Studiu Geografic al Orasului Copsa Mica
CUPRINS Introducere………………………………………………………………………….6
Capitolul I CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ȘI ECONOMICĂ A ORAȘULUI COPȘA MICĂ
1 .1 Evolutia orasului…………………………………………………………………..7
1.2 Așezarea geografică, limitele și vecinătățile orașului………………..8
1.3 Evoluția paleogeografică- alcătuirea geologică………………………..9
1.4 Resursele subsolului………………………………………………………………11
1.5 Elemente ale cadrului natural………………………………………………..12
1.5.1 Relieful………………………………………………………………..12
1.5.2 Clima………………………………………………………………….17
1.5.3 Hidrografia…………………………………………………………20
1.5.4 Vegetația și fauna………………………………………………..21
1.6 Relatiile in teritoriu……………………………………………………………….21
1.6.1 Relatiile in interiorul teritoriului administrativ…………..21
1.6.2 Relatiile cu exteriorul…………………………………………………22
1.6.3 Disfunctionalitati……………………………………………………….23
1.7 Potentialul demografic…………………………………………………………….23
Marimea, evolutia si structura populatiei………………….24
Resursele de munca si populatia ocupata……………………30
Fenomene sociale si semnificative……………………………….31
Disfunctionalitati si prioritati de interventie………………37
1.8 Probleme de mediu…………………………………………………………………..38
1.8.1. Descrierea situatiei existente………………………………………38
1.8.2. Analiza critica a situatiei existente………………………………39
1.8.3. Disfunctionalitati privind situatia existenta…………………41
1.8.4. Necesitati si oportunitati ale populatiei……………………….42
1.9 Potentialul economic…………………………………………………………………..43
1.9.1 Productia industriala………………………………………………..44
Agricultura si serviciile conexe……………………………………44
Zonele functionale ale orasului Copsa Mica…………………46
1.9.3.1 Zona centrală………………………………………………….47
1.9.3.2 Zona de locuinte și functiuni complementare……47
1.9.3.3 Zona industrială…………………………………………….48
1.9.3.4 Zona unitătilor agrozootehnice………………………..49
1.9.3.5 Zona de spatii verzi, sport, agrement, protectie.49
1.9.3.6 Zona pentru cai de comunicatie si transport…….49
1.9.3.7Zona de constructii Tehnico – Edilitare……………50
Echiparea edilitara…………………………………………………….55
1.9.4.1 Gestionarea resurselor de apa……………………55
1.9.4.2 Alimentarea cu apa potabila………………………56
1.9.4.3 Canalizarea apelor uzate……………………………57
1.9.5. Circulatia……………………………………………………………………58
1.9.6. Constructiile……………………………………………………………….62
1.9.7 Serviciile……………………………………………………………………..63
1.9.8 Comertul……………………………………………………………………..64
1.9.9 Turismul………………………………………………………………………65
Capitolul II METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI
2.1 Didactica Geografiei – Aspecte teoretice ale formarii competentelor prin studii asupra degradarii mediului inconjurator -Aspecte teoretice ale formarii competentelor geografice……. ………………………………………………………………………………………………………………………….66
2.1.1 Rolul geografiei in formarea competentelor cheie prevazute in documente europene…………………………………………………………………………………………………………….67
Prevederi normative in curriculum Romanesc………………………………69
2.1.3 Cadru Normativ European………………………………………………………….69
2.1.4 Metode de formare a competentelor in cadrul excursilor si drumetilor scolare………………………………………………………………………………………………………………..70
Alegerea strategiilor si metodelor didactice……………………………………76
Interdisciplinaritatea in predarea geografiei………………………………….80
2.1.7 Proiectul – metoda moderna de studiu…………………………………………..81
2.1.8 Evaluarea …………………………………………………………………………………….82
2.2 Studiul geografic cu elevii asupra degradarii mediului inconjurator in orasul Copsa Mica……………………………………………………………………………………………………………………84
2.2.1 Tinerii Ecologisti…………………………………………………………………………….85
2.2.2 Minte sanatoasa intr-un mediu curat………………………………………………..94
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………97
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………..98
ANEXE……………………………………………………………………………………………………99
INTRODUCERE
Lucrarea de față se dorește a fi o sinteză reușită a unei localități din România cunoscută mai mult pentru gravele probleme de mediu datorate poluării aerului în primul rând dar și a solului și a apelor, decât pentru aspectele sale fizico și economico-geografice. În același timp sunt abordate aspecte privind metodica predării geografiei, abordând teme legate actuale ale acestei discipline.
Lucrarea este structurată pe doua mari capitole , având și subcapitole.
Primul capitol face o analiză complexă a orașului Copșa Mică din toate punctele de vedere, pornind de la poziționarea în teritoriu, continând cu aspecte de geologie, relief, climă, ape, și alte elemente de geografie fizică, elemente de geografia populației și geografie economică, terminând cu un subcapitol de turism în care vor fi prezentate principalele obiective turistice din orașul Copșa Mică ca și infrastructura de turism.
Ultimul capitol tratează elemntele de metodica predării geografiei la nivel de liceu, are doua subcapitole, în primul din ele sunt prezentate -Aspecte teoretice ale formarii competentelor prin studii asupra degradarii mediului incojurator referitoare la :-rolul geografiei in formarea competentelor cheie prevazute in documente europene;-prevederi normative in curriculum romanesc ;-cadru normativ european; -metode de formare a competentelor in cadrul excursilor si drumetiilor scolare;-alegerea strategiilor si metodelor didactice;- -interdisciplinaritatea in predarea geografiei;-proiectul ,metoda moderna de studiu;evaluarea procesului de invatamant in contextul imbunatatirii rezultatelor scolare doilea subcapitol prezintă Studiu geografic cu elevii asupra degradarii mediului inconjurator in orasul Copsa Mica prin realizarea impreuna cu elevii a doua proiecte:Tinerii ecologisti,Minte sanatoasa intr-un mediu curat
În utilizarea prezentei lucrări voi utiliza surse bibliografice diferite, imagini, grafice, date statistice, pentru ca analiza să fie cât mai completă. Textul va fi însoțit în permanență de subsol și explicațiile necesare. Vor fi precizate toate sursele imaginilor, tabelelor pe baza cărora vor fi întocmite grafice, mai ales la subcapitolul despre populație și nu numai. Fiecare capitol va avea conluziile sale iar la sfârșit vor fi inserate concluziile finale, bibliografia inclusiv adresele utile folosite de pe internet ca și eventuale anexe printre care și o galerie foto despre orașul Copșa Mică.
CAPITOLUL I. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ȘI ECONOMICĂ A ORAȘULUI COPȘA MICĂ
1.1 EVOLUTIA ORASULUI
Actualul oraș COPȘA MICĂ – vatră de dezvoltare a unei comunităi umane – există, desigur, din vremuri imemoriale. Din punctul de vedere al Planului Urbanistic General al orașului pentru primele decenii ale secolului XXI, trecutul este foarte important pentru viitorul pe care-l prefigurează și se poate exprima în câteva repere în timp.
Este și surprinzător și justificat în același timp că, pentru un oraș relativ mic, s-a scris foarte mult, cel putin din perioada urbană a acestuia (1961 – prezent), justificarea constând în personalitatea industrială caracteristică a orașului. S-a scris și s-a mintit mult privind istoria reală a orașului, pentru simplul fapt că istoria o scriu învingătorii.
În acest sens, profesorul Dorin Bardac, în „Monografia medicală și socială – 1999”, cita la rândul său o mostră de mistificare a realitătii, atașată unui ziar din 1960: „COPȘA MICĂ – ORAȘ AL CHIMIEI MODERNE, PE TÂRNAVA MARE ”, când în fapt, esenta ar fi putut fi „DISPERARE ȘI MOARTE LA COPȘA MICĂ ȘI PE VALEA TÂRNAVEI MARI”.
Adevărata istorie este scrisă în cuvinte putine și este păstrată în memoria colectivă, în stare nealterată, indiferent de interventiile brutale asupra acesteia. Așadar, evolutia orașului Copșa Mică se poate prezenta în câteva etape principale caracterizate esential astfel:
Prima etapă cunoscută – poate începe cu anul 1700, anul atestării documentare, deși semne ale unei locuiri umane arată că, la începutul secolului I, vatra orașului era locuită. Important în această etapă, care se poate delimita până în anul 1800, este faptul că în anul 1786 aici trăiau 12 -15 familii de români ortodocși, fapt atestat documentar. În această primă etapă, populatia era, preponderent, de origine maghiară și săsească, iar între 1700 -1800 viata spirituală se desfășura sub semnul reformei luterane, reformă îmbrătișată de populatia vremii.
Următoarea etapă de istorie, cuprinsă între 1800 și 1945, se caracterizează prin manifestarea și pe aceste meleaguri, a revolutiei burghezo – democratice și aparitia formelor de organizare capitalistă în zonă. Populatia de ortodocși creste și devine puternică, astfel încât în anul 1854 număra 760 de locuitori, iar în 1864 detinea o biserică ortodoxă și un cimitir. În anul 1901 este construită actuala biserica ortodoxă, iar populatia din anul 1910 era de 956 locuitori.
Anul 1935 este un an important al industriei gaziere și, cu aceasta, apar primele forme de industrializare. Gazul metan începe să fie extras de către SONAMETAN Mediaș, în orașul Copșa Mică, și începe să-și pună amprenta asupra evolutiei și destinelor orașului.
Etapa comunistă, cuprinsă între 1945 – 1989, are la rândul ei, o subdivizare în două etape mai concentrate: perioada 1945 – 1960 frământată de evenimentele specifice de tip comunist: nationalizări, persecutii, colectivizare, în care colectivitatea de români crește și tendintele de dezvoltare industrială sunt vizibile; perioada 1961 – 1989 este perioada urbană (în anul 1961 Copșa Mică este declarată oraș). Modificările în viata economico – socială în această perioadă se succed cu repeziciune, sub semnul monofunctionalitătii industriale în domeniul chimiei și metalurgiei. Ambele ramuri, de altfel onorabile ale știintei și tehnologiei, au dezvoltat în Copșa Mică și împrejurimi, monștrii poluării exacerbate. În această perioadă, Copșa Mică a fost poluată pentru următorii 100 de ani.
În aceste împrejurări, când orașului i s-a alocat sarcina industrială clară în domeniul prelucrării metalelor neferoase și a producerii negrului de fum, populatia crește și se restructurează din punct de vedere al ocupatiei, ponderea mare având-o populatia activă ocupată în industrie (75 %). Aceasta este caracteristica socio – economică de bază dar, nu trebuie uitat faptul că, în această epocă, s-au înregistrat fenomene economice, sociale, culturale, care au stabilizat definitiv populatia românească pe aceste meleaguri; s-au construit locuinte, școli, grădinite, s-au creat institutiile specifice de coordonare a vietii economice și sociale, dezvoltându-se învătământul și cultura, chiar dacă totul a fost controlat de structurile de tip comunist. Dezvoltarea industrială a atras după sine, în afara consecintelor negative, și consecinte pozitive, care constituie baza de plecare în noua etapă de dezvoltare.
Etapa actuală, de la 1989 și până în prezent, este cea mai dinamică și cea mai dramatică din istoria orașului. Începutul acestei etape, imediat după evenimentele sociale din 1989, sunt sub semnul căderii industriei de tip comunist, supercontrolate și ineficiente, cu consecinte imediate asupra populatiei: modificări în structura populatiei active, aparitia șomajului, aparitia fenomenelor infractionale. În această perioadă, fundamentală a fost schimbarea mentalitătii sau imposibilitatea schimbării acesteia, pentru unii membri ai colectivitătii. Lipsa veniturilor, mici dar constante, cu care se obișnuise populatia orașului, a determinat scăderea nivelului de trai și migrarea populatiei aclimatizate, locuitori ai blocurilor de tip comunist, blocuri care reprezintă în acest moment rămășite utile ale vremurilor comuniste. Perioada 1989 – 2000 este caracterizată prin dezorientare politică, economică și socială, manifestată în întreaga tară. Cert este că, la începutul mileniului III, populatia stabilă a orașului a supravietuit găsind suficiente resurse, ca din anul 2000 și până în prezent să înceapă o evolutie ascendentă, din punct de vedere urbanistic, economic și social.
Planul de dezvoltare pentru perioada 2009 – 2018 se realizează plecând de la o bază puternică, misiunea administratei locale fiind grea. La această dată, orașul COPȘA MICĂ are o stabilitate economică și socială, a derulat și derulează proiecte importante, viata socială s-a înviorat, potentialul aturaln și uman existent putând fi valorificat…
1.2 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ
Orașul Copșa Mică este situat în partea de nord-vest a județului Sibiu, la confluența râurilor Târnava Mare cu Vișa. Traversat de DN 14, este situat la 43 km de reședința de județ, 12 km de municipiul Mediaș și la 33 km față de municipiul Blaj pe DN 14B ( vezi fig.nr. 2 )
Orașul Copșa Mică are o suprafață de 2 590 hectare din care 278 hectare în intravilanul localității.
Localitatea se învecinează la nord cu comuna și statiunea Bazna, la nord-est cu comuna Târnava și municipiul Mediaș, la est cu comuna Valea-Viilor, la sud cu comuna Axente Sever, iar la vest cu comuna Micasasa ( vezi fig.nr 1 )
Orașul este amplasat în culoarul depresionar al râului Târnava Mare, înconjurat de dealuri.
Fig.nr.1 Localizarea orașului Copșa Mică în cadrul județului Sibiu,sursa: harti.ro
Fig.nr.2 Poziția orașului Copșa Mică față de principalele rute de transport, sursa: copsamica.ro
1.3 EVOLUȚIA PALEOGEOGRAFICĂ – ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ
Orașul Copșa Mică face parte din zona geografică a Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
Fundamentul este o masă cristalină care aparține microplăcii transilvane. Sunt șisturi cristaline de tip epimetamorfic ce intră în alcătuirea unor blocuri rezultate prin fragmentarea treptată a microplăcii transilvane
proces început la finele cretacicului și începutul paleogenului și definitivat în badenian. Ca urmare a subsidenței diferită ca intensitate a acestora, ele se află la adâncimi diferite , fiind separate de geologi în trei aliniamente mai ridicate ( Blaj- Pogăceaua la -3 000 m ; Făgăraș- Perșani la -1 200 m până la – 3 000 m ; Podișul Someșan- Prisnel la -2 000 m ), care alternează cu compartimente mai coborâte (Turda- Beclean la -6 000 m și Târnavele la -8 000 m ), după V.Mutihac
Suprastructura sedimentară, are în general grosimi mari, o alcătuire donbândită în mai multe cicluri în funcție de caracteristicile uscatului limitrof, de evoluția condițiilor climatice
și de alte manifestări geologice.
Per ansamblu sunt formațiuni paleogene ( dominant faciesuri continentale și lacustre), miocene ( depozite marine și salmastre ) și din prima parte a pliocenului ( depoyite lacustre ).
Ridicarea cu intensități diferite a regiunilor montane limitrofe și antrenarea ăn acest proces și a sectoarelor exterioare ale Bazinului Transilvaniei, deplasarea îndeosebi pe verticală, dar cu intensitate diferită a blocurilor de sare badeniene proces stimulat de jocul blocurilor cristaline din fundament și al împingerilor suferite dinspre Carpați au fost factori care au generat dezvoltarea structurilor în cute diapire și în domuri în partea de est și centrală a depresiunii.
Fig.nr.3 Harta geologică a României, sursa : lufo.ro
Sarmațianul este reprezentat de Volhynian și Bessarabianul inferior aflorează în extremitatea nordică (zona Bazna-Fagadaua); și limita sudică (Sorostin-Șeica Mare) afectând în special suprafețele interfluviale.
Succesiunea stratigrafică constă în prezența unui complex de marne argiloase, argile marnoase, nisipuri argiloase și foarte multe tufuri. Litologia acestor depozite este monotonă, constând în prezența la baza a tufului de Bazna (considerat începutul panonianului, urmat de pachete groase de argile marnoase între care se intercalează mai multe strate de nisipuri). În jumătatea superioară a sarmațianului, se mai pot remarca fâșii
subțiri de calcare dolomitice dure (5-20 cm) intercalate cu nisipuri. Local în cuprinsul acestor depozite se întalnesc o serie variată de nivele de tufuri cu dezvoltări reduse, importante în conturarea diferitelor structuri gazeifere (in zona Noul Săsesc au fost identificate 17 nivele de tufuri).
Pannonianul, ultimul etaj al Pliocenului este cel mai răspandit cuprinzând în general un orizont argilos în baza, în care cel mai frecvent se intalneste Congeria banatica, alături de care se menționează Paradema lenzi și un alt orizont nisipos cu intercalații de argile marnoase la partea superioară în care au fost identificate Congeria subglobosa și Melanopsis vindobonensis. Cronologic coloana stratigrafică pentru ambii versanți ai Târnavei Mari este definită de un strat subțire de tuf, însoțit întotdeauna de argile foioase, care stau pe un pachet de argile marnoase, cenusiu-albăstrui, uneori rubanate cu lamine albe de carbonat de calciu. La Copșa Mică deasupra acestui orizont s-au intalnit aproximativ 200 m de nisipuri si intercalatiuni de argile și calcare marnoase, precum și câteva strate de gresii, peste care urmează:
– circa 10 m de calcare marnoase cu un strat de tuf (tuful de Ighiș);
– circa 150 m de marno-argile cu intercalațiuni nisipoase;
– circa 10 m de calcare marnoase cu o intercalație de tuf (tuful de Vorumloc) în care au fost găsite resturi organice de Congeria portschi, Melanopsis vindobonensis.
– 80 m de marno-argile, cu intercalații de nisipuri, succesiunea încheindu-se cu conglomerate (Gipagea D., Pauca M., Ichim Tr. Geologia Depresiunii Transilvane).
În ceea ce privește partea superioară a Pannonianului se constată cî nu au fost identificate până în prezent elemente care să-i dovedească prezența cu certitudine.
Tot legat de Pannonian mai trebuie mentionată prezența domurilor gazeifere de joasă altitudine de la Copșa Mică și Bazna, cantonate în aceste formațiuni.
Cuaternarul este reprezentat de cele două etaje: Pleistocenul superior (reprezentat de pietrișuri și nisipuri cu intercalații de lehmuri loessoide ce alcătuiesc terasele superioare ale Târnavei Mari, cu altitudini relative de aproximativ 30-60 m) si Holocenul căruia îi sunt atribuite toate depozitele care alcătuiesc terasele joase cu altitudini relative între 5-10 m (nisipuri, pietrișuri nisipoase, depozite deluvio-coluviale și aluviale).
1.4 RESURSELE SUBSOLULUI
Resursele naturale exploatate din acest perimetru sunt :
1. RESURSE DE SUPRAFAȚĂ : cursurile de apă ( apă industrială și pentru activitățile agricole ), zone de pășunat, plante medicinale, exploatarea rocilor de construcție din albiile cursurilor de apă ( nisip și pietriș )
2. RESURSE DE SUBSOL
În aceast caz un rol foarte important revine gazului metan, materie primă valoroasă și combustibil ideal, reprezintă una dintre bogățiile naturale cele mai importante din punct de vedere economic.
În zăcămintele miocene din Depresiunea intracarpatică a Transilvaniei s-au format zăcăminte de gaz care conțin metan în proporție de 98-99 % , fiind considerat unul dintre cele mai pure din lume, ceea ce îl face apt pentru chimizare. Comparativ, gazul metan din SUA conține între 54-99 % metan, cel din Germania, între 67-97 %, din Polonia, 65-88 %, iar cel din zona Laque ( Franța ), conține 80-98 % metan. În același timp puterea calorică a gazului din România este de 8 500-9 500 calorii.
Gazele naturale au început să fie exploatate la Copșa Mică din anul 1908, iar exploatarea gazului metan s-a extins foarte mult în perioada interbelică.
Gazul metan este folosit tot mai mult ca materie primă în industria chimică la producerea negrului de fum și a amoniacului.
În zona intracarpatică a Transilvaniei, gazele naturale sunt prezente în formațiunile mio-pliocene din partea centrală a Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Structurile sunt reprezentate prin domuri , cu strate larg boltite și neafectate de falii, exploatarea făcându-se de la adâncimi ce nu depășesc 1 000-1 200 m.
Exploatările de Copșa Mică fac parte din sectorul central de exploatare între râurile Mureș și Hârtibaciu, o zonă cu o mare frecvență a domurilor gazeifere
Gazele odată exploatate sunt transportate la consumatori care sunt industriali , centralele termoelectrice, întreprinderile dar și la consumatorii casnici. Transportul se face prin intermediul gazoductelor, importantă pentru zona Copșa Mică fiind cea dintre Șincai și Satu Mare.
1.5 ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL
1.5.1 Relieful
Din punct de vedere fizico-geografic, zona studiată se află situată în Depresiunea Transilvaniei, partea sud-vestică, mai precis în Podișul Târnavelor și se referă mai concret la perimetrul din vecinătatea confluenței râului Târnava Mare cu afluenții Vișa si Valea Viilor din partea stângă și Chesler afluent din partea dreaptă. Este o regiune depresionară, drenată de râul Târnava Mare, axată în principal pe albia majoră, lunca și primele terase ale râului, între localitățile Târnava în amonte si Micașasa în aval. Arealul este flancat la nord și nord vest de o zonă interfluvială înaltă, ce desparte bazinele hidrografice ale celor două Târnave (Dealurile Baznei si Făgetului) iar limita sudică fiind marcată de un aliniament situat pe direcția localităților Șeica Mica, Agârbiciu și Valea Viilor.
Limita nordică este marcată de Podișul Transilvaniei și Podișul Blajului, în partea vestică de Podișul Secașelor și Amnașului iar limita sudică este marcată de Podișul Vurparului si Hârtibaciului.
Relieful terenului este variabil, în general plan, instabil în zona de luncă a Târnavei, cu posibilităti de inundatii la viituri mari ale râurilor Târnava și Visa. Relieful este terasat, cu aspect de mici platouri în zona colinară sudică a localitătii, unde s-au dezvoltat cartiere de blocuri.
Șoseaua natională DN 14, Sibiu – Mediaș, ocupă prima terasă a râului Târnava Mare situată la 3 – 5 m altitudine de albia văii Târnava și la 8 – 10 m fată de albia râului Visa.
Trecerea de la o terasă la alta se face prin taluze, în general abrupte, dar stabile. Nu se cunosc fenomene de alunecări de teren în zona ocupată de locuinte.
Vatra localitătii Copșa Mică, se dezvoltă în bună parte în lunca râului Târnava Mare (zona industriala) si mai putin in lunca raului Visa iar cea mai mare parte a zonei de locuinte ocupă terasa superioară și zona colinară a malului stâng al râului Târnava Mare și terasele colinare de pe malul drept al râului Visa.
Din punct de vedere structural, în timp ce în zona de luncă (zona industrială) se întâlnesc depozite aluvionare fine (nisipuri, prafuri, argile, iar în adâncime nisipuri și pietrișuri) slab consolidate, acoperite la suprafată de pătura groasă de umpluturi rezultate de la procesele de fabricatie, în zona terasei superioare și colinară întâlnim formatiuni Pliocene (Pliocene superior Panoniene) alcătuite din nisipuri prăfoase – argiloase intercalate, la diferite nivele, cu argile – prafuri argiloase, galbene – cenușii, având în general o stratificatie orizontală.
Pe pantele versantului, pe terase și între acestea, se întâlnește o pătură în grosime variabilă de 2,0 – 4,0 – 7,0 m, cu grosime mai mare la baza taluzelor și a versantului. Aceste dealuri sunt formate dintr-un complex nisipos – prăfos – argilos cenușiu gălbui, și sunt rezultatul transportului îndelungat al apelor de șiroire, care se manifestă puternic în zonă, în perioadele cu precipitatii. Amprenta acestor manifestări este redată sub formă de ogașe, ravene, râpe întâlnite în zonă.
Fig.nr.4 Harta reliefului din zona Copșa Mică
Podișul Transilvaniei este o unitate cu personalitate distinctă în cadrul depresiunii, conferită de particularitățile reliefului, compus din culmi deluroase cu versanți povârniți, fragmentați de văi largi cu terase bine dezvoltate, orientate est-vest, afectate de eroziune accelerată, în urma careia s-au format cele trei platforme de eroziune: Prostea Mare (500-550 m), Agârbiciu (400-460 m), Secaș (300-390 m).
Fig.nr.5 Orașul Copșa Mică și formele de relief limitrofe, sursa: copsamica.online
Energia de relief din zona Copsa Mica, este redusa, atingand valori medii de 50-60 m si maxime de 100-150 m, iar gradul de fragmentare este de 0,5-0,7 km/km².
Sub aspect morfologic un fenomen reprezentativ îl constituie adaptarea rețelei hidrografice la tectonica de fundament. Se poate observa usor paralelismul izbitor al văii Mureșului, Târnavelor, Hârtibaciului și Oltului, pe distanțe mari, cu orientare de la est la vest, care au impus același paralelism și culmilor. Acesta este un element care diferentiază net Dealurile Târnavelor de Câmpia Transilvaniei.
Valea Târnavei Mari are două sectoare caracteristice: primul în amonte de Copșa Mica, celalalt aval de confluența cu râul Visa. În primul subsector, valea prezintă în profil transversal un aspect de vale lungă, corespunzator terasei superioare cu altitudinea de 400-470 m. Sub acest nivel valea se îngustează inversandu-se asimetria. Ca atare, versantul drept este mai scurt și mai inclinat, favorizând eroziunea și alunecarile de teren, iar cel stâng este mai prelung, păstrând fragmente ale diferitelor terase.
Al doilea subsector al văii Târnavei Mari, aval de confluența cu râul Vișa, are un profil mai simplu prin absenta terasei superioare. Versantul drept este de aici mai inclinat (30°), datorită permanentei deplasări a râului către nord, sub influența mișcărilor neotectonice, structurii și litologiei. Contactul cu versanții din nord este tranșant el realizându-se prin intermediul unei cueste structurale iar contactul cu lunca se realizează prin intermediul unui glacis. Versantul drept este afectat foarte puternic de alunecări de teren, dezvoltate la contactul dintre alternanța de straturi (argile, nisipuri si marne) foarte active în zona Copșa Mică, aceasta datorată în parte și de poluarea foarte puternică.
În cadrul Podișului Târnavelor relieful prezintă caracteristici de podiș, cu interfluvii majore separate de culoare de vale extinse cu terase și lunci. Versanții sunt povârniți și au o energie de relief de 100 m .
Fig.nr.6 Alunecare de teren în zona Copșa Mică, sursa: wikimapia
Deplasările gravitaționale de tipul alunecărilor de teren reprezintă cel mai important proces de modelare a versanților, producerea lor fiind favorizată de factorii de natură geomorfologică, litologică, climatică iar pentru zona Copșa Mică un alt factor determinant este poluarea solului. Suprafața afectată de alunecări de teren în zona Copșa Mică este de circa 180 ha.
Dintre acești factori îi amintim pe cei mai importanti:
1. Factori geomorfologici:
Fragmentarea reliefului,
Declivitatea,
Panta terenului (panta terenului la care se constata alunecarile este de 5°).
2. Factori litologici:
Prezența pachetelor de roci argiloase cu stratificație foioasă, decompresate și fisurate;
Alterarea până la adâncimi de 5 – 10 m a pachetelor de roci neacoperite de cuvertura deluvială sau având o covertură subtire;
Discordanța unghiulară și litologică dintre formațiunile de baza mio-pliocene și depozitele de versant deluviale, cuaternare;
Predominarea mineralelor argiloase gonflante în compoziția fracțiunii active (sub 0,002 mm) a depozitelor;
Mișcările neotectonice în ariile domurilor gazeifere.
3. Factorul climatic:
Precipitațiile (lichide si solide) foarte abundente și de lungă durată;
Topirea zăpezilor, care provoacă supraumectarea solului și a rocii.
4. Factori ocazionali:
Poluarea solului;
Defrișarea excesivă a pădurilor de pe versanții;
Subminarea bazei versanților prin eroziune sau excavații;
Exploatarea incorecta a terenurilor, neevacuarea apelor;
Terasarea versanților predispuși alunecărilor.
5. Apa freatică:
Apele freatice sunt acumulate în depozite pliocene nisipoase și în cele cuaternare fluviatile. Au mineralizare redusă de tip bicarbonat, cu densitate de 8-16 G și pH 7-8. Calitatea apelor din râuri și a apelor freatice este afectată negativ de poluare în primul rând, activitatea agricolă și cea menajeră
Tabelul nr.1 Categorii de alunecări de teren ( după Posea Gr,Grigore M ,Popescu 1987 )
Fig.nr.7 Prăbușire și alunecări în valuri active sursa: arhiva personală
1.5.2 Clima
Factorii genetici ai climei
Radiația solară, constituie sursa energetică principală în geneza și evoluția diferitelor procese naturale. Se prezintă sub forma radiațiilor directe, difuze, atmosferice. Importanță mare are gradul de opacitate al masei de aer din troposferă, caracteristicile locale, regionale și zonale ale albedoului.
Durata de strălucire a Soarelui, prezintă valori cuprinse între 1 800 și 2 000 ore pe an, fiind de terminată de gradul de claritate a masei de aer prin care trec razele solare.
Radiația solară globală, prezintă în regiunea orașului Copșa Mică valori cuprinse între 115- 120 kcal / cmp . În acest importanță deosebită o au masele de aer de origine atlantică, vestică care ajung deasupra Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
Dinamica maselor de aer, zona studiată se găsește pe valea râului Tarnava Mare care la rândul ei este situată în interiorul arcului carpatic și este influențată în special de acțiunea ciclonilor din nordul Oceanului Atlantic și de influența invaziilor de aer polar din zona nordică. Ca urmare clima regiunii este dominată de acțiunea vânturilor vestice și este în general mai răcoroasă și mai umedă .
Relieful , influențează prin prezența culoarelor de vale care canalizează circulația aerului, dar și prin altitudine, formă, expoziție și înclinare a pantelor . Astfel versanții expuși spre nord primesc cantități mai mici de radiație solară, temperatura erului crește la fiecare 100 m cu 0,5-0,6 grade Celsius, iar precipitațiile cresc ca valoare de regulă cu 100 mm la fiecare 100 m altitudine.
Prezența pădurilor , influențează printr-un regim termic moderat, fără amplitudini termice mari , și o umiditate mai mare.
Apropierea unui oraș impune un topoclimat cu un regim termic mai ridicat de 1-2 grade Celsius, încălzirea fiind determinată în acest caz de poluarea cu diferite substanțe care rețin căldura.
Suprafețele acvatice, influențează îndeosebi caracteristicile de natură termică și umiditatea din perimetrele respective.
ELEMENTELE CLIMATICE
TEMPERATURA AERULUI
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8-9,2 grade Celsius, specifică acestei poziții geografice dar și altitudinii.
Temperatura medie a lunii ianuarie, este cuprinsă între -3,5 grade Celsius dar poate să scadă până la -4,7 grade Celsius.
