Studiu de Management Contabil Si a Evidentei Tehnic Operative In Cadrul Laboratoarelor de Cofetarie Patiserie

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Aspecte generale privind operațiunile în

cadrul laboratoarelor de cofetărie-patiserie 3

1.1.Prezentarea laboraturului de cofetărie-patiserie 3

1.2. Aparate și ustensile folosite în laborator 6

1.2.1.Ustensile 6

1.2.2.Utilaje 7

1.3. Noțiuni generale referitoare la preparatele de patiserie și a produselor

de cofetărie 7

CAPITOLUL 2. Marketingul în laboratoarele de cofetărie-patiserie 10

2.1.Stabilirea strategiei de marketing 10

2.2.Aplicarea strategiei de marketing 13

CAPITOLUL 3. Organizarea contabilității în cadrul labaratorului de

cofetărie-patiserie 15

3.1.Importanța contabilității în condițiile economiei de piață 15

3.2.Documente justificative și circulația lor 19

3.2.1.Documente justificative utilizate de socielate în relațiile cu

furnizorii și clienții 19

3.2.1.1.Documente justificative utilizate în relațiile cu furnizorii 19

3.2.1.2.Documente justificative utilizate în relațiile cu clienții 24

3.2.2.Documente justificative utilizate în interiorul societății 27

3.2.3.Circulația documentelor în cadrul laboratorului 31

3.2.4.Registrele de contabilitate 33

3.3.Interfața între cantabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune 34

3.4.Contabilitatea financiară a laboratorului de cofetărie-patiserie 37

3.5.Contabilitatea de gestiune internă a laboratorului de cofetărie-patiserie 43

CAPITOLUL 4. Reflectarea în contabilitatea COMPLEX BULEVARD

SRL a principalelor operațiuni economico-financiare ale firmei 47

4.1.Prezentarea generali a SC COMPLEX BULEVARD SRL 47

4.1.1.Denumire. Formă juridică. Sediu. Durată de funcționare 48

4.1.2.Structură organizatorică și de conducere 50

4.2.Studiu de caz privind reflectarea în contabilitate a activității de producție din laboratorul de cofetărie-patiserie la SC COMPLEX BULEVARD SRL 50

4.3.Analiza principalilor indicatori economico-financiari 58

4.3.1.Sursa de date pentru analiza economico-financiară 60

CAPITOLUL 5. Concluzii și propuneri 62

ANEXE 65

BIBLIOGRAFIE 94

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE

ÎN CADRUL LABORATOARELOR

DE COEETĂRIE-PATISERIE

1.1. PREZENTAREA LABORATORULUI DE COFETARIE-

PATISERIE

Laboratorul de cofetărie cu anexele sale este locul unde angajații cofetari și patiseri îmbină cunoștințe1e tehnice cu fantezia lor pentru obținerea unor produse cat mai atrăgătoare, mai gustoase, de calitate superioară și într-un sortiment variat. Pentru aceasta trebuiesc asigurate spații corespunzătoare pentru fiecare loc de muncă. Depozitele și anexele laboratorului se găsesc în apropierea acestuia pentru a se putea asigura o rapidă aprovizionare a laboratorului.

Pentru ca laboratorul să-și poată desfășura activitatea în cât mai bune condiții are următoarele secții specializate:

– secția de patiserie – cofetărie;

– sectia de foietaj;

– birou;

– anexe.

Secțiile laboratorului sunt dotate cu utilaje corespunzătoare în funcție cu sarcinile ce le revin, iar amplasarea acestora este în raport de fluxul tehnologic, astfel:

– primirea, recepționarea, depozitarea, conservarea materiilor prime, prelucrarea materiilor prime, asamblarea semifabricatelor, păstrarea semifabricatelor, finisarea produselor, expedierea produselor finite.

1.1.1. Secția de patiserie-cofetărie se compune din:

– sala de preparare,

– sala de coacere,

– sala de asamblare și finisare.

1.1.1.1. Sala de preparare este dotată cu:

– roboți cofetărie, mașină de tablat,

– mașină breuză cu trei valțuri,

– mașină de frământat (malaxor),

– bazin pentru spălat ouăle,

– mașină de prăjit și râșnit cafea,

– mașină de măcinat nuci,

Mese cu blat de marmură și de tablă,

rafturi corespunzătoare, pentru tăvile de copt și lemn,

cântar,

spălător cu două bacuri.

În această încăpere se prepară toate semipreparatele, cremele,etc.

1.1.1.2. Sala de coacere este dotată cu:

– cuptoare cu tobe,

– dumane,

– aragaz,

– mese de lucru

– restele, rafturi,

– tăvi de copt cu și fără margini,

– planșete din lemn

– cântare,

– spălător cu două bacuri.

Sala de coacere trebuie să fie separată de celelalte încăperi pentru a nu pătrunde căldura din aceasta în celelalte săli de preparare și finisare.

1.1.1.3. Sala de asamblare și finisare este dotată cu:

– mese cu blat de marmură,

– rafturi pentru produse,

– aragaz

– mașină de bătut și cremat,

– căzănele și chipcele de diferite mărimi,

– cântare,

– dulap pentru ustensile,

– spălător cu două bacuri,

– planșete din duraluminiu pentru glasat,

Această încăpere este situată în apropierea sălii de preparare și este dotată cu o cameră frigorifică formată din două încăperi.Aici se păstrează materiile prime, semifabricatele și produsele ce urmează a se răci înainte de a fi duse în camera de expediție.

1.1.2. Secția de foietaj este dotată cu:

– dulap frigorific pentru repauzarea foietajelor și păstrarea unor materii prime ce urmează a fi prelucrate,

– mese cu blat de marmură,

– ladă pentru păstrarea făinii,

– dulap pentru ustensile,

– rastele de role pentru tăvi,

– cântar,

– spălător cu două bacuri,

– placuri din duraluminiu.

Această secție își desfășoară activitatea într-o singură încăpere.

1.1.3. Biroul de unde se fac livrările și unde se preiau comenzile de la clienți.

1.1.4. Anexele.

Pe lângă secțiile de producție, laboratorul de cofetărie este prevăzut cu următoarele anexe:

– spălătoria de vase, care este astfel așezată încât este accesibilă tuturor secțiilor laboratorului,

– camera de recepționare a materiilor prime, care se află în imediata apropiere a depozitului laboratorului,

– depozitul de materii prime,

– camera de expediție,

– grup sanitar social.

1.2. APARATE SI USTENSILE FOLOSITE ÎN

LABORATORUL DE COFETĂRIE-PATISERIE

1.2.1.USTENSILE

Ustensilele se folosesc la operațiile de preparare, ornamentare și decorare a produselor de cofetărie—patiserie. Cele mai cunoscute și mai mult folosite sunt următoarele:

– trusa completă cu diferite forme de șprițuri, duiuri, croșete;

– forme de savarine;

– țevi metalice pentru rulouri;

– forme drotate, cilindrice și dreptunghiulare pentru cozonaci;

– forme diferite pentru tăiat pateuri, gogoși, prăjituri, etc.;

– poșuri cu șprițuri și duiuri diferite;

– palete din material plastic;

– cuțite diferite cu lame diferite;

– tăvi de diferite mărimi;

– cercuri și rame pentru blaturi și torturi de diferite mărimi;

– pulverizatoare pentru formele de savarine;

teluri de diferite mărimi;

site diferite;

merdenele;

rame rotunde sau dreptunghiulare pentru tăierea blaturilor;

vase mici cu coadă de diferite mărimi;

cazane de diferite mărimi confecționate din tablă de cupru cositorită în interior sau din oțel inoxidabil;

1.2.2.UTILAJE

Utilajele specifice laboratorului de cofetărie-patiserie sunt:

Malaxorul de cofetărie – este folosit la omogenizarea și frământarea unor aluaturi. După construcție sunt de două feluri: malaxorul cu braț oscilant și malaxorul cu melc.

Laminoarul pentru cocă – se folosește la prelucrarea foiotajului de patiserie. Aluatul este condus de cilindri cu ajutorul unei pânze transportoare.

Mașina de fondant – se folosește pentru transformarea siropului fierbinte de zahăr în fondant.

Bruioza – se folosește la mărunțirea unor ingrediente.

Cuptorul cu gaze – pentru coacerea aluaturilor, a blaturilor și a preparatelor care se fac în laborator.

Duman electric – este folosit la păstrarea la o anumită temperatură a unor produse care trebuie sa dospească înainte de coacere.

Mașina de fabricat înghețată – are o mare utilizare în laboratorul de cofetărie pentru producerea înghețatelor și a specialităților de înghețată.

1.3.NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA PREPARATE DE PATISERIE ȘI A PRODUSELOR DE COFETĂRIE

Preparatele de patiserie-cofetărie sunt în general preparate dulci apreciate pentru valoarea lor nutritivă și gustativă.

Valoarea nutritivă este dată atât de conținutul în substanțe nutritive, cât și de valoarea calorică ridicată.Rolul acestor preparate în organism este de a stimula sucurile digestive, de a asigura cantitatea de energie pe care organismul o pierde prin eforturi musculare și de a ajuta procesul de digestie și asimilare. Produsele de cofetărie-patiserie au aspect atrăgător, gust și arome plăcute. Se prezintă într-o gamă foarte variată, fiind consumate la toate vârstele și contribuie în general la încheierea meniurilor.

Produsele de patiserie sunt preparate culinare care au la bază aluaturi, creme, umpluturi diferite, iar unele și siropuri. Ele se prezintă într-o gamă foarte variată datorită atât a aluaturilor din care se prepară, cât și a adaosurilor pe care le primesc în cadrul procesului tehnologic. Condițiile obligatorii la prepararea lor ca și a celorlalte produse culinare sunt indicii de calitate. Calitatea produselor este strâns legată de calitatea materiei prime folosite și de nivelul de pregătire profesională a muncitorilor.

La baza preparării acestor produse stau aluaturile. Prin aluat se înțelege a masă mai densă sau mai puțin densă, care se obține din făină în amestec cu un lichid și diferite adaosuri, în funcție de denumirea aluaturilor. În componeța preparatelor de patiserie, aluatul contribuie la sporirea valorii nutritive și energetice a componentelor de bază, ceea ce se realizează prin:

degradarea amidonului și a proteinelor până la forme ușoare asimilabile,

crearea mesei în care se include în diferite variante alte ingrediente ce întregesc valoarea alimentară și nutritivă,

crearea unor însușiri senzoriale ale preparatebor, reprezentate prin miros, gust, aromă, formă, culoare, aspect,

obținerea energiei porozae ca urmare a acțiunii componentelor biochimice sau a substanțelor chimice adăugate.

Pentru realizarea acestor obiective, pe baza acelorași materii prime asociate în proporții diferite, în funcție de rețete se aplică tehnologii diferite care determină natura aluatului.

Materiile prime folosite în componența aluaturilor (făină, lapte, ouă, zahăr, grăsimi) sau cele asociate cu acestea imprimă preparatelor gustul dulce sau sărat, ceea ce le determină locul în meniu: ca desert sau gustare. Conținutul mare de făină cu componența sa de bază — amidonul, alături de grăsimi conferă preparatelor o a digestibilitate mai lentă, ceea ce permite utilizarea mai eficientă a marii cantități de energie furnizate.

Produsele de cofetărie sunt preparate complexe cu calități nutritive și energetice superioare celor de patiserie. Au gust dulce pronunțat și aroma deosobită. Prin forma, aspectul și coloritul lor, produc senzații plăcute ( vizuale, olfactive, senzoriale).

Preparatele de cofetărie sunt cuprinse în categoria produselor zaharoase care,după criteriul nutrițonal se grupează astfel:

– preparate alcătuite din glucide pure: zahăr, miere, bomboane;

– preparate din zahăr și fructe: dulceață, gem, jeleu, sirop;

– preparate din zahăr și grăsimi: ciocolată, halva;

– mixturi complexe: fursecuri, torturi, înghețate.

Preparatele de cofetărie sunt caracterizate prin densitate caloricä mare, care

înseamnă:

volum mic, deci o senzație de satietate scăzut

travaliul masticator minim, deci o subutilizare a dentiției;

absorție intestinală rapidă care determină o creștere a glicemiei

sărace în unele substanțe nutritive (vitamine, substanțe minerale).

Prăjiturile reprezintă forma cea mai complexă de asociere a întregii game de semipreparate de cofetărie în sisteme bine determinate sau după fantezia lucrătorului pentru a obține valorile de întrebuințare și efectele psihosenzoriale dorite de consumatorul contemporan. Prin structuor până la forme ușoare asimilabile,

crearea mesei în care se include în diferite variante alte ingrediente ce întregesc valoarea alimentară și nutritivă,

crearea unor însușiri senzoriale ale preparatebor, reprezentate prin miros, gust, aromă, formă, culoare, aspect,

obținerea energiei porozae ca urmare a acțiunii componentelor biochimice sau a substanțelor chimice adăugate.

