Studiu Geografic Complex al Comunei Buchin Si Perspectivele Sale de Dezvoltare

Economie

Studiu Geografic Complex al Comunei Buchin Si Perspectivele Sale de Dezvoltare

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………..5

POZIȚIA GEOGRAFICĂ …………………………………………………………………………………7

SCURT ISTORIC …………………………………………………………………………………………..10

COMPONENTA NATURALĂ DE SUSȚINERE ………………………………………………14

3.1. Relief și geologie ………………………………………………………………………………………14

3.2. Clima ………………………………………………………………………………………………………16

3.2.1. Regimul termic ………………………………………………………………………………..16

3.2.2. Precipitațiile atmosferice …………………………………………………………………..18

3.2.3. Umiditatea ………………………………………………………………………………………20

3.2.4. Nebulozitatea ………………………………………………………………………………….20

3.2.5. Circulația maselor de aer …………………………………………………………………..21

3.2.6. Fenomene climatice deosebite …………………………………………………………..22

3.3. Hidrografie ………………………………………………………………………………………………22

3.4. Vegetație și faună ……………………………………………………………………………………..24

3.5. Soluri ………………………………………………………………………………………………………28

3.6. Riscuri naturale ………………………………………………………………………………………..29

COMPONENTA DEMOGRAFICĂ…………………………………………………………………..30

4.1. Evoluția populației ……………………………………………………………………………………30

4.2. Dinamica populației ………………………………………………………………………………….33

4.2.1. Dinamica naturală ………………………………………………………………………..33

4.2.1.1. Natalitatea ……………………………………………………………………..33

4.2.1.2. Mortalitatea ……………………………………………………………………34

4.2.1.3.Bilanțul demografic natural ………………………………………………35

4.2.2. Dinamica migratorie …………………………………………………………………….36

4.2.3. Bilanțul demografic general ………………………………………………………….37

4.3. Structura populației …………………………………………………………………………………..38

4.3.1.Structura populației pe sexe ……………………………………………………………38

4.3.2. Structura populației pe grupe de vârstă …………………………………………..39

4.3.3. Structura etnică ……………………………………………………………………………42

4.3.4. Structura confesională ………………………………………………………………….44

4.3.5. Structura lingvistică ……………………………………………………………………..47

4.3.6. Structura după nivelul de instruire …………………………………………………50

4.3.7. Structura economică …………………………………………………………………….52

COMPONENTA DE HABITAT ………………………………………………………………………53

Dimensiunea, morfostructura și funcțiile satelor …………………………………………..53

Elemente arhitecturale ……………………………………………………………………………….57

Elemente etnografice………………………………………………………………………………….59

COMPONENTA ECONOMICĂ ………………………………………………………………………62

6.1.Agricultura ……………………………………………………………………………………………….62

6.1.1. Structura fondului funciar ……………………………………………………………..62

6.1.2. Cultura plantelor ………………………………………………………………………….65

6.1.3. Creșterea animalelor …………………………………………………………………….66

6.2. Activități specifice sectorului secundar ………………………………………………………..67

6.3.Activități specifice sectorului terțiar …………………………………………………………….69

ASPECTE SOCIALE ……………………………………………………………………………………..74

INFRASTRUCTURA COMUNEI ……………………………………………………………………84

8.1. Infrastructura de transport ………………………………………………………………………….84

8.2. Infrastructura tehnico-edilitară ……………………………………………………………………86

8.2.1. Canalizare și alimentare cu apă ……………………………………………………..86

8.2.2. Alimentare cu energie electrică ……………………………………………………..86

8.2.3. Telecomunicații …………………………………………………………………………..86

8.2.4. Gospodărirea comunală ………………………………………………………………..87

8.3. Dotări publice și administrative ………………………………………………………………….87

ANALIZA SWOT …………………………………………………………………………………………..93

PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ALE COMUNEI BUCHIN ………………………..97

CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………..100

Lista figurilor ………………………………………………………………………………………………………….102

Lista tabelelor ………………………………………………………………………………………………………….104

Lista fotografiilor …………………………………………………………………………………………………….105

BIBLIOGRAFIE / WEBOGRAFIE ……………………………………………………………………………106

ANEXE ………………………………………………………………………………………………………………….108

INTRODUCERE

Lucrarea „Studiu geografic complex al comunei Buchin și perspectivele sale de dezvoltare” analizează un spațiu rural românesc din regiunea Banat. Acest studiu are ca scop punerea în valoare a aspectelor pozitive cât și a celor negative, încercând, a propune unele obiective favorabile dezvoltării.

Studiul servește pentru susținerea examenului de licență al Facultății de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Geografie, secția Planificare teritorială, din cadrul Universității de Vest, Timișoara.

Alegerea acestei comune, pentru întocmirea lucrării de licență, are la bază două motive: unul este acela că, această comună este situată în apropierea zonei în care m-am născut și am copilărit, zonă foarte îndrăgită mie, iar cel de al doilea motiv este acela că, spațiul analizat dispune de condiții naturale favorabile activităților umane și de o istorie îndelungată și impresionantă, teritoriul comunei fiind locuit încă din perioada neolitică.

Lucrarea este structurată în 10 capitole. Capitolul I prezintă poziția geografică a comunei, atât din punct de vedere al limitelor naturale cât și a celor administrative.

Cel de al II-lea capitol prezintă, succint, evenimentele istorice importante care au marcat comuna de-a lungul timpului.

În capitolul III sunt analizate principalele componente ale cadrului natural: relief, climă, hidrografie, vegetație, faună și soluri, acestea reprezentând baza naturală de susține. Tot în acest capitol sunt prezente și riscurile naturale ale comunei.

Capitolul IV abordează componenta demografică a comunei, fiind evidențiată tendința generală de evoluție a populației, dinamica și structura acesteia.

În cel de al V-lea capitol se analizează componenta de habitat, fiind subliniată tipologia, funcția, morofostructura așezării, pecum și câteva elemente arhitecturale.

Al VI-lea capitol este strict legat de componenta economică: sectorul primar, sectorul secundar și cel terțiar.

Capitolul VII prezintă câteva aspecte sociale, legate de nivelul de trai și de nivelul de dotare al gospodăriilor.

Cel de al VIII-lea capitol analizează situația teritorială, atât din punct de vedere al infrastructurii de transport, infrastructurii tehnico-edilitară cât și a dotării publice și administrative.

Ultimele capitole XI și X, pe baza unei analize SWOT propun câteva obiective, de dezvoltare ale comunei.

Pentru realizarea acestei lucrări, am folosit un vast material bibliografic, la care am adăugat: anchete și interviuri pe teren, precum și metode cartografice (GIS), de asemenea pentru elaborarea acestei lucrări o importanță deosebită a avut-o colaborarea și sprijinul oferit de Direcția Județeană de Statistică Caraș-Severin și cea a Primăriei Buchin.

În final, doresc să aduc mulțumiri tuturor persoanelor care m-au sprijinit în realizarea acestei lucrării, prin punerea la dispoziție a unor surse de informație.

În primul rând, mulțumirile mele sunt adresate doamnei profesoare Lector Dr. Ivan Ramona, care s-a ocupat cu o mare grijă de coordonarea acestei lucrări.

Aduc, de asemenea, mulțumiri doamnelor și domnilor profesori care m-au ajutat să mă formez de-a lungul timpului.

Nu în ultimul rând, aduc mulțumiri locuitorilor comunei Buchin, în mod special familiei Velescu, familiei Jula și domnului inginer Ioan Radu, pentru informațiile oferite, dar și familiei mele care m-a sprijinit mereu.

Cap I. POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Comuna Buchin este așezată în partea de sud-vest a României, în nordul Județului Caraș-Severin, fiind traversată de paralela de 45⁰ 22' 00'' latitudine nordică și meridianul de 22⁰ 15' 00'' longitudine estică.

Din punct de vedere al unităților administrative învecinate, comuna Buchin are ca limite: Municipiul Caransebeș și comuna Păltiniș, în nord; comuna Turnu Ruieni și comuna Bolvașnița, în est; comuna Bucoșnița, în sud, și Municipiul Reșița și comuna Tincova, în vest (fig.1). Comuna Buchin are în componență cinci sate: satul Buchin, care este satul de reședință al comunei, satul Prisian, satul Valea Timișului, satul Poiana Buchin și satul Lindenfeld (în prezent total părăsit).