Temperatura medie a lunii iulie, prezintă valori sub 20 grade Celsius, mai precis 19,2-19,9 grade C
Tabelul nr. 2 Temperaturile medii lunare și anuale
Sursa : Ielenicz M. România.Geografie fizică,vol.II
Fig. nr. 8 Temperaturile medii lunare si cea anuala
Din datele prezentate în tabelul de mai sus și în graficul aferent, se observă că cea mai caldă lună este iulie dar cu o valoare sub 20 grade Celsius, fapt ce indică un continentalism redus și o climă moderată, iar cea mai rece lună este ianuarie unde valorile temperaturilor medii scad până aproape de – 4 grade Celsius.
În consecință, amplitudinea termică este de 22-24 grade Celsius, mai mare decât în spațiile mai înalte dar mai mică decât în zonele joase de câmpie.
Numărul zilelor cu îngheț ajung până la 100-120 pe an, iar numărul zilelor de vară este de 50-80 pe an, existând aproximativ 20 zile tropicale cu temperaturi de peste 30 grade Celsius. Temperaturile extreme , pot depăși vara 37 grade Celsius iar iarna pot să coboare până la -30,8 grade Celsius.
UMEZEALA RELATIVĂ A AERULUI
Depinde de factorii generali ( dinamica maselor de aer umede sau uscate, bilanțul radiativ ), dar și de cei regionali-locali ( vegetația,suprafețe acvatice ).
Analiza hărților din Clima RPR ( Volumul I din 1962 ), indică pentru acestă regiune o umiditate medie cuprinsă între 76-80 %. În sezonul cald umezeala relativă scade până la valori de 60-70 %.
Dacă cele mai scăzute valori se produc vara, cele maxime sunt înregistrate în sezonul rece, existând însă ani în care parametrii au valori foarte mari sau foarte reduse. NEBULOZITATEA
Este un element important pentru definirea caracteristicilor climatice , de evoluția diurnă-anuală a gradului de acoperire al cerului cu nori depind direct: mărime fluxului radiativ primit de suprafața activă , evaporația și evapotranspirația, gradul de luminozitate.
Tabelul nr.3 Regimul mediu al nebulozității
Sursa : M.Ielenicz, România-geografie fizică, partea a IIa, Edit.Univ.Buc.2007, p.38
Precipitatiile Atmosferice
Precipitațiile medii anuale, oscilează între 500-700 mm pe an , de regulă media înregistrată fiind de 550 mm anual.
Tabelul nr.4 Regimul precipitațiilor
Sursa : M.Ielenicz, România-geografie fizică, partea a IIa, Edit.Univ.Buc.2007, p.44
Din tabelul nr.4 observăm că cele mai mari precipitații cazute se înregistrează vara cu aproape 38 % din total iar cele mai reduse cantitativ se înregistrează în sezonul de iarnă cu numai 15-17 %. Luna iulie este de regulă o lună ploioasă cu aproximativ 100 mm de precipitații cazute.
Fig. nr. 9 Numărul de zile cu strat de zăpadă
Numărul de zile cu strat de zăpadă , este variabil între 40-60 anual,iar numărul de zile în care se înregistrează ninsoare variază între 20-30 zile.
Vanturile
Mișcarea generală a aerului se face de la vest către est, Vânturile de Vest sunt predominante, componentă atlantică, aduc mase de aer umede de pe Oceanul Atlantic. Regimul eolian este influențat în cea mai mare măsură de circulația generală a maselor de aer dar și de orografia terenului. În zona Copșa Mică vânturile sunt influențate de canalizările care apar datorită poziției văii Târnavei Mari și a Văii Vișa în raport cu platforma industriala.
Hidrografia
Din punct de vedere hidrogeografic teritoriul aparține bazinului Mureș cu principalul afluent Târnava Mare. Teritoriul este străbătut de Târnava Mare de la est la vest, fiind cel mai mare colector al apelor de suprafață, dintre care cea mai importantă este râul Vișa. În zonă se mai întâlnesc și o serie de cursuri cu regim temporar.
Târnava Mare are o lungime de 235 km, și o suprafațî a bazinului de 3 653 kmp , izvorăște din Munții Gurghiu, constituiți din andezite de sub vârful Piatra Ascuțită ( 1 557 m ), are o direcție de curgere aproximativ nord-sud și primește în cursul superior doi afluenți mai semnificativi ce vin din stânga din Munții Harghita. Târnava Mare curge prin Subcarpații Transilvaniei până la Vânători de unde intră în Podișul Transilvaniei. Din dealurile subcarpatice primește afluenți de mică importanță ca Pârâul Alb și Hodoș.
Târnava Mare, cu un debit mediu multianual de aproximativ 14 mc/s, și de afluentul său stâng Vișa, cu un debit mediu de circa de 2 mc/s. Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie al Târnavei Mari variază între 9 kg/s si 12 kg/s, aportul râului Vișa fiind de circa 1,5 – 2,0 kg/s. Panta medie a Târnavei Mari este redusă în această zonă, circa 0,05 %, fapt care a dus la o lățime relativ mare a văii în care este situat orașul Copsa Mică. Scurgerea medie multianuală are o amplitudine cuprinsă între 2,30 – 2,50 l/sec/km2, cea minimă coboară sub 1 l/sec/km2, iar cea maximă, care poate provoca inundații, poate depăsi 30 l/sec/km2. Lunca Târnavei Mari are un apreciabil potențial al apelor subterane care, din nefericire, în zonă nu poate fi valorificat integral datorită poluării sale de către uzina care prelucrează metale neferoase și de către fosta uzină de producere a negrului de fum. În zona de luncă din intravilanul localității, apa freatică alimentată de râul Tarnava Mare se găsește la –3,0 ÷-4,5 m C.T.N., de obicei sub pătura de umpluturi. Zona este inundabilă la viituri foarte mari. În zona terasei superioare, panza de apă freatică lipseste, apa apare sub forma unor izvoare ce vin dinspre versant, interceptate în câteva sectoare ale localității: sector complex alimentar – zona centrală (-3,0 ÷-4,0 m C.T.N.); sectorul str. Izvorul – partea dreaptă a soselei DN 14 până la ieșirea spre Mediaș (-0,8 ÷ -1,1 m C.T.N.) . În sectorul delimitat de str. Fochiștilor și Lăcătușilor, pânza freatică apare la cote diferite (-1,0 ÷ -5,5 m) din cauza denivelării terenului. De remarcat este faptul că intre calea ferată, digul de apărare si drumul național DN 14, din cauza executării barajului pentru sursa de alimentare cu apă, toate apele de suprafață care sunt drenate dinspre versant, pe sub șosea, se adună în acest sector, cu posibilitate redusă de scurgere în râul Târnava Mare, astfel că întreaga zonă ia aspectul de mlaștină, cu un nivel al panzei freatice cuprins intre -1,0 ÷ -1,5 m C.T.N.
În regiunea de podiș, valea Târnavei Mari este destul de lată, cu câteva terase limitată de versanți înalți și abrupți. Regimul de scurgere al Târnavei Mari se caracterizează prin ape mari primăvara și ape mici la sfârșitul verii. Debitul mediu la Blaj este de 15,1 m3 / s.
Debitul maxim fiind înregistrat în iulie 1975 de 1 040 m3 / s, iar cel minim a fost de 1.4 m3 /s în septembrie 1950.
Tipul de regim hidrologic este al zonei de podiș cu ape mari de primăvară – iarna și viituri de vară. Alimentarea apelor se face nivo-pluvial și pluvio-nival. Adâncimea apei freatice variază în funcție de relief și microrelief.
Astfel pe versanți apa freatică se află la adâncimi mai mari de 10 m, în zonele de confluență a versanților cu luncile adâncimea apei freatice oscilează între 2-5 m. Nivelul apei freatice în lunci este variabil 0,3 – 3 m. Tot în lunci se manifestă oscilația nivelului hidrostatic în functie de precipitațiile anuale.
Drenajul intern variază în funcție de soluri.
Vegetatia si fauna
Dintre factiorii care au influențat structura actuală a vegetației amintim poziția geografică, desfăsurarea în altitudine, intervenția antropică.
Vegetația din această regiune se include în provincia dacică .
Teritoriul cercetat poate fi încadrat, după clasificarea floristică a lui Al. Borza în regiunea Holartica, subregiunea Eurosiberiană, provincia Central Europeană est centrală, circumscripția Podișul Transilvaniei. Zona are climaxul de stejar și asociații stepice din alianța Festucion vallesiacae.
Etajul gorunului este prezent în această regiune dar într-o măsură mai redusă, gorunul (Q.petraea),fiind prezent pe cele mai înalte culmi deluroase.
Etajul stăjeretelor, cu stejar ( Querqus robur ) la care se mai adaugă cerul și gârnița, pe valea Târnavei Mari sunt elemente de stejar pufos.
După geografia fizică a României acest teritoriu se încadrează din punct de vedere al vegetației în zona nemorală a pădurilor de stejari mezofili, în care domină stejarul pedunculat (Quercus pedunculiflora) și gorunul (Q.petraea), formând asociații de tip Quercetum roburi-petraee, cu Querco robur-carpinetum, iar pe suprafețele defrișate apar pajiști de păiușuri (Festuceti rupicolae – vallesiacae si Festucetum rupicolae). În arborete se află în proporții variabile carpenul, cireșul, mărul și părul padureș, jugastrul s.a. Stratul arbuștilor este bine închegat, format din: sânger, păducel, lemn cainesc, salba moale, porumbar s.a.
Vegetația ierboasă, naturală apare in pajiști secundare, instalate dupș defrișarea pădurilor și este reprezentată de numeroase graminee si leguminoase perene alături de care mai apar și alte specii. Speciile dominante sunt: paiuș (Festuca sulcata), paiușul de stepă (F.valesiaca), bărboasa (Andropogon ischaemum), rogozul pitic (Carex humilis), ca și specii xerofile iar obsiga (Brachypodium pinnatum), sadina (Crysopogon gryllus), ca specii mezoxerofile. Pe treimea superioară a versanților însoriți și pe culmi se află vegetație xeromezofitică și este alcatuită din specii cu adaptări caracteristice. Gramineele xeromezofite (Brachypodium pinnatum, Briza media, Danthonia calycina, etc), suportă relativ bine variația umidității din sol.
Vegetația intrazonală, este bine dezvoltată în luncile râurilor, fiind alcătuită din sălcii, plopi și fânețe higrofile.
Fauna, diversă, importante fiind cervideele, mistreții, lupii, foarte multe păsări, insectele. La altitudini ceva mai mici, există numeroase rozătoare ( iepurele, pârșul, nevăstuica ) iar dintre păsări: ciocănitorile, gaița, turturica, cucul, cinteza ) .
1.6 RELATIILE IN TERITORIU
Relatii în interiorul teritoriului administrativ
Orașul Copșa Mică include în teritoriul său administrativ, un trup intravilan – cu functiune urbanistică de locuire Târnăvioara – care se accesează pe DC 5, ce se desparte din drumul national DN 14.
Orașul este străbătut de o serie de căi de comunicatie rutieră și feroviară, care fac din acest oraș un important nod de circulatie.Drumurile nationale DN 14 (Sibiu – Sighișoara) și DN 14B (Copșa Mică – Blaj) asigură posibilitătile de comunicatie cu toate zonele tării și cu străinătatea. Drumurile locale care se desprind din cele două drumuri nationale asigură legătura cu localitătile din jur.Drumul national DN 14 traversează centrul orașului de la NE la SV, poluând factorii de mediu și incomodând circulatia pietonală. Deși reprezintă un reper tehnic și economic al orașului, drumul national DN 14, și ramura sa DN 14 B, a constituit și constituie un important factor poluator: zgomot, mirosuri, incomodarea circulatiei pietonale, scurgeri de materiale. Chiar dacă este foarte important privind asigurarea suportului fizic al relatiilor în teritoriu, prin prezentul P.U.G. trebuie să se identifice o solutie privind reducerea transportului greu pe tronsoanele din intravilanul orașului.
Orașul Copșa Mică este un important nod de cale ferată. Magistralele feroviare 200 si 300 traversează localitatea făcând legătura dintre aceasta și capitală, precum și cea spre occident prin Arad și Oradea. Magistrala CFR 300 ( București – Arad; București – Oradea) este linie dublă electrificată, cu o mare sigurantă a traficului, iar magistrala de 200 spre municipiul Sibiu este linie simplă neelectrific
Relatii cu exteriorul:
Orașul Copșa Mică are relatii în teritoriul judetului Sibiu, în afara acestuia și în afara :
– cu municipiul reședintă de judet, relatiile sunt, în cea mai mare parte, administrative, dar și de altă natură: învătământ superior, sănătate, cultură, cult, muncă.;
– cu municipiul Mediaș, relatiile sunt de colaborare și prietenie, cu perspective posibile în ceea ce privește alăturarea lor; cu Mediașul se derulează actiuni și proiecte comune, iar piata (bunurilor, serviciilor, fortei de muncă) tinde, de asemenea, să se unifice.
În afara granitelor tarii, orașul are relatii de prietenie cu două orașe din Franta (L'Hermitage și Saint Gilles), cu care este înfrătit.
Orașul Copșa Mică întretine relatii de colaborare cu comunele învecinate, în scopul dezvoltării economico-sociale unitare a zonei; astfel au luat fiintă următoarele asociatii intercomunitare:
a) Asociatia de dezvoltare intercomunitară
Pe data de 28 mai 2007, s-a constituit o Asociatie de dezvoltare intercomunitară, denumită „ASOCIATIA CELOR ȘAPTE COMUNITĂTI”, între următoarele părti: orașul Copșa Mică, comuna Axente Sever, comuna Micăsasa, comuna Șeica Mică, comuna Târnava, comuna Valea Viilor și comuna Șeica Mare. Această asociatie reprezintă o organizatie neguvernamentală de dezvoltare intercomunitară, organizată în baza prevederilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii și fundatii, cu modurile și completările ulterioare.
Scopul înfiintării acestei asociatii constă în realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal și furnizarea în comun a unor servicii publice. S-a stabilit ca sediul asociatiei să fie în orașul Copșa Mică, la Primărie, iar durata de functionare să fie nedeterminată.
În prezent, asociatia este functională, și constituie suportul de derulare a unor investitii extrem de importante pentru comunitatea din zonă: îmbunătătirea infrastructurii de apă, canalizare și deșeuri urbane.
b) Serviciul Public Comunitar de Urgentă – Pompieri „SMURD” Copșa Mică
Pe data de 1 aprilie 2008, s-a semnat contractul de asociere pentru organizarea și finantarea în comun a Serviciului Public Comunitar de Urgentă – Pompieri „SMURD” Copșa Mică, între următoarele părti: orașul Copșa Mică, comuna Târnava, comuna Axente Sever, comuna Valea Viilor, comuna Șeica Mică, comuna Micăsasa și comuna Șeica Mare.
Asocierea are ca obiect principal de activitate apărarea vietii cetăenilor din localitătile asociate, a bunurilor acestora și a mediului, împotriva incendiilor și dezastrelor.
Sediul„SMURD” s-a stabilit în orașul Copșa Mică, iar contractul a fost semnat pe o perioadă nedeterminată.
Serviciul SMURD este functional și foarte util comunitătii umane, figurând în topul utilitătii sociale.
Societăti comerciale cu capital public:
În directia dezvoltării relatiilor cu municipiul Mediaș, cu orașul Dumbrăveni și cu orașul Agnita, se mentionează participarea Consiliului Local Copșa Mică la înfiintarea a două societăti comerciale cu capital public:
• S.C. „APA TÂRNAVEI MARI” S.A. Mediaș – operator zonal în domeniul alimentării cu apă potabilă și respectiv, al canalizării apelor uzate;
• S.C. „ECOSAL” S.A. – prestator de servicii de salubrizare;
Ambele societăti sunt functionale și se estimează că vor avea un rol important în domeniile lor de activitate în perioada următoare.
1.6.3 Disfunctionalitati
Relatiile în teritoriu ale orașului Copșa Mică, stabilite istoric, până la această dată sunt satisfăcătoare și fac din oraș un sistem deschis, cu activitate internă specifică, cu intrări și ieșiri de bunuri materiale și imateriale. Îmbunătătirea relatiilor în teritoriu se poate face în directiile următoare
1. Să se dezvolte relatiile de colaborare cu orașele Mediaș, Agnita și Dumbrăveni pentru ca împreună să consolideze polul urban din nord – estul judetului Sibiu. Colaborarea poate avea loc pe diverse probleme:
exploatarea infrastructurii de apă și canalizare;
proiecte comune privind căile majore de comunicatie, gestionarea deșeurilor și salubrizarea orașului și măsuri antipoluare – reconstructia mediului;
proiecte culturale comune pentru punerea în valoare a zonei istorice și promovarea turismului.
2. Îmbunătătirea relatiilor cu comunele vecine, relatii care în acest moment sunt cu predilectie, economice și mai putin, culturale;
3.Îmbunătătirea relatiilor cu orașul reședintă de judet, Sibiu, cu care, în acest moment, relatiile sunt, mai mult, de natură administrativă. Orașul Sibiu – capitală culturală europeană, oferă o gamă largă de oportunităti populatiei din Copșa Mică începând cu oferta de locuri de muncă și continuând cu: învătământul mediu și superior, sănătate, culte, petrecerea timpului liber, organisme ale Ministerului de Interne, alte organisme ce deservesc viata economico- socială a judetului. Îmbunătătirea acestui tip de relatie depinde, în
foarte mare măsură, de administratia publică locală, care are posibilitatea de a derula actiuni speciale cu rol formativ și informativ.
4.Asigurarea infrastructurii de circulatie (căi de comunicatie, mijloace de transport). Principala disfunct ionalitate care se manifestă este faptul că orașul nu dispune de o centură ocolitoare pentru
transportul greu, dinspre Sibiu și Mediaș.
5Această disfunctionalitate, odată eliminată, va fluidiza traficul, făcând circulatia mult mai amplă și
îmbunătătind relatiile în teritoriu.
1.7 POTENTIALUL DEMOGRAFIC
Potentialul demografic reprezintă pilonul de fundamentare principal de dezvoltare a orașului Copșa Mică pentru următorii ani. Totodată, potentialul uman, în ansamblul său, a fost caracterizat de cele mai dramatice schimbări petrecute în perioada 1990 – prezent.
Căderea industriei, în oraș, a avut cea mai puternică influentă asupra oamenilor, afectându-le viata de zi cu zi, în toate aspectele: natalitate, mortalitate, migratie, infractionalitate, coșul zilnic, investitiile.
În vederea evaluării corecte a potentialului uman, beneficiarul lucrării a solicitat elaborarea, ca material de fundamentare, a unui studiu demografic cu următorul continut:
– cadrul natural și antropic;
– evolutia istorico-functională a localităti;
– evolutia și structura populatiei;
-conditionarea socială de procesul de urbanizare
1.7.1 Marimea,evolutia si structura populatiei
În anul 1930 numărul de locuitori ai localității a fost de 1 726, în 1956 ajungând la 4 032 persoane, creșterea cea mai ridicată fiind înregistrată în anul 1980 – 6 938 persoane.
În comparație cu anul 1989, numărul locuitorilor din Copșa Mică a scazut cu 23 % și ne putem aștepta să continue pe o pantă descendentă, având în vedere situația generală a orașului (lipsa acută de locuri de muncă, poluarea etc). mortalitatea generală și în consecința sporul natural negativ depășesc media pe județ. Există o pondere mare a navetiștilor în învatamant, sanatate, asistență socială, sport, turism.
Din tabelul nr. 5 și din graficul alăturat se observă o evoluție ascendentă până în anul 1989, punctată numai de o ușoară scădere la sfârșitul anilor 70. Începând cu anul 1961, și constant până în anul 1989 ponderea populației se va menține între 6 000 și 7 000 locuitori , valoare determinată de un spor natural constant și pozitiv , iar menținerea acestei valori se datorează și unei politici nataliste, cu stimularea natalității din diferite mijloace dar și prin interzicerea avorturilor.
Tabelul nr.5 Evoluția numărului de locuitori pentru orașul Copșa Mică, perioada 1854-1989
Sursa : Institutul Național de Statistică , Primăria Copșa Mică, PUG
Fig. nr. 10 Evolutia nr. de locuitori 1854-1989
Tabelul nr.6 Evoluția numărului de locuitori pentru orașul Copșa Mică, perioada 1990-2011
Sursa : Institutul Național de Statistică , Primăria Copșa Mică, PUG
Fig. nr. 11 Evolutia nr. de locuitori 1990-2011
Începând cu anul 1990 însă populația va cunoaște un trend negativ determinat de scăderea natalității, migrarea persoanelor tinere aflate în cautarea de loc de muncă care își vor întemeia familii în alte locuri, liberalizarea legislației privind avorturile. Cu toate acestea scăderea nu a fost una foarte accentuată comparativ cu alte regiuni ale țării și chiar cu nivelul național. Astfel , o ruptură s-a produs între anii 1991 și 1992 când
datele statistice relevă o scădere cu aproape 800 persoane dar acest trend violent de scădere nu se va menține, dar va continua printr-o scădere mult mai lentă, până în anul 2008 populația se va menține între
5 000 și 6 000 locuitori, din anul 1992 și până în prezent valoarea se va menține constantă.
Structura națională
Populația, pe naționalități, din orasul Copșa Mică, la recensământul din 18.03.2002, se
prezintă conform tabelului de mai jos:
Tabelul nr.7 Structura etnică a populației orașului Copșa Mică pentru anul 2011
Sursa: INSSE
Fig. Nr. 12 Stuctura etnica a populatiei orasului Copsa Mica
Românii prezintă o majoritate importantă, de peste 80 % așa cum reiese din tabelul nr.7 dar și din graficul aferent, cea mai numeroasă minoritate este cea maghiară, cu o valoare destul de importantă de peste 11 %, rromii prezintă un procent consistent de peste 7 % , în timp ce restul etniilor, printre care și germanii prezintă o valoare de sub 1 %.
Structura populației pe sexe
Populația stabilă pe sexe, la 18.03.2002, a fost de 5 369 persoane, din care 2 637 de sex masculin si 2 732 de sex feminin. Populația
de sex masculin reprezintă 49,11 %, iar cea de sex feminin 50,89.
Fig. Nr 13 Structura populației pe sexe
Tabelul nr. 8 Situația pe grupe de vârstă:
Sursa : Primăria Copșa Mică, PUG
Fig. nr. 14 Structura populației pe varsta
Ponderea populației tinere este încă una importantă, de peste 33 % , iar vârsticii au o pondere de sub 10 % ceea ce demonstrează ca aici fenomenul de îmbătrănire demografică nu este încă unul accentuat.
Structura populației pe naționalități în anul 1998
Ortodocși – 82,15%
Evanghelici – 8,12%
Romano-Catolici – 3,86%
Reformați – 2,79%
Greco- Catolici – 1,29%
Alții – 1,75%
În anul 1786 aici trăiau 12 -15 familii de români ortodocsi, fapt atestat documentar. În această primă etapă, populația era, preponderent, de origine maghiară si săsească, iar între 1700 -1800 viața spirituală se desfășura sub semnul reformei luterane, reformă imbrățisată de populația vremii. intre 1800 si 1945, se caracterizează prin
manifestarea si pe aceste meleaguri, a revoluției burghezo – democratice si apariția formelor de organizare capitalistă in zonă. Populația de ortodocsi crește si devine puternică, astfel încât in anul 1854 număra 760 de locuitori, iar in 1864 deținea o biserică ortodoxă si un cimitir. In anul 1901 este construită actuala biserică ortodoxă,
Fig. nr. 15 Structura religioasa a populației pentru anul 2011 Copsa Mica
În prezent, ponderea populației ortodoxe este predominantă, de peste 82 %, mai mult chiar ca ponderea populației românești care are peste 80 %, următoarele religii au sub 20 % ca total fiind foarte diverse.Evanghelicii sunt cea mai numeroasă minoritate religioasă cu peste 7 % care i-audepășit pe romano-catolici care sub 4 %.
Tabelul nr.9 Structura populației pe domenii de activitate
Sursa: Plan de Urbanism General, Primăria Copșa Mică
Fig. nr. 16 Structura populației pe domenii de activitate
Evident cu funcția principală a orașului, și-anume cea industrială s ereflectă și în structura populației pe domenii de activitate, 60 % din populație este implicată în activitățile industriale, deservirea generală are un 14 % iar restul reprezintă celălalt sfert , comerț- 9 %, construcții- 7 %. De remarcat ponderea foarte mică, de numai 1 % a celor care lucrează în zootehnie.
1.7.2 Resursele de muncă și populatia ocupată
După 1990 a avut loc un amplu proces de restructurare a întregii economii și de modificare a structurii fortei de muncă.
La Copșa Mică se remarcă doi poli, și anume
– Ponderea însemnată a populatiei ocupate în industrie și mai putin în constructii;
– Ponderea scăzută a populatiei ocupate în învătământ, sănătate și asistentă socială, cultură, sport, activităti asociative, dar mai ales în agricultură.
Nivelul de educatie a populatiei ocupate în activităti economice este prezentat în tabelul următor
Tabelul nr. 10 Nivelul de educatie al populatiei ocupate in activitati economice
1.7.3. Fenomene sociale semnificative
Fenomenele sociale semnificative cu care se confruntă populatia orașului Copșa Mică se se pot grupa după cum urmează:
Mișcarea migratorie
Mișcarea migratorie a populatiei (sau mișcarea mecanică), în acceptiunea cea mai largă a termenului, implică ideea de deplasare, schimbarea de loc de muncă și locuintă.
Elementele principale ale acestei componente demografice sunt:
– deplasările zilnice pentru muncă (navetismul);
– deplasările sezoniere;
– migratia în ambele sale fluxuri: imigrarea și emigrarea
Tabelul nr. 11 Miscarea migratorie a populatiei orasului Copsa Mica in intervalul anilor 1970-2011
Sursa: INSSE
Urmărind evolutia plecărilor și sosirilor pe ultimii 38 de ani, se observă că sporul migrator este negativ între anii 1971-1977, și pozitiv timp de 4 ani (1978 – 1981). Din anul 1981 încoace, sporul migrator s-a mentinut negativ.
Mișcarea naturală a populatiei
Populatia se află într-un permanent proces de împrospătare, proces ce poartă numele de reproducere a populatiei. Întelegerea acestui fenomen presupune cunoașterea, în prealabil, a unor notiuni și indicatori de bază, la care ne vom referi, selectiv, în continuare.
Natalitatea
Privită sub aspectul demografic, indică intensitatea nașterilor în cadrul unei populatii și se determină ca raport între numărul născutilor vii, dintr-o anumită perioadă, și numărul mediu al populatiei, din perioada respectivă. n = N/P x 1000 unde: n – indicele brut de natalitate
N – nr. născutilor vii
P – nr. mediu al populatiei
Înlocuind în formulă cu date concrete înregistrate în anii 1990 – 2011, rezultă următorii indici de natalitate pentru orașul Copșa Mică:
Tabelul nr.12 Indici de natalitate -orasul Copsa Mica in intervalul 1990-2011
Intensitatea natalitătii se diferentiază în functie de tipul de mediu, de nivelul de instruire, de nationalitate etc., și este în mare măsură influentată de conceptiile și traditiile locale, de gradul de cultură și civilizatie, de proportia populatiei feminine ocupate în activitatea socio- economică etc.
Fertilitatea
Reprezintă manifestarea efectivă a fecunditătii unui cuplu sau a unei populatii, măsurată prin numărul nascutilor vii obișnuiti. Se distinge o fertilitate generală a populatiei de vârstă fertilă (aici este implicată mai ales populatia feminină între 15 – 49 ani) și o fertilitate conjugală, care se referă la ”productivitatea căsătoriilor”.
Un rol important în precizarea continutului fenomenului demografic îl au indicatorii fertilitătii, respectiv rata generală și rata specifică a fertilitătii.
Rata generală a fertilitătii (R.G.F.) se obtine raportând numărul născutilor vii la numărul populatiei feminine de vârstă fertilă, luată ca medie anuală, după formula:
R.G.F. = N/P.f. x 1000 unde: N – nr. născutilor vii
P.f. – populatia feminină de vârstă fertilă
Înlocuind în formulă cu date concrete înregistrate în anii 1992 și 2002, rezultă următoarea rată generală a fertilitătii pentru orașul Copșa Mică:
Tabelul nr 13 Rata generala a fertilitatii (1992-2002)
RGF – scoate în evidentă legătura dintre efectivul născutilor vii și unul dintre factorii determinanti, care influentează intrările în sistemul populatiei, respectiv mărimea contingentului fertil feminin
Mortalitatea
Frecventa deceselor în cadrul unei populatii se măsoară, în mod curent, cu un indice statistic cunoscut sub numele de rata brută de mortalitate (R.B.M.) sau rata generală de mortalitate, calculat după formula:
R.B.M. = M/P x K
unde: M – numărul total al deceselor în decursul unei perioade calendaristice
P – numărul mediu anual al populatiei
K – constantă, egală cu 1000 sau 100000
Înlocuind în formulă cu date concrete înregistrate în anii 1990 – 2011, rezultă următoarea rată brută de mortalitate pentru orașul Copșa Mică:
Tabelul nr 14 Rata bruta de mortalitate in intervalul anilor 1990-2011
Atunci când se urmărește mortalitatea pe sexe, se pune în evidentă o pondere mai ridicată a mortalitătii masculine fată de cea feminină, fenomen cunoscut sub denumirea de supramortalitate masculină. Cauzele care determină acest fenomen sunt de ordin diferit: genetice, social-economice, unele evenimente exceptionale, cum ar fi războaiele etc.
De la oficiul judetean de statistică s-au obtinut următoarele date referitoare la natalitatea, respectiv mortalitatea din orașul Copșa Mică, date înregistrate pe parcursul mai multor ani:
Tabelul nr 15 Natalitate,Mortalitate-Copsa Mica in intervalul anilor 1990-2011
Tabelul nr.16 Natalitatea ,Mortalitatea -Copsa Micain intervalul anilor 1990-2011
Șomajul
Șomajul existent în localitatea Copșa Mică nu este specific unei meserii sau unei calificări. Cea mai defavorizată categorie este cea a femeilor și a tinerilor până la vârsta de 30 de ani.
În ceea ce privește evolutia numărului de șomeri și structura pe categorii de beneficiari în intervalul anilor 1995 – 2011, situatia este bine reprezentată în următorul tabel:
Tabelul nr 17 Somajul in intervalul anilor 1995-2011
Analizând datele de mai sus, obtinute de la Agentia Judeteană pentru Ocupare și Formare Profesională Sibiu, se poate observa tendinta crescândă a numărului de șomeri la nivel de localitate, aceasta fiind foarte evidentă mai ales în anul 2011
Rata șomajului se exprimă ca raport între numărul șomerilor și populatia stabilă (între 18-
62 ani) a orașului Copșa Mică și este egală cu 45,17% (un procent foarte ridicat).
