Studiu experimental privind corelați a dintre indicele de masă [627400]
1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
Îndrumător ștințific:
CONF .UNIV. DR. GEORGIAN BĂDICU
Absolvent: [anonimizat]
2020
2
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
Studiu experimental privind corelați a dintre indicele de masă
corporală și indicele de activitate fizică, la elevii din ciclul
gimnazial de învățământ .
Îndrumător ștințific:
CONF .UNIV. DR. GEORGIAN BĂDICU
Absolvent: [anonimizat]
2020
3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII. …………………….. 8
1.1.Exercițiile fizice în România. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
1.2. Delimitări conceptuale. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
1.3.Dezvoltarea fizică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 10
1.4.Motricitatea la vârstă școlară mică 10/14 ani. ………………………….. …………………. 10
1.5.Particularități fiziologice la vârsta școlară mică 10/14 ani. ………………………….. . 11
1.6.Jocul fizic. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 14
1.7.Sporturile și alte activități fizice. ………………………….. ………………………….. ………… 15
1.8.Importanța și rolul activităților de educație fizică în dezvoltarea armonioasă a
copiilor. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
1.9.Educația fizică desfășurată în școală. ………………………….. ………………………….. …. 17
1.10.Stilul de viață. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
1.11.Indicel e de masă corporală. ………………………….. ………………………….. ……………… 20
1.13.Cauzele obezității. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
1.14.De ce este obezitatea în copilărie un motiv serios de îngrijorare? ……………….. 24
1.15.Prevenire și tratament. ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
1.16.Indicele de activitate fizică (IAF). ………………………….. ………………………….. ……… 25
CAPITOLUL.2. ORGANIZAREA CERCETĂRII. ………………………….. …………………. 28
2.1.Data, locul și subiecții cercetării . ………………………….. ………………………….. ………… 28
2.2. Aparate,instalații și materiale folosite în timpul cercetării. …………………………. 29
2.3.1.Metoda grafică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 29
2.3.2.Metoda observației – ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
2.3.3.Metoda experimentului ………………………….. ………………………….. …………………… 30
2.3.3.1.Distribuția eșantionului în funcție de școală. ………………………….. …………… 30
2.3.3.2.Distribuția eșantionului în funcție de clasă. ………………………….. …………….. 31
2.3.3.3.Distribuția eșantionului în funcție de sex. ………………………….. ……………….. 32
2.3.3.4.Distribuția eșantionului în funcție de școala și clasa unde învață, precum
și de sexul fiecărui elev . ………………………….. ………………………….. ………………………… 33
2.3.4.Metoda studiului bibliografic – ………………………….. ………………………….. …………. 33
2.3.5.Metoda prelucrării statistico -matematice – ………………………….. …………………… 34
2.4.Obiectivele cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………… 34
2.5.Coeficientul de corelație Spearman. ………………………….. ………………………….. ……. 34
4
CAPITOLUL III. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 36
3.1.1.Caracteristicile eșantionului în funcție de greutate. ………………………….. ………. 36
3.1.2.Caracteristicile eșantionului în funcție de înălțime. ………………………….. ………. 37
3.1.3.Caracteristicile eșantionului în funcție de indicele de masă corporală (IMC). 38
3.1.4.Caracteris ticile eșantionului în funcție de indicele de activitate fizică (IAF). . 39
3.1.5.Corelația dintre indicele de activitate fizică și indicele de masă corporală. …. 40
3.2.Rezultatele cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………… 41
Concluzii: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 42
Recomandări: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 43
ANEXE Indice de masă corporală: ………………………….. ………………………….. ……………… 46
ANEXE Indice de activitate fizică: ………………………….. ………………………….. ……………… 47
BIBLIOGRAFIE: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 48
5
INTRODUCERE
Expresia latină „ mens sana in corpore sano ”, adică minte sănătoasă într -un corp
sănătos poate fi definiția tuturor instituțiilor de învățământ. Mintea sănătoasă trebuie să se
afle într -un corp sănătos, dar cea din urmă necesită dezvoltată și apreciată în toate formele
ei, de la locul și resursele materiale disponibile, pană la implica rea și motivația elevului
pentru o educație fizică sănătoasă.
Educația fizică desfășurată în școli, de către cadrele didactice specializate, oferă
copiilor ocazii deosebite pentru dezvoltarea armonioasă, dar și pentru construirea unei
imagini de sine pozitivă, deoarece multe cazuri de obezitate conduce la o stare fizică negativă
în randul școlarului, ajungându -se la marginalizare și rezultate școlare scăzute.
Lucrarea de față, Studiu experimental privind corelația dintre indicele de masă
corporală și indicele de activitate fizică, la elevii din ciclul gimnazial de învățământ ,
propune să abordeze principale aspecte teoretice în ceea ce privește imaginea corpului asupra
elevului din învățământul primar, obezitatea și subponderalitatea .
S-au cules informații din zona rurală, aspecte socio -economice și geografice, iar din
cel educațional, resurse materiale, cadre didactice specializate disponibile, mediul de
proveniență ale cadrelor, cât și disponibilitatea orelor din cadrul instituțiilor.
Lucrarea este structurată în trei capitole: primul capitol cuprinde aspecte teoretice
despre motricitatea la școlarii cu vârste cuprinse între 10/1 4 ani, particularități fiziologice,
importanța activităților de educație fizică și cum se desfășoară aceasta în școală. Alte puncte
importante ale acestui capitol vizează clasificările indicelui de masă corporală, cum
influențează obezitatea imaginea corpului, dar și câteva tratamente și preveniri propuse de
diferite centre și comisii. Activitatea fizică este un al t sucapitol important al lucrării.
Capitolul 2 , cuprinde organizarea cercetării:
Data locul și subiecții cercetării;
Aparate, instalații și materiale folosite în timpul cercetării;
Metodologia cercetării.
Ultima parte, capitolul 3, cuprinde partea de cerce tare, ipoteza și obiectivele acesteia,
datele colectate și rezultatele obținute prin intermediul observației.
6
Actualitatea temei .
Milioane de elevi din întreaga lume se confruntă zilnic cu probleme de sănătate legate
de faptul că sunt supraponderali și au un stil de viață total neadecvat și mai puțin sănătos,
acești factori punând elevii în dificultate la orele de Educație Fizică, în ceia ce privește
mișcarea, dificultatea în a face anumite mișcări și mai ales obosesc foarte repede.
Motivul alegerii temei .
Am ales această temă, deoarece în prezent sunt profesor de Educație Fizică, la ciclul
primar și gmnazial și mă preocupă foarte mult activitatea fizică a elevilor în cadrul orelor de
Educație Fizică și mai ales, vreau să i fac pe aceș tia să înțeleagă cât de importantă este
sănătatea lor, stilul de viață nănătos, libertatea în mișcare și imaginea acestora.
În multe cazuri, copiii supraponderali au probleme de sănătate, între care tensiunea
arterială ridicată, colesterolul mare și nivelu l de insulină ridicat
Importanța teoretică a lucrării .
Se refer ă la importanța mișcării și a exercițiilor fizice din cadrul orelor de educație
fizică la care participă eleviii din școli, acestea fiind un termen elementar pentru dezvoltarea
fizică armoni oasă a elevilor, respectarea unui stil de viață sănătos și prevenția unor boli
provenite din lipsa de activitate fizică ale elevilor. Prin practicarea constantă a sportului, poți
obține foarte multe lucruri benefice, cum ar fi:
➢ Să ai încredere și respect f ață de tine;
➢ Păstrarea unei forme optime;
➢ Îmbunătățirea nivelului de odihnă generală;
➢ Este impulsionată funcționarea sistemului imunitar;
➢ Crearea treptată a atitudinii pozitive asupra vieții;
7
➢ Eliberarea și reducerea stresului;
➢ Scăderea riscului de infarct;
➢ Îmbunătățirea funcțiilor cognitive;
➢ Întărirea sistemului osos și reducerea riscului de osteoporoză.
Ipoteza .
➢ Există o corelație de intensitate medie între indicele de masă corporală și indicele de
activitate fizică la elevii din ciclul gimnazial de învățământ;
➢ Dacă utilizăm în mod sistematic în lecția de educație fizică și sport activități
fizice/sportive, atunc i putem reduce apariția sedentarismului la populația școlară.
8
CAPITOLUL 1 . FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII .
1.1 Exercițiile fizice în România .
Unele exerciții fizice ale dacilor din spațiul carpato -dunărean aveau un pronunțat
caracter militar. Așa cum atestă documentele epigrafice la Histria existau școli speciale
pentru pregătirea tinerilor numite „Efebii”. La baza unei asemenea pregătiri se af la
preocuparea constantă pentru dezvoltarea forței, rezistenței și îndemânării. La loc de cinste
se aflau și exercițiile de călărie, așa cum rezultă din basorelieful „călăreț trac”. Despre
educația fizică în epoca contemporană se vorbește în anul 1802 într -un proces verbal al
consiliului profesoral al liceului din Sighetul Marmației, unde se menționează exercițiile
fizice și jocurile pe care elevii aveau voie să le practice( jocuri cu mingea, oina, de -a
prinselea), dar și cele interzise(capra, popicele și t rânta). Nicolae Bălcescu, figura centrală a
revoluție de la 1848, a susținut ideea necesității introducerii educației fizice în planul de
organizare a școlii românești. Un moment de referință pentru istoria educației fizice și
sportului l -a constituit anul 1862, când la București a venit profesorul Gheorghe Moceanu,
originar din Ardeal, absolvent al Seminarului din Blaj, apoi profesor la liceele confesionale
din Cluj. Simion Bărnuțiu, profesor la Universitatea din Iași, a militat pentru introducerea
educați ei fizice în învățământul universitar. În anul 1879 s -a decretat introducerea
gimnasticii în școală, elaborându -se și un regulament privind numirea profesorilor de
gimnastică. Legea învățământului secundar, emisă în anul 1928, a schimbat denumirea de
gimna stică în educație fizică .( http://www.edituraromaniademaine.ro ).
1.2 Delimitări conceptuale .
Asistăm în ultima vreme la o scădere considerabilă a numărului copiilor ce practică
exercițiile fizice în timpul liber, exemplul elocvent fiind, pe de -o parte scăderea numărului
de participanți la sportul de masă, iar pe de altă parte creșterea numărului c opiilor obezi la
nivel național. Trecerea de la un ciclu de învățământ la altul determină o nouă abordare a
problematicii timpului liber al copiilor de 11 -14 ani. Acest lucru impune găsirea unor soluții
optime în scopul determinării copiilor/tinerilor să p ractice activități fizice, sportive în timpul
liber. Conform „Mic dicționar enciclopedic” 10 cuvântul optim, -ă, (fr., lat.) adj. Înseamnă
9
cel mai bun sau foarte bun (potrivit, indicat, adecvat etc.) Astfel din marea diversitate a
exercițiilor trebuie ales e exercițiile optime pentru a putea obține rezultate valoroase.
