a fost anexată ca „spațiu-suport” al schiorului (figura 58). Extensia ulterioară a spațiului turistic, ca urmare a creșterii clientelei, a dat naștere unor nuclee satelit – replici reduse la scară ale stațiunii mamă integrată, fie în amonte, fie în aval. Se trece spre un tip de spațiu polinuclear, „dedublarea” la altitudine a stațiunilor alpine fiind justificată de intensificarea activităților turistice, prin dezvoltarea clientelei internaționale cu precădere.

Ciangă și Deszi (2007) promovează modelul francez de amenajare turistică a arealului montan și susțin că amenajarea stațiunilor montane reprezintă o urbanistică de o factură, funcționalitate și fizionomie specifică, irepetabilă, care trebuie să reflecte legătura organică între intravilan și domeniul schiabil și să se adapteze teritoriului cu o anumită configurație morfologică.

Figura 58. Analiza chorematică a modelului francez de amenajare turistică a stațiunilor montane

Aceste deziderate se realizează în condițiile reducerii deplasărilor turiștilor în stațiune sau în hinterlandul său, separarea funcțiilor pe care le deține, expunerii pe versanții însoriți, prin amenajări în „potcoavă”, cu bazele de cazare și servicii aflate la distanțe relativ egale de domeniul schiabil și parcare. Modelul francez ar putea fi aplicat în cazul stațiunii montane Cavnic, infrastructura turistică fiind în curs de dezvoltare.

VI. 1. 2. Modelul austriac de amenajare turistică montană

Modelul austriac, diferit de cel francez, pune în prim plan omul – locuitor al muntelui, care este în centrul doctrinei de amenajare. Astfel, concepția „nu o stațiune, ci un turism esențialmente sătesc” (Cândea și Bran, 2001, p. 280) s-a dezvoltat treptat, plecând de la nodurile vechi populate. Caracteristici acestui model sunt:

– turismul integrat care se pliază eficient pe economia tradițională;

– echipamentele se multiplică datorită inițiativelor publice sau private, dar rămân sub controlul colectivităților locale;

– implicarea populației autohtone în activitatea turistică;

– turismul are în vedere păstrarea nealterată a mediului natural și cultural.

În concepția austriacă stațiunile montane s-au constituit pe seama unor vechi sate agro-pastorale de munte, situate fie pe terase însorite, fie pe un fund de vale, în general la o altitudine mai redusă de 1000 m și care au fost dotate cu echipament adecvat sporturilor de iarnă (figura 59). Stațiunile austriece s-au dezvoltat plecând de la vechile nuclee populate, dotate ulterior cu echipament recreativ diversificat, care se multiplică odată cu creșterea cererii, datorită inițiativelor publice sau private și rămâne sub controlul colectivităților locale (pârtii, instalații mecanice de urcat, trambuline, cazinouri, teatre, restaurante etc.).

Stațiunile-sat polivalente conservă structura inițială a așezărilor, iar pistele de schi pornesc direct de la periferia satului, urcând versanții bogați în conifere. Acestea sunt împotriva fenomenului de multiplicare a polilor de atracție pentru a conserva o amprentă de autenticitate. Cândea et al. (2003) susțin că acest tip de spațiu turistic este unul:

-bipolar: format doar din sat și pârtiile de schi;

-polivalent: cu activități agricole, turistice, artizanale, unde turismul are în vedere păstrarea cât mai nealterată a mediului natural și cultural.

Surd (1997) descrie modelul elvețian de dezvoltare armonioasă între om și natură, punând accent pe o exploatare discretă și eficientă a tuturor componentelor cadrului fizic pentru turism și eliminând decalajele de ordin economic, social sau fiziologic. Dezvoltarea armonioasă și cumpătată a fost posibilă datorită calității parametrilor de funcționare.

Modelul austriac se pliază mai bine condițiilor existente în cadrul stațiunilor montane Izvoare și Mogoșa și Șuior. Dacă în primul caz, stațiunea Izvoare este strâns legată de teritoriul rural, aflându-se sub administrația unității administrativ-teritoriale Desești, stațiunile montane Mogoșa și Șuior sunt administrate de către unitatea administrativ teritorială Baia Sprie.

Figura 59. Analiza chorematică a modelului austriac de amenajare turistică a stațiunilor montane

VI. 2. Modele de amenajare turistică în spațiul montan românesc

Din experiența românească, în domeniul valorificării potențialului turistic montan și dezvoltării sporturilor de iarnă s-a observat că amenajarea turistică a stațiunilor montane pornește de la concepții proprii, menite să pună în valoare resursele naturale și tradiția, în scopul atragerii clientelei de pe piața internațională a sporturilor de iarnă și a creșterii rentabilității.

Pentru ca o stațiune montană să fie amenajată corespunzător, Berbecaru și Botez (1977) susțin că trebuie urmărite elementele de definire a calității acesteia precum lungimea și calitatea pârtiilor de schi, indicatorul metri/pârtie/loc de cazare, numărul și calitatea tehnică a mijloacelor de transport, lungimea instalațiilor mecanice de transport, raportul dintre lungimea instalației de transport și numărul locurilor de cazare, raportul dintre capacitatea mijloacelor de transport și numărul locurilor de cazare, structura și diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, volumul și gradul de confort al capacității de cazare, originalitatea ofertei turistic și calitatea serviciilor de cazare.

Surd et al. (2005) accentuează faptul că pentru a asigura succesul, calitatea serviciilor și confortul turiștilor, se ține cont de configurația reliefului, condițiile climatice și meteorologice, patrimoniul cultural și istoric al zonei, accesibilitatea, tipologia, rangul și numărul infrastructurii de transport și telecomunicații și politica promovată în domeniul turismului. Efectele negative ale sezonalității pot fi înlăturate prin utilizarea tunurilor de fabricare a zăpezii artificiale, dotarea stațiunilor cu pârtii din material plastic, extinderea schiatului pe iarbă, inițierea unor acțiuni care să atragă turiștii tot anul și asigurarea unei oferte de vară și extra-sezon foarte variate, susținute în mare măsură de agroturism.

Erdeli și Gheorghilaș (2006) au identificat o serie de factori ai dezvoltării produsului turistic și elaborării modelelor de amenajare turistică zonală, punând accent pe calitatea serviciilor, motivații, factori politici, diversificarea transporturilor, creșterea veniturilor, creșterea timpului liber, populația rurală, elementele demografice, agricultura modernă și dezvoltarea industriei. Aceste elemente de analiză au o influență majoră în procesul de amenajare turistică a unui teritoriu.

În procesul de amenajare turistică a arealul montan Igniș – Gutâi s-a ținut seama de modelul de amenajare al stațiunilor de pe Valea Prahovei (Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal interorășenesc Sinaia – Bușteni – Azuga – Predeal – Râșnov – Brașov – Poiana Brașov), fiind considerat principalul generator de turism montan din țară. Analiza proiectelor de amenajare a teritoriului prahovean a reprezentat un punct de pornire în realizarea modelelor ipotetice de amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi.

VI. 2. 1. Modele de amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi

Arealul montan Igniș – Gutâi prezintă un potențial turistic natural și antropic important ce poate fi valorificat turistic și promovat ca un brand turistic integrat, ca o destinație turistică atractivă pe tot parcursul anului, concentrându-se pe atragerea turiștilor români și străini. Proiectul integrat de amenajare turistică pune accentul pe competitivitatea stațiunilor montane și a domeniului schiabil aferent arealului Igniș – Gutâi, precum și pe inovația produselor și serviciilor turistice oferite. În urma analizei – diagnostic a teritoriului evidențiază factorii favorizanți și pe cei restrictivi ai turismului din zonă, pentru a asigura optimul de dezvoltare. Direcțiile de acțiune urmăresc optimizarea și eficientizarea activităților turistice, printr-o valorificare corespunzătoare a potențialului turistic și amenajarea infrastructurii turistice.

Proiectul de față urmărește amenajarea turistică a subsistemelor arealului montan Igniș – Gutâi și valorificarea lor turistică, cu scopul transformării acestuia într-o destinație turistică atractivă și competitivă. Dacă elementul principal de atracție turistică în stațiunile montane este reprezentat de relieful montan, elementele centrale ale amenajărilor turistice sunt pârtia de schi și unitățile de cazare, masă și agrement.

Amenajarea turistică răspunde cerințelor multiple ce vin dinspre cerere și ofertă, dar întotdeauna necesită o adecvare la situația concretă a teritoriului, de aceea, amenajarea propriu-zisă va îmbrăca forma unui model abstract, prin care se urmărește optimizarea activităților din sfera turistică și crearea unor relații eficiente între diferitele componente ale sistemului turistic. Cocean (1992) a identificat următoarele modele de amenajare turistică ale unor regiuni muntoase:

a. Modelul amenajării în cascadă – se aplică cu succes de-a lungul unor axe de circulație intensă, indiferent de relieful pe care acestea îl străbat .

b. Modelul amenajării în releu – se aplică regiunilor în care există o mare concentrare de obiective turistice . Aici trebuie conturată baza principală situată în spațiul de maximă densitate a obiectivelor turistice, iar bazele secundare vor fi concepute și amenajate spre periferia celei dintâi, căpătând astfel rangul II , III etc.

c. Modelul amenajării în rețea – este strâns condiționat de dispersia obiectivelor turistice naturale în teritoriu.

d. Modelul amplasării în centre concentrice – este valabil pentru acele arii care au o dispersie a obiectivelor turistice dintr-un punct central spre inelele periferice.

e. Modelul amenajării izolate – au în vedere obiectivele turistice singulare și izolate, dar care prezintă atractivitate turistică substanțială.

VI. 2. 1. 1. Amenajarea turistică a stațiunilor montane aferente

arealului montan Igniș – Gutâi

Amenajarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi urmărește valorificarea spațiului geografic montan, a potențialului antropic, oferind condiții optime de acces, atât pentru turistul automobilist, montaniard, cât și alpinist.

Principalele motivații de alegere a arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică sunt specificul local, potențialul turistic natural și antropic și posibilitatea practicării sporturilor de iarnă în sezonul hivernal și a drumețiilor montane în sezonul estival. Se urmărește dezvoltarea bipolarismului, cu vârfurile în sezoanele extreme – iarna pentru schi (80% din motivații), iar vara alpinism sau sejur în stațiune (65 % dintre solicitanți) (Ciangă și Deszi, 2007).

Amenajările turistice trebuie să satisfacă exigențele în creștere și diversificate ale cererii reale și potențiale și să asigure condiții de sejur cât mai diverse. Acestea trebuie să valorifice peisajului natural și antropic, domeniul schiabil și să ofere servicii turistice complexe și de calitate, la prețuri competitive și într-o ambianță propice.

Cândea et al. (2006) susțin că dezvoltarea și amenajarea spațiului turistic „alb” depinde de determinările calitative și cantitative ale realităților teritoriale. Procesul de amenajare turistică trebuie să evite artificializarea muntelui și a resurselor sale naturale și să urmărească dezvoltarea „soft-tourism-ului” sau „tourisme deux” (Țigu, 2001, p. 81), prin aplicarea unor politici și strategii de dezvoltare care urmăresc:

stimularea realizării de unități de cazare sub forma micilor pensiuni sau moteluri familiale;

limitarea expansiunii amenajărilor de tip reședință secundară;

realizarea unei coabitări între turism și agricultură prin crearea unei complementarități în zonă;

conservarea peisajelor naturale caracterizate printr-o economie pastorală și forestieră echilibrată și controlată;

menținerea cultului pentru mediu și peisaje naturale cât mai pure și nealterate, specific culturilor germanice.

Profilul dominant al stațiunilor montane este determinat de concentrarea amenajărilor și activităților turistice, dispersia în teritoriu a domeniilor schiabile și identificarea tendinței pieței și a fluxurilor turistice. Fluxurile turistice hivernale determină dezvoltarea unor stațiuni pentru sporturile de iarnă. Echilibrul dinamic între cele două sezoane externe influențează amenajarea unei stațiuni montane complexe. În cazul cererilor predominante pentru sezonul estival, stațiunile montane trebuie să urmărească amenajarea și semnalizarea unor trasee și circuite montane necesare drumețiilor montane.

În funcție de condițiile morfo-climatice și prezența ariilor împădurite, amenajările pot avea un centru polarizant unic (în cazul stațiunii Izvoare) sau o fizionomie concentrată sau dispersată (stațiunile Cavnic, Mogoșa și Șuior).

Climatismul a condus la edificarea stațiunii Izvoare la începutul deceniului IV al secolului trecut, drumeția și sporturile de iarnă constituind motorul edificării amenajărilor turistice. Fiind considerată o stațiune climaterică montană de mici dimensiuni, aceasta urmărește valorificarea peisajului montan, punând accent pe specificul local montan. Chiar dacă se află în administrația comunei Desești, aceasta are o accesibilitate mai bună dinspre Baia Mare sau Baia Sprie, aceste localități fiind și principalele zone emițătoare de turiști. Chiar dacă în prezent amenajările turistice sunt de dimensiuni reduse, există posibilitatea de extindere în condițiile creșterii cererii pentru turism de drumeție montană și practicarea sporturilor de iarnă. Din figura 62 se poate observa că oferta turistică estivală s-ar putea axa pe turismul de aventură (ciclism, off-road), sau pe odihnă și recreere (drumeții montane, cu scopul observării peisajului sau de a culege fructe de pădure), iar cea hivernală pe practicarea sporturilor de iarnă. Amenajările turistice vizează atât unitățile de cazare, prin crearea unor pensiuni agroturistice, cabane, unități de alimentație publică cu specific local, a unui centru meșteșugăresc și magazin cu suveniruri, cât și punerea în funcțiune a pârtiilor de schi existente, înființarea unui magazin de închiriere a echipamentului sportiv și realizarea unui centru de informare turistică care să promoveze traseele montane din zonă, parcurse atât la pas, cât și cu bicicleta.

Stațiunea montană Cavnic, dezvoltată în ultimele două decenii, prezintă un potențial turistic ridicat în practicarea turismului montan și a sporturilor de iarnă. Se caracterizează prin concentrare de dotări și diversitate în ceea ce privește unități de cazare, însă, din punct de vedere fiziologic, peisajul este relativ monoton. Amenajările turistice sunt dispersate în spațiul montan, fiind legate prin componente infrastructurale de comunicație specifice și adaptate condițiilor montane.

Odată cu restrângerea și închiderea mineritului, orașul Cavnic și-a transformat radical profilul economic, trecând de la industria mineritului la turism, sub efectul brownfield-ului . Deoarece turismul montan este puternic influențat de sezonalitate, în Cavnic se caută soluții pentru diminuarea caracterului sezonal și revitalizarea stațiunii. Aceasta ar putea veni de la fosta topitorie Logolda, care ar putea sta la baza realizării unui centru cultural multifuncțional, iar fostul oraș minier, decăzut din punct de vedere economic după închiderea minelor, s-ar putea salva tocmai prin valorificarea trecutului său mineresc și dezvoltarea turismului științific.

Strategia de dezvoltare locală urmărește omologarea Cavnicului ca stațiune turistică de interes național. Astfel, investițiile urmăresc amenajarea unor unități de cazare, masă și agrement, cu scopul dezvoltării a peste 500 de locuri de cazare în stațiune, extinderea rețelei de canalizare, apă și gaz, precum și iluminatul stațiunii. Din figura 62 se poate observa că diversificarea ofertei în sezonul estival va ține seama de turismul de aventură (off-road și ciclism). Oferta turistică hivernală se bazează pe practicarea sporturilor de iarnă, în special schi, patinaj, tubing sau plimbări cu snowmobile.

Stațiunile Mogoșa și Șuior determină o eterogenitate fiziologică, dominată dimensional de unități turistice hoteliere sau pensiuni, fiind integrate în teritoriu și legate organic de suprafețele forestiere limitrofe, accentuând calitățile mediului ambiant. Acestea prezintă o zonă de relaxare și confort, oferta turistică putând diminua caracterul sezonier prin amenajarea unui bazin de înot, a unei săli de bowling, a unui centru spa, teren de golf, patinoar etc. Lacul Bodi poate fi valorificat pe tot parcursul anului. Oferta turistică ce urmează a fi relansată include drumeții în masivul Gutâi, Creasta Cocoșului sau în Țara Maramureșului, zbor in tandem cu parapanta sau tiroliana, alpinism și orientare turistică, dar și activități de team building (geocaching sau paintball) pentru sezonul estival și practicarea sporturilor de iarnă pentru sezonul hivernal (figura 60).

Preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a elimina efectele nedorite ale sezonalității prin prelungirea sezonului de schi pe pantele nordice, folosirea tunurilor de zăpadă artificială, dotarea stațiunilor cu pârtii din material plastic, extinderea schiului pe iarbă, inițierea unor cursuri de alpinism, care să atragă turiștii pe toată perioada anului, practicarea pescuitului sau a vânătorii sportive, realizarea unei oferte de vară sau chiar de extrasezon prin valorificarea turismului rural, agroturismului sau turismului de odihnă. Crearea unor stațiuni cu profil complex oferă turistului posibilitatea integrării și socializării cu populația autohtonă și determină diversitatea unităților de cazare, valorificarea gastronomiei specifice, dezvoltarea domeniului schiabil ca lungime, lățime, dificultate și semnalizarea traseelor turistice. Stațiunile integrate se bazează pe dezvoltarea în evantai după principiul „ toute service”, având situl concentrat la altitudini joase, iar domeniul schiabil este situat la altitudine pe versanți, legate de mijloace de transport pe cablu grele și de mare capacitate.

Deficiențele semnalate în stațiunile montane se referă la diversitatea redusă a unităților de cazare și alimentație, insuficiența dotărilor de agrement, calitatea serviciilor turistice și pregătirea personalului, prezența unui domeniu schiabil valoros, însă necompetitiv ca lungime, lățime și grade de dificultate față de concurența țărilor europene, insuficiența mijloacelor de transport pe cablu, întreținerea defectuoasă a pârtiilor de schi și slaba lor iluminare.

Politicile internaționale în domeniul amenajării și echipării turistice a muntelui susțin că țările europene depun eforturi deosebite pentru dezvoltarea stațiunilor montane, realizând strategii proprii de amenajare turistică a muntelui, menite să pună în valoare resursele naturale și tradiția, cu scopul atragerii clientelei de pe piața internațională a sporturilor de iarnă și creșterea rentabilității (Erdeli și Gheorghilaș, 2006).

Propunerile de amenajare turistică a stațiunilor montane urmăresc dezvoltarea unui turism integrat, în care diferențele ofertelor turistice constituie avantaje competitive. Astfel, stațiunea Izvoare prezintă autenticitatea și tradiția locală, prin valorificarea potențialului turistic natural, a unor activități meșteșugărești și manifestări cultural-artistice. Zona turistică Mogoșa – Șuior promovează meditația și relaxarea într-un peisaj inedit, iar Cavnicul prezintă energia și vitalitatea unei stațiuni noi ce dorește a fi recunoscută la nivel național. Realizarea unor posturi de radio proprii care să transmită buletinul zăpezii, starea vremii, știri diverse și multă muzică, ar anima toate stațiunile și ar informa turiștii despre oferta turistică.