O situatie specială reiese din faptul că un număr foarte mare de persoane (2876 persoane) nu mai beneficiază de nici un sprijin social, situatia lor socială devenind astfel incertă. Structura socio-profesională a șomerilor în anii 1995 și respectiv 2011, este prezentată în tabelul următor:
Tabelul nr.18 Structura socio-profesionala a somerilor in intervalul anilor 1995-2010
Tinerii sub 30 de ani, absolventi, constituie pentru fiecare categorie de șomaj o pondere de minimum 30%, alarmată și prin pericolul mare de diminuare a componentei celei maidinamice a populatiei, ocupate în activităti economice.
Șomajul, deghizat sub forma diferitelor formule de trimitere în concedii neplătite sau partial plătite, nu poate fi surprins în datele statistice, însă influentează în mod cert, gradul de ocupare a fortei de muncă.
Probleme ale delicventei sociale
Problemele ce vizează delicventa socială au cunoscut o accentuare deosebită după
1989, urmare a traversării unei perioade de tranzitie cu numeroase convulsii economice și de natură socio-politice.
Analizând datele furnizate de Biroul de Statistică al Politiei din orașul Copșa Mică, se poate concluziona că situatia delicventei prezintă o creștere a numărului de infractiuni și contraventii în perioada de după 1989. Dintre cauzele majore care au determinat această situatie, mentionăm: tendinta unor persoane de a dobândi unele venituri pe căi ilegale (fără legătură cu nivelul minim de viată);
necunoașterea unor legi sau a unor acte normative în diferite domenii de activitate;
probleme de ordin material;
întelegerea greșită a normelor interne și internationale privind drepturile și libertătile cetătenești;
lipsa de supraveghere și educare a minorilor și a tinerilor (de către familie, școală și alte institutii).
În orașul Copșa Mică, institutiile justitiei sunt reprezentate de Politia orașului.
1.7.4. Disfunctionalităti și priorităti de interventie
În final, se poate preciza faptul că situatia socială a orașului Copșa Mică este în concordantă cu perioada dificilă pe care o traversăm la nivel national. Aceasta se explică prin declinul economiei, numărul extrem de ridicat al șomerilor, precum și o deteriorare a climatului urban. Viitorul depinde acum de măsurile ce vor fi luate pe plan local și regional, măsuri care să asigure locuri de muncă pentru tineri și astfel să scadă și numărul infractiunilor săvârșite.
În ceea ce privește modul de viată a populatiei orașului Copșa Mică, se pot desprinde o serie de concluzii:
1) Populatia orașului Copșa Mică este în continuă descreștere, fapt care se datorează mai multor factori:
– în ceea ce privește evolutia sporului natural, apar modificări radicale (în prezent
acesta fiind negativ), dictate de schimbareti (eliminarea legislatiei privind controlul nașterilor, posibilitatea folosirii substantelor contraceptive etc.);
– poluarea mediului este un alt factor determinant și are repercusiuni evidente în starea de sănătate a populatiei. Este vorba și de disconfortul marcant și permanent provocat populatiei prin mirosuri și iritatia mucoaselor căilor respiratorii și a conjunctivitelor oculare.
– deși mai putin periculos pentru sănătate, negrul de fum, prin efectul său de murdărire a tuturor suprafetelor, a avut un impact extrem de negativ pe plan psihosocial.
Consecinta situatiei prezentate a fost navetismul și fluctuatia populatiei active, fenomene ce se mentin și în prezent.
Scăderea numărului populatiei este datorat și mișcării mecanice a populatiei, mișcare influentată foarte mult de declinul economiei (lipsa locurilor de muncă, în principal), situatie care, după toate previziunile, va degenera și mai mult dacă nu se vor lua măsuri urgente.
2) Șomajul este o problemă socială apărută după 1990, și are în orașul Copșa Mică o rată ridicată. Problema cea mai mare o ridică populatia aptă de muncă, care nu mai beneficiază de ajutor de șomaj, cu alte cuvinte populatia care nu are nici un venit de subzistentă și care reprezintă o categorie însemnată în cadrul populatiei;
3) Necesarul de fond locuibil este în general satisfăcut, probleme mai deosebite fiind ridicate de slaba gospodărire a locuintelor;
4) Din punct de vedere al asistentei medicale, starea de îngrijire medicală este apreciată de populatie drept nesatisfăcătoare. Fiind un oraș în care poluarea face ravagii din punct de vedere medical, orașul ar trebui să fie dotat cu un serviciu medical mai complex decât este în prezent;
5) Salubrizarea este, în general, deficitară deoarece se confruntă cu o serie de probleme care de altfel sunt comune și celorlalte orașe ale tării această disfunctionalitate este pe cale de a fi eliminată;
6) Problema delicventei sociale este una acută și de mare actualitate, datorită creșterii numărului de infractiuni și contraventii care sunt influentate, pe lângă alt multi factori, și de nivelul scăzut de viata
7) Viata culturală traversează o perioadă de criză;
8) La numărul actual al populatiei cu vârste cuprinse între 3 și 21 de ani, necesarul de institutii de educatie și cultură este satisfăcător.
Dintre recomandările care se pot face, o parte se vor regăsi cu sigurantă și în alte studii, dar acestea sunt cele care pot conduce în timp la îmbunătătirea aspectelor legate de viata populatiei orașului Copșa Mică:
Crearea de locuri de muncă, în vederea reducerii șomajului;
Crearea de spatii verzi cu rol mecanic de filtrare și chimic, pentru diferite grupe de poluanti;
Împădurirea dealurilor care prezintă versanti erodati, în vederea prevenirii alunecărilor de teren și producerii de oxigen;
Asigurarea unui serviciu de urgentă mai complex;
Construirea de noi creșe;
Renovarea și dotarea blocurilor nelocuite momentan, în vederea dării lor în folosintă;
Îmbunătătirea aspectului estetic al orașului;
Îmbunătătirea serviciilor prestate de SPGCL;
Măsuri în vederea reducerii poluării de către SOMETRA.
1.8 PROBLEME DE MEDIU
Descrierea situatiei existente
Orașul Copșa Mică face parte din rândul celor câteva orașe ale României cu reale probleme de mediu, în care, cu conditia derulării unui program sustinut de reconstructie a mediului, nivelul de poluare ar putea fi normal peste 30-50 de ani. Poluarea istorică a atins cote alarmante, atât în ceea ce privește aria afectată, cât și în ceea ce privește depășirea concentratiilor de metale grele, care au poluat mediul în ansamblul său.
Astfel, aria suprafetei afectate de poluare, centrată pe platforma industrială a orașului Copșa Mică, s-a extins până în Mediaș, Valea Viilor, Micăsasa, Șeica Mare și Șeica Mică, această largă dispersie fiind favorizată și de curentii de aer din valea râului Târnava Mare.
Nici una din componentele mediului, în cea mai largă acceptiune, nu a scăpat neatinsă de poluare, înregistrând, pentru fiecare componentă, recorduri absolute, caracterizate astfel:
Apele de suprafată, în principal râul Târnava Mare, Visa și altele, sunt poluate permanent, dar cu intensitate din ce în ce mai redusă. Râul Târnava Mare are, în amonte, clasa de calitate II, iar în aval, secŃtunea Micăsasa are clasa de calitate III, iar starea chimică foarte proastă, ca urmare a prezentei metalelor grele: cupru, cadmiu, plumb. Râul Visa, în amonte de confluenta sa cu râul Târnava Mare, are clasa de calitate.
În apele de suprafată, concentratiile admise de metale grele au fost depășite, în decursul timpului, câteodată, și de 30 de ori, și adesea, de câte 10 ori.
Poluarea apelor de suprafată nu se poate păstra la nivel local; apele curg și duc cu ele elemente poluatoare, distribuindu-le la distante mari, în detrimentul mediului.
Poluarea din orașul Copșa Mică a accentuat nivelul de declasare a apelor de suprafată și așa poluate, în special râul Târnava Mare, care este sursa de apă potabilă și, totodată, emisar de descărcare a apelor uzate din mai multe orașe în parcursul său, din muntii Harghitei și până la Copșa Mică.
Apele subterane de mică, medie și mare adâncime, sunt poluate cu metale grele, atingând cote alarmante în Copșa Mică, Micăsasa și Târnăvioara. Poluarea accentuată a fost identificată în sistemul acvatic din lunca râului Târnava Mare. Poluarea pânzei freatice s-a realizat într-un proces lung și interdependent cu poluarea celorlalti factori de mediu: sol, ape de suprafată, aer. Cauzele principale ale poluării sunt: emisiile de poluanti în aer și deversarea în râul Târnava Mare a apelor epurate incomplet, statia de epurare SOMETRA neavând treapta de tratare chimică.
Solul – este cel mai afectat dintre factorii de mediu, în cadrul poluării istorice din Copșa Mică. Particulele și compușii metalelor grele vehiculate în cadrul actualei S.C. SOMETRA S.A., fosta Întreprindere de Metale Neferoase, s-au așezat pe sol, determinând câteva situri extrem de contaminate în Copșa Mică, Mediaș, Micăsasa, Târnava și Axente Sever.
Solul a fost poluat pe arii extinse, atât la suprafată cât și în profunzime, atingând și apele subterane. În afara poluării chimice, solul a mai fost afectat și de mișcări mecanice
– alunecări de teren, mișcări datorate tot poluării, în ultimă instantă: poluare sol – lipsă vegetatie – degradare sol – eroziune – alunecări de teren. Constituind suportul desfășurării vietii vegetale și animale, un sol contaminat și-a pus amprenta asupra regnurilor naturale și a influentat viata sub toate aspectele ei.
Specialiștii au identificat pe sol, pe lângă metalele grele, în sine, și compuși ai acestora extrem de nocivi și cu putere mare de circulatie și dispersie. Concentratiile reale de metale grele pe sol au depășit, de multe ori, concentratiile maxime admise, determinând efecte negative puternice asupra oamenilor, animalelor și plantelor.
Aerul – a fost poluat, în principal cu dioxid de sulf și negru de fum, emise din coșurile fabricilor, dar și din antrenarea pulberilor de pe sol. Pe lângă aceste două componente esentiale, în aer s-au eliminat cantităti importante de oxid și dioxid de carbon, arseniu, plumb, cupru, zinc, cadmiu.
Fig. nr. 17 Poluarea de Copsa Mica mai este din pacate inca un fenomen actual, Sursa: ecomagazin.ro
1.8.2. Analiza critică a situatiei existente
Primăria Copșa Mică, autoritătile în domeniul protetiei mediului, Consiliul Judetean Sibiu și Prefectura Judetului Sibiu cunosc situatia exactă și au dezvoltat o serie de actiuni pentru reducerea poluării, rezultatele acestor măsuri fiind remarcabile Deși emisiile de poluanti în factorii de mediu au scăzut odată cu căderea industriei grele, mare poluatoare, poluarea istorică a rămas.
Fig. nr. 18 Cladire modesta a Primariei orasului Copsa Mica, sursa: google earth
Sunt apreciate ca nesatisfăcătoare măsurile de reconstructie a mediului sau de eliminare a surselor de poluare, altele decât productia industrială; de asemenea, se apreciază că nu a fost dus integral la îndeplinire, de către S.C. „SOMETRA” S.A., programul de conformare impus cu ocazia obtinerii autorizatiei integrate de mediu. Planul de conformare impus stabilea o serie de măsuri și termene ferme de finalizare în perioada 2005 – 2011, dar autorităle în domeniu au fost foarte întelegătoare fată de plătitorul de impozite, bun contribuabil, cel putin la bugetul local Copșa Mică.
Nu este acesta momentul și nici locul potrivit pentru a aduce critici la adresa unitătilor responsabile cu protectia mediului în judetul Sibiu; prezentul Plan Urbanistic General are menirea de a inventaria problemele reale, de mediu, de a identifica o serie de măsuri capabile să găsească o solutie la problemele de mediu, astfel încât, într-o anumită perspectivă de timp, să se poată reface mediul natural la niște parametri normali, pentru secolul XXI.
Problemele majore în domeniul mediului în Copșa Mică se pot sintetiza astfel:
− Nivel înalt de poluare, pentru toate componentele mediului și pentru biodiversitate, în ansamblul ei, în această zonă.
− Atitudine prea întelegătoare fată de poluatorii existenti, chiar dacă intensitatea poluării a scăzut ca urmare a scăderii productiei.
− Întârziere mare în rezolvarea problemelor legate de infrastructura fizică de bază: sisteme performante de alimentare cu apă, canalizare ape uzate menajere, gestionare deșeuri, circulatie, transport, gospodărire comunală.
− Lucrări putine de reconstructie a mediului în domeniile: tratarea solurilor, eliminarea resturilor de constructii cu functni tehnologice, plantarea arborilor și arbuștilor, lucrări de îmbunătătiri funciare, eliminarea deșeurilor industriale de pe platforma industrială, sau amenajarea unei halde ecologice, ecologizarea spatiilor din incinta companiilor existente pe platformaindustrială, consolidarea malurilor celor două cursuri principale de apă, regularizarea văilor din intravilanul localitătii, reabilitarea fondului construit.
− Actiuni putine de monitorizare și măsurare a calitătii reale a mediului prin mai multi parametri, în mod permanent.
Un aspect favorabil în domeniul protectiei mediului îl reprezintă reușita Primăriei în derularea a trei proiecte importante în măsură să contribuie fundamental la protectia reală a mediului, inclusiv a competentei umane:
– reabilitarea infrastructurii de apă și canalizare;
-crearea infrastructurii specifice de colectare selectivă și transfer a deșeurilor;
– reabilitarea fatadelor principalelor imobile din oraș.
Disfunctionalităti privind situatia existentă
Orașul Copșa Mică este într-un plin proces de reconstructie și de regăsire a identitătii sale, după o lungă perioadă nefastă în istoria sa, alături de multe alte orașe din România.
Pe parcursul capitolului II din prezentul Plan Urbanistic General s-a analizat stadiul actual al dezvoltării orașului, în ansamblul său, cauzele și efectele acestora, precum și posibilitătile de eliminare, în viitor. Scara timpului, în ceea ce privește evolutia socio – urbanistică a unui oraș, este diferită de la un oraș la altul, pentru Copșa Mică, în special, având un gradient larg. Numai perioade lungi de timp vor însemna ceva pentru acest oraș, care în ultimii 50 de ani, a înregistrat câteva extreme negative.
În ceea ce privește încadrarea în teritoriu și relatiile desfășurate cu exteriorul, orașul are o serie de puncte tari:
– oraș în centrul tarii, în Regiunea economică 7 centru, într-o zonă cu conditii naturale foarte bune;
important nod de cale ferată;
– proximitatea fată de un drum national;
– relatii economice și administrative stabile;
– apartenenta la un pol de dezvoltare împreună cu Mediaș, Dumbrăveni, Agnita, dar și o serie de puncte slabe:
drumul national traversează orașul cu transporturi de tot felul, datorită lipsei centurii ocolitoare;
relatii economice și culturale destul de reduse cu municipiul Sibiu – capitală europeană, care oferă foarte multe oportunităti.
Referitor la dezvoltarea economică, se precizează că aceasta este zona cu cele mai multe disfunctionalităti și, astfel, de cele mai acute nevoi. Punctele slabe identificate cu această ocazie se pot prezenta sintetic astfel:
-structura pe ramuri ale economiei este nesatisfăcătoare;
Posibilitătile de diversificare a activitătti economice sunt reduse, ca urmare a caracteristicilor specifice ale mediului, în general: conditii improprii pentru dezvoltarea ramurii agroindustriale și a turismului;
– zona urbanistică cu functiuni industriale este neatractivă datorită poluării și datorită prezentei vestigiilor fostei industrii;
infrastructura fizică de tip urban este necorespunzătoare. Chiar și stadiul actual – executie lucrări de infrastructură – este în măsură să abată atentia investitorilor de la oraș, aceștia orientându-se către alte locatii mai atractive.
Punctele tari în dezvoltarea economică a orașului, de la care se poate porni o reconstructie, sunt următoarele:
există un potential uman bun, stabil, cu un postament economic solid, legat puternic de aceste locuri, prin: etnie, cultură, proprietăti private, care a rezistat în conditii de restriște;
există traditie și se poate stabili o anumită continuitate în dezvoltarea activitătilor economice ce se desfășoară în prezent;
resursele naturale existente oferă o serie de posibilităti de dezvoltare economică, cum ar fi extractia materialelor de constructie;
proximitatea fată de orașul Mediaș ar putea constitui un avantaj, ca piată de desfacere pentru unele servicii, adresate acesteia: selectie și plasare fortă de muncă, întretinere și curătenie, salubritate , transport intern și international, sport, depozitare, comert en gross cu materiale de constructie.
În ceea ce privește deservirea generală a orașului: – administrare, învătământ, cultură, cult, sport, agrement, gospodărire comunală – principala disfunctionalitate este lipsa unei infrastructuri adecvate; pe toate liniile enuntate sunt necesare investitii în constructii și dotări care trebuiesc finantate din fonduri publice limitate.
Pentru o mai bună desfășurare a acestei activităti sunt necesare actiuni privind atragerea medicilor, implementarea statutului functionarului public, sprijinirea și protejarea categoriilor dezavantajate, educarea tineretului, reducerea șomajului, reducerea delicventei. Pentru aceste actiuni, indicatoriinu vor fi suficient de mici, decât dacă nu există.
Aspectele pozitive identificate, prezentate în continuare, oferă o anumită garantie în această directie. Astfel, se precizează:
– Institutia Primarului – este bine organizată și condusă, cu preocupări și rezultate bune în atragerea și gestionarea fondurilor europene, și în îmbunătătirea serviciilor specifice adresate populatiei;
Cadrele didactice existente sunt stabile, local fiind dezvoltat învătământul primar și mediu, cu traditie în domeniul chimiei;
– Orașul dispune de institutiile necesare administrării sale la un nivel mediu general atins în judet care sigură desfășurarea activitătilor specifice, în conditiile cunoașterii exacte a situatei existente.
Fig. nr. 19 Ruinelor fostilor colosi industriali, sursa: flickrhivemind.net
1.8.4. Necesităti și optiuni ale populatiei:
În ceea ce privește echiparea edilitară, principala necesitate a populatiei, a constituit-o în ultimii 15 ani, satisfacerea nevoilor de consum de apă potabilă; Starea necorespunzătoare a sistemului de alimentare cu apă potabilă și canalizarea apelor uzate a indus o serie de efecte negative asupra nivelului de confort și asupra sănătătii populatiei. Această necesitate este pe cale de a se rezolva prin amplul proiect desfășurat pe programul „ZONE FIERBINTI”.
Necesitătile de bază ale populatiei, exprimate cu diverse ocazii către administratia publică, se referă la domeniul economic și social:
o crearea de locuri de muncă;
o diversificarea activitătilor economice
1.9. POTENTIALUL ECONOMIC
Definind activitatea economică în sensul său cel mai larg, ca actiune ratională cu finalitate, care făurește uneltele de productie, bunurile de consum și structura socială în care trăiește comunitatea umană, plecând de la resursele existente și urmărind satisfacerea necesitătilor tuturor tipurilor de consum, iar potentialul economic ca fiind suma resurselor și structurilor de valorificare a acestora, se poate aprecia că, în mod contrar unei impresii imediate nefavorabile, determinată de căderea industriei și poluarea mediului, ORASUL COPȘA MICĂ DISPUNE DE UN POTENTIAL ECONOMIC ÎN MĂSURĂ SĂ ASIGURE CONTINUITATEA VIETII PE ACESTE MELEAGURI.
În analiza atentă a potentialului economic real al localitătii, s-au avut în vedere următoarele laturi ale activitătii economice:
1. Productia industriala
2. Productia agrozootehnică;
3. Constructiile;
4.Transporturile
5.Serviciile
6.Comertul
7. Turismul
8. Deservirea generală a localitătii.
1.9.1 Productia industrială:
Înglobează încă, activitatea unei părti importante a populatiei (60%) și este reprezentata prin urmatoarele ramuri ramuri
– producerea negrului de fum prelucrarea lemnului;
– prelucrarea cărnii fabricarea pâinii;
– fabricarea firelor; confectii – tricotaje;
– producerea de energie electrică;
– extractia gazului metan.
Trebuie precizat că ramurile industriale prezentate sunt de mică anvergură, în cea mai mare parte, fiind ramuri prelucrătoare apărute după 1989. Semnificativ și benefic este procesul de extractie a gazului metan, această resursă fiind, însă, pe cale de epuizare.
Unitatea de trist renume, de producere a negrului de fum, are de asemenea o activitate din ce în ce mai redusă și, în nici un caz, nu reprezintă viitorul orașului.
Disfunctionalitătile principale sunt următoarele:
Întreprinderile mari de tip comunist, care au avut pondere mare în economia tării și a judetului, pentru a căror dezvoltare, cetătenii au plătit un pret prea mare, sunt în stadiu falimentar iar întreprinderile de tip nou, care ar putea lua locul celor mari sunt putine și neperformante; Zona urbanistică aferent functiunii economice este neatractivă, ca urmare a resturilor fostei economii și ca urmare a faptului că nu s-au derulat actiuni sistematice de reconstructie a mediului în zonă;
Planul Urbanistic General existent nu asigură alte zone, suficient de ample, care să constituie o alternativă la zonarea actuală, pentru amplasarea obiectivelor industriale;
Nu sunt dezvoltate, la capacitate mare, structuri economice de prelucrare, în diverse domenii: prelucrarea produselor agricole din alte zone, prelucrarea plantelor industriale, prelucrarea lemnului, ș.a.; acest lucru constituie un aspect negativ, deoarece chiar genul acesta de industrii s-ar potrivi orașului, ca
urmare a stadiului înalt de poluare atins și cu consecintele sale imediate asupra agriculturii și zootehniei.
Nu sunt dezvoltate, la capacitate mare, sectoare de montaj componente (piese și subansamble), ce se realizează în altă parte, capacităti specifice industriei electronice.
Fig. nr. 20 Copsa Mica peisaj industrial, sursa: descopera.ro
1.9.2 Agricultura și serviciile conexe ale acesteia:
Practicate organizat, în afara activitătii agricole de pe lângă gospodăriile populatiei, implică foarte putine persoane active (mai putin de 1%) și produce sub 0,5% din veniturile obtinute din activităti economice. Conform datelor de la Registrul agricol, pe lângă gospodăriile populatiei se desfășoară activităti agricole (cultura plantelor și creșterea animalelor) a căror rezultate fizice și financiare sunt destinate consumurilor proprii.
Produsele agricole (cereale, legume, fructe, animale, păsări) nu corespund din punct de vedere calitativ, în principal, datorită poluării mediului înconjurător. După o perioadă lungă de timp, apreciată de specialiști la cel putin 40 – 50 de ani, și după derularea unor importante lucrări de reconstructie a mediului, terenurile agricole din orașul Copșa Mică vor putea fi redate agriculturii.
Disfunctionalitătile manifestate sunt următoarele:
Structurile productive de tip comunist – fostele C.A.P.-uri și I.A.S.-uri au decăzut, nu înainte de a compromite ideea de asociere, motiv pentru care, fondul funciar agricol este fărâmitat în prezent, fără perspective de realizare a unor asocieri eficiente;
Nu s-au dezvoltat culturile de plante tehnice care, realmente, să poată fructifica un sol poluat, fără a se afecta sănătatea populatiei (rapita ca sursă de energie, inul, cânepa, bumbacul etc.
Nu se dezvoltă suficiente actiuni de refacerea și protectia mediului, pentru a putea reactiva, în timp, de către generatiile viitoare, această importantă resursă care este solul;
Nu s-au dezvoltat ferme de tipul celor ce pot functiona în mediu controlat și fără relatie directă cu componentele de mediu, afectate puternic de poluare (solul, flora)
Suprafata totală a teritoriului administrativ al orașului Copșa Mică este de 2.579 ha, din care suprafata totală a intravilanului este de 277 ha.
Datele referitoare la bilantul teritorial existent au fost obtinute prin cererea nr.
662/27.01.2009, de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu, care a răspuns solicitării noastre prin adresa nr. 662/27.01.2009.
Bilantul teritorial al suprafetelor, pe categorii de folosintă, este prezentat în Tabelul nr.
Tabelul nr. 19- Bilanț teritorial pe categorii de folosintă (existent)
Pe categorii de folosintă se remarcă, în principal, ponderea mare a pădurilor (33,5% din suprafata teritoriului administrativ), fapt pozitiv atât în ceea ce privește reconstructia mediului, cât și din punct de vedere economic. De asemenea, un aspect pozitiv este reprezentat de
ponderea mare (30%) a terenurilor agricole, chiar dacă, în prezent, acestea nu pot fi utilizate eficient. Ca o disfunctionalitate, se remarcă ponderea destul de mare a terenului neproductiv
(24,5%), fapt ceva impune dezvoltarea unor actiuni de îmbunătătiri funciare.
Intravilan existent: componente și zonificare functională
Bilantul teritorial al suprafetelor cuprinse în intravilanul existent, pe zone functionale, este prezentat în tabelul următor:
1.9.3 Zonele functionale identificate în cadrul orașului Copșa Mică
Orașul Copșa Mică a fost structurat în zone functionale, corespunzător evolutiei în timp a localitătii n prezent identificându-se următoarele zone functional
– zona centrală;
– zona de locuinte și functiuni complementare;
zona industrială;
zona unitătilor agrozootehnice;
– zona de spatii verzi, sport, agrement, protectie;
– zona de constructii tehnico-edilitare;
zona pentru căi de comunicatie și transport.
Tabelul nr 20 Bilant teritorial pe zone functionale
Zonele functionale fac obiectul unei analize foarte atente în cadrul acestui Plan Urbanistic General, repartizarea echilibrată a acestora și relatiile complexe care există între ele constituind un obiectiv foarte important al PUG-ului.
Principalele aspecte analizate la fiecare zonă functională sunt legate de:
– pozitia fată de ansamblul localitătii;
– interdependenta fata de alte zone functionale;
– posibilitătile fiecărei zone de a primi noi obiective;
– posibilitatea de extindere a zonei.
Zonele functionale identificate în cadrul orașului Copșa Mică se prezintă după cum urmează:
1.9.3.1 ZONA CENTRALĂ CU FUNCTIUNI COMPLEXE DE INTERES PUBLIC
S-a conturat în timp, având ca centru de greutate institutia Primăriei. Zona are ca axă principală un segment al drumului national DN 14, de la Viaduct până la cantonul C.F.R., pe directia nord est-sud vest, în această zonă dezvoltându-se principalele constructii ale orașului, ce sustin o serie de institutii de interes public: Primăria, Administratia financiară, Sediul CEC, Dispensar, Sediul SMURD, Bibliotecă, Banca Carpatica, Biserică ortodoxă, Grupul Școlar Industrial Nicolae Teclu, Oficiul Poștal, Grădinită, Politia, Cantina Sometra, piata agroalimentară, chioșcuri, magazin alimentar, magazin universal, cofetărie, restaurant, magazin meșteșugăresc, canton C.F.R. Aici se desfășoară principalele functiuni de interes general, zona fiind accesibilă din toate celelalte zone ale orașului, prin DN 14.
Pe lângă institutiile de interes public, în zona centrală se găsesc locuinte (în general de bloc, dar și individuale), în regim de înăltime P+1 și P. Din punct de vedere al densitătii constructiilor, se apreciază că este posibilă construirea de noi clădiri. Zona este deficitară în ceea ce privește spatiile de parcare și spatiile verzi. Aspectul general al zonei este, sensibil, îmbunătăŃit prin derularea proiectului de refacere a fatadelor constructiilor în cadrul Programului National „ZONE FIERBINłI”. Prezenta drumului national D.N.14 are efecte negative asupra zonei, impunându-se urgent eliminarea traficului de tranzitare a orașului cu transporturi grele de mărfuri și redarea acestei căi circulatiei auto ușoare și pietonilor.
Zona este bine amplasată și dimensionată fată de mărimea orașului, permite amplasarea unor noi obiective și detine caracteristicile unei zone centrale formate.
ZONA DE LOCUINTE ȘI FUNCTIUNI COMPLEMENTARE
este structurată pe cartiere, descrise astfel:
Zona Le1 – Cartierul de Vest – amplasat în partea de sud-vest a orașului, în lungul drumului DN 14, de o parte și de alta a acestuia, întinzându-se de la limita cu zona centrală până la ieșirea din oraș, spre comuna Axente Sever. Accesul în zonă este facil, din DN 14, care se află într-o stare tehnică bună, și printr-o retea de străzi și alei suficientă pentru circulatia în cartier.
Locuintele din acest cartier sunt de tip bloc, cu regim de înăltime P+4; acestea au un aspect curat, fiind renovate de curând, prin grija Primăriei. Functiunea dominantă a zonei este cea de locuire. Cartierul, în ansamblul său, este bine pozitionat în teritoriul orașului, blocurile sunt distribuite uniform și înconjurate de spatii care, ușor, pot fi verzi sau spatii de joacă pentru copii.
Functiunile complementare permise sunt încetătenite în timp, în domeniile:invatamant,comert,circulatie,zone edilitar-gospodaresti.
Zona Le2 – Cartierul de Est – amplasat în partea de est a orașului, de-a lungul drumului DN14, de o parte și de alta a acestuia, întinzându-se de la intrarea în oraș și până la limita cu zona centrală. Accesul în zonă este facil, din DN 14, care se află într-o stare tehnică bună. Fondul de locuinte este neuniform distribuit, atât din punct de vedere structural (tip locuinte), cât și al densitătii populatiei. Astfel, în partea de est a cartierului predomină locuintele de tip individual, cu curte, grădină și arhitectură specifică mediului rural. Aceste locuinte poartă amprenta perioadei de maximă poluare. Acoperișurile de tip șarpantă, cu învelitoare din tiglă, sunt marcate intens de diferiti agenti poluatori, și dau un aspect trist și mohorât, influentând cu sigurantă starea de spirit a locuitorilor săi. În ultimii ani, au apărut semnele unei vegetatii ceva mai viguroase în curtile gospodăriilor și în domeniul public, iar finisaje fatadelor (vopsitorii, zugrăveli) sunt noi și în culori mai vii.
Între Statia CFR și zona centrală, zona de locuinte cuprinde atât locuinte individuale (asemănătoare ca arhitectură și stare tehnică cu cele din est), cât și locuinte de bloc. Blocurile sunt în regim P+1 și au fost construite în perioada industrială a orașului, cu o arhitectură banală, fără elemente estetice deosebite.
Functiunea dominantă a zonei este cea de locuit, dar aici își desfășoară activitatea și o serie de institutii de interes public: 2 Biserici ortodoxe, un Complex comercial, o Biserică romano-catolică, o Biserică evanghelică, Biserica penticostală, Grădinita nr. 2, un magazin materiale de constructii, Școala generală nr. 1, și un Cabinet medical.
Zona Le3 – Cartierul Târnăvioara – trup intravilan independent, amplasat în partea de nord-est a localitătii, pe malul drept al râului Târnava Mare. Accesul în zonă se face dintr-o singură directie (DC 8) și presupune traversarea râului Târnava Mare, pe un pod în stare avansată de degradare.