Pentru realizarea acestor obiective, pe baza acelorași materii prime asociate în proporții diferite, în funcție de rețete se aplică tehnologii diferite care determină natura aluatului.

Materiile prime folosite în componența aluaturilor (făină, lapte, ouă, zahăr, grăsimi) sau cele asociate cu acestea imprimă preparatelor gustul dulce sau sărat, ceea ce le determină locul în meniu: ca desert sau gustare. Conținutul mare de făină cu componența sa de bază — amidonul, alături de grăsimi conferă preparatelor o a digestibilitate mai lentă, ceea ce permite utilizarea mai eficientă a marii cantități de energie furnizate.

Produsele de cofetărie sunt preparate complexe cu calități nutritive și energetice superioare celor de patiserie. Au gust dulce pronunțat și aroma deosobită. Prin forma, aspectul și coloritul lor, produc senzații plăcute ( vizuale, olfactive, senzoriale).

Preparatele de cofetărie sunt cuprinse în categoria produselor zaharoase care,după criteriul nutrițonal se grupează astfel:

– preparate alcătuite din glucide pure: zahăr, miere, bomboane;

– preparate din zahăr și fructe: dulceață, gem, jeleu, sirop;

– preparate din zahăr și grăsimi: ciocolată, halva;

– mixturi complexe: fursecuri, torturi, înghețate.

Preparatele de cofetărie sunt caracterizate prin densitate caloricä mare, care

înseamnă:

volum mic, deci o senzație de satietate scăzut

travaliul masticator minim, deci o subutilizare a dentiției;

absorție intestinală rapidă care determină o creștere a glicemiei

sărace în unele substanțe nutritive (vitamine, substanțe minerale).

Prăjiturile reprezintă forma cea mai complexă de asociere a întregii game de semipreparate de cofetărie în sisteme bine determinate sau după fantezia lucrătorului pentru a obține valorile de întrebuințare și efectele psihosenzoriale dorite de consumatorul contemporan. Prin structura și aspectul lor prăjiturile îndeplinesc următoarele roluri:

– valorificarea superioară a semipreparatelor ce nu pot fi consumate ca atare;

– furnizarea de factori nutritivi într-o forma mai ușor asimilabilă decât în alimentul natural.

Prăjiturile, ca și alte produse de cofetărie se prezintă sub formă de bucăți mici individualizate prin formă, aspect, culoare, aroma.

Preparatele de cofetărie și patiserie sunt prezentate schematic după cum reiese din fig. 1.3.1.-și 1.3.2.

CAPITOLUL 2

Marketingul în laboratoarele de cofetărie-patiserie

2.1.STABILIREA STRATEGIEI DE MARKETING

Condițiile esențiale ale reușitei activitaților de marketing și ale performanțelor unei societăți pe piață este definită de determinarea precisă a dimensiunilor, cunoașterea structurii și a dinamicii sale.

Dimensiunea pieței depinde de numărul persoanelor care dovedesc

dorința de a poseda unn bun sau serviciu, au resursele necesare pentru a-l achiziționa și au voința să schimbe resursele lor pentru a obține acel bun sau serviciu.

O estimare a dimensiunii pieței se poate face prin capacitatea

pieței, cota de saturație a pieței, rata de penetrare a pieței, cota de piață, etc. capacitatea pieței poate fi masurată prin volumul ofertei, volumul cererii, volumul vânzărilor, numănul de consumatori ai produsului.

O societate care adoptă orientarea spre marketing definește piața

pornind de la nevoile și dorințele pe care trebuie să le satisfacă un produs, nu de la tehnologia prin intermediul căruia acesta se obține. Spre exemplu producătorul de produse de cofetărie-patiserie pe care îl vom analiza în capitolele următoare ar trebui să-și pună întrebarea dacă produsele sale vor răspunde unei nevoi fiziologice sau unor nevoi de securitate (păstrarea sănătății). Astfel prin această optică putem defini piața pe mai multe niveluri:

– piața generică a produselor diferite care satisfac însă diferite nevoi;

– piața principală în cadrul căreia se regăsesc produsele direct concurente realizate cu aceeași tehnologie;

– piața de substituție pe care sunt oferite produse obținute prin alte tehnologii, dat care satisfac aceleași nevoi în aceieași situații de consum

– piața complementară pe care sunt oferite produse care însoțesc produsul principal în consum.

Caracterul dinamic al pieței este evidențiat printr-o serie de

schimburi cum ar fi:

– modificarea structurii sale interne;

– modificarea dimensiunilor sale;

– modificarea localizării geografice a pieței.

Strategia de marketing a firmei ține cont de potențialul acesteia și de tipul de piață pe care își desface produsele. Societatea trebuie să aleagă între două variante:

– să se adreseze întregii piețe disponibile calificate;

– să se adreseze unui segment din această piață.

O segmentare a pieței de prăjituri (pe care o studiem în această lucrare) poate fi făcută după:

-criterii demografice:

– sexul (produsele de cofetărie sunt preferate mai mult de femei);

– vârsta (copiii sunt cei care consumă cel mai mult produsele de patiserie și cofetărie, persoanele mai în vârstă punându-și întrebarea dacă aceste produse corespund nevoii de securitate;

mărimea și compoziția familiei (nr. de copii);

-criterii psihologice. Aici se poate analiza comportamentul consumatorilor față de un produs. Criterii de segmentar din această categorie sunt:

-cantitatea de prăjitură cumpărată;

-fidelitatea. Conform acestui criteriu se face distincție între consumatorii fideli uniu anumit fel de prăjitură, și consumatorii fideli produselor de cofetărie-patiserie;

– criterii social economice:

-venitul consumatorilor ;

Societatea pe care o analizăm SC COMPLEX BULEVARD SRL cu sediul în BAIA MARE str.Bd. București nr.28/A cu un număr de 6 angajați și având ca obiect de activitate producerea și comercializarea produselor de patiserie și cofetărie, după cifra de afaceri din anul 2003 de 600mil.lei se situează ca fiind a societate cu potențial mic.

Strategia de marketing prin cele cinci elemente componente ale sale (strategia de piață, strategia de produs, strategia de preț, strategia de distribuție și strategia de comunicare) identifică segmentele de piață atractive, cu un potențial ridicat, orientează societatea SC COMPLEX BULEVARD SRL în relațiile cu clienții și concurenții, precizează modul în care mixul de marketing contribuie la satisfacerea nevoilor pieței. Nucleul strategiei de marketing îl reprezintă strategia de piață.

Este indicat să se aplice o strategie de creștere a ponderii pe piată a firmei. Piața este în dezvoltare ceea ce presupune ca indicele volumului firmei (Iv,) să devanseze indicele de creștere a dimensiunii pieței (Id).

Iv>Id

Produsele de patiserie fabricate de SC Bulevard SRL din anul 2004 sunt scoase în tabelul 2.2.1. Tot aici sunt prezentate gramajele, prețul lor fără TVA, termenul de valabilitate al fiecărui produs, temperatura la care produsele pot fi păstrate în condiții optime și numărul buletinelor de analiză al produselor care se reânnoiește periodic.

Politica de produs poate completa strategia de marketing a firmei.

An de an, firma a constatat necesitatea lansării (sau a reluării fabricării) unui nou produs. Astfel, ținând cont de ciclul de viață al produselor de pe piată în anuI 2004 se reia fabricarea ștrudelului cu mere, dovleac, varză, vișine (în funcție de sezon și de prețul fructelor).

De fapt s-a constatat faptul că pe perioada de vară produsele . de patiserie și cofetărie nu sunt la fel de preferate (cumpărate) ca și în perioada mai rece (primăvara, toamna, iarnă). Pentru urmărirea evoluției vânzărilor am scos din situațiile contabile numărul de produse fabricate în fiecare lună. În graficul obținut pe baza acestor date (figura 2.1.1.) se poate observa că în perioada de iarnă vânzările sunt mai mari față de cele din perioada de vară.

Din situațiile contabile reiese și faptul că valoarea produselor fabricate se află în creștere de la lună la lună. Fapt ilustrat în figura 2.1.2.

Comparând cele două figuri, se observă că deși cifra de afaceri a societății se află în creștere, numărul de produse realizate are a evolutie ciclică.

Astăzi, s-a ajuns la un număr de 56 de sortimente, activitatea societății fiind favorizată de o piață în continuă dezvoltare.

Creșterea vânzărilor s-a realizat prin:
-comercializarea de noi produse pentru piețe noi.
-comercializarea produselor actuale ale firmei pe piețe noi
-comercializarea produselor noi pe piețe actuale

În urma studiului de marketing, s-a concluzionat că este necesară și aplicarea unei strategii de marketing de îmbunătățire a produselor.

Această strategie constă în modificarea produselor conform așteptări1or consumatorilor finali (în special) și ale clienților. Astfel, SC Bulevard SRL până prin anul 1999 a utilizat ingrediente indigene, începând din anul 2000 a început să utilizeze ingrediente de calitate superioară, în mare parte din import, și anume: făina (la unele produse de patiserie), vanilia, ciocolata, zahăr, etc.

Elementele de noutate ale produselor de cofetărie și patiserie au vizat următoarele aspecte:

– Rețeta produsului

– Termenul de valabilitate

– Forma și aspectul produsului

– Ambalarea produsului la diferite gramaje (la bucată, pungă, 1kg, etc.).

– Distribuirea produselor se face la primele ore ale zilei pentru ca produsele să ajungă la destinație proaspete, calde.

2.2. APLICAREA STRATEGIEI DE MARKETING

Aplicarea strategiei firmei se poate urmări spre exemplu în cazul succesului înregistrat odată cu lansarea pe piață a unui nou produs numit “Corn cu ciocolată”. Astfel, orientându-ne după nivelul prețurilor la concurență, am stabilit ca mod de cucerire a pieței-strategia de penetrare a pieței, ceea ce a presupus:

– Stabilirea unui preț redus la lansarea produsului pentru a stimula cererea și cucerirea unei cote de piață cât mai mare.

– Distribuirea intensivă a produsului.

– Investiții în publicitate.

– Adaptare la posibilitățile și nevoile consumatorilor actuali precum și a celor potențiali.

– Penetrarea pieței s-a realizat progresiv, cu cheltuieli minine de publicitate (anunțuri sueeesive prin distribuitori, ziarul local,etc.)

S-a ales distribuția prin canale directe fără intermediari: de la producător-la consumator, aceasta fiind cea mai puțin costisitoare, oferindu-ne totodată posibilitatea practicării unuii preț mai redus, flexibilitate în cazul unor schimbări în cadrul economic.

Acest canal se referă strict la distribuția efectuată în județul Maramures.

Pentru zonele limitrofe, s-a optat pentru distribuția prin canaleindirecte, prin intermediul detailiștilor zonali care au deja piață și consumatori gata formați.

Aceste măsuri au permis stabilirea nivelurilor prețurilor cu costuri minime, poziția câștigată pe piață nefiind astfel amenințată de concurență.

CAPITOLUL 3.

Organizarea contabilității în cadrul laboratorului

de cofetărie – patiserie.

3.1.IMPORTANȚA CONTABILITĂȚII ÎN CONDIȚIILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ

Contabilitatea este o stiintă și un important domeniu al practicii sociale. Ca știință, contabilitatea a evoluat continuu și s-a impus tot mai mult în practică prin funcțiile sale, inspirând încredere în acțiunile viitoare.

Din punct de vedere al utilității, contabilitatea se poate defini ca fiind memonia scrisä a agenților economici, constituită într—un sistem de informații în serviciul acestora. Ea reprezintă o tehnica de observare și de control a activității economico a întreprinderii bazate pe înregistrarea neîntreruptă și sistematică, gratie principiului partidei duble; a ansamblului de fluxuri interne și externe ale întreprinderii. Tehnica contabilă permite cunoașterea situației financiare a întreprinderii atât din punct de vedere al echilibrului financiar, cat și al rentabilității.

O caracterizare sintetică și deosebit de expresivă cu privire la valențele funcționale ale contabilității ne-a lăsat-o cunoscutul om de știintă J.Fr. Schar, scriind ca motto la lucrarea sa “Buchhaltung und Bilanz” următoarele: “Contabilitatea este judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului și consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere”

Indiferent de forma societății sau de obiectului de activitate, contabilitatea este principalul sistem de informații al acesteia. Ea culege informațiile primare (intrările), le prelucrează și produce informații elaborate (ieșiri). Ținerea unei contabilități de către orice întreprindere este nu numai o obligație juridică a ei, ci și o necesitate a mijloacelor de probă și control.