Alegerea exercițiilor optime asigură rezolvarea eficientă a sarcinilor propuse într -un anumit
interval de timp. Acest lucru permite obținerea unor rezultate, în timp mai rapid, decât dacă
s-ar folosi toată gama de exerciții disponibile pentru rezolvarea sarcinilor instructiv –
educative planificate la un moment dat. Optimizare s.f. înseamnă alegerea și aplicarea
soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile).11 Conform „Mic dicționar
enciclopedic”,12 optimizare semnifică „calcularea programului de dezvoltare economică la
nivel micro și macro, concretizat prin obținerea celei mai favorabile situații între efectul
economic și efortul depus”. Gagea A., afirmă simplu și sugestiv că optimizare a este „găsirea
celei mai bune sau mai favorabile soluții” pentru realizarea scopului propus.13 Apartenența
la un grup organizat, unde fiecare individ este încurajat să participe la diverse acțiuni, legarea
noilor prietenii, într -un grup mai mic sau mai ma re, care oferă o anumită siguranță, de care
copiii au nevoie, sunt doar câteva aspecte pe care cercetășia le promovează. Acestea sunt de
fapt principalele motive care îi determină pe tineri să adere la grupul cercetașilor.
Predominanța activităților organi zate în aer liber, libertatea de mișcare, paleta variată a
acțiunilor dinamice, artistice presărate cu spirit de aventură și creativitate, conferă
atractivitate și activizare mișcării cercetășești. Este necesar să adăugăm aici și faptul că
aceste acțiuni s unt organizate și coordonate de către tineri, lucru favorizant în comunicarea
cu elevii grupului, și nu de puține ori liderii grupului sunt priviți sau asemănați cu „modelul
cercetașului”, model ce poate fi conturat după legile cercetășiei.
În activitățile motrice, exercițiul fizic ocupă un loc privilegiat pentru faptul că
determină în mod hotărâtor orice progres pe linia perfecționării generale și a proceselor de
dezvoltare fizică (P.Mărcuț 2006). „Exercițiile fizice sunt structuri psihomotrice create și
folosite sistematic, ce presupun deplasări ale corpului omenesc și ale segmentelor lui în
aceleași sau diferite planuri și axe, din și în poziții diferite, efectuate cu amplitudini, pe
direcții și traiectorii bine precizate, cu dozări ale efortului prestabilite, în scopul: – învățării,
reînvățării și perfecționării priceperilor și deprinderilor motrice; – dezvoltării capacităților
condiționale și coordinative; – redobândirii și perfecționării funcți ilor aparatului neuro –
mioartrokinetic și a celorlalte aparate și sisteme, – ameliorării calității vieții; – supuse
continuu procesului de feed -back”. Filosofii greci au adus în discuție pentru prima oară
problema timpului liber, în termeni ce își păstrează și azi actualitatea. Cuvântul grecesc
folosit pentru timpul liber este „schole”, care înseamnă oprire, repaus, inactivitate, lipsă de
10
lucru, studiu, conversație. Concepția aristotelică despre timpul liber este proprie unei epoci,
în care ritmul de dezvolt are al societății era încă lent și în care viața spirituală era statică,
contemplativă.17 Timpul liber înseamnă odihnă, divertisment și dezvoltare. După Tănase și
Lupan (citați de Gheorghe.C ., 1995 și Bota A., 2006), timpul liber reprezintă „acea parte a
timpului rămas disponibil, după efectuarea activităților profesionale, care este folosit pentru
studiu, ridicarea nivelului calificării, activitate în folosul comunității, manifestări culturale,
sport, distracții, destindere”. Recreerea fizică presupune des fășurarea unor activități de
natură fizică, în general derivate din disciplinele sportive și fără caracter competițional, sau
fără existența unor prevederi regulamentar e
1.3Dezvoltarea fizică .
„Dezvoltare preponderent corporală, efectuată sistematic și conștient în scopul
perfecționării dezvoltării fizice și a capacităților motrice a oamenilor” ( I Șiclovan ., 1979)
1.4Motricitatea la vârstă școlară mică 10/14 ani .
Tipul pregnant de activitate pentru perioada pubertară o reprezintă instruirea școlară
în condițiile diversificării motivațiilor, a dezvoltării personalității, a mobilizării aptitudinilor
și a întregului potențial bio -motric. Această etapă se caracterizează printr -un ritm accentuat
al dezvoltării somatice (în special între 12 -14 ani), caract erizată prin dimorfism sexual,
dezechilibre între proporțiile diferitelor segmente și între sferele morfologică și vegetativă.
Musculatura scheletică se dezvoltă în special prin alungire, dar forța relativă nu înregistrează
creșteri evidente. Accelerarea c reșterii taliei rezultă în special din dezvoltarea în lungime a
membrelor față de trunchi, ceea ce conduce la un aspect așa -zis caricatural al puberului.
Mobilitatea articulară înregistrează valori relativ scăzute atât la fete cât și la băieți. Datele
literaturii de specialitate evidențiază o continuă îmbunătățire a marilor funcții, în ciuda
rezervelor funcționale, încă reduse, ale aparatului cardio -vascular, aparatul respirator
marchează o ”creștere” substanțială, indicii obiectivi de creștere demonstrând că rezistența
aerobă poate fi dezvoltată cu succes în perioada pubertară. Tânărul trebuie să se adapteze
unei existențe diferite, pe care nu întotdeauna o stăpânește ușor, dovadă fiind fluctuațiile,
inconsecvențele în realizarea eficientă a diverselor sarc ini motrice. Puberul nu are o conduită
11
motrică egală, ci una marcată de discontinuități, în care mișcările sunt insuficient ajustate,
uneori exaltate, alteori apatice. Propria imagine (schema) corporală, insuficient
conștientizată în copilărie, se focalize ază progresiv, reprezentând atât un nucleu al conștiinței
de sine, cât și o instantăreper în reglarea acțiunilor motrice. Integrarea în grupul social pare
să fie o dominantă a vieții psihice a puberului, acesta având o mare disponibilitate pentru
angajarea în relații școlare, profesionale, familiale, de cartier, etc. Conduitele ludice de până
acum sunt treptat înlocuite prin conduite de inserție socială, care pot avea o componentă
motrică importantă (în cazul unui anturaj care ”promovează” activitățile motr ice sau sportive
sistematice). Perioada pubertară reprezintă un interval optim pentru învățarea majorității
deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport, precum și pentru dezvoltarea calităților:
viteză, rezistență, coordonare – îndemânarea –. Pe lân gă perfecționarea deprinderilor motrice
de bază – mers, alergări , sărituri, aruncări -prinderi –, însușite în etape anterioare, inițierea
în practicarea unor ramuri și probe sportive, prin însușirea elementelor tehnico -tactice
specifice acestora, reprezint ă unul din obiectivele importante ale acestei etape (perioade).
Acesta trebuie dublat și de creșterea capacității de aplicare a sistemului de deprinderi și
priceperi motrice în condiții diversificate și de timp liber .
1.5 Particularități fiziologice la vârsta școlară mică 10/14 ani .
Această etapă debutează la fete, la 10 ani, iar la băieți, la 11 -12 ani și durează până
la 13 -14 ani și fiind considerată a doua fază a maturizării morfologice. Pubertatea,
evenimentul major, esențial, fiziologic și psihic, aduce transformări psihofiziologice, cu
repercusiuni adânci în ceea ce privește constituția fizică, determinând întreaga dezvoltare
somato -funcțională și psihică a copilului. Primele semne ale evoluției rapide a caracterelor
sexuale secundare sunt: păr pubian – părul din cap, din zona intimă – , păr axilar – părul de
la subsuoară –, dezvoltarea mamelonului – se dezvoltă sfârcul de la sâni –, schimbarea vocii.
Acestea se datorează declănșării neurosecrețiilor hipotalamice (Rel easing Factors) care, prin
sistemul porthipotalamo -hipofizar, ajung în hipofiza anterioară, stimulând secreția
hormonului de creștere și a hormonilor glandulari tropi (FSH și LH) cu acțiune asupra
glandelor sexuale. Până la apariția pubertății nu existau d iferențe de sex în ce privește
secrețiile hormonale. Cu puțin înaintea apariției pubertății, producția de hormoni specifici –
testosteron la băieți și estrogeni la fete – se accentuează și apar diferențe în ce privește
caracteristicile morfologice și ale c apacității fizice, cunoscute sub numele de dimorfism
12
sexual (aspect prezent și analizat și în capitolul rezervat particularităților motrice). În prima
fază a pubertății se evidențiază un puseu – brusc și puternic – de creștere, ce modifică
greutatea și sta tura mai rapid și mai pregnant – evident – la fete față de băieți. Astfel, la 10 –
13 ani, fetele sunt mai înalte și au greutatea corporală mai mare decât băieții de aceeași
vârstă, ca mai târziu băieții să depășească definitiv fetele în înălțime și greutate . În perioada
pubertară, secreția de testosteron este mult mărită la băieți (de 10 ori față de antepubertari)
și este responsabilă prin caracterul său puternic anabolizant proteic, de creșterea masei
musculare la această vârstă, de la 27% la 41 -42%. Ritmul accelerat de creștere, din această
perioadă, privește atât creșterea și dezvoltarea organelor, aparatelor și sistemelor din sfera
somatică, cât și a celor vegetative. Din acest punct de vedere, toate organele și aparatele pot
fi împărțite în trei categori i: • organe și aparate cu o creștere rapidă în perioada pubertară –
aparat locomotor, respirator, vase, etc. – ; • organe și aparate cu dezvoltare explozivă –
organele genitale (de reproducere = penis) – ; • organe care cresc până la pubertate și apoi
involuează – organe limfoide, timus (gladă cu secreție internă așezată în partea inferioară a
gâtului care funcționează la vârsta tânără), epifiză – . Creierul copiilor, la această vârstă, este
de 1400 -1500g față de 1100 -1200 la 6 ani, iar, din punct de vedere funcțional, sistemul
nervos central se caracterizează prin plasticitate mare, care se păstrează și la această vârstă,
cu dominanta excitației și tendința de iradiere a acesteia, datorită slabei inhibiții corticale,
labilitate psihică alimentată și de inst abilitatea hormonală. Perioada Pubertară – vârsta 10 –
14 ani – Pagina 9 din 15 Aceste particularități ale S.N.C. – Sistemului Nervos Central –
influențează, în mod direct, viteza de formare și stabilitate a deprinderilor motrice,
favorizează apariția obose lii, slăbește în oarecare măsură voința și perseverența copiilor.
Odată cu intrarea în pubertate, interesul pentru mișcare și activități sportive scade simțitor.
De aceea, la unii copii, lipsa de mișcare dublată de o alimentație abundentă, duce la instalar ea
obezității și o evoluție lentă a procesului de maturizare sexuală la puberi. Detașarea de
influența părintească – care se accentuează –, comportamentul critic, dorința de autonomie
și asumarea propriilor responsabilități caracteristice copiilor din peri oada pubertară, trebuie
înțelese de către educator (profesor, antrenor), care va coopera activ în organizarea activității
sportive cu acești copii, a căror antrenabilitate a factorilor determinanți ai condiției fizice,
poate fi maximă la această vârstă. Or ice greșeală referitoare la sarcinile de antrenament și la
raportul antrenor -adolescent, poate constitui o primă cauză a abandonării activității sportive.
