Studiu de Geografie Urbana Ramnicu Valcea

Cuprins:

pag.

7.3. Corticoizi in combinatii cu antibiotice………………………………………………25

7.4.Corticosteroizi, alte combinatii………………………………………………………..25

8.ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE………………………………………..27

8.1.Biguamidesi amide…………………………………………………………………27

8.2.Fenoli si derivati……………………………………………………………………28

8.3.Produse derivati de iod……………………………………………………………28

8.4.Derivati de chinolina……………………………………………………………….29

8.5.Compusi de amoniu cuaternar…………………………………………………..29

8.6.Derivati de mercur………………………………………………………………….29

8.7.Alte aniseptice si dezinfectante…………………………………………………30

9.ALTE PREPARATE DE UZ DERMATOLOGICE……………………….33

9.1.Sampoane medicinale………………………………………………………………33

9.2.Keratolitici……………………………………………………………………….33

9.3.Alte preparate dermatologice…………………………………………………………………34

Bibliografie

Abraham, D. (1991), Introducere în sociologia urbană, Editura Științifică, București;

Badea, L., Rusenescu, C (1970), Județele Patriei, Editura Academiei, R.S. Romania;

Cucu, V. (2001), Romania – Geografie umană si economică, Editura Oraj, Targoviște;

Cucu, V. (1974), Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Universității, București;

Ielenicz, M., Pătru, I.G., Ghincea, M (2003)., Subcarpatii Romaniei, Editura Universitară, București ;

Ianoș, I. (1997), Orașele și organizarea spațiului geografic, Editura Academiei Române, București;

Vasenciuc, F. (2003), Geografia județului Vâlcea – teorie și practică, vol II, Editura Offsetcolor Râmnicu Vâlcea;

Niculescu, Gh. (2003), Geografia județului Vâlcea – teorie și practică, vol III, Editura Offsetcolor Râmnicu Vâlcea;

Procopie, Gh. (2004), Geografia Județului Vâlcea – teorie și practică, vol IV, Editura Offsetcolor Râmnicu Vâlcea, Octombrie;

Roșu, Al. (1980), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Târziu, D., Sparchez, Gh. (1997), Elemente de geologie si geomorfologie, Editura Lux Libris , Brașov ;

Nimigeanu, V. (2001), Romania – Populatie. Asezari. Economie, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” , Iași ;

Rădulescu, N., Velcea, I., Petrescu, N. (1969), Geografia agriculturii României, Editura Științifică, București;

Rusenescu, G. (1968), Zona turistică a județului Vâlcea, Revista Științifică, numarul 12;

Mihăilescu, V. (1966), Dealurile și câmpiile României, Editura Științifică București;

Ciocodeică, V. (2000), Demografia si sociologia populației, note de curs, Universitatea din Petroșani;

Mărginean, S. C. (2003), Dezvoltarea economică a populației, Editura Continent, București;

Coteț, P. (1941), Rinul românesc, Editura Științifică, București;

Tufescu, V. (1968), Subcarpații, Editura Științifică, București;

Pișota, I. (1992), Hidrologie, Editura Universității, București;

Posea, Gr. (2002), Geomorfologia României, Editura Universității Spiru Haret, București

*** Geografia României , vol.: I, II, Editura Academiei, București;

*** Anuarul Statistic al României;

*** 1990 – 1996 Comisia Națională pentru Statistică, București;

*** 1982, Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

*** 1980, Vâlcea – Monografie, Editura Sport – Turism, București;

*** 2002, Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea, Râmnicu Vâlcea;

=== 1 – Asezare, Caractere Generale ===

INTRODUCERE

Studiul de geografie urbană a unui teritoriu implică analiza cantitativă și calitativă a componentelor mediilor geografice, a interdependenței elementelor sale, dar mai ales, a modului cum acestea influențează activitatea umană și condiționarea reciprocă a antropicului cu cadrul natural.

Alegerea spre studiu a zonei orașului Râmnicu Vâlcea a necesitat o bună cunoaștere a zonei, a componentelor de bază a acestui mediu geografic, bine individualizat în cadrul Subcarpaților Getici.

În elaborarea acestui studiu de geografie urbana am parcurs cele trei etape de întocmire ale unei lucrări: documentare, cercetare, redactare.

Lucrarea este structurată în funcție de particularitățile mediului geografic, particularități existente în zonă, dar și în funcție de activitatea umană, de impactul om-natură, care a generat aspecte inedite ale vieții umane din această zonă.

Lucrarea debutează cu o analiză succintă a cadrului natural, insistând mai ales pe acelea care și-au pus mai mult amprenta pe activitatea umană din zona municipiului Râmnicu Vâlcea.

În etapa de documentare a fost consultată o vastă bibliografie privind cadrul natural, care, coroborată cu datele existente în anuarele de statistică, au promis o bună analiză a fenomenelor sociale.