Figura 60. Modele de amenajare turistică a stațiunilor montane aferente arealului montan Igniș – Gutâi

Modelele ipotetice de amenajare turistică a stațiunilor montane aferente arealului Igniș – Gutâi se bazează atât pe avantajul comparativ, pentru a oferi o ofertă turistică diversificată și complexă, cât și pe avantajul competitiv, asigurând condiții pentru extinderea fenomenului turistic în arealul de studiu.

VI. 2. 1. 2. Amenajarea turistică a domeniilor schiabile

Cele mai frecvente produse turistice pentru practicarea schiului sunt cele de forma schiului de sejur, specific concediilor și schiului de week-end. La nivelul județului Maramureșul, schiul de week-end se detașează datorită dezvoltării turismului de tranzit și a celui de week-end, ceea ce determină investitorii să amplaseze amenajările turistice cât mai aproape de zonele emițătoare.

Localizarea amenajărilor pentru practicarea schiului în raport cu zonele emițătoare de turiști este foarte importantă. Ilieș (2007) a realizat o corelație spațială între ariile de concentrare a pârtiilor de schi alpin și localizarea clientelei naționale potențiale. Stațiunile montane aferente arealului Igniș – Gutâi aparțin grupei teritoriale de amenajări pentru practicarea schiatului C, alături de stațiunea montană Borșa, iar clientela provine din orașele mari ale Regiunii de Nord – Vest (Baia Mare, Satu Mare, Cluj Napoca), cu posibilități de extindere transfrontalieră către Ungaria și Ucraina. S-a constatat faptul că ponderea clientelei potențiale este cu atât mai mare, cu cât numărul de locuitori este mai ridicat. Turismul rural, agroturismul sau turismul de aventură pot completa oferta actuală a acestor stațiuni.

Figura 61. Localizarea principalelor zone emițătoare de turiști

În prezent se observă o cerere predominant autohtonă, chiar dacă stațiunile montane prezintă un potențial de poziție ce ar putea determina dezvoltarea turismului transfrontalier. La nivel intern, numărul mare de locuitori ai reședinței de județ corelat cu nivelul salarizării, localizarea și accesibilitatea stațiunilor montane influențează clientela potențială pentru practicarea schiului, Baia Mare reprezentând principala zonă emițătoare de turiști în toate destinațiile turistice montane aferente arealului montan Igniș – Gutâi (figura 61). Locul secund este reprezentat de turiștii proveniți din zona Țării Maramureșului în stațiunile Cavnic, Mogoșa și Șuior. Chiar dacă suprafața teritorială a zonei emițătoare este mai mare, stațiunile montane sunt localizate la o distanță mai mare, iar în cazul stațiunii Izvoare, accesibilitatea și infrastructura turistică mai săracă influențează negativ turiștii proveniți din Țara Maramureșului în alegerea ofertei turistice.

Factorii naturali care influențează domeniul schiabil sunt altitudinea, peisajul montan, relieful orientarea față de punctele cardinale, vegetația, poziția în cadrul geografic și condițiile de climă, cu accent pe căderile de zăpadă, grosimea și durata stratului de zăpadă, direcția, viteza și frecvența vântului, nebulozitatea atmosferică și regimul temperaturii aerului

Domeniul schiabil, compus din pârtiile de schi, săniuș, bob sau mijloacele de transport pe cablu, se caracterizează prin parametri ai căror trăsături se reflectă și stabilesc rangul stațiunilor, Erdeli și Istrate (1996) susținând că în amenajarea turistică trebuie să se țină seama de:

orientarea spre nord a pantelor, având rol de menținerea stratului de zăpadă, a stabilității, grosimii și calității zăpezii;

caracteristicile morfometrice;

lungimea pârtiilor amenajate, omologate, proporționale cu rangul stațiunii pentru sporturile de iarnă;

lățimea pârtiilor care se încadrează între valoarea convențională de 30 – 350 m și în funcție de care se aplică un coeficient de corelație, evidențiind capacitatea pârtiei;

panta pârtiei se află între 15̊ – 60̊, determinând gradul de dificultate al acesteia;

corelația între acești indicatori oferă imaginea reală a domeniului schiabil, adică capacitatea optimă;

debitul pârtiei de schi;

timpul necesar urcării cu telefericul;

timpul de coborâre pe pârtie;

Realizarea unei corelații între capacitatea de primire a stațiunilor, capacitatea pârtiilor, volumul celor transportați pe mijloace de transport mecanic, cererea reală și potențială de consum determină realizarea unor optimuri corelative. Erdeli și Istrate (1996) susțin că pentru fiecare loc de cazare sunt necesari 6 m de pârtie de schi, iar pentru stațiunile cu vârf de cerere la sfârșitul săptămânii, de 8 – 8,5 m pârtie/ loc de cazare.

Ansamblul amenajărilor turistice dedicate practicării sporturilor de iarnă din Munții Igniș – Gutâi au o pondere redusă, de mică extensiune și fără dotări speciale. Propunerile de amenajare urmăresc realizarea unor pârtii de schi de diferite categorii de dificultate, pentru diferite nivele de inițiere, trasee pentru schi nordic, trambuline și stadioane de schi, amplasate la altitudini optime. Poziționarea bazei de cazare și a domeniului schiabil cu componentele sale trebuie să reducă la minim deplasările inutile, urmărind amenajarea de tipul „skis aux pieds”.

Tipurile de amenajare a pârtiilor de schi alpin depind de configurația reliefului și amploarea investițiilor. Ilieș (2007) a identificat următoarele modele de amenajare a pârtiilor de schi, în urma analizei bazelor turistice pentru practicarea schiului din România și străinătate, dintre care modelul I se pliază domeniului schiabil al stațiunii montane Izvoare.

Figura 62. Modelul I de amenajare turistică a domeniului schiabil Izvoare

Modelul I (figura 62) se întâlnește în cazul amenajărilor de mici dimensiuni, prin valorificarea unui versant flancat la partea inferioară de o șosea sau o bază turistică modestă ca dimensiuni, iar instalația de transport pe cablu folosește același traseu cu pârtia de schi. Stațiunea montană Izvoare posedă un domeniul schiabil relativ redus, reprezentat de pârtiile de schi Cora, Brazi și Poiana Soarelui, dintre care doar pârtia Cora este funcțională.

Caracteristicele morfometrice și condițiile climatice sunt favorabile amenajării unei noi pârtii de schi cu dificultate medie în apropierea pârtiei Cora. Valorificarea corespunzătoare a pârtiilor de schi Poiana Soarelui și Brazi ar contribui la evoluția cantitativă a turiștilor prin crearea unor cursuri de schi pe pante mai puțin abrupte (figura 63). De asemenea, sunt condiții favorabile practicării schi fond-ului. Parcul de tubing și locurile pentru săniuș se pot extinde pe panta lină din apropierea Complexului turistic Izvoare și pot fi create noi mijloace de agrement precum plimbări cu căruța trasă de cai, plimbări cu snow-mobilul.

Figura 63. Model de amenajarea turistică a domeniului schiabil Izvoare

Modelul al II-lea, specific domeniului schiabil Cavnic, constă în amenajarea unor pârtii de schi paralele, de-a lungul unei căi de comunicație, de regulă cu funcționare independentă una față de cealaltă (figura 64).

Figura 64. Model de amenajare turistică a domeniului schiabil Cavnic

Amenajarea turistică a domeniului schiabil de la Cavnic presupune un proiect măreț, datorită faptului că Consiliul local a obținut aprobarea transformării unei parcele forestiere de pe Gutâiul Doamnei într-o pârtie de schi.

Figura 65. Model de amenajarea turistică a domeniului schiabil Cavnic

Dezvoltarea domeniului schiabil determină implicit și amenajarea unor parcări, datorită localizării pârtiilor de schi în apropierea DJ 109F, a unor noi centre de închiriere a echipamentului sportiv, înmulțirea tuburilor de zăpada artificială, amenajarea unui telescaun între domeniul schiabil și fostele mine și deschiderea unei școli de schi (figura 65). Realizarea unui post de radio și TV local ar contribui la realizarea bunei stări a turiștilor. De asemenea, se pot amenaja hoteluri sau pensiuni în apropierea pârtiilor de schi pentru a oferi turiștilor posibilitatea prelungirii șederii în localitatea Cavnic și implicit pentru creșterea duratei medii a sejurului și eliminarea sezonalității.

Zona turistică Mogoșa – Șuior oferă trei pârtii de schi cu dificultăți diferite. Aflată în apropierea DN 18, domeniile schiabile Șuior și Mogoșa prezintă resurse turistice atractive practicării sporturilor de iarnă și posibilități de odihnă și recreere în sezonul estival. Tipul de amenajare a pârtiilor de schi se suprapune modelului al III-lea, în condițiile în care varianta de amenajare compusă din două sau mai multe sectoare dispuse unul în prelungirea celuilalt (figura 66). Transportul pe cablu poate fi asigurat de un singur tip de instalație pe toată lungimea sau de variante combinate.

Figura 66. Model de amenajare turistică a domeniului schiabil Mogoșa – Șuior

Amenajarea turistică a domeniului schiabil de la Mogoșa – Șuior presupune realizarea unor centre spa, a două patinoare, dotarea cu tuburi de zăpadă și nocturne a tuturor pârtiilor de schi, dezvoltarea unor centre de închiriere a echipamentului sportiv și realizarea unor trasee marcate destinate sportului schi font (figura 67). În timpul estival, stațiunea ar putea deveni atractivă datorită centrului spa, a drumețiilor montane, pescuitului sau a plimbărilor cu hidrobicicleta pe lacul Bodi.

Figura 67. Amenajarea turistică a domeniului schiabil Șuior – Mogoșa

VI. 2. 1. 3. Amenajarea turistică a arealului protejat Creasta Cocoșului

Prin frumusețea peisajelor, aspectele originale și posibilitățile de desfășurare a activităților turistice, arealele protejate constituie importante resurse ce îmbogățesc patrimoniul turistic, diversificând oferta turistică a arealului montan Igniș – Gutâi. Constituirea arealelor protejate ca produse turistice se realizează în contextul amenajării și dotării corespunzătoare a acestora, acțiunile având la bază armonizarea funcțiilor lor științifice și turistice. Circuitele turistice din cadrul ariilor protejate au la bază zonarea turistică, accesul la peisajul și atracțiile turistice, cu scopul valorificării resurselor unicate.

Figura 68. Creasta Cocoșului

Zonarea este unul din cele mai importante instrumente pentru planificarea, dezvoltarea și amenajarea arealelor protejate și permite concentrarea vizitatorilor și a serviciilor turistice pe anumite porțiuni, existând astfel zone inaccesibile vizitatorilor, zone cu acces liber pentru vizitare și zone recreative cu amenajări pentru turiști, având centre de vizitare special amenajate. Erdeli și Gheorghilaș (2006) au constatat că sistematizarea arealelor protejate are în vedere divizarea teritoriilor în trei zone, în funcție de care se realizează accesibilitatea turistică și amenajarea bazei materiale turistice:

– zona sălbatică – constituie rezervația naturală propriu – zisă, care protejează global flora, fauna și peisajul, fiind supusă unui regim restrictiv activității umane și care se limitează doar la cercetarea științifică;

– zona de tampon – reprezintă o rezervație integrală, mai extinsă ca suprafață și înconjoară rezervația științifică, asigurându-i o protecție ecologică; este supusă unui regim restrictiv, însă permite anumite activități umane sau economice, fiind amenajate alei pentru circulație, baze de cazare sau alte construcții turistice;

– „preparcul” – reprezintă zona periferică și este construită în jurul parcului cu scopul de a pune la dispoziția vizitatorilor aceleași obiective naturale, cu o restricție strictă de ocrotire; acesta cuprinde cea mai mare parte a dotărilor turistice, asigurând dispersia lor ordonată în interiorul parcului.

Acțiunile permise în organizarea turismului în arealele protejate sunt legate de efectuarea unor trasee marcate, a unor filmări documentare legate de istoricul parcului și a obiectivelor protejate, care să evidențieze valoarea peisajului, practicarea unor sporturi precum echitația, canotajul sau schiatul, precum și cercetarea științifică, arealele protejate reprezentând adevărate laboratoare vii și stațiuni de cercetare.

Pentru evaluarea capacității de suport, Matei (2004) a implementat o metodologie care cuprinde cinci etape și care s-a aplicat cu succes unor destinații turistice din Africa și America Centrală:

analiza politicii managementului – răspunde nevoilor și așteptărilor managementului resurselor;

analiza obiectivelor resursei ecoturistice – se verifică dacă zonarea este adecvată, schimbările sunt de perspectivă, iar conflictele pot fi atenuate;

modificarea sau îmbunătățirea utilizării resursei – proiecția unor obiective care să aducă modificări sau îmbunătățiri;

identificarea factorilor biofizici, ecologici și sociali – ce influențează caracterul recreațional din punct de vedere calitativ și cantitativ;

determinarea capacității de suport a resursei – determinând atât capacitatea fizică de suport, cât și cea reală și efectivă sau permisivă.

Amenajarea turistică a arealului Creasta Cocoșului urmărește conservarea integrată a biodiversității, valorificarea unei atracții turistice cu caracter de unicat și dezvoltarea unui turism ecologic (figura 68). Erdeli și Gheorghilaș (1996) afirmă că în cazul arealelor protejate s-a trecut de la politica conservării „clasice” a naturii și protecția ei împotriva influențelor negative ale omului, la protecția naturii în folosul omului.

În prezent, în arealul protejat al Crestei Cocoșului se derulează un proiect cu scopul dezvoltării unor forme alternative generatoare de venit pentru comunitățile din apropierea rezervației, în urma căruia s-a amenajat un traseu turistic tematic cu o lungime de 256 m și patru puncte de informare turistică. Pentru dezvoltarea fenomenului turistic s-a propus prelungirea traseului turistic, amenajarea unor trasee turistice marcate și a unor puncte de belvedere (figura 69). Activitățile turistice predominante sunt drumețiile de durată diferită, circuitele tematice, schiul de fond, alpinismul și echitația. Un serviciu important ar putea fi considerat animația turistică, realizată de o echipă de amatori care să valorifice anumite itinerarii tematice și să-i stimuleze pe turiști să revină.

Figura 69. Model de amenajare turistică a ariei protejate Creasta Cocoșului

Amenajările viitoare ale arealului protejat Igniș – Gutâi pot ține seama de dezvoltarea unor terenuri de campare sau locuri pentru picnic în „preparc”, țarcuri de animale și poteci pedestre, ecvestre și ecologice în zona de tampon, amenajarea unor trasee turistice tematice. Dezvoltarea turismului ecvestru ar completa oferta turistică actuală a arealului montan Igniș – Gutâi, fiind destinat atât turiștilor străini, cât și populației autohtone. De asemenea, anumite blocuri eratice pot fi valorificate pentru alpinism, escaladă sau zboruri în tandem cu parapanta/parașuta.

Promovarea parcului se poate realiza prin intermediul unui material documentar, articole și cărți științifice, ghiduri ale parcului ce ar putea cuprinde circuite, trasee sau poteci marcate, parcurse atât la pas, cât și cu bicicleta. O promovare turistică eficientă ar contribui la transformarea obiectivului turistic într-un brand național și vizitarea acestuia de un număr mai mare de turiști.

VI. 2. 1. 4. Amenajarea turistică a Platoului vulcanic Igniș. Punct de plecare – Săpânța

Platoului Igniș prezintă un sector vulcanic cu numeroase abrupturi impresionante ce pot fi valorificate, dar și o zonă netedă convenabilă relaxării într-un cadru mioritic.

Figura 70. Amenajarea turistică a Platoului vucanic Igniș. Punct de plecare – Săpânța

Abrupturile stâncoase ale blocurilor eratice permit amenajarea unor locuri de escaladă, atât în timpul verii, cât și pe ghețari în timpul iernii. Amenajarea turistică cuprinde în proiectul său amenajarea izvoarelor minerale, a cascadelor, a punctelor de belvedere, realizarea unor panouri de informare turistică, marcarea traseelor turistice atât pietonale, cât și rutiere, realizarea unui centru de echitație (figura 70) și nu în ultimul rând relansarea arealului montan din punct de vedere turistic, printr-o ofertă diversificată și o promovare eficientă.

Prestatorii de servicii turistice urmăresc să includă în oferta turistică și drumețiile montane spre Platoul Igniș, realizând trasee atât la pas, cât și ecvestre sau cu bicicleta. Itinereriile tematice pot cuprinde cascadele de pe Valea Runcului, Piatra Săpânței sau peisajele montane inedite.

VI. 2. 1. 5. Amenajarea turistică a unei localități rurale

Studiu de caz: Desești

Conform Planului de Amenajare a Teritoriului Național (PATN), unitatea administrativ – teritorială Desești ocupă primul loc în cadrul evaluării potențialului de dezvoltare turistică în cadrul arealului montan Îgniș – Gutâi, datorită resurselor turistice naturale și antropice pe care le deține. Infrastructura turistică este însă foarte slab reprezentată, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Figura 71. Plan de amenajare a unității administrativ – teritoriale Desești

Ilieș (2007) a observat că punctele de plecare în amenajarea turistică a unei localități rurale se bazează pe o accesibilitate ridicată, dezvoltarea infrastructurii tehnice și turistice și existența serviciilor publice locale. Identificarea „pieselor” ce compun sistemul turistic al unui sat oferă posibilitatea elaborării unui proiect viabil, care se sprijină pe amenajarea unor structuri de primire cu funcție de cazare și alimentație, a unui centru de informare turistică, a unor centre meșteșugărești, trasee turistice marcate și omologate, spații pentru agrement, animație turistică și divertisment și puncte de belvedere.

Iuga (2012) susține că activitatea turistică și-a pus amprenta asupra modului de organizare a unor localități, determinând apariția unor complexe habituale armonioase, bine încadrate în ambianța montană. Astfel, un loc important în cadrul spațiului geografic montan îl ocupă așezările rurale a căror ofertă turistică tradițională contribuie la personalizarea turismului și conceperea unui brand de relansare turistică a zonei.

Amenajarea turistică a localităților Desești, Mara și Hărnicești (figura 71) se bazează pe potențialul turistic valoros existent și propune extinderea structurilor de primire cu funcție de cazare și alimentație publică, valorificarea instalațiilor tehnice țărănești specifice zonei, dezvoltarea semnalizării turistice și a unui centru de informare turistică, a unui centru de echitație și amenajarea unei stâne ecologice. Se urmărește promovarea turismului ecologic prin utilizarea unor mijloace de transport turistic nepoluante precum sania sau căruța trasă de cai, frumos amenajate, care să parcurgă anumite itinerarii tematice la cererea turistului. De asemenea, se are în vedere dezvoltarea stațiunii montane Izvoare, aflată în administrarea comunei Desești.

Activitățile de agrementul se îndreaptă spre echitație , rafting, escaladări, schi fond și zborul în tandem cu parapanta. În cadrul stațiunii montane Izvoare există un parc de aventuri ce dispune de trasee cu dificultate diferită.