Pe plan senzorial – organele de simț: vizual, auditiv, tactil și kinestezic –, în pubertate
asistăm l a o scădere a tuturor pragurilor senzoriale, ceea ce evocă creșterea sensibilității sale.
13
În plus, se produce o erotizare – caracterizare – a tuturor simțurilor. Individul are o capacitate
suplimentară în a percepe culorile – mai ales galben și albastru –. Se dezvoltă spiritul de
observație (odată cu diversificarea consumurilor culturale), iluziile perceptive sunt încă
prezente – de exempu, la 12 ani, iluzia de greutate – și se constată o capacitate mai bună de
verbalizare – exprimarea unei idei în cuvinte – a trăirilor sale. Pe plan intelectual, din punct
de vedere al gândirii, în pubertate coexistă două stadii de evoluție a intelectului: stadiul
operațiilor concrete – acele operații ce invocă obiecte reale – și stadiul operațiilor formale –
operații care a pelează la propoziții –. Cât privește operativitatea gândirii, este prezentă,
îndeosebi, operativitatea nespecifică – abstractizare, sinteză, generalizare, analiză,
comparație –, dar se schițează și operativitatea specifică – capacitatea de a utiliza algor itmi
–. Se formează judecăți și raționamente tot mai complexe, inclusiv de probabilitate. În
pubertate, se structurează și un stil de gândire, adică un mod personal, prin care individul
acționează intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. Tot la această vârstă apare o
curiozitate intelectuală deosebită, iar pe fondul aspectului contestatar se structurează și
caracterul critic al gândirii. Memoria specifică puberilor este cea voluntară, logică și mai
ales, cea de scurtă durată, deși funcționează și cea de lungă durată. Așa cum arată o cercetare
realizată de Șchiopu și Verza. 1989, preadolescentul evocă, mai ales, evenimente școlare,
învăluind în mister – după 14 ani – întâmplările din familie. Cât privește uitarea, apare o
perioadă critică la 10 -12 ani, dar puberul uită, în special, pentru că tratează repetiția ca pe o
”toceală” demnă de dispreț, fiind după opinia sa un simpton al deficitului intelectual. În
perioada pubertății, limbajul prezintă următoarele particularități: • crește debitul – cantitatea
– verbal oral – 120 cuvinte/minut – și cel scris – 7-9 cuvinte/minut –; • vocabularul se
îmbogățește prin termeni din știință, tehnică, literatură; • dispar expresiile fonematice
parazite; • exprimarea devine mai fluentă, mai logică, mai elocventă; • vorbirea are un
caracter situațional – se modelează în funcție de caracterul concret –; • este specifică vorbirea
în jargou – a unui limbaj/terminologie specific, diferit – populată cu expresii pitorești,
teribilisme, vulgarisme. Afectivitatea are un ca racter vulcanic, debordant – care se revarsă –
. Emotivitatea oscilează între extreme, toată gama de stări afective fiind prezentă: anxietatea
– starea de neliniște, îngrijorare –, teama, timiditatea. Față de stres, puberul manifestă
intoleranță, reacționân d recalcitrant – se opune, nu se lasă convins –. În interiorul grupului,
format din persoane de același sex, relațiile sunt calde, tandre, grupul securizându -1 și
dându -i forță. Perioada Pubertară – vârsta 10 -14 ani – Pagina 11 din 15 Pubertatea și
adolesc ența se caracterizează prin definitivarea și stabilizarea structurilor de personalitate,
fenomen care se produce la 14 ani. Psihismul are, în stadiul respectiv, un caracter
14
caleidoscopic, ceea ce va furniza materia primă necesară construcției personalități i. Dincolo
de multitudinea transformărilor, ce invadează întreaga personalitate a puberului și
adolescentului, există, ( după U.Șchiopu și E.Verza 1995 ), trei dominante care dau culoare și
specificitate acestei vârste: • cristalizarea conștiinței de sine; • identitatea vocațională; •
debutul independenței. Conștiința de sine înregistrează, în pubertate și adolescență, un salt
calitativ remarcabil. Fenomenul implică mai multe fațete: identificarea eului corporal,
identificarea eului spiritual – capacitatea in dividului de a -și evalua corect propria activitate,
precum și nivelul de cunoștințe și aptitudini pe care le posedă – și a eului social – semnifică
reputația socială a individului și conștientizarea statuturilor și rolurilor pe care le îndeplinește
în prez ent, sau cele pe care le proiectează în viitor –. Identitatea vocațională desemnează
abilitatea persoanei de a -și cunoaște calitățile și defectele, ca, pe baza lor, să poată decide
asupra opțiunii sale profesionale. Dacă puberul manifestă abilitate, îndeos ebi în cunoașterea
trăsăturilor de caracter și al intereselor, în schimb, la adolescent apare capacitatea de a -și
defini aptitudinile. Dobândirea independenței constituie un corolar firesc al inventarului
minuțios și sever pe care individul și l -a făcut pe plan interior. Pubertatea și adolescența
aduce doar o independență pe plan valoric, întrucât, în pofida atitudinilor frecvente de
bravare, dependența sa materială și afectivă, față de propria familie, rămâne activă încă un
timp îndelungat. În dobândirea i ndependenței, un loc important – care reverberează și în
planul responsabilității – îl reprezintă dobândirea buletinului de identitate – la 14 ani – și a
majoratului civil – la 18 ani – acesta din urmă marcând momentul când este investit cu o
serie de drep turi și datorii cetățenești.
1.6Jocul fizic .
Jocurile practicate de copii în timpul pauzelor de la școală tind să fie informaleși
organizate spontan. Un copil poate să se joace singur, în timp ce, în apropiere, câțiva colegi
se fugăresc prin curtea școlii. Băieții joacă jocuri mai active fizic, în timp ce fetele le preferă
pe cele care includ exprimarea verbală sau număratul cu voce tare, cum ar fi șotronul și
săritul coardei. Aceaste activități din timpul pauzei promovează creșterea agilității și a
competenței sociale și stimulează adaptarea la școală (Pellegrini, Kato, Blatchford și Baines,
2002).
15
În clasele mici, circa 10% din joaca liberă a școlarilor constă în jocuri de -a tăvăleala
– lupte, lovituri, rostogoliri și fugărit, deseori însoțite de râsete și țipete (Bjorklund și
Pellegrini, 2002). Acest tip de joacă poate să pară bătaie, dar este practicat în glumă, între
prieteni (P.K. Smith, 2005a).
Jocul de -a tăvăleala atinge apogeul în copilăria mijlocie; proporția lui se reduce, de
regulă, la circa 5% la 11 ani, cam aceeași ca în copilăria mică (Bjorklund și Pellegrini, 2002).
Jocul de -a tăvăleala, pe cât se pare universal, a fost descris în locuri foarte diverse, precum
India, Mexic, Okinawa, Kalahari în Africa, Filipine, Marea Brita nie și Statele Unite, dar și
la majoritatea mamiferelor (Bjorklund și Pellegrini, 2002; Humphreys și Smith, 1984).
Băieții din întreaga lume participă la jocul de -a tăvăleala mai mult decât fetele, poate
în virtutea diferențelor hormonale și a sociali zării, iar acesta poate fi unul din motivele
segregării pe sexe în timpul jocului (Bjorklund și Pellegrini, 2002; Pellegrini et al., 2002;
P.K. Smith, 2005a). Dintr -un punct de vedere evoluționist, jocul de -a tăvăleala aduce
importante beneficii adaptive; perfecționează dezvoltarea oaselor și a mușchilor, oferă
prilejul exersării în siguranță a abilităților de vânătoare și luptă și permite descărcarea
agresivității și a competitivității. În jurul vârstei de 11 ani, devine adesea o cale de stabilire
a domina ției în grupul celor de -o seamă (Bjorklund și Pellegrini, 2000, 2002; P.K. Smith,
2005b).
1.7 Sporturile și alte activități fizice .
Într-o anchetă reprezentativă național efectuată pe copii americani cu vârsta între 9
și 13 ani și pe părinții acestora, 38 ,5% au declarat că participă la activități sportive
organizate, în afara orelor de școală – în majoritatea cazurilor, baseball, softball, fotball sau
baschet. Aproape de două ori mai mulți copii (77,4%) luau parte la activități fizice
neorganizate, cum ar fi ciclismul și aruncarea mingii la coș (Duke, Huhman și Heitzler,
2003). Fetele tind să petreacă mai puțin timp practicând sport decât băieții (Juster et al.,
2004).
Pe lângă îmbunătățirea abilităților motorii, activitatea fizică regulată are efecte
benef ice, imediate și pe termen lung asupra sănătății; controlul greutății, tensiunea arterială
mai redusă, funcționarea cardiorespiratorie mai bună, stima de sine mai bună și starea de
bine mai accentuată. Copiii activi tind să devină adulți activi. Ca urmare, programele
sportive organizate ar trebui să includă mai mulți copii posibil și ar trebui să se concentreze
16
pe formarea de aptitudini, și nu pe câștigarea meciurilor (Comisia AAP pentru medicină
sportivă și forma fizică bună, 1997; Consiliul pentru medicin ă sportivă și fitness și Consiliul
pentru sănătate școlară, 2006).(Diane E. Papalia, et al., 2010, pag 287 -288)
1.8 Importanța și rolul activităților de educație fizică în dezvoltarea
armonioasă a copiilor .
Simion Bărnuțiu, un mare pedagog, nominalizează câteva mijloace de călire a
organismului: „urcatul și coborâtul, fuga pe întrecute, săritul în depărtare peste gropi…,
întăresc pieptul, membrele și mușchii”. Toate tipurile de jocuri desfășurate în aer liber au
drept scop, pe lângă călirea organismului , dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor
musculare, creșterea capacității intelectuale, crearea bunei dispoziții. Sportul exercită o
influență diversă asupra omului, asupra comportamentului său.
Mișcarea trebuie să existe în viața zilnică a fiecărui ind ivid. Singura mențiune ar fi
că trebuie să verificăm înainte starea de sănătate a copilului pentru a nu avea malformații
congenitale la inimă, afecțiuni ale pielii sau probleme de ordin locomotor.
Dezvoltarea fizică presupune, pe lângă o conformație corpo rală ideală (schelet,
mușchi) corespunzătoare creșterii armonioase a taliei (înălțimii) copilului raportată la vârsta
și sexul său și călirea organismului, întărirea musculaturii, fortificarea și elasticizarea
articulațiilor și dezvoltarea aparatelor cardi ovascular și respirator.
În privința dezvoltării psihice optime, mișcarea efectuată sub forma unor exerciții
fizice, de tip sportiv, conduce la obținerea echilibrului psihic, autocontrolului, creșterii
aprecierii de sine, dobândirii încrederii în forțele p roprii. Mișcarea îl poate conduce pe copil
să se simtă în largul său în viața cotidiană și este necesar ca orice copil să cunoască deprinderi
de igienă de bază cât și să respire corect, pentru o viașă sănătoasă și un organism îngrijit.