În acest cartier se găsesc locuinte de tip individual, cu curti și grădini, având aspect rural. Cartierul Târnăvioara poate fi completat cu locuinte noi, institutii, zone verzi, spatii de joacă pentru copii, retele edilitar-gospodărești, spatii de parcare, căi de circulatie și altele. De asemenea, se poate extinde extravilanul, spre nord, alocându-se acestei extinderi tot functiunea de locuire. Functiunile complementare admise în zonă au fost cele de interes public, reprezentate de : o Biserică greco- catolică, o Biserică evanghelică, o Biserică baptistă, un Cămin cultural, Grădinita nr.1.2 ,magazine alimentare ,un magain de constructii.
În ansamblul orașului Copșa Mică, suprafata totală a zonei de locuinte este de 84 ha, din care 60,34 ha amplasate în localitatea principală și 23,66 ha amplasate în trupuri izolate. În această zonă se pot adăuga constructii noi și, de asemenea, se poate extinde zona. Propunerile de extindere vor avea în vedere politica de dezvoltare urbanistică generală a localităŃii, precum și optiunile cetătenilor.
1.9.3.3 ZONA INDUSTRIALĂ
Este distribuită în două amplasamente și se poate caracteriza astfel:
Zona Ie1 – este amplasată în partea de nord a orașului, fiind delimitată, la nord, de râul Târnava Mare și la sud, de calea ferată. Este zona care implică cele mai mari probleme urbanistice, din mai multe motive, dintre care enumerăm:
– Este zona cea mai poluată și, în același timp, sursa principală de poluare a orașului și împrejurimilor. În prezent, aici se mai desfășoară încă activitate industrială poluantă, e drept, de mică anvergură și cu perspectiva de a fi lichidată.
– Este complet neatractivă pentru eventualii investitori, în special, datorită semnelor vizibile ale fostei industrii poluante de tristă amintire.
– Este prea apropiată de zona centrală a orașului și de zona de locuinte.
– Terenurile sunt, în cea mai mare parte, terenuri private, conditionarea urbanistică având, în acest fel, o serie de limitări.
– Reconstructia zonei implică costuri substantiale și reglementări speciale.
În actualul amplasament al Zonei IeI se pot executa constructii, și se pot propune extinderi ale acesteia, cu două conditii esentiale:
– promovare unei industrii nepoluante
– obligativitatea realizării unor lucrări de reconstructie a mediului.
Pe lângă functiunea de bază, se mai identifică functiuni complementare și anume: amplasare căi de circulatie și retele edilitare, spatii verzi, spatii de depozitare.
Zona Ie2 – amplasată în proximitatea zonei centrale a orașului, pe partea stângă a drumului DN 14, cu acces direct din acest drum; în această zonă își desfășoară activitatea o unitate de servicii auto, o fabrică de geamuri termopan și un centru de vânzare/închiriere buldoexcavatoare.
Aceasta zonă este, neinsptiile de functionare a societătilor comerciale se vor acorda atent, cu conditii impuse, în special pentru protectia factorilor de mediu. Aici nu se va putea pune problema de a se adăuga noi obiective sau de a se extinde zona.
1.9.3.4 ZONA AGROZOOTEHNICĂ
Este reprezentată de zona AeI, cu suprafata de 350 mp, amplasată în nordul Cartierului de Est de locuinte, pe partea dreaptă a străzii Târnava, cu acces direct din aceasta; aici își desfășoară activitatea o fermă zootehnică slab dezvoltată. Functiunea dominantă a zonei este de activităi zootehnice, fiind permise și amplasarea de retele edilitare și căi de circulatie. Disfunctionalitatea zonei constă în faptul că este amplasată necorespunzator aproape de locuinte. Perspectivele de dezvoltare economico-socială arată că, cel putin pentru următorii ani,relansarea si extenderea activitatilor agrzootehnice nu reprezinta o prioritate
1.9.3.5 ZONA DE SPATII VERZI, SPORT, AGREMENT
Este reprezentată de următoarele zone verzi existente pe teritoriul intravilan al localitătii:
Tae 1 – parc de joacă pentru copii, situat în estul Cartierului de Vest, între blocurile de locuinte.
Tae 2 – parcul Tineretului, de recreere, situat în centrul Cartierului de Vest, între locuinte.
Tae 3 – amplasată în zona de centru a orașului, între Statia C.F.R. și drumul DN 14, cu acces direct din DN14; în această zonă se găsește o sală de sport, motiv pentru care zona TaeI ar putea fi propusă ca și bază sportivă.
Tae 4 – parc de joacă pentru copii, amplasat în nord–vestul cartierului de Est, între calea ferată și zona de locuinte.
Tae 5 – parcul Elefăntelului, de joacă pentru copii, amplasat în centrul Cartierului Tarnavioara
Ocupă, la această dată 8,00 ha, respectiv 2,89% din intravilanul existent.
Această zonă poate și trebuie să fie extinsă, atât în cartierele de locuinte, cât și în locatia locală, cât și cerintele și optiunile populatiei.
De asemenea, în dezvoltarea acestei zone se vor avea în vedere problemele absolut speciale de mediu ale orașului, care se resimt după perioada îndelungată de poluare excesivă.
ZONA PENTRU CĂI DE COMUNICATIE ȘI TRANSPORT
– este reprezentată de căi rutiere și feroviare, ce fac legătura cu localitătile învecinate.
Infrastructura de circulatie aferentă circulatiei rutiere și circulatiei pe calea ferată se structurează astfel:
Zona Ccne – reprezentată de drumul naŃional DN 14 – Mediaș – Sibiu, respectiv drumul national DN 14 Copșa Mică – Blaj;
Zona Ccje – reprezentată de drumul judetean DJ 142 G Copșa Mică – Valea Viilor
Zona Ccce – reprezentată de drumul comunal DC 8 Copșa Mică – Târnăvioara;
Zona Ccse – reprezentată de reteaua stradală – Copșa Mică, precum și de reteaua sradala Tarnavioara
Zona Ccfe – reprezentată de Gară și căile ferate – Linia 300 (București – Episcopia Bihor) și Linia 200 (Mediaș – Sibiu).
Functiune dominantă a zonei este de circulatie pietonală, carosabilă, respectiv feroviară, iar functiunile complementare admise sunt de: spatii verzi, comert, parcări, retele edilitare.
Reteaua stradală existentă este suficientă, asigurând accesul la gospodăriile populatiei și la institutiile de deservire generală, nefiind necesară extinderea acesteia decât în zonele nou introduse în intravilan.
Disfunctionalitatea zonei constă în faptul că reteaua stradală este necorespunzătoare pentru o circulatie normală, impunându-se realizarea urgentă a unor investitii importante.
1.9.3.7 ZONA DE CONSTRUCTII TEHNICO – EDILITARE
Este reprezentată de trupuri independente, situate în extravilanul localitătii, neintroduse în intravilan prin vechiul P.U.G., dar care urmează a fi reglementate prin prezentul P.U.G.:
− Ep 1 – rezervor de înmagazinare apă, situat la estul zonei centrale, pe malul stâng al râului Târnava Mare;
− Ep 2 – front de captare apă brută pentru rezerva de apă brută a orașului, pentru consumul casnic și industrial, situat la nord fată de Cartierul de Est, pe malul stâng al râului Târnava Mare;
− Ep 3 – statie de tratare a apei pentru consumul cetătenilor, situată la nord –est fată de Cartierul de Est.
Disfunctionalitatea zonei constă în faptul că, până la această dată, aceste trupuri nu au fost introduse în teritoriul intravilan al orașului.
Perspectivele de dezvoltare economico-socială arată că, într-un timp cât mai scurt, această zonă se va extinde cu o statie de epurare a apelor menajere.
Zone cu riscuri naturale:
În Legea 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a V-a – Zone de risc natural, prin termenul „zone de risc natural” sunt definite arealele delimitate geografic, în interiorul cărora există un potential de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populatia, activitătile umane, mediul natural și cel construit și pot produce pagube și victime umane.
Dintre fenomenele naturale care se manifestă în zona studiată, cea mai mare importantă o prezintă alunecările de teren. Procesul este prezent în toate unitătile deluroase și reprezintă o mare problemă în ceea ce privește calitatea mediului înconjurător. Alunecările de teren s-au declanșat odată cu masivele despăduriri din zonă, accentuându-se după anii ploioși 1970, 1973 și 1975.
Versantii Târnavei Mari prezintă alunecări mai ales acolo unde lunca este mai îngustă. În zona Copșa Mică alunecările au avut o evolutie rapidă, aceasta fiind legată de poluarea locală, care a dus la distrugerea vegetatiei, defrișări pentru modificarea cursului râului Târnava Mare. S-au identificat zone cu alunecări de teren și urme ale unor organisme torentiale însemnate în zona sudică a localitătii pe partea dreaptă a drumului judetean DJ 142 G, Copșa Mică – Valea Viilor pe strada Plopilor și strada Dealului. De asemenea vecinătătile prezintă fenomene de instabilitate activă reprezentate prin eroziuni și ogașe.
O a doua zonă cu masive alunecări sub formă de prăbușiri s-a identificat în nordul cartierului Târnăvioara în spatele locuintelor. Acestea se desfășoară pe o arie extinsă periclitând nu doar constructile aflate în vecinătatea ei ci și drumul de acces către locuinte.
Alunecările sunt provocate de spălarea de suprafată, șiroire de pe versanti și văi, concomitent cu o torentialitate foarte activă.
Apa în exces contribuie la reducerea stabilitătii versantilor, taluzurilor și a malurilor printr- o serie de actiuni. Astfel, apa subterană contribuie la mărirea greutătii masivului alunecător. În cazul argilelor pastice și al marnelor, greutatea crește cu circa 500kg/m³ și odată cu aceasta și presiunea asupra stratelor inferioare.
Apele freatice prin umezirea suprafetei de alunecare, a contactului stratelor argiloase cu cele necoezive (nisip, pietriș) duc la scăderea considerabilă a rezistentei mecanice a pământului pe suprafata de contact, favorizându-se altă, provenită din precipitatii, diminuează stabilitatea versantilor prin umezirea pământului, ridicarea nivelului apei freatice prin infiltrare, prin erodarea terenului și formarea ravenelor, prin erodarea malurilor cursurilor de apă, fapt care duce la distrugerea reazemului natural al versantilor.
Conditii propice de aparitie sau reaparitie a alunecărilor, le creează ploile cu intensitate mică, dar cu durate mari, precum și topirea lentă a zăpezii, deoarece acestea favorizează infiltrarea apei in sol, îmbibarea cu apă a acestuia, alimentarea straturilor profunde.
Omul, ca factor cauzal, favorizează alunecările prin lucrări de retinere a apei pe versanti (canale, bazine de acumulare, terase), prin îndepărtarea sprijinului natural al versantilor, taluzurilor sau malurilor, prin săpături pentru canale, cariere, cai de comunicatii, prin defrișarea pădurilor de pe terenurile predispuse alunecărilor și prin executarea de constructii, care contribuie la creșterea greutătii sau la producerea de vibratii.
Roca, prin natura sa, prin compozitia granulometrică, prin permeabilitate, directia de înclinare influentează în mare măsură alunecările de teren. Astfel, rocile necoezive, ca nisipul și pietrișul și cele cu coeziune mare nu sunt afectate de alunecări. În schimb argilele, cele nisipoase și marnele, îmbibate cu apă, își pierd coeziunea, devin plastice și chiar curg. După cum am mentionat pe teritoriul orașului s-au identificat și urme ale altor manifestări ale reliefului cum ar fi goluri antropice (zona P-uri), ravene, ogașe (zona sudică spre Valea Viilor).
In urma efectuării studiului hidrologic se constată că terenuri cu posibile inundatii la ape mari cu debite de probabilitate 2% se găsesc pe malul drept al râului Târnava Mare, în cartierul Târnăvioara, unde o mare parte din locuinte sunt amplasate în zona albiei majore a râului, la o distantă relativ mică de albia minoră a văii. Lătimea lamei de apă la care se pot produce eventuale inundatii în dreptul între 40 si 135 m variabila in functie de topografia locala a terenului
-pe pârâul Vorumloc, teritorii afectate de inundatii se găsesc în special în lungul albiei, pe ambele maluri, pe o lătime de până la 50m, functie de distanta la care se găsesc locuintele fată de albia minoră a văii și de topografia locală a terenului.
– pe afluentul de dreapta al râului Târnava Mare, fără nume din cartierul Târnăvioara se pot produce inundatii în lungul văii, în zona centrală a cartierului, unde gospodăriile sunt situate la cote foarte apropiate de cota albiei minore a văii.
-în ceea ce privește torentul Valea Copșii din zona cartierului “P”-uri, datorită diferentei relativ mare dintre albia minoră și versantii folositi pentru construirea de
locuinte considerăm că nu se produc inundatii pe această vale.
Alimentare cu energie electrică
a) Integrarea în sistemul energetic national
Localitatea Copșa Mică este încadrată, din punct de vedere al asigurării consumului de energie electrică, în sistemul de distributie și furnizare a acesteia prin instalatiile existente,astfel:
Statii de transformare – localitatea Copșa Mică este racordată la sistemul energetic prin intermediul statiei de transformare 110/ 20 KV Copșa Mică.
Linii de înaltă tensiune – statia de transformare este racordată cu intrare – ieșire din linia de transport 110/ 20 KV Sibiu – Copșa Mică – Mediaș, pe partea de
110 KV.
Distributia de 20 KV – este compusă din:
linii de 20 KV – din distributia de 20 KV a statiei Copșa se asigură racordarea in distributia de 0,4 Kvdin posturile de transformare prin retele aeriene sau subteraneprin circuite separate mono sau trifazice in functie de cererea de consum
Distributia de 0,4 KV – consumatorii casnici, edilitari și iluminatul public se racordează în distributia de 0,4 KV din posttie de cererea de consum. Comanda iluminatului se face centralizat.
b) Descrierea sistemului de alimentare cu energie electrică:
– a distributiei de transformare de 110/ 20 KV Copșa, care se află în perimetrul localitătii. Din statia de transformare se alimentează toate posturile de transformare din localitate, prin retele de 20 KV, aeriene și subterane.
Racordarea posturilor de transformare este realizată în buclă. Din posturile de transformare se realizează distributia de 0,4 KV, iluminat și fortă, pe toate străzile și aleile localitătii, prin retele aeriene și subterane.
Exploatarea și întretinerea curentă a tuturor retelelor este în sarcina S.C. ELECTRICA S.A. Sibiu.
Distributia de 20 KV
Perimetrul localitătii Copșa Mică este echipat cu instalatii electrice de 20 KV, linii și posturi de transformare (20/ 0,4 KV).
Liniile de 20 KV sunt de tip aerian, pe stâlpi de beton de tip SC și SE, cu conductori otel- aluminiu de 50/ 8 mmp, și de tip cabină zidită sau metalică, cu racord în cablu subteran, cu sectiuni de 3X120 mmp și 3X150 mmp.
Toate posturile de transformare sunt racordate în buclă, la reteaua de 20 KV, aeriană sau în cablu.
În total, în localitate există un număr de 15 posturi de transformare pentru utilitate publică (consum casnic, edilitar și iluminat public). Consumul este structurat, în principal, în consum trifazic și consum monofazic.
Distributia de 0,4 KV
Prin această distributie se realizează racordarea tuturor consumatorilor la reteaua de 0,4 KV
Această retea este diferentiată, din punct de vedere al consumului, pe:
– consumatori casnici;
– consumatori utilitari (institutii publice);
– consumatori agenti economici;
– iluminat public.
Retelele de joasă tensiune (0,4 KV) sunt aeriene, pe stâlpi de beton sau subterane, și sunt racordate, în cea mai mare parte, în buclă, între două posturi de transformare.
Functie de zonă, acestea sunt realizate astfel:
– în zonele cu locuinte individuale, reteaua este de tip aerian, pe stâlpi comuni pentru utilizări și iluminat public, cu conductoare clasice și constructia este în cablu subteran, atât pentru utilizatori, cât și pentru iluminat, pe circuite separate din posturile de transformare, care sunt echipate cu tablouri de joasă tensiune, cu sectiuni separate pentru fortă și pentru iluminat, cu automate de comandă a iluminatului realizate centralizat, pentru întreaga retea de iluminat existentă.
Conductoarele folosite pot fi: de tip aerian, cu conductor de 16; 25; 35 și 50 mmp, iar pentru cele în cablu, de 3X50X25 mmp; 3X70X35 mmp; 3X95X50 mmp; 3X120X70 mmp;
3X150X95 mmp.
Pentru iluminat public, sunt montate corpuri de iluminat C 200, în instalatiile mai vechi, și corpuri de iluminat cu vapori de mercur, tip PVB, de 250 W, pe străzile principale, și corpuri de iluminat tip lampadar, de 125 W, pe aleile pietonale. Conductoarele folosite sunt, la cele
aeriene, de 16 și 25 mmp, iar la cele subterane, cu cablu de ACYY 3X35X16 mmp.
Pe strada principală din localitate, pe unele portiuni, conform plantele aeriene, cât și din cablu subteran. Corpurile de iluminat sunt, în principal, PVB-uri de 250 W.
c) Disfunctionalităti și priorităti de interventie
Alimentarea cu energie electrică a orașului este asigurată prin infrastructura specifică existentă, gestionată de proprietate reteaua de joasă tensiune sunt anumite portiuni (la capete de retea) cu retea aeriană unde, datorită creșterii consumului pe traseul acesteia (aparitiei de consumatori noi și/ sau amplificării consumului în gospodării), căderea de tensiune depășește limitele admise.
Se evidentiază cazuri de trasee nesistematizate, aliniamentul fiind compromis.
Reteaua de iluminat public, în zonele periferice, este deficitară, corpurile de iluminat fiind necorespunzatoare , iar în unele cazuri, alinierea și pozitia corpului de iluminat nu este cea mai indicată.
Pe drumul national DN 14 pozitionarea stâlpilor este necorespunzătoare, încât apar două rânduri de stâlpi pe aceeași parte a străzii.
Aceste disfunctionalităti se pot rezolva la initiativa Primărie, de către proprietarul retelei, în baza unei ordini de priorităti stabilite de comun acord.
Telefonia
Infrastructura de telefonie – materie și câmp, este reprezentată prin retelele specifice telefonie fixe și mobile având ca proprietari ROMTELECOM, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE.
Reteaua ROMTELECOM asigură cca 800 de posturi de telefonie fixe iar retelele de telefonie mobilă acoperă nevoia de comunicare a tineretului. Solutia tehnică adoptată este în fibră optică.
Nu s-au sesizat disfunctionalităti specifice orașului Copșa Mică în ceea ce privește telecomunicatia.
Alimentarea cu gaze naturale
a) Indicatori de consum
Gazul metan este folosit în orașul Copșa Mică drept combustibil, pentru încălzirea spatiilor de locuit, pentru încălzirea apei în gopodării și pentru prepararea hranei.
Până în anul 1989, gospodăriile de tip rural nu aveau posibilitatea de a utiliza gazul la încălzirea apei calde pentru baie. În cea mai mare parte, gospodăriile dispuneau de 2 focuri, unul pentru încălzire și unul pentru bucătărie. După anul 1989, consumatorilor casnici li s-a permis instalarea unui al treilea foc, la cerere, pentru încălzirea apei de baie.
Consumul de gaze naturale nu a înregistrat in ultima perioada, creșteri spectaculoase, ca urmare a pretului său foarte ridicat; din ce în ce mai multe gospodării au revenit la utilizarea lemnului drept combustibil pentru încălzire, lemnul găsindu-se în zonă și fiind, relativ, ieftin.
Debitul de gaze instalat pentru consumul casnic variază, în medie, de la 1,5 la 3,0 Nmc/h și pe gospodărie, în functie de instalatiile interioare ale clădirilor, iar consumul real se situează în jurul a 30.000.000 Nmc/an, respectiv circa 5.800 Nmc/an/persoană.
Consumul de gaze naturale este urmărit de către unitătile specializate în distributia gazelor și contorizat integral. Accesul la consumul de gaz este controlat, atât din rationamente economice, cât și din punct de vedere al sigurantei în exploatare.
b) Descrierea sistemului de alimentare cu gaze naturale
Pe teritoriul administrativ al orașului Copșa Mică s-au identificat, în secolul trecut, importante câmpuri gazeifiere, iar orașul a beneficiat de gaz metan drept combustibil din anul
1960. În prezent, orașul Copșa Mică are o retea de distributie a gazelor de presiune medie, în lungime totală de circa 16 km, amplasată subteran, din polietilenă, înlocuirea vechii retele efectuându-se în perioada 1998 – 1999. Sistemul de distributie a gazelor naturale (state de reglare – măsurare, conducte de distribuire și branșamentul până la limita proprietătii utilizatorului) este gestionat de către societatea „E-On GAZ” S.A. În prezent, sistemul existent este functional, bine întretinut și urmărit permanent de subunitatea de specialitate a S.C, „E-On GAZ” S.A. cu sediul în Copșa Mică.
c) Disfunctionalităti
Principala disfunctionalitate în functionarea sistemului de alimentare cu gaze naturale este aceea că pretul gazului este mult peste limita de suportabilitate
financiară a populatiei orașului, populatie care, în prezent, realizează venituri mici si care este fortată, astfel, să găsească solutii alternative, sau să renunte la încălzire.
Prin avizul pe care urmează să îl elibereze proprietarul retelei de gaze, privind prezenta documentatie, Primăria Copșa Mică va cunoaște posibilitatea de extindere a retelelor existente în zonele functionale ce reprezintă extinderi de intravilan, și va cunoaște eventualele conditii impuse de proprietar.
Gospodarirea comunala
a) Salubrizare și gestionare deșeuri de tip urban
În prezent, străzile orașului Copșa Mică nu sunt spălate. Salubrizarea lor constă în măturarea periodică. Activitatea de salubrizare este deservită de un compartiment de specialitate din cadrul Primăriei, cu 22 de angajati. Ridicarea gunoaielor se face de 2-3 ori pe săptămână. Deșeurile colectate sunt depozitate în depozitul Axente Sever. În prezent, colectarea deșeurilor nu se face selectiv, deși structura deșeurilor arată că acest lucru este absolut necesar. Pentru depozitarea cadavrelor de animale culese de pe străzi, Primăria dispune încă de un punct secundar functional, deși normele specifice în vigoare nu permit acest lucru.
Deșeurile de natură electrică sunt colectate periodic, prin grija serviciului public specializat și depozitate în punctul de colectare amenajat în strada Laboratorului.
Deșeurile rezultate din activitatea de demolare-construire se depozitează pe un teren proprietate privată, cu acceptul proprietarului, teren aflat la limita cu teritoriul comunei Axente Sever.
În situatia în care, diferite tipuri de deșeuri sunt depuse necontrolat și fraudulos în teritoriul extravilan, în proximitatea drumurilor de exploatare, serviciul public realizează ecologizarea zonei afectate.
În prezent, activitatea de salubrizare și gospodărire a deșeurilor tinde să fie sub control, Primăria depunând eforturi sustinute, atât pentru asigurarea infrastructurii, cât și pentru conștientizarea și educarea populatiei pentru un mediu curat. În situatia în care depozitele neecologice se vor închide, Primăria negociază cu S.C. „ECOSAL” S.A. Mediaș un contract de preluare a deșeurilor în statia de transfer a acestei societăti.
1.9.4. Echiparea edilitară
1.9.4.1Gestionarea resurselor de apa
a) Resursele hidrografice
Orașul Copșa Mică dispune de importante resurse hidrografice formate, în principal, din ape de suprafata care vor fi descrise în continuare.
Rezervele de apă subterană sunt nesemnificative pentru a constitui o alternativă la soluttia de alimentare cu apă a orașului din ape curgătoare. Pânza freatică de adâncime medie și mică este identificată în zonă la adâncimi diferite și se găsește sub presiunea hidrostatică a râului Târnava Mare. Apa subterană de adâncime mică și medie este poluată.
Apa de mare adâncime a fost interceptată cu ocazia forajelor pentru exploatarea rezervelor de gaze naturale, dar nu a fost exploatată în mod organizat.
Apele de suprafată semnificative sunt: râul Târnava Mare, râul Visa și pârâul Vorumloc. Râul Târnava Mare – cod cadastral IV-1.96, cu izvoarele în nordul muntilor Harghitei și un parcurs total de 246 Km, traversează orașul pe directia nord est-sud vest. Suprafata bazinului său este de 2.772 kmp și altitudinea medie este de 595 m.
Râul Târnava Mare reprezintă sursa de apă pentru oraș și pentru comunele învecinate, apa fiind satisfăcătoare doar din punct de vedere cantitativ.
Pe cuprinsul a 4 judete pe care le traversează, râul este sursa de alimentare cu apă și emisar de descărcare a apelor uzate a mai multor orașe, având drept consecintă calitatea necorespunzătoare a apei.
În zona orașului Copșa Mică, râul este meandrat și capricios, producându-se, în timp, inundatrii mari; în prezent, s-au realizat îndiguiri, iar inundatiile sunt rare.
Râul Visa – cod cadastral IV-1.96.44, izvorăște din teritoriul administrativ al orașului Ocna Sibiului, are o lungime totală de 44 km și o altitudine medie de 462 m, iar suprafata bazinului este de 555 kmp.
Pârâul Vorumloc – cod cadastral IV-1.96.43, izvorăște de pe teritoriul administrativ al comunei Valea Viilor și se varsă în râul Târnava Mare. Pârâul are o lungime totală de 14 km, o altitudine medie de 462 m și o suprafată a bazinului de 38 kmp.
În afara acestor cursuri de apă, localitatea mai are o serie de văi și cursuri cu debite semipermanente inregistrate in cadastrul apelor .
b) Amenajările hidrotehnice –constau în următoarele componente:
– pe teritoriul administrativ al orașului Copșa Mică:
Barajul și priza de apă Copșa Mică, realizat în jurul anului 1965, este amplasat pe râu, în amonte fată de podul Târnăvioara. Constructiile și echipamentele ce formează acest important nod hidrotehnic au servit și servesc nevoii de a preleva din râu apa brută necesară consumului industrial și casnic din oraș; capacitatea de captare proiectată este de circa 600 l/sec, în prezent frontul functionând la mai putin de un sfert din capacitatea maximă. Nodul este constituit din: baraj, priză de apă, deznisipator, diguri, statie de pompare, împrejmuiri și alte constructii auxiliare. Echipamentul hidromecanic care deservește priza este constituit din grătar, batardou și vane.
Conducta de aductune din otel, cu o lungime de circa 8 km și diametrul de 1000 mm, ce functionează în două sensuri conducând apa din barajul de captare spre lacul Ighis, și din lac spre uzina de apă a orașului.
pe teritoriul administrativ al municipiului Mediaș:
Lacul de acumulare
Sursa de apa potabila actuala a orasului este amplasat pe râul Ighiș ( cod cadastral IV.1.(1).96.42), afluent de stânga al râului Târnava Mare.) si pe teritoriul administrativ al municipiului Medias Acumularea Ighiș este permanentă și a fost realizată pentru a stoca și predecanta cantitătile de apă necesare consumului casnic si industrial de apa din oraș.
Lacul are o suprafată de 23 ha, o adâncime maximă de 18 m și se dezvoltă la altitudinea medie de 432 m. Pârâul Ighiș este oprit de un baraj de tip frontal, din pământ cu nucleu central de argilă. Lacul este bine întretinut, sub administrarea „APELOR ROMÂNE”.
c) Disfunctionalităti și priorităti de interventie
În ansamblu, gestionarea resurselor de apă nu este efectuată corespunzător, în aproape toată tara, cu atât mai mult cu cât se poate vorbi de o gestionare corectă, pe bazine hidrografice, nu pe unităti administrative. Principalele disfunctionalităti sesizate pentru Copșa Mică sunt valabile pe tot bazinul râului Târnava Mare și se pot enumera astfel:
Calitatea necorespunzătoare pentru a constitui sursa de alimentare cu apă conform cerintelor legale în vigoare.
Deversarea, în continuare, în râu, a apelor uzate epurate în mod necorespunzător, în orașele din amonte: Mediaș, Dumbrăveni, Sighișoara.
Amenajări hidrotehnice vechi, de peste 30 de ani.
Sistemul de alimentare cu apă și cel de colectare a apelor uzate sunt vechi și din materiale necorespunzătoare, care degradează calitatea apei transportate, și poluează mediul.
1.9.4.2 Alimentarea cu apă potabilă
a) Cantitatea și calitatea apei folosite
Documentatiile care analizează situatia existentă și propusă, în ceea ce privește alimentarea cu apă a orașului, cuprind calcule inginerești privind necesarul de apă, în perspectiva a 30 de ani, în conformitate cu standardele și normele de calcul în vigoare. De asemenea, se cunosc informatii cu privire la cantitatea apei folosite în diverse unităti de timp.
În prezent, orașul are un consum mediu zilnic de apă de circa 3000 mc/zi, reprezentând 62% din necesarul de apă, calculat în functie de populatie și activitatea industrială.
În acest moment, din punct de vedere cantitativ, sistemul existent de alimentare cu apă a orașului satisface, partial, următoarele tipuri de nevoi:
nevoi gospodărești – definite de STAS 1343 -1/2006 – ca fiind consumul de apă de băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul rufelor și a vaselor, curătenia locuintei, utilizarea WC-ului, precum și pentru animalele de pe lângă gospodăriile populatiei.
Conform acestui act de reglementare, orașul Copșa Mică este structurat în două zone de consum, în functie de gradul de dotare a gospodăriilor cu instalatii interioare consumatoare de apă:
− zona de confort edilitar 3 – zona de est, caracterizată prin prezenta locuintelor unifamiliale, cu un grad mediu de echipare, unde locuiește aproximativ 38 – 40 % din populatia orașului;
− zona de confort edilitar 4 – zona de sud-est, unde locuiește circa 58-60
% din populatia orașului și unde locuintele, fiind la bloc, dispun de instalatii interioare de apă, care stimulează consumul.
nevoi publice – definite de același normativ ca nevoile de functionare a unitătilor
de învătământ de toate gradele, creșe, spitale, policlinici, cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, altele privind consumul de apa.
nevoia de apă pentru incendii
nevoi pentru functionarea sistemului de alimentare cu apa și acoperirea pierderilor
nevoi gospodărești – edilitare: spălatul străzilor, stropitul spatilor verzi și altele.
Consumul real de apă nu se cunoaște cu exactitate, datorită, în primul rând, regimului de proprietate asupra sistemului de alimentare cu apă și, implicit,datorita imposibilitătii monitorizării centralizate și, în al doilea rând, datorită imperfectiunilor sistemului existent: pierderi în retea, lipsa partială a contoarelor etc.
Din punct de vedere calitativ, apa distribuită în sistem este necorespunzătoare. Statia de tratare existentă a fost realizată în jurul anului 1960, având în acest moment o vechime de peste 50 de ani, fiind uzată fizic și moral, cu randament foarte scăzut. Practic, apa livrată este netratată. Prelevată din râul Târnava Mare ca apă de calitatea III-IV, apa stationează în lacul Ighiș unde, în mod natural, se decantează și se aerează, iar de aici este condusă prin statia de tratare, la consumatori.
