Studiu Geografic al Localitatii Talmaciu
LUCRARE DE LICENȚĂ
STUDIU GEOGRAFIC AL LOCALITĂȚII TĂLMACIU
CUPRINS
Introducere 4
AȘEZARE GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII TĂLMACIU
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful localității
Clima localității
Rețeaua hidrografică
Solul și caracetisticile biogeografice
Ariile protejate din localitate și din vecinătatea acesteia
POTENȚIALUL DEMOGRAFIC ȘI DE HABITAT
Apariția localității și dezvoltarea acesteia de-a lungul timpului
Dinamica populației localității
Evoluția numerică a populației
Structura populației
ELEMENTE CULTURALE ȘI ETNOGRAFICE
Învățământul
Elemente de etnografie și folclor
Cultura
Monumente istorice și muzee
Așezăminte de cult
Asistență medicală
CADRUL ECONOMIC
4.1. Utilizarea terenurilor în localitatea Tălmaciu
4.2. Agricultura
4.3. Industria
4.4. Valorificarea durabilă a potențialului turistic
4.5. Transporturile
5. ANALIZA SWOT A LOCALITĂȚII
6. PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII ECONOMICO-SOCIALE
CONCLUZII
BIBLIOGRA
Introducere
Lucrarea prezentă este intitulată ,,Studiu geografic al localității Tălmaciu” fiind structurată pe VI capitole, prin care m-am străduit să conturez aproximativ fiecare ipostază istorică pe care a traversat-o localitatea de la înființare și până în ziua de azi, aspecte fizico-geografice, economice, demografice și culturale.
Scopul lucrării este de reconstrucție a înfățișării de ansamblu a localității Tălmaciu privind populația și așezările din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, prin accentuarea transformărilor declanșate în domeniul acestor structuri, cu funcție de diagnoză și prognoză geodemografică.
Mi-am ales această lucrarea de licență, deoarece am avut prilejul să petrec o vacanță de iarnă în orașul Tălmaciu și am fost impresionată de locurile și de tradițiile, înca vii, din acea zona cu un peisaj montan extraordinar. Am fost plăcut surprinsă de naturalețea, simplitatea și ospitalitatea localnicilor, care mi-au dat ocazia să retrăiesc momentele din copilarie când mergeam cu colindul, în care am apreciat faptul că indiferent de vârstă oamenii participau la acest obicei precum și de prezența în număr mare la slujbele bisericești, denotând credința locuitorilor pe aceste meleaguri.
Obiectivele lucrării se referă la descrierea cadrului fizico-geografic și a importanței sale privind populația și așezările din localitate, la recunoașterea condițiilor care au stârnit modificări calitative și cantitative în dezvoltarea și structura populației și așezărilor, cât și viziunea de dezvoltare a acestora. Lucrarea își propune să înglobeze și să împlinească funcționalitatea sistemică a localității Tălmaciu si astfel au fost redactate lucrări de analiză la nivelul localității prin studii geologice, geomorfologice, climatice, hidrologice, biogeografice și social-economice.
În aceste capitole, stilurile analizei științifice accentuează însușirea plurivalentă al acesteia, plecând de la cele empirice simple, prin existența arheologică, la acelea experimentale de măsurare, apreciere, analiză matematică, la metode de statistică, de cercetare a semnificațiilor si fenomenologiei. Rezumatul capitolului denotă sensul științific al lucrării ca fiind unul abstract, de documentare în sine, dar și un sens eficace, de diagnoză, de necesitate și aplicabilitate dar și de previziune în accepția constituirii unor date statistico-demografice. Aceste modificări au fost examinate în cadrul recensămintelor locuitorilor, iar relațiile prezente între populații au confirmat unitatea trandisciplinară dintre geografia umană, calculul matematic, statistică și prognoza demografică. Localitatea se definește prin numeroase însușiri proprii care îi evidențiază o anume personalitate geografică. Acest studiu contribuie la înțelegerea factorilor naturali în condiționarea atribuțiilor lor în evoluția economică, la cunoașterea capacității umane în vederea emiterii unor previziuni și estimări viitoare. Fondul acestei lucrări este rezultatul rezumatului unor date din domeniul geografiei, prin variate surse dar și a examinării terenului în acest scop. Densitatea științifică a acestui studiu este ajutată de tabele, reprezentări grafice și fotografii, fie prelucrate, fie realizate de mine sau preluate de pe anumite site-uri, în acest spațiu al Mărginimii Sibiului, în localitatea Tălmaciu din județul Sibiu.
În capitolul I este prezentată așezarea geografică a localității Tălmaciu în Depresiunea Sibiului, din care se pot remarca repercursiunile care se reflectă asupra cadrului natural, locuitorilor și așezărilor umane precum și asupra activităților economice. Prin poziția geografică nu trebuie perceput numai sensul de coordonate matematice, ci și așezarea principală sau marginală în concordanță cu principalele orașe demografice, economice, căi de legătură, orașe culturale.
Capitolul al II-lea intitulat Cadrul fizico-geografic al localității Tălmaciu este înfățișat prin varietate, echilibru și principalele trăsături ale acestuia, interdependența componentelor naturale, derivând calitatea sistemică a acestora la nivel regional dar și al înglobării lor în ansamblul teritorial național.
În subcapitolul I, Relieful localității, sunt prezentate transformările paleogeografice ale Depresiunii Sibiului, pe care este localizată și localitatea studiată, expunând procesele tectono-erozive și modul prin care Carpații au trecut prin unele faze mai importante, de la faza de conturare în orogeneza austrică la cea laramică, precum și cele trei cicluri de evoluție ale depresiunii și anume; pretortonian, tortonian-pliocen și postpliocen.
În subcapitolul al II – lea mă voi raporta la descrierea climei din Depresiunea Sibiului, mai cu seamă din localitatea Tălmaciu, încercând să reliefez factorii principali asupra distribuției maselor de aer, valorile temperaturilor și precipitațiilor din regiune, dar și încadrarea localității într-un topoclimat al părții înalte a piemontului prin diferite caracteristici care îl deosebește de celelalte topoclimate ale Depresiunii Sibiului. Rețeaua hidrografică, caracteristicile biogeografice, solurile și ariile protejate din localitate și din vecinătatea acesteia sunt configurate ca o prezentare pe subcapitole, ajutând la reliefarea și reprezentarea cadrului natural al localității.
Capitolul al III-lea intitulat Potențialul demografic și de habitat reprezintă substanța principală a lucrării în care potențialul uman este una din resursele principale ale dezvoltării localității încă din cele mai vechi timpuri, observând totodată modificările care au avut loc odată cu intrările și ieșirile din sistem a populației datorită condițiilor economice, politice și istorice din localitatea studiată. Atât evoluția demografică cât și celelalte tipuri de structuri reprezentate în lucrare prin metoda grafică, cu ajutorul datelor prelucrate, furnizate de Direcția de Statistică Sibiu, duc la o evidențiere a potențialului demografic al localității, iar prin componenta antropică, un element important în evoluția populației și a localității, prin particularitățile specifice poporului s-a analizat și determinat modul de viață, felul în care omul a participat la transformarea mediului, dar și modul în care și-a construit așezările în funcție de condițiile naturale, obiceiuri și tradiții.
Studierea geografică a unei regiuni implică, legături de interdisciplinaritate între diverse ramuri ale disciplinelor, un tratat multidisciplinar exigent reflectând un factor fundamental privind semnificația geografiei ca disciplină de graniță între sectorul uman și real.
Analiza unei localități din punct de vedere geografic, sub variate înfățișări ale convențiilor acestei discipline cu evoluția populației, cadrul natural, istoria așezării localității, industria, agricultura,etc., pretinde coordonarea unor referințe de pluralitate și diversitate aparte, debutând cu datele geologice, topografice și geomorfologice, ajungând până la acele date privitoare la populație, ocupațiile locuitorilor, etnografie și folclor.
Capitolul IV al lucrării este reprezentat de cadrul economic, prin modul de utilizare al terenurilor, sectorul primar al economiei- agricultura prin analiza suprafețelor cultivate cu principalele culturi ale localității și producția acestora, industria, în care am enumerat câteva societăți comerciale cu diferite specializări, și infrastructura de transport ca factor al competivității economice.
Strategia de dezvoltare economico-socială a localității Tălmaciu prezentată în capitolul VI al lucrării, se bazează pe concluziile autoobservării consacrate circumstanței prezente și dereglărilor, iar Analiza SWOT realizată în capitolul V al studiului localității cu ajutorul căreia am stabilit potențialul de dezvoltare al localității, prin realizarea unor puncte forte și a unor oportunități, prin diferite valorificări ale potențialului localității, precum și zonele problemă, prin care se constituie punctele slabe și amenințările cu care se confruntă localitatea.
Astfel, redactarea strategiei nu poate fi îndeplinită fără o adaptare a acesteia în postură națională și regională, încadrând localitatea în structurile teritoriale din județul Sibiu și regiunea Centru. Si astfel, ea îndeplinește o normă esențială în programarea și amenajarea teritorială, cât și al intercondiționării dintre ansamblul studiat cu cele alăturate, atât pe verticală cu structurile superioare cât și pe orizontală cu structurile de același grad.
Organizarea rațională a strategiei va include materiale strategice esențiale, sensuri de dezvoltare și soluții eficace de soluționare a dereglărilor precum și îmbunătățirea structurii teritoriale a localității Tălmaciu.
Aș dori să mulțumesc pe această cale, în special Domnului Profesor Emil Marinescu, Lector Universitar la Catedra de Geografie din Craiova, pentru susținerea și îndrumările aduse asupra acestei lucrări, dar și celorlalte cadre didactice care au contribuit la orientarea și pregătirea mea pe parcursul celor 3 ani de facultate, și nu în ultimul rând persoanelor care m-au ajutat și susținut în culegerea unor materiale sau mi-au ușurat accesul către aceastea.
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII TĂLMACIU
Pământul românesc formează o unitate în diversitate conform părintelui geografiei moderne, Simion Mehedinți, iar „ problema unității implică și o mitologie de ordin geografic, (…) o predestinare geografică, un spațiu bine definit, jalonat de frontiere evidente (…).” (Boia,1997, p.148)
Așezată în Mărginimea Sibiului, una din zonele etnografice reprezentative ale Transilvaniei, în partea de sud-vest a județului Sibiu, acolo unde tradițiile, cultura și arhitectura se îmbină cu cadrul natural, fiind desprins parcă dintr-o poveste, ocupă arealul sub-carpatic între Olt și Sebeș, limitată în partea nordică de linia ferată Tălmaciu-Vîntu de Jos și Valea râului Săliște iar în sud de Valea Sadului, constituită din 18 localități, în care populația, așezările dar și activitățile desfășurate păstrează o relație tradițional românească.
Fig:1.1. Localitățile învecinate orașului Tălmaciului
Sursa: prelucrare după, http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam-talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
Localitățile care intră în componența Mărginimii Sibiului reprezentate în Fig.1.1. sunt Sadu, Râul Sadului, Gura Râului, Orlat, Valea Săliște, Gales, Rod, Rășinari, Tilișca, Poplaca, Poiana Sibiului, Jina, Fântânele, Sibiel, Boița, Tălmăcel și localitatea studiată, Tălmaciu.
Teritoriul administrativ al localității este secționat în două zone, una pe malul drep al râului Olt având în componență localitățile Tălmaciu, Tălmăcel și Tălmaciu II, iar cealaltă zonă cuprinde arealul montan al Munților Lotrului.
Localitatea Tălmaciu este situată în partea de sud-est a Depresiunii Sibiului la poalele Munților Lotrului, pe malul drept al râului Cibin în cursul inferior, terasa fiind fragmentată de afluenții acestuia Sadu și Tălmăcuțul, acolo unde apele se întâlnesc ducându-și cursul spre Olt. Suprafața lorelucrare după, http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam-talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
Localitățile care intră în componența Mărginimii Sibiului reprezentate în Fig.1.1. sunt Sadu, Râul Sadului, Gura Râului, Orlat, Valea Săliște, Gales, Rod, Rășinari, Tilișca, Poplaca, Poiana Sibiului, Jina, Fântânele, Sibiel, Boița, Tălmăcel și localitatea studiată, Tălmaciu.
Teritoriul administrativ al localității este secționat în două zone, una pe malul drep al râului Olt având în componență localitățile Tălmaciu, Tălmăcel și Tălmaciu II, iar cealaltă zonă cuprinde arealul montan al Munților Lotrului.
Localitatea Tălmaciu este situată în partea de sud-est a Depresiunii Sibiului la poalele Munților Lotrului, pe malul drept al râului Cibin în cursul inferior, terasa fiind fragmentată de afluenții acestuia Sadu și Tălmăcuțul, acolo unde apele se întâlnesc ducându-și cursul spre Olt. Suprafața localității este de 18.515 ha, cu o populație alcătuită din 6905 locuitori la recensământul din anul 2011. Tălmaciu II este așezat în nordul orașului Tălmaciu la 2 km de acesta, de-a lungul șoselei Naționale DN7, unde se află o unitate industrială și un areal de servicii. Satul Tălmăcel este așezat pe Valea Tălmăcelului, situat la 3 km de oraș într-o zonă montană cu un specific tradițional românesc.
Din punct de vedere geografic, localitatea Tălmaciu este situată la 28°41´-24°55´ longitudine estică și 45°30´-46°10´ latitudine nordică, la confluența râurilor Cibin și Sadu, afluenți ai Oltului. Din localitate se pot observa vârfurile cele mai înalte din țară ale Carpaților Meridionali și anume, Moldoveanu ( 2544 m) și Negoiu ( 2535 m) la poalele cărora Oltul iși face apariția, adunând toate pârâurile izvorâte din munți. Pe lângă vârfurile semețe, neclintite și pantele abrupte se remarcă alte trei forme de relief cu altitudini mult mai reduse cuprinse între 600-800 m, „La Ruine”, „Măgura” și „Dealul Ștefului”. Altitiudinea medie a localității este de 350 metri, forma de relief predominant întâlnită în localitate fiind muntele și dealul și mai puțin câmpia. Parcurgând șoseaua națională E-81, la intrare în Mărginimea Sibiului iși face apariția satul Boița, sat care aparținea administrativ teritorial de localitatea Tălmaciu, desprinzându-se în anul 2004 de aceasta după care preia titlul de comună. Pe partea stângă a șoselei naționale se poate observa satul Tălmăcel prin care trece pârâul cu același nume, vărsarea acestuia facându-se în râul Cibin. Teritoriul localității este mărginit la nord de unitatea geografică Depresiunea Sibiului, la nord-est de Podișul Hârtibaciului, la vest de Munții Cindrelului, la sud Defileul Oltului prin trecătoarea Turnu Roșu și la est Depresiunea Făgărașului.
Fig.1.2. Localizarea localității Tălmaciu în cadrul județului,
Sursa:prelucrare după, http://ro.wikipedia.org/wiki/Tălmaciu
Localitatea Tălmaciu se învecinează la sud cu Județul Vâlcea și comuna Boița, mergând spre sud-est se poate observa localitatea Turnu Roșu, granița fiind stabilită de Lunca Oltului, spre est localitatea Bradu, Racovița și Sebeșul de Jos, spre vest comuna Sadu, granița fiind delimitată de Pârâul Lupului, în sud-vest se întâlnește cu Munții Lotru, Cindrel iar în nord localitatea Veștem și Șelimbăr este delimitată de Tălmaciu prin Pășunea Balta Neagră- Pădurea Tălmaciu II- Râura.
2. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC AL LOCALITĂȚII TĂLMACIU
2.1 Relieful
În acest subcapitol sunt prezentate principalele caracteristici ale reliefului localității Tălmaciu precum și modul de formare al cadrului fizico-geografic prin interdependența elementelor naturale. Localitatea este situată în Depresiunea Sibiului, la contactul dintre depresiune și Carpații Meridionali, si astfel, ținând cont de așezare vom prezenta modul de formare al depresiunii pe care este așezată și localitatea.
Depresiunea Transilvaniei este caracterizată ca o omogenitate de relief tectonică, formată la sfărșitul epocii mezozoice, prăbușirea bazinului s-a inițiat în etapa laramică, aceste lucruri fiind demonstrate de transgresiunile paleogene, cu însușire lentă de subsidență confirmată de circumferința sedimentelor mio-pliocene, ducând la colmatarea bazinului, la început salmastru iar după cu ape dulci.
În evoluția paleogeografică a Depresiunii Sibiului sunt surprinse cele mai importante faze de evoluție prin care au trecut Carpații, astfel istoria lor începe cu orogeneza alpină care s-a desfășurat în mai multe faze și anume; faza Austrică (Apțian), urmată de faza Laramică (sfârșitul Senonianului), care a dus la conturarea munților în care s-au format pânzele de șariaj, în Carpații Meridionali formându-se Pânza Getică odată cu scufundarea Depresiunii Transilvaniei unde sunt reprezentate părțile marginale majore, delimitând astfel depresiunea de masivele montane. Ținând cont de evoluția lor morfologică, de mișcările epirogenetice care au dus la înălțarea treptată a edificiului montan putem menționa diferența de altitudine dintre munți și regiunile învecinate, masivele montane se conturează ca un areal expus eroziunii, pe când regiunile învecinate au constituit întinse areale de sedimentare lacustră, marină sau piemontană.
Cele mai recente date geologice au evidențiat anumite fundamente deformate în urma horsturilor și grabenelor, care au fost invadate de ape la începutul paleogenului. Evoluția paleogeografică și procesul în care depresiunea s-a conturat s-a desfășurat prin trei etape diferite: pretortoniană, tortonian-pliocenă și postpliocenă, aceasta din urmă fiind etapa de formare a reliefului actual al depresiunii. Despresiunea Sibiului se caracterizează prin asimetrie, cu creste abrupte, glacisuri, terase și piemonturi fiind o depresiune submontană, de contact, situată în sudul Transilvaniei. Relieful se caracterizează prin amplitudini de 220 de metri, asimetrie și un grad mare de fragmentare.
Reprezentat de o zonă de contact a depresiunii cu muntele, caracteristicile formelor de relief în localitate sunt dealurile și colinele datorită fragmentării unei suprafețe de podiș, cu un rol important în fizionomia reliefului dezvoltat pe roci consolidate, pe conglomerate, argile nisipoase, marne, pietrișuri și nisipuri
Fig.2.1. Munții Făgăraș văzuți din Tălmaciu
Sursa: http://www.panoramio.com/photo/18207535
Prin formele variate de relief, de terasă, montan, de dealuri submontane și plasarea depresiunii în nordul Munților Făgăraș și Lotrului, au influențat complexul geografic al cadrului natural predominând relieful de terasă, de versant și colinar, ultimul având o altitudine de 350-425 m în trepte cu orientare pe direcția nord-sud, corespunzând etapelor de evoluție a depresiunii. Prin modul de fragmentare și distribuție a formelor de relief precum și friabilitatea rocilor, se poate observa o reflectare mult mai variată a solurilor.
Fig.2.2. Harta Depresiunii Transilvaniei,
Sursa: http://www.geotutorials.ro/Atlas Geografic al Romaniei/Harta reliefului Depresiunea colineara a Transilvaniei.png
Depresiunea Transilvaniei reprezentată în Fig.2.2. a luat naștere prin scufundarea unei zone foarte extinse, situată între cele trei ramuri ale Munților Carpați cu un bazin de acumulare efectuat prin arcuire și prin cutări ale stratelor geologice. Situațiile în care s-a dezvoltat bazinul a provocat ivirea unor areale concentrice distincte. De la legătura cu ramura muntoasă și până la Valea Hârtibaciului se observă un areal al cutelor cu direcție est-vest.
Procesele geomorfologice din Depresiunea Sibiului sunt înfățișate de eroziunea rapidă stabilită de legătura dintre stratele tari și dure ale muntelui și cele moi ale Podișului Transilvaniei, derivând un coridor depresionar cu însușire subsecventă. Această expunere a reliefului din ziua de azi atestă o evoluție actuală, o înfățișare de platou puternic segmentată de culoare și văi, de interfluvii și înălțimi care se ridică de la vest la est.
Procesele opuse existente în areal, precum eroziunea torențială și alunecările de pantă, menționează două procese contrare, ascensiunea reliefului și aluvionarea luncilor prin care se remarcă mișcări de lăsare. Relieful depresiunii înfățișează un sinclinal larg care a fost rezultat prin afundarea progresivă a hidrografiei ca repercursiune a evoluției stiriene, accentuată de existența sedimentelor badeniene și panoniene care s-au întretăiat cu cristalinul Munților Cândrel, regăsindu-se între Tălmăcel și Tilișca un abrupt de 300-400 m.
2.2 Clima localității Tălmaciu
Clima predominantă în Depresiunea Sibiului, respectiv Mărginimea Sibiului precum și clima localității studiate se încadrează prin temperaturi și precipitații într-un climat temperat continental moderat în care influențele oceanice își fac simțită prezența.
Factorii geografici sunt cei care diferențiază anumite zone, astfel sursa care schimbă energia solară radiantă în căldură, care duce la o transformare a maselor de aer atunci când acestea se deplasează, este constituită de o suprafață terestră subiacentă. Relieful este factorul principal asupra distribuției maselor de aer datorită prezenței munților, altitudinii și orientării acestora față de pricipalele sisteme barice ducând la etajarea climatului prin dispunerea altitudinală a formelor de relief.
În zonele depresionare temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8- 9° C în timp ce în arealele montane coboară pe vârfurile cele mai înalte până la 2° C. În regiunea de deal și de podiș temperatura medie anuală scade sub 10 ° C.
Orientarea versanților față de direcția de deplasare a maselor de aer cu caracteristici termice diferite, precum și de umezeală sau față de Soare este reflectată în valorile medii anuale ale temperaturii aerului. De-a lungul anilor, temperatura aerului a prezentat variații neperiodice foarte mari datorită intensității și frecvenței advecției maselor de aer diferite.
La sfârșitul lunii noiembrie începutul lui decembrie, iarna își face apariția prin temperaturi extrem de scăzute, cu nopți geroase și o climă rece și uscată. Temperatura medie anuală în sezonul rece este de -4º C. Precipitațiile care cad sub formă de zăpadă sunt abundente ajungând să înregistreze un strat cu o grosime de 35 cm până la 50 cm.
În luna ianuarie temperatura aerului pune în evidență importanța arealului carpatic asupra cantității de căldură ducând la diferențieri în teritoriu. Specific depresiunilor în sezonul rece al anului sunt inversiunile de temperatură, cu o frecvență și o intensitate ridicată. Sezonul rece poate avea o intensitate mare până la sfârșitul lunii aprilie, ducând la o întârziere a culturilor agricole, a vegetației și semănatului culturilor de primăvară.
Datorită așezării la poalele munților, localitatea înfățișează și anumite procese meteorologice care constituie dificultăți pentru activitățile populației, precum bruma cu implicații primejdioase pentru legumicultură, care poate cădea mult mai devreme decât este normal, așa cum s-a întâmplat în anumiți ani când și-a făcut apariția mult mai devreme, undeva pe la jumătatea lui septembrie de „Ziua Crucii”, fiind prezentă 30-40 zile pe an.
Față de numărul mare al zilelor cu brumă, chiciura și poleiul înregistrează un număr mult mai mic , respectiv 3-4 zile pentru polei și 10-20 pentru chiciură. Cât privește ceața, aceasta este mult mai prezentă iarna decât vara, scăzând în același timp cu altitudinea, remarcându-se adesea la confluențe și pe văile albiilor, cu o medie de 50- 60 de zile pe an. Valorile medii ale radiației solare sunt cuprinse între 110-115 kcal/cm²/an, cu o perioadă de strălucire a Soarelui de 1900-1940 ore/an.
Temperaturile cele mai ridicate din sezonul cald sunt înregistrate în lunile iulie și august, ajungând până la + 30° C cu dimineți și seri răcoroase. În luna iulie, în Depresiunea Transilvaniei valorile medii sunt uniforme, sub 20° C. În acest anotimp călduros își face apariția grindina, intensitatea fenomenului mărindu-se de la sud-vest spre nord-estul țării cu o durată de 15 minute, evidențiindu-se pe bucăți de teren lungi de peste 100 km și largi de peste 10 km.
Amplitudinea medie anuală, în depresiune se datorează unei frecvențe mari a maselor de aer maritim, ducând la un regim termic cu un caracter moderat, valorile amplitudinilor scăzând sub 23° C.