Exercițiile fizice, ghidate rațional îi dau prilejul copilului să -și descarce surplusul de
energie și contribuie la călirea și dezvoltarea armonioasă a copilului.
Sportul practicat la vârstă mică ajută la dezvoltarea creativității, îmbunătățește
coordonarea și relația copilu lui cu alți copii și adulți. „Copiii care practică un sport constant
sunt mult mai sociabili, comunicativi și disciplinați” (dr. A.Beata ).
17
Participarea în sporturi organizate le dă celor mici oportunitatea de a -și crește nivelul
de activitate zilnic și de a -și dezvolta abilități fizice și sociale. Practicarea unui sport în mod
organizat aduce multe beneficii atât fizic, emoțional, cât și la nivel social. Copiii vor putea
învăța:
➢ să lucreze în echipă;
➢ să fie răbdători cu ceilalți ți să își aștepte calm rândul;
➢ să fie responsabili;
➢ să îndeplinească sarcinile pe care le primesc;
➢ să se descurce în situații neprevăzute, căutând și găsind soluții de rezolvare a
problemelor;
➢ să se adapteze mai ușor unui mediu necunoscut.
Copiii care practică un sport vor avea parte și de beneficii emoționale:
➢ cât de importantă este perseverența și competititvitatea;
➢ să-și întărească voința și să fie consecut ivi;
➢ să își dorească să fie cei mai buni;
➢ să răspundă în mod pozitiv provocărilor, celor sportive și nu numai.
1.9 Educația fizică desfășurată în școală .
Educația fizică se desfășoară în timp, permanent și sistematic. Acest proces
desfășoară activități d e pregătire a subiecților. Pregătirea acestora este realizată de către cel
care conduce procesul intructiv -educativ, în majoritatea cazurilor acesta fiind profesorul de
specialitate. Conducătorul are responsabilități precise asupra acestui proces. El trebu ie să fie
competent, să aibă în vedere cunoștințe și metodologia pentru a putea să facă o prelucrare
cât mai corectă a subiecților.
Subiecții construiți în grupuri de diferite mărimi, trebuie să fie atenți și să încerce
prin efort fizic și intelectual să -și însușească ceea ce este transmis de conducătorul procesului
instructiv -educativ. Această însușire nu se poate realiza decât prin participarea conștientă și
18
activă a subiecților. În timp, subiecții trebuie să ajungă la acele faze de pregătire în care să
poată preluaanumite atribuții ale conducătorului procesului. De aceea, în timp, subiecții
trebuie învățați cu tehnici individuale sau de grup în sensul autoorganizării, autoconducerii
și autoevaluării activității respective, tehnici transferabile în timpul liber.
Educația fizică este accesibilă tuturor oamenilor, indiferent de starea de sănătate,
vârstă, ocupație, sex, rasă, credință religioasă, apartenență politică, etnie, zonă social –
economică sau geografică etc. Are un predominant caracter formativ, în sensul că pregătește
subiecții pentru viața, pentru necesitățile existenței cotidiene din ontogeneză. Ea se
adresează, cu precădere, corpului uman (în sensul de armonie a dezvoltării, rezistenței
cardio -respiratorii la eforturile fizice etc), calitățile motrice ale practicantului exercițiilor
fizice, deprinderi și priceperi motrice de bază și utilitar -aplicative (necesar în zona
cotidiană), sau probelor sportive (înot, schi, patinaj etc sau pentrua fi folosite în activitatea
independentă, păcut ă și recreativă, din timpul liber).
Educația fizică dispune de un număr foarte mare de exerciții fizice. În diferitele sale
forme de organizare, educația fizică operează cu: exerciții pentru influențarea dezvoltării
corecte și armonioase a corpului subiec ților, exerciții pentru dezvoltarea calităților motrice,
exerciții de gimnastică aerobică, exerciții de stretching, exerciții din dansuri populare sau
sportive etc. Volumul, intensitatea și complexitatea acestor exerciții se situează la nivel mult
inferior față de antrenamentul sportiv.
Se apreciază că esența în educația fizică și sport constă în aceea că practicarea
exercițiilor fizice, infiferent de forma organizatorică și de formațiune social -economică și
politică în care se realizează, vizează, în princ ipal, perfecționarea dezvoltării fizice și a
capacității motrice ale subiecților. Scopurile practicării exercițiilor fizice au fost relativ
diferite de la o formațiune socio -economică și politică la alta, dar esența a rămas mereu
aceeași. Efectele practică rii exercițiilor fizice se concretizează pe planurile dezvoltării fizice/
corporale și capacităților motrice ale indivizilor umani de diferite vârste, efecte de cele mai
multe ori benefice pentru personalitatea executanților.
Însușirea deprinderilor și priceperilor motrice este un proces dificil, care este
condiționat și de nivelul calităților motrice ale subiecților. Exersarea făcută în scopul
însușirii deprinderilor și priceperilor motrice are ca efect indirect și dezvoltare a/educarea
calităților motrice, de asemenea, obținându -se și unele progrese pe planul tehnicii sau chiar
19
tacticii de execuție a deprinderilor și priceperilor motrice în cauză( C.Gheorghe , 2000,
pag.11 -51 ).
1.10 Stilul de viață .
Pe site -ul www.insse.ro (INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ) se află într –
un comunicat de presă cu NR.321 / 15 decembrie 2015, domeniul Statistica sănătății, starea
de sănătate percepută în anul 2014 de populația din România. Sunt înf ățișați cetățenii țării
noastre privind mediul de proveniență și felul cum percep ei starea lor de sănătate până în
momentul respectiv, cum ar fi:
➢ Peste trei sferturi din populația rezidentă consideră că au o stare de sănătate bună sau
foarte bună.
➢ Una din patru persoane suferă de cel puțin o boală cronică sau o problemă de sănătate
de lungă durată.
➢ 19,6% din populația rezidentă de 15 ani și peste fumează zilnic și 18,7% consumă
băuturi alcoolice cel puțin o dată pe săptămână.
➢ Numai 9,2% din popula ția rezidentă de 6 ani și peste desfășoară activități sportive în
timpul liber în mod obișnuit.
Și stilul de viață este unul foarte important. Distribuția după indicele masei corporale
evidențiază faptul că 46,4% din populația rezidentă de 18 ani și peste este supraponderală
(54,1% dintre bărbați și 39,2% dintre femei) și 9,3% suferă de obezitate (9,0% dintre bărbați
și 9,7% dintre femei).
Persoanele care suferă de obezitate sunt mai frecvente în mediul urban (10,0%
comparativ cu 8,5% în mediul rural), iar cele care sunt supraponderale au pondere mai mare
în mediul rural (48,3% față de 44,8% în mediul urban).
Din totalul populației rezidente în vârstă de un an și peste, 99,5% a consumat fructe
și legume, consumul zilnic de fructe fiind menționat de 30,4% din populație, iar cel de
legume de 30,1% din populație.
Din totalul populației de 6 ani și peste doar 9,2% au declarat că fac săptămânal sport
sau diverse activități fizice recreative în timpul liber (12,0% din populația masculină și 6,5%
20
din populația femi nină). Cele mai multe persoane care realizează astfel de activități sunt
copiii cu vârsta cuprinsă între 6 -14 ani (41,4%) și tinerii de 15 -24 ani (19,6%); după această
vârstă, ponderea persoanelor care fac sport în timpul liber scade semnificativ, de la 7, 3% la
grupa de vârstă 25 -34 ani, la 0,1% la persoanele de 75 de ani și peste.
1.11 Indicele de masă corporală .
Indicele de masă corporală, IMC sau BMI (Body Mass Index) este un indicator
oficial de calculare a greutății ideale și de depistare a riscului de obezitate. El se calculează
împărțind greutatea (exprimată în kilograme) la înălțimea (exprimată în metri) la pătrat (Fig.
1).
Fig. 1 Formulă de calcul IMC
Cu ajutorul lui putem afla câte kilograme ar trebui să slăbim sau, din contra, să
adăugăm pentru a nu avea probleme de sănătate. Acest indicator este relevant pentru
persoanele adulte (ideal de folosit după vârsta de 20 de ani), însă nu și pentru copii sau femei
însărcinate.
Există și un IMC adaptat copiilor, ținând cont nu doar de înă lțime și greutate, ci și de
data nașterii, sexul copilului și data la care au fost măsurate înălțimea și greutatea.
IMC are cinci clasificări ale greutății (Fig. 2): subponderal, normal, supraponderal și
obez itate, obezitate morbidă. Sunt considerate pers oane subponderale cele care au indice de
masă corporală sub 18,5. Această valoare poate indica o problemă de sănătate mai ales în
situația în care scăderea în greutate a avut loc într -un interval scurt de timp. IMC normal, cu
risc redus de îmbolnăvire se î ncadrează între valorile 18,51 și 24,99.
Indicele de masă corporală cu valori între 25 și 29,99 indică supraponderalitatea.
IMC între 25 și 27 tebuie considerat un avertisment, iar între 27 și 29,99 arată riscul mai
21
mare de a avea probleme de sănătate. O valoare a IMC egală sau mai mare de 30 este asociată
obezității.
Există trei clase de obezitate, între 30 și 34,99 vorbim de obezitate de gradul I, între
35 și 39,99 de obezitate de gradul II, iar ce depășește de 40 intră în categoria obezității
morbide. ( vezi figura numărul.2). sursa -nature -house.ro
Fig. 2. Clasificări ale greutății .
IMC are totuși limite. El nu poate preciza cantitatea de țesut adipos și nici masa
musculară sau osoasă. De aceea, IMC supraestimează cantitatea de țesut adipos în ca zul
atleților, care au o masă musculară crescută. În cazul acestora, o valoare mai mare de 25 nu
este neapăratasociată supraponderalității și ei nu trebuie să slăbească. În aceeași situație se
pot afla și persoanele cu o structură osoasă puternică.
În cazu l celor în vârstă, cei ce și -au pierdut masa musculară, valoarea IMC nu este
relevantă, întrucât cantitatea de grăsime poate fi mai mare decât o arată cifrele, iar riscurile
pentru sănătate nu sunt de ignorat. În consecință, aceste categorii de persoane nu ar trebui să
se ghideze cu ajutorul IMC. Pentru a calcula stratul adipos sau a masei musculare sunt
necesare măsurători mai aprofundate.
22
Obezitatea la copii a devenit o problemă majoră de sănătate la nivel mondial. Dacă
tendințele actuale continuă, în 20 10, aproape 50% din copiii din America de Nord și de Sud,
39% din cei europeni și 20% din cei chinezi vor fi supraponderali (Baker, Olsen și Sorensen,
2007; Wang și Lobstein, 2006).