Apa din sistem nu corespunde cerintelor Legii 458/2002, iar această situatie este adusă la cunoștinta populatiei care, în deplină cunoștintă de cauză, consumă o apă practic nepotabilă, neavând altă alternativă.
b) Descrierea sistemului de alimentare cu apă
Caracterul industrial al localitătii, conferit de cele două mari unităti industriale (în domeniul metalelor neferoase și, respectiv, al producerii negrului de fum), a atras după sine, în anii 60-70, realizarea unor investitii în domeniul social. Sistemul de alimentare cu apă a orașului functionează de peste 50 de ani, și a fost realizat pe structura actualei „SOMETRA” S.A., care este proprietara, aproape în exclusivitate, a acestuia.
Sistemul contine:
− sursa de apă – râul Târnava Mare și lacul de acumulare Ighiș;
− tratarea de apă;
− aductiunea de apă Ighiș – Uzina de apă;
− capacităti de stocare și pompare;
− reteaua de distributie a apei.
Elementele componente ale sistemului actual sunt în stare tehnică necorespunzătoare cerintelor legale de functionare.
În contextul elaborării studiilor și proiectelor pentru o nouă investitie în domeniu, sistemul existent a fost identificat, descris și analizat cunoscându-se exact situatia existentă; segmentele din sistem, corespunzătoare din punct de vedere tehnic și al functionalitătii, urmează a fi
integrate în noul sistem proiectat.
c) Disfunctionalităti și priorităti de interventie
Principala disfunctionalitate constă în aceea că, la această dată, Primăria Copșa Mică nu dispune de un sistem propriu de alimentare cu apă, organizat și centralizat. Constructiile și echipamentele existente sunt, în cea mai mare parte, în proprietatea societătii SOMETRA.
Sistemul existent este vechi – construit în perioada 1960 – 1970, reparat partial în decursul timpului, în fapt, în stare tehnică necorespunzătoare.
Calitatea apei prelevate din râul Târnava Mare este necorespunzătoare; performantele de tratare a actualei Uzine de apă nu asigură o calitate bună a apei distribuite în sistem, iar functionarea Uzinei nu este avizată de A.S.P. Sibiu.
Componentele sistemului nu sunt dimensionate în corespondentă cu cerintele de consum reale manifestate în oraș.
1.9.4.3Canalizarea apelor uzate
a) Restitutia de apă uzată
Consumul de apă (industrială și menajeră) și, în mod corespunzător, restitutia de apă uzată a orașului, fac din serviciile de canalizare o activitate importantă pe linia gospodăririi orașului, cel putin prin problemele pe care le ridică.
La această dată, restitutia de apă uzată se prezintă astfel:
− ape uzate menajere: max 30%;
− ape uzate industriale și preepurate: min 70%.
Sistemul actual de colectare a apelor uzate asigură doar parŃtal procesul de colectare, fiind concentrat, în special, în zona blocurilor. Astfel, apa uzată nu ajunge decât în foarte mică măsură în statia de epurare, o parte importantă fiind deversată, necontrolat, în factorii de mediu. Din apele uzate menajere, sub 10% din total, ajung în statia de epurare. Un alt aspect al restitutiei de apă este că, sistemul fiind atât unitar cât și separativ, apele menajere se amestecă cu apele pluviale, astfel încât cunoașterea exactă a restitutiei de apă este, practic, imposibilă.
b) Descrierea sistemului de canalizare
Componentele principale ale sistemului de canalizare existent sunt:
− colectoare secundare;
− colectoare secundare;
− statie de epurare.
Sistemul de conducte de colectare este incomplet, conductele existente asigurând doar,colectarea apelor uzate din zona blocurilor. Din punct de vedere al duratei de serviciu, cea mai mare parte a colectoarelor existente sunt vechi de peste 30 de ani, iar o mică parte sunt executate după anul 1989, dar în solutie tehnică învechită (tuburi din beton cu cep și buză), la fel cu restul conductelor existente.
Din punct de vedere al regimului proprietătii, se precizează că reteaua colectoare este proprietate publică.
Statia de epurare, proprietatea privată a S.C. „SOMETRA” S.A., a fost proiectată și realizată pentru tratamentele speciale ale apei uzate tehnologic, provenite din uzina de metale neferoase. Procesul de îndepărtare a metalelor grele și a altor compuși toxici existenti în apele uzate, nu se cunoaște în întregime, ca urmare, în principal, a imposibilitătii de accesare în incinta uzinei; vechimea statiei lasă să se înteleagă că epurarea nu este perfectă.
Prin bunăvointa conducerii uzinei SOMETRA s-a obtinut permisiunea de a se aduce spre epurare apele uzate colectate din zona blocurilor. Nu se cunoaște din a cui dispozitie apele uzate colectate nu sunt, însă, dirijate aici ci sunt conduse printr-o conductă construită după
1989, direct în râul Visa.
Colectarea și transportul apelor uzate nu implică prezenta statiilor de pompare.
c) Disfunctionalităti
Disfunctionalitatea majoră este că orașul Copșa Mică nu dispune de un sistem de canalizare propriu, care să poată fi gestionat în mod centralizat; actualul sistem este supus proprietătii publice (conducte colectoare) și proprietătii private a S.C.
„SOMETRA” S.A.(statie de epurare). Apa uzată menajeră din cartierul de blocuri este, în prezent, dirijată printr-o conductă improvizată, direct în râul Visa, fără a fi epurată.
Sistemul este conceput atât de tip separativ, cât și de tip unitar, amestecând apele uzate cu apele pluviale, fapt ce implică, pe lângă alte consecinte, suprasolicitarea statiei de epurare.
Sistemul existent, în ansamblul său, este vechi și nefunctional, și nu acoperă întregul teritoriu intravilan.
Interventiile realizate în timp, asupra retelei de colectare, nu se cunosc în totalitate ca amplasament si dimensionare.
1.9.5 Circulatia
Circulatia, ca și concept economico – urbanistic, reprezintă o unitate functională formată din infrastructura și relatiile în teritoriu ale unitătii administrativ teritoriale.
Ca functionalitate – în orașul Copșa Mică circulă oameni și bunuri, fie pleacă, fie vin, fie tranzitează orașul, în drum spre alte destinatii
Ca infrastructură, în orașul Copșa Mică se poate discuta de circulatia rutieră și de circulatia pe calea ferată, care dispune de infrastructură specifică suficientă din punct de vedere cantitativ.
Ca destinatie, putem analiza circulatia în interiorul unitătii administrative și, respectiv, circulatia în afara acesteia.
. Infrastructura de circulatie aferentă circulatiei rutiere și circulatiei pe calea ferată se structurează astfel:
Drumul national DN 14 – Mediaș – Sibiu;
Drumul national DN 14 B Copșa Mică – Blaj;
Drumul judetean DJ 142 G Copșa Mică – Valea Viilor;
Drumul comunal DC 8 Copșa Mică – Târnăvioara;
Reteaua stradală – Copșa Mică;
Reteaua stradală – Târnăvioara
Gara și căile ferate – Linia 300 (Bihor-EpiscopiaBihorului);
Linia 200 (Mediaș – Sibiu).
Drumul national DN 14 – traversează orașul pe directia nord est – sud vest, având, pe teritoriul administrativ al orașului, o lungime de 4,1 km. Drumul este în stare tehnică bună și deservește traficul de mărfuri și persoane spre toate directiile. Este de la sine înteles că această cale de circulatie este foarte solicitată, determinând disconfort, atât pentru populatie cât și pentru cei ocupati în trafic.
Drumul national DN 14 B – se desprinde din DN 14, traversează calea ferată și pârâul Visa, conducând circulatia spre comuna Micăsasa (judetul Sibiu) și Blaj (judetul Alba). Drumul DN 14 B este în stare tehnică proastă,tiei din zonă, dar și transportul greu spre Alba Iulia, Cluj sau Tîrgu Mureș.
Drumul judetean DJ 142 G – este suportul de desfășurare a circulatiei în și din comuna Valea Viilor (cu satele Valea Viilor și Motiș). Este un drum judetean în stare tehnică bună, suficient pentru traficul existent în acest moment.
Drumul comunal DC 8 se desprinde din DN 14 și asigură circulatia auto și pietonală în Târnăvioara – localitate apartinătoare de orașul Copșa Mică. Este singura cale de circulatie în și din Târnăvioara.
Reteaua stradală Copșa Mică și Târnăvioara este alcătuită în principal din:
– tronsonul intravilan al drumurilor nationale DN 14 și DN 14 B;
– tronsonul intravilan al drumurilor DJ 142 G și DC 8;
– străzi și alei.
Din punct de vedere cantitativ, reteaua stradală, deja configurată, este suficientă asigurând accesul la gospodăriile populatiei și la institutiile de deservire generală.
Din punct de vedere calitativ, reteaua stradală este necorespunzătoare pentru o circulatie normală, impunând realizarea urgentă a unor investitii importante.
Reteaua stradală a orașului Copșa Mică are o lungime totală de 17,9 km, din care 12,6 km reprezintă străzi asfaltate iar 5,4 km străzi neasfaltate.
Disfunctionalităti:
− Elementele geometrice ale străzilor sunt necorespunzătoare circulatiei actuale, fiind astfel, nevoie de o redimensionare și reclasare:
străzi insuficient de late;
intersectii înghesuite și nemodernizate;
străzi nemarcate;
străzi cu curbe și pante accentuate nemenajate corespunzător;
parcări neamenajate;
străzi care trebuiesc reclasate, traficul fiind mai intens decât cel corespunzător categoriei actuale a străzii, fiind astfel nevoie de o redimensionare și reclasare.
Îmbrăcămintea străzilor – necorespunzătoare atât în Copșa Mică cât și în Tarnavioara indiferent daca strazile sunt sau nu asfaltate
Lipsa unei centuri ocolitoare care să preia transportul greu, în favoarea păstrării actualei căi de comunicate pentru circulatia internă de tonaj mic
Zone cu riscuri naturale:
În Legea 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a V-a – Zone de risc natural, prin termenul „zone de risc natural” sunt definite arealele delimitate geografic, în interiorul cărora există un potential de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populatia, activitătile umane, mediul natural și cel construit și pot produce pagube și victime umane.
Dintre fenomenele naturale care se manifestă în zona studiată, cea mai mare importantă o prezintă alunecările de teren. Procesul este prezent în toate unitătile deluroase și reprezintă o mare problemă în ceea ce privește calitatea mediului înconjurător. Alunecările de teren s-au declanșat odata cu masivele despăduriri din zonă, accentuându-se după anii ploioși 1970,1973 și 1975.
Versantii Târnavei Mari prezintă alunecări mai ales acolo unde lunca este mai îngustă. În zona Copșa Mică alunecările au avut o evolutie rapidă, aceasta fiind legată de poluarea locală, care a dus la distrugerea vegetatiei, defrișări pentru modificarea cursului râului Târnava Mare. S-au identificat zone cu alunecări de teren și urme ale unor organisme torentiale însemnate în zona sudică a localitătii pe partea dreaptă a drumului judetean DJ 142 G, Copșa Mică – Valea Viilor pe strada Plopilor și strada Dealului. De asemenea vecinătătile prezintă fenomene de instabilitate activă reprezentate prin eroziuni și ogașe.
O a doua zonă cu masive alunecări sub formă de prăbușiri s-a identificat în nordul cartierului Târnăvioara în spatele locuin5elor. Acestea se desfășoară pe o arie extinsă periclitând nu doar constructile aflate în vecinătatea ei ci și drumul de acces către locuinte.
Alunecările sunt provocate de spălarea de suprafată, șiroire de pe versanti și văi, concomitent cu o torentialitate foarte activă.
Apa în exces contribuie la reducerea stabilităti iversantilor, taluzurilor și a malurilor printr- o serie de actiuni. Astfel, apa subterană contribuie la mărirea greutătii masivului alunecător. În cazul argilelor pastice și al marnelor, greutatea crește cu circa 500kg/m³ și odată cu aceasta și presiunea asupra stratelor inferioare.
Apele freatice prin umezirea suprafetei de alunecare, a contactului stratelor argiloase cu cele necoezive (nisip, pietriș) duc la scăderea considerabilă a rezistentei mecanice a pământului pe suprafata de contact, favorizându-se alunecarea stratelor superioare celor argiloase.
Apa de suprafată, provenită din precipitatii, diminuează stabilitatea versantilor prin umezirea pământului, ridicarea nivelului apei freatice prin infiltrare, prin erodarea terenului și
formarea ravenelor, prin erodarea malurilor cursurilor de apă, fapt care duce la distrugerea
reazemului natural al versantilor.
Conditii propice de aparitie sau reaparitie a alunecărilor, le creează ploile cu intensitate mică, dar cu durate mari, precum si din topirea lentă a zăpezii, deoarece acestea favorizează infiltrarea apei in sol, îmbibarea cu apă a acestuia, alimentarea straturilor profunde.
Omul, ca factor cauzal, favorizează alunecările prin lucrări de retinere a apei pe versanti (canale, bazine de acumulare, terase), prin îndepărtarea sprijinului natural al versantilor, taluzurilor sau la producerea de vibratii.
Roca, prin natura sa, prin compozitia granulometrică, prin permeabilitate, directia de înclinare influentează în mare măsură alunecările de teren. Astfel, rocile necoezive, ca nisipul și pietrișul și cele cu coeziune mare nu sunt afectate de alunecări. În schimb argilele, cele nisip otionat pe teritoriul orașului s-au identificat și urme ale altor manifestări ale reliefului cum ar fi goluri antropice (zona P-uri), ravene, ogașe (zona sudică spre Valea Viilor).
In urma efectuării studiului hidrologic se constată că terenuri cu posibile inundatii la ape mari cu debite de probabilitate 2% se găsesc:
pe malul drept al râului Târnava Mare, în cartierul Târnăvioara, unde o mare parte din locuinte sunt amplasate în zona albiei majore a râului, la o distantă relativ mică de albia minoră a văii. Lătimea lamei de apă la care se pot produce eventuale inundtii în dreptul zonei locuite este cuprinsa intr 40- 135m variabilă în functie de topografia locală a terenului.
pe pârâul Vorumloc, teritorii afectate de inundatii se găsesc în special în lungul albiei, pe ambele maluri, pe o lătime de până la 50m, functie de distanta la care se găsesc locuintele fată de albia minoră a văii și de topografia locală a terenului.
pe afluentul de dreapta al râului Târnava Mare, fără nume din cartierul Târnăvioara se pot produce inundatii în lungul văii, în zona centrală a cartierului, unde gospodăriile sunt situate la cote foarte apropiate de cota albiei minore a văii.
în ceea ce privește torentul Valea Copșii din zona cartierului “P”-uri, datorită diferentei relativ mare dintre albia minoră și versantii folositi pentru construirea de
locuinte considerăm că nu se produc inundatii pe această vale.
.Conform Normativului P100-1/2006, zona amplasamentului studiat este caracterizată din punct de vedere seismic de următorii parametri:
acceleratia terenului pentru proiectare ag = 0,16gcm/s2 pentru
cutremure având intervalul mediu de recurentă IMR=100 ani;
perioadă de col Tc =0,7 sec.
Romania este însa încercată și de alte cutremure, cum sunt cele produse la o adâncime cuprinsă între 5 și 40 de kilometri. Aceste seisme "intracrustale" au loc in zonele unor rupturi de falie, precum cele din Muntii Făgăraș, din zona Timișoara, în sistemul de falii din Carei – Oradea, în falia Sf. Gheorghe de pe marginea Dobrogei de Nord sau în Maramureș, spre Vest de-a lungul Tisei. Cutremurele de suprafată sunt de joasă energie și intensitate (magnitudinea lor nu depașește 6,5-6,7).
În zona Copșa Mică aceste cutremure s-au resimtit, însă fără intensitate mare și fără pagube majore.
Referitor la riscul de încărcare a constructiilor la vânt și zăpadă se fac următoarele
precizări:
Conform STAS 10101/20-90, zona orașului Copșa Mică se încadrează în zona de vânt A, cu o valoare a presiunii dinamice de bază stabilizată, la înăltimea de 10 m deasupra terenului plat (deschis): gv = 0,30 KN/mp;
Conform STAS 10101/21-92, zona orașului Copșa Mică se încadrează în
zona de zăpadă A, greutatea de referintă a stratului de zăpadă, corespunzătoare perioadei de revenire de 10 ani fiind: gz = 0,9 KN/mp.
Pe terenurile predispuse alunecărilor, se interzice defrișarea plantatiilor silvice, amplasarea de constructii și depozite grele, trasarea de căi de comunicatie, efectuarea de săpături la piciorul unor versanti amenintati de alunecare. Astfel de lucrări se vor efectua abia după consolidări și stabilizări executate în prealabil.
În lungul râului Târnava Mare se consideră necesară executarea unor lucrări de apărare a malului drept împotriva apelor mari și curătarea malurilor de vegetatia arborescentă pe toată lungimea cartierului Târnăvioara.
De asemenea se va avea în vedere repararea digului și plantarea de bariere pentru a opri accesul auto și al atelajelor.
În lungul pârâului Vorumloc considerăm necesară deblocarea cursului prin îndepărtarea blocurilor de beton din albie și decolmatarea (reprofilarea) bianuală a sectunii afectate, înlăturând aluviunile acumulate în timp.
Pe afluentul de dreapta al râului Târnava Mare, ce traversează cartierul Târnăvioara sunt necesare lucrări de regularizare pe întreaga lungime din cuprinsul intravilanului.
Torentul Valea Copșii care este folosit și ca emisar al canalizării menajere din sudul orașului, necesită o decolmatare în sectorul median și o reprofilare a sectiunii la subtraversarea drumului DN 14.
1.9.6 CONSTRUCȚIILE
Disfuncționalitățile principale sunt următoarele:
– Întreprinderile mari de tip comunist, care au avut pondere mare în economia țării și a județului, pentru a căror dezvoltare, cetățenii au plătit un preț prea mare, sunt în stadiu falimentar iar întreprinderile de tip nou, care ar putea lua locul celor mari sunt puține și neperformante; Zona urbanistică aferentă funcțiunii economice este neatractivă, ca urmare a resturilor fostei economii și ca urmare a faptului că nu s-au derulat acțiuni sistematice de reconstrucție a mediului in zonă;
– Planul Urbanistic General existent nu asigură alte zone, suficient de ample, care să constituie o alternativă la zonarea actuală, pentru amplasarea obiectivelor industriale;
– Nu sunt dezvoltate, la capacitate mare, structuri economice de prelucrare, în diverse domenii: prelucrarea produselor agricole din alte zone, prelucrarea plantelor industriale, prelucrarea lemnului, s.a.; acest lucru constituie un aspect negativ, deoarece chiar genul acesta de industrii s-ar potrivi orașului, ca urmare a stadiului înalt de poluare atins si cu consecințele sale imediate asupra agriculturii și zootehniei.
– Nu sunt dezvoltate, la capacitate mare, sectoare de montaj componente (piese și subansamble), ce se realizează in altă parte, capacități specifice industriei electronice.
Construcțiile civile, industriale, agrozootehnice, edilitare și gospodărești absorb forța de muncă de cca. 8 % din piața forței de muncă, iar in unele perioade ale anului, chiar mai mult (cca. 10%). Construcțiile realizate sunt în oraș sau în imprejurimi și se poate aprecia că, în Copsa Mică se construiesc clădiri cu utilitate publică sau privată, clădiri de locuit, clădiri destinate cultului, și altele. Construcțiile – de orice fel – ca latură eternă a activității umane, au rolul, în orice societate și în orice vremuri de a asigura revitalizarea celorlalte ramuri economice. Acest aspect este binecunoscut atât oamenilor de afaceri cât și administrației locale și se anticipează că în următorii 4 ani, populația ocupată în construcții va crește, ajungând să reprezinte cca. 25% din populația ocupată.
Dezvoltarea activității în domeniul construcțiilor are la bază și faptul că prezentul este caracterizat prin desfășurarea unor ample programe de investiție, finanțate din fonduri europene și care, în cea mai mare parte, conțin componenta “Lucrare de construcții – montaj”.
Principalele disfuncționalități manifestate în domeniul construcțiilor sunt:
– Actualul Plan Urbanistic General nu alocă terenuri suficiente pentru amplasarea unor unități mari, în domeniul depozitării materialelor de construcție;
– Nu s-au constituit încă, structuri mari de operare în domeniul construcțiilor, deși acestea ar fi putut absorbi o cantitate mare de forță de muncă mai puțin calificată sau calificată în alte domenii, disponibilizată în ultimii ani;
Nu s-au dezvoltat unități de extracție a materialelor de construcție ( în special balast și nisip) râurilor Târnava Mare și Vișa asigură suficiente asemenea resurse naturale
Fig. nr.21 Blocuri de locuit in Copsa Mica, sursa:wikimapia
1.9.7. SERVICIILE
Serviciile, în diverse domenii (bancar, telefonie, coafură, frizerie, cablu, internet, servicii comunale etc.), sunt slab reprezentate în oraș, din motive care tin nu de initiativa privată ci, mai mult de scăderea veniturilor populatiei, care pune astfel serviciile, la vârful piramidei MASLOW a consumului. Serviciile oferite și cumpărate sunt de strictă necesitate și suficiente pentru a satisface nevoile populatiei, la nivelul cerintelor actuale. În acest domeniu se pot manifesta, în perioada viitoare, schimbări fundamentale în structură și calitate.
Consumul de servicii este un indicator esential pentru caracterizarea „calitătii vietii”,alaturi de protectia mediului înconjurător și relatii optime serviciu – loisir, iar internalizarea serviciilor (organizarea și efectuarea serviciilor în interiorul companiei sau a gospodăriei) poate spori mascat costurile acestora.
În situatia în care serviciile adresate agentilor economici ar fi ofertate, s-ar cumpăra, cu sigurantă, pentru că în mod real, internalizarea serviciilor, în general, conduce în fapt la creșterea mascată a costurilor.
Disfunctionalitătile care se manifestă în domeniul serviciilor sunt:
– la fel ca în întreaga economie, în orașul Copșa Mică nu s-a constituit o ramură economică a serviciilor, în adevărul sens al cuvântului; în prezent, acestea sunt dezvoltate la nivel minim, corespunzător cerintelor mici ale populatiei;
– ca sector tertiar, sectorul serviciilor, în ansamblu, reflectă disfunctionalitătile și eșecurile manifestate în sectoarele direct productive, astfel că serviciile se dezvoltă neorganizat, în spatii improvizate și neamenajate corespunzător, oferindu-și serviciile la nivel calitativ scăzut, unei populatii cu venituri medii sau mici și, în parte, nesigure;
– serviciile informationale, apărute în ultima perioadă în sfera serviciilor și care sunt pe cale de a restructura clasificarea ramurilor economiilor nationale, sunt reprezentante la nivel redus;
lipsesc investitiile străine directe în acest domeniu, ca urmare a inexistentei infrastructurii, fapt ce privează comunitatea de servicii informationale, iar lipsa serviciilor informationale are consecinte negative pe ansamblul activitătilor economice;
serviciile sociale (ocrotirea sănătătii, învătămtionale, în ansamblul său;
În scopul relevării unor deficiente, se prezintă în continuare o structură optimă minimă a serviciilor pentru etapa actuală, observându-se că, din punct de vedere structural, în oraș se manifestă o anumită disfunctionalitate:
a) Servicii de piată adresate agentilor economici:
servicii bancare;
tranzactii imobiliare;
închiriere mașini și echipamente fără operator;
informatică și activităti conexe;
activităti juridice, contabile, consultantă economică;
arhitectură, inginerie, asistentă și consultantă tehnică asigurare de bunuri și persoane;
publicitate;
salubritate;
întretinere și curătenie;
selectie și plasare fortă de muncă;
catering;
investigatie și protectie;
manipulări de bunuri;
alte servicii.
b) Servicii de piată adresate populatiei:
asigurare de viată, sănătate, risc;
hoteluri, hosteluri, campinguri;
transport intern și international;
alimentatie publică (restaurante, baruri, cafenele, cofetării, cantine);
agentii de turism;
închirieri de bunuri;
activităti foto, traduceri, secretariat;
activităti radio, t.v.;
artă;
sport;
alte servicii.
1.9.8 COMERȚUL
Ca funcție economică (cumpărare – vânzare), comerțul înseamnă transferuri de mărfuri pentru a primi, în contrapartidă, BANI; acesta reprezintă o latură importantă a activității economice în Copșa Mică și înglobează cca 10 % din populația activă a orașului. S-au identificat toate componentele unui comerț civilizat: comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul, pentru produse industriale și alimentare. Pentru unele produse de folosință îndelungată, cetățenii orașului accesează piața din Mediaș sau Sibiu.
În general, activitatea de comerț asigură populației ocupate venituri constante, chiar dacă sunt relativ mici față de alte sectoare de activitate.
Comerțul se desfăsoară în clădiri corespunzătoare, se expun mărfuri variate și de
calitate medie, în condiții de igienă normale și de orare de deservire corespunzătoare.
Amplasamentele utilizate sunt distribuite, în cea mai mare parte, central, dar și în zonele mărginașe, asigurând satisfacerea necesităților de consum a populației. Privitor la această
activitate, se pot face următoarele observații:
– în activitatea de comerț din orașul Copșa Mică nu se manifestă disfuncționalități majore. prin natura sa, comerțul are cea mai mare mobilitate și capacitate de adaptare la cerințele pieții; stimularea consumului prin utilizarea unor tehnici speciale de marketing (reclamă și publicitate, aprovizionarea cu mărfuri de calitate, vânzare directă etc.) este plafonată de
resursele financiare limitate ale comunității de cumpărători. Ca mai toate resursele de care dispune omenirea, resursele financiare sunt restrictive, cu atât mai mult în Copșa Mică, determinând un anumit nivel al consumului;
– în structura cheltuielilor populației, și respectiv, în structura comerțului din localitate, bunurile de larg consum reprezintă o pondere foarte mare. Acest indicator este unul negativ și arată că sunt mari disfuncționalități la nivelul altor ramuri și că populația orașului nu exercită funcția de investire, ca urmare a lipsei fondurilor. Este clar că nu se vorbește despre faptul că populația consumă prea mult, ci despre faptul că veniturile sunt atât de mici, că abia ajung pentru consum;
– structura sorto-tipo-dimensională a mărfurilor expuse determină si formează gustul și, totodată, este influențată de nivelul de educație a consumatorilor, această determinare reciprocă fiind foarte elastică;
comerțul cu amănuntul reprezintă ponderea mare in comerțul orașului, iar comerțul cu ridicata este inexistent, ceea ce reprezintă o disfuncționalitate.
1.9.9 TURISMUL
Obiective turistice:
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial
Monumentul este un obelisc ridicat în anul 1952 și se află amplasat pe Aleea Castanilor, lângă Primăria orașului. Monumentul este realizat din beton placat cu marmură. Pe această placă sunt încrustate o cască, o spadă și o frunză de laur. Obeliscul, înalt de 1,8 m, este împrejmuit cu un zid semirotund, iar pe o placă sunt înscriși eroii orașului din timpul celui de-al doilea război mondial
– Vestigiile arheologice
Așezarea preistorică se află pe panta joasă a dealului din sud-vestul orașului. Au fost scoase la iveală bucăți de chirpici și impresiuni de nuiele, ceramică fragmentară. Pe malul drept al pârâului Vișa cu ocazia exploatării unei cariere de nisip s-a descoperit un molar aparținând unui mamut (Mamuthus Primigenius Blumb) și urmele unei așezări din bronzul timpuriu. Aceste materiale au fost donate Muzeului din Mediaș.
Cel mai important punct arheologic se poate considera Dealul Cetății (Burc) unde s-au descoperit o serie de materiale de valoare istorică: resturile unui schelet de rinocer (Rhinoc. Trichorn. Et. Cerv. Capriolius), obiecte din bronz aparținând culturii Witenberg și o monedă de bronz de factură tracică din secolul I î.e.n.. Pe Dealul Cetate au fost localizate vestigii romane și resturile unui mormânt din secolul al IV-lea e.n., iar pe terasele sud-estice ale actualei așezări s-au descoperit fragmente ceramice din secolele al XI-lea – al XII-lea – semne evidente ale vetrei satului medieval. Toate aceste vestigii arheologice constituie dovezi ale continuității populației pe aceste meleaguri din timpuri străvechi până în zilele noastre. Centrul așezării s-a mutat dintr-o parte în alta datorită în parte intervenției procesului de migrație a popoarelor, proces atestat în Copșa prin descoperirea unor fragmente de ceramică cenușie.
Biserica evanghelică luterană ( secolele XIII-XVIII cu zid de incintă din secolele XV-XVIII ).
Fig.nr22Biserica evanghelica luterana a orasului Copsa Mica
Capitolul II METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ÎN LICEU
Didactica Geografiei – Aspecte teoretice ale formarii competentelor prin studii asupra degradarii mediului inconjurator
,,Didactica axată pe competențe” are ca punct de pornire obiectivul actual al învățământului românesc: dobândirea competențelor de către elevi și studenți, în strânsă relație cu cele opt domenii de competențe-cheie recomandate de Comisia europeană. După definirea conceptului de competență și precizarea caracteristicilor esențiale, se prezintă o modalitate de detaliere a ansamblului de cunoștințe integrate unei competențe și relația care există între competențe și obiective, inclusiv cele operaționale. Pentru a clarifica la nivel teoretic diversele formulări referitoare la competențe, se prezintă o tipologie a competențelor, în care se evidențiază mai multe tipuri de competențe, situate pe trepte ierarhice diferite. Pentru a oferi un sprijin profesorilor și elevilor în dobândirea competențelor-cheie și pentru a avea un suport în derivarea competențelor generale și a celor specifice fiecărei discipline de învățământ, se realizează o prezentare detaliată a celor opt domenii de competențe-cheie.
Deoarece considerăm că formularea competențelor generale și a celor specifice din programele școlare analizate nu facilitează proiectarea activității didactice și nici dobândirea competențelor de către elevi, pe baza teoriei și practicii prezentate în această lucrare, am reformulat aceste competențe la disciplina Geografie. Pentru a oferi profesorilor, elevilor și studenților o metodologie cât mai simplă, mai clară și mai eficientă, am formulat competențele într-un mod mai simplu, dar riguros. De exemplu, dacă domeniul de competență este analiza, o competență generală, la Geografie poate fi, analiza hărții, iar competențele specifice, care derivă din ea pot fi: analiza hărții climatice, analiza hărții sinoptice, analiza hărții geomorfologice etc. O persoană care are competența de a analiza o hartă sinoptică nu are, în mod implicit, competența de a analiza o hartă geologică. Facem distincție, astfel, între competența generală de a analiza un text și competențele specifice de a analiza literar un text sau de a analiza gramatical un text (la limba și literatura română). Remarcăm faptul că, dacă la formularea domeniului de competență nu am asociat un element de conținut, la formularea competențelor generale (harta) și a competențelor specifice (harta sinoptică) am inclus elemente de conținut.