Amenajarea păstrăvăriei Alex și a complexului din jur de la poalele Muntelui Gutâi determină un număr mare de turiști să poposească atât pentru a servi păstrăv proaspăt, cât și pentru a se relaxa într-un cadru specific maramureșean. Fenomenul turistic este în continuă expansiune datorită extinderii amenajărilor turistice.

În prezent, în localitatea Mara se amenajează cel puțin două unități de cazare, respectând specificul local și integrându-se armonios în teritoriu, ceea ce demonstrează că procesul de amenajare turistică este unul activ, dinamic și în continuă expansiune.

Localitatea Hărnicești reprezintă o zonă devalorizată din punct de vedere turistic, necesitând investiții în ceea ce privește infrastructura turistică.

Identificarea tendinței pieței turistice la nivel rural constituie o prioritate în elaborarea strategiei de dezvoltare locală, conservarea și promovarea autenticului și a specificului local. Petrea și Petrea (2001) consideră că printre factorii care stimulează dezvoltarea turismului rural și, implicit, amenajarea turistică a teritoriului rural trebuie enumerați creșterea nivelului de educație, creșterea duratei timpului afectat pentru recreere, ameliorarea transporturilor și comunicațiilor, creșterea cererii de oferte turistice personalizate și a interesului pentru menținerea sănătății, perfecționarea industriei de echipament sportiv și turistic, autenticitatea zonelor rurale, liniștea și confortul pe care îl oferă, creșterea numerică a pensionarilor care optează pentru vacanțe în mediul rural din motive de sănătate, trăirea unor experiențe inedite sau datorită tarifelor.

VI. 2. 1. 6. Amenajarea turistică a unei pensiuni agroturistice

Alecu și Constantin (2006) consideră că agroturismul este o formă de turism ce stimulează afirmarea identității comunității, conservarea și promovarea tradițiilor cultural istorice și a patrimoniului etno-folcloric al spațiului rural, iar turistul reprezintă elementul esențial și central, în jurul său gravitând întreaga activitate turistică.

Pensiunile agroturistice sunt pensiunile care asigură o parte din alimentația turiștilor cu produse proaspete, din producția proprie. Ilieș (2007) afirmă că pensiunile turistice rurale agroturistice pot fi specializate pe culturi agricole, animaliere, pomicole sau viticole.

Petrea și Petrea (2001) au observat că sistemul de cazare rurală din țara noastră s-a concretizat sub forma unor structuri de cazare amenajate în locuința proprietarului sub forma camerelor de oaspeți ce pot fi închiriate, distingându-se astfel:

– gospodăria agroturistică de cazare, fiind amenajată cu scopul deservirii micului dejun alături de cazare;

– gospodăria agroturistică de cazare și sejur, ce oferă pensiune completă pe lângă cazare;

– gospodăria agroturistică de cazare și sejur pentru copii, pregătită să ofere preparate obținute în gospodăria proprie, în proporție de peste 50% din totalul pensiunii complete, alături de cazare;

– fermele agroturistice, care oferă cazare, pensiune completă, servicii suplimentare și își asigură o parte din veniturile din activitatea turistică.

Pensiunile agroturistice din Maramureș au cunoscut o evoluție atât cantitativă, prin amenajarea unui număr din ce în ce mai mare de structuri, cât și calitativă, prin diversificarea ofertei turistice, utilizarea produselor din producția proprie într-o măsură mult mai mare, evoluția omologării celor mai multe pensiuni de la două la trei margarete, calificarea resursei umane implicată în activitatea turistică și a potențialului competitiv. Petrea și Petrea (2001) susțin că pe lângă resursele turistice naturale și antropice, sistemul de cazare și promovare, un impact major în determinarea calității produsului turistic îl prezintă primirea, descoperirea mutuală, animația și calitatea echipamentelor, astfel încât turistul trebuie să perceapă căldura, personalitatea și forța unei anumite tradiții. Primirea tradițională de bună calitate este o caracteristică indispensabilă turismului rural și reprezintă unul din principalele atuuri ale acestei forme de activitate.

Gampe și Măran (2009) oferă secretul realizării unei pensiuni de succes, parcurgând 10 pași. Aceștia pun accent pe localizare, amenajarea pensiunii turistice, servicii, gastronomie, animație, activitatea de marketing și management turistic, promovarea și integrarea pensiunii într-o rețea turistică, precum instruirea personalului implicat în activitatea turistică.

Pentru amenajarea pensiunii se ține cont de legislația în vigoare care prezintă cerințele necesare clasificării pensiunilor și nivelul dotării acestora. Amenajarea unei pensiuni agroturistice specializată pe produse pomicole (figura 73) determină realizarea unui proiect integrat care ține seama de valorificarea livezii și surprinderea fazelor culturilor prin intermediul unor ilustrații, fotografii sau pliante, integrarea instalațiilor tradiționale de rafinare a alcoolului în itinerarii tematice, realizarea unor preparate culinare bazate pe fructe sau crearea unor sucuri naturale, implicarea turiștilor în activitățile gospodărești, sau organizarea unor manifestări culturale cu specific. O astfel de activitate de desfășoară an de an în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș Bolyai, Extensia Sighetu Marmației (figura 72), mărul devenind atracția evenimentului, fiind valorificat prin rețete gastronomice specifice, legende autohtone, expoziții de fotografie etc.

Figura 72. Sărbătoarea mărului (Sursa: Silviu Bumbar, 2012)

Mărul și derivatele sale ar putea reprezenta motivația principală pentru o pensiune agroturistică din Țara Maramureșului.

În cadrul amenajării unei pensiuni agroturistice se ține cont de produsele și serviciile turistice oferite. Acestea trebuie să genereze în mintea turistului cele mai plăcute experiențe și îi permite să trăiască efectiv în cadrul unei familii. Amintirile plăcute îi vor determina pe turiști să se întoarcă și să recomande la rândul lor acea destinație turistică și structură de cazare și altor potențiali clienți.

Valorificarea produselor gospodăriei rurale poate genera creșterea rentabilității activității turistice precum și impunerea sentimentului de satisfacție pentru calitatea prestației. Aceste aspecte pot reprezenta premise favorabile pentru extinderea agroturimului în arealul montan Igniș – Gutâi.

Figura 73. Schiță de amenajare turistică a unei pensiuni agroturistice rurale

Agroturismul trebuie să se deruleze într-o viziune sistemică, prezentându-se ca o activitate complexă și bine consolidată, ce va putea să se alinieze la concurența spațiului european.

Toate modelele de amenajare reprezintă proiecții de amenajare turistică ale arealului montan Igniș – Gutâi, prezentând modalități de dezvoltare și valorificare ale potențialului turistic montan și ale infrastructurii turistice, prin îmbinarea analizei teritoriale cu activitatea științifică.

Capitolul VII. Strategia de amenajare turistică a arealului montan

Igniș – Gutâi

Arealul montan Igniș – Gutâi prezintă avantajul unei bune accesibilități, dată fiind poziționarea într-o zonă de graniță. Creșterea circulației turistice, diversificarea ofertei și creșterea calității serviciilor turistice sunt dezirate ce trebuie atinse pentru integrarea turismului montan al arealului Igniș – Gutâi în tendințele regionale, naționale sau internaționale. Pentru a reuși este nevoie atât de competiție, cât și de colaborare. Avantajele competitive determină personalizarea și individualizarea produselor și serviciilor turistice, în timp ce cooperarea influențează schimburile de experiențe și informații, modele de bune practici și dezvoltarea unei rețele de turism.

Rețeaua turistică urmărește modernizarea structurilor de primire turistică, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural și cultural, valorificarea pozitivă a resurselor naturale, dezvoltarea pachetelor turistice, extinderea și promovarea rețelei de centre turistice. Dezvoltarea durabilă a turismului nu are ca scop numai conservarea, protejarea, promovarea și valorificarea patrimoniului natural, antropic și cultural, ci și integrarea armonioasă a infrastructurii turistice în peisaj, pentru a evita disfuncționalitățile locale.

Realizarea unei rețele de turism care să includă totalitatea structurilor de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi obligă zonele de destinație turistică atât spre colaborare, cât și spre competiție, cu scopul extinderii zonei de impact și dezvoltării ofertei turistice prin stimularea interesului turiștilor către arealele izolate. Această modalitate de operare ce permite schimb de informații și experiențe reprezintă o oportunitate în creșterea forței de muncă și susținere în fața concurenței.

Metoda cea mai des utilizată în domeniul organizării turistice a spațiului geografic este analiza SWOT. Ciangă și Deszi (2007) descriu analiza SWOT ca fiind o metodă de analiză complexă, indispensabilă obținerii unui management strategic performant, a cărei rezultate constituie punctele de plecare în elaborarea și adoptarea deciziilor finale privind planurile, direcțiile de acțiune și strategiile de dezvoltare pe termen lung, mediu și scurt, vizeazând identificarea și obținerea factorilor de decizie într-un proces de asemenea avengură și complexitate. Specificul acestei metode constă în evidențierea caracteristicilor mediului intern și influențele mediului extern. Ianoș (2000) susține că analiza SWOT este o metodă cu mari perspective de utilizare în geografie, deoarece, printr-o generalizare și o esențializare critică a realității, se poate contribui la buna fundamentare a strategiilor și politicilor de dezvoltare.

Elaborarea strategiilor de dezvoltare și amenajare turistică precede etapei de analiză – diagnostic a teritoriului, în care au fost identificați principalii factori de dezvoltare și disfuncționalitățile existente în turismul zonal și stabilește conturarea polilor de creștere în domeniul dezvoltării turismului și modalități de valorificare oportună a potențialului turistic. Olaru (2005) susține că abordarea strategică are rolul de formulare a alternativelor strategice si de soluționare a problemelor dezvoltării si amenajării turistice a spațiului geografic.

Țigu (2001) realizează o meta-analiză a principalelor lucrări ce definesc strategia și observă evoluția concepției de la o abordare generală, la una mai profundă, evidențiindu-se diferențele dintre procesul de elaborare a strategiei și strategia propriu – zisă, cu componentele sale – misiunea organizației, obiectivele, opțiunile strategice, resursele, termenele și avantajul competitiv.

Ilieș (2007, p.139) susține că „strategia este știința și arta de a atinge un scop, în condiții de avantaj concurențial, competitiv”. Acesta oferă modelul de elaborare a strategiilor de amenajare turistică prin intermediul analizei SWOT, pentru care sunt necesare patru etape:

Efectuarea analizei SWOT;

Enunțarea strategiilor; corespund Prognozei

Elaborarea strategiilor;

Implementarea strategiilor. este supusă Organizării, Antrenării, Coordonării și

Control – Evaluării.

Strategiile de amenajare turistică a arealului montan Igniș- Gutâi se realizează pe termen scurt (1 – 2 ani), în funcție de tendințele cererii turistice, pe termen mediu (3 – 5 ani), vizând dezvoltarea si amenajarea infrastructurii turistice și pe termen lung (6 – 10 ani), perioadă în care se vor amenaja noi puncte, obiective, stațiuni, centre, subzone și zone turistice, baze de agrement sau de tratament balnear, care să satisfacă o gamă variată de motivații și necesități ale viitoarei cereri turistice.

Programele strategice de amenajare turistică sunt legate de realizarea unor conexiuni între principalii poli de creștere și zonele adiacente, cu scopul obținerii unui grad optim de sustenabilitate și valorificării localităților riverane cu resurse turistice neexploatate.

Neacșu et al. (2006) încadrează perspectivele dezvoltării turismului românesc în contextul restructurării și privatizării economiei. Aceștia trasează direcțiile de dezvoltare ale turismului românesc, dintre care principalele acțiuni vizează:

– alinierea turismului la standardele europene și creșterea competitivității ofertei turistice prin valorificarea optimă a potențialului turistic, modernizarea, dezvoltarea și diversificarea structurilor turistice;

– perfecționarea continuă a cadrului organizatoric și legislativ necesar dezvoltării unui turism competitiv și schimbarea conceptelor manageriale de ansamblu;

– diversificarea și creșterea calității serviciilor turistice și a celor conexe;

– comercializarea produselor turistice românești pe piața internațională;

– recâștigarea piețelor externe tradiționale pierdute și pătrunderea pe noi piețe emitente;

– dezvoltarea și diversificarea turismului pe segmente țintă, în special pentru populația autohtonă;

– perfecționarea continuă a resursei umane implicate în turism;

– dezvoltarea și modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare și aeriene;

– diversificarea ofertei, prin crearea de produse noi, competitive, punându-se accent pe ecoturism și dezvoltarea durabilă a turismului;

– diversificarea și creșterea ofertei de agrement în toate formele de turism, atenuându-se caracterul sezonier, prin asigurarea unei duble funcționalități a stațiunilor turistice.

Dintre principalele obiective strategice ale dezvoltării turismului montan din România enunțate de Cândea et al. (2006), arealului montan Igniș – Gutâi i se pretează valorificarea superioară și științifică a potențialului turistic montan, dezvoltarea stațiunilor existente și echiparea lor cu noi unități de cazare, masă și agrement, extinderea domeniului schiabil prin crearea unor noi pârtii de schi, susținerea colaborării și cooperării dintre public și privat, atragerea unor noi segmente țintă de turiști și diversificarea ofertei turistice. În prezent există câteva proiecte naționale și internaționale de amenajare turistică a zonei montane Igniș – Gutâi, cum ar fi Superski în Carpați cu subprogramul Schi în România, având ca obiective modernizarea și extinderea pârtiilor existente sau realizarea de noi pârtii de schi în vederea asigurării condițiilor pentru practicarea sporturilor de iarnă la standarde internaționale și Acces to Mountain, ce urmărește identificarea și marcarea unor trasee de bicicletă în Munții Gutâi.

Dacă în trecut prețul determina concurența destinațiilor turistice, în ultimul deceniu acesta a avut nevoie și de alte variabile pentru a determina competitivitatea și a le transforma în clustere. Rotariu (2008) definește destinația de tip cluster ca un grup de atracții turistice, intreprinderi și instituții direct sau indirect implicate în turism, care sunt concentrate într-o anumită arie geografică. Autorul susține că în ultimii ani produsul fundamental în turism este experiența (trăirea) destinației, punând accent pe competitivitatea destinației turistice ca punct central al politicilor din turism. Aceasta determină crearea unui sistem care monitorizează, controlează, crește calitatea și eficiența turismului și protejează mediul, având un impact economic, socio-cultural și ecologic.

Pentru a evalua capacitatea de concurență a unei destinații se folosesc o serie de modele elaborate de teoria turistică. Modelul Ritchie și Crouch este considerat cel mai cuprinzător model, acesta fiind considerat atât un mijloc de comunicare, un model de management, cât și un instrument pentru auditul destinației turistice.

Modelul pornește de la ipoteza că există un avantaj comparativ și unul competitiv. Avantajul comparativ reflectă resursele pe care destinația le poate mobiliza, iar avantajul competitiv e stabilit ca rezultat al întrebuințării resurselor. La nivel macro, modelul înglobează componentele de analiză teritorială ale mediului geografic, climatic, demografic, economic, socio-cultural, politic, ecologic și tehnologic, iar la nivel micro, avantajul competitiv este determinat de furnizorii direcți și colaterali implicați în activitatea turistică, segmentul țintă vizat, destinațiile concurente, managementul de organizare a destinației turistice, activitățile de agrement și divertisment etc. Sunt luate astfel în considerare localizarea, siguranța destinației, tarifele practicate, interdependențele destinației sinergetice sau adverse, imaginea destinației și capacitatea de exploatare.

Strategia de dezvoltare și amenajare este determinată astfel de două direcții de acțiune.

Prima se axează pe politica, planificarea și dezvoltarea destinației turistice (DPPD), care înglobează misiunea, scopul, obiectivele, strategiile, proiectele, planurile și programele, oferind factorii de succes pentru realizarea unei strategii pe termen mediu și lung, iar a doua urmarește managementul destinației (DM) prin organizarea administrativă și managerială a zonei receptoare de turiști, activitatea de marketing turistic, calitatea serviciilor, studii de cercetare a pieței turistice, dezvoltarea tuturor resurselor și rezolvarea situațiilor de criză.

Utilizarea modelului Ritchie și Crouch în strategia de dezvoltare și amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi a impus o abordare integrată a turismului, axată atât pe avantajul comparativ, ce determină extinderea fenomenului turistic către localitățile riverane, pentru realizarea unui grad optim de sustenabilitate, cât și pe avantajul competitiv, care evidențiază principalii poli de creștere și dezvoltare turistică. Realizarea unei rețele de turism va influența pozitiv, pe termen scurt, managenentul activității turistice a arealului montan Igniș – Gutâi prin identificarea fluxurilor și vadurilor turistice, evoluția cantitativă și calitativă a infrastructurii tehnice și turistice, calitatea ofertei, exigențele cererii și analiza tuturor tipurilor de resurse, punând accent însă pe profesionalismul resursei umane implicate în activitatea turistică. Pe termen lung, proiectul urmărește transformarea arealului într-un brand turistic, dezvoltarea stațiunilor montane și a domeniului schiabil.

VII. 1. Efectuarea analizei SWOT

Pentru a putea efectua analiza SWOT trebuie identificat domeniul de cercetare și ales un titlu reprezentativ pentru proiectul de amenajare turistică. Arealul montan Igniș – Gutâi are nevoie de o atenție deosebită în organizarea și desfășurarea activităților turistice, pentru a valorifica resursele turistice naturale și antropice. Relieful predominant muntos, cu peisaje pitorești prezintă istoria bogată și moștenirea culturală a maramureșenilor. Condițiile climaterice și atracțiile turistice existente oferă o atractivitate deosebită, fiind susținute și pe poziționarea în zona de graniță. Infrastructura turistică susține dezvoltarea diferitelor forme de turism practicabile în zonă. Gradul de ocupare al structurilor de primire turistică este acceptabil pe parcursul anului, fiind mai ridicat în perioada vacanțelor sau a sărbătorilor laice.

Ceea ce își propune studiul de față este să relanseze oferta turistică și să promoveze produse noi pe piața turistică. Astfel, se urmărește dezvoltarea cooperării și a colaborării dintre structurile de primire, cu scopul creării unor avantaje competitive. În urma analizei diagnostic, cel mai reprezentativ titlu pentru realizarea unei strategii de dezvoltare și amenajare turistică în zonă este „Arealul montan Igniș – Gutâi, o destinație turistică complexă”, cu influențe clare asupra prognozei turistice.

În etapa următoare se fixează obiectivul general ce stă la baza cercetării. Acesta se referă la „realizarea unei rețele de turism care să includă totalitatea unităților de cazare și să lege principalii poli de dezvoltare turistică ai arealului montan Igniș – Gutâi, până la finele anului 2015, cu scopul de a crește atractivitatea ofertei turistice din zonă și de a transmite o informare turistică coerentă”

În conformitate obiectivul general, sunt identificate punctele tari, punctele slabe,

oportunitățile și amenințările ce influențează structurile de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi, fiecare categorie fiind analizată separat.