În Statele Unite, 17% din copiii de vârstă școlară – de aproape trei ori m ai mulți față
de 1980 – aveau în 2003 -2006 IMC situat la nivelul percentilei 95 sau mai sus, iar alții 33,3%
se situau la nivelul percentilei 85 sau mai sus. Băieții au o probabilitate mai mare decât
fetele de a avea IMC ridicat (Ogden et al., 2008). Obez itatea a sporit în toate grupurile etnice,
deși mai puțin la copiii de culoare și hispanici. Ea rămâne cel mai răspândit la băieții
americani de origine mexicană (peste 25%) și la fetele de culoare nehispanice (26,5%)
(Hernandez și Macartney, 2008; Ogden e t al., 2006, 2008).
Un studiu publicat în Buletinul săptămânat epidemiologic al Institutului de
Supraveghere Sanitară din Franța, arată că fenomenul obezității diferă și pe criterii de sex.
„Este un studiu inedit realizat în Franța pe probleme de epidemiol ogie socială”, declara
Judith Martin, doctorand la Universitatea Pierre și Marie Curie, citată de Associated Press.
„Se observă evoluții diferite în funcție de copilărie, adolescență, naționalitatea părinților,
originea geografică și culturală. Uimitor est e că divorțul pare a preveni creșterea excesivă în
greutate”.
Obezitatea la copil în Europa s -a triplat în ultimii 20 de ani (European
Commission2007). În majoritatea țărilor din Europa de Vest, obezitatea are o frecvență de
10-25%, în țările din Europa de Est și în țările mediteraneene frecvența fiind mult mai
crescută, ajungând la sexul feminin la 40%. În țările din Europa de Nord, prevalența
supraponderii la copii este de 10 -20%, în timp ce în Europa de Sud este de 20 -35%,
prevalența fiind în creștere (2 3,32).
În România, conform unui studiu efectuat în partea de vest a țării, în 1980, pe un lot
de 5250 de copii 3 luni -16 ani, s -a înregistrat o prevalență a obezității de 14,7%, și anume
18,6% la sugari, 15% la preșcolari și 14,2% la școlari, cu o predomin anță la sexul feminin.
OMS raportează o prevalență a supraponderii la copiii de vârstă 0 -4 ani de 6,4% la fete și de
5,5% la băieți, date provenite din studiul efectuat în cadrul Programului Național de
Supraveghere a Stării de nutriție 1993 -2002 de către Institutul de Ocrotire a Mamei și
Copilului (IOMC) ( Rusescu.A ).
23
Prima cercetare HBSC (Health Behavior School Children) în România a avut loc în
2005 -2006 (studiu publicat într -un raport al IASO, Londra, 2009), la copiii 11 -15 ani;
aceasta a arătat că pre valența supraponderii a fost 14,7% la fete și 8,7% la băieți.
Un studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică București, arată că prevalența
obezității neendocrine în rândul copiilor de clasa a IV -a a fost în 2001 de 1,6 %, în 2008
ajungând la 3,6%, iar la copiii de clasa a VIII -a a crescut de la 1,7% la 3,4%. O prevalență
mai redusă a obezității s -a înregistrat în rândul elevilor de clasa a XII -a, unde în 2001, era
1,4%, iar în 2008 de 2,8%.
Un alt studiu efectuat pe un lot de 7904 copii din clasele I -XII, proveniți din 20 de
școli din Cluj -Napoca, în anul 2008, a arătat o prevalență a supraponderii de 12,8%, iar a
obezității de 8,2%. Cea mai mare prevalență s -a înregistrat la grupa de vârstă 6-10 ani atât
pentru suprapondere (15,9%), cât și pentru obezitate (13,3%), iar cea mai mică la adolescenți
(7,6% pentru suprapondere și 3,8% pentru obezitate).
1.13 Cauzele obezității .
Obezitatea apare deseori ca urmare a unei tendințe moștenite, agrav ate de prea puține
exerciții fizice și prea multă mâncare sau alimentație nesănătoasă (Comisia AAP pentru
nutriție, 2003; Chen et al., 2004) Copiii au o probabilitate mai mare de a fi supraponderali
dacă au părinți sau alte rude supraponderale. Alimentația proastă contribuir și ea (Consiliul
pentru medicină sportivă și fitness și Consiliul pentru sănătate școlară, 2006), la fel și timpul
excesiv petrecut la televizor (Institutul de medicină, 2005). Deși Asociația Națională a
Consiliilor Statale de Educație (2000) recomandă 150 minute de educație fizică săptămânal
pentru elevii școlilor primare, școlile obișnuite oferă doar 85 -98 de minute (Centrul Național
pentru Statistici privind Educația, 2006a). Și totuși, 60 minute suplimentare de educație
fizică săptăm ânal, în clasa pregătitoare și clasa I, ar putea reduce la jumătate numărul fetelor
obeze la acea vârstă (Datar și Sturm, 2004b).
24
1.14 De ce este obezitatea în copilărie un motiv serios de îngrijorare?
Potrivit unui studiu longitudinal pe 1456 de elevi d e școală primară, desfășurat în
Victoria, Australia, copiii clasificați drept supraponderali sau obezi rămân în urma colegilor
lor în ceea ce privește funcționarea fizică și socială la vârsta de 10 ani (Williams,Wake,
Hesketh, Maher și Waters, 2005). Copii i supraponderali suferă afectiv și pot compensa acest
lucru oferindu -și tratații, care le agravează și mai multe probleme fizice și sociale. Acești
copii sunt în pericol de a avea probleme de comportament, depresie și stimă de sine scăzută
(Comisia AAP pen tru nutriție, 2003; Datar și Sturm, 2004a; Mustillo et al., 2003). În multe
cazuri, au probleme de sănătate, între care tensiunea arterială ridicată, colesterolul mare și
nivelul de insulină ridicat (Comisia pentru nutriție, 2003; Muntner, He, Cutler, Wild man și
Whelton, 2004; NCHS, 2004; Sorof et al., 2004).
Copiii supraponderali tind să devină adulți obezi, cu risc de hipertensiune (tensiune
arterială crescută), boli cardiace, probleme ortopedice, diabet și alte probleme. Mai mult
chiar, obezitatea în cop ilărie poate fi un predictor de încredere pentru alte boli în afara de
obezitatea la vârsta adultă (Comisia AAP pentru nutriție, 2003; AAP, 2004; Baker et al.,
2007; Li ET AL., 2004; Centrul pentru greutate și sănătate, 2001). Până la jumătatea acestui
secol, obezitatea care debutează în copilărie ar putea să scurteze speranța de viață cu 2 -5 ani
(Ludwig, 2007) .
1.15 Prevenire și tratament .
Prevenirea creșterii în greutate este mai ușoară, mai puțin costisitoare și mai eficace
decât tratarea obezității (C entrul pentru greutate și sănătate, 2001; Consiliul pentru medicină
sportivă și fitness și Consiliul pentru sănătate școlară, 2006). Părinții ar trebui să urmărească
tiparele alimentare și de activitate ale copiilor și să se ocupe de creșterea ponderală ex cesivă
înainte ca aceștia să ajungă la un nivel grav de supraponderalitate (Comisia AAP pentru
nutriție, 2003).
Pentru a evita excesul ponderal și a preîntâmpina problemele cardiace, copiii (ca și
adulții) ar trebui să -și obțină din grăsimi doar circa 30% din totalul caloriilor, iar din grăsimi
saturate, mai puțin de 10% din total (Comisia AAP pentru nutriție, 1992; Departamentul de
agricultură al SUA și USDHHS, 2000). Studiile nu au evidențiat niciun efect negativ asupra
25
înălțimii, greutății, masei corpor ale sau asupra dezvoltării neurologice al unei alimentații cu
conținut de grăsimi redus moderat la această vârstă (Rask -Nissila et al., 2000; Shea et al.,
1993).
Problemele eficace de gestionare a greutății ar trebui să includă eforturi din partea
părinților, a școlilor, a medicilor, a comunităților și a culturii în general (Krishnamoorthy,
Hart și Jelalian, 2006). Tratamentul ar trebui să fie început de timpuriu ș i să promoveze
schimbări de stil de viață pemanente, nu doar slăbitul (Kitzmann și Beech, 2006; Miller –
Kovach, 2003). Mai puțin timp petrecut la televizor și computer, modificările în etichetarea
și promovarea produselor alimentare, gustarile mai sănătoase oferite la școală, educația cu
scopul de a -i ajuta pe copii să aleagă alimente mai sănătoase si mai mult timp acordat
educației fizice și educațiilor fizice informale, practicate împreună cu familia și prietenii, ca,
de exemplu, mersul pe jos și sporturil e neorganizate, ar fi de ajutor (AAP, 2004). ( E.Diane.
et al., 2010, pag 290) .
1.16 Indicele de activitate fizică (IAF) .
Pentru a genera efecte pozitive în sfera sănătății, o activitate fizică trebuie realizată
frecvent, să dureze suficient (nu mai puți n de 20 -30 min, dar nici prea mult față de nivelul și
etapa de pregătire) și să angreneze la un nivel corespunzător de solicitare (intensitate) un
număr cât mai mare de grupe musculare.
Există două căi de identificare a eficienței pe care o poate avea o activitate motrică
în menținerea sănătății:
➢ calculul indicelui de activitate fizică;
➢ estimarea intensității și duratei efortului pe baza consumului de
calorii.
Indicele de activitat e fizică , conform lui (Franks și Howley ), se calculează respectând
următorul tabel:
26
Tabel.1
Parametrul Puncte Tipul de activitate
INTENSITATE 5 Activitate care conduce la accelerarea puternică a respirației
(gâfâit) și la transpirație relativ abundentă
4 Respirație accelerată la diferite intervale – respirație
intermitentă – și transpirației (de exemplu: tenis de câmp)
3 Efort semnificativ , specific sporturilor recreative
(cicloturismul)
2 Efort moderat, caracteristic sporturilor adaptate pentru
agrement (volei)
1 Efort ușor (mers, pescuit)
DURATA 4 Peste 30 minute
3 20 – 30 minute
2 10 – 20 minute
1 Sub 10 minute
FRECVENȚA 5 Zilnic sau aproape zilnic (fără o pauză mai mare de o zi pe
săptămână)
4 De 3 -5 ori pe săptămână (fără pauze mai mari de 2 zile între 2
antrenamente consecutive)
3 1-2 antrenamente pe săptămână, fără ca acestea să se
desfășoare în 2 zile consecutive
2 De câteva ori pe lună
1 Mai puțin de o dată pe lună
Indicele de activitate fizică (IAF) se obține prin înmulțirea punctajelor
corespunzătoare pentru fiecare parametru:
IAF = intensitate X durată X frecvență
27
și poate fi apreciat după cum ne arată tabelul de mai jos:
Interpretare punctaj Tabel.2
Punctaj Caracteristici IAF
80 – 100 Stil de viață foarte activ Superior
60 – 80 Stil de viață activ Foarte bun
40 – 60 Stil de viață moderat activ Rezonabil
20 – 40 Ușor activ/ Insuficient de activ Slab
Sub 20 sedentar Foarte slab
Estimarea consumului de calorii pe baza intensității și duratei efortului:
Durata efortului reprezintă un parametru foarte important. Aumite studii relevă
faptul că riscul îmbolnăvirilor scade cu adevărat numai la subiecții care au reușit să depună
eforturi prin care au consumat peste 2000 de calorii pe săptămână. Acesta fiind standardul
minim, activitatea ar putea fi repartizată astfel:
➢ câte 300 calorii în fiecare zi a săptămânii (300 cal. x 7 zile = 2100 cal.);
➢ câte 330 -340 cal. în 6 zile pe săptămână;
➢ câte 400 cal. în 5 zile pe săptămână;
➢ câte 500 cal. în 4 zile pe săptămână;
➢ câte 650 -700 cal. în 3 zile pe săptămână.