Prin înlocuirea în programele școlare a obiectivelor-cadru și a celor de referință cu competențe, s-ar putea deduce că ar trebui să renunțăm la obiective, ceea ce nu este dezirabil. Un obiectiv este un deziderat, iar competența este un rezultat real, care poate fi evaluat. Dobândirea unei competențe constituie, de fapt, țința unui obiectiv. Când vizam dobândirea competenței specifice analiza hărții
climatice, obiectivul operațional corelat cu aceasta poate fi: elevii vor fi capabilă să analizeze Harta climatică a lumii (sau să analizeze Harta climatică a Europei sau să analizeze Harta climatică a României). În formularea competenței specifice nu am precizat titlul hărții, ci doar tipul ei. Elevii pot dobândi competența de a analiza harta climatică prin analizarea unei astfel de hărți tematice.
Observăm faptul că un copil începe să dobândească competența de comunicare în limba maternă încă din primii ani de viață, totuși, el ajunge să dobândească această competență la un nivel mediu sau superior (expert) prin implicarea în situațiile de învățare la grădiniță, la școală și la facultate. În fiecare dintre aceste situații de învățare, cel care învață urmărește să atingă anumite obiective operaționale, mai mult sau mai puțin conștientizate. Formularea riguroasă a unei competențe facilitează proiectarea și organizarea unor activități de integrare pentru formarea acelei competențe, urmată de o activitate în care se evaluează dacă elevul a dobândit acea competență. Pe parcursul lucrării se prezintă atât situații de învățare în care se urmărește realizarea unor obiective operaționale, cât și activități de integrare pentru formarea competențelor (parțial detaliate).
Pentru a oferi instrumente de lucru profesorilor, se actualizează unele modele de structurare a lecției ținând cont de competențe și se prezintă mai multe proiecte de lecții. În antetul proiectelor de lecții am introdus competențe transferabile, competențe generale și competențe specifice (de la caz la caz) urmărite a fi realizate parțial în acea lecție deoarece o competență nu poate fi realizată într-un interval mic de timp (o oră). Pentru a oferi modele utilizabile de către profesori, am detaliat desfășurarea lecției pornind de la precizarea competenței/competențelor și a obiectivelor vizate în situația de învățare sau în activitatea de integrare pentru formarea competenței. În exemplele prezentate ca repere teoretice și metodologice, am integrat diverse grile de evaluare a competențelor, cu diverse structuri și care oferă mai multe căi de evaluare, mai mult sau mai puțin subiective. Gradul de subiectivitate în evaluarea competențelor depinde de competența profesorului, în special, în specialitate, adică, dacă profesorul posedă el însuși competența pe care o evaluează. De exemplu, un profesor care nu știe să elaboreze la nivel superior (expert) un referat, nu va fi capabil să evalueze competența altei persoane de a elabora un referat. Prin urmare, un profesor nu îi poate sprijini pe elevi sau pe studenți să dobândească competențe pe care el nu le are deja și pe care nu le poate detalia într-un mod explicit.
2.1.1 Rolul geografieie in formarea competentelor cheie prevazute in documente europene
Introducerea competențelor ca finalități educaționale în locul obiectivelor generale și de referință a reprezentat un proces relativ îndelungat (2001 – 2009), care a avut o filosofie și o paradigmă proprie.
Competențele transversale au reprezentat o preocupare semnificativă în lumea francofonă. Discuții asupra competențelor și a utilității lor ca finalități educaționale sunt însă mai vechi. În ultimul deceniu a avut loc o concertare a preocupărilor într-un cadru instituțional organizat, oferit de Comisia Europeană. În urma mai multor etape de discuții, negocieri și construcții teoretice, au fost elaborate variante (în anul 2004, 2006, 2009) ale unor sisteme de competențe reunite sub forma unor domenii de competențe – cheie.
Documentele Comisiei Europene sintetizează stadiul actual al problematicii generale a competențelor, într-o viziune integratoare și pe o bază negociată.
În accepțiunea Comisiei Europene, definiția competențelor – cheie este următoarea: „Competențele – cheie reprezintă un pachet transferabil și multifuncțional de cunoștințe, deprinderi (abilități) și atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru incluziune socială și inserție profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educației obligatorii și trebuie să acționeze ca un fundament pentru învățarea în continuare, ca parte a învățării pe parcursul întregii vieți”.
Din această definiție și din analiza specificului competențelor – cheie rezultă următoarele:
competențele se definesc printr-un sistem de cunoștințe – deprinderi (abilități) – atitudini;
au un caracter transdisciplinar implicit;
competențele – cheie reprezintă într-un fel finalitățile educaționale ale învățământului obligatoriu;
acestea trebuie să reprezinte baza educației permanente.
Am redat definiția de mai sus, pentru a putea preciza sensul asumat pentru conceptul de competență – cheie, deoarece există un număr semnificativ de definiții și accepțiuni referitoare la termeni legați de „competență”. Documentele de politică educațională pornesc de la această accepțiune.
Sistemul de competențe – cheie a reprezentat un element de referință al planurilor de învățământ (din anul 2003 și 2006) și a fost inclus ca atare în nota de fundamentare a acestora, unde se apreciază că ariile curriculare sunt compatibile cu cele 8 domenii de competențe – cheie stabilite la nivel european; se precizează, de asemenea, referitor la competențele – cheie:
a) Planul de învățământ și programele trebuie să vizeze în mod direct formarea echilibrată a competențelor – cheie din toate aceste domenii prin însușirea de către elevi a cunoștințelor necesare și prin formarea deprinderilor și atitudinilor corespunzătoare.
b) Competențele – cheie sunt, în esența lor, transversale, formându-se prin mai multe discipline și nu doar prin studiul unei anumite discipline; de aceea elaborarea programelor trebuie să țină seama în mod explicit de această caracteristică.
Domeniile de competențe – cheie cuprind: cunoștințe, abilități (aptitudini, deprinderi), atitudini.
Competențele – cheie, grupate pe cele opt domenii (dintre care două au subdomenii distincte) au un caracter profund teoretic și cu un înalt grad de generalitate.
Cele opt domenii sugerate de Comisia Europeană sunt: (1) Comunicarea în limba maternă; (2) Comunicarea în limbi străine; (3) Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii; (4) Competența digitală (TSI – Tehnologia Societății informației); (5) Competența socială și competențe civice; (6) A învăța să înveți; (7) Inițiativă și antreprenoriat; (8) Sensibilizare și exprimare culturală.
2.1.2 Prevederi normative in curriculum romanesc
Terminologia referitoare la Curriculm a fost introdusa pentru disciplina geografie in anul 1993 ,in cadrul unor documente cu character theoretic ,care au stat la baza elaborarii curriculumului scolar de geografie,ca parte component a curriculumului national.
In sensul cel mai larg ,conceptual de curriculum se raporteaza la continutl educatiei si al invatarii(Ilincan,2008),cuprinzand ansamblul proceselor educative si experientelor de invatare prin care trece elevului pe parcursul anului scolar.
In sens restrans ,curriculumul-curriculumul formal cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator in cadrul carora se conseneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului.
In invatamantul traditional ,elemental cel mai important al sistemului de invatamant il reprezinta continutul,continutul invatarii reprezinta ansamblul cunostintelor,priceperilor,deprinderilor dintr-un domeniu pe care elevii il dobandesc in scoala.
In didactica moderna continutl invatamantului reprezinta vectorul principal al procesului de invatamant .El consta intr-un sistem de valori ,cunostinte,abilitati,strategii,comportamente ,atitudini proiectate in documente scolare oficiale (planuri de invatamant,programme scolare) si transmise in cadru procesului instructive educative derulat in institutiile de invatamnt.
Continutul invatamantului valorifica elementele cunoasterii umane din stiinta ,tehnica, arta, religie etc relevante pentru procesul de formare si modelare a personalitati.
Sistemul de referinta care a permis inovare geografiei in ultimii an ii s-a adaugat alinierea competentelor cheie recomandate de Comisia Europeana .Acestea au fost prezentate in forma lor initiala si in forma particularizata pe domeniul disciplinar al geografiei si sunt incluse intr-o forma adaptata in programeke de liceu din anul scolar 2006-2007 si incepand cu anul scolar 2009-2010 si programele de gimnaziu
2.1.3 Cadru normativ european
Ca urmare analizei documentelor romanesti si europene putem spune ca sistemele de calitate construite in Romania sunt construite pe baza initiativelor si documentelor europene . Sub aspect legislativ principal de realizare este crearea unui cadru normativ unitar pentru asigurarea calitatii ,pentru ceea ce inseamna educatie si formare profesionala ,prin aparitaia OUG75din 2005 pentru aplicarea legii educatiei. Aceasta lege splicata in invatamant a condus la realizarea unui cadru normativ ,la nivel de sistem si de furnizor de educatie si formare care cuprnde standard ,metodologii ,ghiduri toate aprobate prin acte normative de nivel diferit .Prin dezvoltarea si aplicarea acestui act nomativ ,sunt urmarite atat recomandarile europene cat si prioritatile natonale stabilite in domeniu.
Concluziile privind aspectele legislative sunt:
-sisteme de calitate dezvoltate pana in prezent
-focalizarea legislatiei pe aspecte institutionale
-evolutia legislativa convergenta a sistemelor de invatamant
-sisteme de calitate ,asa cum au fost ele configurate prin legislatia in vigoare
-exista obiective standard clare ,resurse adecvate ,metode coerente de evaluare care cuprind autoevaluarea si evaluarea externa ,mecanisme de raportare ,procedure de imbunatatire ,rezultate ale evaluarii greu accesibile
Initiativele comune europene privind calitaea educatiei chiar daca sunt de data relativ recenta ,evidentiaza déjà o serie de directii in care vor evolua sisteme de educatie si formare profesionala in viitoarele decenii,directii stabilite prin consens la nivelul institutilor europene si internationale.
Aceste directii vor avea in vedere construirea sistemelor nationale de management si de asigurare a caltatii inclusive a celor romanesti.O ramanere in urma in privinta conceptiei sistemelor de management si de asigurare a calitatii ,a valorilor subsumate si a metodologiei aferente ar face extern de dificila nu numai integrrea reala in structurile educationale europene ,dar chiar si intelegerea reciproca.
In cele ce urmeaza inainte de a trece la prezentarea initiativelor si documentelor europene privind asigurarea calitatii in educatie si formare profesionala dorim sa subliniem sifaptul ca si presiunile sociale in directia asigurarii si imbunatirii continue a calitatii sunt resimtite cu precadere la nivelor subsistemelor care conduc la calificari initiale ,anume formarea profesionala initial.
Primul document pe care il supunem atentiei este Recomandarea Parlamentului si a Consiliului privind cooperarea europeana in evaluarea calitatii educatiei scolare intrucat este primul document de sine statator care stabileste directi clare in domeniu pentru ceea ce insaemna educatie si formare profesionala.Aceasta recomandare urmeaza uniu raport privind calitatea educatiei in Europa (1997-1999).Documentul aparut ca propunere in anul 2000 recomanda sa sprijine imbunatatirea calitatii educatiei scolare prin masuri specific care vizeaza necesitatea introducerii unor sisteme transparente de calitate ,promovarea autoevaluarii ,ca instrument essential de asigurare a calitatii.
2.1.4 Metode de formare a competentelor in cadrul excursilor si drumetilor scolare
Cuvantul metoda provine din grecescul " methodos" (odos-cale, drum ; metha-spre, catre) ceea ce inseamna, cale de urmat in vederea atingerii unui scop. O definitie completa a metodei este greu de dat, numerosi specialisti in teoria si practica educationala incercand acest lucru : " o cale de urmat in vederea indeplinirii obiectivelor instructiv-educative dinainte stabilite " (I.Cerghit) ; " drum sau cale de urmat in activitatea comuna a educatorilor si educatilor, pentru indeplinirea scopurilor invatamantului, adica pentru informarea si formarea educatilor " (C. Moise) ; " modalitati de actiune cu ajutorul carora elevii, sub indrumarea profesorului sau in mod independent, insusesc
cunostinte, isi formeaza priceperi si deprinderi, aptitudini, atitutdini " (Ionescu M., Chis V. din Dimitriu Constanta, Dimitriu Gh., Psihopedagogie, 2003).
Procedeul este o parte a metodei si reprezinta o "tehnica mai limitata de actiune, am putea spune ca: un ansamblu organizat de procedee constituie metoda didactica.
Metodologia constituie ansamblul metodelor si procedeelor folosite in pro 252j95c cesul de invatamant. Dupa I.Cerghit (1980) metodologia se ocupa de " natura, functiile, locul si clasificarea metodelor de invatamant, principiile si regulile care stau la baza utilizarii lor optimale."
Prin tehnologie didactica se intelege : " un ansamblu structurat al metodelor si mijloacelor de invatamant, al strategiilor de organizare a predarii – invatarii, puse in aplicatie in interactiunea educator – educat la care se adauga si ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate in practica educativa ". (Cucos C., 1996)
Revenind la metodele de invatamant, acestea indeplinesc mai multe functii : cognitiva, formativ-educativa, instrumentala, motivationala si normativa. Clasificarea metodelor de invatamant se face dupa mai multe criterii: izvorul principal al cunoasterii, criteriile istorice, gradul de angajare al elevilor, functia didactica principala, forma de organizare a muncii, e.t.c.
Cerghit I. tinand cont de: experienta social-istorica si individuala, experienta dobandita prin actiune practica, interventia activa, clasifica metodele de invatare in trei mari grupe (din Dimitriu Constanta, Dimitriu Gh., Psihopedagogie, 2003):
1. Metode de comunicare si dobandire a valorilor social – culturale.
v Metode de comunicare orala (expozitive, interogative, bazate pe problematizare, rezolvare de probleme) ;
v Metode de comunicare scrisa (munca cu manualul, analiza de text) ;
v Metode de comunicare oral-vizuala (limbajul imaginii, sunetului, cuvantului) ;
v Metode de comunicare interioara (bazate pe limbajul intern).
2. Metode de explorare sistematica a realitatii obiective.
v Directa (observatia sistematica, cercetarea documentelor, studiul de caz) ;
v Indirecta (demonstratia, modelarea).
3. Metode fundamentate pe actiune practica.
v Externa, reala (exercitiul, lucrarile practice, activitati creative);
v Fictiva/ simulare (jocuri didactice, jocuri de simulare, invatarea dramatizata)
4. Instruirea programata.
* Instruirea cu ajutorul calculatorului ( lectiile din programul AEL )
* Lectiile interactive folosind programele Internet
* Simularea unor procese si fenomene naturale si antropice.
* Folosirea imaginilor surafetei terestre preluate de satelitii artifciali.
Comunicarea in educatia ecologica
In acceptiunea curenta, verbul a comunica se refera la actiunea de a transmite un mesaj despre ceva cuiva care este receptorul. Din punctul de vedere al stiintei comunicarii, comunicarea presupune existenta a 4 componente fundamentale : un emitator, un canal de comunicare, informatie si receptor.
Pentru realizarea comunicarii sunt necesare doua conditii esentiale : existenta mesajului si compatibilitatea codurilor (care pot aparea sub forma limbajului natural, verbal, nonverbal, a simbolutilor concrete sau abstracte). In comunicarea umana se folosesc: codurile verbale (semnale, simboluri, cuvinte) si nonverbale (gesturi, intonatii, mimica, expresii faciale). Tinand cont de numarul participantilor si de tipul relatiei dintre interlocutori, exista 5 tipuri de comunicare umana :
v Intrapersonala – comunicare cu sine sau cu propria persoana ;
v Interpersonala – intre doua persoane si vizeaza mentinerea de relatii, atitudini, comportamente de cunoastere, afectiune, ajutorare, colaborare, consiliere, e.t.c. ;
v De grup – cu mai multi parteneri de interactiune ;
v Publica – implica un singur emitator de mesaje si un auditoriu specific sau o multitudine de receptori ;
v De masa – prin care un mijloc mass-media, o institutie produce si transmite mesaje pentru public. (Dimitriu Constanta, Dimitriu Gh., 2003, p.144).
Comunicarea presupune reversibilitatea mesajelor in cadrul relatiei celor doua entitati. Foarte importanta este capacitatea noastra de percepere a semnalelor, de bogatia vocabularului, imaginatie, memorie pentru a mentine intr-o anumita forma coerenta informatia, atunci cand la randul nostru putem deveni emitatori si adresam mesaje.
De ce am descris sintetic cateva aspecte legate de comunicare ? Pentru ca orice mesaj ecologist presupune transmiterea unei informatii despre mediu, in directia unei tinte determinate, care la randul ei va emite un raspuns obligatoriu (feedback). Un rol deosebit revine astfel profesorului, formatorului in educatia pentru mediu care trebuie sa aiba capacitatea de a atrage atentia, de a-i activa pe elevi, de a trezi interesul acestora pentru mediu si problemele acestuia. Comunicarea cu elevii necesita si sensibilizarea profesorilor, cresterea gradului de intelegere a elevilor si a problemelor acestora, de catre profesori. In timp, elevii trebuie sa isi formeze atitudinea fata de alte persoane, trebuie sa se adapteze la mediu.
Tehnicile de comunicare pentru realizarea educatiei pentru mediu se aplica de obicei la nivel de grup.
Comunicarea rotativa – are ca obiect stabilirea unei comunicari regulate intre mai multe subgrupuri, care functioneaza in paralel, pe parcursul unei activitati de reflectare sau de elaborare.
Dizpozitivul Philips 6×6 – permite fractionarea rapida a unui grup mare in subgrupuri eterogene, pentru consultarea privind anumite aspecte sau pentru discutarea pe scurt a unui anumit subiect. Ulterior, in plenul grupului, purtatorii de cuvant ai fiecarui subgrup, comunica succint opiniile sau propunerile emise de fiecare din ele.
Discutiile de tip panel (panel=esantion) – principiul acestei tehnici consta in utilizarea unui grup restrans de specialisti reprezentativi, care constituie nucleul, in vederea studierii unei probleme, in timp ce auditoriul intervine prin mesaje scrise. Discutia de tip panel desemneaza exercitiul pe ansamblu si are ca obiective principale : organizarea unei retele de comunicare in interiorul unui grup mare, asigura un anumit numar de interventii, inlocuieste discursurile sau monologurile, sprijina pe fiecare in parte sa-si sustina punctul de vedere, identifica aspectele emotionale ale unei anumite probleme.
« Purtatorul de cuvant » – un grup este impartit in mai multe subgrupuri compacte in jurul unui purtator de cuvant. Purtatorul de cuvant poate ceda locul oricarei alte persoane din grup pentru a-si exprima opinia personala. De asemenea, el poate intra in comunicare cu membrii subgrupului sau, in anumite momente, cand are nevoie de argumente.
Tehnici de argumentare – in functie de tema discutata, doua subgrupuri sau doua persoane se vor infrunta intr-o sedinta generala. Ceilalti participanti, care nu se implica direct la dezbatere, accepta sau nu argumentele, indiferent de propriile lor sentimente.
Impartirea opiniilor – este recomandata cand membrii grupului se pot imparti in trei subgrupuri de opinie (acord, neutru, dezacord), aproape egale, circumscrise unei orientari descinzand din tema respectiva.
Tehnica minicazurilor – in cazul unor subgrupuri, participantii analizeaza unele situatii care pot fi aplicate in viata lor de zi de zi, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Aceasta metoda trebuie sa determine elevii sa : expuna concis si concret situatiile cu care se confrunta in mod real, sa evidentieze comportamentele spontane fata de situatie si sa stimuleze constientizarea acestor comportamente.
Cele sapte schimbari – participantilor li se cere sa-si imagineze sapte schimbari pe care doresc sa le introduca intr-un context. Se impune astfel, o imaginatie nerestrictiva. Schimbarile se noteaza, apoi se ordoneaza de la cea considerata cea mai importanta sau interesanta la cea mai putin importanta. Separat se face o alta ordonare, de la solutia cea mai realizabila pana la cea mai putin realizabila.
Tehnica fotolimbajului – utilizeaza un material proiectiv constituit prin alegerea unor fotografii testate pentru proprietatea lor de a determina reactii din partea participantilor.
Exercitiile de reperare a valorilor – participantilor la ora li se propune sa aleaga in mod individual, de pe o lista, sase termeni care evoca valorile cele mai importante, permitandu-se sa se situeze in cadrul unei diagrame metaforice si sa initieze un schimb de aprofundare.
Jocul de puzzle – consta in a determina membrii unor grupuri de lucru sa realizeze aceeasi figura ori aceiasi fraza compuse din piese sau cuvinte care le-au fost incredintate. Asamblarea pieselor sau a cuvintelor poate fi realizata de catre fiecare participant, daca respectivul reuseste sa exploateze in mod util informatiile furnizate.
Interventiile regulate sau "cuvantul de aur" – elevii se repartizeaza in 6 subgrupuri care vor functiona separat. Fiecare subgrup dispune de 30 minute pentru a defini o problema, pentru a se pune de acord in legatura cu o afirmatie sau chiar pentru a lua o hotarare. Fiecare participant dispune de 5 minute pentru interventiile sale. Subgrugupurile sunt urmarite, in mod separat, de unul sau mai multi observatori.
Principalele metode si tehnici folosite in educatia pentru mediu
Proiectul de mediu
Reforma invatamantului din Romania acorda o importanta deosebita educatiei protectiei mediului. In acest context introducerea proiectelor despre mediu in ciclul de invatamant liceal urmareste realizarea unor obiective cadru si anume:
v Constientizarea si asumarea responsabilitatilor pentru protectia mediului de catre elevi;
v Adoptarea initiativei individuale si de grup pentru dezvoltarea creativitatii ;
v Incurajarea elevilor pentru a gasi noi solutii in rezolvarea problemelor legate de mediu la nivel national si local;
v Ameliorarea daunelor facute mediului;
v Conservarea si protejarea mediului inconjurator;
v Reducerea dezechilibrelor produse de om naturii;
Protectia mediului nu se va putea realiza deplin daca nu se coreleaza masurile de ordin legislativ si administrativ cu cele de ordin educational. In anul 1999, Ministerul Educatiei Nationale a realizat primul concurs de proiecte de mediu, in tabara Muncel, Judetul Iasi. La acest concurs au participat echipe din aproape toate judetele tarii, fiecare echipaj trebuind sa pregateasca si un stand de prezentare a proiectului in conformitate cu normele internationale.
Proiectul de mediu este o cercetare facuta de elevi coordonati de profesori si care urmaresc un aspect sau o problema de mediu. Proiectul are o anumita structura pe care o vom descrie mai jos.
Pentru a scrie un proiect de mediu trebuie sa parcurgem o serie de etape (dupa Regulamentul de organizare a fazei nationale de proiecte de mediu elaborat de M.E.N.):
1. Alegerea subiectului – este o conditie importanta si esentiala pentru a incepe un studiu stiintific. Pentru persoanele curioase acest lucru nu este dificil. Este suficient ca cineva sa nu accepte evenimentele din mediul inconjurator asa cum sunt si atunci isi poate pune imediat intrebarile: Cum s-a intamplat? De ce? Apoi, incepe sa investigheze motivele lor. Este posibil sa gaseasca o problema stiintifica. Dupa alegerea problemei se cauta o solutie. Din acest moment incepe cercetarea. Trebuie verificat daca altcineva nu a cercetat inaintea noastra problema. Urmeaza consultarea literaturii de specialitate din domeniul care ne intereseaza (teze, publicatii, reviste) si sa descoperim ce parti ale subiectului au fost studiate si care nu.
2. Titlul proiectului – trebuie sa exprime clar scopul proiectului si despre ce este vorba in proiect;
3. Introducere -in acest capitol se explica de ce s-a ales tema de studiu si despre semnificatia acestui studiu. Se aminteste despre problemele proiectului. Se mentioneaza cercetarile facute anterior. Se vor evidentia deosebirile dintre ceea ce s-a facut prin proiect si ceea ce era studiat.
4. Scop – presupune parcurgerea unor etape:
a. Este bine sa justificam in prima etapa in cateva fraze de ce am ales tema;
b. In a doua etapa trebuie sa stabilim niste obiective. De obicei, obiectivele sunt pe termen lung si pe termen scurt;
Stabilirea prioritatilor.
5. Materiale si metode de lucru – trebuiesc descrise detailat materialele, echipamentul folosit pentru cercetare. Metodele de lucru pot fi : analize de laborator, observatii de teren, colectare de probe, dar si chestionarea, intervieverea societatii civile sau a autoritatilor care se ocupa cu problemele de mediu.
6. Planul de actiune – studiul facut trebuie sa fie perfect inteligibil, in corelatie cu obiectivele, tintele stabilite in prealabil si materialele de care dispunem. Este foarte important daca cineva citeste studiul facut sa poata sa faca acelasi lucru.
Planificarea activitatilor tine mai mult de domeniul managementului de proiect (adaptat dupa C. Ulrich, Managementul clasei : invatarea prin cooperare, Ghid pentru profesori, F.S.D., Bucuresti, 1999) :
v Distribuirea reponsabilitatilor in cadrul grupului ;
v Identificarea surselor de informare ;
v Stabilirea si procurarea resurselor materiale necesare;
v Stablirea calendarului desfasurarii activitatilor (analiza si distribuirea realista a timpului necesar) ;
v Alegerea metodelor care vor fi folosite ;
v Cercetarea / Investigarea propriu zisa;
v Evaluarea cercetarii sau a activitatilor derulate (individual sau in grup).
7. Rezultatele si discutiile – in acest capitol se prezinta ceea ce s-a descoperit in urma activitatilor noastre. Rezultatele se prezinta sub forma de grafice, tabele, fotografii, scheme care sa faca mai accesibile rezultatele activitatilor de cercetare. Este foarte important sa scriem mesajele pe care vrem sa le transmitem in lumina cercetarilor noastre.
8. Concluzii/Solutii/Recomandari – in acest capitol se scriu sintetic concluziile la care am ajuns in urma cercetarilor noastre. Nu este suficient sa identificam si sa analizam o problema de mediu. Foarte important este sa gasim solutii care pot rezolva problemele studiate. Astfel, putem considera ca cercetarea noastra a incercat sa imbunatateasca o situatie sau reprezinta un prim pas in rezolvarea problemelor de mediu.
9. Bibliografia – cuprinde o lista in care se trece in ordine alfabetica : autorul, titlul lucrarii, editura, anul, paginile pe care le-am consultat.
Anexe – pot cuprinde atasate articole de presa, fotografii, e.t.c.
Pregatirea unui stand
Continutul proiectului poate fi prezentat intr-un stand care ne poate ajuta foarte mult la prezentarea continutului proiectului. Pe avizier se va prezenta ideea, scopul, materialele si metodele folosite. Rezultatele se vor prezenta in tabele, grafice, fotografii. Concluziile, solutiile si recomandarile trebuiesc de asemenea foarte bine prezentate. Pe stand se pot expune si pliante, machete, sticlaria de laborator folosita la lucrul in cadrul proiectului.
In continuare, prezentam principalele etape necesare pentru derularea unui proiect care ne pot ajuta sa conducem eficient un proiect (Campbell, 1994 ):
v Stabileste-ti scopul
v Identifica cel putin trei surse de informare pe care le vei folosi (carti, Internet, reviste)
v Descrie pasii pe care ii vei parcurge ca sa iti atingi scopul ( studierea materialului bibliografic, vizionarea unor inregistrari video, sondajul de opinie)
v Identifica cel putin cinci concepte majore sau idei pe care iti propui sa le investighezi (monitoring, dinamica anuala, atitudine, implicare, legislatie)
v Listeaza cel putin trei metode pe care le vei folosi pentru prezentarea proiectului (poster, Power Point, prezentare orala);
v Organizeaza si planifica proiectul in timp (diagrama GANNT)
v Decide cum vei evalua proiectul (fisa de autoevaluare, portofoliu).
Excursia, drumetiile in natura, vizitele in teren
4.2.6 Excursia didactica este o modalitate de realizare a educatiei ecologice inafara orelor de la clasa, deci se desfasoara in special in cadrul activitatilor extracurriculare. Excursiile didactice se pot clasifica dupa mai multe criterii:
v dupa scop: introductive si finale;
v dupa durata : scurte (locale, 3-4 ore/zi) sau lungi de 4-5 zile ;
v dupa locul unde se desfasoara : in regiuni de campie, de deal, de munte, in pesteri, la Marea Neagra sau la Dunare ;
v dupa problemele studiate pot fi :geografice, botanice, zoologice, speologice, ecologice, hidrobiologice.
Metodologia organizarii unei excursii (Iordache I., Leu Ulpia Maria, 2001) cuprinde mai multe etape:
– vizitarea in prealabil a zonei unde se va face excursia pentru a inspecta cadrul natural si facilitatile existente ;
– listarea echipamentului necesar, a restrictiilor si a zonelor cu periculozitate ;
– planificarea excursiei – justificarea excursiei din punct de vedere al programului educational si al obiectivelor educative. Daca excursia se efectueaza in timpul programului scolar se cere permisiunea conducerii. Dupa obtinerea aprobarii se informeaza elevii;
– documentarea bibliografica referitoare la zona care va fi vizitata;
– pregatirea elevilor : anuntarea obiectivelor excursiei, organizarea lor pe grupe (ornitologi, botanisti, geologi, meteorologi, sanitari), prelucrarea normelor de disciplina si conduita din timpul excursiei, precizarea echipamentului care trebuie luat, prelucrarea protocoalelor de colectare, observare, conservarea a materialului care va fi colectat ; materialele care sunt necesare pentru aplicatiile practice in excursii difera mult de la caz la caz : aparate foto, camera video, reportofon, botaniere, borcane entomologice, binocluri, determinatoare, atlase, lupe, pH-metre, saculeti de panza, e.t.c.
– excursia propriu zisa – trebuie sa tina tot grupul unit ; elevilor li se prezinta zona pe care o vor vizita (caracteristici fizico-geografice, componenta fitocenozei, a zoocenozei); in faza a doua elevii vor lucra pe grupe in functie de sarcinile fiecareia, (dupa ce au fost instruiti in prealabil), colecteaza materiale, observa, intocmesc schite, scheme, harti. Rezultatele observatiilor si ale cercetarilor se trec in fisele sau caietele de observatie. De retinut: pe parcursul unei singure excursii nu se pot face prea multe, important este contactul permanent cu elevii si interventia profesorului ori de cate ori este cazul, fie se verifica o notiune sau se fixeaza concepte, se sistematizeaza cunostinte sau se conserva materialul colectat.
O excursie reusita nu se termina odata cu sosirea acasa, ci continua apoi la scoala prin : schimbul de idei si de experiente, pregatirea/conservarea materialelor colectate pentru o eventuala expozitie, ordonarea insemnarilor, intocmirea de postere, referate, ierbare sau insectare. Atentie ! Elevii trebuie sa stie ce organisme au voie sa colecteze sau nu, pentru a nu incalca legislatia in vigoare privind protectia speciilor de plante si animale. Orice organism care este protejat prin lege se observa sau, numai se fotografiaza !
Investigatiile si experimentele
Investigatiile si experimentele pot ajuta la cunoasterea directa a problemelor mediului inconjurator.
Puteti intreba elevii: Care este calea cea mai buna pentru a curata o pata de petrol dintr-un ocean? Cum afecteaza ploaia acida plantele? Cum influenteaza relieful raspandirea poluantilor din aer?