Temperatura solului deține un rol foarte important printre factorii genetici ai climei fiind considerat un component al suprafeței active. Particularitățile climei solului și aerului sunt date de anumite caracteristici fizico-chimice, de cantitatea de apă din sol, culoare, vegetație, stratul de zăpadă, altitudinea terenului, umezirea solului, orientarea versanților, formele de relief, activitățile antropice, reflectându-se în regimul termic al solului. Un rol deosebit îl deține energia primită de la Soare precum și transferul de căldură cu atmosfera.
Precipitațiile constituie un parametru fundamental al climei, depinzând de aceiași factori ca și temperatura, mișcarea generală a atmosferei cât și principalele însușiri ale reliefului, și astfel, aceste caracteristici duc la o creștere a volumului de precipitații în același timp cu altitudinea, prin urmare, localitatea înregistrează o cantitate medie anuală cuprinsă între 600-700 mm. Prin gradul ridicat de precipitații se înregistrează o creștere a nivelului unor pâraie cauzând anumite dezastre prin inundații, dezrădăcinări de copaci, poduri distruse, chiar și pierderi de vieți omenești. Uneori, în sezoanele de toamnă și primăvară au loc schimbări bruște de temperatură, de la o zi la alta, cu vânturi puternice, care bat dinspre Valea Sadului ( N-V) odată cu primele ninsori și dinspre Lotrioara (S-V) primăvara când temperaturile înregistrează o creștere iar numărul zilelor cu vânt puternic este foarte mare de peste 60 într-un an, ducând la topirea zăpezilor.nCaracteristicile climei se reflectă asupra sistemului agriculturii, determinând capacitatea de utilizare a acesteia, cât și asupra turismului, condiționând prezența unui număr de turiști în localitate.
Referitor la vânturile locale se remarcă prezența fohnului (denumit de localnici Vântu Mare, cunoscut ca fiind un vânt de tip catabatic, cald și uscat) pe versanții nordici ai Carpaților Meridionali, înregistrându-se în această zonă cu o direcție dominant sud-vestică, acest lucru se datorează deschiderii către Defileul Oltului. În cadrul vânturilor locale se remarcă și brizele în zonele montane, noaptea adie aceste vânturi de munte, iar ziua cele de vale.
„ Circulația locală a aerului, sesizabilă fiziologic vara, în condițiile sinoptice anticiclonice sau cu gradienți barici neînsemnați, se dezvoltă ca uramare a încălzirilor și răcirilor neuniforme, care creează contraste termobarice sensibile între diferite tipuri de suprafețe active din cuprinsul și vecinătatea regiunii.” (Ciulache, 1997, p.189)
Fig.2.3. Localitatea Tălmaciu văzută din Dealul Meteor
Sursa: http://www.panoramio.com/photo/35359239
Localitatea Tălmaciu se înscrie intr-un topoclimat al părții înalte a piemontului, între 550 și 600 m, cu anumite caracteristici deosebite care îl diferențiază de celelalte topoclimate ale Depresiunii Sibiului. Datorită altitudinii mari a reliefului, cât și apropierea de Munții Cibin, orientați pe direcția SE-NV, se produce o închidere a orizontului în orele după-amiezii, modificând durata strălucirii Soarelui precum și celelalte componente meteorologice esențiale.
Datorită altitudinii și împrejurimii Munților Cibinului, care forțează masele de aer, pe direcțiile NV-SE, N-S și NE-SV să alunece ascendent, se formează unele formațiuni noroase din care cad anual cantității de precipitații solide sau lichide, mult mai bogate ca în părțile centrale joase ale depresiunii, înregistrând în localitate o cantitate de 775,9 mm de precipitații.
2.3 Rețeaua hidrografică
În studierea teritorială, apa și necesitatea vitală a acesteia în viața omului, cât și a fizionomiei vieții se încadrează în acea categorie de bază a resurselor. Astfel prin alcătuirea și compoziția lor, resursele hidrografice, fie ele de suprafață sau subterane, se găsesc în strânsă interdependență cu factorii de mediu ai teritoriului, și astfel orice transformare a factorilor naturali precum și a îndeletnicirilor umane, se îndreaptă și spre metamorfozarea componentelor resurselor de apă.
Din punct de vedere hidrografic, localitatea Tălmaciu prin poziția geografică, însușirile climatice, dispunerea treptelor de relief din vecinătatea arcului carpatic, reprezintă un nod de convergență a celor mai importante cursuri de ape din Depresiunea Sibiului, care depind în întregime de bazinul râului Olt. Cel mai important curs de apă este reprezentat de râul Cibin, reprezentat pe harta României din (fig.2.4.) care traversează depresiunea de la vest la est și localitatea Tălmaciu de la nord la sud fiind un afluent de ordinul I al râului Olt, cu cei mai importanți afluenți de ordinul al II-lea, Hârtibaciul pe partea stângă a Cibinului și râul Sadu pe partea dreaptă.
Fig.2.4. Localizarea râurilor Cibin, Olt și Sadu pe harta României
Sursa: prelucrare după, http://ro.wikipedia.org/wiki/Râul_Cibin
Râul Cibin este un afluent important al râului Olt, izvorăște din masivul Parâng din Munții Cindrel, formându-se din Râul Mic și Râul Mare cu o lungime de 78 km, o suprafață bazinală de 2210 km² și o înălțime medie a bazinului de 710 m. Cibinul este secționat în mai multe zone, și anume o zonă a bazinului superior care include lacurile Iezerul Mare și Iezerul Mic, considerate ca fiind rezervații naturale, sectorul mijlociu care se răspândește de la Gura Râului și până la Sibiu, se remarcă printr-o vegetație de apă stătătoare , iar sectorul inferior se regăsește de la Sibiu până la scurgerea în râul Olt , dobândind pe întrega traiectorie afluenții Hârtibaciu și Sadu, doi afluenți foarte importanți pentru râul Cibin.
Râul Cibin traversează localitatea de la nord la sud, pe malul stâng al râului se găsește Dealul Piatra, iar albia râului dinspre oraș înregistreză adâncimi mari constituind un mal de aproximativ 10 m înălțime. Văile scurte care împart terasele și lunca Cibinului sunt proporționate și strâmte, cu fizionomia unor șanțuri în zidurile cărora apar la zi nisipuri și pietrișuri piemontane, dar și solurile petrificate ale luncii.
Lunca constituie treapta cea mai joasă a arealului, evoluând disproporționat de-a lungul cursurilor principale de apă, aceasta dezvoltându-se mai mult pe partea dreaptă ca urmare a alunecării râului către stânga
Fig.2.5. Râul Cibin la Tălmaciu
Sursa: http://www.panoramio.com/photo/37325332
Privitor la terase, acestea apar pe dreapta râului Cibin, existența lor sesizându-se cu simplitate între Sibiu și Tălmaciu, pe o distanță de 15 km. Se poate observa o treaptă a unei terase cu o altitudine de 3-5 m, cu o evoluție mai amănunțită în arealul haltei CFR Mohu, fiind vizibilă totodată și în zona dintre Sibiu și Turnișor. Săpată în pietrișurile piemonturilor râurilor Sadu și Cibin, a doua terasă a Cibinului constituie altitudini de 30-50 m, situată fiind la înălțimi ocupate între 425-475 m, cu o terasă mai mică la Sibiu, în care fruntea este intens estompată, și mult mai largă spre localitatea Tălmaciu, unde ajunge și la 2 kilometri.
Localitatea Tălmaciu este traversată și de râul Sadu care izvorăște din Munții Cindrel și Lotru, străbate localitatea de la est la vest și se reunește cu râul Cibin în secțiunea de aval a localității. Datorită existenței teraselor joase, râul îneacă în arealul străzii Arinilor terasa, iar datorită fertilității luncii râului, suprafața înregistreză o producție destul de mare privind agricultura, îngăduind totodată și ridicarea caselor de vacanță.
Pe teritoriul localității Tălmaciu sunt recunoscute unele unități geomorfologice, precum terasa inferioară-I- o bandă prelungită de 300-400 m altitudine, alcătuită din luncile râului Sadu-Canalul Morii, care a fost săpată de Sadu în aluviunile sale, albia sa alunecând constant spre sud.
Datorită așezării intr-o zonă joasă, în momentul în care în amonte precipitațiile sunt deosebit de bogate, terasa este inundată, îndeosebi în aval la intersecția cu râul Cibin cu 30-40 m și circumferința stației de purificare. În aceast areal sunt prezente anumite construcții ale localității fiind uneori foarte expuse, dintre care enumerăm, zona centrală de blocuri, Primăria, o fermă zootehnică, clădiri culturale, recepționarea de apă Romanofir și stația de purificare.
În nord și nord-estul localității se află terasa a II-a a între râurile Cibin și Sadu, cu fizionomie de platou extins cu o suprafață statornică și netedă și cu o diferență de înălțime a terasei între cele două râuri, 7-8 m față de râul Cibin și 4-5 m de Sadu, în care terasele I și II nu cunosc o mărginire precisă la confluența lor întrepătrându-se. Această terasă se extinde pe aproape jumătate din localitate în care se gasesc arealul nou și vechi al localității, uzina de cherestea Forestsib precum și gara CFR. În partea de sud și sud-vest a localității, se află terasa a III-a consacrată de localnici sub numele de Dealul Armenilor. Aceasta se arată ca o platformă suspendată la 20-25 m pe malul Sadului, iar prin procesul de eroziune de către râu în terasă, s-a format un zid de 25 m în care se pot observa stratificațiile terasei, cu un relief denivelat, cu procese de ravenare și ogașe. Datorită echilibrului terenului, alunecările de teren nu iși fac simțită prezența, terenul aplecându-se puțin către sud, fiind împărțită vest-est de pârâul Cărbunarilor. Pe suprafața acestei terase se găsește spitalul localității și rezervorul de alimentare cu apă. Râul Tălmăcel este de asemenea unul din râurile care traversează localitatea, constituit din trei afluenți, Tălmăcuț, Râul și Râușor, alcătuindu-se de sub culmile Munților Lotrului cu albii mici și înguste erodate în stâncă și Canalul Sadu, cunoscut de localnici sub denumirea de Canal al Morii.
Fig.2.6. Bazinul hidrografic al Defileului Oltu și Oltul în dreptul Turnului Roșu
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Olt_River
Cursurile de apă care traversează localitatea se îmbină și astfel ajung să extindă apele din râul Cibin, vărsându-se în Olt la Turnu Roșu.
Defileul Oltului se află în aval de zona Tălmaciului, acumulează apele râurilor din sudul Depresiunii Transilvaniei, iar din cauza pantelor foarte mici din Bazinul Transilvaniei, în care sunt înregistrate și apele din arealul localității, râurile efectuează mai multe sinuozități, colmatează albiile și astfel apele se revarsă peste lunci pe întinderi apreciabile.
Privind situația localității studiate, râul Olt îneacă lunca din partea de est iar râul Sadu lunca din partea vestică a localității. Pe lângă aceste situații se remarcă și unele revărsări sporadice care nu afectează într-o mare măsură suprafețele de teren, fiind iscate de apele canalului Sadu, în arealul uzinei Romanofir din partea nord-vestică a așezării.
Fig.2.7. Râurile Cibin și Olt la confluență Fig.2.8. Râul Olt în localitatea Tălmaciu
Sursa: http://www.panoramio.com/photo/29015054 /42126498
Față de apele Sadului care se răspândesc în teritoriu cu o viteză extrem de mare transportând numeroase aluviuni alcătuite din pietriș și bolovănișuri, cele ale râului Cibin se deplasează mult mai domol pe un areal mult mai limitat, adunând aluviuni mărunte și fine. Cu toate acestea în cele două situații inundațiile sunt de perioadă scurtă, tipice râurilor de munte, lipsind volumul și dezvoltarea acelor râuri din Podișul Transilvaniei.
Apele subterane sunt acele zone freatice care înfățișează o atenție aparte, întrucât reprezintă principalul izvor de alimentare cu apă în folosul comunității. Calitatea și cantitatea apelor aparține de treptele variate de „staționare” în litosferă, influențând nivelul de componență și filtrare a apei, fiind marcate de factorii mediului înconjurător. Astfel, privind calitatea apelor, în Depresiunea Sibiului se remarcă nouă foraje dintre care unul dintre ele localizat în cadrul localității Tălmaciu, acestea făcându-se pe structura unor analize a calității apei.
2.4. Solurile și caracteristicile biogeografice
„Solul, privit ca un sistem enciclopedic complex, constituie suportul natural al agriculturii și reprezintă un mediu în care se înregistrează cele mai importante procese fizice, chimice, și biologice care duc la transformarea materiei anorganice în materie organică, și de care depinde în ultimă instanță însușirea fundamentală, adică fertilitatea, care poate fi naturală sau dirijată (artificială).” (AUR, 2003, p. 25)
O creștere economică rentabilă se fundamentează pe criterii solide în ceea ce privește majoritatea elementelor naturale: apa, aerul, biodiversitatea, resursele subsolului și solul, fiecare componentă având o atribuție însemnată în viața contemporană. Apa, recunoscută ca fiind vitală existenței, necesară atât pentru om cât și pentru natură, marchează creșterea vegetației, solurilor, cât și păstrarea vieții animalelor, astfel ea contribuie la acțiunile exogene și transformarea reliefului. Aerul întâlnit în profunzime în scoarța pământească precum și în atmosferă jocă de asemenea un rol foarte important în existența vieții pe pământ. Pe lângă acești doi factori necesari vieții și activității umane se remarcă și solul, care joacă cel mai important rol în natură.
Solul este materialul moale și fragil care îmbracă într-o pătură subțire întreaga suprafață a scoarței terestre, depinzând de forma de relief asupra căreia se găsește. Se constituie la suprafața uscatului din orizontul superior al rocilor pe diferite componente de relief. Acest fenomen durează o perioadă mare de timp și consistă în interacțiunea unor factori ai pedogenezei ca, organismele vii, clima, roca-mamă, relief, vegetație, hidrologie și geologie.
Factorii indispensabili constituirii solurilor sunt:
alterările rocilor, care sunt supuse unor procese de dezagregare sfărâmițându-se în mici particule (praf, nisip), asistând astfel la crearea compoziției și configurației chimice a solului.
clima, determină formarea variatelor tipuri de soluri. Astfel, în arealele cu un surplus de precipitații și unde apele freatice se găsesc la adâncimi reduse, se formează soluri hidromorfe, pe când solurile dinamomorfe, sunt constituite pe sedimente contemporane și se formează în depresiuni, lunci și văile râurilor cu un proces de sedimentare continuu.
organismele vii ( microorganismele și vegetația), iar odată cu dispariția acestora din sol, resturile animale și cele vegetale sunt modificate în humus, prin care este asigurată fertilitatea solului;
timpul geologic, acesta alcătuindu-se într-o perioadă mai mare de timp;
În alcătuirea solurilor din Podișul Transilvaniei, o atribuție deosebită a avut-o diversitatea factorilor climatici, evoluția pe verticală a reliefului, gradul de umiditate și activitatea umană.
Toate aceste condiții au îngăduit particularizarea unei zone pedogeografice distincte, remarcându-se prin existența a 10 categorii de soluri la stadiul celei din anul 2003, înregistrându-se un număr foarte mare de soluri zonale ( molisoluri și soluri argiloiluviale), intrazonale ( hidromorfe și halomorfe), și solurile formate foarte puțin (aluviale și erodisoluri).
În localitatea studiată se regăsesc soluri argiloiluviale (preluvosoluri), care se disting prin particularizarea orizontului Bt datorită iluvierii argilei din stratele superioare cât și prin absența carbonaților. Aceste soluri au o productivitate foarte bună pentru fânețe, pășuni, pomicultură și cultura cerealelor. Acest tip de soluri solicită fertilizare, măsuri de combatere a abuzului de umezeală în depresiuni și amendamente cu calcar, fiind specifice suprafețelor din Depresiunea Sibiului, Podișului Hârtibaciului și Dealurile Feleac. Se constată o deosebire pe verticală a luvisolurilor albice la poala munților, versanților, unde se acumulează apele, de unde și însușirea de pseudogleizare pe care il au adesea acestea, brune luvice pe versnții mici și brune argiloiluviale pe cei mai mari, prin urmare, datorită așezării localității intr-o depresiune, la contactul cu partea muntoasă, se regăsesc soluri scheletice și soluri podzolice argiloiluviale pseudogleizate.
Ca efect al reliefului și componentelor pedo-climatice, vegetația se întâlnește pe o dispunere etajată, în care zonele montane sunt îmbrăcate în suprafețe de păduri de fag și de conifere, întâlnindu-se la altitudini mari suprafețe de pajiști alpine, precum și tufărișuri de ienupăr, jneapăn etc.
„Obiectul de studiu al biogeografiei îl formează lumea vie, componentă a mediului înconjurător, cu toate relațiile de interdependență formate în decursul timpului între reprezentanții ei animali și vegetali și între aceștia și ceilalți factori ai mediului geografic., (…) Biogeografia este știința care studiază răspândirea geografică a viețuitoarelor și a componentelor lor (biocenoze) la suprafața globului terestru ca parte integrată a învelișului geografic, analizând totodată cauzele istorice (genetice) și ecologice ale acestei răspândiri.” (Călinescu et al.,1973, p.7.)
În localitatea Tălmaciu, așezată intr-o zonă de del și de podiș, se găsesc păduri de foioase, vegetația forestieră de dealuri și podișuri, reprezentate în (fig.2.9.) se remarcându-se la înălțimi limitate între 350 -650 m, fiind individualizată de prezența unei vegetații care alcătuiește arborete pure sau în amestec, între speciile de stejar dar și cu alte specii de foioase, constituite sub forma șleaurilor, cu carpen, fag, ulm, tei, paltin, frasin, plop, cireș, mesteacăn.
Fig:2.9. Vegetație forestieră de dealuri și podișuri din localitatea Tălmaciu
Sursa: https://www.facebook.com/talmaciu.sibiu
Vegetația intrazonală este întâlnită în luncile râurilor, cu suprafețe destul de mici înregistrate în fondul forestier, cât și în zona montană, constituite prin suprafețe ocupate cu anin alb, mesteacăn pe grohotișuri, anin negru pe aluviuni nisipoase, dar și o combinație de anin, sălcii și plop, întâlnite în lungul unor pâraie, adesea învăluite de suprafețe agricole.
Cât privește fauna, se constată o populare îmbelșugată în zonele de pădure și poieni cu numeroase viețuitoare mici, cu ajutorul cărora se constituie solul de pădure. Acest areal este considerat un biotop dezvoltat și variat din punct de vedere al numărului viețuitoarelor fie ele vertebrate sau nevertebrate.
2.5. Ariile protejate din localitate și din vecinătatea Tălmaciului
Ținând cont de interesele deosebite ale naturii, precum și unele elemente constitutive (floră, faună, regiuni carstice, depozite fosilifere, etc.) din punct de vedere economic, stiințific, educativ, turistic, s-a impus cea mai importantă abordare pentru protejarea și conservarea biodiversității prin una din cele mai eficiente modalități de realizare a acestor obiective, prin înființarea de arii protejate.
Prin generozitatea dăruită de natură, țara noastră este reprezentată de un relief îmbelșugat vegetativ, prin numeroase specii de plante și animale, unele dintre ele fiind endemice, deoarece România se află la o decisivă răscruce geografică, în care se întrepătrund forme de relief, climă, sol, floră și faună.
Protejarea pădurii a fost prima măsură de conservare a naturii în țara noastră, practicându-se cu mult timp înainte, în momentul în care a apărut necesitatea aplicării unor restricții împotriva exploatării acestora, prin micșorarea suprafețelor de pădure datorită așezărilor umane.
O dată cu constituirea ariilor protejate s-a realizat proiectul, Managementul conservării biodiversității în România, pentru protejarea și conservarea naturii în preocupările de organizare, constituire și administrare a zonelor protejate, marcând un moment de referință în dezvoltarea rețelei naționale.
Ariile naturale din județul Sibiu, prin poziția lor geografică, prin tipologia biologică diversificată și a ecosistemelor bogate în specii și habitate dar și prin valoarea lor peisagistică și stiințifică, constituie un adevărat „patrimoniu natural” cu o pondere de 42%, situat în primele locuri la nivel național. În aceste arii protejate se regăsesc elemente valoroase de vegetație, floră și faună, geologie, geomorfologie, peisagistice și habitate de interes comunitar.
Anumite arii protejate beneficieză de un statut legal care protejează la nivel național pe când alte arii au o importanță locală fiind reglementate prin Hotărâri ale Consiliului Județean, asa cum este cazul ariilor din Mărginimea Sibiului.
Localitatea Tălmaciu nu este deținătoare de numeroase arii protejate, remarcându-se Rezervația Botanică Șuvara Sașilor și Situl de Importanță Comunitară (SCI) Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, însă vom face o descriere succintă și a celorlalte arii protejate din vecinătatea localității.
Rezervația botanică Șuvara Sașilor
„Rezervația naturală botanică Șuvara Sașilor, acoperă o suprafață de 20 hectare pe terasa de 430 m altitudine a râului Sadu, în apropierea orașului Tălmaciu. Prezența dominantă a unei specii de graminee, Moliniacoerulea, cunoscută și sub numele de Șuvară a dat numele generic acestui spațiu deținut anterior de sași.” (Șerb, Constantinescu, 2006, p. 33)
Fig.2.10. Rezervația naturală Șuvara Sașilor
Sursa: http://calatorii.myfreeforum.ro/t1364-arii-naturale-protejate-judetul-sibiu
Evoluția rezervației s-a dezvoltat pe soluri brun podzolice și gleizate iar formațiunile geologice se caracterizează printr-o largă răspândire a paragnaiselor și micasisturilor, prin migmatite, metatectite și curațite pe arii mai restrânse.
Această rezervație are o importanță socială reprezentând o valoare potențială pentru localitate, deoarece are calitate istorică, de patrimoniu și tradițională.
Rezervație este așezată intr-un etaj colinar la o altitudine de 430 m cu temperaturi cuprinse între 8-9° C, cu precipitații medii anuale de 819 mm, un indice de ariditate de 40 și o umiditate relativă a aerului de 75%, cu vânturi care bat din sud și sud-vest. În limitele rezervației se înscriu specii floristice, moliniet relict (Peucedano rocheliani), specii rare precum mărarul porcului (Peucedanum rochelianum), narcise ( Narcisus radiiflorus), etc., specii de mamifere, de păsări și nevertebrate iar drenajul executat de proprietarii de terenuri a redus simțitor caracterul higrofil ducând la o scădere a populației speciilor.
Astfel, toată zona reprezintă habitatul unor categorii de păsări, mamifere și numeroase nevertebrate. Datorită absenței marcajelor care conturează suprafața rezervației, a planșelor explicative și de avertizare, dar și intervenției lipsită de valabilitate a populației, se poate compromite deplinătatea valoroasei rezervații.
Situl de Importanță Comunitară (SCI) Frumoasa
Suprafața ariei protejate este de 137113,0 ha fiind localizată pe teritoriul județului Sibiu, redată în (fig.2.11), și județele Vâlcea, Alba și Hunedoara, în care se regăsesc suprafețe din Munții Cindrel, Șureanu și Lotru.
Fig.2.11. Localizarea arealului Situl de Importanță Comunitară Frumoasa,
Sursa: http://galmarginimeasibiului.ro/
În aceste situri Natura 2000 predomină pădurile de conifere precum și habitate specifice etajelor alpine și subalpine. Relieful glaciar este bine conservat în areal, cele mai reprezentative circuri glaciare fiind, Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu. Rețeaua Natura 2000 reprezintă un simbol al conservării unor resurse naturale începând cu anul 2000, considerând că protejarea și administrarea siturilor vor avea o deosebită importanță în vederea supraviețuirii numeroaselor specii precum și păstrarea habitatelor. Dintre speciile de habitat se remarcă pădurile de molid perialpine, pășunile alpine, subalpine și jnepănișurile iar o parte din păduri se remarcă prin faptul că sunt virgine sau cvasivirgine constituind un preț inestimabil la nivel național. Majoritatea pădurilor existente au o vechime de 140 de ani și peste, în care își au habitatul populații de lupi, urși, râși și capra neagră. Arealul este supus vulnerabilității datorită exploatărilor forestiere și nerespectării normelor silvice prin braconaj, distrugerea habitatelor, prin pășunatul excesiv, etc.