Fig.1. Poziția și localizarea geografică a comunei Buchin la nivelul țării și în raport cu UAT vecine

De asemenea, comuna este localizată în nordul Munților Semenic și nordul Culoarului Timiș-Cerna, respectiv în Depresiunea Caransebeș (fig.2). În unitatea de relief Munții Semenic sunt așezate satele: Poiana Buchin și Lindenfeld, iar în Depresiunea Caransebeș sunt așezate satele: Buchin, Prisian și Valea Timișului.

Fig.2. Poziția comunei Buchin în raport cu principalele unități de relief

Comuna Buchin este traversată de axe de transport feroviar și rutier importante: magistrala 900 (București-Roșiori-Craiova-Filiași-Caransebeș-Lugoj-Timișoara); drumul european E 70, care străbate satul Buchin de la sud la nord, pe o distanță de 1,5 km; drumul DJ608C, care face legătura între reședința comunei și satul Valea Timișului, pe o distanță de 2,4 km. Comuna mai dispune și de două drumuri comunale: DC12, care leagă reședința comunei de satul Prisian, pe o distanță de 0,4 km și DC13, care leagă reședința de comună de satele Poiana Buchin și Lindenfeld, pe o distanță de 8 km de satul Poiana Buchin și pe o distanță de 15 km de satul Lindenfeld (vezi fig.1).

În raport cu principalii poli urbani, comuna se află în zona periurbană a Municipiului Caransebeș, la o distanță de 5 km de acesta, se află la o distanță de 48 km de reședința de județ, Municipiul Reșița și la o distanță de 70 km de orașul Băile Herculane.

Astfel, putem concluziona că așezarea și poziția geografică a Comunei Buchin este favorabilă, comuna fiind situată pe axe de transport importante. De altfel, în trecut, Culoarul Timiș-Cerna a funcționat ca o axă importantă de legătură, între provinciile românești Oltenia, Banat și Transilvania, facilitând schimburile de populație și cele economice (Geografia României, Vol. III, 1992).

Cap II. SCURT ISTORIC

Teritoriul comunei Buchin prezintă o istorie îndelungată și impresionantă, deoarece de-a lungul anilor s-a confruntat cu numeroase schimbări social-administrative. Existența și activitatea umană, pe teritoriul localității, datează din perioada neolitică.

Așezările omenești pe teritoriul actualei comune se pierd în negura timpului. Dovezile care atestă existența unor așezări străvechi, au ca mărturii cercetările de suprafață, în urma cărora s-au descoperit materiale ceramice de factură neolitică pe dealul Cucuiul lui Ostâvăr, deal așezat între teritoriul satului Poiana Buchin și cel al satului Prisian, urmă a Culturii Coțofeni.

Pe dealul Cucuiul lui Ostâvăr au fost descoperite fragemente ceramice de culoare cărămizie, brun-cărămizie, brună, brun-cenușie, cenușie; motivații ornamentale: incizii lungi, în rețea, obilce, schelet de pește, au mai fost descoperite vase de dimensiuni mijlocii de uz comun și căni (Hamat, 2003).

Începuturile comunei Buchin își au originea în Evul Mediu, în această epocă fiind atestate documentar trei sate ale comunei (tab.1). Se constată o diferență mare, de circa 201 ani, între atestările documentare ale satelor Buchin, Poiana Buchin, Prisian și atestările documentare ale satelor Valea Timișului și Lindenfeld. Această diferențiere mare nu înseamnă că satele nu au existat, ci din anumite motive (neexistența unei organizații teritorial-administrative, lipsa de intelectuali etc.) satele nu au fost menționate în documente scrise.

Tab.1. Atestarea documentară și numele vechi ale localităților Buchin

(Sursă: Suciu, Vol.I, 1967; Suciu, Vol. II., 1968)

Originea numelor satelor provine din limba maghiară (vezi tab.1.), iar semnificația numelui Buchin are la bază două teorii. Conform teoriei lui Constantin Daicoviciu „numele de Buchin derivă de la cuvântul slav „buku” și cuvântul maghiar „bukoș”, care se traduce: satul din făget, satul dintre fagi sau satul din pădurea cu fagi„ (Radu, 2011, pag. 29). Cealaltă teorie susține că „după alții, derivă din cuvântul „buchie”, carte, oameni știutori de carte. Se vorbește de venirea oamenilor cu carte din Caransebeș, în timpul invaziilor […] fugind din calea năvălitorilor […]” (Radu, 2011, pag. 29).

Atestarea documentară medievală cea mai veche este reprezentată de localitatea Buchin, care datează din anul 1411, când regele Sigismund dă comandă Capelanului din Arad să rectifice hotarul posesiunilor aparținătoare familiei Macskasi, numite Ruzsinous, Topiloza, Leurdiș și Tincova, trimițându-l cu acest scop pe Petru Beken (fiul lui Boka de Beken). (Radu, 2011, din A. Szorenyi Bansag, Pesty Frigyes).

Despre satul Prisian se știe că în anul 1447 a fost amintit documentar, atunci când Capelanul din Arad, oferea lui Bizeria Nicolae, posesiunile Prisian și Bejna situate în distrinctul Caransebeș, la această donație participând ca martor Ladislau din Buchin (Radu, 2011, din A. Szorenyi Bansag, Pesty Frigyes).

Spre sfârșitul secolului XV se amintește documentar de localitatea Poiana Buchin (1489), când satul Buchin apare ca posesiune a familiei Fiat, regele dăruind cu titlul de donație nouă, satele: Bekeni, Poiana, Bolyvașnikza, situate în districtul Sebeș. Donațile sunt făcute în favoarea fraților Fiat Ladislau și Fiat Ludovic, pentru serviciul lor în favoarea regelui (Radu, 2011, din A. Szorenyi Bansag, Pesty Frigyes).

În timpul dominației turcești satul Valea Timișului a fost amintit documentar, între anii 1690-1700. Numele satului este originar din limba maghiară: Körpa. De-a lungul timpului au avut loc mai multe modifări asupra numelui, în anii 1690-1700 era cunoscut sub numele de Kniben, în 1774 a avut denumirea de Körpa, în 1829 de Korpa vel Kirpa, iar în 1964 de Valea Timișului, nume prezent și astăzi (Suciu, 1968).

La începutul secolului al XIX-lea, apare în documente scrise pentru prima dată satul Lindenfeld (1827), această localitate a fost colonizată de pemii germani, veniți din regiunea Klathau (Morar, 2011).

În timpul Primului Război Mondial, Banatul deși a fost o provincie dezvoltată din punct de vedere economic, fiind sub dominație Austro-Ungară, s-a confruntat cu mari greutăți materiale (luarea excesivă a produselor alimentare și a animalelor) și mari pierderi umane. Conform datelor existente, în această perioadă din satul Prisian au fost trimiși pe front toți bărbații până la 60 de ani (http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro, pag.176). Drept urmare satul era animat de copii, bătrâni și femeile care erau nevoiți să preia și muncile bărbatului. Cu toate acestea locuitorii satului Lindenfeld au fost scutiți de recrutarea în armata Austro-Ungară, deoarece satul era izolat (http://prinbanat.ro/lindenfeld-satul-parasit/).

După Primul Război Mondial, perioada interbelică a fost caracterizată printr-o perioadă înfloritoare, preocuparea principală a populației avea la bază agricultura și creșterea animalelor. Cu titlul de noutate în această perioadă se aplică legea votului universal, datorită căruia apar actori noi pe scena vieții politice.

Al Doilea Război Mondial a însemnat o perioadă dificilă, cu pierderea multor vieți omenești și de asemnenea cu o serie de schimbări social-economice. Mărturiile efectelor războiului, asupra populației, sunt reprezentate de monumentele eroilor din comuna Buchin.

Regimul comunist a avut efecte negative în comuna Buchin, în special asupra satului Lindenfeld. Fiind sat german, un număr 40 de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, iar din acestea întorcându-se doar 23 (Morar, 2011). În timpul deportării multe persoane au murit și li s-au confiscat bunurile.