Conducand o investigatie ii puteti ajuta sa-si dezvolte abilitatile gandirii cum ar fi: sa formuleze o ipoteza, sa utilizeze corect si sa interpreteze o data, sa recunoasca similitudinile, diferentele si sa traga niste concluzii.
Multi profesori limiteaza investigatiile si experimentele la activitatile din clasa, dar nu uitati ca prin propriile investigatii elevii pot atinge o varietate de subiecte incluzand si studiile sociale, de sanatate si istorice.
O investigatie poate fi formala sau informala. De exemplu, pentru a putea sti cum reactioneaza plantele la actiunea ploii acide elevii trebuie sa afle care sunt cauzele, apoi efectele ploii acide. La nivel de laborator pot investiga efectele ploii acide, apoi pot analiza rezultatele si se pot trage concluzii.
Prin experimente, elevii pot verifica in practica
2.1.5 Alegerea strategiilor si metodelor didactice
Strategii și tehnici utilizate în modelele moderne de structurare a lecțiilor de geografie
În etapa de evocare, pentru optimizarea procesului de activare a cunoștințelor anterioare, se utilizează diverse tehnici: brainstorming-ul, scrierea liberă, ciorchinele, lanțul ideilor, copacul ideilor, termeni dați în avans, Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați, etc. Utilizarea acestor tehnici are mai multe avantaje: obligă pe toți elevii să își actualizeze cunoștințele despre subiectul abordat, cunoștințele sunt prezentate de către fiecare elev în formă scrisă sau verbală unui coleg, unui grup sau clasei, necesită resurse mici de timp, cunoștințele anterioare ale tuturor elevilor sunt reorganizate într-o schemă nouă.
Strategiile de realizare a sensului se împart în mai multe categorii.
– Strategiile și tehnicile bazate pe studiu individual și scriere sunt valoroase, deoarece facilitează dezvoltarea autonomiei elevilor, îi ajută să utilizeze eficient resursele materiale, să dozeze și să valorifice optim resursele de timp. Integrarea în lecții a unor scurte situații de învățare sau de evaluare individuală este necesară deoarece obligă toți elevii să se implice în rezolvare și să prezinte ideile, soluțiile sau opiniile personale unui partener, unui grup sau profesorului, ceea ce presupune o abordare și o evaluare din mai multe perspective. Dintre aceste tehnici amintesc: schemele logice, planul de idei, conspectul, referatul, eseul, etc.
– Strategiile și tehnicile bazate pe discuție, în grupuri mici sau în perechi, conduc la dezvoltarea unor relații pozitive între elevi, prin amplificarea spiritului de echipă, la rezultate mai bune la nivelul tuturor indivizilor, dar și al grupurilor cooperante sau în competiție, dezvoltarea capacității de evaluare prin compararea cunoștințelor și competențelor proprii cu ale celorlalți, dezvoltarea abilităților de comunicare. Cele mai utilizate sunt tehnicile: Lecturați – Rezumați în perechi, Rezumați – Lucrați în perechi – Comunicați, Lectura în perechi – Rezumatul în perechi, predarea reciprocă, analizarea și interpretarea imaginilor, etc.
– Strategiile și tehnicile bazate pe argumentare și dezbateri sunt: argumente pe cartonașe, Argumente – Contraargumente, controversa constructivă, linia valorilor, etc. Acestea facilitează obținerea unor cunoștințe declarative temeinice, ca rezultat al mai multor restructurări și abordări din diferite puncte de vedere, a unor cunoștințe procedurale și competențe, ca rezulat al exersării.
-Strategiile și tehnicile bazate pe investigație și rezolvarea situațiilor-problemă prezintă următoarele avantaje: elevii învață să cerceteze singuri probleme desprinse din realitate, își formează capacități, priceperi și deprinderi specifice cercetătorilor, învață să lucreze individual și să colaboreze în grup. Dintre aceste tehnici amintesc: studiul de caz, investigația, experimentul, interviul, proiectul, etc.
În etapa de reflecție elevii au posibilitatea să compare, să stabilească unele conexiuni și să structureze ansambluri complexe, formate din cunoștințe anterioare și noile informații. Reflecția și analiza critică necesită luarea în considerare cu atenție și creativitate a modalităților în care noile cunoștințe pot fi aplicate celor preexistente și acestea sunt modificate pentru a face loc celor noi. Tehnicile de reflecție sunt: eseul de cinci minute, eseul de zece minute, eseul cu argumente pro și contra, sintetizarea, diagrama Venn, bula dublă, copacul ideilor, cubul, etc. Acestea pot fi utilizate în timpul lecțiilor sau în afara lor, în elaborarea temelor pentru acasă.
Metode și procedee de cercetare geografică
În pregătirea sa pentru lecție, profesorul trebuie să fie preocupat atât de formarea sistematică a unor noțiuni, de elaborare a unor scheme mintale la elevi, cât și de îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului științific al acestora, specific cunoștințelor despre mediul înconjurător.
În analiza strategiilor de implicare a cercetărilor la orele de curs se ține cont de faptul că nu se poate pune un semn de egalitate între geografie ca știință și geografie ca și obiect de învățământ, deoarece conținutul obiectului de învățământ se elaborează în funcție de logica și conținutul științei, dar și în funcție de logica didactică. Astfel, obiectul de învățământ cuprinde cunoștințe selectate din știință, dar și date, fapte concrete și semnificative din realitatea obiectivă necesare pentru a “descoperi” legitățile cuprinse în știință.
Prin urmare, metodica folosirii elementelor de geografie locală are un caracter complex. Ea cuprinde o gamă vastă de procedee, începând cu simpla identificare a elementelor cu caracter local, continuând cu conducerea elevilor spre descoperirea, prin observații proprii, a unor adevăruri noi, iar de aici ajungând la activitatea independentă, teoretică, practică de cercetare a geografiei locale.
În vederea atingerii obiectivelor se utilizează o gamă variată de metode de cercetare geografică: metoda dialectică, metoda inductivă, metoda deductivă, metoda analizei, metoda sintezei, metoda cartografică, metoda istorică, metoda experimentală indirectă, metoda modelizării, metodele matematice.
Metodele de cercetare enumerate oferă doar pașii prin care se descoperă realitatea și este necesar să prezentăm și procedeele de cercetare geografică.
Începând din clasa a V a care, putem spune că este clasa de tranziție, se îmbină conținutul și metodica specifică activitățiilor de observare din clasele gimnaziale cu primele generalizări și abstractizări ce vor căpăta o dezvoltare mai mare în cadrul cunoștințelor despre natură din clasele următoare.
Este cunoscut faptul că gândirea se manifestă și se dezvoltă în lupta cu obstacolele, prin rezolvarea problemelor, prin depășirea dificultățiilor și atunci folosirea problematizării în studierea cunoștințelor despre natură și om presupune ca dificultățiile conținutului să nu fie dezvăluite și înfățișate în întregime “ de-a gata “. Trebuie prezentate elevilor câteva fapte, câteva relații, câteva puncte de reper prin prelucrarea cărora elevii să stabilească și să descopere noi relații care în ultimă instanță să-i conducă la rezolvarea, la elucidarea problemei date. Acest lucru presupune, firește, utilizarea experienței anterioare a elevilor și dozarea rațională a dificultățiilor.
Utilizarea problematizării în studierea cunoștințelor despre mediul care ne înconjoară, pe lângă dezvoltarea gândirii elevilor, contribuie și la trezirea interesului și a curiozității pentru cunoașterea particularitățiilor lumii vii, a modului de existență a viețuitoarelor, la dezvoltarea spiritului de observație și a unei motivații pozitive pentru învățare.
Eficiența problematizării va crește dacă profesorul va respecta în formularea “ situațiilor problemă “ câteva condiții :
să ofere elevilor un minim de informație prezentate, anumite corelații, dependente.
să structureze și să organizeze informațiile în așa fel încât să direcționeze gândirea elevilor spre rezolvarea dificultății din întreaga problemă pusă în discuție.
să se bazeze pe cunoștințele dobândite anterior de elevi care să le permită soluționarea problemei date.
Observarea geografică este o metodă des utilizată în ciclul gimnazial..Această metodă presupune urmărirea atentă și sistematică a unor fapte cu scopul de a sesiza aspectele vizibile relevante.Ea constituie primul pas spre cunoaștere și în adaptarea ființei umane la mediul în care trăiește.Observarea geografică este foarte des utilizată în lecțiile de geografie,în special la cele referitoare la mediul geografic.Astfel pentru a conștientiza impactul omului asupra mediului înconjurător se poate da elevilor spre rezolvare următorul chestionar.
-Care este arborele preferat din apropierea casei?
-Ce-ți place cel mai mult în mediul apropiat în care trăiești?
-Ce-ți displace cel mai mult în mediul apropiat în care trăiești?
-Unde depozitează gunoaiele oamenii din localitate?
-Unde depozitează gunoaiele familia ta?
-Ce se întâmplă cu gunoaiele depozitate?
Scopul acestui chestionar este ca elevii să observe mediul înconjurător,să se implice în ocrotirea sa,să-și dezvolte spiritul de observație,cel estetic și cel al economiei.Acest chestionar constituie punctul de pornire al unor discuții privind organizarea și conservarea spațiului în care trăim.
Deasemenea elevii sunt îndemnați să observe starea vegetației și a plantelor cultivate din zona orașului natal,afectate de poluarea de la Copșa Mică.Astfel elevii pot observa numărul arborilor și pomilor uscați,frunzele necrozate de poluanți pe margini,îngălbenirea frunzelor,căderea timpurie a frunzelor etc.
Observația geografică,se aplică în cadrul metodei inductive, pentru adunarea materialului faptic, dar și în cadrul metodei experimentale, a celei cartografice, a celei de modelare. În geografie se utilizează atât observația directă, cât și cea indirectă.
Observația directă poate fi staționară, dar prezintă inconvenientul limitării spațiale a vizibilității, a observației sau, expediționară, urmărind un traseu bine stabilit.
Observația indirectă folosește ca mijloc, în primul rând, harta , acest „instrument de acces la document, dar documentul în sine este terenul”. Din descifrarea hărților topografice elevii pot să utilizeze corect semnele convenționale, să definească corect elementele observate pe hartă, să utilizeze modalități elementare de orientare, să descrie și să coreleze elemente de pe hartă cu elemente observate direct în teren și să-și dezvolte o atitudine pozitivă față de locurile natale.
Măsurarea diverșilor parametri ai proceselor sau sistemelor observate duce la o cunoaștere mai amănunțită și mai precisă, asigurând un grad mai mare de exactitate decât simpla percepție cu ajutorul simțurilor.
Descrierea geografică constă în consemnarea rezultatelor observației și ale celor obținute pe alte căi, cu scopul de a reda o imagine a obiectului, procesului sau teritoriului examinat.
Reprezentarea grafică constă în transpunerea grafică a rezultatelor observației, măsurării, experimentării, prelucrării matematice a informației. Reprezentarea grafică se realizează sub formă de hartă – profile, blocdiagrame, schițe panoramice etc. care, pe lângă faptul că redă unele informații deja obținute anterior, permite efectuarea observației indirecte și obținerea de noi informații asupra reliefului ,,relațiilor dintre obiecte, procese dar și descoperirea unor legități particulare teritoriului studiat.
Cartarea geomorfologică constituie o bază concretă a cercetărilor efectuate în teren, finalizată printr-o hartă geomorfologică generală, dar și diagrame necesare „descifrării fenomenelor analizate” . Cartarea gemorfologică cuprinde mai multe etape.
a) Etapa pregătitoare sau de documentare începe prin selecționarea materialelor bibliografice, cartografice, aerofotogrammetrice. Datele geomorfologice informative se pot înscrie și pe hărțile topografice, care vor folosi ca bază de cartare pe teren. Pregătirea cartografierii include și consultarea altor hărți geologice, pedogeografice, hidrogeologice, fitogeografice, etc.
b) Etapa de teren urmărește efectuarea cartării propriu-zise și începe cu o recunoaștere generală asupra reliefului dintr-un spațiu geografic, urmărind trăsăturile principale ale morfologiei. Principalele operații realizate în teren sunt :
– identificarea liniilor majore ale reliefului pe baza schiței topografice și cartarea propriu-zisă, care presupune înscrierea pe schiță a proceselor geomorfologice actuale prin semne convenționale (ravenare, șiroire, alunecări active, surpări, rostogoliri) ;
– măsurarea unor dimensiuni ale reliefului și ale substratului său geologic; datele rezultate se înscriu în carnetul de teren ;
– recoltarea probelor pentru analize de laborator ;
– executarea unor fotografii.
c)În etapa de laborator sau cabinet se realizează hartă geomorfologică generală.
Harta are o importanță deosebită în orele de geografie.Sunt utilizate hărți variate ca tip pentru ca elevii să învețe să le descifreze.În clasa a V a sunt utilizate hărți mai simple,în funcție de cunoștințele elevilor și în funcție de scopul lecției.Pentru început elevii vor fi ajutați să descifreze harta județului natal.În ceea ce privește mediul înconjurător li se vor indica elevilor zonele de mediu intens degradate pentru a avea o imagine de ansamblu a locurilor natale.Pentru a vedea dacă elevii și-au însușit cunoștințele cu privire la citirea hărții li se poate cere să identifice anumite zone ocrotite din județul natal.
Scopul urmărit în cadrul activităților de cunoaștere a mediului este: dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului, stimularea curiozității pentru investigarea acestuia; formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului în vederea dezvoltării unui comportament pozitiv față de acesta. Prin activitățile desfășurate cu copiii din clasele gimnaziale se urmăresc următoarele obiective: observarea, descrierea și înțelegerea elementelor mediului înconjurător; efectuarea unor operații experimentale simple, pentru a descoperi reacțiile mediului; perceperea și diferențierea existenței unor interacțiuni între copil și mediu; participarea activă în cadrul unui grup pentru investigarea unor situații din natură; manifestarea disponibilității copiilor de-a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului aplicând cunoștințele dobândite; înțelegerea necesității protejării mediului și identificarea unor reguli și norme de comportament ecologic în diverse situații.
Prin metodele utilizate (conversația, explicația, observația, experimentul, problematizarea, studiu de caz, învățarea prin descoperire, jocul de rol, instruirea asistată de calculator, învățarea prin proiecte etc.) copiii pot înțelege modul de funcționare a mediului, problemele cu care se confruntă, precum și necesitatea implicării lor de la cea mai fragedă vârstă în rezolvarea acestora. Activitățile desfășurate,le ușurează însușirea noțiunilor despre mediu, deoarece se pune accentul pe folosirea cunoștințelor în contexte variate, pe rezolvarea de situații-problemă, situații-experiment, pe dezvoltarea gândirii și a raționamentelor specifice. Folosirea metodei proiectelor tematice la elevii din clasele gimnaziale deschide calea spre cercetarea și observarea naturii .Copiii pun întrebări, caută răspunsuri , înțeleg și descoperă natura, fiind motivați astfel și în acțiuni de ocrotire a mediului. Prin cercetare aflăm ce și cât știu copiii despre mediu și dacă metoda proiectelor ajută în dobândirea unor noi cunoștințe și în aprofundarea celor existente.Astfel se pot organiza o serie de proiecte tematice și concursuri care să vizeze cunoștințe despre mediul înconjurător. În acest sens se poate realiza un simpozion de lucrări de mediu concepute și prezentate de elevi.Pot fi implicate și persoane din afara școlii:reprezentanți ai primăriei,reprezentanți ai ocolului silvic,reprezentanți ai asociațiilor de mediu etc În conjunctura unei vertiginoase degradări a mediului, diverse organizații din lume lansează ample programe de salvare a mediului, prin acțiuni concrete, menite să asigure stabilitatea echilibrului natural și a vieții pe pământ. În programul
„Ecoșcoala” copiii sunt conduși spre ideea că orice ființă, plantă sau viețuitoare are dreptul să trăiască și că omul, prin acțiunile sale, are efecte diferite asupra mediului, influențând viața plantelor, a animalelor și chiar a sa. Prin implementarea acestui proiect se formează atitudini pozitive ale copiilor față de mediul natural, un comportament etic, civic și de conservare a naturii, atitudini de cercetare, explorare și investigare a mediului înconjurător. Educația ecologică se realizează prin acțiuni cu caracter experimental și demonstrativ care urmăresc antrenarea copiilor în activități prin care să contribuie la păstrarea sănătății mediului în care trăiesc.O activitate importantă prin care elevii pot contribui la păstrarea calității mediului sunt acțiunile de plantare de copaci sau de ecologizare a unor spații verzi.
Astfel școala are un rol esențial în educarea copiilor,în sensibilizarea lor față de problemele de mediu
2.1.6 Interdisciplinaritatea în predarea-învățarea geografiei
Promovarea interdisciplinarității constituie un element definitoriu al progresului cunoașterii. Copiii nu trebuie educați pentru lumea de azi, deoarece nu se știe cum va fi lumea lor și e nevoie să fie învățați să se adapteze. În sistemul educațional, într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativității și acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarității.Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline științifice diferite, care se realizează în principal respectând logica științelor respective, adaptate particularităților legii didactice și-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realității, îi dezvoltă o gândire integratoare.Conexiunea disciplinară cunoaște patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea.Multidisciplinaritatea vizează juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune.Pluridisciplinaritatea este o integrare mai accentuată bazată pe comunicarea simetrică între diferitele paradigme explicative. Transdisciplinaritatea vizează o întrepătrundere a mai multor discipline, care duc la apariția unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaștere.Interdisciplinaritatea implică stabilirea și folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operații, cu scopul diminuării diferențelor care apar între disciplinele de învățământ clasice.Intervenția profesorului determină corelații obligatorii prevăzute de programele școlare și impuse de logica noilor cunoștințe, fapt ce duce la interdisciplinaritate.Se pot elabora, în echipă, proiecte de lecții, planificări semestriale / anuale comune a două sau mai multe discipline.Predarea și învățarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvențială și insulară a realității unice făcând-o artificială. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuniîntre anumite discipline școlare pentru o percepere unitară și coerentă a fenomenologiei existențiale.Instruirea interdisciplinară sau cea transdisciplinară presupune o serie de interacțiuni care se manifestă prin: -preluarea de metode, de cunoștințe sau a unui limbaj specific unei anumite discipline; descrierea în paralel a aceluiași fenomen sau a unor aspecte diferite ale aceluiași fenomen; oferirea de cunoștințe necesare în alte discipline. Predarea – învățarea geografiei presupune o abordare interdisciplinară pentru a explica fenomenele geografice în ansamblul lor.
Să considerăm de exemplu tema “Marea Neagră” abordată din perspectiva mai multor discipline:
din punct de vedere al geografiei, se pot explica poziția geografică pe Glob și în Europa, caracteristicile reliefului submarin, influențele climatice.
din punct de vedere al fizicii, se pot explica variația presiunii cu adâncimea, variațiile nocturne și diurne ale temperaturii, mareele.
din punct de vedere al chimiei, se poate explica salinitatea apei marine în comparație cu gradul de salinitate al altor mări, metode de determinare a concentrațiilor soluțiilor de sare.
din punct de vedere al biologiei, se pot explica speciile de plante și animale care populează apele Mării Negre, adaptarea acestora la mediul de viață, specii pe cale de dispariție.
din punct de vedere al istoriei, se poate explica descoperirea și cercetarea Mării Negre, denumirea Mării Negre, popularea țărmului.
Astfel, elevul este pus în situația să gândească, să-și pună întrebări, să facă legături între aspectele studiate la fiecare disciplină în parte și, în acest mod, nu va mai percepe fenomenul studiat izolat, ci cumulând ceea ce știe despre el din punct de vedere al diferitelor discipline care se cumulează și se influențează reciproc. O astfel de abordare interdisciplinară a unităților de conținut din programa școlară de geografie are valențe pozitive atât din punct de vedere al înțelegerii conținutului științific de către elevi, cât și prin valorile și atitudinile pe care reușește să le formeze acestora: dezvoltarea independenței în gândire și acțiune, manifestarea inițiativei și a disponibilității de a aborda sarcini variate, manifestarea curiozității științifice și stimularea imaginației.
2.1.7 Proiectul – metoda moderna de studiu
Și metodele, modelele, componentele sau strategiile de învățământ îmbătrânesc, ca și oamenii. Într-o lume supusă unei singure legi, paradoxal stabile – cea a schimbării – învățământul nu poate face excepție.
Un mod de a conferi deschidere și viață muncii noastre este și acesta al exercițiului interdisciplinar prin folosirea proiectului ca metodă complementară sau alternativă de evaluare. Acesta oferă elevilor posibilitatea de a demonstra ce știu, dar, mai ales, ceea ce știu să facă, adică să le pună în valoare anumite capacități. Realitatea practicii noastre profesionale ne învață că el nu se poate aplica nici permanent, nici pretutindeni, dar utilizarea lui dă frumusețe și viață învățării școlare, fiind și posibilă și necesară.
Proiectul ca instrument de evaluare:
se desfășoară pe o perioadă de timp de câteva zile sau câteva săptămâni;
începe în clasă prin precizarea temei, definirea și înțelegerea sarcinilor de lucru, continuă în clasă și acasă și se încheie în clasă prin prezentarea unui raport despre rezultatul obținut și expunerea produsului realizat;
poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup;
trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de cercetare;
facilitează transferul de cunoștințe prin conexiuni interdisciplinare;
Metoda proiectului presupune parcurgerea unor pași, de la pregătirea acestuia, la evaluare:
1.Pregătirea proiectului
– profesorul impreună cu elevii vor decide câteva repere care se pot formula prin întrebări ce pot dirija dimensiunea evaluativă;
a) pe ce se va centra demersul evaluativ:
– pe produs final?
– pe proces?
– pe ambele?
b) ce rol va avea profesorul:
– consilier permanent al elevului?
– doar evaluator final?
– coordonator al întregii activități?
c) care este statutul resurselor implicate în derularea proiectului:
– sunt puse de la început la dispoziția elevului?
– sunt identificate pe parcurs?
– sunt comune pentru toți elevii?
d) există o anumită structură:
– propusă?
– impusă de profesor?
– aleasă de elevi?
e) există niște caracteristici ale produsului final obligatorii pentru toți elevii
2. Stabilirea ariei de interes și a tematicii proiectului – discutată și negociată între professor și elevi (Trebuie să fie adecvată relevanței scopului și obiectivelor pe care proiectul și le propune din perspectiva specificului disciplinei respective).
3. Stabilirea premiselor inițiale, cadrul conceptual, metodologic, datele generale ale investigației, tipul de informații de care au nevoie. Elevul poate să-și stabilească un set de întrebări esențiale care vor fixa elementele cheie ale proiectului.
4. Identificarea și selectarea resurselor materiale (altele decât cele date suport).
5. Precizarea elementelor de conținut ale proiectului (pentru prezentarea în scris sau orală)
– Pagina de titlu (tema, autorii/autorul, clasa, școala, perioada de elaborare)
– Cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor, etc.)
– Argumentul
– Dezvoltarea elementelor de conținut (pliante, postere, diagrame, citate, desene, cântece)
– Concluzii (elemente de referință desprinse din studiul temei)
– Bibliografia
Am stabilit, de la început, că evaluarea produsului final se va face prin prezentare orală, liberă de către fiecare grupă, profesorul fiind permanent consilier și evaluator final, fără să neglijez părerea elevilor. Se va lucra pe patru grupe cu câte 6 și 7 elevi, cu lideri de grupă și cu teme date pentru fiecare grupă.
2.1.8 Evaluarea
Evaluarea este o componentă distinctă a actului didactic, care permite evidențierea achizițiilor de cunoștințe și abilități dobândite precum și valoarea acestora în condițiile unor probe orale, scrise sau practice. Procesul de instruire depinde și de modul cum este proiectată evaluarea, de exemplu dacă se pune accentul dominant pe aprecierea volumului de cunoștințe se vor avea în vedere definițiile, conceptele, caracteristicile proprii obiectelor, fenomenelor și proceselor geografice și mai puțin gândirea elevilor
Evaluarea vizează colectarea, organizarea și interpretarea informațiilor. Evaluarea are rol de feed-back pentru elevi, profesor și părinții elevilor. Activitatea de predare-învățare este și un proces de reglare-autoreglare, în sensul că fluxul informațional trebuie să circule în ambele sensuri, de la profesor spre elev și invers, realizându-se astfel conexiunea inversă.
Astfel, factorul care realizează comanda determină obținerea unor cunoștințe, formarea de capacități și deprinderi care la rândul lor confirmă sau infirmă rezultatele.
Evaluarea este procesul prin care se stabilește dacă sistemul educațional își îndeplinește funcțiile, dacă obiectivele propuse sunt realizate.
Evaluarea presupune realizarea mai multor operații, care vizează măsurarea, interpretarea și aprecierea datelor obținute, precum și adoptarea deciziilor Măsurarea constă în utilizarea unor procedee prin care se stabiliește o relație funcțională între diferite simboluri și obiecte, subiecte sau evenimente, măsurarea este lipsită de orice judecată de valoare. Aprecierea presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra unei măsurări, pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori. Deciziile sunt opțiuni pentru posibile modalități de acțiune și constituie concluzii desprinse din interpretarea datelor, evaluării rezultatelor și mai ales din diagnosticarea activității
Evaluarea implică trei elemente:
. verificarea : profesorul constată volumul și calitatea cunoștințelor și abilităților practice
· aprecierea: estimarea de către profesor a nivelului performațelor, cunoștințelor și capacităților de învățare ale elevilor
· notarea: vizează măsurarea și validarea de către profesor a rezultatului pregătirii elevului
Aspecte ale delimitării terminologiei:
· eficacitatea : calitatea de a produce efectul așteptat și se definește prin raportul dintre rezultatele obținute și obiective
· eficiența : raportul dintre rezultatele obținute și resursele utilizate
· progresul : raportul dintre rezultatele obținute-actuale ți rezultatele anterioare
Din analiza acestor definiții rezultă că o activitate didactică poate fi eficientă dacă se consideră că rezultatele pe care le produce sunt congruente cu condițiile și resursele de care s-a dispus cu toate că este posibil ca eficacitatea să fie redusă pentru că nu a condus la realizarea obiectivelor propuse ( I.T.Radu 2005 ).
Din funcțiile generale ale evaluării putem deduce și rolul și importanța acesteia în actul educațional :
1. Funcția diagnostică : depistarea lagunelor și greșelilor și înlăturarea acestora, se poate realiza prin teste de cunoștințe de tip diagnostic
2. Funcția prognostică : posibilitățile orientate spre viitor, se poate realiza prin teste pedagogice
3. Funcția de certificare și selecție : se urmărește clasificarea și admiterea elevilor la concursurile școlare, olimpiade, și examene, ierarhizarea elevilor unie clase, școli sau tipuri de școli
4. Funcția de reglare : profesorul obține sistematic și permanent informații asupra dobândirii cunoștințelor, intervenind sau revenind în anumite secvențe ale lecției asupra conținuturilor și învățării
5. Funcția motivațională : verificarea ritmică îl face pe elev să învețe cu regularitate, iar evaluarea corectă, obiectivă îl poate motiva pentru învățare.
Rezultatele evaluării reprezintă indicatorul cel mai relevant pentru calitatea și eficiența procesului didactic 4. Produsele activității de instruire și educație prin lecțiile de geografie pot fi incluse în patru categorii care prezintă trăsături distincte:
1. Cunoștințele dobândite : impune cerința realizării, o dată cu asimilarea cunoștințelor aunui proces dirijat de dezvoltare a capacităților intelectuale și de autoinstruire.
2. Dezvoltarea capacităților intelectuale : are în vedere deprinderea elevilor de a gândi și cum să gândească, de ai face disponibili pentru formare continuă.
3. Capacitatea de aplicare a cunoștințelor : rezidă în reuțita elevilor de a-și însuși noi cunoștințe, mai complexe, în folosirea cunoștințelor asimilate ăn rezolvarea unor probleme teoretice, în acțiuni practice.
4. Trăsături de personalitate și conduita elevilor : se transpun în atitudini și convingeri pe fond afectiv, care le pot influența randamentul școlar.
Evaluarea presupune permanent măsuri cantitative, precum și judecăți de valoare, pentru efectuarea măsurătorilor se cer a fi folosite instrumente de evaluare, teste care trebuie să aibă anumite calități : validitatea, fidelitatea, obiectivitatea, exactitatea, aplicabilitatea
1. Validitatea : testul să măsoare ceea ce s-a predat, validitatea de conținut ( acoperă o arie largă și uniformă a elementelor de conținut majore ), validitatea de construct ( vizează acuratețea cu care testul ,măsoară inteligența, creativitatea, succesul școlar ), validitatea concurentă ( concordanța dintre rezultatele obținute de un elev la test ți rezultatele obținute la teste similare ulterioare ), și cea predictivă ( măsura în care testul face prognoza performanțelor viitoare ale elevului )
2. Fidelitatea : obținerea unor rezultate constante în cursul aplicării succesive a testului
3. Obiectivitatea : se referă la gradul de concordanță între aprecierile făcute de evaluatori independent, în limiteleunui răspuns pozitiv pentru fiecare dintre itemii unui test
4. Aplicabilitatea : vizează calitatea unui test de a fi administrat și interpretat cu ușurința
5. Exactitatea : reproducerea întocmai a unui model, conform cu exigenșele programei școlare și ale particularităților de vârstă ale elevilor
Între evaluare și activitatea de predare-învățare se poate identifica o relație complexă, care explică și orienteză procesul educațional reclamând ca:
· procesele evaluative să susțină și să stimuleze activitatea de predare-învățare, indiferent de obiectivele evaluării
· reglarea activității de predare-învățare pe baza rezultatelor școlare să se realizeze continuu și permanent cunoașterea rezultatelor și explicarea acestora, predicția rezultatelor probabile în secvențele următoare au rolul de a regla procesul didactic prin acțiunile evaluative.
Obiectivitatea în evaluare este dată de situația în care aprecierea performanței celui care învață reflectă nedistorsionat obiectul și independența în raport cu opiniile, părerile personale sau dispozițiile de moment ale subiecților implicați în rezolvarea ei Cu toate acestea, practica arată că majoritatea elevilor preferă ca modalitate de evaluare lucrările scrise si anonimatul, cele două reprezentând în opinia lor cele mai corecte modalităti de evaluare. Se constată că elevilor le este teamă de evaluarea orală care presupune atât interacțiune verbală cât și nonverbală și paraverbală. Inconstient, elevii par a se teme de efectul halo, în special cei cu performanțe scăzute și medii care realizează că nu pot schimba părerea profesorului. Eroarea succesiunii este mai evidentă în cazul evaluării orale când, dacă elevul răspunde după un coleg foarte pregătit în acel moment, se poate confrunta cu o eroare de evaluare din partea profesorului, de multe ori comisă involuntar de către acesta.
Având în vedere că profesorii se află în perioada de abordare a unor metode și tehnici noi de control și evaluare, destul de dificil de aplicat pentru unii dintre ei, este necesară o reinițiere psihopedagogică a cadrelor didactice și a managerilor din instituțiile de învățământ în vederea optimizării raporturilor dintre cele trei laturi ale procesului instructiv-educativ: predare-învațare-evaluare și multiplicarea și diversificarea activităților de perfecționare în acest domeniu, nu numai în cadrul larg al cercurilor pedagogice. O soluție viabilă pentru îmbunătățirea actului evaluativ este și posibilitatea de a lua exemplul de bune practici în acest domeniu din celelalte sistemele europene de învățământ .