Fig.2.12. Ponderea habitatelor de interes comunitar din situl Natura 2000 Frumoasa,
Sursa: date prelucrate, www.primaria-talmaciu.ro/documente/EA_Talmaciu_complet.pdf
SCI Frumoasa deține în arealul său 7 habitate de importanță comunitară, “ scopul acestei Directive a Comisiei Europene este să asigure că biodiversitatea este menținută prin conservarea habitatelor naturale și a faunei sălbatice. Ea a fost adoptată pentru stabilirea din anul 2000 și după aceea a unei rețele de arii protejate în spațiul Uniunii Europene. Această rețea a fost destinată să mențină distribuția și bogăția habitatelor speciilor amenințate, atât terestre cât și marine, mai târziu referindu-se la Natura 2000.” (Smaranda, 2008, p.53)
Pe lângă aceste habitate de importanță comunitară, situl s-a ocupat și de conservarea a patru specii de mamifere; vidra (Lutra lutra), lupul (Canis lupus), ursul brun (Ursus arctos) și râsul (Lynx lynx), de trei specii de pești; mreana vânătă (Barbus meridionalis), chiscar (Eudontomyzon danfordi), și zglavoc (Cottus gobio); de doua specii de amfibieni și 11 specii de nevertebrate.
Tabel 2.1. Ariile și siturile naturale protejate din vecinătatea localității Tălmaciu.
(Costea, 2009, p.214-217)
3. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC ȘI DE HABITAT
Documentele istorice demonstrează existența mai multor perioade în care peisajul geografic a fost umanizat și valorificat din punct de vedere al resurselor naturale.
Potențialul uman este una din resursele principale ale dezvoltării, fiind studiată de-a lungul timpului din mai multe puncte de vedere, calitativ și cantitativ. Dacă privim populația ca un sistem demografic autonom, alcătuită dintr-o larga serie de proprietăți ca autoorganizarea, autoreglarea, ierarhizarea și integritatea, atunci putem observa ce modificări au avut loc ca urmare a intrărilor și ieșirilor din sistem. Astfel, precizăm ca intrările sunt constituite de populația care vine din sisteme demografice diferite și nascuții vii, în timp ce ieșirile le reprezintă migrațiile persoanelor spre alte sisteme dar și mortalitatea survenită în arealul analizat. Toate aceste modificări care apar într-un areal demografic se datorează condițiilor istorice, economice, dar și datorită politicilor socio-demografice din acel areal.
3.1. APARIȚIA LOCALITĂȚII ȘI DEZVOLTAREA ACESTEIA DE-A LUNGUL TIMPULUI
După Simion Mehedinți, părintele geografiei moderne, pământul românesc constituie o unicitate în varietate. ,,Problema unității implică și o mitologie de ordin geografic, (…) o predestinare geografică, un spațiu bine definit, jalonat de frontiere evidente.”(Boia, 1997, p.148)
Formarea unei așezări umane presupune timp, existând astfel o proporționalitate între valoarea densității populației și vechimea populării unui anumit teritoriu, factorii istorici fiind astfel considerați unul dintre principalii factori în explicarea apariției și dezvoltării localităților. Pământul populat de români și strămoșii acestora înfățișează frumusește, armonie și bunăstare ceea ce a dus la o bătălie milenară a poporului autohton pentru menținerea și exploatarea pământului național. În acest spațiu s-au descoperit urme ale unor așezări încă din paleoliticul superior, având o continuitate până în zilele noastre. Încă din neolitic și enolitic s-au descoperit anumite obiecte și unelte din cupru precum și o secure-ciocan și două topoare. Se presupune că primii locuitori ai acestei regiuni și cei care au înființat primele comunități umane, ar fi fost populația dacă, aceste lucruri au fost atestate de dovezile arheologice dar și de obiceiurile, tradițiile și antroponimele dacice care s-au păstrat și după retragerea romanilor.
Anul 106 d.Hr. a reprezentat transformarea statului dac în provincie romană, populația autohtonă a fost nevoită să se adapteze noilor condiții și să locuiască pe vechiul teritoriu, fapt atestat documentar arheologic și numismatic.
Expansiunea pecenegilor și cele ale Imperiului Bizantin, din secolul al X- lea și al XI- lea, a dus la construirea unor reședințe fortificate și a unor cetăți castre, în caz de război, întemeiate de voievozii transilvani împreună cu populația locală. Localitatea Tălmaciu a fost una dintre acele fortificații, creată în scopul apărării teritoriilor de la granița sudică a Regalității Maghiare. Această cetate a stat sub conducerea unor funcționari regali, după care funcția a fost preluată de un conducător local de origine sașă cu funcții importante, denumit de localnici, greav.
Fig.3.1. Localitatea Tălmaciu în anul 1860, 1901 și momentul actual
Sursa:http://www.talmescherecho.de
Lângă Tălmaciu a fost construită la îndemnul regelui Ludovic I o cetate foarte puternică, numită Landskrone (Cununa Țării ), fiind încredințată unor conducători sibieni în anul 1370.
Supremația cetății a fost pusă la diferite încercări când asupra ei s-a abătut oastea otomană, slăbind rezistența acesteia în urma incursiunilor din anii 1434, 1438, 1442, fapt pentru care a fost demolată de Matei Corvin în anul 1489. După demolarea acesteia, s-a construit Fortul de al Turnu Roșu între anii 1437-1453, având același scop ca și precedenta. Tot în această perioadă, regele Ladislav al V-lea acordă o diplomă de donație, prin care domeniul Tălmaciului era numit Scaunul filial (sades filiales), bucurându-se de drepturi egale cu ceilalți cetățeni din cele șapte scaune. În localitatea au avut loc o serie de evenimente, și asfel, Scaunul Tălmaciului i-a fost încredințat lui Ștefan Mailat, pe care acesta l-a integrat Țării Oltului. Cu toate acestea, conducătorii sibieni au încercat să-i obțină răscumpărarea deoarece ei se bazau pe importanța economică dar și pe poziția strategică a acestuia. Locuitorii s-au confruntat cu vremurile grele, cu numeroase boli ca, epidemiile de ciumă, inundații, foamete și atacurile Imperiului Otoman. Odată cu începutul secolului al XIX-lea, populația de origine sașă a fost nevoită să lupte pentru religia și limba vorbită, deoarece locuitorii maghiari au încercat să domine și celelalte națiuni prin impunerea limbii lor.
Prin izbucnirea Primului Război Mondial început în anul 1914, dezvoltarea și prosperitatea Tălmaciului, cât și întreaga Transilvanie a fost zdruncinată de acest război, care s-a încheiat prin varsare de sânge pe fronturile de luptă. În anul 1918 a avut loc un eveniment important pentru istoria națională, Marea Unire de la Alba Iulia și formarea statului unitar român. Această unire a dezvoltat foarte mult prespectivele pentru locuitorii din Transilvania, cât și din Tălmaciu, care a dus la o nouă afirmare a localității pe plan politic și cultural.
Această etapă începe cu reforma agrară, prin care populația primea pământuri și locuri pentru locuințe în arealul strada Râului, iar o dată cu creșterea numerică a populației se înființează o biserică și o școală, astfel localitatea percepe noi perspective economice, devenind treptat un centru comercial. Prosperitatea de dezvoltare a localităților a durat până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, după care localitatea este supusă unor bombardamente germane, în anul 1944 fiind atacată de 7 ori. Un an mai tărziu este instaurat regimul politic care s-a resimțit și în localitate, după care s-a aplicat reforma agrară.
Localitatea Tălmaciu a trecut prin numeroase încercări grele, însă perioada de după război a avut și un efect pozitiv privind dezvoltarea și prosperitatea localității. În această perioadă, localitatea a început să se modernizeze, astfel teritoriul s-a extins tot mai mult, s-au construit case noi pe malurile râului Sadu, s-au format cartiere pe drumul ce mergea spre Sadu si unul pe deal, de-a lungul șoselei Sibiu-Vâlcea.
Suprafața localității se mărește tot mai mult, locuitorii împărțindu-se în două, partea românească și cea săsească, astfel locuințele erau construite după două stiluri arhitectonice, redate în Fig.3.2. și 3.3., cele ale sașilor aveau porți înalte și case mari pe când cele ale românilor nu erau atât de masive, aceste lucruri putând fi văzute și astăzi în localitate.
Fig. 3.2. Modele de case săsești Fig.3.3. Model de casă românească
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Astfel, „casele săsești stau una lângă alta, formând un singur mare zid către stradă, severe, cu ferestre înalte, care nu îngăduie priviri din afară, purtând convențional pe frontispiciu câte o maximă biblică; comuna săsească e o colectivitate rațională de oameni închiși, fiecare afișând pe frunte imperativul categoric. Casele românești sunt mai libere laolaltă, ele se izolează prin grădini, au pridvoare împrejur și ferestruici așa de joase, că poți vedea totul înăuntru, casele formează grupuri asimetrice, ca țăranii când se duc în dezordine la o înmormântare sau la o nuntă: comuna românească e o colectivitate instinctivă de oameni deschiși, iubitori de pitorescul vieții.” (Blaga, 1990, p.254-255)
Tălmaciu devine centru industrial, iar acest lucru duce la o creștere numerică a populației, foarte mulți oameni din Oltenia și Moldova întemeindu-și o familie în această zonă.
În anul 1948 comunele Tălmăcel și Boița sunt desființate în momentul în care are loc o reorganizare a teritoriului, fiind astfel trecute în administrația localității Tălmaciu ca sate. Odată cu creșterea populației românilor, începe să scadă numărul populației sașe, pe fondul unei emigrări, devenind astfel o localitate preponderent românească de la una germană. Cu toate acestea, ambele populații reușesc să dezvolte și mai mult localitatea în această perioadă prin numeroase obiective culturale: magazine, un liceu, o altă școală, un club etc, ducând localitatea la statutul de oraș în anul 1989. Odată cu sfârșitul regimului Ceaușescu, pe 21 decembrie, populația s-a alăturat mitingului din Sibiu în Piața Revoluției pentru a marca nemulțumirile față de acest regim, contribuind astfel la instaurarea noului regim democratic.
3.2. DINAMICA POPULAȚIEI LOCALITĂȚII
Populația reprezintă totalitatea indivizilor care trăiesc pe un anumit teritoriu și este considerată cea mai valoroasă resursă pentru arealul geografic, indiferent de caracteristicile acestora legate de etnie, gen, vârstă și este singura care generează producție și consum, ajutând la dezvoltarea activităților economice. Această dezvoltare economică și umană ține cont de interdependența și raportul dintre populație și economie care generează numeroase fenomene ca migrația și urbanizarea.
Dinamica naturală si migratorie a populației
Mișcarea naturală a populației este determinată de condițiile social-economice și politice din fiecare perioadă, elementele definitorii ale acestei mișcării sunt reprezentate de evoluțiile în timp a nașterilor și a deceselor, astfel fiind spus, daca ponderea nașterilor este mai mare decât a deceselor, populația va avea o evoluție ascendentă, iar dacă decesele sunt mai numeroase ca nașterile, populația va cunoaște un trend negativ.
Mișcarea migratorie, schimbă sensul primei mișcări prin faptul ca ea reprezintă deplasarea populației dintr-o localitate în alta, dintr-o regiune în alta etc, astfel, când numărul imigranților este mai mare în comparație cu numărul emigranților, populația cunoaște un trend pozitiv, iar într-o situație inversă, trendul este negativ.
Analiza mișcării naturale și migratorii vizează perioada 2000-2012, care are la bază informații statistico-demografice furnizate de către Institutul Național de Statistică.
Natalitatea în localitatea Tălmaciu
Natalitatea „reprezintă frecvența sau intensitatea nașterilor în cadrul unei populații sau subpopulații; se măsoară cu ajutorul unor indici statistici.” (Erdeli et al., 1999, p.252).
„Rata brută sau generală de natalitate, reprezintă numărul total de născuți vii în decursul unei perioade de timp( an, semestru, lună etc.), raportat la numărul mediu al populației unui teritoriu sau localități. Rata totală de natalitate, reprezintă numărul total al născuților (vii sau morți) dintr-o anumită perioadă de timp raportat la numărul populației totale.” (Vert, 1995, p. 28-29).
Fig.3.4. Rata natalitații în intervalul 2000-2011 (‰) în localitatea Tălmaciu;
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
În perioada 2000-2011, natalitatea înfîțișată în Fig.3.4. a înregistrat un trend relativ ridicat, de la o rată de 9,7 ‰ în 2000 la 10, 1‰ în anul 2011, având o evoluție oscilantă de la an la an. Valoarea medie a ratei natalității a fost de 11,7 ‰.
Datorită condițiilor social-economice mediocre, emanciparea femeii, trecând de la modelul familiei cu doi copii la una cu un singur copil, vârsta populației, factorii socio-culturali, toți acești factori au contribuit la o scădere a natalității în ultimii ani, astfel, rata generală de natalitate înregistrează o evoluție descendentă oscilantă, de la 14,5 ‰ în 2005 valoarea maximă a perioadei analizate, la 13,3 ‰ în 2006, urmează o scădere de până la 10,6 ‰ în anul 2007, după care rata începe să crească la 12,01 ‰ în 2010 ca mai apoi în ultimul an al analizei sa aibă din nou un trend descendent ajungând la 10, 13‰.
„Starea de fapt ce caracterizează natalitatea în România impune câteva observații :
măsurile legislative, oricât de elastice sau de rigide ar fi ele, rupte de contextul social al natalității, nu pot să sporească automat numărul noilor născuți, mai devreme sau mai târziu, populația găsește mijloacele practice prin care își reglează nașterile, cu riscul afectării sănătății femeilor fertile.
îmbunătățirea sistematică, de lungă durată a condițiilor de viață, crearea mediului familial și social pot garanta stabilizarea ratei natalității la un nivel acceptabil pentru sănătatea unui popor.
trendul de scădere a natalității, a fost mai accentuat în anii ´60 ai secolului al XX-lea; acesta a fost diminuat de politicile demografice ale regimului socialist.
scăderea accentuată a ratelor unor fenomene demografice ca fertilitatea feminină, nupțialitatea și numărul ridicat al avorturilor ce revin la un nou născut, au determinat în bună măsură și scăderea dramatică a natalității.” (Băbeanu, Moldoveanu, 2004, p.64-65).
Factorii care au determinat variația natalității au fost de natură economică, astfel, „ nivelul general de dezvoltare economică, condițiile de viață ale populației par să aibă o influență importantă asupra natalității, constatându-se o relație invers proporțională între acestea: cu cât nivelul de trai este mai ridicat, cu atât rata natalității este mai redusă și invers, dezvoltarea economică ducând deci la un recul al natalității.” (Erdeli, Dumitrache, 2001, p.70)
Mortalitatea generală și infantilă
„ Ca factor demografic, mortalitatea reprezintă frecvența deceselor pe o perioadă determinată, în cadrul unei populații sau categorii de populație; este un factor determinant, alături de fertilitate și migrațiune, în structura și dinamica populației.” (Erdeli et al., 1999, p.202).
Acest factor reflectă importanța în evoluția numerică a populației, inegalitățile care sunt între grupele sociale, fiind și un indicator al dezvoltării economice, al standardului de viață al populației precum și cel al îmbătrânirii populației. Structura pe grupe de vârstă și sexe influențează nivelul mortalității, indicele mortalității fiind mult mai mare în cadrul populației masculine, deoarece bărbații sunt mult mai expuși datorită profesiilor și comportamentului.
Rata mortalității infantile reprezintă un fenomen demografic care reflectă totalitatea deceselor nou născuților (sub un an), ce se produc în interiorul unei populații. Cauzele de deces ale morții infantile se datorează unor afecțiuni care apar înainte de naștere, sau în timpul vieții intrauterine, numindu-se cauze endogene, pe când cele exogene se referă la starea de sănătate al copilului prin apariția unor afecțiuni la contactul cu mediul extern de viață.
Astfel spus, „nivelul acestui fenomen depinde de numeroși factori, în rândul cărora predomină nivelul de instrucție generală a mamelor, educația sanitară, modelele alimentare, pe de o parte, iar pe de altă parte, rețeaua și eficacitatea sistemului medical de pediatrie. Astfel spus, spre deosebire de alti indici demografici a căror mărime este în mare măsură influențată de factori economici, mortalitatea infantilă se află mai curând sub impactul variabilelor educaționale, pshihologice, culturale.” (Trebici, Hristache, 1986, p.61).
Fig.3.5. Rata mortalității infantile în intervalul 1990-2012
Fig.3.6. Rata mortalității în intervalul 1992-2011
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
În intervalul analizat, 1992-2011 în Fig.3.5., indicele de mortalitate generală a înregistrat o ușoară creștere de la 9,4 ‰ în 1992, la 9,9 ‰ în 2000, iar numai după doi ani ajunge la 11,5 ‰ când este înregistrată cea mai mare creștere, după care începe să scadă la 9,3 ‰ în 2011.
În perioada 1990-2012 în localitate, rata mortalității infantile reprezentată în Fig.3.6., a realizat progrese importante privind mortalitatea infantilă, în condițiile în care în 1990 rata mortalității era de 28,4 ‰ cu valori oscilante pe întreaga perioadă analizată, ajungând să dețină o valoare de 20,4 ‰ în 2012. Din 1990 rata mortalității scade brusc, după care crește cunoscând numeroase fluctuații cu un maxim în anul 1993 de 51,5 ‰. După anul 1989, datorită unor progrese pentru reducerea mortalității infantile prin legalizarea avortului cât și prin programele de planificare familială, mortalitatea infantilă prezintă un trend pozitiv, iar această scădera a mortalității infantile se datorează și scăderii numărului născuților după anul 1990.
Rata sporului natural este este dată de diferența dintre natalitate și mortalitate, și astfel analizând Fig.3.7., se constată un spor negativ, adică un declin demografic, când numărul născuților este mai mic decât cel al decedaților, la nivelul anilor 2000 (-0,1‰) și 2007 (- 0,4‰).
În ceilalți ani se înregistreză un bilanț natural pozitiv (nivelul natalității este mai mare decât cel al mortalității), cu valori sub 2 ‰, sporul maxim fiind în anul 2010, după care scade, ajungând să dețină în 2011 o rată a sporului de 0,9 ‰.
Fig 3.7. Rata sporului natural între anii 2000-2011 în localitatea Tălmaciu
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
Nupțialitate și divorțialitate
Nupțialitatea este un fenomen demografic care are în vedere frecvența căsătoriilor, și se exprimă prin rata nupțialității, în timp ce divorțialitatea, reprezintă de asemenea un fenomen demografic aflat în relații de interdependență cu natalitatea.
„Considerente de ordin demografic, social și economic impun analiza structurii populației și după starea civilă. Starea civilă sau matrimonială reprezintă situația unei persoane în raport cu instituția sau evenimentul demografic căsătorie. Stabilirea structurii populației după starea civilă, constă în fapt, în determinarea stării specifice (ponderii sau proporției) a populației necăsătorite, căsătorite, divorțate sau văduve, în totalul populației. (…) Se consideră persoană necăsătorită (celibatară) orice persoană care nu a fost niciodată căsătorită. Persoana căsătorită este aceea care a contractat o căsătorie în timpul vieții. Persoana văduvă este aceea a cărei căsătorie a fost desfăcută prin decesul soțului, respectiv al soției, iar persoana divorțată este aceea a cărei căsătorie a fost desfăcută legal prin divorț”. (Vert, 2001, p.103)
„ Asupra modelului nupțial românesc s-a făcut cercetări înainte de 1989. Acest model era caracterizat de o puternică dispozitie naturală pentru căsătorie, căsătorie universală; viteză rapidă de încheiere a căsătoriei pentru ambele sexe; vârsta medie la prima căsătorie redusă ( 21 la femei și 25 la bărbați); frecvența mică a celibatului definitiv (2,5 % la bărbați, 3,5 % la femei”. (Nimigeanu, 2001, p.32)
Fig.3.8. Nupțialitatea și divorțialitatea în intervalul 1990-2012
Fig.3.9. Rata nupțialității și divorțialității între anii 1992-2011
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Statistică Sibiu
Astfel, analizând Fig.3.8. între anii 1990-2012, se sesizează că nupțialitatea a variat de la an la an, având un trend preponderent negativ , de la 95 de căsătorii în anul 1990 la 52 în 2012, în timp ce divorțurile au crescut de la 4 divorțuri în anul 1990 la 10 în 2012. Anul care a înregistrat cele mai multe divorțuri a fost anul 2005 cu 23 de divorțuri, iar în anul 2011 s-au înregistrat un minim de 46 de căsătorii.
După emiterea Decretului lege nr.84 din 21 februarie 1990, prin care cuplurile proaspăt căsătorite aveau dreptul de a cumpăra verghete din aur de 14 karate mult mai ieftine din magazinele Ministerului Comerțului Interior, nupțialitatea a avut o perioadă de creștere, și după anul 1989 majoritatea au decis să se căsătorească având o gândire entuziastă cu privire la o viața mai bună, mai liberă, după sfârșitul comunismului.
Rata nupțialității redată în Fig.3.9., a înregistrat o valoare de 5,3 ‰ în anul 2000, tendința de creștere menținându-se până în anul 2007, când atinge valoarea maximă de 9,5 ‰, o explicație a acestei valori mai mari în acest an este dată de Legea nr.396 din 30 octombrie 2006, prin care tinerilor proaspeți căsătoriți li se acorda un sprijin financiar în valoare de 200 €, începând cu 1 ianuarie 2007, după care rata a început sa aibă tendințe de descreștere la 7,5 ‰ în 2009, 7,1 ‰ în 2010 moment în care a fost suspendat sprijinul acordat, ajungând la 6,7 ‰ în 2011.
Această tendință de descreștere este bazată și pe faptul că tot mai mulți tineri practică din ce în ce mai mult uniunea consensuală. Întorcându-ne în anii regimului comunist, înainte de 1989, populația nu cunoștea acest proces de concubinaj, fiind considerat contrar moralei socialiste.
Un alt factor care a dus la o scădere a nupțialității ar putea fi și vârsta femeilor, care a crescut de la 20 de ani la 29 de ani, iar cea a barbaților de la 27 la 31, dar principala cauză o reprezintă situația economică, nivelul de pregătire al studiilor universitare, femeile devin din ce în ce mai independente fiind preocupate în general de carieră, această dorință a tinerilor de a avea un loc de muncă care să le asigure viitorul, a avea o locuință proprie, amână tot mai mult căsătoria.
Analizând graficele de mai sus constatăm că în timp ce nupțialitatea a scăzut, rata divorțialității a crescut, de la 1,2 ‰ în anul 2000, la 1,7 ‰ în 2011, cu o rată maximă în 2002 de 1,9 ‰ și una minimă în 2009 de 1,1 ‰, datorită contextului social din zilele noastre, rata divorțialității a avut o ușoară creștere.
Fig.3.10. Proporția persoanelor în structura matrimonială
în anul 2011 în localitatea Tălmaciu;
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
În anul 2011 prin reprezentarea în Fig.3.10., a proporției persoanelor în structura matrimonială., se constată că proporția persoanelor căsătorite de sex masculin este de 47,3%, mai mare decât cea de sex feminin de 46,5%, iar dacă analizăm numărul persoanelor căsătorite din ambele sexe constatăm că numărul femilor este mai mare comparativ cu cel al bărbaților, acest lucru poate fi posibil deoarece recensământul stării civile este înregistrat în urma unor declarații incorecte.
Persoanele necăsătorite de sex masculin dețin o pondere mult mai mare 47,3% față de sexul feminin 35,1%, în timp ce privind divorțurile, femeile sunt cele care conduc printr-o proporție de 4,2%, comparativ cu sexul masculin de 3,4%. O diferența mult mai evidentă este dată de proporția persoanelor văduve, în care proporția feminină o depășește cu mult pe cea masculină, 14,01% comparativ cu 2,9 %, din acest punct de vedere contribuie și rata mortalității care este mult mai mare în cazul bărbaților.
Mobilitatea spațială a populației
Mobilitatea spațială a populației are un rol foarte important, constituind un factor în evoluția numerică a populației, prin acest concept înțelegându-se deplasarea populației dintr-o regiune în alta, fiind însoțită de schimbarea domiciliului stabil.
Mișcarea migratorie este determinată de factorii economici cât și de cei socio-culturali, fiind înțeleasă ca o încercare a populației de a reduce dezechilibrele între resurse și numărul populației, bazându-se pe mai multe caracteristici în funcție de vârstă, gen, și ocupația persoanelor, determinând unele consecințe atât la plecare precum și la sosire. Această mobilitate influențează structurile demografice precum și evoluția numerică a populației, prin natalitate și mortalitate, existând între acestea un raport direct proporțional și invers proporțional cu distanța dintre localități.