Ilieș (2007) afirmă că punctele tari reprezintă aspecte de ordin intern, de factură pozitivă, prin a căror valorificare se pot obține avantaje competitive în atingerea obiectivului stabilit. În identificarea și evaluarea punctelor tari în cadrul procesului de elaborare a strategiei de amenajare turistică se ține cont de potențialul pozițional și de accesibilitate, de nivelul resurselor disponibile, sau de orice aspect ce poate oferi un avantaj în atingerea obiectivului stabilit. Țigu (2001) analizează punctele forte și punctele slabe ale sistemelor prin prisma resurselor turistice, a infrastructurii de servicii turistice, înterprinderilor sau alte instituții turistice, produselor turistice, a ofertei complementare, a cererii turistice și a politicii de marketing.

Punctele tari caracteristice structurilor de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi și care influențează activitatea turistică din zonă sunt:

poziționare geografică avantajoasă;

accesibilitatea rutieră, feroviară și aeriană în arealul de studiu;

accesibilitatea structurilor de cazare în cadrul vetrei localității;

potențial turistic montan valoros, format din resurse naturale și antropice;

climatul montan favorabil;

conservarea patrimoniului cultural istoric, etnografic și etnocultural și promovarea lor prin evenimente folclorice;

existența unei game largi de festivaluri și manifestări cultural – artistice;

existența obiectivelor aflate în patrimoniul UNESCO;

unicitatea unor obiective turistice;

dezvoltarea unor numeroase tipuri de turism;

participarea la activitățile gospodărești și inițiere în arta meșteșugurilor;

populația autohtonă este ospitalieră, amabilă și primitore;

diversitatea culinară

Punctele slabe reprezintă aspecte urmărite tot în mediul intern, de factură negativă, ce pot compromite atingerea obiectivelor (Ilieș, 2007). Structurile turistice cu funcțiuni de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi prezintă următoarele puncte slabe expuse de asemenea sub forma unei liste de idei operaționale:

– distanțe mari între locațiile de primire turistică și principalele zone emițătoare;

– repartiția spațială inegală a structurilor de cazare, îngreunând organizarea turistică a spațiului turistic montan;

– spațiile de campare sunt reduse și de slabă calitate;

– suprafața redusă a parcărilor și lipsa grupurilor sanitare în zonele turistice;

– lipsa investițiilor în infrastructură;

– rețeaua redusă a centrelor de informare turistică;

– ineficacitatea mijloacelor de transport pe cablu;

– altitudinile relativ reduse și caracteristicile morfometrice nu permit amenajarea unor pârtii de schi la nivelul celor consacrate pe plan mondial;

– influența sezonalității asupra dezvoltării stațiunilor montane;

– slaba semnalizare turistică;

– starea nesatisfăcătoare a infrastructurii de transport;

– lipsa proiectelor de dezvoltare turistică integrată a localităților;

– lipsa unei baze de date care să cuprindă informații reale și reactualizate privind structurile de cazare;

– nivelul deficitar de pregătire a resurselor umane din turism;

– promovarea ofertei și a destinațiilor turismului montan este ineficientă;

Oportunitățile și amenințările aparțin mediului extern și reprezintă o prospectare a teritoriului cu scopul obținerii acelor informații ce se pot transforma în avantaje competitive. Ianoș (2002) analizează oportunitățile și amenințările mediului extern din perspectivă politică, economică, social – culturală, demografică, precum și a mediului specific pieței turistice, în ceea ce privește cererea turistică globală și concurența pe piața turismului montan.

Oportunitățile reprezintă acele conjuncturi favorabile prin a căror valorificare pot să obțină rezultate pozitive. Dintre oportunitățile ce ar influența pozitiv rețeaua de turism amintim:

interesul turiștilor față de brand-ul maramureșean;

crearea unei imagini pozitive a turismului montan ca destinație turistică;

atragerea investitorilor străini și surse de finanțare pentru infrastructura turistică;

extinderea amenajărilor turistice în zonele slab dezvoltate turistic;

dezvoltarea unei rețele de turism care să cuprindă cât mai multe zone

turistice, în vederea realizării unui turism integrat;

realizarea unei baze de date ce prezintă situații actuale ale tendinței pieței

turistice, produsele și serviciile oferite, unitățile de cazare și evenimentele sau manifestările cultural – istorice din acest areal;

– realizarea unor studii de piață care să vină în sprijinul investitorilor;

– crearea unei rețele de centre de informare turistică în zonele turistice;

dezvoltarea colaborării dintre sectorul public și cel privat;

îmbunătățirea cooperării cu agențiile de turism și unitățile concurente;

– elaborarea unor pachete turistice promoționale;

– asigurarea dezvoltării durabile a potențialului turistic;

– dezvoltarea unor amenajări turistice care să permită extinderea sezonalității turistice

– promovarea turistică activă și diversificată a structurilor de cazare aferente arealului prin intermediul mass – media sau a materialelor de promovare;

– promovarea unei oferte turistice originale și competitive, a specificului local, a culturii, tradițiilor, stilului de viață și meșteșugurilor;

– valorificarea animației turistice ca serviciu ce transformă oferta turistică în experiențe inedite;

Amenințările sunt considerate a fi limite care împiedică dezvoltarea turismului montan. Ilieș (2007) specifică faptul că oportunitățile nevalorificate se pot transforma în amenințări. Identificarea amenințărilor împiedică apariția unor situații neprevăzute în elaborarea strategiei de amenajare turistică. În cazul arealului montan Igniș – Gutâi, amenințările sunt influențate de:

concurența puternică pe piața europeană a turismului montan;

implementarea lentă a practicilor manageriale moderne;

criza economică mondială ce afectează turismul maramureșean;

slaba implicare a comunităților locale în dezvoltarea turismului;

slaba dezvoltare a infrastructurii turistice și generale;

gradul de sustenabilitate turistică a unei destinații turistice;

impactul negativ al amenajărilor turistice asupra mediului;

mentalitatea conservatoare a populației;

insuficiența materialelor de promovare tipărite în limbi de circulație internațională;

Componentele analizei SWOT au în vedere realizarea unei imagini de ansamblu

a structurilor de cazare aferente zonei montane Igniș – Gutâi și valorificarea potențialului și infrastructurii turistice, prin intermediul strategiilor de dezvoltare și amenajare turistică.

VII. 2. Enunțarea strategiei

Formularea strategiei se realizează în urma unor combinații ingenioase între punctele tari, punctele slabe, oportunități și amenințări, în conformitate cu obiectivul stabilit (tabelul 13). Astfel, în cadrul acestei etape se stabilesc strategiile de tip SO (puncte tari – oportunități), ST (puncte tari – amenințări), WO (puncte slabe – oportunități) și WT (puncte slabe – amenințări). Ianoș (2000) confirmă că potențialul de dezvoltare poate fi susținut sau excelent, dar într-un mediu riscant în cazul strategiilor de tipul SO și ST, iar strategiile de tipul WO ȘI WT prezintă un potențial foarte slab de dezvoltare, într-un mediu favorabil sau o dezvoltare imposibilă (figura 74).

Figura 74. Situații de plasare a sistemului teritorial în raport cu componentele analizei SWOT (sursa: Ianoș, 2000, p. 145)

Enunțarea strategiei de dezvoltare și amenajare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi se va axa în special pe realizarea unei rețele de turism care va valorifica atât avantajul comparativ al structurilor de cazare și oferta lor turistică, cât și pe avantajul competitiv al acestora, pentru a pune la dispoziția turiștilor produse turistice complexe și autentice.

Tabelul 13. Exemplificarea modului de enunțare a strategiilor în cadrul proiectului de dezvoltare a rețelei de turism în arealul montan Igniș – Gutâi

VII. 3. Elaborarea strategiei

Elaborarea se face pentru fiecare strategie în parte, ținând cont de obiectivele strategice, activități, toate tipurile de resurse, metodele folosite și termenele respectate.

Pentru exemplificare etapelor ce urmează, s-a elaborat o singură strategie, cea de

tipul SO (puncte tari–oportunități), deoarece toate respectă același demers. Aceasta urmărește:

„Valorificarea și promovarea potențialului turistic montan prin intermediul unui portal ce conține informații privind resursele turistice naturale și antropice, tendința pieței turistice, unitățile de cazare existente, produsele și serviciile oferite, tipurile de turism întâlnite, evenimentele și manifestările culturale, cu scopul creării unei imagini pozitive a destinației turistice Igniș – Gutâi, până la finele anului 2015”.

După alegerea tipului de strategie ce urmează a fi elaborată, se fixează obiectivele strategice în conformitate cu strategia. Ilieș (2007) susține că obiectivul strategic se extrage din enunțul strategiei, iar pentru a fi viabil trebuie să răspundă regulii SMART – să fie specific, măsurabil, clar formulat, realizabil și să aibă limite de timp. În cazul de față obiectivul este Realizarea unui portal, iar elementele de sprijin sunt:

specific – valorificarea și promovarea potențialului turistic montan;

măsurabil – baza de date va conține toate unitățile de cazare existente în teritoriu de studiu, informațiile fiind reale și reactualizate;

aplicabil – crearea unei imagini pozitive a destinației turistice Igniș – Gutâi;

realizabil – să conțină informații privind resursele turistice naturale și antropice, tendința pieței turistice, unitățile de cazare existente, produsele și serviciile turistice, tipurile de turism întâlnite, evenimentele și manifestările culturale;

să aibă limite de timp – până la finele anului 2015.

Obiectivul poate fi atins numai prin intermediul unor activități specifice.

Acestea reprezintă faze de acțiune ce asigură realizarea scopului propus. În cazul de față, aceste activități urmăresc:

stabilirea echipei, a metodologiei de lucru și elaborarea conceptului de rețea de turism;

prospectarea în teren – realizarea unor studii de marketing privind cererea turistică, completarea fișelor de prospectare a unităților de cazare etc. ;

prelucrarea primară a datelor;

crearea design-ului rețelei de turism și zonarea funcțională și turistică a arealului montan Igniș – Gutâi;

realizarea unor centre de informare turistică echipate corespunzător care să permită o promovare eficientă a turismului în zonele –țintă.

realizarea unor trasee turistice comune;

dezvoltarea semnalizării turistice;

dezvoltarea unui portal comun care să cuprindă baze de date și informații turistice privind arealul montan Igniș – Gutâi;

crearea unui logo și a unui slogan specific arealului montan Igniș – Gutâi;

conceperea unor materiale publicitare de informare și promovare a turismului integrat, inclusiv evidențierea oportunităților de investiții în acest domeniu (broșuri despre motivele tradiționale în arta populară, modul de viață tradițional, turismul rural, pliante cu sporturile de iarnă sau cu bisericile de lemn, album foto despre turismul maramureșean, vederi, hărți, panouri pentru informarea turiștilor, portal WEB, postere, portofolii de prezentare etc.)

promovarea portalului prin spoturi TV, comunicate de presă etc.;

evaluarea rezultatelor prin identificarea numărului de turiști care accesează portalul, impresiile turiștilor etc.

Resursele sunt foarte importante în realizarea proiectelor. Orice proiect consumă resurse, indiferent dacă e vorba de resurse umane, financiare, materiale, informaționale sau de timp. Orice tip de resursă trebuie convertită în final în resursă financiară, respectiv în valori bănești.

Resursa umană este foarte importantă atât în conceperea proiectului, cât și în derularea lui. Competențele profesionale, calitățile individuale și experiența contribuie la buna realizare a proiectelor. Resursele umane sunt piesele de bază pe care se spijină și celelalte resurse. Pentru realizarea portalului de turism în urma realizării unei rețele de turism este nevoie de un leader de proiect care să gestioneze situațiile de criză, să coordoneze echipa și să aleagă logo –ul și sloganul specific arealului; un operator PC care să realizeze portalul; trei agenți de turism care se ocupă cu prospectarea turistică, pentru zonele Țara Maramureșului, Cavnic-Baia Sprie și Baia Mare-Seini; șase agenți de turism care să propună trasee turistice cu diferite mijloace de transport, să coordoneze și să reactualizeze informațiile din teren, de la centrele de informare turistică înființate sau dezvoltate, în cazul celor existente, în localitățile Săpânța, Sighetu Marmației, Cavnic, Baia Sprie, Baia Mare și Seini; un specialist/ topograf în realizarea materialelor cartografice în programele Corel Draw 15 și ArcGis 10; zece studenți voluntari care să realizeze semnalizarea turistică a arealului Igniș – Gutâi sub supravegherea unui conducător de grup; doi specialiști în marketing ce vor realiza materialele publicitare de informare și promovare turistică; un agent de turism care să se ocupe de promovarea turistică. Pentru ocuparea acestor posturi se poate realiza un concurs pe baza unui interviu și a unui CV sau un concurs de managenent și probă practică.

Resursele materiale sunt formate din totalitatea bunurilor materiale utilizate în cadrul proiectelor. Pentru studiul de față ar fi nevoie de 10 PC conectate la internet, 6 imprimante format A3, consumabile, 10 aparate foto, 3 camere video, marcaje și vopsea pentru procesul de semnalizare turistică, 3 spații pentru realizarea centrelor turistice și amenajarea celor existente.

Toate tipurile de resurse trebuie convertite în bani, deoarece personalul trebuie plătit, bunurile materiale trebuie cumpărate, informațiile trebuie apreciate valoric, iar timpul se exprimă în resursă financiară.

Resursele financiare necesare realizării unui portal ce va promova rețeaua de turism dezvoltată în arealul montan Igniș – Gutâi se rezumă la 10000 E. Din aceștia se vor plăti construcțiile necesare centrelor de informare turistică, studiile de marketing și bunurile materiale. Pentru promovarea ofertei, plătirea unor taxe până în perioada de amorizare a investiției, au rămas 10000 E, din care sunt plătiți angajații în primele luni de funcționare și taxele obligatorii. Realizarea unui Proiect de finanțare, cu o sumă de 20 000 E, ar acoperi valoarea investiției până în perioada de amortizare.

Resursele informaționale sunt necesare atât în stabilirea strategiei, dar mai ales în elaborarea acesteia, când vine nevoie de informații necesare unor activități sau metode. Resursele informaționale indispensabile în realizarea unui portal ce valorifică și promovează o rețea de turism a tuturor unităților de cazare din teren sunt reprezentate de studii de marketing, studierea pieței turistice, know-how în domeniul amenajărilor turistice, date privind circulația turistică, informații privind prelucrarea primară a datelor, impresiile și recomandările turiștilor

În cadrul resurselor de timp, trebuie să se facă diferența între resursa de timp, alocată în ore și limite de timp, mai exact, perioada în care de desfășoară o activitate. Pentru fiecare activitate aleasă pentru atingerea obiectivului s-au stabilit termene și limite ce urmează a fi puse in practică, în urma implementării proiectului (tabelul 21).

Metodele sunt necesare în atinegrea obiectivului. Ele coordonează activitatea pentru conceperea și derularea cu succes a proiectului. Pentru dezvoltarea portalului ce promovează rețeaua turistică metodele sunt alese în funcție de activitate. În prima parte, respectiv în faza de prospectare și concepere se folosesc ancheta, studii despre piața turistică, metode de scalare precum Scala Likert, Scala lui Stapel, Diferențiala semantică, Metoda Fishbein – Rosenberg, Metoda Cauză – Efect etc, în timp ce în a doua parte a proiectului, în faza de promovare, vânzare și derulare, se folosesc mai ales metode manageriale, de conducere și gestionare. Acestea sunt : Regula lui Paretto, Sistemul ABC, delegatorul de competențe etc.

Termenele corespund limitelor de timp, detaliate în subcapitolul „Resurse de timp”. Termenele generale se referă la data de început a proiectului și la data în care trebuie să se emită primele concluzii după darea lui în funcțiune. Astfel, proiectul de realizare a unui portal care să valorifice și să promoveze rețeaua de turism dezvoltată în arealul montan Igniș – Gutâi are ca dată de început 1. X. 2013 și va fi finalizat în data de 31.XII.2015 (tabelul 14).

Tabelul 14. Prezentarea resurselor de timp și a limitelor de timp în cadrul Proiectului de realizare a unui portal turistic ce valorifică și promovează o rețea de turism a unităților de cazare existente în arealul montan Igniș – Gutâi

Implementarea strategiei va fi posibilă odată cu stabilirea echipei de proiect, care va aduce modificări sau va completa strategia de amenajare turistică și dezvoltare integrată a arealului montan Igniș – Gutâi. Fiecare etapă este importantă în realizarea proiectului, iar succesul acestuia depinde de buna desfășurare, organizare și gestionare a situațiilor, resursa umană având un rol important.

Capitolul VIII. Promovarea turistică

Strategia de promovare este parte integrantă a Strategiei generale de relansare a turismului românesc (2004), Asociația Națională a Turismului (ANT) accentuând faptul că fără a crește calitatea produsului turistic (începând de la atitudinea personalului, până la prestația propriu-zisă), acțiunile de promovare nu-și ating scopul de a atrage cât mai mulți turiști. Promovarea turistică va ține seama de optica, obiectivele și politica de ansamblu din domeniul turismului, mijloacele utilizate fiind alese în funcție de segmentul țintă vizat.

Misiunea arealului montan Igniș – Gutâi este de a crea un cadru unitar care urmărește valorificarea superioară a potențialului turistic, amenajarea turistică a teritoriului și promovarea arealului ca o destinație turistică complexă, cu scopul de a întregi imaginea atractivă a turismului maramureșean. Fiind un domeniu influențat de interdisciplinaritate, amenajarea turistică a teritoriului va antrena și valorifica specificul local, va oferi un context favorabil dezvoltării activităților economice și investițiilor și va diminua diferențele de ordin teritorial.

Viziunea arealului de studiu pe termen lung este de a conserva identitatea culturală și istorică bine definită într-un cadru natural bine protejat și dezvoltat și de a deveni o destinație turistică europeană, atractivă prin obiectivele și atracțiile turistice locale și prin serviciile pe care le va pune la dispoziția turiștilor. Mediul economic local va fi avantajat de activitățile turistice inovative care îi vor conferi un grad ridicat de competitivitate, iar produsele maramureșene vor fi recunoscute pe piețele europene pentru calitatea și specificitate lor.

Promovarea turistică se realizează sub diverse forme, cele mai frecvente modalități de promovare realizate de unitățile de cazare fiind internetul și materiale tipărite sub forma cărților de vizită sau pliante.

Cea mai ieftină și utilizată modalitate de promovare turistică a arealului montan Igniș – Gutâi este cea directă, numită și reclama „din gură în gură” (Simon, 2012), realizată de către turiștii care au vizitat acea unitate de cazare și comunică mai departe informații apropiaților sau celor interesați, pe paginile de forum, povestind despre experiențele trăite și împărtășind păreri. Astfel, este indicat a se realiza un feed-back pozitiv pentru îmbunătățirea serviciilor oferite prin observarea comportamentului, a atitudinii turistului și prin exprimarea trăirilor față de serviciile și produsele consumate. Prestatorii de servicii turistice trebuie să țină cont atât de părerile pozivite, dar și de cele negative, în scopul realizării unor servicii de calitate. Un studiu realizat de experții nord – americani și prelucrat de Ștefănescu și Jugănaru (2006) demonstrează că reclama negativă este mult mai promovată decât cea pozitivă în condițiile în care:

un client mulțumit va vorbi frumos despre prestatorii de servicii turistice la 3 persoane;

un client nemulțumit va vorbi de rău la 11 persoane

probabilitatea este că doar 1 din 22 de clienți nesatisfăcuți va reclama

în concluzie, fiecare reclamație înseamnă că, de fapt, 242 persoane au informații negative despre serviciul oferit.