De asemenea, în anul 1966, în urma semnării acordului între România și Germania de strămutare a etnicilor germani, satul Lindenfeld a început să se depopuleze. Astfel, conform datelor statistice, în anul 1966 satul Lindenfeld a avut o populație de 178 de persoane (foto.1) iar în după revoluția din 1989 și în prezent satul a fost și este părăsit (vezi foto.2).

Foto.1. Satul Lindennfeld în anul 1966 (http://prinbanat.ro/lindenfeld-satul-parasit/)

Foto.2. Case părăsite, în satul Lindenfeld, în anul 2014 (Roman Oana, 2015)

După Revoluția din 1989, s-a observat că interesul asupra vieții la sat este într-o continuă scădere, mulți tineri preferau mediul urban, satul devenind un peisaj îmbătrânit și pustiit.

Însă în ultimii ani, mediul rural a devenit atrăgător, în mod special pentru populația urbană, deoarece este mai relaxant și oferă un ambient mai plăcut.

Cap III. COMPONENTA NATURALĂ DE SUSȚINERE

Componenta naturală de susținere mai este cunoscută și sub numele de bază naturală de susținere, aceasta are în componență următoarele elemente: suportul fizic (relief și geologie), caracteristici climatice, hidrologice, de vegetație, de faună și de sol.

Baza naturală de susținere are o importanță deosebită în analiza unei așezări umane, în funcție de caracteristicile cantitative și calitative alea acesteia, aceasta rezultă punctul de plecare și suportul dezvoltării unității, practic atuurile unității geografice ce pot fi valorificate. (P.Cocean, D. Drăgan, 2007).

3.1. Relief și geologie

Comuna Buchin este caracterizată printr-un relief variat, cu zone montane și depresionare, satele comunei fiind situate în partea de nord a Munților Semenic (Poiana Buchin și Lindenfeld) și în Depresiunea Caransebeș (Buchin, Prisian și Valea Timișului).

Relieful montan al comunei Buchin este reprezentat de nordul Munțiilor Semenic, subunitatea Munții Nemanu. Munții Semenic reprezintă cea mai importantă subunitate a Munților Banatului, au o înfățișare de de tip horst , semihorst și grabene. Munții Semenic au înălțimi medii, altitudinea maximă fiind de 1.445 în Vârful Piatra Goznei. De asemnea, au caracter asimetric pe direcția nord-sud și vest-est, aspectul de asimetrie rezultând, din străpungerile tectonice, care s-au manifestat asupra reliefului (Geografia României, Vol III. 1992).

Relieful depresionar al comunei Buchin este reprezentat de Depesiunea Caransebeș, o depresiune intramontană, înconjurată de munți înalți cu aspect de gabren. Despresiunea Caransebeșului reprezintă compartimentul nordic al Culoarului Timiș, parte componentă importantă a Culoarului Cerna-Timiș-Bistra. Aceasta se desfășoară ca o treaptă piemontană, scade în înălțime pe direcția sud-nord. Astfel, prin poziția sa, comuna Buchin prezintă un relief favorabil dezvoltării, deoaree relieful nu este accidentat și nu prezintă riscuri. (Geografia României, Vol. III, 1992).

În funcție de amplasarea lor, vetrele satelor au altitudini ce variază între 700-400 m (Buchin, Poiana Buchin, Prisian și Valea Timișului) și 800-1000 m (Lindenfeld) (fig.3).

Fig.3. Harta reliefului comunei Buchin

Structura geologică pe care este amplasată comună a avut o evoluție deosebită, Munții Semenic pe care este amplasată o parte a comunei au apărut încă din paleozoicul inferior, la sfârșitul mișcărilor hercinice (Geografia României, Vol. III, 1992).

Datorită exondării a avut loc o modelare subaeriană, în condițiile unui climat umed și cald, în orogeneza kimmeriană nouă, a avut loc o ridicare orientată pe axele nord-est și sud-vest, care a scos din apă un uscat precum o insulă, acesta definea perimetrul montan al Semenicului (Geografia României, Vol. III, 1992).

De asemenea, mișcările alpine au determinat linii de dislocație, fracturi ale reliefului, care au determinat însușiri de horst și de grabene ale sectoarelor de vale, care au început să apară încă din această etapă. După ce au avut loc mișcările laramice, regiunea a rămas exondantă în tot timpul neozoicului, efectele mișcărilor de fracturare de sinclinal au umplut depozite de vârstă paleologică și mezozoică, în care se găsesc cărbuni (Geografia României, Vol. III, 1992).

Culoarul Timiș-Cerna a apărut în miocen, când a avut loc un proces de sedimentare, până în cuaternar. Acest culoar reprezintă un graben, unde marea miocenă a înaintat sub forma unui golf (Geografia României, Vol. III, 1992).

Zona a fost colmatată de sedimentarul helvețian și tortonian, este alcătuită din pietrișuri, gresii calcaroase, calcare cu Lithotamnium și argile nisipoase, mai exact Depresiunea Caransebeș este amplasată pe un graben, care a luat naștere, în condițiile mișcării laramice noi și a celor pireneene. Depresiunea Caransebeș prezintă mișcări de subzidență relativ lente (Geografia României, Vol. III, 1992).

În concluzie, relieful Comunei Buchin este rezultatul acțiunilor și proceselor, determinate de factorii din interiorul Pământului (endogeni) cât și a celor care acționează la suprafața Pământului (exogeni) precum: apele, fenomenle climatice, procesele de îngheț-dezgheț, prezența omului etc. . Acești factori au acțiuni neâncetate și continuue, creând noi forme de relief, care pot fi observate după lungi perioade de timp.

3. 2. Clima

Repartizarea climei pe glob este influențată de o serie de factori genetici, acești factori sunt reprezentați de circulația generală a atmosferei, radiația solară, cât și de suprafața subiacentă activă (Geografia României, Vol I, 1983).

La nivelul României se manifestă patru forme de circulație generală a atmosferei: circulația vestică, circulația polară, circulația tropicală și circulația de blocare, însă un rol important asupra climatului îl are relieful, deoarece poate influența trăsăturile climatice prin: climat de munte, climat de deal, climat de podiș, climat de câmpie și climat de litoral (Geografia României, Vol. I, 1983).

Comuna Buchin are un fond climatic temperat-continental, acesta fiind specific României. Prezintă o circulație atmosferică vestică, de asemnea, se pot constata și unele particularități climatice, precum influențele mediteraneene și unele trăsături climatice rezultate de relief, precum climatul de munte, climatul de depresiune și culoar.

3.2.1. Regimul termic

Analiza regimului termic a fost realizată, conform datelor de la stația meteorologică Caransebeș, în perioada 2005-2014 (vezi fig.4.).

Fig.4. Variația temperaturii medii anuale, la stația meteorologică Caransebeș, în perioada 2005-2014

Putem observa că spațiul care înglobează comuna Buchin, în perioada 2005-2014 ,a înregistrat o temperatură medie multianuală de 11,7 ⁰C. De asemenea, putem observa că temperatura minimă pe perioada 2005-2010 a fost înregistrată în anul 2005 (- 19,8 ⁰C), iar temperatura maximă în anul 2007 (39,7 ⁰C). Astfel, analiza regimului termic, pe perioada a 9 ani, ne relatează faptul că valorile medii și-au păstrat un decurs oscilatoriu între 10 ⁰C – 11 ⁰C.

Parametrii climatici ai regimului termic, au fost analizați și pe un an recent, anul 2014 (fig.5). În acest an, s-a înregistrat o temperatură medie anuală de 12,1 ⁰C, această valoare este oarecum conformă cu cea a perioadei 2005-2006.

Fig.5. Variația regimului termic, la stația meteorologică Caransebeș, în anul 2014

Astfel, iarna, odată cu instalarea zilelor ploioase și înnorate, valorile medii oscilează între 6,3 ⁰C în februarie, și 3,5 ⁰C în ianuarie, luna cea mai rece fiind decembrie cu 3,2 ⁰C. Primăvara, ca urmare a intensificării radiației solare, temperatura înregistrează creșteri ușoare, ajungând la 9 ⁰C media lunii martie, apoi la 12,1 ⁰C media lunii aprilie.