„Mobilitatea spațială a populației, prin implicațiile pe care le are, prin consecințele sale prezintă un interes aparte privind:
redistribuirea teritorială a populației;
creșterea/reducerea/stagnarea populației unor zone sau localități;
modificarea structurii populației pe grupe de vârstă și sexe, prin schimbarea raportului de masculinitate în arealele de sosire/plecare prin creșterea/reducerea numărului de bărbați;
schimbări structurale pe medii și profesii, care pot determina fenomene ca „ îmbătrânirea” sau „feminizarea” populației totale și active în zonele de plecare (exodinamice), concomitent cu fenomenele de „întinerire”, „masculinizare” și „profesionalizare” a populației în zonele de sosire (endodinamice);
( Nimigeanu, 2001, p.69).
„Mobilitatea populației este un fenomen ce a caracterizat societatea din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Așadar ea are un profund caracter istoric manifestându-se în mod diferențiat în spațiu și timp în funcție de factorii și condițiile, concrete, specifice de la o etapă la alta și dintr-un loc în altul. Noțiunea de mobilitate are o sferă foarte largă de cuprindere de la cea teritorială și până la cea socială. În acest sens putem defini mobilitatea populației ca procesul prin care persoanele își schimbă statutul rezidențial, profesional sau social.(…) Migrația ca fenomen demografic constituie cea de-a doua componență a mișcării generale a populației sau dinamicii demografice și se manifestă în cadrul populațiilor considerate ca sisteme dechise. În cadrul acestor categorii de populație intrările sunt asigurate pe lângă nașteri și de imigrări iar ieșirile pe lângă decese și de emigrări. Prin urmare din diferența dintre natalitate și mortalitate rezultă bilanțul demografic natural, care determină creșterea naturala a populației, iar diferența dintre imigrări și emigrări pune în evidență creșterea migratorie”. (Vert, 2001, p. 76)
Analizând migrația internă a populației localității Tălmaciu de-a lungul timpului constatăm că aceasta s-a produs diferit în intervalul 1994-2009, fiind generată de anumiți factori economici, sociali și politici. Nivelul migranților și numărul persoanelor care migreză se bazează pe un anumit nivel de instruire, cu cât persoanele au un nivel înalt de instruire cu atât populația migratoare este mai numeroasă, însă același lucru se poate întâmpla și în cazul persoanelor cu un nivel de trai mai scăzut, fără un loc stabil de muncă. Trebuie să ținem cont și de etnia populației, un exemplu în acest areal fiind țiganii și populația germană, care au migrat dintr-un loc în altul, poporul rrom fiind considerat un popor nomad, niciodată statornic.
Fig.3.11. Numărul de emigranți și imigranți în intervalul 1994-2009
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția de Statistică Sibiu
În acest caz, în care deplasările se produc pe termen lung cu schimbarea reședinței, se schimbă și mentalitatea populației precum și modul de viață, migrațiile sunt făcute în general de populația adultă, deoarece ei se adaptează mult mai repede unor noi condiții de viață, iar dacă ne referim la genul populației care migrează sau imigrează atunci putem spune că genul masculin e mult mai predispus la plecări cu reședința față de cel feminin care migrează doar pe distanțe și perioade scurte de timp.
Odată cu industrializarea, cooperativizarea agriculturii și expansiunea urbană, localitatea primește o populație numeroasă din satele apropiate, iar cei care trăiau în localitate, au început să migreze în alte zone pentru noi locuri de muncă, datorită statutului profesional, în orașe mult mai mari, ca Sibiu, Brașov, Alba Iulia, București, etc. Cauzele care au determinat deplasarea populației sunt variate, prin existența unor factori respingători în zona de plecare și a unora de atracție în arealul de sosire.
Astfel, analizând numărul de emigranți și imigranți în intervalul 1994-2009 din Fig.3.11., se remarcă o scădere a numărului emigranților de la un număr de 20 de emigranți în anul 1995 la 2 emigranți în 2000 când se înregistrează și valoarea cea mai mică, urmând o mică creștere până în 2006 cu 8 emigranți, după care trendul devine iar negativ ajungând ca în anul 2009 persoanele emigrante să înregistreze o valoare de 6 locuitori. Spre deosebire de emigranți, persoanele imigrante înregistrează o valoare mult mai mică de la primul an de analiză până la ultimul, de la un singur imigrant în anul 1994 la 5 peroane imigrante în anul 2009, cu valori oscilante pe întreaga perioadă.
“Deplasările pentru muncă presupun existența unui număr de activi, care, având domiciliul într-o anumită localitate, călătoresc zilnic, săptămânal, lunar sau chiar la intervale mai mari pentru a lucra permanent sau sezonier într-o altă localitate. Deplasările pentru muncă au constituit un fenomen aproape permanent, care a însoțit dezvoltarea forțelor de producție în toate orânduirile sociale. Odată cu apariția și dezvoltarea industriei deplasările pentru muncă au luat un aspect de masă, transformându-se într-o problemă socială de importanță majoră. Dintre acestea, cea mai expresivă, prin numărul persoanelor și consecințele care le generează, sunt deplasările diurne cunoscute și sub denumirea de navetism. Aceasta constă într-o deplasare zilnică, alternantă sau pendulatorie, între reședință și locul de muncă. Cauzele navetismului constau în dezvoltarea mai accelerată a orașelor în raport cu satele, a puternicei concentrări teritoriale a mijloacelor de producție. În asemenea condiții, orașul nu-și mai poate acoperi necesarul de forță de muncă din resurse proprii, ci trebuie să recurgă la forța de muncă din localitățile apropiate.“( Vert, 2000, p.111-112)
Fig.3.12. Numărul persoanelor stabilite și plecate cu domiciliu( inclusiv migrația externă) în intervalul 1990-2009;
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Aceste deplasări prin care populația își schimbă domiciliu, implică anumite schimbări a modului de viață, exprimând un dezechilibru între condițiile de viață care i se oferă atunci când pleacă și cele pe care le găsește la locul de sosire. Majoritatea populației a migrat în străinătate începând cu anul 1990, odată cu sfârșitul comunismului, stabilindu-se în diferite țări, din Europa marea majoritate, cu scopul de a avea un mod de viață diferit de cel existent. Plecările cu domiciliu au înregistrat un număr mult mai mare decât cel al stabilirilor cu domiciliu în localitate, în primii ani de analiză până în 1992 după care se observă un trend descendent ușor oscilant.
Cei mai importanți factori care au dus la deplasarea populației din localitate sunt cei :
economici, populația migreză spre areale mult mai dezvoltate din acest punct de vedere, pentru un trai mai ridicat;
sociali, în care persoanele își schimbă statutul sau componența familiei, majoritatea tinerilor vor să-și schimbe domiciliu, pentru a locui cât mai departe de familie, dar și căsătoria și apariția copiilor sunt cauze care duc la această deplasare;
politici, în cazul în care anumite persoane nu sunt de acord cu politicile localității, se deplasează spre o altă zonă sau chiar țară, însă acest lucru se întâmplă foarte rar.
Datorită acestor tipuri de deplasări, migrațiile duc la un dezechilibru din punct de vedere demografic, economic, social etc., modificând atât regiunea de unde s-a plecat cât și cea de destinație, prin schimbarea structurii pe grupe de vârstă, pe sexe, dar și cea socio-profesională
O dată cu transformările sistemul politic, economic, social cât și în mentalitatea populației după anul 1989, toate aceste transformări au influențat comportamentul demografic al populației, actuala situație fiind rezultatul evoluției natalității, mortalității și migrației externe.
Analizând dinamica acestora, se poate vedea că atât migrația externă cât și scăderea natalității sunt foarte importante, cu implicații mari în declinul demografic, contribuind atât la scăderea numerică a populației, cât și la deteriorarea pe vârstă și sexe a populației. Această structură îmbătrânită a populației va determina o creștere a deceselor precum și o restructurare a acestora pe vârste, astfel se va înregistra o reducere semnificativă a deceselor la nivelul tinerilor și adulților care se regăsesc la baza creșterii duratei medii a vieții, crescând ponderea deceselor la nivelul persoanelor vârstnice longevive.
În dezvoltarea armonioasă a societății, sănătatea populației constituie un element principal. Astfel, sănătatea și mortalitatea dețin factori și cauze comune care le influențează gradul de civilizație, situația economică fiind principlalul factor privind cele două componente ale demografiei.
Factorii care participă la o accentuare a mortalității și o influențeză având un impact asupra sănătății și mortalității sunt strâns legați de serviciile medicale, de sistemul de sănătate, de infrastructura medicală.
3.2.1 Evoluția numerică a populației
Pentru determinarea tendințelor demografice trebuie să cunoaștem evoluția numerică a populației, cu ajutorul aspectelor cantitative ale potențialului demografic, și astfel există posibilitatea de a explica anumite tendințe comportamentale ale populației, precum și stabilirea unor previziuni ale evoluției demografice.
Ținând cont de condițiile socio-economice și situațiile prin care populația a trecut de-a lungul secolului al XX-lea, nivelul de trai, politicile demografice precum și mișcarea naturală și migratorie a populației, evoluția este diferită din punct de vedere numeric cât și economic.
Prima jumătate a secolului al XX-lea a însemnat pentru populația din localitatea Tălmaciu o perioadă de creștere lentă, dar continuă, în care cele două războaie mondiale și-au pus amprenta asupra sistemelor demografice prin scăderea natalității, creșterea mortalității și migrația locuitorilor sași.
Fig. 3.13. Evoluția numerică a populației în localitatea Tălmaciu între anii 1910-2011
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Analizând evoluția numerică a populației localității Tălmaciu reprezentată în Fig.3.13., pentru intervalul 1910-2011 se evidențiază două ritmuri distincte, unul ascendent pentru perioada 1910-1977, după care urmează o perioadă descendentă până în anul 2011. În perioada 1910-1930 s-a înregistrat o creștere a populației, de la 1284 de locuitori în 1910 la 5445 locuitori în anul 1930, datorită condițiilor istorice și social-economice specifice fiecărei perioade. Această perioadă, care include si perioada Primului Război Mondial a fost marcată de o economie slab dezvoltată, bazată pe agricultură. Următoarea etapă a evoluției din perioada 1930-1956 include perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar odată cu acesta și perioada când economia începe să înflorească, înregistrând în anul 1956 un număr de 6374 de locuitori. Până în anul 1966 populația crește intr-un ritm alert ajungând la 9261 de locuitori, acest fapt se datorează dezvoltării rapide și masive în industrie dar și datorită impunerii unei politici pronataliste, privitor la interzicerea întreruperii de sarcină, în care natalitatea a crescut considerabil. Apogeul perioadei analizate o deține anul 1977 când populația ajunge la 9974 de locuitori.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, în anul 1992, dinamica populației cunoaște o evoluție descendentă, scăzând de la 9974 la 9369 de locuitori, acest fapt se datorează dezvoltării extensive a industriei din Municipiul Sibiu, oraș polarizator pentru întregul areal din împrejurimi, care a atras forța de muncă din orașele Mărginimii Sibiului, inclusiv din localitatea studiată. Populația a continuat să scadă după anii´90 ca urmare a unui proces migrațional dar și datorită restructurării economice a unităților industriale din perioada comunistă prin care oamenii și-au pierdut locurile de muncă. O altă cauză ce a determinat reducerea numărului populației a fost emigrarea de mare amploare, în principiu a populației de etnie germană, dar și cea a romilor.
După desprinderea satului Boița din componența administrativă a localității Tălmaciu în anul 2004, și preluarea titulaturii de comună, dinamica populației are un ritm tot mai alert de descendență, înregistrând în ultimul an al recensământului, în 2011, o valoare de 6905 locuitori.
În urma analizei datelor populației, localitatea Tălmaciu, prin dinamica numărului populației a înregistrat un spor absolut de 5621 de locuitori pe întreaga perioadă analizată,crescând în medie pe an cu 432,3 locuitori, cu o rată a creșterii populației de 437,7 % raportată la 100 de locuitori, și un ritm mediu anual al sporului de 33,6%.
Densitatea populației constituie o mare instabilitate spațială fiind determinată de însușirile fizico-geografice (relief, hidrografie, climă, sol, vegetație, etc.), dar și de modificările istorice și de creșterea socio-economică a localității. Astfel, localitatea Tălmaciu cu o suprafață de 18,515 ha și cu o populație sub 10.000 de locuitori se încadreză în categoria orașelor mici, înregistrând densități mici, fiind mai mult o zonă cu tente rurale.
Fig.3.14. Densitatea populației în intervalul 1910-2011( loc/km²)
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Analizând densitatea populației redată în Fig.3.14., se observă un trend ascendent al locuitorilor, astfel, în anul 1910 localitatea înregistra 6,9 loc/km² ajungând să dețină în anul 1977 un maxim de 54 loc km/², după care densitatea începe să scadă, înregistrând în 2011, 37 loc/km². Acest lucru se întâmplă datorită dinamicii naturale și migratorii a populației localității.
3.2.2 Structura populației
De-a lungul timpului, pe măsură ce mobilitatea populației s-a extins tot mai mult în localitatea Tălmaciu, s-a modificat structura populației pe grupele de vârstă și sexe, cea mai mare putere de atracție fiind atribuită populației tinere.
“Populația considerată ca sistem se compune dintr-o serie de subsisteme sau subpopulații, a căror constituire se face pe baza unor caracteristici semnificative și a variației lor. Pot exista tot atâtea subpopulații câte caracteristici – calitative sau cantitative – pot fi asociate unei populații. În acest sens distingem populația masculină și feminină, populația tânără, adultă și vârstnică, populația căsătorită și necăsătorită, populația cu nivel elementar, mediu sau superior de instruire etc. Este foarte importantă deci identificarea caracteristicilor sau a variabilelor specifice fiecărei populații. Aceste caracteristici pot fi: demografice, educaționale, sociale, economice, naționale, confesionale etc. (…) Gruparea populației după diverse caracteristici micșorează progresiv gradul de eterogenitate, permite definirea legităților care guvernează evoluția demografică, favorizează studierea legăturilor interne și condiționarea socio-economică a fenomenelor și proceselor demografice. În același timp cunoașterea populației la diferite momente este o necesitate impusă de prerogativele conducerii economice, servește fundamentării strategiei dezvoltării economico-sociale.” (Vert, 2000, p.120)
Structura pe grupe de vârstă și sexe este un indicator foarte important, având în vedere resursele demografice dar și perspectivele evoluției așezărilor umane. Prin studiul structurii populației pe grupe de vârstă putem cunoaște potențialul resurselor de muncă cât și dezvoltarea economico-socială, în timp ce analiza structurii pe sexe se realizează prin compararea dintre genul masculin și cel feminin, în asociere cu grupele de vârstă, prin intermediul piramidei vârstelor. Prin analiza structurii populației pe grupele de vârstă, unii specialiști fac aprecieri referitoare la gradul de îmbătrânire a populației, „ prin procesul de îmbătrânire demografică, se înțelege modificarea structurii populației pe grupe de vârstă înaintată, ca tendință fermă și de lungă durată” „se apreciază ca o populație în cadrul căreia efectivul grupei de 65 ani și peste deține mai puțin de 7 % din total, poate fi considerată << tânără >> din punct de vedere demografic. În situația când ponderea populației vârstnice variază între 7% -12%, populația respectivă se află în process de îmbătrânire demografică, iar cazul în care ponderea populației depășește niveșlul de 12 %, populația este deja îmbătrânită demografic”.(Sora, Hristache, Mihăescu, 1996, p. 91-92)
Structura pe grupe de vârstă este o rezultantă a mai multor elemente îmbinate ca nivelul de trai, gradul de cultură, starea de sănătate. Influența acestor factori se resfrâng și asupra populației localității Tălmaciu unde se remarcă o îmbătrânire a populației prin creșterea populației adulte și vârstnice și prin scăderea populației tinere.
Analizând Fig.3.15. a structurii pe grupe de vârstă și sexe în anul 2011, constatăm că pentru calculele demografice în care am folosit intervalele cincinale (0-4 ani; 5-9 ani; 10-14 ani; etc), populația adultă deține ponderea cea mai mare ,
Fig.3.15. Populația stabilă pe sexe și grupe de vârstă în anul 2011 în localitatea Tălmaciu
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
Populația stabilă totală la nivelul anului 2011 a fost de 6905 locuitori, populația feminină a înregistrat un număr mai mare cu 157 de locuitori față de populația masculină, astfel 3531 de femei și 3374 de bărbați.
Pentru o mai bună evidențiere a structurii pe grupe de vârstă și sexe, a consecințelor acestora, cât și pentru a stabili măsurile impuse de politicile demografice, am întocmit, ca element de referință, piramida vârstelor, în care este evidențiat raportul dintre populația masculină și cea feminină, prin predominarea populației masculine în etapa tânără, ținând cont de faptul că se nasc mai mulți băieți decât fete.
Populația adultă predominantă este cea feminină, în comparație cu grupa populației tinere în care predomină populația masculină, iar populația vârstnică a înregistrat o îngustare spre vârful piramidei, mai mult la bărbați și mai puțin la femei.
Structura etnică și confesională a populației
Datorită așezării geografice în regiunea Transilvaniei, localitatea Tălmaciu se încadrează într-o regiune cu o diversitate etnică foarte mare, în care trăiesc alături de români și alte comunități entice, cu tradiții culturale, religioase, lingvistice specifice.
Astfel “ etnia desemnează o populație care se identifică prin aceeași origine, trăsături fizice și cultural comune, rasă, limbă, religie, cultură, istorie, economie, în cadrul unor limite geografice”. (Tămaș, 1995, p.76)
Conform, Dicționarului de Geografie Umană,” etnia reprezintă un grup uman a cărui unitate comportă raporturi originale de paternitate, care se exprimă printr-o comunitate de caractere somatic ereditare (rasă), dar este îmbogățit de aporturile culturale (limbă, credință, mod de existență). Etnia stă la baza formării unui popor sau a unei națiuni.” (Erdeli et al.,1999, p.120)
În această localitate, locuiesc oameni din majoritatea județelor României, fiind alcătuiți din grupuri de minorități și etnii, de la populații de români până la germani, țigani, unguri, sârbi, evrei, ruși și populație poloneză.
Analizând Fig.3.16. a populației stabile după etnie în anul 2011 se observă că etnia majoritară concentrată în localitate a fost reprezentată de etnia română cu un procent de 89%, (6199 locuitori) iar la celelalte etnii valorile sunt destul de scăzute, datorită maselor migratoare de populație după 1989. Ponderea de 6% (396 loc.) este dată de o categorie în care informațiile nu sunt cunoscute, 3% înregistrată de populația romă (214 loc.), maghiari 1% (50 loc.), și categoria altor etnii, precum, ucrainieni, germani, reprezintă un procent de 1%.
Fig.3.16. Populația stabilă după etnie în anul 2011,
în localitatea Tălmaciu,
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
De-a lungul timpului, în antichitate locuitorii din Tălmaciu au aparținut dacilor, romanilor, evreilor, grecilor și armenilor.
La începutul secolului al XVII-lea populația era atrasă de dezvoltarea agriculturii din localitate, de bogățiile naturale, iar pentru protejarea trecătorilor, extinderea meșteșugurilor, comerțului, au fost aduși de către regii unguri, germani din Saxonia, unde au construit cetăți. Toate întâmplările istorice relevă faptul că populația maghiară, germană și românii reprezintă acele naționalității care alcătuiesc o populație majoritară în localitate.
Fig.3.17. Ponderea populației după principalele limbi materne în intervalul 1850-1992 în localitatea Tălmaciu;
Sursa: date prelucrate după, http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/vallas.htm
Scopul recensămintelor în perioada 1850-1992 era de a avea o bază de date credibile pentru a cunoaște efectivul armatei, comunele și administrația internă a locuințelor, fiind facute de autoritățile militare dar și cele civile. De asemenea și preoții au fost obligați să facă o înregistrare a tuturor credincioșilor din acele parohii pe care le administrau.
Ca limba maternă în localitate, domina în anii 1850-1920 limba germană, fiind limba maternă pentru 738 de locuitori în anul 1920, reprezentând 58 % din locuitori, fiind urmată de limba maghiară (301) și română (159) vorbite de aproximativ 23 % respectiv 12,5% din locuitori, iar restul populației vorbeau diferite limbi, ca romă, ucraineană, sârbă etc, fiind vorbite fiecare de mai puțin de 1 %. După anul 1920, situația începe să se schimbe, limba română devine limba de bază pentru populație, crescând de la 159 de locuitori în 1920 la 5445 în 1992, adică 93 % din populație, ajungând ca ponderea germanilor să scadă foarte mult la 3,5 %. O dată cu scăderea numărului populației germane, începe să scadă și populația maghiară, urcând însă numărul populației rome după anul 1966, reprezentate în Fig.317.
În anul 2011, limba maternă a populației localității rămâne limba romană, înfățișată în Fig.3.18., cu un procent de 91% (6314 locuitori), limba romanes cu un procent de 1 % (111 loc.), altă limbă maternă (ucraineană,germană), și 396 de locuitori care nu și-au declarat limba maternă ( 6%).
Fig.3.18. Ponderea populației după principalele limbi materne la recensământul din anul 2011
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
Structura religiilor în localitatea Tălmaciu
“Religia (lat. Religio,-onis) este definită ca un sistem de credințe (dogme), și de practici (rituri) privind sentimental divinității și care îi unește în aceeași comunitate spiritual și morală pe cei care adră la acest sistem.” (Dicționar Explicativ al Limbii Române, 1998, p. 913)
Religia este o credință de bază pentru populație, acestea influențând și determinând modul de viață și anumite caracteristici demografice ale populației.
Făcând referire la elementele culturale ce diferențiază populația, religia constituie un element de referință, ocupând un loc esențial în viața poporului. Aceste credințe religioase au influențat modul de viață al populației, făcându-se remarcat în peisajul orașului prin tradiții și obiceiuri prin intermediul lăcașelor religioase.
Datorită lipsei de date statistice foarte clare, studiul geografic al religiilor se confruntă cu numeroase dificultăți iar efectuarea estimărilor și a evaluărilor pot conține erori, deoarece modul de alegere al religiei poate fi clasificat diferit, de la o practică relogioasă regulată la anumite obiceiuri derivate din religie sau participarea la diferite ceremonii religioase.
Analizând Fig.3.18. a ponderii populației după religii în intervalul 1850-1992, se constată o predominanță a religiei evanghelice, mai puțin în anul 1992 când ponderea începe să scadă, predominând religia ortodoxă.
Fig.3.18. Dinamica ponderii populației după religii între anii 1850-1992 în localitatea Tălmaciu,
Sursa: date prelucrate după, http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/vallas.htm
Comparând anii 1850 și 1992 se observă o creștere a populației totale de 898,1 %, crescând de la 586 de locuitori în anul 1850 la 5849 locuitori în ultimul an al recensământului, în care populația românească a avut un trend pozitiv crescând cu 4620,6 %, iar populația germană a înregistrat o valoare descendentă. Conform datelor recensământului din 1850, în localitate locuiau 728 de locuitori, din care 106 erau români, 12 maghiari, 535 germani, având un trend pozitiv ajungând să dețină în anul 1992, 5849 de locuitori. Evoluția ascendentă în anul 1992, se datorează migrației populației de confesiune germană, maghiară în alte regiuni, însă și apariția numeroaselor religii și secte după 1990, care au atras locuitori ai populației autohtone care aveau o situație economic precară dar și un grad scăzut de instruire.
Fig.3.19. Ponderea populației stabile după religii la recensământul din 2011
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
În anul 2011 în Fig.3.19. structura pe religii a populației diferă față de recensământul anterior, populația ortodoxă capătă o pondere din ce în ce mai accentuată, în schimb se reduce procentul populației reformate (0,2%), a greco-catolicilor (0,1%), romano-catolicilor (1%), alte religii ( 3%), ponderea ortodocșilor fiind de 96 %.
Structuara populației stabile după religie la rescensământul din 2011, arată că 96 % dintre locuitorii localității sunt de religie ortodoxă, 6259 de locuitori dintr-un total de 6527, 0,1 % s-au declarat de religie greco-catolică, 0,2 % s-au declarat de religie reformată, 0,6 % de religie romano-catolică, 0,2 % adventiști, iar persoanele de altă religie decât cele prezentate mai sus reprezintă 170 de locuitori adică 2,6 % iar cei declarați fără religie reprezintă 0,1 % din totalul populației.
Structura populației după gospodării și clădiri
Familia reprezintă o uniune a persoanelor care locuiesc, produc și consumă împreună, având un grad de rudenie, fiind compusă din soț și soție și copiii lor necăsătoriți, fiind parte componentă dintr-o gospodărie.