Consider necesară o viziune nouă asupra EVALUĂRII progresului elevilor realizabilă prin stabilirea unor itemi de evaluare, elaborați în raport cu obiectivele comportamentale, facilitând profesorului crearea unei imagini mai relevante a progresului elevilor și posibilitatea de reglare a procesului de predare-învațare, precum și de diferențiere a instruirii.
Se impune, de asemenea, reconsiderarea și reconstrucția sistemului de referință la nivelul mentalității, atitudinal și relațional atât al profesorilor cât și a elevilor în vederea dezvoltării la elevi a capacității
de a evalua și a se evalua în contexte diferite atât pe parcurs cât și la finalul perioadei de studiu, permițând astfel dezvoltarea unei personalităti autonome, armonioase, capabile de performanță și succes.
2.2 STUDIU GEOGRAFIC CU ELEVII ASUPRA DEGRADARII MEDIULUI INCONJURATOR IN ORASUL COPSA MICA
Planificarea activitatii
Desfasurarea activitatii
Realizarea materialelor
Prezentarea rezultatelor obtinute
Evaluarea proiectului
Pentru sensibilizarea elevilor în ceea ce privește mediul înconjurător și pentru a înțelege mai bine unele fenomene și procese ale mediului înconjurător am realizat doua proiecte
2.2.1 Tinerii ecologisti
PROIECT
Titlul proiectului: Tinerii ecologisti
Membrii
Onetiu Aurelian, elev, clasa a IX-a
Deac Madalina, elev, clasa a IX-a
Boldea Iulian, elev, clasa a IX-a
Popa M,arcela,elev clasa IX
Sima Codruta, profesor coordonator
Beneficiari:
direcți: elevii și cadrele didactice din cadrul Grupului Școar – indirecți: familiile elevilor, comunitatea
Cuprins:
Diagrama Gantt
Descrierea proiectului și a activităților
Perioada
Rezumat
Justificare
Scop. Obiective
Activitatile
Activitate de formare – Prietenii pamantului – Ecologizarea curtii scolii
Activitate practiva
– Activitate de achizitionare
– Activitate de amenajare a unei zone din curtea scolii
Indicatorii de Verificare a Obiectivelor
Rezultate
Monitorizare
Buget
Promovare
Evaluare
Tabelul nr21 Diagrama Gannt -Tinerii ecologisti
Descrierea proiectului și a activităților
De –lungul anilor, oamenii au exploatat planeta, fără să ia în calcul riscurile la care vor supune generațiile viitoare. Au poluat apa, aerul, au dus la dispariția numeroaselor specii de specii și animale. Astăzi se știe că acest comportament este periculos pentru supraviețuirea omului pe pământ, fiind necesară o schimbare în conștiința noastră , a tuturor. Se vorbește, astfel, de o responsabilizare a individului care trebuie să-și satisfacă nevoile, fără să pericliteze viața generațiilor viitoare, ținând cont de o serie de principii, precum: prevenirea riscurilor , buna gestionare a resurselor, responsabilizarea omului, solidaritatea și participarea oamenilor în vederea păstrării unui mediu sănătos.
Realitățile demonstrează că „analfabetismul ecologic” conduce la ignorarea problemelor deosebit de complexe ale protecției mediului sau chiar la manifestarea unui comportament ostil, iresponsabil față de mediu, cu efecte din ce în ce mai grave asupra stării acestuia. Mai mult, se admite că marile probleme cu care se confruntă națiunile în materie de mediu sunt provocate nu numai de proasta gestiune a ecosistemelor și resurselor naturale, ci și de acțiunea desfășurată pe baza unor decizii eronate adoptate la nivel local, regional sau internațional, de aplicare necorespunzătoare a regulamentelor și instrucțiunilor existente, care la rândul lor se datorează ignoranței sau lipsei de informații exacte, lipsei unei educații solide și a formării adecvate.
Atitudinea elevului față de natură se formează și se afirmă în strânsă legătură cu cunoștințele ecologice teoretice pe care acesta le posedă, cu convingerile, semnificația morală și estetică, dar și cu activitatea practică în raport cu mediul.
Educația pentru mediu este un proces ce necesită timp pentru dezvoltarea atitudinilor, priceperilor și deprinderilor care să creeze un comportament ecologic al cetățenilor, deoarece populația nu poate să-și dezvolte un comportament adecvat atâta vreme cât nu înțelege problemele de mediu prin prisma conștientizării efectelor ulterioare ale acțiunilor lor.
Educația ecologică presupune o formare pertinentă, dar și o conștientizare a indivizilor de toate vârstele, la toate nivelurile, în cadrul școlar și extrașcolar, față de starea mediului și problemele sale, astfel încât să creeze convingeri și atitudini comportamentale favorabile soluționării sau diminuării acestor probleme și evitării apariției altora noi.
Aceeași dorință de conștientizare și responsabilizare a elevului a stat la baza acestui proiect, normele de etică ecologică fiind implementate nu numai prin educația formală, informală, ci și nonformală, prin care elevul să fie implicat activ în actul decizional. Pentru decizii clare și transparente, elevii sunt puși să devină cetățeni
activi, să se implice în viața comunității, a școlii, în dezbateri vii , făcând legătura cu ceilalți, intrând în echipe și ajutând astfel la dezvoltarea culturii ecologice
II. PERIOADA
În perioada 21 martie- 15 aprilie 2013 în cadrul Grupului Școlar s-a desfășurat proiectul Tinerii ecologiști
III. REZUMAT
Proiectul de față, Tinerii ecologiști , are în vedere educarea și sensibilizarea elevilor față de problemele cu care se confruntă ecosistemul. Alături de această dimensiune educativă, proiectul se axează și pe dimensiunea participativă, propunându-și să formeze 4 promotori ai unui stil de viață ecologic, printr-o gamă variată de activități formale, informale și nonformale.
Proiectul constă în realizarea unor activități precum sesiuni informative privind protecția mediului prin schimbarea comportamentului, distribuirea de materiale informative și promoționale (pliante, broșuri), acțiuni de ecologizare a curții școlii, dar și amenajarea unei zone din cadrul curții școlii.
Prin acest proiect, TINERII ECOLOGIȘTI, se dorește prezentarea unui exemplu de bună practică la nivel local, contribuind la crearea unei culturi responsabile, proactive, participative, o cultură civică în beneficiul dezvoltării durabile a școlii.
IV. JUSTIFICARE
Proiectul s-a născut ca urmare a necesității responsabilizării și conștientizări elevilor față de problemele mediului, pornind de la cele mai banale acte pe care aceștia le fac zilnic, până la adoptarea unui stil de viață ecologic. Spiritul civic slab dezvoltat, dar și neimplicarea elevilor în deciziile cu privire la problemele promovate de mediu, atât în cadrul grupului școlar, cât și în cadrul comunității, au fost alte motive care au stat la baza implementării acestui proiect în școală.
Nu în ultimul rând, trebuie amintită și slaba colaborare a elevilor în cadrul comunității școlare, a lucrului în echipă , între aceștia și comunitatea locală, care au determinat apariția proiectului.
V. SCOP. OBIECTIVE
Proiectul desfășurat în cadrul Grupului Școlar își propune creșterea calității și eficienței educației prin dobândirea de competențe și abilități adecvate de valorizare personală , necesare inserției sociale, prin activități extracurriculare.
Obiectivele proiectului sunt: dezvoltarea deprinderilor elevilor de a păstra mediul curat , formarea deprinderilor elevilor de a practica activități ecologice, dezvoltarea disponibilităților și a responsabilităților elevilor pentru protejarea mediului înconjurător. Proiectul se adresează tuturor elevilor și cadrelor didactice din cadrul grupului școlar.
VI. ACTIVITĂȚI
ACTIVITATEA I – ACTIVITATE DE FORMARE
1. PRIETENII PĂMÂNTULUI
Tipul activității : seminar, expoziție
Data / perioada de desfășurare : 21-25 .03 2013
Locul de desfășurare: sala de clasă, holul școlii
Număr de participanți: 4 elevi
Responsabili: prof.Sima Codruta
Beneficiari: toți elevii și cadrele didactice din liceu
Mijloace: resurse umane – profesor formatori
resurse materiale –flipchart, consumabile, coli, hârtie, culori
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII
Activitatea își propune să informeze elevii întregii școli cu privire la importanța adoptării unui comportament civic, responsabil, ecologic, prin realizarea unei campanii de informare : FII ECO! SALVEAZĂ PLANETA!
Activitatea se concretizează prin realizarea și distribuirea broșurii cu tema GESTURI ECO LA MODĂ, / GESTUL TĂU CONTEAZĂ! prin care se dorește schimbarea comportamentelor elevilor.
Promovarea echipei de lucru se realizează prin panouri expuse în școală.
În cadrul trainingului de formare cu tema Prietenii pământului se au în vedere temele:
ORIENTARE PROFESIONALĂ
Cum ne pregătim pentru viitor?
Care sunt meseriile „verzi”?
ECOLOGIZARE
Fashion victim
Eco – consumul
Metodele folosite : brainstormingul, joc de rol, chestionare, dezbateri
Evaluare : materiale informative realizate de elevi,broșuri
Rezultate așteptate :
Creșterea responsabilizării elevilor față respectarea mediului
Dezvoltarea spiritului civic și a capacității de a lua decizii în cadrul școlii
Promovarea educației ecologice, parte a educației durabile
ACTIVITATEA I – ACTIVITATE DE FORMARE
2. SOS – MEDIUL ÎNCONJURĂTOR –Acțiune de ecologizare a curții școlii
Tipul activității : activitate practică
Data / perioada de desfășurare : 28.03-1.04 2013
Locul de desfășurare: curtea școlii
Număr de participanți: 54elevi
Responsabili: prof. Sima Codruta
Beneficiari: toți elevii și cadrele didactice din liceu
Mijloace: resurse umane – profesor formator
resurse materiale –salopetă, mănuși, mături
Activitatea cuprinde, după procurarea materialelor prestabilite a fi necesare procesului în sine, curățenia curții școlii și depozitarea corectă a deșeurilor colectate într-un spațiu stabilit.
În activitatea desfășurată, urmărim să îi facem pe colegii noștri să se gândească la protecția mediului înconjurător și inclusiv a vieții lor și că este nevoie de o dezvoltare și modernizare a societății noastre, parte integrată a Uniunii Europene. Acționăm cu seriozitate și folosim materiale ecologice: coșuri, pungi(pentru diferite tipuri de deșeuri : metale, material plastic, sticlă, hârtie, produse alimentare) , mănuși, soluții dezinfectante. Resturile colectate vor merge direct la firmele de reciclare , prin intermediul serviciului public de salubrizare , cu o economie substanțială de timp și bani.
Activitatea este popularizată la nivelul școlii prin afișe și pliante.
ACTIVITATEA II – ACTIVITATE PRACTICĂ
Împreună la cumpărături – achiziționarea plantelor și pomilor
Tipul activității : activitate practică
Data / perioada de desfășurare : 4-8.04 2013
Locul de desfășurare: piața orasului, supermarketuri
Număr de participanți: 4elevi
Responsabili: prof. Sima Codruta
Beneficiari: toți elevii și cadrele didactice din liceu
1)Studiul de piață preliminar și achiziționarea produselor.
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII
Am încercat să cautăm produse similare în diferite piețe ale orasului, produse care pot înlocui plantele la care ne-am gândit inițial, produse complementare (autohtone,importate). Am încercat sa ne creăm o bază detaliată despre furnizori, având în vedere prețurile practicate,oferta acestora.
În urma studiului, am cumpărat produsele din piațaorasului: panseluțe, garofițe de grădină, brăduți.
Plantele au fost alese în funcție de condițiile solului din curtea școlii și a luminozității suprafeței care urma să fie cultivată.
Astfel, am ales panseluțele pentru că solul este bun, iar ele au nevoie de o umezeală moderată, rezistă foarte bine la frig și la secetă, cres foarte bine și în semiumbră. Garofițele nu necesită cantități mari de apă, nu sunt plante pretențioase, nu se tem de frig.
Am ales de asemenea, un anumit tip de gazon, robust, adaptat spațiului curții școlii.
Aceleași considerente le-am avut și atunci când am achiziționat brăduții.
2) S-o facem verde! – acțiune de amenajare a unui spațiu din curtea școlii
Tipul activității : activitate practică
Data / perioada de desfășurare : 11-15.04 2013
Locul de desfășurare: curtea școlii
Număr de participanți: 4 elevi
Responsabili: prof. Sima Codruta
Beneficiari: toți elevii și cadrele didactice din liceu
Mijloace: resurse umane – profesor
Resurse materiale : flori, plante, pomi
DESCRIERE ACTIVITATII
Activitatea a început cu acțiuni de curățare a solului, săparea , greblarea, afânarea acestuia cât mai bine, continuând cu stropirea lui. Scopul acțiunii a fost dezvoltarea armonioasă a plantelor , acomodarea acestora cu noul mediu de viață.
Plantarea copacilor a început cu săparea gropilor la dimensiunea potrivită (a recipientului în care au fost achiziționați), descâlcirea rădăcinilor, mocirlirea pământului, așezarea copacului în groapă, umplerea gropii cu același pământ, presarea pământului în jurul rădăcinii, udarea copacului.
Garofițele de grădină- plantarea răsadurilor, aranjarea armonioasă a plantelor.
Panseluțele – plantarea răsadurilor.
Gazonarea terenului.
V. Indicatorii de Verificare a Obiectivelor
Indicatorii de Verificare a Obiectivelor reprezintă instrumente de măsură care fac posibilă cuantificarea, în termeni SMART, a nivelului atins de obiectivele propuse prin proiect ca urmare a implementării acestuia . Definirea și utilizarea IVO permit controlul viabilității obiectivelor și formează baza sistemului de monitorizare a proiectului. IVO trebuie să fie măsurabili. Sursele de Verificare sunt documente, rapoarte, sondaje , în general orice tip de surse oficiale, locale sau centrale, în care pot fi găsite informații necesare identificării IVO, fie directe, fie prelucrabile.
Definirea IVO, în termeni SMART, înseamnă că indicatorii trebuie să fie: S – Specifici – informații despre caracteristicile specifice unui anumit obiectiv; M – Măsurabili – aspecte cantitative și calitative ale unui obiectiv care pot fi măsurabile cu unitățile de măsură cunoscute; A – Accesibili – posibil de găsit la un cost acceptabil, pentru a fi folosit la verificarea stadiului atingerii unui obiectiv; R – Relevant – sunt semnificativi pentru obiectivul măsurat în contextul proiectului; T – încadrarea într-o perioadă de timp – interval de timp bine precizat, privind stadiul atingerii obiectivului pe care îl verifică.
Pentru verificarea Scopului proiectului, „obiectivul central” al proiectului , trebuie avut grijă ca IVO să încorporeze „beneficii durabile pentru grupul țintă și beneficiari”.
Odată cu identificarea și formularea indicatorilor, se specifică și sursele de verificare (SV). Acestea trebuie să cuprindă: forma în care trebuie căutată informația privitor la IVO (rapoarte de activitate, rapoarte financiare, rapoarte statistici, documente specifice) ;instituția care poate furniza informația privitor la IVO; periodicitatea cu care trebuie furnizată informația acolo unde este cazul.
Tabelul Nr 22 Indicatori de verificare a obiectivelor
VI. Rezultate
Cel mai important rezultat al implementării proiectului în școala noastră este dezvoltarea personală a elevilor, prin informarea, antrenarea, asistarea și monitorizarea achiziționării unor competențe de comunicare și manageriale.
În plin proces de evoluție a societății postmoderne, considerăm că elevii trebuie să fie formați astfel încât să poată să se adapteze cu ușurință schimbărilor rapide din societate, dând dovadă de flexibilitate.
Scopul ultim al implementării proiectului este creșterea eficienței educației pe diverse componente.
Creșterea calității relaționării la nivelul echipei
Împărtășirea experienței elevilor din cadrul proiectului celorlalți elevi ai școlii
Creșterea calității relației dintre elevi și profesori prin asumarea rolurilor specifice
Motivarea elevilor pentru dezvoltarea personală și a învățării pe tot parcursul vieții
Formarea competențelor manageriale
VII Monotirizare
Monitorizarea este o analiză periodică a resurselor, activităților și rezultatelor proiectului. Procesul de monitorizare se bazează pe un sistem coerent de culegere de informații (rapoarte, analize și indicatori).
Monitorizarea constituie un mecanism de analiza sistematică ce prezintă evaluarea analitică a implementării proiectului și constă în colectarea, analiza datelor, comunicarea și utilizarea informațiilor obținute despre progresul proiectului.
Pentru că monitorizarea are la bază colectarea informațiilor, se poate spune că este în esență o descriere a situației la un moment dat. În timpul implementării proiectului, monitorizarea asigură colectarea datelor ce vor genera informații despre stadiul îndeplinirii obiectivelor și deci constituie o sursă importantă de informații privind „lecțiile învățate” pentru perioada următoare a implementării proiectului precum și pentru alte proiecte sau politici în domeniu.
Instrumente de monitorizare
pregătirea calendarelor săptămânale cu toate evenimentele ( instruiri, vizite, etc.)
compararea programului prevăzut cu Planul proiectului
asigurarea respectării etapelor proiectului și a termenelor
pregătirea modelelor de raportare pentru toate activitățile (inclusiv instruire, conferințe, întâlniri, etc)
Ce este o sarcina
– Când a fost sarcina
– Cine este responsabil pentru acesta sarcina
– Câte resurse s-au utilizat
– Care a fost obiectivul sarcinii
– Descrierea detaliata a masurilor luate in timpul sarcinii
– Care a fost răspunsul părților interesate
– Evaluare de sarcina
– Recomandări pentru alte sarcini similare
– altele
– participarea la pregătirea rapoartelor manageriale
VIII. Buget pe activitati
Tabelul nr 23 Buget pe activitati
Tabelul Nr 24 Buget pe activitati
IX Promovare
Promovarea se realizează prin afișe, pliante, postere .
X Evaluare
Pentru evaluare s-a constituit un colectiv format din coordonatorul proiectului și 4 elevi.
Plecând de la: efectele proiectului asupra elevilor și asupra școlii; dovezile acestora ; rezultatele ce le preconizăm, am stabilit indicatorii de performanță pentru elevi.
Tabelul nr. 25 Indicatori de performanta
Raport final de evaluare
Indicatori
• S-a convenit în mod clar asupra unei proceduri de feedback.
• Evaluarea este un obiectiv clar al agendei întâlnirilor grupului
• Obiectivele partenerilor privitoare la proiect sunt clar definite și există o înțelegere cu privire la distribuirea sarcinilor privind evaluarea
Portofoliul – se realizează pe parcursul desfășurării proiectului.
Procedura de feedback – se realizează prin discuții în grup la fiecare întâlnire.
2.2.2 MINTE SANATOASA INTR-UN MEDIU CURAT
MINTE SANATOASA INTR-UN MEDIU CURAT
Pornind de la îndemnul ,,Minte sănătoasă într-un mediu curat “, anul acesta, din inițiativa cadrelor didactice și a primăriei, cu mijloace relativ reduse, s-au montat containere pentru strângerea deșeurilor și s-au realizat mici aranjamente florale (plantarea de petunii și gazanii în jardinierele din fața școlii).
Acest proiect intenționează să realizeze o grădină-parc printr-o serie de acțiuni ca: amenajarea unor alei, plantarea unui gard viu, montarea unor bănci de grădină, achiziționarea și plantarea unor butași de trandafiri și betonarea terenului de sport. Totodată dorim să promovăm această inițiativă în comunitatea noastră prin realizarea de pliante educative.
Credem că prin promovarea și susținerea educației față de mediu, prin amenajarea unei grădini-parc în curtea școlii noastre, vom oferi un loc ideal pentru relaxare și recreere pentru elevi, cadre didactice, părinți și vom trezi acel spirit de inițiativă și asumare a responsabilității tuturor față de spațiile, încă verzi, de lângă noi.
Deasemenea, prin montarea pubelelor pentru colectarea deșeurilor, putem încheia parteneriate cu instituțiile abilitate din municipiul Medias
Probleme identificare:
Împreună cu elevii și cadrele didactice implicate în derularea proiectului, am făcut o observare directă a terenului din curtea școlii, comparând situația existentă cu un spațiu amenajat corespunzător, pe care elevii noștri au avut posibilitatea să-l vadă la școlile din orașul Medias. În cadrul unor dezbateri pe ateliere de lucru s-au stabilit problemele cu care ne confruntăm la nivelul școlii noastre. Fiecare grupă și-a prezentat problema identificată, iar la final s-a alcătuit o listă de probleme luând în considerare importanța, frecvența problemei și
ansele de rezolvare. Cea mai importantă problemă a școlii o constituie la ora actuală lipsa spațiilor verzi și betonarea terenului de sport.
Persoanele afectate de problema:
– 579 elevi si prescolari ai scolii;
– 35 cadre didactice și 6 cadre nedidactice;
Scopul proiectului:
Conștientizarea de către elevi a efectelor negative , determinate de degradarea mediului înconjurător prin intermediul activităților educative – extrașcolare.
Obiectivele proiectului:
Obiectivul general: amenajarea curtii școlii și reabilitarea spațiului verde din curtea școlii prin amenajarea unei grădini-parc, cu implicarea elevilor, a părinților, a cadrelor didactice în vederea conștientizării importanței educației pentru sănătate și a educației ecologice, un pas de responsabilizare și inițiativă pentru îmbunătățirea calității mediului din școala noastră.
Obiective specifice:
– curățarea plantelor existente în mini – grădinița amenajată în anii trecuți de elevi și cadre didactice, fertilizarea solului, gazonarea a 350mp, plantarea unui gard vegetal, confecționarea și montarea unor bănci de grădină si turnarea a trei alei din beton;
– conștientizarea și asumarea responsabilității protejării mediului de către elevi și încurajarea lor în găsirea de soluții pentru rezolvarea problemelor legate de mediul local ca o metodă de terapie ocupațională;
instalarea unor europubele în vederea colectării selective a materialelor reciclabile de către elevi
Partenerii proiectului:
Asociatia Parintilor din Scoala CopsaMica si
Primaria Copsa Mica
Pasii prevazuti in desfasurarea proiectului:
– identificarea problemei și găsirea de soluții;
– întocmirea schiței tehnice a viitoarei grădini-parc în urma studiului realizat la fața locului;
– mediatizarea proiectului în rândul elevilor, părinților, cadrelor didactice, instituțiilor locale și al sponsorilor prin intermediul presei locale;
– încheierea unor parteneriate cu Primăria și Asociația Părinților
– identificarea eventualelor surse de sponsorizare și încheiere de contracte de sponsorizare;
– stabilirea unui calendar de lucru privind etapele desfășurării proiectului;
– implicarea elevilor, a părinților, a consiliului local și a sponsorilor pentru a se integra pozitiv în derularea proiectului.
– amenajarea a trei alei betonate (315mp), gazonarea a 350mp, plantarea gardului vegetal și a butașilor de trandafiri precum și montarea a zece bănci de grădină.
Rezultatele asteptate de la acest proiect:
– amenajarea unei grădini-parc în jurul școlii;
– betonarea terenului de sport;
– creșterea nivelului de informare a elevilor și partenerilor comunității cu privire la protejarea mediului și necesitatea adoptării unui comportament ecologic în raport cu acesta;
– implicarea elevilor în viața școlii, a comunității și a societății;
– dezvoltarea competențelor de comunicare, de muncă în echipă, de rezolvare a situațiilor problemă, de investigare, de valorificare interdisciplinară a informațiilor necesare pentru a acționa, în grup sau individual, în vederea soluționării problemelor de mediu.
Impactul asteptat in comunitate:
Pe termen scurt și mediu:
a) Responsabilizarea elevilor, a personalului didactic și auxiliar, a părinților și a întregii comunități locale față de îmbunătățirea calității mediului în care învață și trăiesc, implicit a calității vieții comunității locale.
b) Mobilizarea și implicarea părților, a Primăriei din localitate în amenajarea a 3 alei încadrate de spații verzi pe o suprafață de 700 mp.
Pe termen lung:
a) Betonarea terenului de sport;
b) Creșterea gradului de implicare a părinților și a autorităților locale în susținerea demersului educativ și educarea acestora, la rândul lor, chiar prin intermediul copiilor.
c) Încheierea parteneriatelor cu instituțiile și organizațiile din localitate și chiar din alte localități.
Evaluare:
Cu ajutorul fondurilor bănești de la Primărie, Asociația Părinților și sponsori și am reușit să curățam plante existente în mini – grădinița amenajată în anii trecuți de elevi și cadre didactice,am realizat decopertarea suprafeței pentru grădina – parc și inceperea betonării aleilor, am demarat demersurile în vederea confecționării și montării băncilor de grădină.
Urmează să plantăm gardul viu și butașii de trandafiri, să instalăm europubele, în vederea colectării selective a materialelor reciclabile de către elevi și să betonăm terenul de sport, în cazul câștigării proiectului.
Fig. nr 23 Copiii la plantat de plante
Fig. nr 24 Copiii la plantat de plante
CONCLUZII
Este evident că renumele orașului Copșa Mică nu este unul prea „ verde „, dar tocmai acest peisaj industrial a facut din orașul de pe valea Târnavei Mari să fie în centrul atenției din păcate în mod negativ în majoritatea rândurilor. Orașul Copșa Mică nu este nici pe departe un centru turistic deși există 2-3 monumente care pot atrage turiști, este drept de o mică importanță turistică, dar în ultimul timp se observă un fenomen tipic pentru fostele centre urnabe care și-au pierdut uriașele platforme industriale, natura începe să revină timid, culmile sunt mai verzi, iar pajistile și pădurile au început să ocupe anumite perimetre. În lipsa emisiilor de noxe, aerul a devenit mai respirabil, iar rata de îmbolnăviri generate de aceste gaze toxice a scăzut destul de mult.
Școala românească nu a avut dintotdeauna o viața ușoară, perioadele de înflorire au fost însoțite de numeroase momente de cumpănă în special în perioada războaielor, în rest reformele unor personalități ale culturii române a determinat ca școala românească să devină treptat una competitivă și eficientă. Cu momente de cotitură în perioada primului și celui de-al doilea război mondial, această instituție a produs reale valori umane care în timp au dus la propășirea și afirmarea poporului român pe plan internațional. Perioada comunistă se remarcă prin disciplină și cercetare științifică chiar dacă a fost puternic marcată de spiritul comunist care a imprimat școlii caracterul sovietic . După anul 1990 însă libertățile asumate nu au dus din păcate la o reformă eficientă în școlile dion România, subfinanțarea , profesorii demotivații de salarii foarte mici și disciplina precară au dus la decăderea școlii ca instituție. Geografia ca știință trebuie predată cu metodele moderne grafice, informatice, de ultimă oră fară a neglija evident și cărțile mai vechi care sunt în multe cazuri mult mai bine documentate și utile. Utilizarea metodelor participativ-active este extrem de importantă pentru ca geografia să devină o disciplină modernă iar tradiționalismul trebuie limitat la valorile la care acesta poate să fie un adjuvant al metodelor moderne de predare. Cu atâtea resurse moderne de predare, sisteme AEL, tabla interactivă, materiale 3D, profesorul la rândul lui trebuie să-și modeleze stilul de predare conform noilor cerințe.
Evaluarea, eterna problemă trebuie să fie făcută în mod profesionist cu putință, utilizând itemi diferiți și foarte fideli, utilizarea tuturor tipurilor de evaluare este impeios necesară pentru determinare eventualului progres școlar.
BIBLIOGRAFIE
Adăniloaie N. Istoria învățământului primar între 1859-1918, București 1998
Ciulache S. Climatologie și meteorologie, Edit.Universitară, București
Cucos C, Pedagogie, Iasi, Polirom, 1996
Erdeli G, Cucu V. România. Populație.Așezări umane.Economie, Edit.Transversal, București 2007
Gudin C. Evoluția învățământului în principatele române în sec. XIX, Univ Buc.Fac. de Istorie, București 2008
Gâștescu P. Fluviile Terrei, Edit.CD Press, București, 2010
Neacsu, I., Stoica, A. (coord.), Ghid general de evaluare si examinare, Editura Aramis, Bucuresti, 1996
Meyer, G., De ce si cum evaluam, trad., Iasi, Editura Polirom, 2000
Nicola, I., Tratat de pedagogie scolarã, Editura Aramis, 2002
Ielenicz M, Pătru I, România-geografie fizică,partea II, Edit.Univ.Buc. 2005
Ielenicz M. Săndulache România.Dealuri și podișuri, Edit.Univ.Buc.2008
Ielenicz M. România.Geografie fizică,vol.II,Edit.Univ.Buc.2007
Ilinca N. Didactica Geografiei, Editura didactică și pedagogica, București, 2006
Isar N. Gudin C. Din istoria politicii școlare românești 1864-1899, București 2004
Popescu Teiușan Ilie, Despre primele manuale școlare cu conținut științific din România, Revista de pedagogie IV 1995 nr 4
Popescu Teiușan I. Contribuții la studiul legislației școlare românești. Legea instrucțiunii publice din 1864, București 1963
Potolea, D., Neacçu, I., Radu, I. T., Reforma evaluårii în învåtåmânt. Conceptii si strategii, Ministerul Învåtåmântului, Consiliul National de Evaluare si Examinare, Bucuresti, 1996
Pătru I.Zaharia L Oprea R Geografie fizică a României, Edit Univ. Buc.2006
Påun, E., Potolea, D. (coord.), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002
Pârnuța Gh. Istoria învățământului și culturii din București de la începuturi și până în anul 1864, București 1997
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didacticå si Pedagogicå, Bucuresti, 2000
Rășcanu Gh. Istoricul învățământului particular în România din timpurile vechi și până în zilele nostre, București 1906
Stoica D., Boșe L. Metodica predării geografiei, Edit.didactică și pedagogică, București 1974
Stoica, Adrian, Evaluarea curenta si examenele – Ghid pentru porofesori, Ed. ProGnosis, Bucuresti, 2001
Atlasul geologic al României
Planul de Urbanism Genaral al orașului Copșa Mică
Primăria Copșa Mică
Institutul Național de Statistică
***„The Romanian Educational Policy in Transition”. UNESCO. 2008-08-31
*** Lege nr.84 din 24 iulie 1995 – Legea învățământului
*** Legea Învățământului Superior www.edu.ro
*** Curs de pedagogie Conf. univ. dr. Adriana Nicu
Lucrare de doctorat Univ Buc, Fac de Geografie, Prof Dumitru Voicu, Potențialul turistic al dealurilor dintre Mureș și Târnave 2011
harti.ro
copsamica.ro
copsamicaonline.ro
wikimapia
google earth
ANEXA 1
HARTA ORAȘULUI COPȘA MICĂ
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Geografic al Orasului Copsa Mica (ID: 147593)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.