Odată cu creșterea valorilor radiației solare și a zilelor senine, vara se înregistrează mediile termice cele mai ridicate, 18,6 ⁰C în luna iunie, 20,5 ⁰C în luna iulie și 20,6 ⁰C în luna august. Toamna, numărul zilelor însorite sunt din ce în ce mai reduse, la fel se întâmplă și cu temperatura care este într-o continuuă scadere, înregistrându-se valori de 16,2 ⁰C în luna septembrie, 12,4 ⁰C în luna octombrie, iar în luna noiembrie 7,9 ⁰C.

În acest sens, prin analiza datelor, putem observa, că în anotimpul de iarnă, nu au fost înregistrate valori medii negative, se deduce că nu a fost un anotimp aprig, anotimpul de primăvară a fost unul timpuriu, media lunii martie fiind de 9 ⁰C, anotimpul de vară, nu a înregistrat valori termice mari, iar anotimpul de toamnă, a fost lung.

3.2.2. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice, se caracterizează prin importante variații în timp și spațiu, prin durată, intensificare, frecvență etc. . De asmenea, regimul precipitațiilor este influențat de relief, prin altitudine și prin expunerea la diferite mase de aer.

Din datele existene la postul meteorologic Caransebeș, în perioada 2005-2014 se constată, că volumul cel mai mare al precipitațiilor, a fost înregistrat în anul 2005, cu suma de 1.285 mm, apoi în anul 2007 cu suma de 1.035 mm. De asemnea, volumul cel mai mic al precipitațiilor, s-a înregistrat în anul 2011 cu suma de 576 mm (vezi fig.6).

Fig.6. Variația precipitațiilor atmosferice, la stația meteorologică Caransebeș, în perioda 2005-2014

Acești ani, în care s-a înregistrat cel mai mare volum al precipitaților, au avut o însemnătate aparte pentru spațiul Românesc. În anii 2005 respectiv 2007 au fost prezente inundații dezastruoase la nivel de țară, dar teritoriul comunei nu s-a confruntat cu inundații, având un sistem hidrologic bine consolidat.

De asemenea în anul 2011, când a fost înregistrat cel mai mic volum de precipitații, s-a produs secetă, urmările secetei afectând multe culturi agricole.

La nivelul anului 2014, precipitațiile atmosferice însumează valori de 913 mm. Astfel, precipitațiile cele mai bogate au căzut în luna iulie 240 mm, iar precitațiile cele mai sărace au fost înregistrate în luna noiembrie 16 mm. Putem observa că la nivelul acestui an, s-a produs o dereglare pluvială, deoarece, valorile cele mai ridicate trebuiau sa fie înregistrate în anotimpul de primăvară, iar valorile cele mai scăzute în anotimpul de iarnă (fig.7).

Fig.7. Variația precipitațiile atmosferice, la stația meteorologică Caransebeș, în anul 2014

Precipitațiile sub formă solidă în anul 2014, ne confirmă un număr anual al zilelor cu ninsoare de 30 de zile, iar cel al zilelor cu strat de zăpadă de 37 de zile, grosimea media anuală a stratului de zăpadă fiind de 5,4 cm iar grosimea maximă fiind de 17 cm (29.12. 2014) (Stația meteorologică Caransebeș).

3.2.3. Umiditatea

Conform datelor existente pe anul 2014, se constată, că umezeala relativă anuală, înregistra valorea de 76 %. De asemenea, putem observa că valoarea umidității maxime anuală a fost de 83% în luna decembrie, iar valoarea minimă anuală a fost de 70 % în luna februarie și martie (fig.8).

Fig.8. Umiditatea, la stația meteorologică Caransebeș, în anul 2014

Umiditatea prezintă valori mari, datorită condițiilor atmosferice ale maselor de aer oceanice, care vin din vestul continentului.

3.2.4. Nebulozitatea

Nebulozitatea reprezintă o caracteristică importantă a climatului, conform Stației Meteorologice de la Caransebeș, în anul 2014, valoarea medie a cantității de nori a fost de 50 %, iar înălțimea bazei stratului de nori a fost de 1.000-1.500 m.

3.2.5. Circulația maselor de aer

Teritoriul comunei înglobează masele de aer ciclonice din vest, nord-vest , sud-vest și aerul ciclonic care vine dinspre Marea Mediterană, la nivelul comunei apare un topoclimat de depresiune, prin poziția comunei în Depresiunea Caransebeș, de asemenea sunt prezente și brizele munte-vale.

Topoclimatul de depresiune, apare datorită prezenței Munțiilor Semenic și a Munțiilor Țarcu, care reprezintă un obstacol pentru masele de aer aflate în deplasare.

Brizele munte-vale se produc în zona montană, ziua aerul se deplasează dinspre regiunile joase spre cele înalte, iar noaptea, aerul se deplasează în sens opus.

Direcția predominantă a circulației maselor de aer, conform Stație Meteorologice de la Caransebeș, în anul 2014, a fost sud și sud-est (fig.9).

Fig.9. Frecvența vânturilor, pe direcții, la stația meteorologică Caransebeș, în anul 2014

Viteza vântului nu înregistrează valori mari, acestea fiind destul de mici, valoarea medie, în anul 2014 fiind 2,5 m/s, valoarea maximă de 3,8 m/s în luna noiembrie, iar valoarea minimă de 1,8 m/s în luna septembrie (vezi tab.2).

Tab.2.Viteza vântului, la stația meteorologică Caransebeș,

în anul 2014

(Sursa: Stația meteorologică Caransbeș)

3.2.6. Fenomene climatice deosebite

Fenomenele climatice deosebite pe teritoriul comunei sunt reprezentate de: brumă, lapoviță, chiciură și polei, viscol, grindină .

Bruma se manifestă în lunile de toamnă și primăvară, când temperatura solului scade sub 0 ⁰C, este un fenomen frecvent și are efecte dăunătoare asupra agriculturii, lapovița este prezentă în special în anotimpul rece, când temperatura trece sub 0 ⁰C, poate afecta uneori culturile de toamnă. Chiciura și poleiul au loc în lunile de iarnă, prin prezența aerului foarte rece.

Viscolul este specific iernii, frecvența sa este redusă, nu este prezent în fiecare an, ci doar în iernile foarte grele, afectează de regulă clădirile și vegetația. Grindina se produce în lunile de vară, are de asemenea o frecvență redusă, și afectează în special culturile agricole.

Aceste fenomene climatice deosebite, au o frecvență redusă asupra comunei, nu prezintă o problemă îngrijorătoare iar manifestarea acestora nu este anuală.

3.3. Hidrografia

„În viața socială, apa are funcții foarte importante [ … ] este condiția de bază a vieții, ca societatea să existe, fiind principalul suport al vieții, al igineneii și al sănătății [ … ] este factorul de producție atât în agricultură cât și în industrie, transport, alte domenii de activitate, fapt ce își pune amprenta asupra habitatului” ( Popa, 1999, pag. 93).

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul comunei, aparține sistemului hidrografic Timiș-Cerna. Râul Timiș este principalul curs de apă al comunei, acesta traversează comuna de la sud la nord (vezi fig.10).

Fig.10. Harta hidrografică a comunei Buchin

Râul Timiș este principala arteră hidrografică a Banatului, izvorăște de pe versantul estic al Munțiilor Semenic, de sub Vf. Piatra Goznei (1.145 m , de la altitudinea de 1.135 m. , principalii afluenți ai Timișului sunt: Hidegul, Teregova, Sebeș, Bistra (Ujvari, 1972). Râul Timiș își desfășoară cursul pe o lungime de totală de 360 km, din care 234 pe teritoriul românesc, suprafața bazinului este de 7.260 km² din care 5.795 km² pe teritoriul României (Vert, 2001).

Pe teritoriul comunei, râul Timiș are o lungime a cursului de cca. 7 km, în cursul său superior. De asemnea, pe teritoriul comunei sunt prezenți și unii afluienți ai râului Timiș, Pârâul Valea Mare, Pârâul Râpelor pe partea stângă; Pâraiele Cârpa, Bolvașnița, Valea Sarovei și Ogașul Valea Boului pe partea dreaptă.

Astfel, comuna dispune de un sistemul hidrologic bogat, reperezenat de râul Timiș și afluienții acestuia, de pe malul stâng și drept.