Dezvoltarea durabilă în contextul societății moderne vizează îmbunătățirea accesului la informație și comunicare, prin integrarea soluțiilor electronice și a avantajelor oferite de internet în toate sferele de activitate. Prin intermediul acstuia, informația transmisă depășește limitele spațiale și de timp, utilizând costuri reduse în comparație cu alte modalități tradiționale de promovare. Având o capacitate mare de stocare, destinația turistică promovată poate furniza date cu ajutorul textului, graficelor, hărților, imaginilor etc. Promovarea eficientă a unităților de cazare presupune realizarea unei pagini web proprie, publicitatea pe site-ul de socializare facebook sau pe paginile de tip blog, ca ultim trend în promovarea turistică on-line a unităților de cazare sau a destinațiilor turistice, dar și identificarea motoarelor de căutare cu un ranking mai mare și promovarea pe aceste pagini de internet specializate. Pe site-urile turistice există însă și unități de cazare neînregistrate, nefuncționale sau neexistente în teritoriu și a căror ofertă turistică este promovată, îngreunând crearea unei imagini statistice privind circulația turistică și producând o imagine negativă în mintea turistului privind regiunea și calitatea serviciilor turistice.

Simion (2012) accentuează importanța unei piețe turistice virtuale și propune realizarea unui sistem informatic care să ajute turistul în alegerea unității de cazare în funcție de nevoile sale. Aceasta susține că utilizarea sistemelor expert în evaluarea destinațiilor turistice și a serviciilor oferite vor îmbunătăți promovarea ofertei serviciilor turistice ale județului Maramureș. Dintre acestea, a detaliat scenariile IF-THEN care pot evalua beneficiile destinațiilor turistice din mai multe puncte de vedere, obținându-se informații utile pentru procesul decizional. Altfel, luarea unei decizii este de cele mai multe ori o sarcină dificilă și consumatoare de timp pentru cei care își propun să aleagă din multitudinea de variante posibile, toate metodele clasice folosind o cantitate mare de date și necesitând o lungă serie de calcule. Modelul propus de Simion (2012) constituie o soluție în promovarea cu succes a ofertei turistice. Implementarea portalului ce conține informații despre resursele turistice, potențialul de dezvoltare, infrastructura turistică, tendința pieței turistice, tipurile de turism existente sau calendarul evenimentelor poate atrage clienți atât din țara noastră cât și din străinătate.

Proiectarea unui portal care va valorifica și promova potențialul turistic montan al arealului Igniș – Gutâi ajută potențialul turist să-și creeze o imagine globală asupra dezvoltării turismului în zonă și să obțină informații eficiente despre unitățile de cazare înregistrate și existente în teritoriu, permițând compararea ofertelor și alegerea celei optime. Până în prezent, anumite unități de cazare sunt promovate pe diferite site-uri de specialitate, informațiile privind oferta turistică fiind însă sumare, iar sistemele de rezervare computerizată sau de evaluare a ofertei turistice în funcție de preferințele turistului sunt inexistente. Scopul realizării acestui portal este de a furniza informații complete legate sub forma unei “pânze de păianjen” privind resursele turistice naturale și antropice, tendința pieței turistice, unitățile de cazare existente, produsele și serviciile oferite, tipurile de turism întâlnite, evenimentele și manifestările culturale, cu scopul creării unei imagini pozitive a destinației turistice Igniș – Gutâi. Acesta va conțin texte, date statistice reale și reactualizate în urma anchetei de teren, imagini, clipuri video sau audio, animații, sub forma unui tot unitar. Evaluare rezultatelor se realizează atât sub aspect cantitativ, prin identificarea numărului de potențiali turiști care vizitează portalul pentru a obține informații și observarea evoluției numărului de turiști în zonă, dar și calitativ, prin identificarea tendinței pieței turistice, a gradului de mulțumire al turiștilor față de produsele și serviciile consumate, atitudinea prsonalului implicat în turism.

Funcționalitatea eficientă a portalului de turism este influențată de abordarea integrată a turismului și impactul pozitiv avut asupra turiștilor.

VIII. 1. Promovarea ofertei turistice existente

Județului Maramureș i s-a oferit o importanță științifică deosebită la începutul anilor `80 ai secolului trecut, moment în care au fost publicate o serie de monografii și ghiduri turistice (Nădișan&Bandula, 1980; Retegan et al., 1980; Posea et al., 1980).

De-a lungul timpului, acesta a fost analizat și cercetat, cu scopul valorificării potențialului turistic, conservării stilului tradițional de viață al populației autohtone și promovării ofertei turistice pe piața internă și internațională.

Man și Gaftone (2003) valorifică “tezaurul din centrul geografic al Europei” prin intermediul unui album, oferă imagini inedite ale resurselor turistice naturale și antropice, ale așezărilor omenești, datinile, obiceiurile, tradițiile și civilizația lemnului.

Theodorescu (2005) a denumit Maramureșul drept “Țara de la miazănoapte” în Revista de cultură și turism. Alături de alți colaboratori au dedicat un număr artei bisericilor maramureșene de lemn, instalațiilor tehnice țărănești de pe Valea Cosăului, Mănăstirii Peri, Cimitirului Vesel și principalelor obiective turistice antropice, Udătoriului din Șurdești, precum și activităților gospodărești.

Goja și Andreescu (2006) atribuie Maramureșului niște atribute demne de a transforma acest teritoriu într-un brand turistic, precum:

“Maramureș – un nume atât de vechi…”;

Maramureș – “buricul pământului”;

Maramureș – “țară veche”.

Încă de la aceste titluri acaparează atenția potențialului turist și îl invită într-o călătorie virtuală, prin intermdiul ghidului turistic, pentru a descoperi un cadru geografic de excepție, încărcat cu vestigii istorice. Cititorii descoperă modul de viață tradițional și specificul local maramureșean prin realizarea unor trasee maramureșene, în care vor întâlni diferite tradiții și obiceiuri.

La pas prin Maramureș (2007) reprezintă un ghid al principalelor trasee turistice realizate la nivelul fiecărei “țări” din Maramureș, cercetarea de față valorificând în special traseele montane ale Maramureșului Istoric și Țării Codrului, mai exact acele areale suprapuse Munților Igniș – Gutâi.

Revista Force Tourism (2011) a realizat un număr privind Maramureșul ca destinație județeană, oferind date privind poziționarea geografică, repere istorice, potențialul turistic natural, tradiții, spiritualitate și cultură, vestigii istorice, etnografie, meșteșuguri populare, personalități maramureșene, muzee și case memoriale, precum și posibilitățile de agrement în Maramureș. Aceasta promovează site-ul www.infotravelromania.ro și scoate în evidență elementele de unicitate care reprezintă avantaje competitive în realizarea unui brand.

Rezervația naturală Creasta Cocoșului este promovată prin intermediul Programului Operațional Regional (Regio), de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRT) în catalogul România – explore the Carpathian garden, A Journey Into Nature, oferind informații privind localizarea, accesul și posibilitatea de cazare.

Potențialul antropic al județului Maramureș, în special bisericile de lemn, gospodăriile tradiționale și anexele lor, instalațiile tehnice țărănești, portul popular și folclorul, datinile și obiceiurile, festivalurile sau manifestările culturale sunt promovate de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRT), prin intermdiul Programului Operațional Regional (Regio) în catalogul România – explore the Carpathian garden, A Cultural Journey, valorificând stilul de viață tradițional al satelor/ comunelor din Maramureș.

Județul Maramureș este inclus într-o rețea pentru promovarea turismului transcarpatic alături de regiunile Zakarpatia și Ivano – Frankivsk. De asemenea, la nivelul Țării Maramureșului a fost creată “Microregiunea de Dezvoltare Economico – Socială”, sub sigla Rețea Agroturistică MTMM. Aceasta a promovat infrastructura turistică și meșteșugurile populare existente în Țara Maramureșului.

Pe baza modelului oferit de rețeaua pentru promovare a turismului transcarpatic, promovarea și valorificarea potențialului turistic montan aferent arealului Igniș – Gutâi se va realiza prin intermediul unui plan de dezvoltare turistică integrat ce urmărește conexiunile dintre principalii poli de creștere și zonele adiacente, cu scopul obținerii unui grad optim de sustenabilitate și valorificării resurselor turistice neexploatate ale localităților riverane. Acesta va ține cont de potențialul de poziție al Munților Igniș – Gutâi ce îi poate transforma într-o destinație turistică care oferă atracții turistice și experiențe de călătorie unice, interesului turiștilor potențiali de a vizita arealul de studiu, valorificarea potențialului turistic montan, în condițiile protejării mediului și conservării particularităților culturale, concentrarea atenției asupra tendințelor și exigențelor pieței potențiale și promovarea produselor turistice care pot atrage noi segmente de piață.

Figura 75 accentuează avantajele competitive ale arealului montan Igniș – Gutâi, prezentând succint principalii factori care îi influențează pe turiști în alegerea destinației turistice. Oferta turistică valorifică specificul local, potențialul turistic montan, obiectivele turistice cu caracter de unicitate, unitățile de cazare tradiționale sau moderne, formele și tipurile de turism practicate în zonă. Pentru a face față concurenței, aceasta propune o gamă variată de servicii și produse pentru toate categoriile de turiști. Chiar dacă oferta stațiunilor montane este restrânsă și influențată de sezonalitate, valorificarea unor tipuri de turism influențează extinderea perioadei de funcționare. Infrastructura generală și turistică se reabilitează în prezent în arealul montan Igniș – Gutâi, oferind pe viitor un atu al turismului maramureșean și nu un impediment. Buna colaborare a unităților de cazare cu agențiile de turism influențează procesul de promovare turistică.

Arealele turistice consacrate din punct de vedere turistic vor simți concurența arealelor izolate sau zonelor cu potențial de dezvoltare, turiștii punând din ce în ce mai mult accent pe valorificarea stilului tradițional de viață al locuitorilor de la sat, pe tradițiile meșteșugărești, arta populară și obiceiurile comunității rurale autohtone.

Activitatea de promovare turistică are o eficiență mult mai mare în cadrul realizării unui proiect integrat de branding al județului Maramureș. Proiectarea și promovarea brandurilor turistice locale ca părți integrate ale brandului „Maramureș” determină atractivitatea destinației turistice Igniș – Gutâi și consolidarea mărcii de destinație turistică.

Promovarea arealului montan Igniș – Gutâi se poate realiza în cadrul unor expoziții, reuniuni, seminarii de turism, sau prin intermediul unor centre de informare turistică, a panourilor informative electronice amplasate în zonele cu un flux turistic ridicat, al publicațiilor sau articolelor în presa de specialitate, ghidurilor de turism, materialelor promoționale sau cardurilor principalelor unități bancare. Un rol important în promovarea turistică a arealului îl au pliantele, ilustratele, vederile, fluturașii sau cataloagele, pe care pot sa le achiziționeze gratuit sau contra – cost.

VIII. 2. Lansarea unei oferte turistice noi

Arealul montan Igniș – Gutâi oferă un potențial turistic natural valoros, un peisajul montan deosebil, tradiții și meșteșuguri tradiționale nealterate. Tendințele pieței turistice actuale prezintă caracteristici ce influențează crearea unor oferte turistice personalizate. Dezvoltarea turismului de nișă ca reacție a turismului de masă este determinată de motivația, comportamentul și experiența prestatorilor de servicii turistice, dar și de cererea turistică. Turismul de nișă nu se caracterizează prin cantitate, adresându-se unui număr redus de turiști, ci prin calitate, aceștia susținând dezvoltarea durabilă a potențialului turistic.

În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendința dezvoltării industriei turismului prin întoarcerea sa către natură și valorile culturale autentice. Peisajul montan este în general legat de prezența umană și comunitatea locală, existând conexiuni strânse între ecoturism și turism rural. Valorificarea cadrului natural este una dintre cerințele fundamentale ale ecoturismului, acesta reprezentând o formă de turism ce urmărește observarea și conștientizarea valorii naturii și a tradițiilor locale, contribuind la conservarea și protecția acesteia. Zonele în care se practică ecoturismul sunt considerate de interes major, acest lucru permițând impunerea unor reguli cu efecte benefice asupra stilului de viață tradițional al populației locale. Principalele motivații ale călătoriilor ecologice sunt legate de observarea peisajelor, a naturii sălbatice și realizarea de drumeții cu scopul practicării unui mod de viață sănătos.

În urma introducerii ecoturismului ca alternativă a turismului de masă, a fost posibilă realizarea unui profil relativ al persoanei care participă la programele ecoturistice, aceasta având studii peste medie, de obicei superioare, fiind iubitoare de natură, cu un simț dezvoltat al aventurii, interesată să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone, sensibilă la problemele de mediu și deschisă să ia parte la experiențe inedite.

Dezvoltarea ecoturismului presupune crearea unor produse turistice autentice, care să atragă atenția potențialilor turiști prin valorificarea peisajelor naturale, a arealelor izolate, a ocupațiilor și arhitecturii tradiționale, a stilului de viață a locuitorilor satului.

Amenajarea unei stâne de oi în cadrul pitoresc al arealului montan Igniș – Gutâi ar determina valorificarea și promovarea unor vechi tradiții și ocupații ale populației autohtone, având atât un impact economic, cât și social. Această activitate turistică urmărește creșterea numărului de turiști în zonele izolate, a gradului de ocupare al structurilor turistice din zonele critice sau defavorizate, atragerea de noi investiții private sau în parteneriat public – privat, cu scopul asigurării infrastructurii tehnice și edilitare, diversificarea segmentelor țintă, creșterea calității serviciilor și produselor, susținerea dezvoltării durabile și promovarea produselor turistice ecologice.

Idu (1999) diferențiază stânele de oi în funcție de mobilitatea acestora, existând astfel stâne “mutătoare”, mobile și stâne fixe. Componentele ce urmează a fi amenajate sunt reprezentate de coliba, comarnic, strunga, staulul, crivala și vătăjia. Modelele de amenajare diferă de la o zonă la alta, în funcție de complexitatea stânei.

Amenajarea turistică a unei stâne va valorifica întregul peisaj montan, punând la dispoziția turiștilor atât locuri de agrement, divertisment, cât și modalități de observare sau chiar participare la actul de fabricație a brânzei (figura 77). Modelul ipotetic de amenajare turistică va cuprinde astfel o clădire – muzeu în care sunt afișate exponate pastorale din cele mai vechi timpuri și până în prezent sau chiar expoziții de fotografii cu diferite momente/evenimente din viața pastorală. De asemenea, se pune la îndemâna turiștilor o clădire în care se comercializează atât suveniruri, cât și diverse produse ecologice la prețuri rezonabile. Pentru buna dispoziție a turiștilor, complexul pastoral necesită amenajarea unui foișor în care turistul poate servi masa sau poate învăța dansuri specifice maramureșene și grupuri sanitare.

Amenajările dedicate animalelor țin atât de staul, cât și de sala special amenajată pentru muls. Spre deosebire de situația actuală, care prezintă condiții igienice precare (figura 76) din cauza lipsei investițiilor în domeniu, amenajarea unei stâni turistice la standarde europene impune ecologizarea tuturor componentelor stânei și mecanizarea sălii pentru muls, a procesării laptelui și a cașului. În planul de amenajare se ține cont de spațiul dedicat ciobanilor de la stână, care au nevoie atât de dormitoare, grup sanitar, cât și spațiu pentru gătit (fierbătoare).

Infrastructura drumurilor forestiere trebuie semnalizată corespunzător și echipată cu panouri informative pentru a permite turiștilor deplasarea spre stână de la unitatea de cazare. Traseul trebuie să fie accesibil atât pentru drumețiile montane (parcurgerea la pas a itinerariului), pentru ciclism (putându-se crea anumite trasee tematice) sau chiar cu un mijloc de transport (autovehicul de teren).

Prin asocierea mai multor administratori s-ar putea crea o rețea care să acceseze anumite programe sau proiecte de finanțare nerambursabile ce vizează modernizarea infrastructurii turistice și tehnice, dezvoltarea și promovarea ofertei turistice și susținerea proiectelor care pun în valoare obiectivele turistice, evenimentele cultural – spirituale și tradițiile românești.

Impactul negativ asupra mediului este influențat de presiunea factorului antropic în deteriorarea ecosistemelor existente. Promovarea unui marketing turistic corespunzătoare și o dotare eficientă a teritoriului ar determina crearea unei oferte turistice de calitate într-un mediu cât mai puțin antropizat. Henche (2004) oferă ca model o strategie de marketing a turismului rural, axându-se pe strategia de produs, oferind indicații privind comercializarea ofertei turistice rurale, strategia de prețuri și strategii pentru produsele noi. De asemenea, autoarea oferă informații despre canalele de destribuție și modalitățile de promovare ale produsului.

Prestatorii de servicii turistice creează și comercializează produse turistice la nivel local, însă activitatea de promovare se poate desfășura la nivel național sau internațional, acțiunile promoționale având menirea de a-l determina pe potențialul turist în procesul de luare a deciziei de cumpărare. Cel mai cunoscut model de comunicare a informațiilor turistice este AIDA – acronimul de la atenție, interes, dorință, acțiune (model postulat de E. St Elmo Lewis încă din 1898 ce urmărește să atragă atenția, să trezească interesul, să creeze convingerea și intenția de acțiunie). Conform acestui model, mesajul trebuie să atragă mai întâi atenția potențialului turist, să-i stârnească intresul pentru produsul promovat și dorința de a-l cumpăra, pentru ca la final să acționeze și să achiziționeze produsul, pachetul sau serviciul rspectiv. În general, un mesaj promoțional eficient conține un îndemn la acțiune, pe baza principiilor CIETA (conștintizare, interes, evaluare, testare și adoptare). Astfel, potențialul turist trebuie să afle mai întâi de existența produsului turistic, să îi trezească intresul, să i s ofere posibilitatea de a-l evalua și testa, cu scopul repetării cumpărării dacă este mulțumit de produsele și serviciile consumate.

Amenajarea unei stâni ecologice poate valorifica cele mai vechi cutume păstorești (măsurișul oilor/ruptul sterpelor/sâmbra oilor, alesul, răvășitul etc.) prin intermediul punerii în scenă a unor programe specifice. Activitățile pastorale, fiind influențate la rândul lor de sezonalitate, pot completa oferta destinațiilor turistice montane pentru a extinde sezonul turistic și a răspândi activitatea turistică în arealele izolate.

Figura 76. Oferta turistică actuală a unei stâni

VIII. 3. Transformarea arealului montan Igniș –Gutâi într-un brand turistic

Cocean (1999) susține că Maramureșul oferă imaginea unei “țări” stăpânită de civilizația lemnului, unde bisericile și gospodăriile încearcă să nu se imite, iar porțile încrustate cu simboluri amintesc de harul divin al meșterilor localnici și dragostea lor pentru frumos. Obiceiurile de botez și nuntă, tradițiile agrare, portul, cântecele și jocul transformă vizitele în bazinele Izei și Vișeului în călătorii în țara minunilor.