Ținerea contabilității este obligatorie prin lege pentru persoane fizice care au calitatea juridică de comercianți, deci pentru întreprinderi independente sau societăti. În calitatea ei de componentă a sistemului informațional economic, contabilitatea furnizează cea mai mare parte a informațiilor în vederea luării deciziilor la nivel micro si macroeconomic. Astăzi, contabilitatea contribuie la controlul eficienței gestiunii, la alegerea investițiilor la fixarea prețurilor, determinarea rezultatelor, etc. Elementele definitorii contabilității sunt:

– domeniul ce formează obiectul de cercetare;

– metoda de cercetare folosită;

– utilitatea acesteia în viața economico – socială.

Obiectul fundamental al contabilității este acela de a furniza o imagine fidelă asupra situației patrimoniuLui și a rezultatului întreprinderii. Aceasta este un obiectiv stabilit și formalizat prin Directia a-IV-a a Comunitătii Economico Europene care a fost preluat și de Legea contabilitătii din România.

Un sistem de contabilitate adaptat condițiilor economice de piată trebuie să corespundă mai multor coordonate. O primă coordonată este aceea că sistemele contabile operante în condițiile economiei de piață sunt puternic conceptualizate, adică judecățile contabile sunt formulate pe baza acțiunii unor principii contabile noi: prudența, independența exercițiilor, continuitatea activității, imaginea fidelă, a conectării cheltuielilor.O a doua coordonată se referă la structura de ansamblu a unui sistem contabil, față de vechiul sistem contabil românesc, deci sistemele contabile în condițiile economiei planificate și centralizate, care aveau o structură globală monolitică, adică o singură contabilitate atât pentru funcțiile interne ale îtreprinderii cât și pentru cele externe, informația contabilă fiind netranspanentă, în condițiile economiei de piață o parte din informațiile contabile devin transparente. Este vorba de informațille care modelează situația patrimonială, rezultatele și situatia financiară a întreprinderii, informații ce privesc în bună parte relațiile întreprinderii cu terții. Transpanența acestei părți a informatiilor contabile este supusă unor norme și operații de control necesare, pentru asigurarea unei corecte informări a utilizatoarelor externe. Cealaltă parte a informațiilor contabile ține de gestiunea internă a întreprinderii, de criteriile după care aceasta își calculează costurilc, de structură bugetară ăi rezultatele execuției bugetelor, de măsurarea performantelor interne la nivel de sector de activitate, funcție sau produs.

Separarea celor două categorii de informații contabile generează dualismul în contabilitate și anume:

-informații publicate tertilor care sunt produsul contabilității financiare ;

-informații confidențiale care sunt produsul contabilitătii de gestiune.

Sub influența acestora, în structura patrimonială și gestionară apar foarte multe categorii noi, ceea ce presupune modelelor de documente de sinteză, în special bilanțul și contul de profit și pierdere. Trecerea la un sistem de contabilitate adaptat cerințelor economiei de piață, face ca în centrul atenției să stea documentele de sinteză, în calitatea lor de instrumente de informare a terților și de dezvoltare a analizelor financiare necesare conducerii întreprinderii.

O altă coordonată a noului sistem contabil este schimbarea priorităților acordate diferitelor funcții ale contabilității. Vechiul sistem de contabilitate avea ca principale funcții ale contabilității unei intreprinderi exhaustivă a tranzactiilor între întreprindere în scopul urmăririi realizării planului și funcția de verificare și de probă generală de ratiuni juridice și fiscale. În condițiile economiei de piată principalele funcții ale contabilității unei întreprinderi sunt două funcții principale macroeconomice și o funcție traditională de instrument de gestiune internă a întreprinderii. Contabilitatea de gestiune va avea ca funcții principale, funcțiile previzionale.

În sistemul contabil adoptat cerințelor economiei de piață evaluarea patrimonială și gestionară suportă schimbări radicale de ordin cantitativ și calitativ față de sistemul contabil al economiei centralizate. Vechiul sistem de contabilitate presupunea o evaluare bazată pe un sistem de prețuri și tarife în care domnea principiul fixității acestora în timp și spațiu. Într-o economie de piată avem de-a face cu o varietate de prețuri sub raportul cerere-ofertă, ceea ce creează problema evaluării patrimoniului.

Determinarea rezultatelor întreprinderii va fi puternic influentată de evaluarea patrimonială și gestionară, precum și de aplicarea principiului prudenței în urma inventarului la sfârșit de an.

Contabilitatea, ca disciplina științifică, componentă a sistemului științelor social-economice, se ocupă de stabilirea principiilor. normelor, regulilor de prelucrare a datelor contabile de înregistrare documentară, ondonată și metodică a operațiilor economice și financiare privind mișcările de valori materiale și bănești, procesele economice, sursele de provenientă a acestora, precum și de controlul lor, în vederea caracterizării generalizate a situației economico-financiare și a determinării rezultatelor obținute de către unitățile patrimoniale pe o anumită perioadă de timp, utilizănd procedee proprii de realizare a obiectului de studiu.

Importanța contabilității, ca formă a evidentei economice, rezultă din sarcinile acesteia:

-înregistrarea și asigurarea integritătii patrimoniului unităților;

-reflectarea proceselor economice și a rezultatelor acestora;

-controlul realizării indicatorilor economico-financiari prestabiliți și compararea lor cu cei din evidența economică.

-determinarea costului producției, a veniturilor și a rezultatelor financiare;

-urmărirea respectării și aplicării legislației;

-obținerea informațiilor necesare caracterizării complete și multilaterale a fenomenelor urmărite în vederea luării deciziilor.

Pentru a răspunde acestor sarcini, contabilitatea trebuie să îndeplinească următoarele condiții;

să fie organizată pe baza unor principii și norme fundamentate științific;

să dispună de o metodologie care să asigure un sistem unitar de indicatori în concordanta cu cei prestabiliți în vederea comparării lor;

să fie simple, clare, precisă, documentară, neântreruptă și să reflecte la timp fenomenele economice;

să poată fi adoptată procesului continuu al activității economice.

3.2.DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE ȘI CIRCULAȚIA LOR

Documentele se întocmesc atât pentru operațiile economice care produc modificări în cadrul proceselor economice dintr-o unitate, cât și pentru a dovedi la a anumită dată existența mijloacelor, surselor și proceselor economice.

Nici a operație economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operația economică reală. Documentele sunt acte scrise, întocmite pentru operațiile economice în momentul efectuării lor, cu scopul de a dovedi înfăptuirea acestor operații, precum și actele ocazionate de exercitarea funcțiilor organizatorice și administrative ale unităților patrimoniale.

Documentele se întocmesc pe formulare tipizate, manual sau cu mijloace tehnice.

Pentru ca un document să fie valabil, el trebuie să îndeplinească

următoarele condiții:

să fie scris clar și citeț pentru a evita orice posibibitate de interpretare;

să nu conțină ștersături sau corecturi;

să fie întocmit la timp;

să aibe anulate rândurile libere;

să conțină date exacte și reale, suma pentru valori bănești în cazul actelor justificative (chitanțe fiscale) să fie scrise de două ori, adică în cifre și litere.

3.2.1. DOCUMENTELE JUSTIFTCATIVE UTILIZATE DE SOCTETATE ÎN RELAȚIILE CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII

3.2.1.1 Documente justificative utilizate în relațiile cu furnizorii

În relațiile cu furnizorii, prin operațiunile de aprovizionare, iau naștere datorii fată de furnizori reflectate cu ajutorul facturii fiscale.

Stingerea acestei datorii se realizează prin:

– instrumente de plată, folosindu- se:

plata în numerar,

fila de CEC,

cambia

ordinul de plată,

compensări, pe bază de:

Proces verbal de compensare” pentru compensări, mai mici de 100.000.000 lei;

formulare tip de compensare, pentru compensări mai mari de 100.000.000 lei;

Plata în numerar este modul tradițional pentru achitarea diverselor obligații bănești pe care le au persoanele fizice și juridice unele față de altele. Atunci când se folosește numerarul, plata se face individual, medial și fără intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spații mari de depozitare și prezintă riscuri în manevrare. De aceea, numerarul își pierde treptat din popularitate și este înlocuit cu alte mijloace de plati cuprinse sub denumirea de instrumente de plată fără numeran (BNR 1994).

Plățile fără numerar utilizează instrumente și mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetic sau electronic.

Caracteristicile plăților fără numerar sunt:

natura lor dublă, determinată de un flux de înregistrări în conturi și de un flux de mesaje între părți conținând instrucțiunile de plăti;

diferența de timp între momentul inițienii și cel al finalizării plătii

existența unui sau mai multor intermediari (băncile) în procesarea acestui tip de plăti.

Pe plan international se manifestă de mai multa vreme tendința de scădere a ponderii plăților în numerar în favoarea celor fără numerar, în special datorită puternicei dezvoltări a telecomunicațiilor și folosirii mijloacelor de plăti electronice.

Efortunile BNR și ale societătilor bancare în introducerea în România a unor instrumente de plată fără numerar adaptate atât standardelor internationale, cât și stadiului actual de dezvoltare a sistemului nostru de plăti s-au concretizat în actualizarea cadrului legislativ pentru: cec, cambie și ordin de plată. Aceste reglementări stau la baza legală necesară derulării în bune condiții a operatiunilor de plată efectuate cu ajutorul respectivelor instrumente.

Cecul este definit ca a instrucțiune scrisă dată unei bănci de a plăti cuiva valoarea menționată țn acea instructiune. Este utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator în aceste conturi;. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operațiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin neconditionat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată, unei terțe persoane sau însuși trăgătorului aflat în poziție de beneficiar. Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operațiiie legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plătește.

Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează și îl dă beneficiarului care la rândul său, îi va prezenta băncii sale pentru încasare.

Posibilitătile de circulație a cecului sunt:

-simpla remitere-cazul cecului la purtător care în momentul emiterii, nu indică expre beneficiarul sau poartă mențiunea “la purtător”. Acest cec va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie deținătorului cecului.

-cesiunea de creanță ordinară-atunci când cecul este emis pe numele unei anume persoane și conține mențiunea “nu la ordin”. În acest caz numai persoana nominalizată poate să-l încaseze.

-girarea-operațiune prin care se transmit, odată cu remiterea, și toate drepturile rezultate din cec. Este a mențiune specială făcută pe verso-al cecului în favoarea oricui. Noul beneficiar poate, la rândul său să gireze cecul.

Plata cecului se face numai la vedere (la prezentare).

Cambia este obligația scrisă de a plăti sau de a face să plătească, la scadentă o sumă de bani determinată. Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării cele trei persoane: trăgătorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului său numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă. Acceptarea este angajamentul luat de către tras, față de orice posesor legitim de a plăti cambia la scadență. Trasul nu este obligat prin lege să accepte dar, dacă acceptă, el devine debitorul principal.

Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:

– facultativă-se poate face aricând până la scadență;

– obligatorie-atunci când trăgătorul indică expres în titlu acest fapt, fixând sau nu, un termen pentru prezentare sau atunci când cambia este plătibilă la un anume timp de la vedere, în termen de un an de la data emiterii.

Simpla semnătură a trasului pusă pe fața cambiei este socotită acceptare. Cambia poate fi transmisă prin:

– gir;

– prin cesiune de creanță ordinară.

Scadența este termenul la care cambia trebuie plătită. Ea trebuie să indice exact ziua sau tcrmenul maxim în interiorul căruia creditorul trebuie să se prezinte la plată. Scadența poate fi:

– la vedere;

– la un anumit timp de la vedere;

– la un anumit timp de la data emiterii;

– la o dată fixă.

Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de către emitentul acesteia unei societăți bancare receptoare de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită dată. Societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective prin debitarea unui cont al emitentului sau prin încasarea ei de la emitent. Ordinul de plată nu prevede ca plata să fie făcută la cererea beneficiarului. Pe drumul parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe bănci acestea făcând fiecare transferul de credit.

Participanții într-un transfer de credit sunt:

emitentul;

plătitorul;

beneficiarul;

societatea bancară inițiatoare;

societatea bancară destinatară.

Ordinul de plată este cel mai folosit instrument de plată fără numerar.

Așa cum am mai menționat, stingerea datoriilor unei societăți se poate face și prin compensare. Pentru a monitoriza datoriile nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice și pentru diminuarea blocajului financiar și al pierderilor din economie, Guvernul României a hotărât ca Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului să gestioneze unitar informațiile primite de la contribuabili, persoane juridice. (HG nr. 685/1999).

Pentru aceasta contribuabilii au obligația să să conecteze prin INTERNET sau să folosească suportul magnetic pentru a transmite în baza de date a Institutului de Management și Informatică datele privind plățile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 100 milioane de lei.

Se pot conecta la INTERNET și pot transmite facturi mai noi de 30 de zile și cu valori mai mici de 100 de milioane lei/factură toți contribuabilii, persoane juridice. Astfel, prin compensare de mică valoare se pot stinge obligațiile de plată reciproce sub 100 de milioane.

Compensarea succesivă deschisă este modalitatea de stingere a obligațiilor din operațiuni economice între două sau mai multe societăți pentru datorii certe existente, înregistrate în contabilitate, cu excepția celor pentru care s-au introdus acțiuni în instanțele judecătorești.