Structura populației pe gospodării depinde de anumiți factori precum cei sociali, economici, precum și cei instituționali, care au o vechime tradițională și de care depind celelalte fenomene demografice.
Fig.3.20.Populație, gospodării și clădiri la recensământul din 2011;
Sursa: date prelucrate de pe Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Făcând o analiză a graficului, populației, gospodăriilor și clădirilor la recensământul din 2011 din Fig.3.20., se observă că localitatea înregistra o valoare de 6527 de locuitori, dintre care 3336 persoane de genul feminin și 3191 persoane de genul masculin, cu 1637 de clădiri dintre care 1621 clădiri cu locuințe, și 2161 gospodării.
Fondul de locuințe se stabilește pe structura datelor dobândite la recensămintele populației si locuințelor dar și a transformărilor produse în intervalul fiecărui an.
“ Locuința terminată în cursul unui an este acea construcție care nu a existat anterior și ale cărei elemente, inclusiv fundația, s-au construit pentru prima dată, la care s-au realizat toate categoriile de lucrări prevăzute în documentația de execuție și care au fost recepționate de beneficiar. Camera de locuit reprezintă o încăpere dintr-o locuință care servește pentru locuit, având suprafața de cel puțin 4 m², înălțimea de cel puțin 2 m pe cea mai mare parte a suprafeței sale și care primește lumină naturală fie direct prin ferestre și/sau uși exterioare, fie indirect, prin verande cu ajutorul ferestrelor și/sau ușilor, sau prin alte camere de locuit cu ajutorul glasvandurilor. Astfel, sunt considerate camere de locuit: dormitoarele, camerele de zi, holurile locuibile, încăperile cu dublă utilizare (din a căror suprafață, o parte este folosită pentru locuit) și de asemenea, alte încăperi destinate pentru locuit.” (http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap5.pdf)
Fig.3.21. Locuințe terminate în cursul anului pe surse de finanțare în localitatea Tălmaciu în intervalul 1996-2012.
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Judțeană de Statistică Sibiu
Fondul locativ din localitate s-a remarcat printr-un ritm ascendent în perioada 1996-2012 reprezentat în Fig.3.12. în care s-au construit relativ puține clădiri, de la 4 locuințe din fondurile populației și 4 din cele publice în 1996, la 27 din din fonduri private ale populației în 2000, după care se înregistrează o scădere ajungînd iar la valoarea de 4 locuințe construite, cererea de locuințe fiind inferioară ofertei de pe piața imobiliară, iar după acest an locuințele construite în localitate înregistrează un trend pozitiv. Anul 2008 este singurul an din întreaga perioadă analizată în care se înregistrează locuințe terminate în cursul anului pe surse de finanțare din fonduri publice cu un număr de 60 de locuințe și 39 din fondurile populației și cele private, fiind totodată si anul în care se atinge valoarea maximă a perioadei de analiză, după care se înregistrează un trend descendent, atingând în anul 2012 un număr foarte mic cu 13 locuințe terminate pe surse de finanțare din fondurile private cât și cele ale populației.
Datorită poziționării în imediata apropiere a municipiului Sibiu, accesul ușor spre centrul orașului cât și potențialitatea de a ridica construcții individuale, au simbolizat principalele beneficii și argumentul pentru care locuitorii au preferat să migreze către acest areal.
În anii 2000, 2007, și 2008 au fost înregistrate un număr mai mare de locuințe finanțate din sursele populației, deoarece această perioadă a fost una propice dezvoltării construcțiilor pentru întreaga țară, prin diferite programe ale Agenției Naționale pentru Locuințe.
Însă datorită crizei economice, consecințele sunt resimțite și în sfera construcțiilor de locuințe, înregistrând un trend relativ descendent în anul 2009, în ceea ce privește numărul de locuințe, multe dintre construcții fiind suspendate.
Prin diminuarea capacității de cumpărare, înrăutățirea situațiilor de împrumut dictate de bănci, dar și nesiguranța unui loc de muncă provocată de reorganizarea prezentă pe piața de lucru, au influențat printr-un procedeu defavorabil construirea unor noi locuințe.
Fig.3.22. Numărul mediu al salariaților între anii 1991-2012 în localitatea Tălmaciu
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
Analizand Fig.3.22. reprezentată de numărul mediu al salariaților între anii 1991-2011, se poate observa ca numărul de salariați a înregistrat o scădere continuă din 1991 cand deținea o valoare de 3356 de persoane cu loc de muncă, la 2059 de salariați în 2012.
Ținand cont de faptul că localitatea se concentrează în structura economiei industriale, cea mai mare parte a salariaților lucreaza in industria prelucratoare, textilă, foarte puține persoane ocupându-se de învățământ, sănătate, construcții, agricultură și comerț.
3.3 ELEMENTE CULTURALE ȘI ETNOGRAFICE
3.3.1 Învățământul în localitatea Tălmaciu
.
Învățământul preșcolar din localitatea Tălmaciu a luat naștere în anul 1952, unde copiii erau învățați în limba germană, deoarece exista o pondere de peste 70% a acestei populației germane. În 1952, pe lângă grupele de elevi germane, și-a făcut apariția și o grupă română, fiind în acel moment doar o grupă de sezon, devenind permanentă ani mai târziu.
După patru ani de la înființarea acelor grupe, în localitate s-a înființat o altă grădiniță cu regim de creșă și program prelungit. O dată cu sfârșitul comunismului, situația se schimbă, grădinițele fiind astfel mutate în alte locații, în ziua de azi funcționând două grădinițe într-un singur local. Numărul de copii este de 172, repartizați în șapte grupe, instruiți de cadre didactice calificate, care urmăresc integrarea copiilor în cadrul colectivității, formarea abilităților de deprindere cât și lărgirea perspectivei de a învăța prin activități interdisciplinare.
Analizând Fig.3.23. înfățișată de numărul elevilor pe niveluri de educație în perioada 1992-2012, se observă o scădere a numărului de copii înscriși la grădiniță, de la 445 în anul 1992, la 225 în 2012. Cauza care a determinat scăderea elevilor este bazată pe natalitatea în curs de descendență, fenomenul de migrație poate fi o altă cauză, în care părinții sunt nevoiți să se deplaseze în alte orașe sau chiar în străinătate fie datorită unui loc de muncă mai bun, fie sunt repartizați cu serviciul. Această perioadă analizată are un trend negativ, însă cu mici oscilații de la an la an.
Fig.3.23. Populația școlară pe niveluri de educație între anii 1992-2012 în localitatea Tălmaciu;
Sursa: date prelucrate, furnizate Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Cuantificarea datelor în privința ciclului școlar primar și gimnazial în anul 2012 în comparație cu anii precedenți demonstrează faptul că la nivelul localității, numărul elevilor scade treptat de la 1170 de elevi (645 înscriși în învățământul primar și 525 în cel gimnazial) în anul 1995 la 679 (391 în ciclul școlar primar, respectiv 288 la nivel gimnazial) în ultimul an de analiză
În privința ciclului școlar gimnazial și primar, în localitate au fost înfințate două școli, Școala cu clasele I-VIII Tălmaciu Nr.1 redată în Fig.3.24., construită în anul 1926 în care erau înscriși doar 32 de elevi, și școala din Tălmăcel, care a fost construită în secolul XVIII fiind cea mai veche școală din regiune.
Fig.3.24. Școala Generală cu clasele I-VIII Nr.1 din localitatea Tălmaciu
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Localitatea deține o singură instituție la nivelul celor două cicluri față de anul 1995 când avea în componență 5 școli disponibile, numărul lor reducându-se o dată cu numărul elevilor înscriși. Cât privește numărul personalului didactic, acesta se află într-o continuă scădere, de la 80 de cadre în anul 1995 la 40 în 2012, numărul mediu de elevi ce revine unui cadru didactic fiind de 17, 4.
.
Fig.3.25. Absolvenți pe niveluri de educație între anii 2010-2011 în localitatea Tălmaciu,
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
În ceea ce privește absolvenții pe niveluri de educație înfățișate în Fig.3.25., în localitatea Tălmaciu se înregistrează în anii 2010 și 2011 o promovabilitate destul de scăzută a numărului de elevi care au absolvit. Astfel, dintr-un total de 157 de elevi admiși în anul 2010, 73 sunt din categoria primară și gimnazială, un număr destul de mic îl reprezintă categoria liceeală cu 26, 16 absolvenți în școlile profesionale de la un număr total de 27 de elevi, și 42 în cele postliceale, de la 63. În anul 2011 numărul absolvenților se reduce, de la un total de 106 absolventi, 57 pentru clasele primare și gimnaziale, 27 pentru licee, și 22 de absolvenți pentru clasele postliceale.
Fig.3.26. Liceul Grupul Școlar Economic “J.Lebel” Fig.3.27. Grădinița localității Tălmaciu
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Făcând referire la învățământul liceal, localitatea are în structură un singur liceu, Grupul Școlar Economic “J.Lebel” redat în Fig.3.26., înființat în 1961 ca liceu teoretic, iar o dată cu trecerea timpului pe lângă statutul de liceu, astăzi în această instituție învață elevi din ciclul primar și gimnazial, professional, postliceal. Numărul elevilor din acest ciclu are un trend pozitiv, față de celelalte instituții, crescând de la 107 elevi în anul 1992 la 191 în 2012, în care se face remarcată perioada 1998-2003 și anii 2007-2008 în care contingentul elevilor era sub 100, în 2001 având o valoare destul de mică de 40 de elevi redate în Fig.3.28.
Învățământul post-liceal și professional deține un număr destul de mic de elevi, sub 50, deoarece localitatea nu este deținătoare de unele resurse și specializări economice, astfel că specilaizările post-liceale nu sunt atât de diversificate, având specializări în domeniul textile-pielărie și domeniul turism și alimentație.
Fiind o localitate din proxemitatea Sibiului, unii elevi prefer să învețe în cadrul școlilor din oraș, deoarece oferta educațională este mult mai diversificată, personalul este mai specializat iar doatarea școlilor este superioară, astfel pregătirea școlară pentru dobândirea unei culturi generale și a unor competențe lingvistice, necesită o ofertă solidă.
Privind infrastructura școlară redată în Fig.3.29., se constată că localitatea Tălmaciu deține un număr foarte mic de laboratoare școlare, de la 5 laboratoare în 1993 la 10 în 2012, în timp ce sălile de clasă și cabinetele școlare în primul an analizat aveau un număr de 74 de cabinet, reducându-se la 44 în 2012, în momentul în care și contingentul elevilor a început să scadă.
Fig.3.28. Unități școlare pe niveluri de educație între anii 1992-2012
Fig.3.29. Infrastructura învățământului în perioada 1993-2012
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
3.3.2 Elemente de etnografie și folclor
Conform folcloristului francez, Paul Sebillot, folclorul era descries ca fiind “un fel de enciclopedie a tradițiunilor claselor populare sau a națiunilor puțin înaintate în evoluție… examenul survivențelor care.. urcă adeseori până la primele timpuri ale omenirii și s-au conservat mai mult sau mai puțin alterate, până la popoarele cele mai civilizate. “(Ruxăndoiu, 2001, p.46)
“Etnografia studiază originea, răspândirea în spațiu și în timp a artelor, credințelor și obiceiurilor din culturile populare, la care se adaugă și influențele datorate unor grupuri entice distincte. Arta și cultura populară prezintă câteva trăsături distinct, date de:
vechimea locuirii în spațiul carpato-pontic-danubian;
existența unui procent ridicat de populație rurală, cu ocupații și meșteșuguri specifice;
condiții fizico-geografice diverse, cu un potențial economic generos;
prezența unui număr important de minorități naționale (18), care prin formele de cultură proprii îmbogățesc cultura națională;
procesul relativ mai lent de înnoire a credințelor și tradițiilor etno-culturale;
predominanța credinței ortodoxe a condus la păstrarea multor obiceiuri și tradiții legate de sărbătorile religioase de peste an;
păstrarea unui număr mare de obiceiuri și tradiții legate de marile evenimente sociale din viața omului: botez, nuntă, înmormântare, sau dedicate unor ocupații agricole;
adoptarea noilor tendințe și a noilor tehnici contemporane la îmbogățirea și înnobilarea artei populare.“ (Cândea, Simon, 2006, p.171-172)
Privind acest context putem spune că localitatea Tălmaciu este o zonă etnografică prin arhitectura construcțiilor, costumul popular brodat în alb și negru pe care localnicii îl îmbracă cu prilejul unor sărbătoari tradiționale, festivaluri.
Un alt element caracteristic îl constituie gospodăria tradițională, construcția caselor aveau imprimate un profil architectonic, prin nivelul de spiritualitate etnoistorică, precum și o tentă artistică, ele fiind construite întodeauna după ce se practicau anumite rituri specifice pentru întemeiere.
Fiind situată în proxemitatea Sibiului, aparținând zonei etnografice a Mărginimii Sibiului, precum și poziția strategică a mărginimii la granița cu Țara Românească, această localitate a reușit să-și dezvolte o economie mixtă, preponderant bazată pe agricultură și creșterea animaleleor, precum și mesteșuguri tradiționale, încercând să păstreze tradițiile etno-folclorice și spirituale. Chiar dacă odată cu trecerea timpului localnicii au început să se modernizeze prin diferite construcții, majoritatea celor vechi cu un caracter tradițional au fost înlocuite de cele moderne, localnicii și atmosfera rămânând însă neschimbate.
Tradițiile și obiceiurile localității si-au pierdut din intensitate în ziua de azi păstrându-se doar câteva obiceiuri practicate de Craciun, prin care localnicii în ajunul Crăciunului colindă casele oamenilor. Alt obicei păstrat este practicat de Rusalii, în care bărbații lasă la ușa fetelor necăsătorite mesteceni, iar a doua zi de Paște, femeile sunt stropite cu parfum de către copii, substituind ouăle roșii de Paște, acest obicei este preluat de la populația germană rezistând până în zilelele noastre.
În perioada în care populația germană era predominantă, înainte de 1989, se organiza o paradă tradițională și bal mascat în luna octombrie pentru a sărbătorii ziua recoltei.
Viziunea localnicilor despre folclor conform lui Ovid Densusianu este că “folclorul trebuie să ne arate cum se răsfrânge în sufletul poporului de jos diferitele manifestații ale vieții, cum simte și gândește el, fie sub influența ideilor, credințelor, superstițiilor moștenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le deșteaptă împrejurările de fiecare zi.” (Densusianu, 1966, p.45).
Fig.3.30. Sărbătoarea Udatul Ionilor din satul Tălmăcel
Sursa: http://marginimeasibiului.com/ Sursa: http://www.sibiu-turism.ro/
Cel mai frumos obicei al sătenilor și cel mai vechi este “Udatul Ionilor”,redat în Fig.3.30., practicat în satul Tălmăcel pe 7 ianuarie, când după slujba de la biserică localnicii îmbrăcați tradițional merg pe râul Tălmăcel, care străbate localitatea, unde sunt botezați toți cei care se numesc Ion, după Sfântul Ioan Botezătorul împreună cu preotul, pentru a fi ocrotiți de rele.
Între localnici și strămoșii lor a existat mereu o relație esențială, oamenii străduindu-se să mențină intacte tradițiile și obiceiurile. Ceea ce ne face să înțelegem condiția umană este legătura dintre natură și cultură, omul fiind produsul simbiozei dintre ființele culturale și cele naturale. În mentalitatea tradițională întemeierea unei așezări și ridicarea unor locuințe, reprezintă reiterări a unor creații simbolice ale lumii.
Făcând referire la satul românesc, văzut ca un centru spiritual al localnicilor, Lucian Blaga spunea că ,, satul nu este situat într-o geografie pur material și în rețeaua determinantelor mecanice ale spațiului, ca orașul; pentru propria sa conștiință, satul este situate în central lumii și se prelungește în mit. Satul se integrează intr-un destin cosmic, intr-un mers de viață totalitar dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic. Aceasta este conștiința latentă a satului despre sine însuși.” ( Blaga, 2002, p.11)
3.3.3 Cultura
Antropologul englez Edward B. Tylor, enunță conceptual de cultură “ un întreg deosebit de complex, ce include cunoașterea, credința, arta, morala, legea, obiceiul și alte capacități și obișnuințe accumulate de om ca un membru al societății” (Apud, 2002, p.89)
„Se poate presupune că, dacă pentru existența biologică a unui individ satisfacerea unor cerințe naturale bine definite se dovedește suficientă, viața unei colectivități, oricare ar fi ea, este imposibilă fără o anumită cultură. Pentru orice colectivitate, cultura nu constituie un adaos facultativ la minimum condițiilor vitale, ci un principiu obligatoriu, fără de care existența ei devine imposibilă” (Lotman, 1974, p.16)
Păstoritul și transhumanța a avut o importanță economică agrară pentru localnici, fiind vestiți pentru creșterea animalelor, în special a oilor. Cultura populară are la bază diferite trăsături determinate de mediul cultural, acolo unde au fost întemeiate faptele de folclor și care s-au transmis din generație în generație.
Fig.3.31. Căminul cultural al localității Tălmaciu și Primăria localității
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Biblioteca este o unitate de civilizație și un domeniu al Primăriei localității. Atribuția centrală al acestui compartiment este de a forma, a înființa, a modifica, a dezvolta și a păstra colecții de cărți, documente, publicații și date fundamentale pentru a ușura folosirea acestora ca obiective de cercetare, înștiințare, instrucție si recreere. Această instituție propune localnicilor, atât domenii pentru lectură, analiză, cercetare și informare în incinta instituției cât și pe bază de împrumut la domiciliu, toate aceste servicii fiind gratuite.
Îndatoririle centrale ale bibliotecarului:
completează retrospectiv și cursiv colecțiile, prin subscrieri, achiziții, înlocuiri, transfer și alte surse.
garantează evidența economică a colecțiilor și a deplasării cărților la anumiți utilizatori.
anulează regulat din colecțiile obișnuite, ținând cont de legile în vigoare, acele documentații care nu sunt interesante pentru cititori sau sunt deteriorate.
În localitatea Tălmaciu lipsesc instituțiile muzeale și colecțiile muzeale permanente, astfel putem spune că situația culturală a localității are un grad scăzut de culturalizare, lipsind numeroase instituții cu un impact cultural mai mare cum ar fi, cinematografe, operă, teatre, filarmonică, etc
Această bibliotecă a fost construită în anul 1953, deținând un număr de 13.825 volume și 1100 de cititori.
Fig.3.32. Biblioteca orășănească din Tălmaciu
Sursa: https://www.facebook.com/pages/Biblioteca-Oraseneasca-Talmaciu/
Analizând perioada 1995-2012, se remarcă în unitatea administrativ-teritorială a localității Tălmaciu un număr total de 8 biblioteci existente în 1995 , ajungând să dețină în anul 2012 numai 4 biblioteci funcționale, cu o singură bibliotecă publică pe întreaga perioadă analizată.
. Fig.3.33. Numărul de biblioteci din localitate între anii 1995-2012,
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
3.3.4 Monumente istorice
Cetatea COROANA ȚĂRII (Castrum Lanchron)
“Cetățile dacice reprezintă construcții cu rol de locuire și apărare contra încercărilor de cucerire romană, reprezentative pentru perioada când statul dac s-a aflat sub conducerea regelui Burebista. Acestea sunt situate pe culmi de dealuri, dispuse mai izolați sunt legate de cultul strategic al dacilor (…), ele include ruinele unor puternice ziduri, depozite și locuințe, sanctuare, iar modul de dispunere și împărțire a spațiilor interioare sunt expresia arhitecturii și a modului de construcție a poporului dac și a modului de organizare socială a societății pe clase.” (Cândea, Simon, 2006, p.169)
Fig.3.34. Cetatea Tălmaciu în anii 1370 și ruinele cetății în zilele noastre.
Sursa: http://www.talmescherecho.de,
Cetatea Castrum Lanchron sub denumirea de Coroana Țării, redată în Fig.3.34., a fost construită în anul 1370, datorită unui ordin dat de regale ungur Ludovic I, așezată în sudul localității, la o distanță de 18 km față de Sibiu și 8 km de Localitatea Turnu Roșu.
“Între localitățile Tălmaciu și Boița, la confluența Cibinului cu Oltul, pe culmea din fața intrării spre Pasul Turnu Roșu, este cetatea Tălmaciu ( Talmacsvaro, Landskrone) din epoca medievală, zidită cu mortar și piatră la 1370. În 1453 regele Vladislav dăruiește cetatea și alte pertinente celor Șapte Scaune, cu condiția de a fi demolată până în temelii. Probabil această clauză a nu fost respectată, căci în anul 1489, Matei Corvin poruncește din nou demolarea cetății și nici cu acest prilej ordinal nu este respectat din moment ce încă în anul 1535, zidurile oferă protecție armatei conduse de Ștefan Mailath. Datorită deselor invazii tătare și turcești, cetatea începe să se derăpăneze, fiind mare și greu de întreținut. De aceea regale Matei Corvin dă ordin în 1489 să o dărâme din temelii pentru a nu mai prezenta un pericol pentru țară.” (http://marginimeasibiului.com/)
Această cetate dacică are o importanță deosebită istorică și arheologică, deoarece este considerată unica cetate de fortificație construită de daci care se regăsește la intrare în Defileul Oltului.
3.3.5 Așezăminte de cult în localitatea Tălmaciu și Tălmăcel
”Puținii români care au fost până în anu1918 nu au avut nici școală și nici biserici în localitate. Dorința de a avea biserica lor s-a împlinit mai târziu. După unirea din 1918 oamenii din Tălmaciu trebuiau să meargă la biserica ortodoxă din satul Tălmăcel, dar odată cu construirea școlii se amenajează și o mică capelă în incinta acesteia. În anul 1937, mitropolitul Nicolae Bălan le numește un preot stabil, în persoana părintelui Ioan Branea, original din satul Boița. Efortul depus de preot împreună cu generozitatea puținilor locuitori de etnie română a dus la întocmirea devizului lucrării pentru noua biserică prin arhitectul A.Cernea din Sibiu. Lucrările noii biserici încep în 1938, a urmat o pauză, iar în anul 1941, cu ajutorul domnului Alexandru Ștefănescu, directorul de atunci al Romanofirului, se ridică acoperișul, se termină finisările, zugrăvitul exterior și interior, iar la 15 august 1942 biserica cu Hramul “Sf.Nicolae” este sfințită de mitropolitul Ardealului dr.Nicolae Bălan. Biserica este construită în stil bizantin, este asemănătoare cu catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol și cu catedrala din Sibiu. Biserica a fost pictată de pictorul Ioan Cazila din Sibiu, și este dotată cu două clopote.” (http://www.primaria-talmaciu.ro)
Fig.3.35. Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului și cimitirul general din localitatea Tălmaciu
Sursa: Costea Raluca Georgiana
În satul Tălmăcel există o biserică construită în cinstea Sfintei Paraschive, în care hramul și pictura de la exteriorul bisericii cât și cele din interior se potrivesc cu bisericile din nordul Moldovei. Astfel, “aceste biserici se remarcă prin planul dreptunghiular, împărțirea în pronaos, naos și altar, folosirea cărămizii aparente, a celei colorate și smălțuite, a unui sistem de boltire în arce care să permite prezența turlelor, a firidelor interioare și ocnițelor în exterior, a contraforturilor în exterior. Sub aspectul planurilor de construcție, a ancadramentelor ușilor, ferestrelor, se resimte influența gotică, iar în realizarea frescelor exterioare și a picturilor interioare a celei de tip bizantin.” (Sursa: Cândea, Simon, 2006, p. 170.)
Fig.3.36. Biserica Evanghelică Cuvioasa Paraschivă din satul Tălmăcel (1719)
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Construirea bisericii de piatră a fost realizată ca o necesitate pentru localnicii satului Tălmăcel, deoarece comunitatea românească s-a extins tot mai mult, fiind zidită de către popor între anii 1776-1784.
3.4 ASISTENȚĂ MEDICALĂ
Serviciile de îngrijire a sănătății sunt asigurate de acele unități pentru sănătate precum, spitale, dispensare, policlinici, creșe, farmacii, cabinete stomatologice, etc., care aparțin fie sectorului public fie celui privat.
La nivelul activităților de servicii publice și private s-au înregistrat anumite deficiențe, printr-un număr destul de redus de dispensare ( un singur dispensar în anii 1995, 1996, 1998 și două în 1977, și un singur cabinet medical general sub propietate privată din 1999 până în ultimul an al graficului analizat.