Apele subterane ale comunei Buchin, sunt mai bine dezvoltate în terasele și luncile create de râul Timiș și mai puțin dezvoltate în partea deluroasa și montană. Condițiile fizico-geografice, permit diferențierea de acumulare a apelor freatice, la diferite adâncimi.

Având în vedere că teritoriul comunei este așezat pe două unității de relief, munte și depresiune, putem deduce că dispunerea reliefului determină adâncimea la care se găsesc apele freatice.

În zona montană, în general adâncimea apei freatice depășește 20 m, iar în zona dealurilor piemontane și a depresiunilor, adâncimea apei freatice este cuprinsă între 6-10 m.

De regulă, adâncimea stratului freatic se realizează prin infiltrații directe din precipitații, ape subterane, ape de pe versanții sau din rețeaua hidrografică.

Apele de adâncime, depind în general de alcătuirea geologică. Astfel, în spațiul montan, apele de adâncime apar izolat pe unele falii. În spațiul deluros și depresionar, apele de adâncime au rezerve mai mari, datorită alcătuirii geologice în structurile sinclinale ale cuverturii sedimentare, în calcare și conglomerate mezozoice, în depozite pilocen-cuatrenare (Vert, 2001).

Așa cum am afirmat la început acestui capitol, resursele de apă reprezintă o importanță deosebită, pentru necesitățiile omului și pentru desfășurarea activităților sale.

3.4.Vegetația și fauna

Din punct de vedere al etajării și zonalității vegetației, în zona comunei Buchin se întâlnesc o îmbinare a elementelor montane central-europene, cu cele sudice. Astfel, sunt prezente: etajul pădurii de conifere, etajul pădurii de stejar, etajul pădurii de foioase, zona de silvostepă, elemente ale vegetației submediteraneene și ale vegetației azonale (Geografia României, vol. III).

Etajul pădurilor de conifere se desfășoară între 900-1.600 m, este reprezentat de specii precum: molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus silvestris), ulm (Ulmus montana), paltin (Acer pseudoplatanus) etc. (Călinescu, 1969).

Etajul pădurilor de stejar, se întâlnește între 300-500 m, cuprinde specii precum: stejar pedungulat (Quercus robus), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), etc. (Călinescu, 1969).

Etajul pădurilor de foioase are cea mai mare răspândire și se desfășoară între 300-400 m., speciile cele mai răspândite sunt: fag (Fagus sylvatica), teiul pucios (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus) etc. (vezi foto.3) (Călinescu, 1969).

Foto.3.Pădure de foioase, de pe teritoriul comunei Buchin (Roman Oana, 2015)

Zona de silvostepă, de multe ori este întrepătrunsă cu terenurile cultivate, însă cuprinde specii lemnoase precum: păr sălbatic (Pirus silvestris), măr sălbatic (Malus silvestris), plop (Plopus alba), diferite specii de salcie (Salix alba, Salix fragilis, Salix tiriada), castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) etc. ; flora ierboasă este reprezentată de specii precum: viorele (Scilla bifolia), toporași (Viola odorata), piciorul cocoșului (Rannunculus sivestris), brebenei (Corzalis cava) etc. ; arbuști sunt reprezentați de specii precum: lemnul cânesc (Ligustrum vulgare), păducel (Crategus monogyna); pajiștile mezofile sunt reprezentate de specii precum: iarba câmpului (Agrostis tenuis), firuță (Poa pratensis), păiușul de livadă (Festura pratensis), trifoi (Trifolium), lucernă sălbatică (Medicago arabica) etc. (Călinescu, 1969).

Vegetația submediteraneană este reprezentată de specii precum: ghimpele (Ruscus hypoglossum), cărpiniță (Carpinus orientalis), viță sălbatică (Vitis silvestris), alunul turcesc (Carylus colurna), sâmbrevina (Celtis australis), arțarul trilobat (Acer monspenssulanum), liliac sălbatic (Syringa vulgaris) etc. (Călinescu, 1969).

Astefel, la nivelul comunei conform figurei 11, putem observa că învelișul vegetal specific și predominant este cel al pădurilor de foioase, urmat de cel al pădurilor mixte, însă acesta este asociat pe alocuri cu pajiști și livezi.

Fauna este variată și bogată în specii, fauna pădurilor prezintă o diversitate de specii, este reprezentată de specii de mamifere precum: râsul (Linx linx), veverița (Sciurus sciurus), iepurele (Lepus europaeus), bursucul (Martes martes), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus), șoarecele gulerat (Apodemus tauricus), viezurele (Meles meles), jderul de pădure (Martes martes), porcul mistreț (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), cerbul (Cerbus elaphus carpaticus); specile de păsări specifice pădurii sunt: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), mugurașul (Pyrhulla pzrhulla), sitarul (Scolopasc rustica), corbul (Corbus corax), mierla (Turdus merula), buha (Bubo bubo), potârnichea de stâncă (Alectoris gracea) etc. (Călinescu, 1969).

Fauna silvostepei a suferit de a lungul anilor unele intervenții, numărul și densitatea acestora sa diminuat din cauza modificărilor antropice, această faună este reprezentată de specii de mamifere precum: popâdău (Spermophilus), hârciog (Cricetus cricetus), șoarece de câmp (Microtus arvalis), dihor (Mustela putoris), iepurele de câmp (Lepus Oryctolagus) etc.; specii de păsări specifice silvostepei sunt: potârnichea (Perdix), ciocârlia (Alaudidae), cioara de semănătură (Corvus frugilegus) etc. (Călinescu, 1969).

Ihtiofauna este de asemenea bogată în specii, este reprezentată de specii, precum: păstrăv (Salmo trutta fario), somn (Silurus glanis), scobar (Condrostoma masus), mreana (Barbus fluviatilis), crap (Cyprinus carpio), clean (Leuciscus cephalus), știuca (Exos lucius), caras (Carassius vulgaris) etc. (Călinescu, 1969).

Putem concluziona, că fauna este variată și bogată, dar că a suferit puternice modificări, de-a lungul anilor, numărul specilor și densitatea acestora scăzând datorită intervențiilor antropice.

Fig.11.Harta vegetației Depresiunii Caransebeș și a Munților Semenic

3.5. Solurile

„În raport cu omul, solurile reprezintă o resursă naturală utilizată pentru a dobândi produse vegetale, devenind astfel mijloc de producție în agriculură și silvicultură, precum și suprafață fizică terestră pe care sunt așezate colectivitățile umane, construcțiile de orice fel sau suprafață pe care omul își desfășoară diferitele activități” (Ianoș, 2004, pag.14).

Conform Vol. III al Geografiei României, în zona montană a comunei se întâlnesc soluri brune acide, brune luvice, brune feriiluviale, podzoluri humico-feriiluviale, iar în zona depresionară se întâlnesc soluri aluviale (Geografia României, Vol. III).

În zona comunei Buchin se întâlnesc aproximativ 10 tipuri de soluri, cele mai predominante sunt: asociațiile de soluri brune luvice, luvisoluri albice, regosoluri și soluri erodate (49,2%), fiind urmate de regosoluri și soluri litice (12,0%) și de soluri aluviale și aluviuni recente (11,5%), precum și de alte tipuri de soluri (tab.3) (Primăria Buchin) .

Tab.3. Tipuri de sol, din zona comunei Buchin

(Sursa: Primăria comunei Buchin)

3.6. Riscuri naturale

„Noțiunea de risc, hazard, dezastru au fost impuse în problematica globală a cercetării științifice de evoluție a fenomenelor cu consecințe grave și de dezvoltare a civilizației. Creșterea pierderilor umane și materiale datorate unor fenomene naturale extreme a dus la apariția de noi inițiative științifice pe plan internațional: stabilirea tendinței de evoluție a acestor fenomene în timp și spațiu, precum și strategile posibile de atenuare a lor” (Florina Grecu, 2008, pag.8).

După cum știm, riscurile naturale sunt generate de manifestări extreme ale fenomenelor naturale, însă spațiul studiat nu este expus unor riscuri naturale deosebite, fiind prezente doar câteva elemente de risc.