Redactarea lor a permis, mai ales prin folosirea de texte și chestionare o mai bună cunoaștere a acestor fenomene sociale.

Dorința de a realiza un studiu de geografie urbana își are originea chiar în domeniul de studiu al acestei ramuri geografice care se individualizează ca știință a ansamblului de fenomene și procese ce caracterizează apariția, dezvoltarea și diversificarea comunităților umane ca parte integrantă a mediului geografic.

1. ASEZARE, CARACTERE GENERALE

Poziția geografică si limitele

Municipiul Râmnicu Vâlcea, resedința judetului Vâlcea, important centru economic si cultural al țarii, este asezat în partea central-sudică a României, respectiv la confluența dintre Olt si Olanesti. Situat la intersecția paralelei 45º07’ latitudine nordică cu meridianul 24º22’21’’ longitudine estică la jumătatea distanței dintre Ecuator si Polul Nord, orașul se află în plină zonă temperată, cu cele mai favorabile condiții climaterice pentru dezvoltarea vietii omenești. Pe aceeași latitudine se mai află: Torino (Italia), Bordeaux (Franța), Minneapolis (S.U.A.), Peninsula Crimeea si Delta Volgăi.

Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpații Getici, la 18 km de defileul Oltului, în lunca râului, si formeaza la confluenta cu Olanestiul o zona cârlig cu orientarea N–S. Largimea maximă a luncii este de 2,5 km în partea de nord, de 1,9 km în zona centrala si de 2 km în zona sudică.

Municipiul Râmnicu Vâlcea are o suprafata de 6.221 ha si împreună cu comuna suburbană Goranu se ridica la 8.866 ha. Orașul se învecinează cu următoarele localitati: comuna Bujoreni (N), comunele Daești si Golești (NE), comuna Budești (E), orașul Ocnele Mari (V), comuna Mihaești (SV) si comuna Vladești (NV). Orașul se întinde la est de dealul Capela, pâna dincolo de cursul râuluI Olt, depașind spre sud confluența acestuia cu apele râului Olanesti. Este mărginit la sud de dealul Troian, iar la sud-vest de dealul Petrișor. La nord, hotarul municipiului Râmnicu Vâlcea este marcat de dealul Cetățuia.

Orașul este amplasat pe terasele Oltului, care sunt evidențiate mai mult în partea de vest, deoarece în zona estică dealurile coboară pâna aproape de firul apei. Se disting doua terase. În trecut, aglomerarea urbana era dispusă pe terasa superioară, datorită frecventelor inundații pe care le producea Oltul. Prin lucrările de amenajare a râului si prin construcția barajelor, aria de locuit s-a extins si pe terasa inferioară, pericolul inundațiilor fiind înlaturat. Zonele vechi, cu constructii aflate aproape de albia minoră a Oltului, sunt apărate de inundatii prin înălțimea mare a malurilor. Altitudinea medie a localitații este de 240-260 m.

In cadrul județului, orașul este situat in partea central – estică, iar in Subcarpații Getici se incadreaza in Subcarpații Vâlcii intre Olteț si Topolog. Râmnicu Vâlcea este asezat intr-o zona depresionara (Horezu-Olanesti-Muereasca-Calimanesti-Berislavesti-Salatrucu-Dobriceni-Zmeureni).

La nord de largirea depresionara de la Râmnicu Vâlcea exista dealuri inalte de peste 700 m unde apar cueste. In apropiere de oraș atât pe stânga cat si pe dreapta Oltului predomină un asemenea relief de cueste generat de văile torențiale in condițiile unor structuri geologice monoclimale.

Distanța fata de principalele orașe din jur este ușor de parcurs, cu mijloace auto, rețeaua rutiera din regiune fiind de curând refacuta si modernizata: Bucuresti (175km), Pitesti (60km), Craiova (123km), Sibiu (99km), Târgu Jiu (115km), Slatina (100km).

In cadrul rețelei rutiere si feroviare Râmnicu Vâlcea este un loc important, el gasindu-se amplasat pe una din principalele cai rutiere internationale care leaga Europa Centrala de Peninsula Balcanica, respectiv pe DN 7 Bucuresti – Pitesti – Rm.Vâlcea – Sibiu, dar si pe drumurile nationale DN 67 Tg.Jiu – Horezu – Rm.Vâlcea si DN 64 Craiova – Dragasani – Rm.Vâlcea. Nu exista aeroport, însa la punctul numit Malul Alb, la 4 km departare de oras, exista un teren amenajat pentru decolarea –

aterizarea avioanelor utilitare.