Maramureșul poate deveni lider în cadrul regiunilor turistice prin înțelegerea motivațiilor și dorințelor consumatorilor și crearea unor imagini relevante și atrăgătoare ale produselor. Transformarea acestuia în brand turistic implică crearea unor structuri mentale ce ajută consumatorii să-și organizeze cunoștințele despre produsele și serviciile oferite, cu scopul facilitării procesului de luare a deciziei de cumpărare. Unul din primele atuuri în vederea transformării Maramureșului într-un brand este acela că regiunea turistică există deja în mintea consumatorilor. În accepțiunea lui Kotler (2012), o locație poate fi transformată într-un brand dacă poate satisface nevoile sau dorințele turiștilor.

Keller (2000) a identificat atributele celor mai puternice branduri, pe baza cărora se poate construi procesul de transformare a arealului montan Igniș – Gutâi (ca parte integrantă a brandului Maramureș), într-un brand național și internațional. Aceasta trebuie să exceleze în oferirea acelor avantaje pe care consumatorii le doresc cu adevărat. Strategia de preț se bazează pe percepția consumatorilor asupra valorii oferite, brandul utilizând și coordonând un întreg repertoriu de activități de marketing pentru a construi valoarea economică. Managerii de brand înțeleg semnificația brandului pentru consumatori și realizează o susținere adecvată și continuă a acestuia.

Avasilicăi și Huțu (2005) susțin faptul că succesul unui branding eficace constă în a determina consumatorul să perceapă diferențele între branduri din aceeași categorie. De asemenea, managementul valorii economice a brandului va ține seama de principiul simplității, relevanței, diferențierii, evidențierii și grupării și va crește în timp prin intermediul consolidării și revitalizării brandului. Autoarele au afirmat că brandingul poate constitui un mijloc puternic de susținere a avantajului competitiv și poate determina consumatorii să plătească un preț mai mare pentru un anumit produs. Atributele extrinseci atașate produsului, identificate ca instrumente de diferențiere sunt date de numele brandului, simbolul/semnul brandului și forma acestuia.

Miller și Muir (2004) au observat că brand-ul reprezintă un nume și/sau simbol care este utilizat de către o organizație pentru a crea valoare stakeholderilor. Simbolul cel mai reprezentativ al brand-ului maramureșean aferent arealului montan Igniș – Gutâi este constituit din integrarea armonioasă a civilizației lemnului (gospodării, porți sau biserici), a peisajul montan inedit și ospitalitatea populației autohtone (figura 78).

Figura 78. Imaginea de branding a arealului montan Igniș – Gutâi

Promovarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi urmărește relansarea ofertei turistice actuale, dezvoltarea ecoturismului și integrarea armonioasă a componentelor atractive ale potențialului turistic montan într-un brand.

De ce ar alege turiștii această zonă ca destinație turistică în condițiile în care turismul montan nu este foarte dezvoltat? Răspunsul la această întrebare este dat chiar de populația autohtonă care a învățat din propria experiență că turismul reprezintă un sector cu potențial de dezvoltare, o posibilă sursă alternativă de locuri de muncă, o modalitate de diversificare a economiei rurale și un factor de stabilizare. Aceasta oferă experiențe inedite pe tot parcursul sejurului și vinde emoții și sentimente. Un turist care a vizitat o dată zona Maramureșului se întoarce și a doua oară, într-un grup mai numeros.

Concluzii

Dezvoltarea turistică a Munților Igniș – Gutâi caută să reînvie cutumele, obiceiurile și tradițiile, să ofere produse și servicii cu scopul satisfacerii cererii turistice și să realizeze modele de amenajare în scop turistic care să se integreze armonios în peisajul montan maramureșean. Poziția geografică, accesibilitatea, peisajul natural diversificat și complementar, domeniul schiabil, spațiul puternic umanizat și cultura populară reprezintă câțiva dintre factorii care impulsionează transformarea arealului montan într-un sistem teritorial dinamic bine definit și un cadru perfect al aplicării planurilor de amenajare. Arealul montan Igniș – Gutâi oferă condiții oportune dezvoltării unor stațiuni montane competitive, cu profil multiplu, care să elimine barierele sezonalității. Oferta turistică personalizată ar putea trasforma stațiunile montane din nordul țării în destinații de mare atractivitate pentru turiștii străini.

Amenajarea turistică a arealului Igniș – Gutâi aduce o nouă abordare asupra arealului de studiu, prin utilizarea „benchmarking” – ului personal, care inspiră cercetătorul în alegerea unor decizii și elaborarea strategiei ce îi vor oferi oportunitatea studierii arealului din punctul de vedere al amenajărilor turistice pentru a ajunge la rezultate palpabile. În urma cercetărilor empirice, s-a ajuns la concluzia că această ramură a geografiei este puternic ancorată teoretic, dar, în același timp, are și un puternic caracterul aplicativ. O eficientă documentare bibliografică și cercetarea din teren contribuie la realizarea unui plan de intervenție operativ și funcțional în teritoriu. S-a realizat astfel o meta-analiză a lucrărilor publicate în domeniul amenajărilor turistice în ultimele cinci decenii, precum și o analiză diacronică a lucrărilor științifice ce au vizat arealul montan Igniș-Gutâi, folosind o abordare pluridisciplinară.

În urma investigațiilor efectuate s-a ajuns la concluzia că arealul montan Igniș – Gutâi trebuie supus procesului de amenajare turistică pentru a putea fi valorificat turistic corespunzător. Subiectul cercetării a reprezentat o provocare în contextul în care suportul conceptual și metodologic este unul eterogen. Prin utilizarea unui arsenal metodologic divers, au fost identificate și sintetizate principalele trăsături ale procesului de amenajare turistică, atât la nivelul componentelor, cât și a relațiilor dintre ele. Principiile au oferit posibilitatea unei abordări științifice complexe asupra arealului de studiu, înțelegerelea mai eficientă a componentelor și fenomenelor și stabilirea unor prognoze cât mai apropiate de realitățile teritoriale. Alegerea principiilor și metodelor adecvate a contribuit la realizarea structurii esențiale a cercetării și direcționarea acesteia spre implementarea în teren. Pentru a fi structural, funcțional și organizat, procesul amenajării turistică trebuie abordat din perspectiva unui proiect ce urmează a fi integrat într-o regiune privită ca un sistem.

Odată puse bazele unui model de lucru fundamentat științifico-teoretic și metodologic au fost stabilite etapele unei cercetări multifazice. În urma formulării clare și concise a obiectul cercetării, s-a delimitat teritoriul supus investigației, s-a ales metodologia optimă, s-au consultat sursele bibliografice și cartografice existente, pregătindu-se activitatea în teren de unde se vor obține informații sau se vor realiza experimente.

Arealul montan Igniș – Gutâi prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje în ceea ce privește localizarea geografică. Granița cu Ucraina și în vecinătatea Ungariei determină un important potențial de poziție, creând posibilitatea dezvoltării unui turism transfrontalier, însă amplasarea la distanțe mari față de principalele zone emițătoare de turiști și principalii competitori influențează negativ circulația turistică permanentă, susținând sezonalitatea turistică. Delimitarea arealului s-a realizat în funcție de limitele fizico-geografice, naturale, administrative, sociale și complexe, prezentând o accesibilitate rutieră în cea mai mare măsură, dar și feroviară sau aeriană, mai ales în arealele efervescente și convergente. Arealele izolate sunt accesibile doar pe anumite trasee.

Din punct de vedere administrativ, în cadrul acestui sistem teritorial s-au identificat un municipiu și municipiul – reședință de județ pe fâșia de contact, patru orașe, douăsprezece comune și treizeci și cinci de sate, analiza și organizarea teritoriului realizându-se prin intermediul unităților administrativ – teritoriale și a ariilor de dezvoltare teritorială. Chiar dacă municipiul Baia Mare se regăsește în cadrul Depresiunii Băii Mari, la contactul cu Munții Gutâi, s-a ales includerea acestei localități în arealul de studiu, deoarece satele componente ale acesteia se află pe teritoriul Munților Igniș-Gutâi.

Prospectarea potențialului turistic al arealului montan Igniș – Gutâi s-a realizat pentru fiecare componentă în parte prin intermediul unei analize multicriteriale realizată în funcție de stadiul actual al răspândirii acestora în teritoriu și de condițiile impuse de sistemul regional (condiții generale, favorabile, restrictive și de presiune).

Arealul de studiu prezintă un potențial turistic natural atractiv, determinat în special de potențialul turistic al reliefului vulcanic și mici amprente ale unor forme de relief pe calcare și gresii. Substratul geologic urmărește evoluția reliefului și integrarea lor morfologică și funcțională în contextul geografic local și regional, oferind valoroase minereuri neferoase, extrase până nu demult în minele de la Cavnic, Baia Sprie, Nistru etc. Elementele climatice pot acționa restrictiv sau stimulativ, determinând practicarea anumitor tipuri de turism alături de componentele cadrului natural, punându-se accent pe analiza radiației solare, regimul umezelii aerului, precipitațiile atmosferice, stresul bioclimatic, indicele de confort termic și bioclimatele montane. În cazul stațiunilor montane, analiza elementelor climatice indispensabile practicării schiului dețin un rol important în procesul de amenajare și dezvoltare a domeniului schiabil, aceasta urmărind durata și grosimea stratului de zăpadă, regimul temperaturii aerului, nebulozitatea atmosferică, direcția, viteza și frecvența vântului. Potențialul hidrografic prezintă o rețea densă, formată din bazinele hidrografice ale râurilor Tisa, Săpânța, Iza, Mara, Căsău, Cavnic, Săsar, Firiza, lacuri, mlaștini, izvoare minerale și cascade. Potențialul biogeografic este valorificat în special pentru peisajele montane inedite și traseele tematice dezvoltate, ariile protejate prezentând un potențial de dezvoltare a turismului științific și recreativ.

Fondul turistic antropic reunește o gamă largă și variată de componente grupate și analizate în studiul de față în funcție de apartenența acestora la obiectivele cultural – istorice, etnografice și etnoculturale. Prospectării resurselor turistice antropice este importantă datorită diversității lor, posibilității de multiplicare, valorii atractive, perisabilității și nevoia protecției și conservării lor. Atractivitatea componentelor antropice este dată de unicitate, dimensiune, inedit, vechime sau funcția pe care o îndeplinește. Analiza componentelor potențialului antropic prezintă interes și o valoare deosebită datorită impactului experiențelor trăite de către turiști.

Chiar dacă arealul montan prezintă un potențial turistic atractiv, infrastructura turistică este deficitară. În urma analizei structurilor de primire în etapa de teren, s-a observat că structurile de primire cu funcțiuni de cazare nu respectă întocmai autenticul maramureșean, ci se dorește dezvoltarea fenomenului turistic cu scopul unui câștig imediat. În prospectarea infrastructurii turistice s-a ținut cont de posibilitățile de acces, tipul, numărul și dispersia în teritoriu a bazelor de cazare și alimentație, de tipul și importanța dotărilor pentru agrement și tratament, caracteristicile infrastructurii generale, impactul acestora asupra turismului și nu în ultimul rând influența pe care o au acestea în dezvoltarea unor tipuri sau forme de turism. Analiza structurilor de cazare a urmărit atât date cantitative, cât și calitative, reprezentate de numărul și categoria de cazare a unităților de cazare aferente arealului montan Igniș – Gutâi, clasificarea și numărul de camere, capacitatea de cazare, aria de proveniență, accesibilitatea și localizarea structurilor de cazare. Analiza infrastructurii turistice s-a realizat la nivel de localitate și nu unitate administrativ teritorială, pentru a avea o imagine exactă a dispersiei în teritoriu a structurilor de cazare.

În urma analizei situației din teren s-a observat o evoluție cantitativă, dar și calitativă a unităților de cazare din 2007 până în prezent, cele mai multe unități de cazare întâlnindu-se în localitățile Baia Mare (22%), Cavnic (14%), Ocna Șugatag (13%), Vadu Izei (12%), Sighetu Marmației (11%), Săpânța (9%) și Baia Sprie (5%), aceștia fiind considerați principalii poli de dezvoltare turistică zonală, restul localităților având un procent mai mic de 2%.

În ceea ce privește categoria, s-a constatat că cele mai multe unități de cazare sunt reprezentate de pensiuni rurale/agroturistice (46%) și urbane (31%), fiind urmate de hoteluri (10%), cabanelor (4%), hostelurilor (3%), motelurilor (3%), campingurilor (1%), vile (1%) și apartamentelor de închiriat în regim hotelier (1%).

Din punct de vedere al clasificărilor, cele mai multe unități de cazare sunt înregistrate la 3 margarete/stele (53%), fiind urmate de cele de 2 margarete/stele (42%), de patru stele (3%), iar cele clasificate la o stea/margaretă sunt cele mai rar întâlnite în teritoriu (2%).

Municipiul Baia Mare pune la dispoziția turiștilor cel mai mare număr de camere (38%), urmat de Ocna Șugatag (14%), Sighetu Marmației (12%), Cavnic (9%), Baia Sprie (6%), Vadu Izei și Săpânța, fiecare cu 5% din totalul camerelor. Celelalte localități prezintă procente relativ reduse, sub 2%. De asemenea, capacitatea de cazare cea mai mare o oferă municipiul Baia Mare (36%) și localitățile Ocna Șugatag (15%), Sighetu Marmației (13%), Cavnic (10%), Baia Sprie (6%), Săpânța (5%) și Vadu Izei (5%). În cazul celorlalte localități, Desești oferă 2% din capacitatea de cazare totală, restul deținând procente sub 1%.

În ceea ce privește mediul de proveniență al capacității de cazare, chiar dacă cele mai multe unități le întâlnim în mediul rural, capacitatea de cazare este aproape dublă în mediul urban. Acest lucru se datorează hotelurilor specializate pentru turismul de masă și care oferă un număr mult mai mare de camere de închiriat. Pensiunile rurale / agroturistice s-au specializat pentru un turism personalizat și privat, în care prestatorii de servicii turistice se implică activ în activitatea turistică a fiecărui turist/grup de turiști. Din punct de vedere al accesibilității și al amenajărilor turistice în spațiul montan, 75% din numărul total de structuri se află în vatra localității, în apropierea unei axe de transport, 18% în hinterlandul acestora și doar 7% în afara vetrei, în zonele izolate.

În urma analizei infrastructurii turistice, s-a observat că aceasta este foarte slab reprezentată la nivelul arealului montan Igniș – Gutâi. Cu excepția unității teritoriale Baia Mare, celelalte unități au o infrastructură deficitară. La Cavnic, Ocna Șugatag și Sighetu Marmației infrastructura turistică este în continuă expansiune, însă în Tăuții Măgherăuș, Cicârlău, Budești și Câmpulung la Tisa aceasta este aproape inexistentă. Un indice foarte scăzut se întâlnește și în Sarasău, Șisești sau Seini.

În urma analizei de potențial s-a putut constata că municipiul Baia Mare deține punctajul cel mai mare de dezvoltare turistică, iar celelalte unități administrativ teritoriale sunt în curs de dezvoltare turistică, fiind sprijinite de programele și proiectele nerambursabile atât în domeniul infrastructurii tehnice, cât și a infrastructurii turistice.

Bazele de alimentație publică pot fi întâlnite în incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare sau pot funcționa individual, într-un spațiu amenajat cu acest scop. În urma dispersiei în teritoriu s-a observat faptul că cele mai multe unități de cazare oferă și alimentație, incluse în pachetul turistic sau contra cost, micul dejun și pensiunea completă reprezentând formele cele mai întâlnite în areal. Cele mai multe unități de alimentație publică se întâlnesc în Baia Mare (57%), Sighetu Marmației (14%) și Ocna Șugatag (13%). Și în cazul structurilor de alimentație publică procesul de amenajare este unui dinamic, în prezent funcționând un număr mai mare de unități, clasificate în general la două și trei stele.

Bazele de agrement întâlnite în Munții Igniș – Gutâi au fost clasificate în funcție de zonele de proveniență, acestea fiind determinate de dinamismul turismului de tranzit și oferta variată și bogată a potențialului turistic natural sau antropic.

În arealul aferent Munților Îgniș Gutâi turismul de sănătate este slab reprezentat și amenajat, existând doar anumite baze de tratament în stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag și oferă aparate speciale ce ajută la recuperarea sau tratarea unor boli, bazine cu apă sărată și lacuri sărate valorificate atât pentru tratament, cât și pentru divertisment, servicii medicale din domeniul balnear, spa, wellness și anti-aging mai nou.

Infrastructura necesară organizării conferințelor și manifestărilor expoziționale este în continuă expansiune, structurile de primire urmărind să amenajeze săli special dotate și amenajate pentru astfel de evenimente, cu scopul atragerii turiștilor din secturul turimului de afaceri, un grup țintă tot mai numeros la nivel mondial.

În ceea de privește mijloacele de transport pe cablu, s-a constatat că majoritatea domeniilor schiabile prezintă un deficit al infrastructurii turistice în comparație cu potențialul de dezvoltare. Majoritatea pârtiilor au un grad de dificultate mediu, pârtiile Moski, Roata 3 și Roata 4 prezentând un grad dificil de dificultate. La popul opus, există pârtii foarte ușoare (Icoana 3) și ușoare (Icoana 4, amenajată cu tobogan și tubbing, Roata 2 și Cora). Stațiunea montană Izvoare posedă un domeniul schiabil relativ redus, reprezentat de pârtiile de schi Cora, Brazi și Poiana Soarelui, dintre care doar pârtia Cora este funcțională.

În urma centralizări datelor privind preferința turiștilor față de stațiunile turistice montane aferente arealului montan Igniș – Gutâi, s-a observat că cele mai importante atribute care sunt și motivațiile principale ale turiștilor de a alege destinația respectivă sunt reprezentate de baza de cazare, alimentație, diversitatea ofertei de agrement și domeniul schiabil, fiind urmate de accesibilitatea destinației turistice, amenajarea traseelor turistice montane, mijloacele de transport pe cablu, pantele cu diferite grade de dificultate, strategia de dezvoltare și amenajare turistică, precum și promovarea corespunzătoare a ofertei turistice. Prestigiul stațiunii și prețurile practicate au o pondere scăzută în evaluarea finală a stațiunii. Turiștii care aleg ca destinație una dintre cele trei stațiuni dorește în primul rând să beneficieze de posibilități multiple de petrecere a timpului liber și sunt interesați în mică măsură de nivelul prețurilor practicate. De asemenea, o mare parte dintre aceștia vin cu echipament sportiv de acasă, nefiind nevoie să-l închirieze. Atmosfera creată în aceste destinații turistice este influențată în special de buna organizare a celorlalte servicii.