Fig.3.37. Unități sanitare pe categorii de unități și forme de proprietate 1995-2011
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
Aceasta infrastructură destul de slab organizată are drept cauze;
o dependență a locuitorilor de a merge pentru diferite servicii medicale în Sibiu;
personalul medical redus din localitate, inclusiv personalul specializat;
numărul scăzut al dotărilor din instituțiile sanitare;
aparatura medicală învechită.
Fig.3.38. Personalul medico-sanitar pe categorii și forme de proprietate între anii 1990-2012
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția de Statistică Sibiu
Analizând personalul medico-sanitar pe categorii și forme de proprietate între anii 1990-2012, reprezentat în Fig.3.38., se observă o reducere de personal de la 12 medici din proprietatea publică în 1990, la 9 în anul 1992, 8 medici în 1995, iar din anul 2000 și până în 2012 numărul lor este destul de mic 5 respectiv 6 medici. Medicii din proprietatea privată înregistrează un număr foarte mic, în 2003 era un singur medic care servea populația localității, anul următor fiind deja 3, însă în ultimul an analizat localitatea rămâne cu un singur medic. Medicii de familie publică erau în număr de 5 în 2003, cu un singur medic de familie pe proprietate privată, după care în 2012 în proprietatea publică se regăsesc 6 medici de familie. Instituțiile furnizoare de servicii sanitare, cum sunt cabinetele stomatologice dețineau între unul și doi medici stomatologi între anii analizați și undeva la 4 inclusiv 5 medici stomatologi pe forma de proprietate privată.
În schimb observăm un număr mult mai mare a personalului sanitar- public, de la 27 de personae în 1990 la 5 în 2012, pe când personalul care muncește în proprietate privată a început să crească de la 1 în 1999 la 9 peroane în 2012, ajungând să aibă în 2009-2010 chiar și 12 persoane sanitare.
4. CADRUL ECONOMIC AL LOCALITĂȚII TĂLMACIU
4.1 Utilizarea terenurilor
Structura fondului funciar a reprezentat pentru populație o provocare pentru ramificarea activităților din care și-au asigurat situația economică, pentru o viață mai bună.
Fig.4.1. Ponderea modului de folosință al suprafeței agricole în anul 2012;
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Ținând cont de caracteristicile cadrului fizico-geografic redate in Fig.4.1., în care localitatea deține o suprafață de 7383 hectare de păduri și alte vegetații forestiere, respectiv 29 %, terenurile agricole au o suprafață de 5290 de ha (21 %), dintre care pășunile dețin suprafață cea mai mare de 3740 de ha (14 %), după care urmează terenurile arabile cu o suprafață de numai 885 ha (3 %), urmată de fânețe cu 665 hectare (3%) din totalul terenurilor agricole. La acestea se adaugă terenurile neagricole cu o suprafață de 7536 ha (29%) și un hectar de terenuri degradate.
Fondul funciar se caracterizează printr-o disproporție a fondului funciar, dominând pășunile în detrimentul fânețelor și terenurilor arabile, astfel zona este predominant specializată în zootehnie prin creșterea bovinelor și ovinelor ca principale animale din această regiune. Prin aceste suprafețe arabile mult mai reduse se constată o neasigurarea a culturilor agricole și a produselor de bază.
“ Determinarea potențialului economic al terenului agricol se face prin stimularea folosirii integrale a fondului funciar agricol utilizând trei paliere:
potențialul de producție al terenurilor agricole este determinat la nivelul parametrilor medii realizați la nivelul județului Sibiu, și anume: ponderea suprafeței de teren agricol cultivă un anume tip de cultură, structura culturilor practicate în zona deluroasă a județului Sibiu și productivitatea medie realizată în județul Sibiu.
consumul propriu din gospodărie se determină utilizând datele statistice privitoare la consumul mediu pentru o persoană, populația stabilă respectiv consumul pentru animalele existente în unitățile administrativ teritoriale component ale zonei Mărginimea Sibiului.
determinarea cantității de produse destinate pieței reprezintă diferența dintre producție și consum.“ (Cocean, 2009, p.117)
Tab.4.1. Bilanț territorial al suprafețelor din intravilanul existent din localitatea Tălmaciu în anul 2011.
Sursa: http://www.primaria-talmaciu.ro
4.2. Agricultura
Agricultura este o ramură a sectorului primar a economiei, constituind un însemnat furnizor de materii prime și fonduri de subzistență de care depinde industria bunurilor de consum.
“Peisajele agrare au devenit tot mai complexe fiind condiționate de metodele folosite și înzestrarea tehnică, sistemele economice existente, populația rurală, cutumele sociale, religie și alți factori. Progresele înregistrate, începând de la folosirea focului în defrișarea terenurilor, în neolitic, și până la sistemele agroindustriale actuale, susținute de mecanizare, chimizare, biotehnologii și alte metode moderne sunt illustrate de creșterea vizibilă a randamentului economic, deopotrivă, atât în zootehnie cât și în cultura plantelor.” (AUR, 2003, p.11)
Localitatea este poziționată la întretăierea dintre zona montană și cea de podiș, prin urmare, datorită acestei poziții geografice dar și datorită climei, reliefului și solurilor, agricultura deține o funcție economică importantă, mai cu seamă aceasta se remarcă și prin procentul ridicat al forței de muncă, care desfășoară activități neplătite în mediul gospodăriei familiale. În structura economică a dezvoltării agriculturii se regăsesc factorii naturali, istorici, tehnologici, politici și sociali. Relieful dealurilor și podișurilor constituie condiții geomorfologice variate cu relief mai accidentat, și astfel datorită pantelor mari eroziunea poate fi prezentă, fiind favorabil pentru cultivarea viticulturii, pomiculturii și creșterii animalelor. Înainte de 1989 în țara noastră predomina o agricultură de tip socialist în care populația nu era implicată în agricultură, deoarece pământul aparținea statului, suprafețele agricole fiind subordonate C.A.P.-urilor, însă după desfințarea regimului comunist s-a dat o lege în care pământurile agricole erau retrocedate populației, astfel fiecare locuitor era împroprietărit, având drept de folosință proprie.
Fig.4.2. Suprafețe de teren arabile în localitatea Tălmaciu
Sursa: https://www.facebook.com/talmaciu.sibiu
Agricultura, prin producția vegetală și cea animalieră, asigură fondul indispensabil vieții, la nivelul gospodăriilor, fiind totodată și un izvor central de materii prime pentru valorizarea pe piață. Pământul a fost prelucrat și exploatat încă din cele mai vechi timpuri pentru satisfacerea nevoilor vitale vieții. Suprafețele prelucrate sunt destul de mici, iar mecanismele tehnologice utilizate, în care uneori se mai folosește și tracțiunea animală, duc la o rantabilitate destul de scăzută. Interprinderile sunt un model de exploatație care se găsesc în localitate, fiind o formă pentru grupurile asociațiilor de proprietari, astfel, chiar dacă persoanele au drept de proprietate asupra unor terenuri, familia nu se implică în cultivarea suprafețelor de teren, fiind de obicei arendat. Prin prisma specialiștilor care sunt implicați în acele asociații prin care pământul este lucrat prin diferite mecanizări moderne, producția este mult mai mare decât în cazul anterior, proprietarii beneficiind doar de 20 % din profit.
Fig.4.3. Suprafața cultivată cu principalele culturi între anii 1990-2003 (ha)
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Analizând suprafețele cultivate cu principalele culturi ale localității și producția acestora, din Fig.4.3. se constată, că în această zonă, principala cultură cu suprafața cea mai mare este cultura de porumb pentru boabe, înregistrând în anul 1990 o suprafață de 579 de hectare, cu o producție de 884 de tone, față de suprafețele de cartofi care dețineau 170 ha, înregistrând o producție destul de mare de 955 de tone, cultura de grâu și secară cu 117 ha și o producție de 304 tone, și cultura de legume cu numai un hectar la care producția a avut 7 tone.
S-a înregistrat un trend negativ în privința suprafețelor cultivate până în ultimul an al recensământului analizat, excepție făcând cultura de legume care începe să se cultive tot mai des și pe o suprafață tot mai mare, ajungând în 2003 să dețină o suprafață de 21 de hectare, și unul pozitiv privind producția agricolă, datorită tehnologiei mecanizate din ce în ce mai avansate precum și lucrărilor de îmbunătățire funciare prin care solul a devenit tot mai fertil.
Fig.4.4.Producția agricolă vegetală a principalelor culture între anii 1990-2003 (tone).
Sursa: date prelucrate de pe Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
Astfel, suprafața culturii de grău și secară atinge în 1993 un maxim al suprafeței cultivate de 150 ha cu o producție agricolă de 370 de tone, după care în următorul an suprafața se micșorează tot mai mult înregistrându-se o suprafață minimă a culturii de 30 de ha, acest fapt fiind evident și în producția agricolă cu 90 tone, după care începe să se mărească la 70 ha în 2003 și o producție de 200 tone.
Aceași situație o regăsim și la suprafețele cultivate cu porumb și cartofi, atingând un maxim al suprafețelor cultivate în anul 1991, cu 699 ha pentru culturile de porumb boabe și o producție de 1398 de tone, și 160 ha pentru cartofi, cu 1000 tone, ajungând să dețină în anul 2003-542 ha cu 1650 de tone, respectiv 80 ha pentru cartofi cu 1286 tone. Anul cu producție maximă a fost 1997 când localitatea a înregistrat 1920 de tone pe o suprafață de 640 de ha.
Cu toate că suprafețele cultivate cu anumite culturi erau destul de întinse, nu s-au înregistrat producții foarte mari și invers, atunci când producțiile erau mai mari, acest lucru se întâmpla pe suprafețe mai mici, aceste cauze s-au petrecut mulțumită unor factori economico-tehnologici prin care producția crește, precum mecanizarea, chimizarea solului și irigațiile.
Mecanizarea agricolă sporește randamentul producției, iar modernizarea prin diferite utilaje agricole (cultivatoare, utilaje de stropit, mașini agricole de semănat, etc.), au ridicat atât producția cât și calitatea și au redus în același timp orele de muncă agricolă;
Chimizarea solului a sporit de asemenea producția, datorită îngrășămintelor azotoase și fosfatice;
Irigațiile, au fost realizate cu ajutorul unor diferite sisteme de irigații, prin aprovizionarea solului cu un volum de apă mai mare decât în acele condiții naturale, asigurând un randament în ceea ce privește producția culturilor cât și calitatea acesteia.
Pomicultura este o îndeletnicire consacrată, însemnată din punct de vedere alimentar, ecologic și economic pentru orice așezare din țara noastră, care a avut o evoluție instabilă, în cele două perioade consacrate, vremea postbelică în care populația s-a îngrijit tot mai mult de lărgirea suprafețelor pomilor fructiferi, folosind diverse tehnici specializate pentru o producție cât mai mare și perioada după 1989, când proprietățile de stat au trecut în propietate personală, și astfel interesul pentru pomicultură a început să scadă.
Fig.4.5. Producția de fructe în intervalul 1990-2003,
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția de Statistică Sibiu.
Analizând perioada 1990-2003 din Fig.4.5., se constată o creștere a producției de la 40 de tone în anul 1990, când populația nu dețineau o tehnică destul de avansată, economia era mai puțin dezvoltată, multe plantații fiind lăsate pirloage sau defrișate, la 1476 de tone, fiind producția maximă din arealul analizat în anul 2003.
Tendința producției de fructe este în creștere, populația beneficiind de un profit economic mai mare, însă pomii fructiferi sunt tot mai bătrâni, regenerarea având un ritm tot mai redus.
Creșterea animalelor este indentificată ca fiind a doua ramură a agriculturii, care a deținut un rol foarte important în economia acestui areal, fiind avantajată de existența pășunilor și fânețelor. Această ocupație este consacrată încă din cele mai vechi timpuri fiind una strict tradițională. Ținând cont de suprafețele extinse de porumb, în zonă se cresc numeroase porcine și cabaline, care ajută la cultivarea pământului în lipsa tehnologiei moderne.
4.3. Industria
În Evul Mediu, localitatea Tălmaciu era recunoscută ca fiind o așezare de agricultori, ajungând la începutul secolului al XIX-lea să fie un centru industrial, cu două fabrici, una de cherestea și butoaie, prin care era valorificat lemnul din areal și o fabrică de textile, devenind la sfârșitul secolului al XX-lea în județ un cunoscut centru economic, prin fabrica „Firul Roșu”, unde se confecționau fire pentru țesături, ață de cusut, funcționând și ca torcătorie de fire.
Fig.4.6. Fabrică industrială de valorificat lemnul
Sursa: Costea Raluca Georgiana
În momentul actual, localitatea Tălmaciu este recunoscută în cadrul sectorului industrial, prin derularea unor îndeletniciri în construcții, prin care multe firme de renume au investit dezvoltându-se totodată și numeroase mici întreprinderi de producție. Datorită acestor activități, care au avut un trend pozitiv în ultimul timp, influențate fiind de numărul mare al populației care lucrează în străinătate și care investesc în construcții imobiliare, Tălmaciu s-a transformat intr-un oraș cu o puternică tradiție textilă, la început dezvoltându-se prin practicarea păstoritului, o veche îndeletnicire pentru localnici, la poalele Munților Cindrel.
În localitate, sunt înregistrate mai multe societăți comerciale, peste 200, cu diferite specializări, și anume „conform datelor din Raportul anual privind starea economico-socială a orașului Tălmaciu pe anul 2009, la 31 decembrie 2009, cele mai importante societăți comerciale, sub aspectul locurilor de muncă asigurate erau următoarele:
S.C. HLV TRANSILVANIA S.R.L. – exploatarea și prelucrarea lemnului- 166 angajați;
S.C. VITOSA S.R.L. –panificație- 52 angajați;
S.C. WOODSTOCK S.R.L. –atelier mecanic lemn- 48 angajați;
S.C. LANCO S.R.L.- confecționat corturi- 42 angajați;
S.C. SILVA GRUP- prelucrare lemn- 41 angajați;
S.C. NICODOR S.R.L.- transport- 34 angajați;
S.C. SCANIA-SERV S.R.L.- mecanic, service auto- 25 angajați;
S.C. BASARAB S.R.L.- comerț- 22 angajați;
S.C. ACSTAL S.A.- prestări servicii- 20 angajați;
S.C. DOINA PROD S.R.L.- panificație- 18 angajați.” (www.primăria-tălmaciu.ro)
Fabrica Romanofir, construită în 1924, este una dintre cele mai vechi firme de fabricare a firelor de bumbac și a aței de cusut, prin urmare, sectorul industriei textile este de asemenea bine evoluat, prin fabricarea diverselor produse textile de îmbrăcăminte și marochinărie, în care au investit atât localnicii cât și străinii;
Societatea SC Faurecia Seating SRL- cunoscută pentru fabricarea de huse pentru scaunele mașinilor, unde erau înregistrate 856 persoane angajate;
Industria alimentară, specializată în producția de brânzeturi, avea privilegiu de a se bucură de investițiile străine;
Compania germană Schultz Elejtrotechnik, fabrică sisteme de iluminat, beneficiind de parteneri precum Compania de Căi Ferate din țări ale Europei;
O filială a fabricii italiene RC System, recunoscută prin fabricarea unor mașini de tăiat hârtie, a intrat în România în anul 1994, și în localitatea Tălmaciu în 2000;
O flială a fabricii La Fântâna, cunoscută ca o mare firmă de îmbuteliere a apei în sistem watercooler.
Între anii 1990-2000 activitățile din industrie s-au confruntat cu o decădere, așa cum s-a întâmplat în toată țara, iar după anul 2000 situația economică s-a îndreptat prin înfințarea unor fabrici noi, îmulțind numărul locurilor de muncă atât pentru localnicii din Tălmaciu cât și pentru cei din arealele învecinate. La începutul anului 2009 odată cu confruntarea populației cu criza economică și acele politici economice și fiscale date de Guvern, 17 % din companii și-au suprimat activitatea în perioada 2009-2010.
Datorită unei valorificări a resurselor economico-sociale mai intense în ultimii zece ani prin adoptarea unei strategii de orientare a investițiilor pentru aceste ocupații de producție, cât și pentru construirea unor locuri de muncă pentru locuitorii din Tălmaciu, s-a ajuns la o economie diversificată și mult mai dezvoltată.
Ținând cont de progresia industriei pentru localitate, trebuie să menționăm, pe lângă impactul pozitiv pe care l-a avut asupra populației, și un impact negativ prin diferite procese de poluare. Industria chimică deține un ridicat potențial de poluare în ceea ce privește mediul înconjurător, având caracter permanent sau accidental, fiind o sursă de bază pentru populație și inclusiv alte ramuri ale industriei precum și un furnizor de produse finite în cadrul agriculturii, siviculturii și transporturilor.
Localitatea se impune printr-o industrie accelerată, de aceea putem vorbi de o poluare complexă, aceasta predominând nu doar la nivel local ci și regional, prin urmare impactul industriei în privința mediului bazându-se pe mai mulți factori precum; materialele și combustibilul folosit de fabrici, intensitatea folosirii resurselor, tipul și produsul realizat și dimensiunea și locul unde este amplastă o unitate industrială. Mai cu seamă, industria are impact ridicat și asupra atmosferei, solului, apei, ecosistemului forestier, inclusiv asupra sănătății umane. În atmosferă sunt emise o cantitate mare de impurități ( dioxid de carbon, de sulf, oxid de azot), iar cantitatea și alcătuirea substanțelor produse de unitățile industriale depind de o serie de factori. Astfel, impactul asupra sănătății este cel mai dăunător mod pe care unitățile industriale îl produce, ducând la o morbiditate crescută, o reducere a speranței de viață, malformații și nașteri premature, și apariția unor boli specifice. Pentru aceste cauze au fost luat masuri de protecție și reducere a poluării industriale .
4.4. Valorificarea durabilă a potențialului turistic
Turismul este un fenomen social și economic, fiind comparat în prima jumătate a scolului al XIX-lea cu călătoria sau sejurul de agrement. Conform lui E. Guy Treuler din 1880, turismul este “ un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii…rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport” (..) iar Leville- Nizerolle potrivit căruia “ turismul este ansamblul activităților nonlucrative ale omului, în afara ariei de reședință”. (Cândea, Simon, 2006, p.11)
Privind situarea geografică a localității, aceasta reprezintă o resursă economică care necesită o valorificare în privința potențialului turistic. Turismul specific arealului este cel de popas și cel de week-end pentru locuitorii din împrejurimi.
Localitatea nu este valorificată la cote maxime, astfel, dacă s-ar investi pentru a atrage cât mai mult turiștii în această zonă și s-ar promova prin diferite oferte turistice, atunci turismul ar contribui la o creștere economică, așa cum se întâmplă în cazul industriei și agriculturii.
Din cauză că nu a fost valorificat, acesta s-a dezvoltat în satul Tălmăcel, sub formă unui turism agrar, deoarece satul este amplasat intr-o zonă extraordinar de frumoasă, cu un peisaj natural de sălbăticie. “Nostalgia lumii rurale, liniștită, cu confort modest dar cu abundența produselor agroalimentare și a peisajelor geografice a atras, în ultimul deceniu și jumătate, o importantă circulație turistică,, (Velcea, 2008, p.101.)
Prin arhitectura tradițională a caselor, prin tradițiile și obiceiurile satului, Tălmăcel a reușit să atragă turiști din toate zonele țării. Un obiectiv cu care satul se mândrește, ar fi vechea biserică și muzeul etnografic. În Tălmaciu, Cetatea Coroana Țării și Rezervația Botanică Șuvara Sașilor sunt singurele obiective de vizitat, însă ceea ce caracterizează zona este potențialul etnografic și folcloric, tradițiile și obiceiurile.
Fig.4.7. Obiective turistice în Mărginimea Sibiului.
Sursa: http://www.euromax.ro/pages/vacanta-la-munte/marginimea-sibiului.php
De-a lungul timpului s-a dezvoltat și s-a afirmat o categorie specifică a turismului numită ecoturism, reprezentând potrivit programului de Ecoturism al IUCN, „ călătoria și vizitarea corespunzătoare din punct de vedere al grijii față de mediu în areale naturale relativ neperturbate, pentru a se bucura și a aprecia natura ( și orice alte caracteristici, elemente culturale atât din trecut cât și din prezent), care promovează conservarea, au un impact scăzut și furnizează o implicare socio- economică activă a populației locale” (Ceballos, 1996, p.20) Datorită turismului ariile protejate pot fi influențate intr-un mod semnificativ prin transformări în alte sectoare economice precum agricultura, servicii, meșteșuguri etc., prin afectarea părților implicate din areal dar și o extindere în timp a influenței sale.
Pentru integrarea turismului în dezvoltarea durabilă a ariilor protejate este necesar să se facă unele schimbări în politicile tradiționale, acest lucru fiind posibil prin convingerea schimbării valorilor a populației locale. Prin activarea turismului datorită unor activități turistice și promovării dezvoltării durabile în ariile protejate s-au stabilit câteva obiective precum; conservarea biodiversității și a ecosistemelor, dezvoltarea economiei locale, standardele de viață ale localnicilor, satisfacția turiștilor.
„ Activitatea turistică iresponsabilă și necontrolată poate avea un impact negativ estetic important asupra peisajului care va strica fără indoială experiența turiștilor iubitori de natură. Peisajul, prin valențele sale estetice și prin efectele benefice pe care le are asupra sănătății oamenilor, acesta constituie un element de bază al turismului, asigurând cadrul general de desfășurare a acțiunilor turistice. În aceste condiții orice formă de degradare adusă peisajului influențează direct și evident asupra turismului pe care îl lipsește de unul dintre cele mai valoroase resurse ale sale”.( Smaranda,1999, p. 284)
Baza tehnico-materială turistică depinde în mare măsură de fluxurile turistice, frecvența, preferința și volumul lor, care cuprinde cazarea, unități de transport, de agrement, tratament si alimentație publică. În localitate, cazare este garantată de pensiuni agroturistice, iar începând cu anul 1990 până în 2000 era asigurată de cabane turistice.
Fig.4.8. Sosori și înnoptări în structuri turistice (pensiuni agroturistice) în intervalul 2002-2009.
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu.
În funcție de modul de sosire și înoptări ale turiștilor în structure de primire între anii 2002-2009 redată în Fig.4.8., cu un total de 20 de turiști în anul 2002 comparativ cu anul 2009 în care totalul însuma 1519 turiști, când s-au înregistrat creșteri de la 5 turiști sosiți cu 15 înnoptări, la 756 cu 763 de înnoptări. Maximul este atins în anul 2007 cand în localitate sosesc 1235 de turiști, înnoptând cu 125 turiști mai mult decât cei sosiți. Tendința este de creștere, atât sosirile cât și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au înregistrat o creștere, acest lucru se datoreză unei economii mai dezvoltate a populației cât și unei modernizări a structurilor de cazare.
Turismul din localitate este benefic oamenilor deoarece locuitorii se bucură de un cadru natural atrăgător, cu valoare estetică deosebită si o cultură interesantă.
Turismul nu este guvernat numai de creșterea numerică a turiștilor ci el se transformă intr-o activitate economică diversă. Turismul de masă rămâne o formă predominantă de turism, însă pe lângă aceasta se mai adaugă și activități legate de mediu, afaceri, cultură, educație, sănătate, religie, reflectând preferințele oamenilor pentru calitatea mediului și o formă de recreere.
Nevoia oamenilor de a fi cât mai aproape de natură , mișcarea în aer liber, activități precum, schiul, drumeția, ciclismul etc.
Fig.4.9. Capacitatea de cazare turistică existentă între anii 1990-2001 și 2002-2013 în localitatea Tălmaciu
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu
Analizând capacitatea de cazare turistică existentă (cabane turistice) între anii 1990-2001 se observă că baza materială a localității deținea în anul 1990 un maxim al intervalului analizat, cu 122 de unități de cazare, urmată de o perioadă în care numărul unităților începe să scadă la 68, crește în 1992 la 112 iar din 1996 înregistrează un trend negative al unităților de cazare ajungând la 40 de locuri în perioada 1999-2001.
În ceea ce privește capacitatea de cazare ale pensiunilor agroturistice, trendul pe care-l înregistrează este unul potitiv, de la 4 unități de cazare în 2002 la 22 în anii 2008,2009 și 2013. Datorită crizei economice cât și nevalorificării la maxim al potențialului turistic, creșterea a fost stopată, in anul 2009 de la 22 de locuri, începând să înregistreze un regres al capacității de cazare in anul 2010 la 10 locuri de cazare.