Comuna prezintă elemente de risc generate de relief, precum: mișcările de subsidență din Depresiunea Caransebeș, care influențează dinamica actuală a reliefului; relieful accidentat prezent în satele Poiana Buchin și Lindenfeld, care poate produce alunecări de teren; elemente de risc geologic precum riscul seismic, comuna fiind amplasată în apropiere de zona Băile Herculane, zonă cu un important risc seismic.

Elementele de risc climatic sunt generate de anomalia climatică, astfel în comparație cu anii ulteriori clima a suferit unele modificări, deoarce în unele luni ale anului se înregistrează valori anormale în ceea ce privește temperatura și precipitațiile, ceea ce poate duce la risc de secetă sau inundații.

Elementele de risc hidrologic pot fi generate de un exces de precipitații, zăpezi abundente, dezghețuri timpurii, care pot produce viituri neașteptate.

Elemente de risc asupra vegetației, faunei, solului sunt generate de exploatările masive ale pădurilor și de poluarea cu noxe.

Cap IV. COMPONENTA DEMOGRAFICĂ

Multiplele aspecte ale populației au reprezentat un obiect de studiu din timpurile cele mai îndepărtate și până în prezent. Studierea componentei demografice cuprinde o arie largă, de la fenomenele demografice propriu-zise la modul în care omul își organizează viața, teritoriul și habitatul (Vert, 2001).

Zona depresionară în care este situată comuna a constituit împreună cu celelalte bazine depresionare un fenomen de polarizare a vieții economico-sociale, astfel comuna Buchin prin poziția sa într-o arie depresionară intracarpatică și parțial montană, a jucat dintotdeauna un rol aparte în ceea ce privește concentarea populației în așezări omenești.

4. 1. Evoluția populației

Conform ultimului recensământ (2011) comuna Buchin avea o populație de 2.039 locuitori, satul Buchin 396 locuitori (19%), Lindenfeld 0 locuitori (0%), Poiana 634 locuitori (31%), Prisian 481 locuitori (24%), Valea Timișului 528 locuitori (26), iar densitatea comunei fiind de 24 loc. / km² .

Evoluția populației a avut atât perioade de creșteri intense cât și perioade de declin. În conformitate cu ultimele recensământe, statisticile ne indică o scădere lentă a numărului de locuitori. Situația aceasta de declin se datorează, în mare parte și faptului că în Regiunea Banat, există o veche tradiție a familiei de a avea cel mult unul sau doi copii, dar și datorită mutației populației spre centrele urbane din apropiere, Caransebeș și Reșița.

Evoluția populației comunei Buchin este studiată, conform datelor oferite de statistici, pe perioada anilor 1880-2011(vezi fig.12). Conform celui mai vechi recensământ, în anul 1880, comuna a înregistrat o populației de 2.960 locuitori. Timp de 30 de ani, până în anul 1910, populația comunei a înregistrat o creștere continuuă, ajungând la 3469 locuitori.

Din al doilea deceniu al secolului XX-lea, se observă că teritoriul comunei Buchin a început să se confrunte cu un fenomen de depopulare, care s-a menținut pe întreaga perioadă analizată. În intervalul perioadei 1920-1956 se observă o scădere lentă a populației, principalele cauze fiind: urmările Primului și celui De Al Doilea Război Mondial, precum și foametea din anii 1945-1947.

Însă, scăderea drastică a populației a fost mai intensificată în perioada comunistă (prin depopularea în întregime a satului Lindenfeld) și spre sfârșitul secolului al XX-lea.

Fig.12. Evoluția populației comunei Buchin, în perioada 1880-2011

Conform figurei 13 putem observa că evoluția populației satelor comunei Buchin (vezi fig.13), a avut un decurs aproximativ asemănător, cu perioadele de creștere și de scădere ale populației României.

O evoluție deosebită a populației a avut-o satul Poiana Buchin și Lindenfeld (vezi tab.4). Se observa că satul Poiana Buchin, a avut pe întreaga perioadă analizată cel mai mare număr de locuitori. Deși deținea cel mai mare număr de locuitori, localiatea a cunoscut o scădere drastică, practic s-a înjumătățit.

După cum știm, satul Lindenfeld a fost un sat de germani, iar în perioada comunistă acesta a suferit mari pierderi de populație, prin acordul de strămutare a etnicilor germani. În prezent satul este depopulat total.

Fig.13. Evoluția populației comunei Buchin, pe sate, în perioada 1880-2011

Tab.4. Evoluția populației comunei Buchin, pe sate componente, în perioada 1880-2011

(Sursa: Direcția Județeană de Statistică Caraș-Severin)

4. 2. Dinamica populației

Oscilațile pe o perioadă de timp ale populației determină o anumită dinamică, dinamică a populației care poate fi atât pozitivă cât și negativă, fapt datorat funcționării comunității ca un sistem cu numeroase intrări și ieșiri, sistemul dinamicii populației este alcătuit dintr-un sistem închis (natalitate, mortalitate) și un sistem deschis (imigrări, emigrări) (Vert, 1995).

4.2.1.Dinamica naturală

4. 2. 1. 1. Natalitatea

Natalitatea reprezintă nașterile ce au loc în cadrul populației, acestea fiind influențate de o serie de factori: de ordin biologic, social, cultural, politic etc. Intensitatea nașterilor asupra unei comunități se reflectă ca „modele culturale complexe în care sunt implicate instituții sociale, atitudini și valori’’ (Vert, 2001, pag. 54 ) .

Natalitatea comunei Buchin este studiată și analizată prin prelucrarea datelor statistice oferite de Direcția Județeană de Statistică Caraș-Severin, pe perioada anilor 2003-2010. Conform prelucrării datelor putem observa, că rata generală a natalității comunei Buchin, pe parcursul celor 8 ani, a avut un decurs oscilatoriu cu valori apropiate. Rata generală a natalității maxime a fost înregistrată în anul 2009 cu valoarea de 11,96 ‰ , iar rata generală a natalității minime a fost înregistrată cu un an anterior (2008) cu valoarea de 6,89 ‰ (fig.14).

Fig.14. Evoluția ratei generale a natalității, în comuna Buchin, în perioada 2003-2010

4. 2. 1. 2. Mortalitatea

Mortalitatea reprezintă decesele ce au loc în cadrul populației, mortalitatea este influențată de o multitudine de factori (vârstă, sex, tipul de activitate, nivelul social, etc.). Decesele sunt provocate în mare parte, de cauzele ce fac referire la condițiile de viață și la modul în care este tratată sănătatea. Cu cât dezvoltarea socio-economică este mai scăzută cu atât șansele la mortalitate sunt mai mari (Vert, 2001).

În urma prelucrării datelor putem observa ca rata de mortalitate a comunei a avut același decurs oscilatoriu cu valori apropiate. Rata generală a mortalității maxime a fost înregistrată în anul 2010 cu o valoare de 21,96 ‰, iar valoarea minimă a ratei mortalității a fost înregistrată în anul 2008 cu o valoare de 11,94 ‰ (vezi fig.15).

Principalele cauze, ale ratei generale de mortalitate pe teritoriul comunei Buchin sunt datorate nivelui de trai scăzut și sistemului sanitar nemodernizat, dar și tendinței de îmbătrânire a populației.

Fig.15. Evoluția ratei mortalității comunei Buchin, în perioada 2003-2010

4. 2. 1. 3. Bilanțul demografic natural

Bilanțul demografic natural al comunei Buchin pe toată perioada 2003-2010, în fiecare an a fost unul negativ, iar cele mai scăzute valori au fost înregistrate în anii 2004 (-9,61‰), 2005 (-10,03‰) și 2010 (-14,18‰) (fig.16). Astfel, în urma analizei, putem spune că tendința populației comunei Buchin este una descrescătoare.

Fig.16. Evoluția bilanțului demografic natural al comunei Buchin, în perioada 2003-2010

Cauzele valorilor negative ale bilanțului demografic natural sunt determinate de valorile ridicate ale mortalității și de golirea naturală a satelor.

4. 2. 2. Dinamica migratorie

Dinamica migratorie este definită ca o deplasare teritorială a populației. Această deplasare este practicată din cele mai vechi timpuri și până în ziua de astăzi. Ea având caracter istoric și manifestându-se diferit în spațiu și timp. Dinamica migratorie are la bază două componente importante: emigrarea și imigrarea. Atât emigrarea cât și imigrarea reprezintă o schimbare de domiciliu, o schimbare a mediului social, cultural, economic și afectiv (Vert, 2001).