Compensările se fac pe formulare tip numite ordine de compensare. Acestea au un regim special, sunt numerotate din tipografie, iar evidența lor este strictă. Ordinul de compensare emis de Serviciul de compensare reprezintă document justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanțelor și a datoriilor care au făcut obiectul compensării.

Prin avansuri acordate furnizorilor iau naștere creanțe ale acestora reflectate în contabilitate cu facturile în avans și instrumentele de plată mai sus menționate.

3.2.1.2. Documentele justificative utilizate în relațiile cu clienții

În relațiile cu clienții, prin operațiuni de vânzare de mărfuri, iau naștere creante pentru client care sunt reflectate tot cu ajutorul facturii. Stingerea creanței se realizează prin aceleași mijloace prin care se stinge datoria față de furnizori.

Avansurile primite cu ajutorul instrumentelor de plata sunt reflectate în contabilitatc ca a datorie, creantă.

Factura este cel mai des utilizat document folosit atât în relațiile cu furnizorii cât și în relațiile cu clienții .Factura se folosește de către neplătitorii de TVA. Pentru plătitorii de TVA se folosește factura fiscală personalizată. Aceasta este un document fiscal în regim special, redactat și completat în trei exemplare. Se completează:

– date cu privire la firma furnizoare.

denumirea firmei

nr. ord. registru Com.;

codul fiscal;

sediul firmei;

nr. de cont;

banca.

– date cu privire 1a firma clientului.

denumirea firmei;

nr. ord. registru com;

codul fiscal;

sediul firmei;

nr.de cont;

data eliberării facturii.

– nr.avizului de însoțire a mărfii

– cota de TVA

– date privind denumirea mărfii

cantitatea;

prețul de livrare;

valoarea fără TVA;

valoare TVA.

În cazul mai multor sortimente de mărfuri se face totalul valoric fără TVA și totalul valoric al TVA, iar prin totalizarea lor rezultă valoarea totală a facturii.

– semnătura persoanei care a completat factura și ștampiIa firmei furnizoare;

– numele și semnătura persoanei care primește marfa, precum și mijlocul de transport al acestuia;

– termenul și moda1itățile de plată.

Servește ca:

document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate;

document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;

document justificativ la întocmirea notelor de recepție;

document justificativ de , înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului

Avizul de însoțire a mărfii este tot un document cu regim special folosit în situațiile în care facturarea mărfii nu se realizează în momentul în care se livrează marfa. Se completează în trei exemplare de către unitățile care livrează mărfurile ( compartimentul desfacere ) și servește ca:

– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;

– document ce stă la baza întocmirii facturii;

– dispoziție de transfer al valorii materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritonial, ale aceleiași unități;

– document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleiași unităti în cazul transferului.

În cazul trasferului de bunuri, între gestiunile aceleiași unități patrimoniale dispersate teritorial avizul de însoțire a mărfii poartă mențiunea „nu urmează factură”.

Circulă:

-la furnizor:

la delegatul unității care face transferul (exemplarul 1);

la compartimentul desfacere pentru întocmirea facturii;

la compartimentul financiar – contabil.

-la cumpărător:

la magazie, ca document justificativ pentru întocmirea notelor de recepție;

la compartimentul aprovizionare;

la compartimentul financiar-contabil.

Chitanta este tot un document cu regim special care se eliberează în cazul încasării contravalorii totale sau parțiale a unei facturi eliberate anterior. Încasarea se face în numerar.

Servește ca:

– document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității;

– document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei.

Borderoul de achiziții este un document care servește ca:

– document de înregistrare în gestiune a bunurilor cumpărate de la persoane fizice;

– document justificativ de înregistrare în evidența contabilă a valorii bunurilor cumpărate;

– document pentru justificarea sumelor primite ca avans sau pentru decontarea sumelor plătite pentru achizitii.

Elementele principale ale borderoului de achiziții sunt: numele și prenumele producătorilor buletinul de identitate al acestuia, denumirea produselor, cantitatea, prețul unitar, valoarea achiziției, seimnătura achizitorului.

Se întocmește în două exemplare pentru aprovizionările cu bunuri de pe piața țărănească, de la producătorii individuali sau de la alte persoane fizice, în momentul achiziției.

3.2.2. DOCUMENTE JUSTIFICATIVE UTILIZATE ÎN INTERIORUL

SOCIETĂTII

Unitățile patrimoniale consemnează operațiile economice și financiare, în momentul efectuării iar, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale și fișe.

Nota de recepție și constatare de diferențe servește ca:

– document pentru recepția valorilor materiale,utilajelor și instalațiilor pentru investiții care necesită montaj, aprovizionare, precum și a materialelor refolosibile din dezambalare, rezultate la recepție;

– document justifcativ pentru încărcare de gestiune;

– act de probă în litigiile cu cărăușii si furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate.

Se folosește ca document distinct de recepție, la baza căruia stă factura sau avizul de însoțire a mărfii. Se întocmește pe măsura efectuării recepției la locul de depozitare.

Se întocmește:

– într-un exemplar, în cazul utilizării ca document de receptie;

– în două exemplare, când se utilizează pentru recepția materialelor primite spre prelucrare sau păstrare;

– în trei exemplare, în cazul folosirii ca document de consemnare a diferențelor constatate la recepție. În această situație, în nota de receptie și consemnare de diferențe se înscriu toate valorile materiale cuprinse în documentul de livrare.

Datele de pe verso formularului nu se completează decât atunci când se constată diferențe la recepție.

Circulă la:

magazie;

compartimentul de aprovizionare

compartimentul financiar – contabil, atașată la documentul de livrare ( factură sau aviz de însoțire a mărfii )

la unitatea furnizoare și la unitatea de transport pentru comunicarea lipsurilor stabilite în cazul constatării de diferențe la recepție.

Nota de recepție și constatare de diferențe se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Bonul de predare-transfer-restituire

În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unității servește ca:

dispoziție de transfer a valorilor materiale, de la o gestiune la alta în incinta unității;

document justificativ pentru scăderile din gestiunea predătorului și de încărcare în gestiunea primitorului.

Se întocmește în două exemplare pe măsură ce se efectuează transferuri, de către organul care dispune transferul, care semnează la rubrica corespunzătoare. Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta acelciași unități. În cazul unităților dispersate teritorial se întocmește “aviz de însoțire a mărfii”.

Bonul de predare-transfer- restituire circulă la:

– magazia predatoare;

– delegatul magaziei primitoare;

– compartimentul financiar-contabil.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

În cazul utilizării ca bon de restituire servește ca:

– dispoziție de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite de secții;

– document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare, pe măsura restituirii la magazie a valorilor materiale, de organul care efectuează restituirea. Nu se completează la rubrica “Unitatea”.

Circulă la:

– magazie, pentru primirea cantităților restituite;

– compartimentul financiar – contabil;

Se arhivează la compartimentu1 financiar – contabil,

Bonul de consum servește ca document:

– de eliberare din magazie pentru consum a materialelor;

– justificativ pentru scăderea din gestiune;

– justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartementul care efectuează lansarea producției, pe baza programului de producție. Bonul de consum se poate întocmi într -un singur exemplar în cazul prelucrării automate a datelor sau în alte condiții care permit acest lucru.

Bonul de consum circulă la:

– magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute;

– compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetica și analitica,

Ambele exemplare se arhivează la compartimentul financiar- contabil.

Fișa de magazie (cu două unități de măsură) servește ca:

document, de evidența la locul de depozitare, a intrărilor, a ieșirilor și stocurilor de valori materiale;

document de contabilitate analitica în cadrul metodei operativ contabile;

sursa de informații pentru controlul operativ și contabil al stocurilor.

Se întocmește într-un exemplar separat pe fiecare fel de material și se completează de către gestionar. Fișa de magazie se ține la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe pe ordine alfabetică. Nu circulă, fiind document de înregistrare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Statul de salarii servește ca document:

– pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuției privind protecția socială și a altor datorii;

– justificativ de înregistrare în evidența contabilă.

Statul de salarii se întocmește în două exemplare, lunar, pe baza documentelor de evidență a muncii și a timpului lucrat efectiv, a documentelor privind reținerile legate, a listelor pentru plăți parțiale, a concediilor de odihnă, a certificatelor medicale.Plățile făcute în cursul lunii se includ în statele de salarii ,pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate și toate reținerile legate din perioada de decontare respectivă.

Principalele elemente ale unui stat de plată sunt: venitul brut,contribuția pentru pensia suplimentară, contribuția pentru protecția sociala a șomerilor; contribuția pentru asigurări sociale de sănătate; venitul net; deducerea personală de bază; deduceri suplimentare, venit bază de calcul; impozit calculat și reținut.

Listă pentru plăți parțiale servește ca:

document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților pentru plățile parțiale efectuate;

document care stă la baza întocmirii statelor de salarii

document justificativ de înregistrare în evidența contabilă.

Se întocmește în două exemplare ori de câte orit se face o plată parțială în cursul lunii, pe baza documentelor de evidență a muncii, a timpului lucrat efectiv, a certificatelor medicale prezentate.

3.2.3. CIRCULATIA DOCUMENTELOR IN CADRUL

LABORATORULUI DE COFETARIE-PATISERIE

În urma prezentării unei oferte cu produsele și prețurile practicate de societate, clienții își prezintă comanda de prăjituri. Aceasta se reânnoiește zilnic, deoarece produsele laboratorului au termen de valabilitate mic (1-15 zile). Pentru a putea onora aceste comenzi, societatea se aprovizionează cu materii prime. În această situație firma este client al altor societăți.

Pe baza documentelor emise de furnizor (factura, aviz de însoțire a mărfii, chitanța fiscală), se întocmesc notele interne de receptie atât pentru mărfuri, materii prime, cât și pentru materiale auxiliare. Pe baza notelor interne de recepție se deschid fișe de magazie pentru fiecare sortiment de marfă ori materie primă, sau se completează fișele de magazie cu cantitățile intrate în cazul în care pentru marfa ori materia primă respectivă există deja fișa de magazie deschisă. Concomitent cu operarea fișelor de magazie se face și actualizarea raportului de gestiune.

Pe baza notelor de comandă de la clienți, se face un necesar de materii prime. Cu ajutorul bonului de consum acestea se elibereaze din magazie și se utilizează în procesul de fabricație. În această fază de producție se înregistrează cheltuielile de fabricație ale laboratorului. Alte documente folosite în faza de producție propriu-zisă sunt: statul de salarii, fișa mijlocului fix și diferite facturi pentru servicii prestate de terți.

Bonul de predare, transfer, restituire este folosit între sectiile aceleași unități pentru predarea la magazie a produselor rezultate în urma procesului de fabricație și pentru restituirea materiilor prime neutilizate.

În faza de desfacere a produselor finite apar ca documente

corespunzătoare destinatiei produselor și anume:

-Nota de predare-restituire pentru transferul produselor către unități proprii ( cofetării, patiserii, bufete, etc. );

-Facturi pentru vânzarea produselor către terți;

Pe baza documentelor primare menționate se întocmește Centralizatorul produselor finite livrate de laborator. Acesta servește ca document justificativ pentru raportul de producție, act ce stă la baza înregistrării în contabilitate a producției realizate.

Particularitatea sa constă în faptul că produsele vândute sau transferate sunt evaluate la:

– cost de producție unde sunt cuprinse toate cheltuielile necesare pentru a realiza produsele finite;

preț de producție la care se adaugă profitul aferent;

preț de vânzare al unității primitoare, la care se înregistrează intrarea mărfii în caz de transfer (dacă evaluarea mărfii se face pentru unitate la preț de vânzare).

În cadrul laboratorului evidența operativă se realizează pe de o parte pentru materia primă, iar pe de altă parte pentru produsele finite planificate a se fabrica și realiza. Consumul de materii prime se urmărește operativ cu ajutorul “Centralizatorului de produse finite realizate”, a “Situației privind consumul pentru producția realizată” și a “Situației comparative a consumurilor normate și efective”.

Contabilitatea laboratoarelor de cofetărie—patiserie se organizează distinct în funcție de ‘‘statutul juridic al acestora. Astfel pentru laboratoarele care au personalitate juridică proprie, urmărirea gestiunii laboratorului se poate realiza cu ajutorul contabilității financiare.

3.2.4.REGISTRELE DE CONTABILITATE

Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unitățile patrimoniale înregistrează periodic, cronologic și sistematic operațiile economico-financiare consemnate în documente justificative, care produc modificări în patrimoniul acestora.

Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt;

– Registrul-jurnal,

– Registrul-inventar,

– Cartea mare.