Conform datelor de mai sus e ste foarte greu ca, într -o singură ședință de pregătire sau
chiar două, să se consume 2000 de calorii. Sportivi de performanță consumă 650 -700 calorii
la un antrenament, iar pentru asta este necesară o bună condiție fizică. Acesta se obține în
câteva luni de pregătire cu cel puțin trei antrenamente pe săptămână la o intensitate
corespunzătoare. Nici după atingerea unui asemenea nivel de activitate fizică nu se recomandă
scăderea frecvenței antrenamentelor, deoarece menținerea nivelului atins presupune cel p uțin
trei zile de activitate săptămânal.
Frecvența scăzută, 1 -2/ săptămână, paralel cu o intensitate ridicată, poate duce la
apariția unor dureri datorate suprasolicitării: la călcâi, gleznă, talpă, genunchi, șold sau
coloană lombară) sau la accidente: ent orse, fracturi, rupturi musculare, inflamații sau rupturi
tendinoase.
28
CAPITOLUL .2. ORGANIZAREA CERCETĂRII .
2.1.Data, locul și subiecții cercetării .
Cercetarea s -a desfășurat în perioada 30 Octombrie 2019 și 20 Februarie 2020 în
timpul desfășurării anului școlar, în cadrul orelor de Educație Fizică desfășurate la Școala
Gimnazială din Crizbav, Județul Brșov . Eșantionul de 64 de elevi provine în totalitate din
comuna Crizbav.
Elevii au vârste cuprinse între 7 și 14 ani, locui esc în mediul rural, comuna fiind
destul de dezvoltată infrastructural, cultural. Părinții acestora sunt cetățeni cu gospodării mai
mult sau mai puțin avute, având păsări, vite, solarii cu legume pe care le vând la piață. Sunt
și câțiva părinți care sunt i ncluși în cadrul muncii în folosul comunității, unii pierzând
ajutorul din cauza lipsei lor din locul unde trebuie să presteze acest serviciu. Nu lipsesc nici
muncile la câmp, dar copiii își însoțesc părinții pentru a -i ajuta la lucru, uneori, imediat dup ă
venirea de la câmp aceștia vin și la școală.
Sunt puțini elevi care își permit materiale necesare cerințelor zilelor noastre pentru
o consolidare și pricepere a informațiilor oferite de manualele și cadrele didactice la oră. Cei
care nu își permit primesc de la alți colegi sau din puținele resurse vechi pe care le deține
școala.
Orele se țin în clase vechi, mobilierul la fel de deteriorat, managerierea clasei fiind
uneori imposibilă din cauza pupitrelor greu de manevrat.
Numărul școlarilor este foa rte mic pentru a se putea forma grupe de lucru, cel mai
mic de 14 elevi și cel mai mare de 21 de elevi.
Sala de educație fizică este instalată într -un vechi laborator de fizică -chimie -biologie.
Materialele didactice sunt rupte, vechi, ruginite, nu se pot m uta ușor deoarece sunt grele și
trebuie manevrate de către cadrul didactic. Elevii trebuie să fie supravegheați permanent
deoarece unele instrumente sunt din fier, iar spontaneitatea lor și energia de care dau dovadă,
poate oricând să provoace un accident.
Planul cadru pune la dispoziție câte două ore pe săptămână de educație fizică la
toate clasele de învățământ gimnazial.
29
2.2. Aparate, instalații și materiale folosite în timpul cercetării.
Pentru aceste măsurători am folosit următoarele materiale: metru pentru măsurat,
cântar, calculator pc, laptop, videoproiector .
2.3 Metodologia cercetării .
1. Metoda grafică ;
2. Metoda observației pedagogice ;
3. Metoda experimentului;
4. Metoda studiului bibliografic;
5. Metoda statistică.
2.3.1 Metoda grafică -a fost folosită pentru a reda mai sugestiv dinamica rezultatelor
înregistrate în urma activității de cercetare.
2.3.2 Metoda observației – constă în perceperea intenționată, planificată și
sistematică și în consemnarea obiectivă și fidelă a manifestărilor comportamentale,
individuale și colective ale subiecților implicați în câmpul educației, în condiții naturale, în
momentul producerii și în fluxul normal al desfășurării lor” ( F.Voiculescu , Note de curs
Managementul proiectelor de cercetar e în educație, pag.1.) .
Una dintre caracteristicile observației este că nu se intervine asupra subiectului.
Observatorul are o atitudine contemplativă și receptivă. Fenomenele sunt surprinse în
desfășurarea lor normală, nu sunt provocate. Ca observator nu numai că nu trebuie să intevin,
dar am și grijă ca prezența mea să nu modifice comportamentul elevilor în timpul observării
și nici faptele supuse observării. Am notat pe diverse fișe ceea ce am observat, pentru ca în
final să notez în caietul de evaluare al elevilor.
În cadrul studiului meu, prin aceasta metodă am observat Indicele de Activitate
Fizică la un număr de 64 de elevi de la Școala gimnazială numarul 25 din Cristian, Jud
Brașov. Din cei 64 de elevi, 36 sunt de sex masculin și 28 sunt de sex femi nin.
Observația s -a produs în cadrul orelor de Educație fizică desfășurate la școală.
30
2.3.3 Metoda experimentului – experimentul este o metodă de cercetare prin care se
verifică o relație presupusă ( dată în ipoteză) dintre două fenomene prin provocarea și
controlul acestora de către experimentator.
Experimentul reprezintă o stare activă a subiectului, implică o acti vitate metodică ,
orientată în scopul precis de verificare a unei ipoteze ( presupuneri). Aceasta necesită
activitate intelectuală, complexă a omului de știință, a cercetătorului, care provoacă,
organizează, interceptează și înțelege.
Experimentul s -a produ s pe un număr de 64 de elevi dintre care 36 de băieți și 28 de
fete din ciclul gimnazial de la Școala Gimnazială numărul 25 din Cristian, după cum
urmează:
2.3.3.1 Distribuția eșantionului în funcție de școală .
Eșantionul de 64 de elevi din ciclul gimnazial este format din 36 de elevi de sex
masculin și 28 de elevi de sex feminin ( vezi tabe .3.-figura.3).
Școală Tabel. 3
Frecvența Procent din
total
eșantion Procent din
datele
validate Procent
cumulat
Date
validate Școala Gimnazială
Crizbav 64 100,0 100,0 100,0
Total 64 100,0 100,0
Figura.3 Distribuția eșantionului în funcție de școală .
100%SALES
1st Qtr
31
2.3.3.2.Distribuția eșantionului în funcție de clasă .
Din cei 64 de elevi luați în studiu, 17 sunt în clasa a V -a, 14 sunt în clasa a
VI-a, 15 sunt în clasa a VI -a, și 18 în clasa a VI -a.
Distribuția pe clase unde învață acești elevi poate fi urmărită în tabelul următor (vezi
figura.4 -tabelul. 4).
Școala * Clasa Tabelul. 4
Clasa Total
Clasa
V-a Clasa a
VI-a Clasa a
VII-a Clasa a
VIII-a
Școala
Gimnazială
Crizbav
Frecvența 17 14 15 18 64
% 26,56% 21,87% 23,43% 28,12% 100,0%
Fig.4 Distribuția eșantionului în funcție de clasă .
26.56
21.8723.4328.12
051015202530
clasa a V-a clasa a VI-a clasa a VII-a clasa a VIII-a
Series 1
32
2.3.3.3 Distribuția eșantionului în funcție de sex .
Eșantionul studiat este format atât din băieți, care au o pondere de 56,3%, cât și din
fete, care au o pondere de 43,7% (vezi figura.5 – tabelul. 5).
Sexul Tabelul. 5
Frecvența Procent din
total eșantion Procent din
datele
validate Procent
cumulat
Date
validate Masculin 36 56,3 56,3 56,3
Feminin 28 43,7 43,7 43,7
Total 64 100,0 100,0 100,0
Fig.5Distribuția eșantionului în funcție de sex .
56%44%
1st Qtr 2nd Qtr
33
2.3.3.4. Distribuția eșantionului în funcție de școala și clasa unde învață,
precum și de sexul fiecărui elev ( vezi figura.6 – tabelul. 6) .
Clasa * Sexul *Școala Tabelul. 6
Școala Sexul Total
Masculin Feminin
Școala
Gimn azială
Crizbav Clasa Clasa a V -a Frecvența 11 6 17
% 64,7% 35,3% 100,0%
Clasa a VI -a Frecvența 7 7 14
% 50,0% 50,0% 100,0%
Clasa a VII -a Frecvența 7 8 15
% 46,7% 53,3% 100,0%
Clasa a VIII -a Frecvența 11 7 18
% 61,1% 38,9% 100,0%
Total Frecvența 36 28 64
% 53,7% 46,3% 100,0%
Fig.6 Eșantionului în funcție de școala și clasa unde învață .
2.3.4 .Metoda studiului bibliografic – a constat în consultarea unui număr de lucrări
referitoare la importanța și rolul activităților de educație fizică în dezvoltarea armonioasă a
copiilor , importanța și rolul activităților de educație fizică în dezvoltarea armonioasă a
copiilor , stilul de viață, cauzele obezității, obezitatea și imaginea corpului.
020406080100
Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a
Series 3
Fete 35.2 50 53.3 38.8
Băieți 64.7 50 46.6 61.164.750 46.661.135.250 53.338.8Axis Title
Axis Title
Băieți Fete
34
2.3.5 .Metoda prelucrării statistico -matematice – a constat în înregistrarea și
interpretarea datelor obținute în urma măsurătorilor și testelor făcute .
La această metodă am calculcat:
Media ;
Abaterea standard;
Minimul;
Maximul;
Frecven ța;
Corelația între indicele de masă corporală și cel de acivitate fizică;
IMC;
IAF.
Constatările reieșite din această analiză vor fi menționate la rezultatele cercetării.
2.4 Obiectivele cercetării:
✓ Identificarea unor diferențe ale indicelui de masă corporală la elevii din ciclul
gimnazial ;
✓ Identificarea unor diferențe ale indicelui de activitate fizică la elevii din ciclul
gimnazial ;
✓ Identificarea unei corelații dintre indicele de masă corporală și indicele de
activitate fizică .
✓
2.5 Coeficientul de corelație Spearman .
Coeficientul de corelație Spearman se utilizează atunci când se dorește măsurarea
valorilor a două variabile din același eșantion pentru a se afla dacă între acestea exis tă o
relație și care este intensitatea relației.
Ca și în cazul coeficientului de corelație Pearson, putem deosebi două feluri de
corelație: pozitivă și negativă. Corelația este pozitivă atunci când creșterea valorilor unei
variabile determină creșterea va lorilor celeilalte variabile.