Cauzele producerii fenomenului de migrație sunt numeroase, cel mai frecvent ele pot fi generate de: atracția asupra anumitor zone, suprapopulare, depopulare, cataclisme și maladii etc. De asemenea, prezența fenomenului migratoriu într-o anumită comunitate atrage după sine anumite consecințe, în principal, de ordin demografic, social , economic (Vert, 2001).

Comuna Buchin prezintă un bilanț migratoriu pozitiv (fig.17). Rata de imigrare este mai mare decât cea a emigrării, cea mai mare valoare a ratei de imigrare s-a înregistrat în anul 2003, de 37,90‰ (78 persoane) iar valoarea cea mai mică a fost înregistrată în anul 2009, de 19,32‰ (42 persoane). Rata de emigrare prezintă valori mai mult decât înjumătățite față de cea a imigrării, valoarea cea mai mare a ratei emigrării a fost înregistrată în anul 2010, de 19,67‰ (43 persoane), iar rata cea mai mică a fost înregistrată în anul 2005, de 9,55‰ (20 persoane).

Cauzele bilanțului migratoriu pozitiv se justifică, prin faptul situării comunei în apropierea orașului Caransebeș, comuna este un spațiu favorabil atât locuirii cât și construirii de amplasamente, pentru persoanele ce doresc a se retrage din oraș.

Fig.17. Evoluția ratei de emigrare și imigrare a populației comunei Buchin, în perioada 2003-2010

4. 2. 3. Bilanțul demografic general

Bilanțul demografic general este un indicator ce reprezintă o expresie matematică a mișcării generale a populației, ce oglindește direcția de evoluțiea a unei populații (Vert, 2001).

În urma analizei bilanțului demografic natural și al bilanțului demografic migratoriu s-a calculat bilanțul demografic general al comunei Buchin, iar rezultatul acestuia după cum putem observa în tabelul 5 este pozitiv pe întreaga perioadă 2003-2010.

Tab.5. Bilanțul demografic general al comunei Buchin,

în perioada 2003-2010

(sursa: Direcția Județeană de Statistică Caraș-Severin)

Bilanțului demografic natural a fost analizat în detaliu pe anul 2010, pe baza unui grafic (fig.18). Se observa că suprafața hexagonului este direct proprorțională cu intensitatea dinamicii populației. De asemenea forma hexagonului este mai dezvoltată în direcția bilanțului migratoriu, iar în direcția bilanțului natural prezintă o retragere, însă principali indicatori care influențează bilanțul demografic general sunt rata de imigrație (25,17‰) și rata de mortalitate (21,96‰).

Fig.18. Graficul bilanțului demografic general al comunei Buchin, în perioada 2003-2010

4. 3. Structura populației

„Populația considerată ca sistem se compune dintr-o sumedenie de subsiteme sau subpopulații, a căror constituire se face pe baza unor caracteristici semnificative și a variației lor. Pot exista tot atâtea subpopulații câte caracteristici-calitative sau cantitative-pot fi asociate unei populații’’ (Vert, 2000, pag. 120).

Astfel la nivelul comunei Buchin, putem distinge populația masculină / feminină, populația tânără, adultă, vârstinică, populația cu nivel inferior, mediu sau superior de instruire etc. . Acești indicatori sunt grupați în structuri demografice, sociale, economice etc. și sunt deosebiți de importanți în identificarea variabilelor și caracteristicilor specifice fiecărei populații.

4. 3. 1. Structura populației pe sexe

Structura pe sexe a populației reprezintă o separarea a populației în două subpopulații, populația masculină și populația feminină. Aceste subpopulații se diferențiază între ele din punct de vedere biologic, al construirii corporale, al funcției de reproducere, al participarii la activitățiile sociale, economice etc. (Vert, anul 2000).

În cazul Comunei Buchin, ponderea populației feminine are valori mai mari decât ponderea populației masculine, pe tot intervalul analizat. Se observă o pondere de 52% a populație feminine și 48% a populație masculine, în anii 2002-2004. După acești ani, se observă că populația feminină a scăzut cu un procent (51%) iar populația masculină a crescut tot cu un procent (49%), fiind asemănătoare cu valorile înregistrate la nivel național (fig.19). În urma analizei datelor putem afirma că teritoriul analizat are o tendință de feminizare demografică.

Fig.19. Structura populației pe sexe a comunei Buchin, în perioada 2002-2011

4. 3. 2. Structura populației pe grupe de vârste

Structura populației după vârstă „reprezintă una dintre cacracteristicile demografice fundamentale, care impune fiecărei persoane un anumit rol în activitatea socială” ( Vert, 2001, pag. 93), astfel, o populație cu o pondere mare a vârstei cuprinse între 20-50 de ani, prezintă o forță de muncă însemnată.

De asemenea, studierea și analizarea simultană a structurii populației după sexe și după vârstă este esențială, în dobândirea unor aspecte (biologice, sociale, economice) asupra comunității studiate.

Conform structurii populației pe grupe de vârste mari, în anul 2002, la nivelul comunei Buchin, se observă că populația cuprinsă între 0-14 ani are o pondere de 15%, populația cuprinsă între 15-65 ani are o pondere de 66%, iar populația de peste 65 de ani are o pondere de 19% (fig.20).

Fig.20. Structura populației pe grupe mari de vârste, în anul 2002

În anul 2011, se observă că populația tânără, are ponderea cea mai mică, de 15%, populația adultă are ponderea cea mai mare, de 65%, iar populația vârstnică are o pondere de 20%.

Valorile rezultate atât în anul 2002 cât și în anul 2011 (vezi fig.21) ne confirmă faptul, că populația comunei tinde spre un proces de îmbătrânire, fapt ce va avea efecte negative asupra comunității.

Fig.21. Structura populației pe grupe mari de vârste, în anul 2011

Structura populației pe vârste și sexe la nivelul comunei Buchin este reprezentată și prin prisma piramidei demografice, în anul 2002 și 2011. Piramida vârstelor rezultă din îmbinarea a două histograme, fiecare histogramă reprezentând populația de sex feminin, respectiv masculin, pe intervale de vârste.

În anul 2002 piramida vârstelor, prezintă un echlibru relativ între grupele de vârste, iar acestă populație, este cunoscută sub formă de clopot și este caracterizată printr-o populație cu o pondere redusă de tineri și o pondere ridicată de adulți și vârstnici (vezi fig.22) (Vert, 2011). Putem observa că populația majoritară, aparține grupei de vârstă cuprinsă între 50-54 de ani, atât în cazul populației masculine, cât și a populației feminine.

În anul 2011 piramida vârstelor, prezintă un proces de reîntinerire. Se observă o asimetrie a piramidei în cadrul populației tinere, care poate fi datorată supranatalității feminine, de asemenea populația majoritară este dată de grupa de vârstă cuprinsă între 55-59, atât în cazul populației masculine, cât și a populației feminine (vezi fig.23).

Fig.22. Piramida vârstelor populației comunei Buchin, în anul 2002

4. 3. 3. Structura etnică a populației

Structura etnică prezintă un proces istoric îndelungat, fiecare etnie are la bază mai multe elemente: limba, obiceiuri , tradiții, aspirații, toate acestea sunt adunate pe un teritoriu, iar fiecare individ aparține unei anumite etnii. (Vert, 2000) .

Terioriul comunei prezintă o eterogenitate din punct de vedere etnic, aceasta fiind alcătuită din mai multe grupuri.

În anul 1930, la nivelul comunei sunt prezente cele mai multe grupări etnice, ponderea românilor este cea mai mare (90,39%), fiind urmată de germani (8,94%), maghiari (0,31%) respectiv romi (0,31%), și sârbi (0,06%) (fig.24).

Fig.24. Structura etnică a populației comunei Buchin, în anul 1930

La nivel de sate, în anul 1930, etnia majoritară este cea a românilor, excepție făcând satul Lindenfeld în care etnia majoritară este cea germană (fig.25.).

Fig.25. Structura etnică a populației comunei Buchin, la nivel de sate, în anul 1930

În comparație cu anul 1930, în anul 2002, atât la nivelul comunei (fig.26), cât și al satelor, se observă o scădere drastică a populației de etnie germană, etnia majoritară fiind cea a românilor (fig.27).