Registrul jurnal și Registrul inventar au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunere la organele fiscale pentru înregistrare. Absența registrelor de contabilitate sau neținerea regulată a acestora, lipsește agenții economici de mijloacele de probă în relațiile cu organele fiscale și dă posibilitatea acestora din urmă de a stabili obligațiile față de bugetul statului, fără a ține seama de datele din contabilitate.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează zilnic în mod cronologic, operatie cu operație , fără spații libere și fără ștersături, toate mișcările patrimoniului unității. Orice înregistrare în registru jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la:felul, numărul și data documentului justificativ, sumele corespunzătoare operațiilor efectuate, explicații privind operațiile respective și conturile debitoare și creditoare în care s-au înregistrat. Societățile care utilizeazä jurnale auxiliare, înregistrează sumele centralizate din acestea în Registrul-jurnal general, periodic, de regulă lunar.

Registrul inventar este un document contabil obligatoriu, în care se înregistrează grupat, toate elementele patrimoniale inventariate de unități potrivit normelor legale în vigoare. La sfârșitul fiecărui an, în acest registru se înscriu elementele de inventar după natura lor, suficient de detailate pentru a putea justifica conținutul fiecăruia dintre posturile bilanțului contabil.

Registrul Cartea mare este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor patrimoniale, la un moment dat. Acest registru poate fi suplinit de Fisa de cont pentru operații diverse în condițiile utilizării formei de înregistrare în contabilitate “maestru-șah”. Conținutul acestui registru obligatoriu stă la baza întocmirii balanței de verificare a conturilor contabile.

3.3. INTERFAȚA ÎNTRE CONTABILTATEA FINANCIARĂ ȘI

CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conceptualizarea contabilității este intemeiată pe principii și convenții ce modelează condițiile ș1 soluțiile în gestiunea și contabilitatea firmei care se concretizează în proceduri și metode adoptate în funcție de caracteristicile concrete ale situației.

Pe fondul elementelor care definesc cadrul conceptual general al contabilității, în România a fost adoptat sistemul care delimitează doua circuite ale contabilității:

– circuitul contabilitate financiară-ca circuit principal și

– circuitul contabilitate de gestiune-ca circuit util de ordin secundar.

Cele două circuite, deși se delimitează structural și funcțional spre elemente ale aceluiași cadru, care este unitatea patrimoniala și deci împreună trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acesteia.

Astfel,funcțiile celor două circuite ale contabilitătii se completează satisfăcând cu funcții exteriore ale întreprinderii, în timp ce contabilitatea de gestiune satisface cerinte ale funcțiilor manageriale interne ale societății pe diferite trepte ierarhice ale acesteia.

În acest sens, informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt utile cu precădere la întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli, pe feluri de activitate, produse, lucrări, servicii, la determinarea costurilor și rentabilității pe activităti și produse, precum și la aprecierea modului și gradului de resurse alocate și pentru pregătirea și luarea deciziilor la diferite niveluri ierarhice.

Pentru a înțelege interfața contabilității financiare cu contabilitatea de gestiune se impune precizarea caracterului contractual al raportului dintre administrarea generala a unitătii și conducătorii subunităților lucrative ale acesteia.

Prin contractul de Management proprietarul (acționarul, asociații) încredintează managerului general administrarea și gestiunea generală a unității iar acesta la rândul său, subordonează gestionarea și administrarea subunităților cu manageri ale acestor structuri interne corespunzătoare schemei de organizare a unității.

Se formează astfel două mari categorii de relații juridice cu caracter contractual:

– relații contractuale exterioare unității, cu furnizorii, clienții, creditorii, acționarii, bănci, organisme sociale și fiscale, relații care generează obligații și drepturi de creanță, de schimb patrimonial și care fac obiectul contabilității financiare;

– relații contractuale interne, între managerul general și conducătorii diferitelor structuri lucrative ale unitătii, care nasc relații juridice de natura drepturilor și obligațiilor cu privire la gestiunea și valorificarea resurselor alocate pentru realizarea activităților programate în fiecare subunitate.

Organizarea separată a contabilității de gestiune de contabilitatea financiară nu trebuie percepută ca o secționare a contabilității unității, cele două subsisteme fiind intercorelate. Aceasta întrucât în contabilitatea de gestiune sunt reflectate, dintr-un punct de vedcre propriu, elemente de patrimoniu și operațiuni economice ce sunt evidențiate și în contabilitatea financiară.

În gestiunea generală a unității, se formează obiectul contabilității financiare și subgestiunile acesteia controlate și caracterizate prin contabilitarea de gestiune, se formează un sistem de relații economice orientat și subordonat obietivelor de bază, respectiv activităților de exploatare și financiare ale unității.

Acest sistem de relații este definit prin fluxurile interne de gestiune, fluxuri care pot fi grupate în trei mari categorii:

– fluxuri între administratia generală și gestiunea subunităților;

– fluxuri intersubunități

– fluxuri intrasubunități.

Aceste fluxuri de bază care interactionează sistematic între administrarea generală și subunitate ridică probleme contabilitătii unitătii pe linia corelării contabilității financiare al carei obiect și sferă cuprinde gestiunea și administrarea generală a unității cu contabilitatea de gestiune a fiecărei subunități, ultimele două categorii de fluxuri, respectiv fluxurile interunități și fluxurile intraunitate, care au câmpul de acțiune în limitele gestiunii fiecărei subunități, fac obiectul exclusiv al contabilității de gestiune pentru care nu se pune probleme directe de corelare cu contabilitatea financiară.

Deci cele două circuite ale contabilității funcționează autonom, dat fiind unitatea gestiunii globale a patrimoniului unei societăți, există o zonă de interfață în care se face legatura între cele două circuite contabile. Mecanismul și metodologia de realizare a corespondentelor și schimburilor de informații între aceste două circuite sunt foarte importante pentru organizarea și conducerea de ansamblu a contabilității oricărei societăți.

Alături de aceste legături de ordin metodologic cele două circuite ale contabilității unității,se completează reciproc și sub aspect informațional, ca instrumente ale procesului decizional.

3.4. CONTABILITATEA FINANCIARĂ A

LABORATORULUI DE COFETĂRIE-PATISERIE

Gestiunea laboratoarelor de cofetărie patiserie se urmărește numai cu ajutorul contabilității analitice. În acest subcapitol vor fi prezentate conturile ce se folosesc în cadrul contabilității laboratoarelor de cofetărie-patiserie. Dar înainte de aceasta este necesară argumentarea deciziilor în folosirea sau nefolosirea unor conturi. Astfel este necesară utilizarea contului 301”. Materii prime “, indiferent dacă laboratorul dispune sau nu de magazii pentru materii prime. Pentru a reflecta stocul și mișcarea materiitor prime din gestiunea laboratorutui, este necesară dezvoltarea sa analitică, după metoda cantitativ-valorică, la preț de cumpărare, pe fiecare gestiune a laboratorului.

Alegerea prețului de cumpărare în înregistrarea materiilor prime se justifică prin necesitatea înregistrării cheltuielilor cu materii prime pe baza normelor de consum, prin ponderea cantitătii de produse finite obtinută conform rețetei de fabricație cu prețul antecalculat (prețul de cumparare al materiei prime).

Contul 345 “Produse finite” nu reflectă de regulă o gestiune stocată, deoarece produsele de cofetărie—patiserie sunt finisate și livrate direct din laborator în stare proaspătă. Datorită gradului sporit de perisabititate a produselor nu este permisă stocarea lor. Deși acest cont nu va avea niciodată sold final totuși va fi folosit în contabilitatea laboratorului, pentru a reflecta valoarea produselor fabricate. Contul 711 “Venituri din producția stocată” își justifică utilitatea prin faptul că se înregistrează producția realizată, rulajul valoric al acestuia fiind evidențiat în “Raportul de producție”.

Deoarece, produsele fabricate în laborator nu vor fi stocate nu se folosește contul 331 “Produse în curs de execuție “.

Ca urmare, în contabilitatea financiară este necesară utilizarea, în principal a următoarelor conturi:

– 301-” Materii prime “;

– 302’ Materiale consumabile

– 308 “Diferențe de preț la materii prime și rnateriale “;

– 345 “Produse finite “;

– 601’ Cheltuieli cu materii prime

– 701 “ Venituri din vânzarea produselor finite

– 711“Variația stocurilor “

– 121 “Profit și pierdere “;

– alte conturi specifice celorlalte cheltuieli – ( salarii,asigurări și protecție socială servicii prestate de terți ).

Contul ,,Materii prime” este un cont de stocuri, cu funcție contabilă de activ. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existentei și mișcării stocurilor de materii prime.

În debitul contului se înregistrează;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime achiziționate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie (401,408, 542);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime aduse de la terți (351,401);

– valoarea materiilor prime constatate plus la inventar (601)

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime primite de la grup, unitate sau subunități (451, 481, 482).

În creditul contului 301 se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventar, precum și pierderile din deprecieri (601);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare (371);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime livrate la grup unități sau la subunități (451, 481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite și pierderilor din calamități.(671);

– valoarea materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351).

Soldul contului reprezintă valoaroa materiilor prime existente în stoc.

Contul – “Materiale consumabile” este de activ. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare,combustibili, ambalajc, piese de schimb, semințe de plantat, furaje ).

În debitul contului 301 se înregistrează:

– valoaroa la preț , de înregistrare a materialelor

consumabile achiziționate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie (401, 408, 542);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terți (351, 401);

– valoaroa materialelor consumabile constatate plus la inventar (601);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile primite de la grup, unitate sau subunități

(451, 481, 482).

În creditul contului 302 se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, constatate lipsă de inventar, precum și pierderile din deprecieri (601)

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabihe vândute ca atare ( 371 );

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile livrate la grup, unitate sau subunități ( 451,481, 482 )‘;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile ieșite, ca și pierderile prin calamități ( 671 );

– valoarea materialelor consumabile trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351)

Soldul contului reprezintă valoarea materialelor primite existe în stoc.

Contul 308 “ Diferențe de preț la materii prime și materiale “.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor (cu plus sau cu minus) între prețul de înregistrare prestabilit și costul de achiziție, aferente materiilor prime și materialelor consumabile. Contul 308 diferențe de preț la materii prime și materiale este un cont rectificativ al valorii de înregistrare al materiilor prime și al materialelor consumabile.

În debitul contuhui 308 “Diferențe de preț la materii prime“ se înregistrează;

– diferențe de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decât prețul prestabilit) aferente materiilor prime și materialelor consumabile intrate în gestiune prin achiziționare de la furnizori sau din avansuri de trezorerie. (401“Furnizori“; 542 ”Avansuri de trezorerie”);

– diferențe de preț în minus aferente materiilor prime ieșite din gestiune ( 601 „cheltuieli cu materiile prime“)

În creditul contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale“ se înregistrează:

diferențe de preț în minus aferente materiilor prime achiziționate de la furnizori (301 Materii prime )

– diferențe de preț în plus aferente materiilor prime ieșite din gestiune (601 Cheltuieli cu materiile prime “. Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime existe în stoc.

Contul 345 “Produse finite “.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de produse finite. Contul 345 “ Produse finite “ este un cont de activ.

În debitul contului 345 “Produse finite “ se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite intrate în gestiune precum și plusurile din inventar ( 711

Venituri din producția stocată );

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite aduse de la terți ( 354 “Produse aflate la terți “

În creditul contului 345“Produse finite“se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite vândute precum și lipsurile de inventar ( 711 “ Venituri din producția stocată” );

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite livrate prin magazinele proprii de desfacere ( 371 “ Mărfuri “);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite trimise la terți ( 354 “Produse aflate la terți “

valoarea pierderilor din calamități – ( 671 ‘cheltuieli privind calamitățile)

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc.

Contul 348 “Diferențe de preț la produse”.

Evidențiază diferențele în plus și în minus, stabilind la sfârșitul fiecărei perioade diferența dintre prețul de înregistrare standard sau normat și costul efectiv de producție al semifabricatelor și produselor finite obținute. Este deci un cont rectificativ al valorii de înregistrare al produselor finite și face parte din clasa conturilor de stocuri. Are funcție de activ.

Se debitează cu diferențele de preț aferente semifabricatelor și produselor finite obținute în corespondență cu creditul contului 711 Venituri din producția stocată”, în negru cu diferențele în plus ( costul de producție mai mare decât prețul de înregistrare ).

Se creditează cu diferențe1e de preț repartizate la sfârșitu1 perioadei pentru produsele vândute prin debitul contului 711 “ Venituri din producția stocată “, cu cele aferente produselor distruse în urma calamităților prin debitul contului 671 “Cheltuieli privind calamitățile,,

Soldul debitor reprezintă diferentele de preț aferente semifabricatelor și produselor finite din stoc.

Contul 601 ,,Cheltuieli cu materiile prime” înregistrează consumul normat de materii prime, aferent produselor finite fabricate. Este un cont de activ.

În debitul contului se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime date în consum sau constatate lipsă la inventar neimputabile prin creditul contului 301 ,,Materii prime“;

– cu diferențele de preț aferente materiilor prime consumate, prin creditul contului 308 “Diferențe de preț la matetii prime“.