Ca orice activitate care aparține economiei, turismul prin multitudinea de factori poate amplifica sau reduce activitățile turistice:
factorii economici ( veniturile locuitorilor, oferta turistică);
factorii demografici ( numărul și structura populației);
factorii sociali (timpul liber );
factorii psihologici, educative ( nivelul de instruire);
factorii tehnici ( infrastructura transportului și a echipamentelor);
factorii politici;
factorii organizatorici.
4.5. Transporturile în localitatea Tălmaciu
„Transporturile (lat. transportare) formează o ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor.” (D.E.X., 1998, P.1105)
Încă din cele mai vechi timpuri, arealele cele mai înfloritoare s-au amplasat de-a lungul căilor de comunicație fie la interferența lor. Cu cât capacitatea de evoluare a arealului este mai mare cu atât infrastructura de transport este mai dezvoltată, fiind un factor important al competivității economice împreună cu regimul fiscal de infrastructură tehnologică și gradul de instruire a forței de muncă.
Circulația produselor și a indivizilor cât și interdependența dintre așezăminte în teritoriu și diferite colectivități social-economice, au depins încă din cele mai vechi timpuri de constituirea ansamblului de căi de comunicație și echiparea lui cu diferite mijloace de transport. Aceste sisteme de organizare au fost sistematizate și modernizate treptat în toate mijloacele de circulație, în localitatea studiată remarcându-se doar căile de comunicație rutiere și feroviare. Pe lângă aceste medii de deplasare se regăsesc și acele structuri de transport și legături speciale, considerate eficace, facilitând răspândirea informațiilor într-un interval mic de timp și pe distanțe foarte mari.
Circulația, transportul în comun
Localitatea se confruntă cu anumite probleme în privința traficului de mașini, din cauză că este traversat atât de șoseaua DN 7 Sibiu-Vâlcea, străzile sunt intens circulate, acest lucru ducând la o poluare fonică, la o scădere a calității aerului, fiind traversată de asemenea și de o magistrală CFR, localitatea având calitatea de nod de comunicație rutieră si feroviară. Localitatea Tălmaciu mai este traversată și de DJ 105G pe direcția est-vest, făcând comuncația între localitatea Avrig la est și Sadu la vest.
Fig.4.10. Denumiri de străzi din localitatea Tălmaciu
Sursa: http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam- talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
„Din analiza în teren a circulației se remarcă urmatoarele aspecte:
cele mai mari valori ale traficului sunt pe Strada Unirii;
valori mici de trafic pe rețeaua de străzi interioare;
lipsa unei centuri ocolitoare a orașului face ca traficul de tranzit să se desfășoare în totalitate pe arterele municipiului, cu efecte negative asupra infrastructurii rutiere, asupra mediului (poluare fonică, noxe, praf), asupra siguranței circulației etc.;
traseul propus al autostrăzii – tronson parte din culoarul IV pan european.
intersecțiile neamenajate cu DN 7, rezultând dificultatea efectuării traversării sau virajului la stânga pe Strada Unirii pentru fluxurile de trafic provenind dinspre strazile adiacente;
zona industrială în partea centrală a orașului, conduce la prezența traficului greu pe străzile interioare;
starea precară a străzilor interioare, majoritatea având țmbrăcăminte de balast deterioarată, cu denivelări;
starea precară a trotuarelor existente, sau lipsa lor, ducând la prezența frecventă a pietonilor pe partea carosabilă;
starea precară a șanțurilor și a sistemelor de evacuare a apelor, de cele mai multe ori apa stagnează, infiltrându-se în patul drumului;
lipsa infrastructurii rutiere sau prezența lor în stare avansată de degradare, ex. trecere prin vadul Pârâului Morii pe Strada Cetății;
accesele sub pasajele CF si DN, sunt neamenajate corepunzător, acestea fiind o bună soluție de traversare a CF si DN 7;
lipsa parcărilor în zonele de interes, Strada Unirii, Gară, Cimitir etc.;
trecere la nivel cu CF neamenajată;
delimitarea precară a zonei CF;
elementele geometrice în plan ale străzilor nu corespund claselor în care sunt încadrate, neuniformitatea lățimii străzilor pe lungimea lor datorate aliniamentelor defectuoase ale caselor, gardurilor etc.;
lipsa pistelor de bicicletă amenajate;
prezenta căii ferate prin centrul orașului produce disconfort zonelor de locuințe limitrofe.„( http://www.primaria-talmaciu.ro)
Străzile au o structură de tip radial cu două sensuri centrale: DN 7- spre Sibiu și Râmnicu Vâlcea și trei orientări secundare: DJ 105G – spre Avrig prin Racovița; spre Sadu și Strada Tălmăcel; DC 61– spre Tălmăcel, deplasările interioare au înclinația de a se focaliza pe câteva artere însemnate care străbat zona principală a localității. În localitate nu se constată străzi din clasa I respectiv magistrale și II străzi de comunicație, ținând cont de însușirile arterelor de circulație, remarcându-se numai străzi de categoria a III-a numite străzi colectoare, care recepționează fluxurile de circulație din sectoarele în stare de funcțiune și le orientează spre străzile de comunicație și străzi magistrale, deținând două benzi de deplasare, și străzi de categoria a IV-a de utilizare locală care garantează intrarea în locuințele populației dar și funcțiile zilnice sau întâmplătoare din arealele cu circulație limitată.
Drumurile sunt segmentate după mai multe ierarhizări și anume:
Drumuri publice-sunt drumuri de proprietate publică, de folosință generală în scopul deplasării rutiere, pentru îndeplinirea necesităților de transport omogen al economiei și locuitorilor;
Drumuri de folosință privată- sunt acele drumuri care îndeplinesc necesitățiile proprii în cadrul transportului rutier prin îndeletniciri forestiere, miniere, agricole, industriale, cât și cele ale înființărilor de șantier, administrate de acele persoane juridice sau fizice;
Drumuri deschise deplasării publice;
Drumuri oprite pentru deplasarea publică;
Drumuri de interes local, județean și național;
Circulația feroviară
Căile ferate au contribuit la dezvoltarea așezărilor, însă regresul transporturilor pe căile ferate s-a datorat beneficiilor pe care autovehiculul l-a înfățișat de-a lungul timpului, cu o libertate de deplasare mult mai mare, cu o micșorare a perioadei de transport, ceea ce reprezintă o componentă destul de importantă atunci când se transportă mărfuri și produse perisabile.
Fig.4.10. Gara CFR din localitatea Tălmaciu
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Calea ferată traversează centrul localității Tălmaciu care face legătura între Sibiu și Râmnicu Vâlcea dar și orașul Brașov. În centrul este stabilită Gara de pasageri, continuând ca în partea nordică să fie amplasat un areal specific CFR cu zonă de înmagazinare și manevrare. Pe traseul 200 a căii ferate, se garantează transportul de pasageri pentru circulația din zona națională și internațională, cu trenuri accelerate, personale, și rapide.
Transporturile speciale
Din categoria transporturilor speciale se remarcă în localitate, transportul energiei electrice, telecomunicațiile, televiziunea, internetul, conductele, etc.
Evoluția populației prin numeroase investiții și inovații, a dus la modernizarea și schimbarea modului de viață a societății. Astfel, prin tehnologii, informațiile și telecomunicațiile care schimbă obiectele fizice în informație și o transferă în toată lumea, devine în ultimii ani un mod indispensabil al dezvoltării economice moderne.
Astfel, telecomunicațiile dețin o funcție importantă în transformarea societății, oricare componentă a dezvoltării sociale și comerciale influențând activitatea de telecomunicații și invers.
Alimentarea cu energie electrică
Privind localitatea Tălmaciu din punct de vedere al alimentării cu energie electrică alimentarea este realizată din sistemul energetic național la tensiunea de 20 kV printr-o linie electrică aeriană de 20Kv cu direcție Sibiu- Tălmaciu- Râul Sadului, cu punct de reclanșare la Tălmaciu și linia electrică aeriană 20kV Tălmaciu-Boița.
Alimentarea cu apă potabilă și canalizarea
Localitatea Tălmaciu are în componența sa un sistem de alimentare cu apă, constituit din recepționarea apelor subterane, compus din trei fântâni din lunca râului Sadu, la 1,7 km de localitate, un canal de refulare care duce apa la un bazin de acumulare și un canal de aducțiune conectată la rețeaua de distribuție.
Fig.4.12. Canal de aducțiune în localitate
Sursa: Costea Raluca Georgiana
Luând în calcul cele trei puțuri existente în localitate, se constată că numai două puțuri sunt în stare de funcțiune, dotate cu pompe cu un debit de 80 mc/h. În localitate se remarcă existența încă din anul 1976 a două bazine de înmagazinare constituite din beton, unul dintre ele având o capacitate de 300 mc utilizat numai în circumstanțe de urgență, iar celălalt de 2500 mc.
Pe rețeaua de distribuție nu se găsesc stații de pompare, și de aceea în cazul în care capacitatea unui incendiu este de dimensiuni mari se folosesc așa numitele vane, caracteristice în cadrul unor instalații ale bazinelor. Apa care circulă de la puțuri până la acele bazine de colectare este transportată printr-o conductă de refulare într-o condiție bună, constituit din oțel, pe o distanță de 600 m și un diametru de 300 mm, iar de la bazine la rețeaua de distribuire este transportată printr-o conductă cu un diametru de 350 mm, constituită din oțel, cu o diferență de nivel cuprinsă între 10 și 80 m între rețeaua de distribuție și bazinele colectoare.
„Lungimea totală a rețelei simple de distribuție a apei potabile reprezintă lungimea tuburilor și conductelor instalate pe teritoriul localității respective, pentru transportul apei potabile de la conductele de aducțiune sau de la stațiile de pompare până la punctele de branșare a consumatorilor..( ..) Lungimea totală a conductelor de distribuire a gazelor se referă la totalitatea conductelor (din rețea și direct din conductele magistrale de transport) prin care se distribuie gaze la consumatorii dintr-o localitate, începând de la stațiile de reglare a presiunii și predare a gazelor de către furnizori până la punctele de branșare a consumatorilor.
Gazele naturale distribuite efectiv reprezintã volumul total de gaze naturale livrate consumatorilor prin rețele de distribuție (inclusiv gazele naturale consumate de unitatea distribuitoare).”(http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap5.pdf)
Prin modernizarea și dezvoltarea localității s-a produs și extinderea lungimii conductelor de canalizare, datorită cerințelor și gradului de confort tot mai mare al populației prin construirea unor sisteme de canalizare noi cu o rețea de colectare constituită pe majoritatea străzilor întrevăzute cu rețea de apă.
Analizând lungimea conductelor de canalizare în perioada 1990-2012 se remarcă o creștere colosală în ultimul an de analiză, cu o lungime totală în anul 2012 de 29,2 km, pornind de la 0,7 km în anul 1990 menținându-se aceeași valoare până în 1998, după care se înregistrează o creștere lentă, cu 0,9 km în anul 1999 și 2000, 1,1 km în anii 2001 și 2002, după care ajunge la o lungime a conductelor de canalizare la 2,5 km din anul 2003 până în anul 2011.
Fig.4.12. Lungimea conductelor de canalizare în intervalul 1990-2012
Sursa: date prelucrate, furnizate de Direcția de Statistică Sibiu
.
Alimentarea cu gaz metan este o sursă de energie foarte dezvoltată în județul Sibiu, cu o întindere tot mai mare în zonele urbane și rurale, existența acestei alimentării în orașe și unele sate demonstrează o formă a nivelului de civilizație, oferind o dezvoltare a valorii vieții, prin ridicarea comodității de locuire, cât și micșorarea cantității de material lemnos utilizat în scopul încălzirii locuințelor duce la consecințe directe privind practicarea eficace a resursei forestiere. Tălmaciu este una din localitățile care dispune de rețea de gaz metan, cu o lungimea absolută a conductelor de distribuire a gazelor de 34,5 km.
5. ANALIZA SWOT A LOCALITĂȚII TĂLMACIU
O acțiune însemnată în studierea circumstanțelor unei localități și crearea unei strategii de creștere economică durabilă, constă în determinarea și recunoașterea competențelor, deficiențelor, oportunităților și amenințărilor, a situației arealului. Astfel, acest proces s-a realizat prin intermediul analizei SWOT, în care s-au analizat factorii potențiali în vederea dezvoltării, precum cei naturali, economici, socio-umani, în situația lor actuală, ținând cont și de cea din trecut, pentru a putea evalua progresul viitor.
Analiza SWOT se inițiază prin desfășurarea unei liste a calităților și slăbiciunilor zonei, concluziile fiind determinate de oportunitățile și riscurile pe care zona le înfățișează. Această metodă este considerată una dintre cele mai eficiente procedee de cercetare a condițiilor de favorabilitate, delimitativi, și a oportunităților în perspectiva redactării unei strategii de extindere.
Analiza localității pentru recunoașterea premiselor de dezvoltare a zonei este elaborată după mai multe principii:
fizico-geografice
ale forței de muncă și ale resurselor umane
demografice;
economice;
ale ocrotirii mediului și ecologiei;
ale infrastructurii;
analizei, inovării și evoluției;
Punctele forte prezintă însușirile pozitive, concrete și intangibile, interioare, ale arealului analizat, fiind înfățișate de condiții naturale precum: tipul de relief prielnic evoluției unor îndeletniciri, resurse de subsol, factori climatici, hidrologici, tip de sol, și antropici: activități industriale, căi de comunicație, etc, care țin de factorii particulari ai arealului.
Punctele slabe sunt factori care opresc dezvoltarea și menținerea unui areal, dar care pot fi îmbunătățiți sau utilizați în favoarea unor alte activități. Aceste puncte slabe pot cuprinde absența de practică, resurse limitate, lipsa tehnologiei, oferta de investiții slabe. Sunt constituite de diferite particularități ale reliefului, care reflectă efectuarea unor activității (altitudini ridicate, grad mare de fragmentare), de climă ( temperaturi și precipitații foarte ridicate sau foarte reduse), de structura demografică ( îmbătrânirea populației, densitate ridicată sau redusă, rata șomajului mare, grad redus de școlarizare, etc.), de condițiile economice, de infrastructura dezechilibrată , de dificultățile legate de mediu.
Oportunitățile estimează factorii atractivi străini, capacitățile și rezolvările unor probleme de extindere a unor zone de activitate de care regiunea studiată se poate bucura.
Aceste oportunități reprezintă potențialul care poate fi realizat prin introducerea unor strategii de finanțare, de dezvoltare a unor ramuri economice, etc.
Amenințările reprezintă acei factori care pot compromite efectuarea activităților umane, reflectate de posibilitatea declanșării unor dezastre naturale; activități care duc la deteriorarea irevocabilă a mediului, la scăderea natalității care provoacă rezultate negative.
Analizând arealul localității Tălmaciu din punct de vedere al factorilor fizico-geografici, economici, demografici, naturali, de infrastructură, putem accentua prezența următoarelor puncte, amenințări și oportunități:
PUNCTE TARI
diversitate morfologică ce garantează varietatea geoecologică și peisagistică atractivă (Munții Făgăraș, Lotrului, Cindrel, Sectorul nordic al Defileului Turnu-Roșu-Cozia), care prezintă un potențial de atractivitate turistică.
altitudini de 600-700m, care condiționează prezența unor suprafețe forestiere, pășuni și fânețe întinse;
predominanța climatului de depresiune (temperat continental) cu însușiri de adăpost;
climat montan cu persistență și grosime mare a zăpezii;
existența vânturilor cu potențial eolian;
prezența unei rețele hidrografice, cu potențial peisagistic și energetic izvorâte din arealul montan;
grad ridicat de biodiversitate;
prezența unei flore spontane, ramificate, extinsă în arealul nepoluat, prielnică pentru apicultură;
fond funciar divers alcătuit din soluri cu fertilitate medie și posibilități de valorificare agricolă și forestieră diversă;
faună piscicolă și cinegetică diversă;
existența unor resurse de subsol (piatră de construcție);
prezența așezărilor și a populației în această zonă încă din timpul dacilor;
rang ocupațional mare în activitățile economice;
structură aproximativă echilibrată pe sexe;
bilanț demografic pozitiv;
omogenitate etnică și confesională a populației;
profil economic complex, cu o extinere mare în domeniul industrial;
existența tradiției privind creșterea animalelor;
capacitatea valorificării materialelor de construcție (nisip, piatră);
existența pensiunilor agroturistice;
existența ariei naturale protejate ( Rezervația botanică Șuvara Sașilor- 20 ha);
alimentare cu apă și canalizare;
rețeau de străzi este de tip radial, cu două sensuri centrale: DN-7 spre Sibiu și Râmnicu Vâlcea;
existența căii ferate care face legătura cu Sibiu, Râmnciu Vâlcea și Brașov;
prezența rețelei de alimentare cu gaz metan, energie electrică, apă și canalizare;
acces și modernizare la internet, telefonie mobilă și fixă;
existența unui număr mare de agenți economici;
industrie restructurată;
existența tuturor formelor de învățământ, de la ciclu preșcolar la cel postliceal;
relații strânse cu orașul Sibiu;
configurație economică diversificată;
tendința de creștere a calității locuirii și a numărului de locuințe;
tendința de creștere al gradului de confort privind locuirea în localitate;
însușire de nod de comunicație feroviară și rutieră;
PUNCTE SLABE
temperaturii medii anuale scăzute, ceea ce duce la limitarea cultivării unor culturi;
prezența inversiunilor termice;
absența menținerii și fertilizării terenurilor agricole;
inexistența unei gestiuni a deșeurilor;
dezvoltare demografică redusă;
rata mare de îmbătrânire demografică;
trend negativ al evoluției populației în ultimul timp;
grad mediu de nivel educațional;
suprafețele agricole sunt exploatate insuficient datorită mecanizării;
existența fabricilor industriale în centrul localității;
inexistența unor funcții turistice; turismul este insuficient valorificat;
inexistența unor oficii de documentare locale în privința turismului;
lipsa unor măsuri și platforme ale fabricilor industriale poluatoare privind calitatea și întreținerea mediului perimetrului localității;
inexistența unui model de strângere, transmitere și purificare a apelor uzate menajere, rezultate din gospodăriile localnicilor, din îndeletnicirile creșterii animalelor și din cele industriale;
lipsa unei amenajări concordante a gropii de gunoi;
lipsa unei șosele de centură, traficul dens pe șoseaua rutieră DN7 stârnește numeroase dereglări în localitate;
existența căii ferate în centrul localității cauzează disconfort;
existența unui număr mic de spații amenajate;
existența unor trotuare strâmtorate și degradate;
inexistența unor piste amenajate pentru bicicliști;
OPORTUNITĂȚI
pretabilități ridicate în folosirea terenurilor;
intensificarea cererii privind oferta turistică;
retrocedarea suprafețelor agricole și forestiere foștilor posesori, acțiune care a reavântat piața funciară în localitate;
posibilitatea de atragere a unor resurse guvernamentale pentru calificare profesională și înființarea unor noi locuri de muncă;
atragerea resurselor europene privind ocrotirea mediului, pentru crearea unor structuri de alimentare cu apă, a stațiilor de purificare;
posibilitatea desfășurării unor parteneriate private și publice privind evoluția infrastructurii;
posibilitatea de extindere a cererii preparatelor ecologice de întreținere;
reconversia capacității de lucru prin îndreptarea spre turism;
ramificarea calificărilor și specializărilor la toate treptele educaționale;
angajarea numai a cadrelor specializate pentru fiecare disciplină;
modernizarea și echiparea corespunzătoare a tuturor unităților de învățământ și sănătate;
interesul unităților împuternicite pentru complexitatea pregătirii profesionale ( garanția adaptabilității absolvenților pe piața muncii);
implicarea structurilor și unităților în favorizarea înștiințării și consultanței cu privire la carieră;
ridicarea nivelului de trai ;
remedierea stării de sănătate a locuitorilor;
garanția infrastructurilor caracteristice cultelor, învățământului, culturii și sănătății la un grad corespunzător;
valorizarea patrimoniului cultural, economic, natural, istoric al localității;
dezvoltare turistică se poate materializa în turism de popas și turism de weekend;
remedierea și amenajarea spațiilor verzi și a parcurilor de joacă pentru copii;
crearea unor parcări subterane;
asanarea unor suprafețe mlăștinoase și înapoierea funcției de agricultură;
AMENINȚĂRI
existența unor zone inundabile în lunca Cibinului la confluența cu râul Sadu;
lărgirea unor suprafețe defrișate care conduc la nesiguranța versanților, deplasări de teren, deteriorarea solului;
afectarea faunei prin valorificare irațională;
poluarea apelor de suprafață, a apelor freatice, a aerului, de către colectivitățile economice din sectorul industriei textile și fabricile de prelucrare a lemnului;
diminuarea potențialului demografic și a fondurilor mâinii de lucru;
scăderea natalității;
deprofesionalizarea persoanelor prin transferul locului de muncă dintr-un domeniu în altul;
păstrarea agriculturii în cadrul subzistenței;
afectarea potențialului turistic prin deteriorarea și amenajarea neinspirată;
accentuarea șomajului pentru populația tânără;
micșorarea numărului persoanelor tinere dinamice datorită procesului de migrație externă;
în momentul în care localitatea înregistrează un maxim pluviometric, apele freatice din arealul amonte al teraselor I și II, ale râului Cibin, se înalță, ajungând să inunde subsolurile caselor;
diminuarea productivității îndeletnicirilor agricole, ceea ce duce la extinderea suprafețelor agricole neexploatate;
limitarea ocupațiilor de creștere a animalelor conform clauzelor impuse de directivele Uniunii Europene analizând producția și comercializarea mărfurilor de provenineță animală;
criza economică universală;
hotărâri economice și fiscale care duc la diminuarea nivelului de atractivitate pentru investitori în localitate;
condiții declanșatoare ale proceselor de risc precum dominarea fizionomiei nisipoase, argiloase, argilo-marnoase predominant împărțite sub un unghi de 10 grade în secțiunea superioară a păturii; existența rocilor nisipoase cu configurație sfărâmiciosă și apa freatică de la fundamentul cuverturii care se varsă la zi în malurile apelor conduc la declanșarea unor rupture ale malurilor.
6. PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII ECONOMICO-SOCIALE
Perspectivele dezvoltării economico-sociale din localitatea Tălmaciu, necesită o înțelegere și o studiere integrală a capacității de care aceasta se bucură.
„ Ca element al naturii organice, pe fondul acestei existențe naturale, omul în procesul muncii își depășește condiția sa naturală. Are loc un proces de dedublare a existenței sale, celei naturale suprapunându-i-se existența socială…Dubla poziție a omului, naturală și socială în același timp, face ca și componentele sociale ale mediului să poarte în permanență amprenta, pe deoparte, a afinității omului cu natura, a dependenței sale organice de natură, iar pe de altă parte a detașării sale conștiente de aceasta, a calității sale sociale.” ( Roșu, Ungureanu, 1977, p.30)
Odată cu apariția și evoluția oamenilor, pe lângă legile biologice au acționat și cele sociale, având ca bază procesul muncii, permițând fabricarea uneltelor și astfel utilizarea mai eficientă a resurselor. „ Deseori activitățile umane pot produce modificări mult mai complexe și de mai mare amploare decât fenomenele naturale ( eroziunea solului, colmatarea albiilor, defrișarea vegetației forestiere sau chiar dispariția unora dintre acestea. (…) Dezvoltarea durabilă sau dezvoltarea sustenabilă trebuie privită ca fiind singura alternativă la criza modelului tradițional de creștere economică în care deteriorarea mediului și criza ecologică au efecte directe atât asupra economiei cât și a societății umane” (AUR, 2003, p 223)
Datorită factorilor favorabili pe care localitatea le deține, ca potențialul demografic și poziția geografică cu care se află în interdependență și complementaritate încă din cele mai vechi timpuri, arealul deține anumite perspective de dezvoltare. Prin punctele nefavorabile, care conțin mai multe componente generalizate pentru întreaga țară printr-o infrastructură edilitară precară, infrastructura rutieră și feroviară de o calitate slabă, nivel sporit de îmbătrânire a persoanelor, o rată de emigrare pozitivă și un nivel redus de instruire, datorită reducerii stadiului de viață dar și accentuare a gradului de sărăcie. Amenințările care s-ar produce în localitate ar putea împiedica dezvoltarea acesteia, bazate pe legătura dintre factorii umani și cei naturali.