35
Corelația negativă apare atunci când creșterea valorilor unei variabile determină
scăderea valorilor pentru a doua variabilă.
Felul corelației se exprimă prin semnul coeficientului de corelație Spearman
(Spearman’s rho), iar i ntensitatea legăturii dintre cele două variabile se exprimă prin
valoarea acestuia.
Coeficientul de corelație a rangurilor Spearman are același domeniu de variație ( –
1/+1) și se interpretează în același mod ca și coeficientul de corelație pentru date param etrice
Pearson . O valoare apropiată de +1 indică o corelație pozitivă puternică; o valoare apropiată
de -1 ne indică o corelație negativă puternică, iar o valoare apropiată de zero ne indică faptul
că între cele două variabile nu există nici o corelați e.
36
CAPITOLUL III .
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII .
3.1.1 Caracteristicile eșantionului în funcție de greutate .
Am analizat greutatea elevilor care au participat la studiu în funcție de sex și de clasa
din care fac parte, doi factori care diferențiază semnificativ acest indicator (greutatea).
Se observă că , greutatea medie crește pe măsură ce elevii sunt mai mari. Se observă
și o diferență între greutatea medie a băieților și a fetelor. Dacă în cla sa a V -a, a VI -a, a VII –
a- fetele au o greutate medie mai mare de cât cea a băieților, în clasa a VIII -a băieții au o
greutate medie mai mare de cât cea a fetelor ( vezi figura.7 – tabelul 7).
Greutatea Tabelul. 7
Sexul N Media Abaterea
standard Minimul Maximul
Masculin
Clasa a V-a 11 41,6 10,89 31,0 68,0
Clasa a VI-a 7 48,37 11,36 31,0 63,0
Clasa a VII-a 7 52,71 7,97 39,0 64,0
Clasa a VIII-a 11 60,63 8,69 47,0 77,0
Total 36 50,82 9,72 31,0 77,0
Feminin Clasa a V-a 6 43,5 4,03 36,0 47,0
Clasa a VI-a 7 50,57 9,72 30,0 64,0
Clasa a VII-a 8 53,5 6,71 47,0 66,0
Clasa a VIII-a 7 53,57 4,79 50,0 63,0
Total 28 50,28 6,31 30,0 64,0
Fig.7 Eșantionului în funcție de școala și clasa unde învață . Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a
Băieți 41.6 48.37 52.71 60.63
Fete 43.5 50.57 53.5 53.57
Series 3020406080GREUTATE
Axis TitleGreutate medie
Băieți Fete
37
3.1.2 Caracteristicile eșantionului în funcție de înălțime .
În tabelul următor poate fi urmărită înălțimea medie a elevilor în funcție de sex și
clasa în care învață.
Ca și în cazul greutății, se constată o creștere progresivă a înălțimii pe măsură ce
copii sunt mai mari, precum și o diferență între înălțimea medie a băieților și cea a fetelor.
Băieții din cla sele a V-a și a VII -a au o înălțime medi e mai mică de cât cea a fetelor
, în timp ce fetele din clasele a VI-a și a VIII -a o înălțime medie mai mică de cât cea a
băieților (vezi figura.8 – tabelul. 8).
Înălțimea Tabelul. 8
Sexul N Media Abaterea
standard Minimul Maximul
Masculin
Clasa a V-a 11 147,09 6,28 138 160
Clasa a VI-a 7 155,28 7,13 145 164
Clasa a VII-a 7 159.00 7,21 152 166
Clasa a VIII-a 11 167,09 5,66 158 177
Total 36 157,11 6,57 138 177
Feminin Clasa a V-a 6 149,66 5,00 142 155
Clasa a VI-a 7 155,14 8,33 144 166
Clasa a VII-a 8 160,37 5,90 153 170
Clasa a VIII-a 7 158,28 2,87 155 162
Total 28 155,86 5,52 142 170
Fig.8.Caracteristicile eșantionului în funcție de înălțime.
Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a
Băieți 147.09 155.28 159 167.09
Fete 149.66 155.14 160.37 158.28
Series 3130140150160170ÎNĂLȚIME
Axis TitleÎNĂLȚIME MEDIE
Băieți Fete
38
3.1.3 Caracteristicile eșantionului în funcție de indicele de masă corporală
(IMC) .
Indicatorii statistici descriptivi ai indicelui de masă corporală, precum media,
abaterea standard, minimul și maximul, pot fi urmăriți în tabelul următor în funcție de sexul
și clasa în care învață elevii participanți la studiu .
Din numărul total de 64 de elevi care au participat la stiudiu, am constatat că, 41 de
elevi se încadreaza la pragul normal fără risc de boală în ceia ce privește indicele de masă
corporală, 18 elevi se afla sub pragul de 18,49 și sunt subponderali iar, 5 elevi se află peste
pragul de 24,99 ceia ce înseamnă că aceștia se încadrează în categoria celor supraponderali.
În cazul băieților, indicele de masă corporală are o evoluție crescătoare pe măsura
creșterii clasei .
În cazul fetelor, evoluția indicelui de masă corporală mediu este mai interesantă,
acesta fiind mai scăzut la fetele din clasa a VII -a față de cele din clasa a VI-a (vezi figura.9
– tabelul. 9).
IMC Tabelul. 9
Sexul
N Media Abaterea
standard Minimul Maximul
Masculin
Clasa a V-a 11 19,00 3,35 15,91 26,56
Clasa a VI-a 7 19,03 3,28 14,74 24,61
Clasa a VII-a 7 20,84 2,79 17,06 23,51
Clasa a VIII-a 11 22,07 3,95 15,00 28,63
Total 36 20,23 3,34 15,00 28,63
Feminin
Clasa a V-a 6 19,46 2,23 16,89 22,81
Clasa a VI-a 7 20,90 3,11 17,36 26,64
Clasa a VII-a 8 20,78 2,21 18,13 24,56
Clasa a VIII-a 7 21,39 1,86 18,29 24,01
Total 28 20,63 2,35 16,89 26,64
39
Fig.9 Caracteristicile eșantionului în funcție de înălțime .
3.1.4 Caracteristicile eșantionului în funcție de indicele de activitate fizică
(IAF) .
Întrucât pentru calculul indicelui de activitate fizică s -a luat în considerare doar
activitatea fizică desfășurată regulat în cadrul orelor de școală, nu există o diferențiere în
funcție de sexul elevilor din aceeași clasă.
Prin urmare, am analizat caracteristicile statistice descriptive ale indicelui de
activitate fizică doar în funcție de clasa din care fac parte elevii participanți la studiu ( vezi
figura.10 – tabelul.10).
Din numărul total de 64 de elevi participanți la studiu am constatat următ oarele:
54 de elevi se află între valorile 40 -60, ceia ce înseamnă stil de viață moderat
activ și este rezonabil (vezi tabelul. 1 );
8 elevi se află între valorile 20 -40, ceia ce înseamnă că este ușor sau
insuficient de activ ( vezi tabelul.1 );
elevi se a flă sub caloarea de 20 ceia ce înseamnă că ei sunt în pragul
sedentarismului ( vezi tabelul.1 ).
1919.0320.8422.07
19.4620.920.7821.39
17 17.5 18 18.5 19 19.5 20 20.5 21 21.5 22 22.5Clasa a V-aClasa a VI-aClasa a VII-aClasa a VIII-aIMC
Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a
Series 3
Fete 19.46 20.9 20.78 21.39
Băieți 19 19.03 20.84 22.07INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ MEDIU
Fete Băieți
40
IAF Tabelul. 10
N Media Abaterea
standard Minimul Maximul
Clasa a V-a 17 50,82 6,74 36 60
Clasa a VI-a 14 50,14 14,43 18 60
Clasa a VII-a 15 49,6 10,00 24 60
Clasa a VIII-a 18 50,00 14,40 12 60
Total 64 50,14 11,39 12 60
Fig.10 Caracteristicile eșantionului în funcție de indicele de activitate fizică
3.1.5 Corelația dintre indicele de activitate fizică și indicele de masă corporală .
Corelații băieți
Indicele de
masă corporală IAF
Spearman's
rho Indicele de
masă corporală Coeficientul de
corelație 1,000 0,643**
Pragul de semnificație p . ,000
N 36 36
IAF Coeficientul de
corelație 0,643** 1,000
Pragul de semnificație p ,000 .
N 36 36
MediaAbaterea standartColumn1
0102030405060
Clasa a
V-aClasa a
VI-aClasa a
VII-aClasa a
VIII-a
Media 50.82 50.14 49.6 50
Abaterea standart 6.47 14.43 10 14.4
Column150.82 50.14 49.6 50
6.4714.431014.4
MEDIAMEDIA
MEDIAINDICELE DE ACTIVITATE FIZICĂ MEDIU
Media
Abaterea standart
Column1
41
**. Corelația este semnificativă pentru un prag de 0.01
Corelații fete
Indicele de
masă corporală IAF
Spearman's
rho Indicele de
masă corporală Coeficientul de
corelație 1,000 0,602**
Pragul de semnificație p . ,000
N 28 28
IAF Coeficientul de
corelație 0,602** 1,000
Pragul de semnificație p ,000 .
N 28 28
**. Corelația este semnificativă pentru un prag de 0.01
3.2 Rezultatele cercetării :
În cadrul studiului efectuat, analiza statistică și reprezentările grafice au fost
realizate cu ajutorul programului Excel. Excel este un instrument foarte puternic pentru a
extrage un sens din volume mari de date. Dar funcționează, de asemenea, foarte bin e pentru
calcule simple și pentru a urmări aproape orice tip de informații. Cheia pentru valorificarea
întregului potențial este grila de celule. Celulele pot conține numere, text sau formule. Puneți
datele în celule și grupați -le în rânduri și coloane. Ac easta vă permite să adăugați date, să le
sortați și să le filtrați, să le puneți în tabele și să construiți diagrame cu aspect deosebit. Să
parcurgem pașii de bază cu care începeți.
Analiza datelor statistice s -a făcut pe un număr format din 64 de elevi din ciclul
gimnazial de la 1 școală din mediul , rural care se află în comuna Crizbav, județul Brașov.
În cadrul cercetării am folosit analiza descriptivă a variabilelor (media, abaterea
standard, minimul și maximul) .
42
Concluzii :
– Pentru atingerea obiectivelor cercetării au fost utilizate date culese de la un număr
de 64 de elevi din ciclul gimnazial de la 2 Școala Gimnaziala din Comuna Crizba, jud
Brașov.
Instrumentele statistice folosite pentru prelucrarea datelor au fost analiza descriptivă și
coeficientul de corelație Spearman.
– Rezultatele obținute ne -au ajutat să concluzionăm următoarele:
– Am analizat greutatea elevilor care au participat la studiu în funcție de sex și de
clasa din care fac parte, doi factori care diferențiaz ă semnificativ acest indicator (greutatea).