Se creditează la sfârșitul perioadei prin transferarea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului prin debitul contului 121 “ Profit și pierdere “.

La sfârșitul perioadei nu prezintă sold.

Contul 701 “Venituri din vânzarea produselor finite“. Este un cont de pasiv cu ajutorul căruia se ține evidența vânzărilor de produse finite.

În creditul contului 701 “Venituri din vânzarea produselor finite se înregistrează:

– prețul de vânzare al produselor finite ( exclusiv taxa pe valoarea adăugată ) livrate clienților ( 411 ” Clienți “

– prețul de vânzare al produselor finite ( aexclusiv taxa pe valoarea adăugată ) pentru care nu s-au întocmit facturi (418 “ Clienți-facturi de întocmit“).

Se debitează la închiderea exercițiului cu transferul sumei totale a veniturilor din vânzarea asupra rezultatului financiar.

Contul 711 “.Variatia stocurilor “ este un cont bifuncțional.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din producția stocată. În creditul contului 711 “ Variația stocurilor se înregistrează

– la sfârșitul perioadei, costul producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție (331, 332 );

– prețul de înregistrare al semifabricatelor,produselor finite și produselor reziduale obținute, precum și diferențele între prețul prestabilit și costul de producție (341 la 348);

În debitul contului 711 “Variația stocurilor “ se înregistrează:

– la începutul perioadei, reluarea producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție ( 331, 332 ); valoarea semifabricatelor, produselor finite, produselor rcziduale constatate lipsă la inventariere ( 323, 341 la 348, 361,368 ).

Soldul creditor sau debitor al contului 711 “Variația stocurilor”

La sfârșitul perioadei, se transferă asupra contului 121 “ Profit și pierdere “.

Contul 121 “ Profit și pierdere,,

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența profitului sau a pierderii realizate în cursul exercitiului. Este un cont bifuncțional, adică la sfârșitu1 perioadei soldul acestui cont poate fi atât debitor,dacă se înregistrează pierdere, cât și creditor, dacă se înregistrează profit.

În creditul acestui cont se înregistrează la sfârșitul perioadei, soldul creditor al conturilor din clase 7 ( 701-788 pierderile realizate în exercițiile precedente, care reduc capitalul social ( 101 );pierderile realizate în exercițiile precedente, care nu au fost repartizate ( 107 ).

În debitul acestui cont se înregistrează:

– la sfârșitul perioadei, soldul debitor al conturilor din clasa 6 ( 60l-698);

– profitul realizat în exercițiile precedente, nerepartizate, precum și pierderea raportată din exercițiul anterior, acoperită din profitul realizat în perioada curentă;

– profitul net realizat în exercițiul precedent, destinat repartizării.

Soldul creditor reprezintă profitul realizat,dacă veniturile depășesc cheltuielile, iar soldul debitor, pierderea realizată, dacă cheltuielile depășesc veniturile.

3.5.CONTABILITATEA DE GESTIUNE INTERNA A LABORATOARELOR DE COFETĂRIE-PATISERIE

Contabilitatea de gestiune internă se organizează în conformitate cu specificul activității având în vedere necesitățile proprii. Mai este denumită și contabilitatea managerială sau analitică. Are ca obiect reprezentarea analitică a proceselor interne ale unității care produc transformări cantitative și calitative în masa patrimoniului. Informația este destinată administratorului ca beneficiar intern de informații care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce și să utilizeze resursele pentru a obține profit. Obiectul și scopul contabilității de gestiune se identifică cu calcularea costului produselor, serviciilor, activităților și funcțiilor,determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului produselor cu costul lor de vânzare, previziunea veniturilor și cheltuielilor prin întocmirea rețelei interne de bugete, controlul costurilor și bugetelor prin intermediu1 abaterilor. Modul de organizare a contabilității de gestiune este la latitudinea fiecărei unități.

Pentru controlul gestiunii laboratoarelor de cofetărie și patiserie, pe lângă conturile de cheltuieli pe destinații și de calculație a costurilor, pot fi utilizate conturi analitice corespunzătoare de venituri și rezultate, în funcție de opțiunea fiecărei unități. Astfel se recomandă folosirea următoarelor conturi. (Paraschivescu,1994)

Contul 901 “Decontări privind cheltuielile” ține evidența a decontărilor interne privind cheltuielile directe ale laboratorului (identificabile pe sortimente de produs: materii prime) comune acestuia sociale, protecție socială, servicii prestate de terți, etc) și generale ale unității. Contul 901 “Decontări interne privind cheltuielile este un cont bifuncțional. Se creditează în cursul lunii prin debitul conturilor 921 “Cheltuielile activității de bază“, 922 “Cheltuielile activităților auxiliare“, 923 “Cheltuieli indirecte de producție“, 924 “Cheltuieli generale de administrație“, 925 “Cheltuieli de desfacere“ și se debitează la sfârșitul lunii prin creditul conturilor 931 “Costul producției obținute“ și 903 “Decontări interne privind diferențele de preț,,

Contul 902 “Decontări interne privind producția obținută“ reflectă decontările interne privind producția obținută în cursul lunii, la preț de vânzare. Este un cont bifuncțional.

Se creditează în cursul lunii cu prețul de vânzare a producției obținute prin debitul contului 931 “ Costul producției obținute “, iar la sfârșitul lunii cu diferențe1e între prețu1 de vânzare și costul efectiv aferent producției obținute, în roșu sau în negru prin debitul contului 903 Diferențe de preț “.

Se debitează la sfârșitul lunii cu costul efectiv al producției obținute prin creditul contului’921 “ Cheltuieli ale activității de bază “ la sfârșitul perioadei contul 902 “ Decontări interne privind cheltuielile “ nu are sold.

Contul 903 “Decontări interne privind diferențele de preț” înregistrează diferențele de preț calculate la sfârșitul lunii, între costul efectiv al producției obținute și prețul de vânzare al acesteia. Este un cont de activ.

Se debitează la sfârșitul lunii prin creditul contului 902 “Decontări interne privind producția obținută”.

Se creditează prin debitul contului 901 “Decontări interne privind cheltuielile“.

Contul 921 “Cheltuielile activității de bază” se debitează în cursul lunii, prin creditul contului 901 “ Decontări interne privind cheltuielile pentru reflectarea cheltuielilor directe, iar la sfârșitul lunii prin creditul conturilor 923 “ .Cheltuieli indirecte de producție “ și 924 “ Cheltuieli generale de administrație “ cu repartizarea cheltuielilor indirecte (comune laboratorului și generale unității).

Repartizarea se face pe baza unui coeficient calculat conform relației :

K 923, 924 = Cheltuieli de repartizat ( Debit cont 923 sau 924 )

Total bază de repartizare

Baza de repartizare o constituie materia primă pentru cheltuielile comune laboratorului și total cheltuieli directe pentru cheltuielile generale ale unității.

Coeficientul astfel calculat se înmulțește cu baza de repartizare parțială (corespunzătoare produsului).

Dacă laboratorul este organizat pe lângă o cofetărie și sau patiserie se procedează mai intâi la repartizarea cheltuielilor generale ale întreprinderii pe fiecare sector de activitate, iar apoi a cheltuielilor comune laboratorului asupra producției sale de bază. În acest caz repartizarea cheltuielilor generale se face folosind ca bază de repartizare salariile fiecărei unități (laborator, cofetărie, patiserie, etc.), urmând repartizarea cheltuielilor comune pe baza materiilor prime.

Se creditează la sfârșitu1 lunii cu costul efectiv al produselor obținute prin debitul contului 902 “ Decontări interne privind producția obținută”.

La sfârșitul lunii în urma operațiilor înrcgistrate, contul are ,întotdeauna sold zero.

Conturile 923 “Cheltuieli comune ale laboratorului” și 924 „Cheltuieli generale ale unității” – reflectă cheltuieli indirecte ale laboratorului (care nu se identifică pe sortiment de produs ) și respectiv pe cele ocazionate de administrarea și conducerea laboratorului sau a întregii unități. Aceste conturi sunt de activ. Se debitează în cursul lunii prin creditul contului 901 “Decontări interne privind cheltuielile”.

Se creditează la sfârșitul lunii cu repartizarea cheltuielilor reflectate asupra producției de bază prin debitul contului 921 “Cheltuielile activității de bază”. În urma repartizării cheltuielilor, la sfârșitul perioadei aceste conturi au sold zero.

Contul 931 “Costul producției obținute“ ține evidența produselor fabricate, destinate vânzării sau transferului către unitățile proprii. Este un cont de activ. Se debitează în cursul lunii prin creditul contului 902 “Decontări interne privind producția obținută’. Se creditează la sfârșitul lunii prin debitul contului 901 “Decontări interne privind cheltuielile“.

În urma înregistrării operațiilor de predare a productiei și decontate a cheltuielilor, contul va avea sold zero.

CAPITOLUL 4

Reflectarea în contabilitatea SC COMPLEX BULEVARD SRL principalelor operațiuni

economico-financiare

4.1. PREZENTAREA GENERALA A SC COMPLEX BULEVARD SRL

Activitatea economică se definește ca un proces complex ce reflectă faptele, actele, comportamentele și deciziile oamenilor privitoare la atragerea și utilizarea resurselor economice în vederea producerii, ccirculației, distribuției și consumului de bunuri, în funcție de nevoile și interesele economice. Activitatea economică este făcută cu scopul de a obtine rezultate favorabile, de a câștiga bani în urma oricărei operații sau serii de operații.

Participanții la activitatea economică sunt agenții economici. Acești agenți economici se definesc ca fiind un grup uman ierarhizat care pune în opera mijloacele intelectuale, fizice și financiare pentru extragerea, transformarea, distribuirea bogațiilor sau realizarea serviciilor în conformitate cu obiectivele stabilite,făcând să intervină la anumite trepte motivațiile profitului și utilităților sociale. În interpretarea modernă societatea comercială este un ansamblu de organe angajate conform finalităților specifice pentru a îndeplini anumite funcții, executând operații din ce în ce mai complexe și repetitive, care ajung pe piața obiectelor sau a prestațiilor de servicie și a carei vânzare este generatoare de un rezultat. Societatea comercială îndeplinește două funcții de bază: funcția economică și funcția socială.

Producția constă în transformarea intrărilor, a resurselor, factorilor de producție în ieșiri, în bunuri economice, în rezultate de către unități specializate, în scopul satisfacerii nevoilor în mod direct sau indirect. Deci producția este totalitatea proceselor fizico-chimice, biologice, economice, sociale, etc., prin care resursele naturale sau bunurile obținute în procese de producție anterioare sunt supuse unor modificări substantiale și structurale spre a obține noi produse și a le face utile sau mai utile. Scopul ultim al producției este consumul, adică actul care constă în folosirea efectivă a bunurilor, act care verifică utilitatea acestora și concordanța lor cu nevoile, cu dorințele și interesele oamenilor. Producătorul specializat utilizează factori de producție speciali (unelte specializate, persoane, forță de muncă cu specializări diferite, etc.), acționează în domenii distincte de producție, produce o gamă limitată de bunuri, aduce cantități relativ mari din bununile în producerea cărora s-a profilat, dar costurile unitare ale produselor sunt relativ mici.

4.1.1.Denumire forma juridică sediu. Durata de funcționare

SC Complex Bulevard SRL este o societate comercială supusă autorizării la judecătoria Baia Mare, și înregistrată în Registrul Comertului sub nr. 524/60/2000, având CUI ( Cod unic de inregistrare) R 2272451 – ( declarată ca plătitor de TVA și microintreprindere).

Forma juridică: este societate cu răspundere limitată SRL, unde obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații răspund numai în cota lor socială. Părțile sociale ale asociaților (în cazul nostru asociat unic), sunt în principiu netransmisibile altor persoane și nu sunt reprezentate prin titluri de valoare negociabile, așa cum sunt acțiunile.

Societatea se constituie din inițiativa asociatului unic, cetațean român conform art. 216 din Legea 31/1990, republicată și a legislației specifice, si are ca obiect de activitate producerea produselor de cofetărie – patiserie.

Agenții economici nu-și pot realiza activitatea, nu pot produce bunuri fară a dispune de resurse, care se găsesc sub denumirea de capital ( fizic sau uman). Capitalul fizic, incluzând activele financiare și activele reale, suferă un proces continuu de transformare, în care activele financiare se convertesc în active reale si invers. Indiferent de natura activitătii desfașurate, agenții economici au nevoie de capital.

Capitalul social al societății este de 2.000.000 lei constituit din 20 părți sociale a 100.000 lei o parte socială.

Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu clauzele prevăzute in contractul de societate. Asociatul unic are puteri depline în conformitate cu prevederile contractului de societate. Asociatul unic, deținând integral capitalul social al societății, îndeplinește atribuțiile ce-i revin, potrivit Legii 31/1990 republicată, adunării generale a societății comerciale respectiv:

aprobă bilanțul;

stabilește sau modifică bugetul de venituri și cheltuieli, programul de activitate al societății;

decide mărirea sau micșorarea capitalului social, cesionarea unor părți sociale;

hotărăște schimbarea sediului societății, înființarea de sucursale, filiale, cooptarea altor asociați;

decide cu privire la modificarea statutului și a formei juridice;

decide comasarea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societății;

hotărăște modificarea obiectului de activitate al societății

ia orice altă măsură necesară pentru realizarea obiectului de activitate al societății.

Durata de funcționare a societății este o perioadă de timp nelimitată.

Societatea se poate dizolva în următoarele condiții:

imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

pierderea a cel puțin jumătate din cpitalul social, după ce s-a consumat fondul de rezervă, dacă nu se decide completarea capitalului;

dacă împrejurările de forță majoră durează mai mult de 8 luni.

În caz de dizolvare societatea va fi lichidată.

Societatea produce produse de cofetărie-patiserie și vinde aceste produse în unitatea proprie (magazin).

Activitatea de bază a societății este producția (peste 80% din activitate). Pentru că societatea are capacitatea de producție mijlocie, iar vânzarea prin unitățile proprii este foarte mică, unitatea mai livrează produse și altor societăți. Transportul acestor produse către clienți se face cu mașina unității care este special utilată pentru această destinație de către administrator, numai la solicitarea clienților.

4.1.2.Structura organizatorică și de conducere.

Angajarea personalului se face pe bază de contracte individuale de muncă, contracte prin care se stabilesc drepturile și obligațiile acestui personal. Contractele individuale de muncă se înregistrează la Camera de Muncă de pe lângă Direcția Muncii și Protecției Sociale a județului Maramureș. În prezent societatea are un număr total de 6 angajați, din care 2 lucrează efectiv în cadrul laboratorului de cofetărie-patiserie, doi sunt vânzători ai produselor fabricate în laborator, un contabil și un administrator. (vezi fig.4.1.2.1.)

4.2.Studiu de caz privind reflectarea în contabilitate a activității de producție din laboratorul de cofetărie-patiserie a

S.C. COMPLEX BULEVARD S.R.L.

În vederea determinării costului de achiziție a materiilor prime și costul produselor vândute, a determinării nivelului stocurilor impuse de obiectivele de gestiune este necesară organizarea unei contabilități analitice.

În cadrul S.C. COMPLEX BULEVARD S.R.L. pentru a se cunoaște în orice moment nivelul stocurilor se folosește metoda inventarului permanent, iar contabilitatea analitică este urmărită global valoric pe gestiune, metoda inventarului permanent asigură evaluarea stocurilor intrărilor și ieșirilor la costul efectiv.

Produsele obținute în laborator sunt destinate desfășurării în bune condiții a activității de bază. Societatea comercială COMPLEX BULEVARD S.R.L., dispune de un laborator de cofetărie-patiserie prin intermediul căruia asigură aprovizionarea atât a unității sale de desfacere, cât și pentru alte societăți comerciale de profit.

Pentru reflectarea în contabilitatea SC COMPLEX BULEVARD SRL a operațiunilor contabile am pornit de la situația soldurilor și a rulajelor de la 31mai 2004 confomi tabelului din 4.2.2. “Furnizori”

1. Formula contabila pentru înregistrarea materiilor prime achiziționate în valoare de 32.400.000 lei din care TVA 5.173.109 lei

% = 401 “Furnizori” 32.400.000

301 “Materii prime” 27.226.891
4426 “TVA deductibilă” 5.173.1.09

2. Se înregistrează pe cheltuieli consumul de curent electric pe baza facturii emise de SC Electrica SA Baia Mare în valoare de 1.100.000 lei inclusiv TVA.

Formula contabilă:

% = 401 “Furnizori” 1.100.000

605 “Cheltuieli en energia” 924.370

4426 “TVA deductibila” 175.630

3. Se înregistrează cheltuielile cu consumul de gaz metan pe baza facturii emise de SC Distrigaz Nord SA Baia Mare în valoare de 2.380.000 lei inclusiv TVA.

Formula contabilă:

% = 401 “Furnizori” 2.380.000

605 “Cheltuieli cu gaz metan” 2.000.000
4426 “TVA deductibilă” 380.000

Se înregistrează aprovizionarea unității cu materiale de curățenie conform facturii emise de SC VILUBO SRL în valoare de 595.000 lei.

Formula contabilă:

% = 401 ‘Furnizori” 595.000

6028 500.000

“Cheltuieli cu materialele consumabile”

4426 95.000

“TVA deductibilă”

5. Se înregistrează cheltuielile cu convorbirile telefonice pe baza facturii emise de SC ROMTELECOM SA în suma de 714.000 lei, inclusiv TVA.

Formula contabilă:

% = 401 Furnizori” 714.000

626 600.000

“Cheltuieli cu servicii poștale”

4426 114.000

“TVA deductibilă”

6. Se înregistrează cheltuielile cu combustibilul pe Baia Mare în valoare de 1.547.000 lei.

Formula contabilă:

– 401”Furnizori”

6022

“Cheltuieli privind combustibili”

4426

“TVA deductibilă”

7. Se înregistrează amortizarea mijloacelor fixe, în baza calculului amortizării mijloacelor fixe”, în sumă de 1 .200.000 lei.

Formula contabilă:

6811 = 2813 1.200.000

“Cheltuieli de exploatare Amortizare inst.mijl.de transp.,

privind amortizarea imob. animale,plantații

8. În cursul lunii se dau în consum materii prime în valoare de 31.500.000 lei. Formula contabilă:

601 = 301 31.500.000

“Cheltuieli cu materii prime,, Materii prime”

9. Se înregistrează sortimentele de prăjituri obținute la preț prestabilit , în valoare de 70.000.000 lei.

Formula contabilă:

345 = 711

“Produse finite “Variația stocurilor”

10. Se livrează produse clienților conform tabelului 4.2.4. în valoare de 83.300.000 lei din care TVA 13.300.000 lei

Formula contabilă;

4111 % 83.300.000

“Clienti”

701 70.000.000

“Venituri din vânzări pr.finite”

4427 13.300.000

“TVA colectata”

11. Se înregistrează descarcarea de gestiune a produselor livrate în valoare de

70.000.000 lei

Formula contabilă:

711 = 345 70.000.000

“Variatia stocurilor Produse finite”

12. Se înregistrează clienții în numerar pentru produsele livrate în cursul lunii conform registrului de casă în suma de 83.300.000 lei.

Formula contabilă:

5311 = 4111 83.300.000

“Casa în lei “Clienti”

13. Se achită furnizorii de materie primă în numerar conform Registrului de casă în suma de 32.400.000 lei.

Formula contabilă:

401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei” 32.400.000

Se achită funizorii de energie, gaz, telefon conform ordinelor de plată nr. 22, 23, 24 / iunie 2004 și conform extraselor de cont în suma de 4. 194.000 lei.

Formula contabilă:

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi curente la bănci” 4.194.000

15. Se depune la bancă suma de 30.000.000 lei în numerar conform foilor de vărsământ nr.0072372/15.06.2004,0072373/20.06.2004,0072374/25.06.2004.

Formula contabilă:

581 = 5311 30.000.000

“Viramente interne,, “Casa în lei ,,

16.Se înregistrează depunerea la bancă a sumei de 30.000.000 lei.

Formula contabilă:

5121 = 581 30.000.000

“Conturi curente la bănci” “Viramente interne”

17. Se achită în numerar conform Registrului de casă, furnizorii de materiale consumabile și de combustibil aprovizionat în cursul lunii iunie în suma de 2. 142.000 lei.

Formula contabilă

401 = 5311 2.142.000

“Furnizori Casa in Iei”

18. Se înregistrează salariile cuvenite angajaților pe luna iunie 2004 în suma de 16.800.000 lei conform statului de salarii.

641 = 421 16.800.000

“Cheltuielile cu ,, Personal salarii

salariile personalului” datorate,,

19. Se înregistrează cheltuielile cu ,asigurările sociale datorate de societate (22%) pentru lucrători în valoare de 3.696.000 lei.

Formula contabilă:

6451 = 4311 3.696.000

“Contribuția unității la ,, Contribuția unității la

asigurările sociale ” asig.sociale,,

20. Se înregistrează cheltuielile cu, asigurările de sănătate de 7% datorat de angajator pentru lucrători în valoare de 1.176.000 lei.

Formula contabilă:

6453 = 4313 1.176.000

“Contribuția unitătii pentru Contrib.angajat.

asigurări de sănătate pt.asig.soc.de sanătate

21. Se înregistrează pe cheltuielile societății, asigurările de șomaj 3% în valoare de 504.000 lei.

Formula contabilă:

6452 = 4371 504.000

“Contributia unitații ,,Contribuția unit.

pentru ajutorul de somaj,, pt.ajut.de somaj,,

22. Se înregistrează pe cheltuieli 0.75% comision pentru inspectoratul Teritorial de Muncă în valoare de 126.000 lei.

Formula contabilă

628 — 447 126.000

“Alte cheltuieli cu ,,Fonduri speciale ,

serviciile executate de terți” taxe și vărsăminte,,

23. Se înregistrează pe cheltuieli,0,5%fond de accidente în valoare de 84.000 lei.

Formula contabilă

635 — 447 84.000

“Cheltuieli cu alte impozite Fonduri speciale

si taxe, vărsăminte asimilate” taxe și vărsăminte asimilate

24.Se înregistrează reținerile salariale pe luna iunie 2004 , în valoare de 2.881.920 lei din care:

– CAS 9.5% -Contribuția personalului la asigurările sociale -1.596.000 lei

-sanatate 6.5 – Contrib.angajat.la asig.soc.de sănătate -1.092.000 lei

– somaj 1% -Contrib.personal.la ajutor. de somaj – 168.000 lei

– impozit salarii – 25.920 lei

Formula contabilă:

421 = %

“Personal salarii datorate 4312”Contribuția asiguraților 1.596.000 la asigurările sociale” 4314”Contribuția asiguraților 1.092.000

la asig.de sănătate”

4372”Contribuția asiguraților 168.000

la fondul de soma 444 Impozit pe salarii 25.920

25. Se înregistrează plata prin bancă, cu ordinele viramentelor salariale astfel:

Formula contabilă:

% = 5121 8.467.920

“Conturi curente la bănci,,

4311 “Contribuția unității la 3.696.000

asigurările sociale”

4312 “Contribuția personalului la 1.596.000

asigurările sociale”

4313 “Contribuția unității la 1.176.000

asigurările sociale de sănătate”

4314 “Contribuția personalului la 1.092.000

asigurările sociale de sănătate”

4371 “Contribuția unității la fondul 504.000

de somaj”

4372” Contribuția personalului la 168.000

ajutorul de somaj”

447 “Fond special – comision ITM 126.000

447 “Fond special – fond de accidente 84.000

444 “ Impozit pe salarii,, 25.920

26. Se achită salariile personalului aferent lunii mai 2004 conform statului de plată și Registrului de casă.

Formula contabilă

421 = 5311 13.918.080

“Personal salarii datorate” Casa în lei

27. Se achită TVA din luna mai 2004 prin bancă în suma de 6.750.000 lei, conf. Ordinului de plată nr. 59/ 25.06.2004

Formula contabilă

4423 = 5121 6.750.000

“TVA de plată” “Conturi curente la bănci”

28. Se înregistrează închiderea conturilor de venituri.

Formula contabilă

% = 121 70.000.000

701 “

Venit din vz. Prod.” “Profit si pierdere,, 70.000.000

29.Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli.

Formula contabilă

121 % 60.410.370

“Profit si pierdere”

601 “Ch. Cu mat. Prime” 31.500.000

605 “Ch. Energie si apa” 2.924.370

626 “Ch. Postale + telecom. 60.000

628 “Alto ch. serv.ex. do terti” 26.000

635 “Ch. en impozite si taxe” 84.000

641 “Ch. cix remun. pen. 16.800.000

6022 “Ch. priv. combnstibili” 1.300.000

6028 “Ch. priv. alte mat.eons.” 500.000

6451 “Ch. unitatii asig.soc.” 3.696.000

6452 “Ch. nnitatii aj.somaj” 504.000

6453 “Cli. unitatii Cu sanat.” 1.176.000

6811 “Cli. en amortiz.imob.” 1.200.000

30.Se înregistrează închiderea conturilor de TVA deductibil și colectat. Formula contabilă

4427 = % 13.300.000

“TVA colectata” 4426 “TVA deductibila 6.184.739

4423 “TVA de plata” 7.115.261

31.Se înregistrează impozitul pe venitul microintreprinderii pe trim.II 2004 în sumă de 1.050.000 lei, dupa următorul calcul;

Venitul realizat fără TVA = 70.000.000 x 1,5% = 1.050.000 lei

Formula contabilă

698 = 441 1.050.000

“Alte ch. cu impozitele” “Impozit pe venit. micro.”