Datorită poziției geografice prielnice, biodiversității teritoriale, atracția localității spre orașul Sibiu, variația și pluritatea categoriilor de resurse, gradul sporit de accesibilitate al localității, unitatea etnică cu un grad ridicat de populație românească, multicultularismul susținut de conviețuirea străveche dintre populația românească și cea săsească, nivelul învățământului și prezența unei zone preponderent etnografice reprezintă factorii catalizatori privind dezvoltarea localității Tălmaciu. Această noțiune de dezvoltare durabilă ajută la cunoașterea problemelor localității, în special a celor legate de mediu, a resurselor naturale, specifice fiind problemele cu privire la energie.
Dezvoltarea durabilă analizează necesitățile din prezent fără a periclita capacitatea generațiilor care vin de a îndeplini cerințele, și reprezintă ,, capacitatea unui sistem de a evolua, fără a-și diminua din punct de vedere calitativ sau cantitativ atributele deja accumulate,, (Popescu, et al., 2005, p.21)
Prin constituirea acestei strategii a dezvoltării economico-socială, localitatea Tălmaciu poate evolua, dacă ne referim la materialul public de folosință, putem analiza câteva aspecte necesare reabilitării localității, a remedierii activităților cât și a unei calități mai bune privind viața locuitorilor.
Ținând cont de faptul că am realizat o analiză Swot a localității, vom detalia aspectele favorabile de dezvoltare precum și modul nefavorabil cu care aceasta se confruntă, încercând să găsim soluții pentru remedierea lor.
Astfel, privind infrastructura, printr-o reabilitare și lărgire a rețelelor de apă și canalizare, a drumurilor printr-o evitare a circulației pe centura din centrul orașului, printr-o evoluție și ameliorare a serviciilor sociale cât și a resurselor umane, turismul din localitate poate fi extreme de dezvoltat deoarece mediul este favorabil cu o ospitalitate întemeiată pe mediul nepoluat al zonei, însă din cauză că nu este promovat nu aduce o contribuție considerabilă economiei.
Ca soluție la problema traficului din localitate, se poate construi o șosea care să ocolească localitatea și astfel efectele ar fi mult mai benefice în privința poulării mediului.
Perspectivele de dezvoltare a localității implică o înțelegere și o cercetare amănunțită a capacității de care aceasta dispune.
Ființa umană, mediul înconjurător și economia constituie o structură inseparabilă, prin care societatea umană trebuie să mențină o stabilitate, prin conexiuni polivalente ale celor trei sisteme în care se urmărește evitarea unor consecințe negative din exploatarea unor resurse în obiectivele economice, să aprobe evoluția echilibrată a unor structuri social-economice, astfel, să garanteze existența actuală cât și a acelor generații viitoare.
În calcularea cât mai exactă a ocupației localității studiate, prin deosebiri ale configurației calitative și cantitative se poate ajunge la un rezultat în ceea ce privește dezvoltare localității prin calcularea unui indice de atractivitate. Astfel, prin aplicarea unui nivel de evaluare calitativă și cantitativă a factorilor naturali și economico-sociali am utilizat un nivel din trei stadii cu valori de la, I– pentru o valoare scăzută, neconcurențială în sistemul național, II- pentru o valoare acceptabilă fiind considerat un factor de interes național iar pentru valoarea III- considerat un factor favorabil în dezvoltarea turismului pe plan internațional.
Tab.6.1. Indicele de atractivitatea în localitatea Tălmaciu și Satul Tălmăcel
Interpretând aceste valori ale indicelui de atractivitate așa cum rezultă din tabelul 6.1, se constată că în localitatea Tălmaciu se înregistrează un indice de 0,41, iar în satul Tălmăcel de 0,38. Se observă o diferență între cele două, cu valori mai ridicate în Tălmăcel în privința cadrului natural față de Tălmaciu, și cu valori mai reduse în sectorul infrastructurii și organizărilor turistice în sat față de localitate.
Însă aceste condiții pot fi remediate prin formarea unor organizații care să se ocupe de dezvoltarea turismului și infrastructurii, aceste lucruri putând fi transformate față de cele din cadrul natural care pot fi doar amenajate.
Astfel, localitatea Tălmaciu prezintă un potențial turistic favorabil dezvoltării localității, dar încă nu este exploatat suficient, ținând cont de structurile turistice slab dezvoltate și infrastructura deficitară, însă dacă s-ar organiza anumite proiecte și s-ar investi mai mult în aceste structuri, poate avea rezultate extrem de durabile din perspectivele dezvoltării economice.
Boidiversitatea reprezintă un rol important pentru dezvoltarea localității, iar datorită ariilor protejate, aceasta înfățișează prin speciile floristice și faunistice, o dominanță a unei categorii de graminee care au dus la întemeierea rezervației naturale Șuvara Sașilor, iar apropierea de Tălmaciu poate fi o perspectivă de dezvoltare a localității prin proiectarea unui turism ecologic la un nivel foarte înalt. Mai cu seamă, constituirea unor specii faunistice, forestiere, piscicole, sau a unor habitate, a atras atenția unor specialiști, care prin organizări ecologice Natura 2000 au încercat să protejeze siturile de importanță comunitară Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu și situl Frumoasa.
Privind calitatea învățământului, localitatea se află la un nivel mediu, însă aceasta poate fi ridicată printr-o impunere socială și culturală, prin calitatea de subvenționare și predare a unor instituții de învățământ, consacrate să înfățișeze o alternativă socială care să se potrivească situațiilor locale.
Procesul de educare constituie fundamentul pregătirii persoanelor, echivalând cu un nivel ridicat al predării și învățării, iar prin valorificarea regiunii se poate vorbi de o valorificare educațională profesională înfățișată de Grupul Școlar Economic “J. Lebel”, prin care elevii se pot califica în diverse domenii care corespund solicitărilor curente și de perspectivă a localității.
Deși localitatea este dezechilibrată din punct de vedere al funcțiilor de asistență sanitară, ea se poate dezvolta prin înnoirea și înființarea unor fundații de tratament. Localitatea are nevoie de constituirea unor spitale de specialitate, ambulatorii, policlinici,cabinete stomatologice, toate acestea pentru dezvoltarea sistemului sanitar introdus sau în curs de introducere, fiind astfel propusă receptivitatea acestora pentru a putea fi contactate de alte unități asemănătoare județene, naționale sau regionale, și astfel ajungând să se dezvolte.
Noțiunea de dezvoltare teritorială vine să corespundă cerințelor societății, fie ele curente fie viitoare. Prin supravegherea unor obiective ca exploatarea eficientă a unor fonduri, prin ocrotirea mediului, manifestarea social-culturală, creșterea economică, apărarea zestrei spirituale și unitate teritorială, putem vorbi de o structură de sprijinire a dezvoltării ansamblului teritorial.
Însă este destul de dificil pentru conducerile locale să execute toate problemele legate de aceste domenii medicale, de învățământ, deoarece introducerea lor nu reprezintă apanajul numai al condițiilor de decizii locale, aceste propuneri fiind luate de anumite directive la nivel de regiune.
Prin intensificarea gradului spiritual al localității, prin echiparea recomandabilă a așezămintelor culturale, prin păstrarea și valorizarea valențelor locale, localitatea se poate dezvolta cu ajutorul unor strategii de dezvoltare și promovare. După cum am remarcat în lucrare, localitatea nu se bucură de o cultură extraordinară nefiind valorificată la cote mari, însă aceasta poate să se dezvolte sub aspect cultural prin înființarea unor muzee pentru conservarea unor tradiții specifice localității, cum ar fi costumele populare specifice regiunii, recunoscute pe plan internațional dar nevalorificate și promovate, precum și înființarea unor muzee cu specific etnografic. Datorită absenței afacerilor în manifestarea economică a localității prin constituirea unor parcuri industriale, care vor focaliza activitățile producătorilor, se vor înființa și locuri de muncă pentru locuitorii din localitate dar și din împrejurimi.
Printr-un fond silvic îmbelșugat, zone întinse cu componente faunistice și floristice, o fertilitate a solurilor, prezența fânețelor și pășunilor la care se adaugă și potențialul turistic, duc la o dezvoltare economică, însă la această dezvoltare contribuie și gândirea anteprenorială a populației, predispoziția unor oameni de afaceri să deschidă numeroase interprinderi în zonă cât și deznaționlizarea în domeniul industrial înfățișând un fundament de sprijin pentru majoritatea locuitorilor din Tălmaciu. Majoritatea elementelor biotice și abiotice sunt strâns legate printr-un raport de interdependență cu alte elementele teritoriale, iar printr-o responsabilitate eficientă se poate opera și în sectorul exploatării unor resurse.
În ziua de azi, populația este tot mai conștientă de ceea ce privește viață cât mai naturală și de aceea, pe lângă acele produse tradiționale încep să se afirme pe piața muncii și produsele ecologice, cu un stadiu înalt de valorificare, și astfel, putem spune că prin valoarea și însușirea acestor produse ecologice în privința sănătății, agricultura deține o pondere importantă și o contribuție considerabilă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă pentru localitate. Dacă întreaga populație ar conștientiza însemnătatea utilizării unei agriculturi ecologice în localitate, acesta ar putea fi un procedeu de revitalizare al arealului, dar și de durabilitate prin nefolosirea unor compoziții chimice.
Această dezvoltare a localității se înfățișează ca o strategie pe plan economic, este constituită de anumite persoanele delegate să se ocupe de creșterea economică din domeniul public, privat sau social, care colaborează privind exploatarea resurselor tehnice, financiare și umane ale localității, grupați în domeniul unei organizări sectoriale și intersectoriale de activitate.
Cu ajutorul Planului Urbanistic al Orașului Tălmaciu, se pot constata anumite obiective care se impun a fi soluționate:
„ Optimizarea relațiilor în teritoriu;
Realizarea unei infrastructuri corespunzatoare nevoilor comunității și la un standard tehnic comparabil cu Uniunea Europeană;
Delimitarea și zonificarea noului teritoriu intravilan astfel încat să corespundă cerințelor de dezvoltare armonioasă a tuturor laturilor vieții economice și sociale;
Asigurarea infrastructurilor specifice învățământului, cultelor, culturii, sănătății, turismului, la un nivel corespunzător;
Reglementarea clară a autorizării construirii pe tot teritoriul orașului, în vederea utilizării raționale a terenurilor;
Clarificarea regimului juridic al terenurilor;
Stabilirea obiectivelor de utilitate publică;
Valorificarea patrimoniului natural, uman, economic, cultural și istoric;
Influențarea dezvoltării spirituale a colectivității umane ce trăiește în orașul Tălmaciu.” (http://www.primaria-talmaciu.ro/documente/EA_Talmaciu_complet.pdf)
Configurația cercetării stării actuale sau a viziunilor demografice se bazează pe situația economică și socială a populației. Iar pentru a observa situația și dimensiunea unei familii se impune studierea cauzelor, mărimii și stării unei locuințe, și astfel, există o interdependență insolubilă între problemele economice și cele demografice
CONCLUZII
În lucrarea de față, Studiu geografic al localității Tălmaciu, s-a urmărit analiza înfățișării particularităților geografice, economice și sociale ale localității Tălmaciu, situată în județul Sibiu.
Lucrarea, Studiul geografic al localității Tălmaciu, este o lucrare de cercetare economico-socială în care componenta antropică este fundamentală, omul desemnând un factor principal de modificare a mediului înconjurător în avantajul său. Acest lucru se poate întâmpla în orice situație constatând probabilitatea de „supunere” a componentelor naturii în situația desfacerii stabilității om-mediu, omul fiind cunoscut din acest punct de vedere, foarte puternic, evoluat, deosebit, fiind undeva „deasupra” structurii mediului, marcat de repercursiuni neașteptate și ireversibile.
Intercondiționarea cadrului natural cu structura umană formează un habitat în care componenetele caracteristice ale acestuia sunt consecințe ale amestecării în timp și spațiu a numeroaselor procese și date originare. Poziția așezărilor umane este condiționată de relief, hidrografie, capacitatea constituirii căilor de comunicație cât mai practicabile iar modul de viață și îndeletnicirile fundamentale ale populației sunt subordonate de resursele naturale.
Metodologia aplicată în analiza teritoriului a implicat asamblarea procedeelor tradiționale ( analiză, sinteză, observație,) informațiilor izvorâte din surse bibliografice și statistice, cu cele moderne ( analiza Swot, modelare și diagnostic). Înlănțuirea prezentării diverselor configurații a fost consemnată printr-o înșiruire de tabele, grafice, hărți, fotografii, prin care s-a încerarcat să se evidențieze mult mai bine caracteristicile teritoriului în studiu.
Localitate nu îndeplinește criteriile unui areal ideal, la nivelul acesteia apărând și dereglări, dar printr-o estimare considerabilă a resurselor care concep capacitatea turistică și stabilirea unor activități caracteristice pe acele suprafețe care înfățișează zdruncinături, aspirăm la o metamorfozare prielnică a localității, ascensiune din punct de vedere turistic și implicit o contribuție la nivel economic adus colectivităților locale.
În privința turismului apreciat ca activitate economico-socială, aceasta evoluează fie prin existența unor fonduri de origine naturală ( relief, climă, hidrografie, floră și faună), fie antropică (prin ansamblul atracțiilor locuitorilor), solicitând o bază materială polivalentă consacrată să îndeplinească cererea turistică în relație cu normele dezvoltării durabile.
În zona românească, existența banală dar nu comună a locuitorilor este depășită de experiența sufletească și gradul de maximă tărie, de însușirea latină, acestea descoperindu-se în datini, religie și limbă, dar și în familie, fiind considerată cea mai însemnată și sacră unitate din orice comunitate. Deoarece pentru populația românească a regimurilor trecute aspirația poporului a fost de a se împotrivi inovației, ineditului, precum și fluctuantei tendințe spre modernizare, aceasta fundamentându-se pe preocuparea activităților zilnice, pe muncă, pe conservarea zonei geografice prin orice sacrificiu înfățișat prin limitele sale, pe tradițiile sale modificate destul de puțin, fiind destul de conservate în satul Tălmăcel, aceste lucruri fiind provocate de o teamă pluriseculară privind ,, vântul transformării”.
Localitatea a fost încă din cele mai vechi timpuri una încărcată cu tradiții, îndreptându-se în momentul actual succesiv spre modernism, uitând componentele fundamentale, esențiale pentru aceasta. Astfel, în subcapitolul elemente culturale și etnografice, se apreciază gradul de tradiționalism prin diferite obiceiuri și elemente etnografice încă conservate de popor. În subcapitolul, valorificarea potențialului turistic, s-a prezentat dezvoltarea turismului și capacitatea de cazare turistică, reliefând unicitatea și varietatea elementelor teritoriale, aptitudinea unor tipuri și forme de turism, dar și productivitatea în situația dezvoltării economice, prin punerea în valoare a acestor resurse turistice și a arealului, acordându-i identitate.
Înfățișarea poporului în prezent în această zonă endemică a Mărginimii Sibiului, este prefigurată de prezența sa schimbătoare din cele mai vechi timpuri, în care personajul principal a fost întodeauna omul, înfățișat de datinile și credințele populare ale populației, de trăirile spirituale, dar și prin felul său de a gândi.
Creșterea economică a localității este o acțiune prin care diverși oameni din domeniul public și sfera de afaceri cooperează cu scopul de a întocmi anumite condiții mult mai avansate în ceea ce privește viața oamenilor printr-o dezvoltare economică, prin crearea unor noi locuri de muncă, având ca obiective creșterea competitivității economice a localității cu rol de remediere a colectivității locale
Bibliografie:
Apud A., (2002), Antropologia culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
AUR N., (2003), Geografia economică mondială, Editura Sitech, Craiova.
Băbeanu, B., Moldoveanu, A. (2004), Sănătatea populației, capitalul uman și dezvoltarea umană durabilă în România, Editura Universitaria, Craiova.
Blaga L., (1990), Case românești, în Zări și Etape, Editura Minerva, București;
Blaga L., (2002), Elogiul satului românesc, în Izvoade, Editura Humanitas, București.
Boia L., (1997), Istoria și mitologia în conștiința românească, Editura Humanitas, București;
Călinescu, R., Bunescu, A., Pătroescu, M., (1973), Biogeografie, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Cândea, M., Simon, T., (2006), Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București.
Ciulache S., (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universității, București;
Cocean P., (2009), Mărginimea Sibiului. Planificare și amenajare teritorială, Editura Presa Universitară Clujeană.
Constantinescu N., (1976), Economia protecției mediului natural, București.
Costea, M. (2009), Dezvoltarea durabilă și turismul în ariile naturale protejate din județul Sibiu, în Societatea de Geografie din România TERRA ( ed.Cd.PRESS), București, pp.214-217
Densusianu O., (1966), Vieața păstorească în poezia noastră populară, Editura pentru Literatură, București
Dicționar Explicativ al Limbii Române, (1998), Academia Română, Institutul de lingvistică ,, Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București.
Dodero, G., (1983), Glossario di Ecologia, Inquinamento, Igiene ambientale,
Erdeli G., (1999), Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București;
Erdeli, G., Dumitrache, L. (2001), Geografia populației, Editura Corint, București.
Lotman I., (1974), Studii de tipologie a culturii, Editura Univers, București.
Nimigeanu V., (2001), România. Populație. Așezări. Economie, Editura Universității ,,Al.I.Cuza”, Iași.
Roșu, Al., Ungureanu, I. (1977), Geografia mediului înconjurător, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ruxăndoiu P., (2001), Folclor literar în contextul culturii populare românești, Editura ,, Grai și Suflet- Cultura Națională, București.
Smaranda S.J., (1999), Calitatea mediului- factor esențial în eficiența activității de turism, în volumul ,, Calitatea și eficiența în perioada de tranziție,, Editura Garamond.
Smaranda S., (2008), Managementul turismului în ariile naturale protejate, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
Sora, V., Hristache, I., Mihăescu, C., (1996), Demografie și statistic social, Editura Economică, București.
Șerb, L., Constantinescu, Al., (2006), Ocrotirea naturii în spațiul Sibian, Editura Constant, Sibiu;
Tămaș S., (1995), Geopolitica. O abordare de perspectivă, Editura Noua Alternativă, București.
Trebici, Vl., Hristache, I. (1986), Demografie teritorială a României, Editura Academiei, București.
Velcea I., (2008), Turismul rural în România. Valoarea și calitatea patrimoniului turistic, în lucrarea Sinteze de geografie generală și regională, ( ed. Universitară Lucian Blaga), Sibiu.
Vert C., (1995), Analiza geodemografică, Manual practic, Editura Mirton, Timișoara;
Vert C., (2000), Geografia populației și așezărilor umane, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie.
Vert C., (2001), Geografia populației- teorie și metodologie, Editura Mirton, Timișoara.
Dodero,1983, citat în www.eionet.eu.int
http://www.sibiu.insse.ro Direcția Județeană de Statistică Sibiu
http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap5.pdf
http://marginimeasibiului.com/
http://www.primaria-talmaciu.ro
http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam-talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tălmaciu
http://www.panoramio.com/photo/18207535
http://www.geotutorials.ro/Atlas Geografic al Romaniei/Harta reliefului Depresiunea colineara a Transilvaniei.png
http://www.panoramio.com/photo/35359239
http://ro.wikipedia.org/wiki/Râul_Cibin
http://www.panoramio.com/photo/37325332
http://en.wikipedia.org/wiki/Olt_River
http://www.panoramio.com/photo/29015054 /42126498
https://www.facebook.com/talmaciu.sibiu
http://calatorii.myfreeforum.ro/t1364-arii-naturale-protejate-judetul-sibiu
www.primaria-talmaciu.ro/documente/EA_Talmaciu_complet.pdf
http://www.talmescherecho.de
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/vallas.htm
http://www.sibiu-turism.ro/
https://www.facebook.com/pages/Biblioteca-Oraseneasca-Talmaciu/
http://www.talmescherecho.de,
http://www.euromax.ro/pages/vacanta-la-munte/marginimea-sibiului.php
http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam- talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
Bibliografie:
Apud A., (2002), Antropologia culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
AUR N., (2003), Geografia economică mondială, Editura Sitech, Craiova.
Băbeanu, B., Moldoveanu, A. (2004), Sănătatea populației, capitalul uman și dezvoltarea umană durabilă în România, Editura Universitaria, Craiova.
Blaga L., (1990), Case românești, în Zări și Etape, Editura Minerva, București;
Blaga L., (2002), Elogiul satului românesc, în Izvoade, Editura Humanitas, București.
Boia L., (1997), Istoria și mitologia în conștiința românească, Editura Humanitas, București;
Călinescu, R., Bunescu, A., Pătroescu, M., (1973), Biogeografie, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Cândea, M., Simon, T., (2006), Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București.
Ciulache S., (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universității, București;
Cocean P., (2009), Mărginimea Sibiului. Planificare și amenajare teritorială, Editura Presa Universitară Clujeană.
Constantinescu N., (1976), Economia protecției mediului natural, București.
Costea, M. (2009), Dezvoltarea durabilă și turismul în ariile naturale protejate din județul Sibiu, în Societatea de Geografie din România TERRA ( ed.Cd.PRESS), București, pp.214-217
Densusianu O., (1966), Vieața păstorească în poezia noastră populară, Editura pentru Literatură, București
Dicționar Explicativ al Limbii Române, (1998), Academia Română, Institutul de lingvistică ,, Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București.
Dodero, G., (1983), Glossario di Ecologia, Inquinamento, Igiene ambientale,
Erdeli G., (1999), Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București;
Erdeli, G., Dumitrache, L. (2001), Geografia populației, Editura Corint, București.
Lotman I., (1974), Studii de tipologie a culturii, Editura Univers, București.
Nimigeanu V., (2001), România. Populație. Așezări. Economie, Editura Universității ,,Al.I.Cuza”, Iași.
Roșu, Al., Ungureanu, I. (1977), Geografia mediului înconjurător, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ruxăndoiu P., (2001), Folclor literar în contextul culturii populare românești, Editura ,, Grai și Suflet- Cultura Națională, București.
Smaranda S.J., (1999), Calitatea mediului- factor esențial în eficiența activității de turism, în volumul ,, Calitatea și eficiența în perioada de tranziție,, Editura Garamond.
Smaranda S., (2008), Managementul turismului în ariile naturale protejate, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
Sora, V., Hristache, I., Mihăescu, C., (1996), Demografie și statistic social, Editura Economică, București.
Șerb, L., Constantinescu, Al., (2006), Ocrotirea naturii în spațiul Sibian, Editura Constant, Sibiu;
Tămaș S., (1995), Geopolitica. O abordare de perspectivă, Editura Noua Alternativă, București.
Trebici, Vl., Hristache, I. (1986), Demografie teritorială a României, Editura Academiei, București.
Velcea I., (2008), Turismul rural în România. Valoarea și calitatea patrimoniului turistic, în lucrarea Sinteze de geografie generală și regională, ( ed. Universitară Lucian Blaga), Sibiu.
Vert C., (1995), Analiza geodemografică, Manual practic, Editura Mirton, Timișoara;
Vert C., (2000), Geografia populației și așezărilor umane, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie.
Vert C., (2001), Geografia populației- teorie și metodologie, Editura Mirton, Timișoara.
Dodero,1983, citat în www.eionet.eu.int
http://www.sibiu.insse.ro Direcția Județeană de Statistică Sibiu
http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap5.pdf
http://marginimeasibiului.com/
http://www.primaria-talmaciu.ro
http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam-talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tălmaciu
http://www.panoramio.com/photo/18207535
http://www.geotutorials.ro/Atlas Geografic al Romaniei/Harta reliefului Depresiunea colineara a Transilvaniei.png
http://www.panoramio.com/photo/35359239
http://ro.wikipedia.org/wiki/Râul_Cibin
http://www.panoramio.com/photo/37325332
http://en.wikipedia.org/wiki/Olt_River
http://www.panoramio.com/photo/29015054 /42126498
https://www.facebook.com/talmaciu.sibiu
http://calatorii.myfreeforum.ro/t1364-arii-naturale-protejate-judetul-sibiu
www.primaria-talmaciu.ro/documente/EA_Talmaciu_complet.pdf
http://www.talmescherecho.de
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/vallas.htm
http://www.sibiu-turism.ro/
https://www.facebook.com/pages/Biblioteca-Oraseneasca-Talmaciu/
http://www.talmescherecho.de,
http://www.euromax.ro/pages/vacanta-la-munte/marginimea-sibiului.php
http://www.tourist-informator.info/ro/Info/multimediawebcam- talmacel/photo.html?city=4261&show=tourist-units
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Geografic al Localitatii Talmaciu (ID: 147592)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.