În urma ierarhizării destinațiilor turistice montane, stațiunile montane Mogoșa și Șuior au obținut cele mai mari punctaje la diversitatea ofertei de agrement, calitatea serviciilor de cazare, mijloacele de transport pe cablu, amenajarea traseelor turistice, ameliorarea sezonalității turistice, atmosfera și prețurile practicate în stațiune. Stațiunea Cavnic este apreciată pentru accesibilitate, prestigiul dat în urma organizării diferitelor concursuri sportive de iarnă, gradul de dificultate al pantelor și amenajarea turistică a domeniului schiabil, centrele de închiriere a echipamentului sportiv, promovarea ofertei turistice și posibilitățile de dezvoltare și amenajare turistică, fiind cea mai mare pondere în evaluarea de ansamblu a stațiunilor. Stațiunea Izvoare permite valorificarea potențialului turistic în urma realizării strategiei de dezvoltare și amenajare turistică. Această stațiune este apreciată pentru liniștea pe care o regăsești în timpul drumețiilor montane, dar și atmosfera plăcută creată de personalul ospitalier.

În concluzie, preferințele turiștilor sau a potențialilor turiști se îndreaptă către stațiunile Mogoșa și Șuior pe tot parcursul anului, fiind urmată îndeaproape de stațiunea montană Cavnic (aceasta fiind influențată de sezonalitate într-o măsură mai mare). Stațiunea Izvoare este destul de slab evaluată în comparație cu celelalte două destinații concurente, ea obținând o apreciere de ansamblu de aproape 0,68663 din maximum de 1 (care reprezintă idealul clienților). În urma analizei ponderilor atributelor, este important ca în toate stațiunile montane să se realizeze un plan de amenajare și dezvoltare zonală, să se coopteze investitori dornici să contribuie la diversificarea și îmbunătățirea ofertei turistice actuale, a bazelor de cazare, alimentație, agrement și divertisment.

Până nu demult, economia arealului montan Igniș – Gutâi s-a bazat pe exploatarea și prelucrarea primară a resurselor naturale în minele de la Baia Sprie, Cavnic, Nistru, activitatea forestieră, în special prelucrarea lemnului, ajungându-se până la nivelul de artă și creșterea animalelor. Turismul, ca sector inovativ și competitiv contribuie la dezvoltarea socio-economică a arealului montan Igniș – Gutâi prin valorificarea resurselor naturale și antropice, a infrastructurii și transformarea acestora în produse turistice personalizate. Zonarea funcțională a arealului de studiu a urmărit identificarea zonelor efervescente, critice, defavorizate și protejate în vederea diminuării barierelor socio-economice și dezvoltării turismului integrat.

În urma diagnozei teritoriului și identificării nivelului actual de dezvoltare turistic, s-a constatat faptul că unitățile administrative Desești și Ocna Șugatag dețin cele mai importante, variate și numeroase obiective turistice naturale, fiind urmate de unitățile administrative Săpânța, Baia Sprie și Baia Mare. Resursele naturale cele mai slab reprezentate se întâlnesc în unitățile administrative Sarasău, Câmpulung la Tisa și Tăuții Măgherăuș. Resursele antropice sunt foarte bine reprezentate în unitățile administrative Desești, Budești, Șișești, Baia Mare și Sighetu Marmației, iar cele mai slab reprezentate sunt unitățile administrative Cavnic și Seini, Sarasău și Câmpulung la Tisa.

În urma cumulării punctajului obținut pe baza evaluării resurselor turistice naturale și antropice s-a putut observa faptul că unitatea administrativ teritorială Desești posedă cel mai important potențial turistic. În urma sa se află unitățile administrative Baia Mare, Șisești, Budești, Sighetu Marmației și Ocna Șugatag, iar cel mai slab punctaj a fost obținut de Sarasău, Câmpulung la Tisa, Giulești și Cavnic. Infrastructura tehnică este mult mai dezvoltată decât infrastructura specific turistică, cel mai bine fiind reprezentată în Baia Mare, Seini și Cicârlău, iar cel mai slab la Vadu Izei.

Acțiunea de prospectare turistică a demonstrat că disfuncțiile socio-economice asociate cu fenomenul turistic pot fi eliminate prin utilizarea unor metode sau mijloace atât din domeniul turismului, cât și din sectoarele convexe, ceea ce va determina creșterea calitativă și cantitativă a amenajărilor turistice, a numărului de turiști în cadrul spațiului montan și implicit a veniturilor din turism. Spre deosebire de funcționalitatea unui sistem ce se realizează în condițiile unui echilibru dinamic între factori, disfuncționalitatea marchează trecerea de la o structură la alta, pe seama unei stări de dezechilibru. Disfuncționalitățile au fost identificate în funcție de domeniile din care fac parte, în cadrul procesului de amenajare turistică acestea referindu-se la excluderea unui sistem din starea de echilibru sub expunerea unor factori de risc.

Analiza circulației turistice și a tendinței pieței turistice au fost esențiale în elaborarea strategiei de dezvoltare și amenajare turistică a teritoriului și prezentarea fenomenului turistic sub aspect numeric. Circulația turistică s-a definit cu ajutorul numărului de sosiri, numărul de înnoptări și durata medie a sejurului. Obținerea unei imagini reale a circulației turistice este îngreunată de cazarea turiștilor în gospodării neomologate, locuințe secundare private sau în campinguri și declararea inexactă a numărului de turiști de către structurile de cazare. Spre deosebire de infrastructura turistică, care a putut fi prospectată în urma etapei de teren, circulația turistică este determinată cu ajutorul datelor obținute de la Institutul Național de Statistică, Direcția de Statistică a județului Maramureș sau site-ul oficial al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației în perioada 2011 – 2012.

Cu toate că Maramureșul reprezintă un brand turistic pe piața națională, circulația turistică a arealului montan Igniș – Gutâi este relativ redusă în comparație cu alte regiuni ale țării, datorită faptului că acesta se află la distanțe mari de centrele urbane emițătoare de turiști.

În urma analizei numărului de sosiri, se observă faptul că numărul cel mai mare de turiști aleg ca destinație turistică municipiul Baia Mare, deoarece deține și cel mai mare număr de structuri de primire de cazare turistică. Celelalte destinații turistice cumulează un număr de sosiri relativ scăzut, putându-se constata evoluția numărului de sosiri în perioada 2004 – 2007 datorită extinderii structurilor de primire, iar din anul 2008 o descreștere a numărului de turiști, datorită crizei globale ce a afectat și acest areal.

În urma analizei datelor s-a observat că numărul înnoptărilor este direct proporțional cu numărul sosirilor și numărul structurilor de primire cu funcțiuni de cazare, cele mai ridicate cote întâlnindu-se în municipiul Baia Mare, fiind urmat de localitatea Ocna Șugatag. Dacă în cazul Băii Mari se observă o evoluție lentă 2004 – 2007, urmată de un regres ușor din anul 2008, în localitatea Ocna Șugatag se observă o involuție în perioada 2001 – 2003, urmat de un echilibru. Acest lucru se datorează numărului constant de turiști care se îndreaptă spre stațiunile balneoclimaterice, pentru cură și tratament.

Durata medie a sejurului este de două, trei zile, suprapunându-se cu turismul de week-end, foarte întâlnit în acest areal. De asemenea, turismul de tranzit poate fi observat în cazul localităților cu durata medie a sejurului cuprinsă între una, două zile. În localitatea Ocna Șugatag durata medie a sejurului depășește șapte zile datorită curelor terapeutice și tratamentelor efectuate în stațiunile balneoclimaterice.

Prezența sezonalității în arealul montan Igniș – Gutâi este dată în special de condițiile climatice, remarcându-se două perioade ale activității turistice – sezonul estival și hivernal și se reflectă prin utilizarea incompletă a bazei tehnico-materiale și a forței de muncă, influențând negativ calitatea serviciilor turistice, a costurilor acestora și termenul de recuperare al investițiilor. Variațiile sezoniere depind în mare măsură de perioada alocată concediilor sau vacanțelor, dar și de condițiile climatice din cursul anotimpurilor. Prin diversificarea ofertei turistice, prestatorii de servicii turistice încearcă să atenueze și să diminueze fenomenul sezonier. Amenajarea turistică integrată a arealului montan Igniș – Gutâi va permite valorificarea unor areale cu potențial turistic valoros, localizate la o distanță relativ redusă unele față de celelalte, cu scopul creșterii cererii turistice.

Diversitatea nevoilor, a cerințelor consumatorului, precum și motivația lor de consum determină o multitudine de tipuri de turism și, implicit, segmentarea pieței turistice. În arealul montan Igniș – Gutâi a fost identificat un amalgam turistic format din turism rural, agroturism, turism montan, recreativ, de aventură, ecologic, balnear, de afaceri, științific, religios, de tranzit și de week-end, având o distribuție spațială variată. Spre deosebire de tipurile de turism, care sunt determinate de motivația turiștilor în alegerea unei destinații turistice, formele de turism oferă informații privind profilul turistului ce alege o anumită destinație turistică. În cazul arealului de studiu grupul țintă cel mai des întâlnit și care valorifică cele mai multe tipuri și forme de turism este familia, cu structurile sale „dinks”, sau familii cu copii, cu vârsta membrilor/adulților cuprinsă între 20 și 65 de ani, acestea fiind persoane active, în general cu studii superioare, cu veniturile familiale cuprinse în medie între 1000 și 3000 de lei/lună și care urmăresc în concedii valori precum stabilitate, echilibru, autenticitate sau tradiției și doresc să ia parte la modul de viață simplu al populației autohtone.

În urma analizei tipurilor și formelor de turism întâlnite în teritoriu, arealul montan prezintă atât centre dezvoltare și creștere, cât și zone de stagnare și declin. Spre deosebire de zonarea funcțională, care a luat în calcul totalitatea aspectelor economice, sociale și ecologice ale arealului, zonarea turistică a urmărit identificarea profilului și dezvoltarea turistică a zonelor pe baza tipurilor de turism practicate. În urma diagnosticării teritoriale la nivel local și zonal, s-a constat că arealul montan Igniș – Gutâi prezintă opt zone turistice, între acestea existând contraste vizibile. Criteriile de zonare turistică au urmărit continuitatea geografică și omogenitatea teritoriului, gradul de dezvoltarea turistică al unităților administrative si identificarea tipurile de turism comune. Profilul turistic s-a conturat în urma ierarhizării tipurilor de turism existente și stabilirii tendinței pieței turistice.

Impactul procesului de amenajare turistică asupra dezvoltării fenomenului turistic aferent arealului montan Igniș – Gutâi prezintă atât o valoare economică, cât și socială. Ancheta a urmărit analiza cantitativă și calitativă amenajărilor turistice existente, valorificarea durabilă a resurselor turistice naturale și antropice și evaluarea impactului procesului de amenajare turistică asupra dezvoltării fenomenului turistic în arealul de studiu. Sondajul de opinie pe bază de chestionar s-a desfășurat în rândul turiștilor întâlniți în cercetarea teritoriului, fiind luate în considerare imaginea unităților de cazare și a ofertei turistice, cu scopul propunerii unor măsuri pentru a îmbunătăți situația existentă în teren, identificarea principalelor motive care au determinat turiștii să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică, gradul de mulțumire față de serviciile și produsele turistice consumate și evaluarea imaginii personalului implicat în activitatea.

Pentru a afla imaginea unităților de cazare și a ofertei lor în rândul turiștilor, s-a ales un eșantion de 1000 de turiști, întâlniți în etapa de prospectare și cazați în cadrul unităților de cazare identificate în arealul montan Igniș – Gutâi. Aceștia și-au exprimat părerile asupra unor propoziții descriptive, cu caracter favorabil sau nefavorabil, cu privire la caracteristicile unităților de cazare. În urma analizei, prelucrării și interpretării datelor, scorul total final a fost unul pozitiv, determinând o imagine a unităților de cazare și a ofertei lor turistice per ansamblu apreciată pozitiv. Acest rezultat se datorează în mare măsură importanței pe care turiștii o dau în alegerea unității de cazare, care trebuie să fie accesibilă, să respecte specificul local, să ofere o ambianță plăcută și o gamă largă de servicii și să se afle în apropierea unor obiective turistice. Infrastructura deficitară, tariful, confortul și calitatea serviciilor sunt apreciate a fi satisfăcătoare, însă nu prezintă un grad de restricție în dezvoltarea turismului. Având în vedere că turiștii apreciază valoarea infrastructurii turistice în aceeași măsură cu gradul de accesibilitate și potențialul turistic, această afirmație având cel mai bun scor, se poate demonstra faptul că procesul de amenajare turistică influențează dezvoltarea fenomenului turistic, mecanismele și componentele amenajărilor turistice, accesibilitatea și potențialul turistic natural și antropic fiind factori elementari în determinarea atractivității turistice a unui teritoriu.

Motivele ce i-au determinat pe turiști să aleagă arealul montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică și gradul de mulțumire față de serviciile și produsele turistice consumate influențează întregul proces de amenajare turistică. În urma analizei acestora, s-a constatat că principalii factori ce au determinat intenția de cumpărare a ofertei turistice sunt brand-ul maramureșean și specificul local. Serviciile și confortul pe care le oferă gazdele și infrastructura turistică au un rol important în alegerea unei oferte turistice, majoritatea turiștilor punând accent pe baza de cazare, alimentație, agrement și divertisment. Deoarece se află la o distanță destul de mare față de principalele zone emițătoare de turiști, accesibilitatea nu reprezintă unul din factorii primordiali în alegerea arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică. Poziția geografică i-ar permite însă dezvoltarea unui turism transfrontalier, creând posibilitatea dezvoltării unui turism intercultural. La polul opus, tariful îi influențează pe turiști în alegerea unei oferte turistice, însă nu reprezintă un factor primordial în alegerea unei vacanțe în localitățile aferente Munților Igniș – Gutâi.

În ceea ce privește motivul călătoriei, care determină și dezvoltarea anumitor tipuri de turism, obiectivele turistice naturale și antropice, tradițiile și peisajul maramureșean îi determină pe cei mai mulți turiști în alegerea acestei zone drept destinație turistică. Sporturile de iarnă, drumețiile montane, gastronomia specifică, elementele de arhitectură și folclor și ospitalitatea populației locale sunt motivele secundare pentru care turiștii sau potențialii turiști aleg oferta turistică a maramureșenilor. Nevoia de recreere și curiozitatea de a cunoaște zona îi influențează într-o măsură mai mică pe turiști în alegerea arealului montan Igniș – Gutâi ca destinație turistică.

Activitatea de agrement se bazează în special pe vizitarea obiectivelor turistice naturale și/sau antropice și farmecul oferit de tradițiile și obiceiurile sărbătorilor religioase, pastorale, agricole etc. Principala activitate de agrement din timpul iernii este reprezentată de sporturile de iarnă, mai ales în stațiunile montane unde este dezvoltată și infrastructura specifică. În anotimpul estival, drumețiile și ascensiunile montane iau locul acestor activității, fiind foarte apreciate de turiști. Inițierea în arta meșteșugurilor tradiționale precum țesutul, pictura pe sticlă, sculptura, dar și participarea la activitățile gospodărești îi impresionează pe turiști. Sporturile extreme se adresează doar unui anumit grup țintă, însă printre persoanele chestionate nu se aflau pasionați de aceste sporturi și tocmai de aceea aceste activități nu erau considerate foarte atractive.

În ceea ce privește resursa umană implicată în activitatea turistică, s-a observa faptul că aceasta este amabilă și ospitalieră, însă din punct de vedere profesional, necesită îmbunătățiri. Acest lucru se datorează dezvoltării activităților turistice în cadrul familiei, fără angajarea unui personal calificat. Pentru a îmbunătăți activitatea turistică, se recomandă dezvoltarea unei culturi organizaționale bazată atât pe colaborare, cât și pe competiție loială, punându-se accent pe profesionalismul și eficiența resursei umane.

Deoarece procesul de amenajare turistică a teritoriului răspunde cerințelor multiple ce vin dinspre cerere și ofertă, modelele ipotetice de amenajare turistică au urmărit optimizarea activităților din sfera turistică și crearea unor relații eficiente între diferitele componente ale sistemului turistic. Realizarea unui plan integrat de dezvoltare și amenajare turistică montană a urmărit amenajarea stațiunilor montane pe baza modelului amenajării în cascadă, amenajarea turistică a domeniului schiabil aferent stațiunilor montane, folosind modelul amenajării în releu, amenajarea turistică a arealului protejat Creasta Cocoșului, amenajarea turistică a platoului Izvoare, ca model de amenajare în centre concentrice, amenajarea turistică a unității administrativ teritoriale Desești, ca model de amenajare în rețea și amenajarea unei pensiuni agroturistice ca model de unitate de cazare ce respectă specificul local. Toate modelele de amenajare au reprezentat proiecții de amenajare turistică ale arealului montan Igniș – Gutâi, respectiv modalități de dezvoltare și valorificare ale potențialului turistic montan și ale infrastructurii turistice, prin îmbinarea analizei teritoriale cu activitatea științifică.

Pentru dezvoltarea fenomenului turistic este nevoie de aplicarea unei strategii globale ce ține de evoluția creșterii și avantajul competitiv al fiecărei structuri de primire sau stațiune montană. O dezvoltare echilibrată, în deplină armonie cu mediul natural și socio-uman, nu se poate realiza decât în concepția dezvoltării unitare a turismului. Plecând de la experiența statelor cu progrese reale înregistrate în domeniul turismului montan, s-au căutat soluții și modele care să permită valorificarea potențialului turistic natural și antropic și dezvoltarea durabilă a mediului.

Strategia de dezvoltare și amenajare turistică a urmărit realizarea unei rețele de turism care obligă zonele de destinație turistică atât spre colaborare, cât și spre competiție, cu scopul extinderii zonei de impact și dezvoltării ofertei turistice prin stimularea interesului turiștilor către arealele izolate. Această modalitate de operare ce permite schimb de informații și experiențe reprezintă o oportunitate în creșterea forței de muncă și susținere în fața concurenței. De asemenea, a determinat realizarea unor conexiuni între principalii poli de creștere și zonele adiacente, cu scopul obținerii unui grad optim de sustenabilitate și valorificării localităților riverane cu resurse turistice neexploatate.

Promovarea arealului montan Igniș – Gutâi ca o destinație turistică complexă, autentică și funcțională și consolidarea mărcii de destinație turistică s-a realizat prin relansarea ofertei turistice actuale, dezvoltarea și promovarea ecoturismului ca alternativă a turismului de masă și integrarea armonioasă a componentelor atractive ale potențialului turistic montan în brand-ul maramureșean.

Cercetarea de față a reușit să demonstreze faptul că procesul de amenajare influențează dezvoltarea turistică a arealului montan Igniș – Gutâi în egală măsură cu accesibilitatea și potențialul turistic natural și antropic, fiind nevoie însă de o abordare sistematică pentru a funcționa ca o destinație turistică complexă și autentică pe piața internă și internațională.

ANEXA 1.

Evaluarea potențialului antropic (Sursa: PATN , Jud. Maramureș – secțiunea VI – ZONE TURISTICE,

realizat de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii, 2012)

ANEXA 2.

Evaluarea patrimoniului cultural (Sursa: PATN , Jud. Maramureș – secțiunea VI – ZONE TURISTICE,

realizat de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii, 2012)

ANEXA 3.

Evaluarea structurilor de primire cu funcțiuni de cazare (Sursa: PATN, Jud. Maramureș – secțiunea VI – ZONE TURISTICE , realizat de Institutul National de Cercetare –Dezvoltare in Turism, 2012)

ANEXA 4.

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică și localitate

(Sursa: Institutul Național de Statistică, 2012)

ANEXA 5.