32. Înregistrarea închiderii contului de cheltuieli cu impozitul pe venit.

121 = 698 1.050.000

“Impozit pe venit micro.” “Alte ch. cu impozitele”

4.3.ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO-FINANCIARI

Analiza indicatorilor dintr-o societate este studiul metodic al situație și evoluției întreprinderii sub aspectul rentabilității, plecând de la bilanț, contul de rezultate și alte informații oferite de întreprindere, mai ales din anexe și raportul anual.

Știm că piața ca mecanism de reglare a funcționării econornice,are un impact complex și permanent asupra deciziilor agenților economici privind obțiunile în alocarea resurselor, dimensiunea alocării, respectiv investirii, eficiența utilizării lor în vederea asigurării marjei concurențiale a viabilității. De aceea este o necesitate folosirea analizei eeonomico-financiare ca instrument de supraveghere a activității în performanțele ei, inclusiv cu luarea în considerare a variabilelor probabile ale pieței.

Analiza indicatorilor economico-financiari:

servește în ameliorarea gestiunii întreprinderii plecând de la un diagnostic precis;

identifică punctele tari și cele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării noii strategii de menținere și dezvoltare a întreprinderii;

desfășurate la intervale regulate de timp permite efectuarea unor judecăți asupra gestionării trecute, a realizării echilibrelor financiare, a activității economice, etc.

trebuie să stea la baza deciziilor conducerii generale și a celei financiare în domeniul investițiiior finanțărilor, repartizării beneficiului, dividendelor,etc;

constituie baza previziunilor financiar-contabile: programul de investitii, bugetul costurilor, bugetul de trezorerie, etc;

servește ca instrument al controlului de gestiune;

ajută la studiul unui concurent client sau furnizor.

Deci analiza indicatorilor economico-financiari este un ansamblu de tehnici ce permit aprecierea situației financiar-contabile trecută si actuală,ce ajută la luarea unei decizii coerente de coerente de conducere și de a evalua întreprinderea.

Prin analiza economico-financiară, de fapt trebuie să se capete un răspuns la întrebările de maniera următoare:

-cum se apreciază structura utilităților și a resurselor

-cum sunt asigurate echilibrele financiare de bază;

-dacă întreprinderea probează o eficacitate suficientă în utilizarea resurselor economice și financiare.

Răspunsul la astfel de întrebări, subordonat scopului și în limitele necesare, caută să obțină orice utilizator al informației. În categoria uilizatorilor acestor răspunsuri pot intra atât utilizatorii interni (conducătorii, acționarii actuali și potentiali) cât și externi (bănci, organe fiscale, parteneni de afaceri chiar statul ca proprietar al unor întreprinderi dar și ca perceptor de impozite).

Pe baza concluziilor desprinse din analiza economico – financiară, întreprinderea fundamentează bugetele anuale și strategia care vizează deciziile pe termen lung (decizia de investiții, de finanțare, de repartizare a profitului net), prin care se tratează posibilele proiecții pentru a-și asigura a poziție statornică și crescătoare în mediul economic concurențial.

Originea dezvoltării analizei economico-financiare din ultimii ani este modificarea fundamentală a concepției și locul întrepninderii în societate. Indiferent de domeniul de activitate, îutreprinderea este considerată azi ca fiind unul din factorii esențiali ai devenirii economiei naționale și în același timp un compartiment al inițiativei personale și loc al inovării promovării.

SURSA DE DATE PENTRU ANALIZA ECONOMICO-

FINANCIARĂ

După cum am mai spus, sursa de date pentru analiza economico- financiară o constituie documetele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit și pierderi, anexele la bilanț și raporturile anuale.

Bilanțul sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat (începutul și sfârșitul perioadei), oglindește echilibrul financiar-contabil al întreprinderii. Contul de profit și pierderi sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare pe perioada considerată. Rentabilitatea întreprinderii și noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului.

Analiza echilibrului financiar și cea patrimonială face apel în informațiile conținute în bilanț și în situațiile referitoare la activele imobilizate, stocuri, creanțe și datorii.

Pe baza indicatorilor furnizați de analiza bilanțului și a rezultatelor se fundamentează în sistem de rate de eficiență semnificative și omogene, apte să aprecieze starea de sănătate financiară a întreprinderii. Luând în considerare aceste rate ți analizându – le, conducerea întreprinderii poate aproxima în final riscul de faliment, respectiv probabilitatea ca întreprinderea să fie normală sau falimentară.

Preluând datele din balanța de verificare, principalele posturi din bilanțul contabil se prezintă în tabelul 4.3.1.1

În ceea ce privește contul de Profit și pierdere situația acestui cont pe luna iunie 2004 este redată în tabelul 4.3.1.2.

CAPITOLUL 5

Concluzii și propuneri

Desfășurarea oricărei activități este condiționată de existeța și utilizarea anumitor rnijloace economice specifice (sub forma materială și bănească), determinate de particularitățile obiectului de activitate. În lucrarea de față, S.C. “COMPLEX BULEVARD SRL,, are ca principal obiect de activitate producția produselor de cofetărie-patiserie.

Mediul în care se desfășoară această activitate este laboratorul de cofetărie-patiserie.

Bilanțul este cel care oferă o imagine a patrimoniului societății atât sub aspect funcțional, cât și a relațiilor dobândite. Analiza bilanțului ne furnizează informații cu privire la situația actuală a societății, precum și la rezultatele în curs.

În cadrul societății, aprovizionarea cu materii prime trebuie să se facă într-un ritm susținut astfel încât să nu existe lipsuri de materii prime, ceea ce ar duce la întreruperea pentru a anumită perioadă a producției. Acest fapt s-ar repercuta în toată activitatea, dar mai ales asupra imaginii societății. Pentru a evita acest fapt, aprovizionarea cu materii prime se face zilnic cu mijloace de transport proprii și în general societatea își păstrează aceeași furnizori.

Contabibitatea societății este ținută pe calculator, iar reflectarea operațiunilor contabile ce apar în cadrul societății folosește conturile din clasele 1-7.

Trebuie menționat faptul că societatea nu ține și nu dă importanță evidenței contabile de gestiune internă, deși aceasta este evidența care asigură o întocmire corectă și exactă a bugetelor de venituri și cheltuieli. De aici se poate stabili exact care sunt costurile producției, cheltuielile comune ale laboratorului, cheltuielile generale ale societății și diferențele de preț. De aceea, în cadrul evidenței contabile se propune și folosirea contabilității de gestiune internă.

Contabilitatea analitică este urmărită global valoric pe gestiune, iar aplicarea metodei inventarului permanent nu se poate face decât în variantă la pret de vânzare.În aceste condiții, în cadrul societății controlul gestionar este posibil numai la nivelul total valoric al gestiunii și nu pe fiecare materie primă. Aceasta se obține faptic prin însumarea tuturor materiilor prime consemnate în listele de inventar.

După efectuarea acestui control gestionar diferențele de inventar se stabilesc și se regularizează. Și anume se stabilește soldul faptic al gestiunii, pe baza recapitulației listelor de inventar, care se campară cu soldul scriptic. Calculul se face la nivel global valoric și pot rezulta diferențe în plus sau în minus.

Inventarierea se face în baza unui plan de control gestionar, dar trebuie menționat că unele gestiuni unde este preferabil și indicat să se facă inventarierea lunar, aceasta nu se realizează. Se poate da un exemplu gestiunea de carburanți-lubrefianți și casieria unității.

În ceea ce privește creșterea cifrei de afaceri din activitatea laboratorului de cofetărie-patiserie, am constatat că aceasta s-a realizat parțial prin sporirea cantității producției fabricate. Motivul sporirii producției este găsirea de mici clienți la care laboratorul să-și livreze produsele. Modalitatea sporirii producției este angajarea a două persoane direct productive, eliminarea unei persoane indirect productive, spre exemplu postul de magazioner a fost preluat de șeful de laborator, și prin mărirea productivității muncii.

Din contabilitatea societății s-a observat că profitul este foarte mic. Volumul cheltuielilor cu salariile este foarte mare în comparație cu volumul vânzărilor. Eliminarea acestor neconcordanțe se poate face prin mărirea producției și folosirea efcientă a mixului de marketing sau prin micșorarea cheltuielilor cu salariile (mai puțin recomandată).

Din constatările care s-au făcut la fața locului și din evidențele contabile a rezultat o dotare insuficientă cu utilaje moderne,iar o parte din cele cu care se lucrează find foarte depășite tehhnic și uzate moral. Deci nu s-au făcut investiții pentru dotarea cu utilaje a societății. Aceasta și pentru faptul că labaratorul este luat în locație de gestiune, iar asociatul unic al societății consideră că efortul reutilării laboratorului reprezintă un risc pe care nu și-l asumă mai ales datorită faptului că locația se negociază anual.

Dotarea cu utilaje moderne ar trebui să stea totuși în atenția conducerii societății, aceasta având un rol determinant în creșterea productivității muncii și în același timp la creșterea calității produselor.

De asemenea societatea ar trebui să facă un studiu mai dezvoltat al pieței și să se orienteze mai mult spre producerea acelor sortimente de prăjituri care sunt rentabile.

Consider că o analiză mai atentă a costului produselor și a materiilor prime care intră în componența produselor ar duce la obținerea unor produse mai bune.

O mai mare atenție trebuie acordată designului produselor care sunt servite clienților.

În conceperea și realizarea produselor trebuie să se țină seama de culoare pentru a se transmite impresia de natural, proaspăt, sau pentru a se evidenția o anumită grupă de produse.

Aspectul exterior,interior,mirosul și gustul sunt elemente care interesează tot mai mult în domeniul alimentar.

Se știe că printr-o alegere a formei și culorii, produsele de cofetărie – patiserie devin mai atractive și mai convingătoare, cunoscut fiind și aspectul psihologic al acestor elemente asupra consumatorilor.

Societatea trebuie să acorde o mai mare importanță promovării produselor. În acest sens am constatat că pe linie de reclamă și publicitate încă mai sunt mari rezerve.

Recomand societății organizarea unor expoziții cu vânzare a produselor de cofetărie-patiserie.

ANEXE

Fig.1.3.1. Preparate de cofetărie

Fig. 1.3.2. Clasificarea preparatelor de patiserie

Tabelul 2.2.1.Lista de prețuri

Fig.4.1.2.1. Organigrama S.C. COMPLEX BULEVARD S.R.L.

Tabel 4.2.1 Solduri de început

Tabel 4.2.2. Furnizori

Tabelul 4.2.4 Clienti

TABEL 4.3.1.1 Principalele posturi din bilanțul contabil

la 30.06.2004

mii lei

Tabelul 4.3.1.2. Contul de profit și pierdere la 30.06.2004

BIBLIOGRAFIE

BOULESCU MIRCEA, PETRE POPEAGĂ, ,,Registre și formulare privind activitatea financiară,, Editura Fundației ,,România de mâine,, București, 1998.

CONSTANTIN STAICU, ,,Contabilitatea agenților economici,, Editura Universitaria, Craiova, 1999.

FELEAGĂ NICULAE, IONAȘCU I. ,,Contabilitate financiară,, vol.III, Editura Economică, București, 1993.

FELEAGĂ NICULAE, LUCIAN LADAR, ș.a ,,Marketing,, Editura Brumar, Timișoara, 2001

IOAN MIHUȚ ș.a ,,Management,, Editura Didactică, Alba-Iulia, 1998

MATEȘ DOREL, ,,Contabilitatea firmei ,, Editura Societății Culturale și Științifice ,, Ivan Krasko,, Nădlac, 1998

MATES DOREL, ,,Contabilitatea și fiscalitatea între prudență și abilitate profesională,, Editura Societății Culturale și Științifice ,,Ivan Krasko,, Nădlac, 1997

CONSTANTIN STAICU, ,,Contabilitate financiară,, armonizată cu directivele europene Editura CECCAR București, 2002

MINISTERUL FINANȚELOR, ,,Reglementări contabile pentru agenți economici”, Editura Economică, București, 2002

PÂNTEA P. ȘI COLABORATORII, ,,Bazele contabilității,, Editura Intel Credo, Deva, 1997

RISTEA MIHAI, ,,Contabilitatea întreprinderii,, vol.I, Editura Mărgăritar, București, 1997

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI , ,,Instrumente de plată,, BNR, 1994

LEGEA NR.82/1991-republicată în M.OF.380/2002

M.OF.472/2001 – ORDONANȚA NR.24 CU PRIVIRE LA IMPUNEREA MICROINTREPRINDERILOR

PARASCHIVESCU M.D., PĂVĂLOAIA W. ,,Modele de contabilitate și analiză financiară,, Editura Neuron, Focșani, 1994

RISTEA MIHAI, ,,Contabilitatea societăților comerciale,, vol.II, Editată de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, București, 1996.