-Se observă că, greutatea medie crește pe măsură ce elevii sunt mai mari. Se observă
și o diferență între greutatea medie a băieților și a fetelor. Dacă în clasa a V -a, a VI -a, a VII –
a- fetele au o greutate medi e mai mare de cât cea a băieților, în clasa a VIII -a băieții au o
greutate medie mai mare de cât cea a fetelor .
– Ca și în cazul greutății, se constată o creștere progresivă a înălțimii pe măsură ce
copii sunt mai mari, precum și o diferență între înălțime a medie a băieților și cea a fetelor.
Băieții din clasele a V -a și a VII -a au o înălțime medie mai mică de cât cea a fetelor
, în timp ce fetele din clasele a VI -a și a VIII -a o înălțime medie mai mică de cât cea a
băieților .
– În cazul băieților, indic ele de masă corporală are o evoluție crescătoare pe măsura
creșterii clasei.
– În cazul fetelor, evoluția indicelui de masă corporală mediu este mai interesantă,
acesta fiind mai scăzut la fetele din clasa a VII -a față de cele din clasa a VI -a;
– În cazul indicelui de activitate fizică, d in numărul total de 64 de elevi participanți
la studiu am constatat următoarele:
54 de elevi se află între valorile 40 -60, ceia ce înseamnă stil de viață moderat
activ și este rezonabil ;
8 elevi se află între valorile 20 -40, ceia ce înseamnă că este ușor sau
insuficient de acti v;
elevi se află sub caloarea de 20 ceia ce înseamnă că ei sunt în pragul
sedentarismului .
Pentru corelația dintre indicele de masă corporală și indicele de activitate fizică s -au
constatat următoarele:
43
Recomandări :
Orientările UE privind activitatea fizică
Acțiuni politice recomandate în sprijinul activității fizice menite să îmbunătățească
sănătatea Aprobate de Grupul de lucru al UE „Sport și sănătate” în cadrul reuniunii acestuia
din 25 septembrie 2008.
Confirmate de miniștrii sportului din statele membre ale UE în cadrul reuniunii de la
Biarritz din 27 -28 noiembrie 2008.
Educația. Relația dintre sectorul educației și activitatea fizică are trei dimensiuni
diferite: educațiafizică în școli, educația fizică în comunitățile locale (de exemplu, cluburi
de sport) șieducația și formarea instructorilor de educație fizică, antrenorilor și specialiștilor
dindomeniul sănătății.
Promovarea activității fizice în mediul școlar
Mediile sociale reprezentate de școli și de cluburile sportive sunt locuri importante
pentru îmbunătățirea activităților asociate sănătății desfășurate de copii și de tineri. Copiii și
tinerii sedentari prezintă semne de probleme metabolice, precum diverși f actori de risc
pentru apariția afecțiunilor cardiovasculare. Acest grup de copii și de tineri devine din ce în
ce mai numeros în multe țări europene, însă poate fi dificil de abordat de către organizațiile
sportive. Pe de o parte, experiența acumulată de a cești copii și tineri în domeniul sporturilor
de competiție este insuficientă și, pe de altă parte, organizațiile sportive nu oferă, adesea,
programe adecvate în afara activităților sportive tradiționale de competiție. Totuși, educația
fizică este un curs obligatoriu în școli în majoritatea țărilor,iar mediul școlar poate oferi
cursuri de educație fizică interesante și sănătoase, pentru a spori interesul copiilor și al
tinerilor în activitățile fizice. Prin urmare, este important să se evalueze dacă înmulți rea
și/sau îmbunătățirea cursurilor de educație fizică pot determina îmbunătățirea sănătății și
consolidarea comportamentu lui legat de sănătate în rândul copiilor și al tinerilor.
Educația fizică în cadrul programului școlar este eficientă în creșterea ni velului dea
ctivitate fizică și prin îmbunătățirea stării fizice. Totuși, pentru schimbări majore legate de
sănătate, este necesară o oră de activitate fizică zilnică organizată ca joacă în curtea școlii
sau ca lecții de educație fizică. Intervențiile care includ educație fizică doar de două sau trei
44
ori pe săptămână au demonstrat îmbunătățiri minore ale sănătății. Creșterea nivelului de
activitate fizică se poate obține prin creșterea timpului dedicat activităților din programă și
din afara programei în me diul școlar și nu trebuie să fie în detrimentul altor cursuri din
programa școlară. Activitatea fizică poate fi, de asemenea, integrată în activitățile
desfășurate după programul școlar (after -school), motiv pentru care intervențiile pot fi neutre
din punc t de vedere economic.
Educația fizică din școli este cea mai răspândită sursă de promovare a activităților
fizice în rândul tinerilor. Prin urmare, trebuie depuse toate eforturile pentru a încuraja școlile
să furnizeze zilnic activități fizice elevilor din toate clasele, în cadrul și în afara programului
școlar și în cooperare cu parteneri din cadrul comunității locale, și pentru a promova interesul
tuturor elevilor în activități fizice pe întreg parcursul vieții. Profesorii din școli sunt printre
actorii p rincipali în ceea ce privește activitățile fizice desfășurate de copii și de tineri. Totuși,
există și alți actori importanți, precum educatorii în grădinițe, antrenorii din cluburile sociale
și sportive și, în special pentru copiii cu vârste mai mici de 12 ani,părinții acestora.
Pentru a maximiza oportunitățile de învățare în cadrul educației fizice, trebuie să fie
îndeplinite o serie de condiții. Acestea includ timpul acordat în programul școlar, o
dimensiune rezonabilă a clasei, spații și echipamente ad ecvate, un program bine planificat,
proceduri de evaluare adecvate, profesori calificați și sprijin administrativ pozitiv acordat
rețelelor care asociază părți interesate din domenii legate de activitatea fizică și sănătate din
comunitatea locală (de exemp lu, cluburi sportive). Activitățile fizice desfășurate în afara
mediului școlar pot fi promovate substanțial prin punerea la dispoziție a spațiilor sportive
ale școlilor după programul școlar și prin crearea departeneriate.
Terenurile de joacă din școli și orele de educație fizică ar trebui să fie adaptate tuturor
elevilor, avându -se în vedere în special echipamentele corespunzătoare pentru fete pentru a
le încuraja pe acestea să participe la activități sportive și de recreere. Terenurile de joacă
școlare p ot juca, de asemenea, un rol important, furnizând în cadrul comunității locuri de
joacă în afara programului școlar.Pentru a crește importanța educației fizice și pentru a
garanta succesul acesteia în rândul tuturor copiilor și al tuturor tinerilor, este n ecesară
analizarea, evaluarea și punerea înaplicare a unor teorii de învățare inovatoare și a unor
percepții noi asupra disciplinei educație fizică.
Educația fizică de calitate trebuie să fie adecvată vârstei tuturor copiilor și tinerilor
în ceea ce priveș te atât instrucțiunile, cât și conținutul. Educația fizică prin instrucțiuni
45
adecvate incorporează cele mai cunoscute practici derivate din cercetare în experiențe
depredare și programe de educație care maximizează oportunitățile de învățare și succesul
pentru toți.
Profesorii trebuie să fie încurajați să utilizeze tehnologia în timpul orelor de educație
fizică pentru a explora conceptele de pregătire fizică și aptitudini motorii în moduri care să
personalizeze programa într -o mai mare măsură decât anterior.Au existat anumite
recomandări din partea părților interesate europene în domeniul formării profesorilor de
educație fizică (de exemplu, EUPEA) și în studiul UE privind„Stilul de viață al tinerilor și
sedentarismul”.
Rolul profesorilor de educație fizică în promovarea activității fizice în rândul copiilor
și al adolescenților trebuie extins, având în vedere creșterea amplorii stilurilor de viață
sedentare, a excesului de greutate și a obezității. Pe lângă timpul rezervat educației fizice în
program a școlară, profesorii de educație fizică ar putea juca un rol util în abordarea unor
aspecte legate de activitatea fizică, precum deplasarea activă de la domiciliu la școală,
activități fizice în intervalele dintre orele școlare, utilizarea terenurilor spo rtive după
programul școlar și planificarea individuală a exercițiilor. Potrivit datelor disponibile,
activitatea fizică desfășurată în afara programului școlar poate fi promovată considerabil prin
punerea la dispoziție a terenurilor sportive ale școlilor după programul școlar.Studiile și
formarea profesorilor trebuie să le ofere acestora expertiza necesară pentru a le transmite
mesaje clare și precise elevilor și părinților acestora, în vederea creșteri gradului de
conștientizare a faptului că activitatea fizică este o condiție esențială pentru sănătate.
46
ANEXE Indice de masă corporală:
47
ANEXE Indice de activitate fizică:
48
BIBLIOGRAFIE :
1. Cârstea.G ,Teoria și metodologia educației fizice și sportului, Editura AN -DA,
București, 2000, pag.11 -51
2. Popa L. Antonesei.N., Labăr V. Adrian, Ghid pentru cercetarea educației, Iași,
Editura Polirom, 2009;
3. .Rateau P., Metodele și statisticile experimentale în științele umane, Editura Polirom,
2004, p.191;
4. V.Maria, Pelivan.V, Ghidul „INCLUZIUNEA SOCIO -EDUCAȚIONALĂ A
COPIILOR CU DIZABILITĂȚI ÎN GRĂDINIȚA DE COPII”, 2010;
BIBLIOGRAFIE WEB :
5. (https://medlife.ro/articole -medicale/obezitatea -factori -de-risc-conditia -fizica –
profesia -varsta -experientele -vietii.html ; accesat la 22.10.2019
6. https://www.jurnalul.antena3.ro/viata -sanatoasa/starea -de-sanatate/atentie -la-
indicele -de-masa -corpo rala-504930.html ; accesat la 22.10.2019
7. https://nutri.ro/stiri -slabire/126 -sunt-gras-indice -de-masa -corporala -imc;
22.10.2019
8. https://www.romedic.ro/cum -stabilesti -nivelul -de-activitate -fizica -zilnica –
0P35054;âccesat la 24.01.2020
9. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/sanatate/Sanatate20
15r.pdf ; 24.01.2020
10. https://academia.edu/9372260 /TEORIA_si_metodica_ed_fiz_si_sportului_2000_A
N-DA-CARSTEA ; 24.01.2020
11. https://iteach.ro/ex perientedidactice/importanta -si-rolul -activitatilor -de-educatie –
fizica -in-dezvoltarea -armonioasa -a-copiilor -de-varsta -prescolara ; 21.03.2020
12. https:/ /usefs.md/PDF/Cursuri%20electronice/Teoria%20educatiei%20fizice%20si
%20sportului.pdf ;
13. https://www.didactic.ro/materiale -didactice/particula ritati -de-crestere -si-dezvoltare –
varsta -625-ani; 21.03.2020
49
14. https://www.jurnalul.antena3.ro/viata -sanatoasa/starea -de-sanatate/atentie -la-
indicele -de-masa -corporala -504930.html ; 21.03.2020
15. https://ec.europa.eu/assets/eac/sport/library/policy_documents/eu -physical -activity –
guidelines -2008_ro.pdf . 21.03.2020
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu experimental privind corelați a dintre indicele de masă [627400] (ID: 627400)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.