Evoluția numărului de zile/turistit în perioada 2001-2009

(Sursa www.insse.ro, 2011)

ANEXA 6.

Evoluția numărului de zile/turist în perioada 2001-2009

(Sursa www.insse.ro, 2011)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), DEX Dicționar explicativ al limbii române. Ediția a II-a, Editura Univers enciclopedic, București;

ALECU, I.N., CONSTANTIN, M. (2006), Agroturism și marketing agroturistic, Editura Ceres, București;

ARMAȘ, Iuliana (2006), Teorie și metodologie geografică, Editura Fundației România de Mâine, București;

AVASILICĂI, Silvia, HUȚU, Carmen Aida (2005), Managementul și marketingul produsului. Branding – note de curs -, Editura Venus, Iași;

BĂDULESCU, Alina (1999), Organizarea și amenajarea zonelor turistice, Editura Treira, Oradea;

BERBECARU, I., BOTEZ, M. (1977), Teoria și practica amenajării turistice, Editura Sport – Turism, București;

BOSCO, A. (2003), Come si costruisce un questionario, Editura Carocci, Roma;

BUCUR-SZABO, Mariana (2006), Marketing turistic, Editura Irecson, București;

CAZES, G. (1992), L’amenajement turistique, Editura PUF, Paris;

CÂNDEA, Melinda, BRAN, Florina (2001), Spațiul geografic românesc: organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura Economică, București;

CÂNDEA, Melinda, ERDELI, G., SIMON, Tamara, PEPTENATU, D. (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București;

CÂNDEA, Melinda, SIMON, Tamara (2006), Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București;

CIANGĂ, N. (1998), Turismul în Carpații Orientali. Studiu de Geografie Umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

CIANGĂ, N. (2002), România. Geografia turismului (partea întâi), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

CIANGĂ, N., DESZI, Șt. (2007), Amenajare turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

COCEAN, Gabriela (2011), Relația Relief și turism în Munții Trascău, Teză de doctorat, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca;

COCEAN, P. (1992), Modele de amenajare turistică a unor regiuni muntoase din România, Studia Universitatis Babeș – Bolyai, Geographia, nr. 1-2, Cluj Napoca;

COCEAN, P. (1998), Geografia turismului românesc, Editura Universitatea Ecologică Deva, Deva;

COCEAN, P. (1999), Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj Napoca;

COCEAN, P., Deszi, Șt. (2001), Prospectare și geoinformare turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

COCEAN, P. (2002), Geografie regională. Evoluție, concepte metodologie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

COCEAN, P. (2004), Structura spațiului mintal românesc, Studia Universitatis Babeș Bolyai, nr. 1, Cluj Napoca;

COCEAN, P. coord. (2004), Planul de amenajare a Teritoriului Regiunii de Nord – Vest (PATR) – coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

COCEAN, P. (2010), Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

CRESWELL, J.W. (2007), Qualitative inquiry and research design: Choosing among five traditions, Editura Sage C.A., Thousand Oaks;

DĂNCUȘ, M. (2010), Arhitectura vernaculară și alte valori ale culturii populare în colecțiile Muzeului Etnografic al Maramureșului, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca;

DERBAIEUX, B. (1995), Tourism et montagne, Editura Economică, Paris;

DEFERT, P. (1966), La localisation touristique, Editura Gurten, Berna;

DESZI, Șt., BĂDĂRĂU, Al.S., MAIER, A. (1999), The Natural Protected Areas from Maramureș County – The Impact of Touristic Activities and Principles of Developing Sustainable, Analele Universității Oradea, Seria Geografie, tom IX, Editura Universității din Oradea, Oradea;

DINU, Mihaela (2002), Geografia turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București;

DUNLEAVY, P. (2003), Authoring a PhD. How to plan, draft, write and finish a doctoral thesis or dissertation, Editura Palgrave MacMillan, SUA;

ERDELI, G., ISTRATE, I. (1996), Amenajări turistice, Editura Universității, București;

ERDELI, G., GHEORGHILAȘ, A. (2006), Amenajări turistice, Editura Universitară, București;

FLORESCU, C. coord. (1992), Marketing, Editura Marketer, București;

FLOWERDEW, R., MARTIN, D. (2005), Methods in human geography. A guide for students doing a research project, second edition, Editura Pearson Education, Londra;

GAMPE, Claudia, MĂRAN, P. (2009), Pensiunea mea de succes, Editura Aska Grafika, Sighetu Marmației;

GODDE, Pamela, PRICE M., ZIMMERMANN, Fr. (2008), Tourism and Development in Mountain Regions, Editura CABI;

GOJA, P., ANDREESCU, F. (2006), Maramureș: ghid turistic, colecția Mergi și vezi, Editura Ad Libris, București;

GRAMA, L., BUCUR, Mihaela (2006), Marketing general și industrial. Elemente de bază și aplicații – Note de curs pentru uzul studenților, Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureș;

GRIX, J. (2001), Demystifying Postgraduate Research, Editura University of Birmingham Press, Birmingham;

GRȌTZBACH, E, STADEL, C. (1997), Mountain peoples and culture, In Mountains of the World: A Global Priority., Editura Parthenon, New York;

GUIDICINI, P. (1999), Questionari, interviste, storie di vita. Come costruire gli strumenti, raccogliere le informazioni ed elaborare i dati, Editura Franco Angeli, Milano;

HENCHE, Garcia Blanca (2004), Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București;

IACOB, Gh. (1981), Valorisation des ressources naturalles et du potentiel touristique de monts Oaș – Igniș – Gutâi, RRG, T – XXV, nr. 1, București;

IANOȘ, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, București;

IDU, D.P. (1999), Om și natură în Carpații Maramureșului și Bucovinei. Viața păstorală, Editura Napoca Star, Cluj Napoca;

ILIEȘ, A. (2003), România între milenii. Frontiere, areale frontaliere și cooperare transfrontalieră. Studiu geografic (I), Editura Universității din Oradea, Oradea;

ILIEȘ, A., ILIEȘ, Dorina Camelia, JOSAN, Ioana, WENDT, J., HERMAN, G., GRAMA, V. (2010), The identification, evaluation, quantification and capilalization through tourism of the authentic resources from Crișana – Maramureș with the purpose of elaborating a strategy of cress-border integrated sustainable development. Methodological approach, Analele Universității din Oradea – Seria Geografie Tom XX, no. 1;

ILIEȘ, Dorina, ILIEȘ, A. (1992), Țara Maramureșului. Zonare turistică și probleme de degradare a potențialului turistic, Analele Universității din Oradea, Oradea;

ILIEȘ, Gabriela, ILIEȘ, M. (2000), Relieful ca suport al dezvoltării Țării Maramureșului, Analele Universității din Oradea, tom X, Oradea;

ILIEȘ, Gabriela (2002), Complementarity and Seasonality of International Tourism in Maramureș Land, Analele Universității din Oradea, Oradea;

ILIEȘ, Gabriela (2007), Țara Maramureșului. Studiu de Geografie Regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

ILIEȘ, M., ILIEȘ, Gabriela (1999), Satul turistic maramureșean, Analele Universității din Oradea, tom. IX, Oradea;

ILIEȘ, M., ILIEȘ, Gabriela (2000), Resurse de atractivitate turistică – mod de abordare, Studia Universitatis Babeș Bolyai, seria Geografie, nr. 2, Cluj Napoca;

ILIEȘ, M. (2007), „Amenajare turistică”, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca;

ILOVAN, Ramona Oana (2013), Integrating the „lands” of Romania in the experience economy, Romanian Rewiew of Regional Studies, Volumul IX, nr. 1;

ISTVAN, D., POPESCU, S., POP, I. (1990), Munții Gutâi. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1990;

IUGA, I. (2012), Organizarea turistică a spațiului geografic în Carpații Orientali – grupa nordică – Editura Grinta, Cluj Napoca;

IVES, Ch. (1992), Zen awakening and society, Editura University of Hawaii Press, Honolulu;

KARNOOUH, C. (1980), Case și grădini – eseu asupra semnificației termenului ”stătut” în graiul maramureșean, R.E.F., vol. I, tom. 20;

KELLER, L. K. (2000), The Brand Report Card, Editura Harvard Business Review, Boston;

KHUNOU, P. S., ,REYNISH, N., PAWSON, R., ,TSEANE, L., IVANOVIC, M. (2009), Fresh Perspective: Tourism Development, Editura Pearson South Africa, Cape Town;

KOTLER, P. (2012), Marketing Management -14 edition, Editura Prentice Hall, New Jersey;

KRIPPENDORF, J. (1971), Marketing et tourism, Editura Herbert Lang, Berna;

MAC, I., CSABA, B. (1992), Munții Oaș – Gutâi – Țibleș, Editura Abeona, București;

MAN, G., GAFTONE, V. (2003), Maramureș – Tezaurul din Centrul Geografic al Europei – Ediția a II-a, editat de Consiliul Județean și Muzeul Județean Maramureș, Editura Proema, Baia Mare;

MATEI, Elena (2004), Ecoturism, Editura Top Form, București;

MESSERLI, B., IVES, J. (1997), Mountains of the World: A Global Priority, Editura Parthenon Publishing Group, New York;

MIECZKOWSKI, Z. (1995), Enviromental issues of tourism and recreation, Editura University Press of America, Michigan;

MIHĂILESCU, V. (1963), Carpații sud-estici de pe teritoriul României, Editura Șt., București;

MILLER, J., MUIR, D. (2004), The Business of Brands, Editura John Wiley & Sons, Chicester, Anglia;

MINCIU, Rodica (1995), Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București;

MINCIU, Rodica (1996), Economia turismului, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București;

MUCCHIELLI, A. – coord. (2002), Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale, Editura Polirom, București;

MUNTELE, I., IAȚU, C. (2003), Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iași;

NĂDIȘAN, I., BANDULA, O. (1980), Maramureș. Ghid turistic al județului, Editura Sport Turism, București;

NEACȘU, N., BARON P., SNAK, O. (2006), Economia turismului, Editura Pro Universitaria, București;

OLARU, M. (1999), Strategia de dezvoltare a județului Timiș. Agenția de dezvoltare economică Timiș, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara;

OLARU, M. (2000), Munții Banatului. Amenajare și dezvoltare turistică, Editura Hestia, Timișoara;

OLARU, M. (2005), Evaluarea potentialului turistic, strategia de dezvoltare si amenajare turistica a Regiunii de Dezvoltare V Vest si promovarea ofertei turistice in plan transfrontalier si international, Revista de Politica Științei și Scientometrie, număr special;

OPREA, M.G. (2012), Impactul dezvoltării infrastructurii de transport asupra turismului în Transilvania, Teză de doctorat, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca ;

PAGE, St. J. (2009), Tourism management. Managing for change, third edition, Editura Elsevier Science;

PAGE, St. J. (2011), Tourism Management: An Introduction, Editura Taylor & Francis Group;

PENDER, L., SHARPLEY, R. (2005), The management of tourism, Editura SAGE, Londra;

PETREA, D. (1998), Pragurile de substanță, energie și informație în sistemele geomorfologice, Editura Universității din Oradea, Oradea;

PETREA, Rodica, PETREA, D. (2000), Turism rural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

PETRESCU, Carmen (1978), Modelul turistic Chamonix – Mont Blanc, Editura Sport – Turism, București;

PHILLIMORE, Jenny, GOODSON, Lisa (2004), „Qualitative research in tourism: ontologies, epistemologies and methodologies” Editura Routledge;

POP, P.Gr. (2000), Carpații și Subcarpații României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

POPESCU, Florentina (2012), Evaluarea și amenajarea domeniilor schiabile din Munții Făgăraș și Bucegi pentru dezvoltarea turismului, Teză de doctorat, Universitatea din Oradea, Oradea ;

POSEA, Gr. (1962), Țara Lăpușului. Studiu geomorfologic. Editura Științifică, București;

POSEA, Gr., POPESCU, N., IELENICZ, M. (1974), Relieful României, Editura Științifică, București;

POSEA, Gr., MOLDOVAN, C., POSEA, Aurora (1980), Județul Maramureș, Editura Academiei, București;

PUI, Loredana (2012), The Igniș – Gutâi Mountain tourist planning in terms of a territorial system in Maramureș, Analele Universității din Oradea, no. 2, Oradea ;

PUI, Loredana (2013), The development of the Igniș – Gutâi area by type of tourism predominantly, Analele Universității din Oradea, no. 1, Oradea;

RABOCA, N., CIANGĂ, N., MAIER, A. (1999), Geografie economică, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Cluj-Napoca.

RAGIN, C., AMOROSO, Lisa (2011), Constructing social research. The Unity and Diversity of Method, Editura Sage, Los Angeles;

REȚEGAN, I., BANDULA, O., GRIGORESCU, M., HUSIAN, M., NĂDIȘAN, I. (1980), Maramureș – monografie, colecția Județele Patriei, Editura Sport Turism, București;

ROTARU, I. (2008), Dezvoltarea destinației turistice – Note de curs, Editura Alma Mater, Sibiu;

100. SIMION, Alina Simona (2011), Turismul rural în Maramureș, Teză de doctorat, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca;

101. SHARMA, Pitamber (1998) Issues in Mountain Development, în International Center

for Integrated Mountain Development, Kathmandu

102. SHARPLEY, R., TELFER, D.J. (2002), Tourism and development: concepts and issues,

Editura Channel View Publications, UK;

103. SILVERMAN, D. (2004), Qualitative Research: Theory, Method and Practice, Editura

Sage, Londra;

104. SOJA, E. (1989), Modern Geography, Wester Marxism and the restructuring of critical

social theory in New models in geography, Editura Peet și Thrift, Unwin Hyman,

Londra;

105. SURD, V. (1997), Geografia dezvoltării și decalajelor economice contemporane,

Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

106. SURD, V., BOLD, I., ZOTIC, V., CHIRA, Carmen (2005), Amenajarea teritoriului și

infrastructuri tehnice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

107. ȘTEFĂNESCU, Gabriela, JUGĂNARU, I.D. (2006), Animația și animatorul în turism,

Editura Uranus, București;

108. TIWARI, Rupa (2009), Tourism management. Managing for change, Editura Global

India Publications, New Delhi;

109. TURCU, Daniela, WEISZ, Janeta (2008), Economia turismului, Editura Eurostampa,

Timișoara;

110. ȚIGU, Gabriela (2001), Turism montan, Editura Uranus, București;

111. ȚIGU, Gabriela (2003), Etica afacerilor în turism, Editura Uranus, București;

112.WEAVER, D., LAWTON, Laura (2010), Tourism Management, Editura John Wiley &

Sons, Chicehester;

113. YIN, R. K. (2003), Case study research: design and methods, Editura Sage

Publications, Thousand Oaks;

114. WOODSIDE, A., G., MARTIN, D. (2008), Tourism Management Teory. Research and

Practice, publicat în „Tourism management: analysis, behaviour and strategy”, editori

Woodside, A. G., Martin, D., Ed. CABI, Oxfordshire, UK;

115. ZOTIC, V. (2005), Componentele operaționale ale organizării spațiului geografic,

Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

116.*** (2003), Ghid de legislație turistică, vol II. Legislație actualizată, Editura Lumina Lex, București;

117.*** (2004), Pensiuni și meșteri populari. Rețea agroturistică MTMM, vol. I, proiect

finanțat prin Programul PHARE 2000 de către Uniunea Europeană, Editura Aska

Grafika, Sighetu Marmației;

*** (2004) Strategiei generale de relansare a turismului românesc, elaborată de Asociația Națională a Turismului

*** (2005), Maramureș, Revista cultură & turism, nr. 16, Editura Civio, București;

*** (2006), Programul Superski în Carpați cu subprogramul Schi în România;

*** (2007), La pas prin Maramureș, Consiliul Județean Maramureș, Centrul Județean de Informare Turistică Maramureș infotourism, Editura Minulescu, Baia Mare;

*** (2007), Ghidul pensiunilor turistice, editat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism, tipărit la R.A. Monitorul Oficial;

*** (2007), Ghidul motelurilor, vilelor și cabanelor, editat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism, tipărit la R.A. Monitorul Oficial;

*** (2007), Ghidul stațiunilor turistice, editat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism, tipărit la R.A. Monitorul Oficial;

*** (2007), Ghidul campingurilor, satelor de vacanță și popasurilor turistice, editat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism, tipărit la R.A. Monitorul Oficial;

*** (2007), Guide to protected natural areas, editat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism, tipărit la R.A. Monitorul Oficial;

*** (2007), Ghidul pârtiilor de schi, editat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism, tipărit la R.A. Monitorul Oficial;

*** (2008) Programul “Moștenire Vie” – România, broșură în care sunt prezentate proiectele „Valea Verde – Muzeu Viu”, coordonat de Asociația Valea Verde și „Tehnica țărănească – Moștenirea mileniului III”, coordonat de Fundația Social Culturală pentru Democrație IUGA;

*** (2009), Maramureș – Zakarpatia – Ivano Frankivsk, proiect implementat de Consiliul Județean Maramureș în parteneriat cu Asociația de Turism a regiunii Ivano Frankivsk și Agenția pentru Dezvoltare Regională Khard – Khust și finanțat prin Programul PHARE 2000 de către Uniunea Europeană;

*** (2011), România – explore the Carpathian garden, A Journey Into Nature, proiect realizat prin Programul Operațional Regional și co-finanțat de către Uniunea Europeană;

*** (2011), România – explore the Carpathian garden, A Cultural Journey, proiect realizat prin Programul Operațional Regional și co-finanțat de către Uniunea Europeană;

*** (2011), Maramureș – destinații județene, Revista Force Tourism – Business & Tourism Magazine, Editura Enter Advrtising, București;

*** (2012), PATJ – Planul de Amenajare a Teritoriului Județean – județul Maramureș

*** (2012), PATZ – Planul de Amenajare a Teritoriuluilui Zonal – Munții Gutâi, al cărui beneficiar este Ministerul Transporturilor;

*** (2012), PATN , Jud. Maramureș – secțiunea VI – ZONE TURISTICE , realizat de Institutul de Geografie al Academiei Romane

136.*** Ordonanței de Guvern nr. 68/26 aug. 1994, legea nr. 41/1995,

137.*** (2013), Programul Acces to Mountain, Amenajarea turistică a unor trasee cicloturistice în Munții Gutâi;

138. www.mdrt.ro, 24. X. 2011

139. www.romaniaturistica.ro/info-schi, 14.IV.2012

140. www.insse.ro, 17. VIII. 2012

141. http://www.pensiuni.info.ro, 19. X. 2012;

142. http://www.pensiune-maramures.ro, 25. X. 2012;

143. http://www.infopensiuni.ro, 28. X. 2012;

144. http://www.pensiuni.org, 2. XI. 2012;

145. http://dexonline.ro/definitie/disfunctionalitate, 13. XI. 2012

146. http://www.discover-maramures.com, 27. I. 2013;

147. http://www.cazaremaramures.ro, 24. II. 2013;

148. http://www.turismrural.ro, 3. III. 2013;

149. www.infotravelromania.ro, 25. III. 2013;

150. www.wikipedia.ro, 23. IV. 2013