Fig.26. Structura etnică a populației comunei Buchin, în anul 2002

Fig.27. Structura etnică a populației comunei Buchin , la nivel de sate, în anul 2002

În anul 2011, la nivel de comună, etnia majoritară este reprezentată de români cu un procent de 93,62%, urmată de etnia romă cu un procent de 0,54% și de cea a populației care nu și-au declarat etnia cu un procent de 5,84% (vezi fig.28)

.

Fig.28. Structura etnică a populației comunei Buchin, în anul 2011

La nivelul satelor comunei Buchin, în anul 2011, se observă că etnia majoritară predominantă este cea a românilor, urmată de cea romă în satele Buchin (2,95%), respectiv Poiana Buchin (0,85%) (fig.29) .

Fig.29. Structura etnică a populației comunei Buchin, la nivel de sate, în anul 2011

4. 3. 4. Structura confesională a populației

„Religia este cea mai înaltă expresie a vieții spirituale a omului fiind și un indiciu semnificativ al vieții culturale și morale a acestuia. Fiecare ființă umană e dotată cu rațiune, emoție și imaginație, însușiri ce o definesc ca atare” (Vert, 2000).

Pe teritoriul comunei, în anul 1930 sunt prezente cele mai multe religi, populația este alcătuită în cea mai mare parte de enoriași de religie ortodoxă (88,36%), romano-catolică (9,02), baptistă (1,83%), precum și de alte religii (fig.30).

La nivel de sate, în anul 1930, religia majoritară este cea ortodoxă, excepție făcând satul Lindenfeld în care religia predominantă este cea romano-catolică (fig.31).

Fig.30. Structura confesională a populației comunei Buchin, în anul 1930

Fig.31. Structura confesională a populației comunei Buchin, la nivel de sate, în anul 1930

În anul 2002, la nivelul comunei (fig.32) și a satelor (fig.33), religia predominantă este cea a ortodoxă (91,42%), urmată de cea baptistă (5,78%), penticostală (1,63%) și de alte religii.

Fig.32. Structura confesională a populației comunei Buchin, în anul 2002

Fig.33. Structura confesională a populației comunei Buchin, la nivel de sate, anul 2002

La nivelul anului 2002(fig.34), nu se înregistrează diferențe majore în predominanța principalelor confesiuni, în raport cu anul 2011 (fig.35).

Fig.34. Structura confesională a populației comunei Buchin, în anul 2002

Fig.35. Structura confesională a populației comunei Buchin, la nivel de sate, în anul 2011

4. 3. 5. Structura lingvistică a populației

Structura populației după limba maternă este asociată frecvent cu structura populației după etnie, însă nu tot timpul aceste două structuri se pot suprapune.

Structura populației după limba maternă la nivelul comunei, în anul 1930 este reprezentată de limba română în cea mai mare proporție 90,47%, urmată de cea germană cu un procent de 9,39%, de cea maghiară cu un procent de 0,12% și de cea evreiască cu un procent de 0,03% (fig.36).

La nivel de sate, în anul 1930, structura populației după limba maternă este reprezentată de limba română în cea mai mare parte și de cea germană în satul Lindenfeld (fig.37).

Fig.36. Structura populație comunei Buchin, după limba maternă, la nivel de comună , anul 1930

Fig.37. Structura populație comunei Buchin, după limba maternă, la nivel de sate, în anul 1930

În anul 2002 (fig.38) și 2011 (fig.39) la nivel de comună, structura populației după limba maternă este cea română, romă, germană precum și cea a altor religii.

Fig.38. Structura populație comunei Buchin, după limba maternă, în anul 2002

Fig.39. Structura populație comunei Buchin, după limba maternă, în anul 2011

La nivel de sate, în anul 2002 (vezi fig.40) și 2011 (vezi fig.41) se observă că limba maternă predominantă este cea română , urmată de cea romă, precum și de alte limbi.

Fig.40. Structura populație comunei Buchin, după limba maternă, la nivel de sate, în anul 2002

Fig.41. Structura populație comunei Buchin, după limba maternă, la nivel de sate, în anul 2011

4. 3. 6. Structura populației după nivelul de instruire

Structura populației după nivelul de instruire rezultă din îmbinarea evoluției sistemului demografic cu cel al sistemului educațional, de asemenea, analiza structurii populației după nivelul de instruire are o contribuție foarte importantă asupra creșterii economice, a veniturilor naționale, locale etc. (Vert, 2000).

Analiza structurii populației după nivelul de instruire, în comuna Buchin, în anul 2002 este reprezentată de învățământul primar (25%), învățământul gimnazial (38%), învățământul profesional și de ucenici (11%), învățământ postliceal și de maiștri (2%), învățământul liceal (16,2%), învățământul superior (3%), analfabeți (2%) și de alte situații (3%) (fig.42).

Fig.42. Strucura populației, comunei Buchin, după nivelul de instruire, în anul 2002

În comparație cu anul 2002, în anul 2011 (fig.43) se observa un progres asupra nivelului de învățământ. Astfel, tendința comunei este una cu pozitivă.

Fig.43. Structura populației, comunei Buchin, după nivelul de instruire, în anul 2011

4. 3. 7. Structura economică a populației

Structura economică reprezintă un proces de interacțiune a populației , populația activă și populația inactivă. Populația activă este cea care desfășoară o activitate utilă societății și prin care obține venituri proprii, populația inactivă cuprinde persoanele care nu au venituri proprii, acestea fiind întreținute de stat (Vert, 2000).

La nivelul comunei Buchin, conform datelor oferite de Direcția Națională de Statistică Caraș-Severin, pe anul 2010, populația activă a fost de 95% persoane, iar cea inactivă de 5% persoane.

De asemenea, structura populației comunei este reprezentată și pe cele trei sectoare de activitate: sectorul primar, sectorul secundar și sectorul terțiar. La nivelul comunei Buchin, în anul 2002, predomina sectorul primar cu o pondere de 48%, urmat de sectorul terțiar cu o pondere de 32% și de cel secundar cu ponderea cea mai mică de 19% (fig.44.)

Fig.44. Structura economică a populației comunei Buchin, în anul 2002

Conform structurii economice a populației putem observa că cea mai mare parte a populației este antrenată în sectorul primar, reprezentat de agricultură. Aceasta este practicată în sistem parcelat și nu în sistem mecanizat.

Cap V. COMPONENTA DE HABITAT

„La scara timpului istoric, satul reprezintă prima formă de habitat a colectivităților umane, organizat din punct de vedere teritorial, social și economic” (Vert, 2000 pag.179).

Satele sunt alcătuite din trei mari componente: componenta teritorială (vatra sau moșia), componenta demografică și componenta-economică.

5.1.Dimensiunea, morfostructura și funcțiile satelor

Dimensiunea actuală a satelor are la bază recensământul din anul 2011, când au fost individualizate în funcție de numărul de locuitori 5 categorii importante de sate: sate foarte mari (peste 3.000 de locuitori), sate mari (2.000-3.000 locuitori), sate mijlocii (1.000-2.000 locuitori), sate mici (500-1.000 locuitori) și sate foarte mici (sub 500 locuitori). Satele comunei Buchin fac parte din categoria satelor mici (Poiana Buchin, Valea Timișului) și foarte mici (Prisian, Buchin), conform recensământului din anul 2011 (tab.6).

Tab.6. Numărul locuitorilor, pe sate, în comuna Buchin,

anul 2011

(sursa: Direcția Județeană de Statistică Caraș-Severin)

Morfostructura așezărilor este rezultatul mediului geografic, care este foarte variat, precum și cel al mediului social, care a contribuit la modificarea morfostructurii satelor prin dispozițiile de regularizare și sistematizare, valabile încă din secolul XVII (Vert, 2001).

Astfel, din punct de vedere al morfostructurii, satele comunei Buchin sunt de tip adunat și compact, cu vetre bine conturate și cu case lipite una de alta. Satul Buchin este un sat compact, cu structură liniară fiind dezvoltat pe axa drumului național, însă mai prezintă și ramificații stradatele perpendiculare și paralele (fig.45).

Fig.45. Satul Buchin, sat cu structură liniară