Municipiul Râmnicu Vâlcea situat in "zona functionala carpato-dunareano-olteana, unitate a teritoriului tarii (judetele Mehedinti, Gorj, Olt, Vâlcea, Dolj) se caracterizeaza prin reteaua de localitati formate pe fondul unei retele dense de apa, cu lunci fertile de-a lungul carora s-au instalat de timpuriu cai de comunicatie lesnicioase si vechi asezari strategice" (V. Cucu).
Din punct de vedere al zonării economico-funcționale municipiul este situat in zona cu profil economic complex a culoarului Oltului si axei Râmnicu Vâlcea – Horezu . In plan zonal Râmnicu Vâlcea este amplasat in centrul de greutate al teritoriului judetului Vâlcea la jumatatea axelor principale nord-sud.

1.2 Istoricul cunoasterii

Subcarpatii prezinta o multitudine de aspectegeomorfologice, climatice, hidrologice, biogeografice, demografice, toponimice deosebit de interesante. Cu toate acestea, asupra acestui sector nu s-a elaborate – pana in present – nici un studio amanuntit privitor la toate aspectele geografice si la intreaga zona. O importanta contributie la cunoasterea zonei au avut-o primele cercetari geologice elaborate din necesitatea cunoasterii structurii geologice in corelatie cu depistarea resurselor de materii prime minerale. Printre aceste studii se remarca cele ale geologilor : S. Stefănescu (1883), V. Popovici-Hațeg (1898), L. Mrazec (1896), I. Popescu-Voitești (1909), G. Murgeanu (1941, 1951), V. Dragoș (1954), N. Mihăilă (1971), Gh. Bombița (1980).

Primele studii de geomorfologie le datoram lui Emm. de Martonne (1902, 1907). Se adauga cele ale lui G. Munteanu-Murgoci (1908), C. Brătescu (1911), M. Peaha (1946, 1956), Gh. Niculescu (1954, 1971), L. Badea (1960, 1965, 1966, 1967, 1981, 1983, 1985), I. Popescu-Argesel (1965), V. A. Pleșu (1969), N. Muică (1971), E. Nedelcu (1974), D. Paraschiv (1969), M. Grigore, M. Ielenicz (1980), L. Badea, Mihaela Dinu (1989, 1992), Maria Sandu (1989), Gr. Posea (1993).

Date imporatnte asupra acestei zone se gasesc in unele studii de geografie fizică ce fac referire la un teritoriu mai mare, ca de exemplu: “Dealurile si campiile României” (V. Mihailescu, 1966), “ Geomorfologia României” (P. Cotet, 1973), “Geografia fizica a României” (Al. Rosu, 1974), “Relieful României” (Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz, 1974), “Geografia Carpaților si a Subcarpatilor Românesti” (Valeria Velcea, Al. Savu, 1982), tratatul de “Geografia României”, in special volumul al IV-lea, care se refera la regiunile pericarpatice (1992).

Un loc aparte in cadrul studiilor consecrate Subcarpaților Getici il ocupa tezele de doctorat, chiar daca ele au avut in vedere numia anumite sectoare si numai unele aspecte geografice.

Reconstituirea peisajului geografic avand ca baza in special documente cartografice (dar si statistice si istorice) a fost destul de putin abordata in tara noastra. Primul studio de acest fel il constituie teza de doctorat cu titlul “ Muntenia pe hartile din secolul al XVIII-lea”, întocmit de Anton Nastase (1970). A urmat teza de doctorat “Oltenia. Geografie istorica pe hârtile secolului XVIII” (Ana Tosa-Turdeanu, 1975).

Studii cu privire la unele harti importante in caracterizarea geografică a zonei au intreprins si V. Mihailescu ( “Harta Austriacă din 1971”, 1928), C.C. Giurescu (“Harta stolnicului Cantacuzino. O descriere a Munteniei la 1700”, 1943). Tot istoricul C.C. Giurescu a realizat o lucrare cu caracter monografic de mare valoare – “Principatele Romane. Constatari istorice, geografice, economice si statistice pe temeiul hărții ruse din 1835” (1957).

Meleagurile “vâlcilor” se află dintr’începuturi pe malurile “râului de aur”, la hotarul dintre “ legendă și mit” .

Vâlcea este cel mai vechi județ al Țării Românești, menționat documentar încă de la 8 ianuarie 1392, a cărui denumire s-a păstrat neschimbată până în prezent. Totuși, obârșia județului este mult mai veche decât momentul atestării sale scrise, deoarece, înainte de a fi pomenit în scris, ținutul trebuie să fi avut o îndelungată viață socială și economică anterioară.

Încă la 1200, în Cronica Nibelungilor, apare un duce pe nume Rîmunc din țara valahilor; asemănarea de nume cu Râmnicul fiind surprinzătoare. 

În Diploma cavalerilor Ioaniți apar menționate voievodatele lui Litovoi (pe Jiu) și Seneslau (pe Argeș) precum și cnezatele lui Farcaș – în Vâlcea – și Ioan , la vărsarea Oltului în Dunăre. Cnezatul lui Farcaș (farcaș – lup în limba maghiară), ce cuprindea tot bazinul Oltului mijlociu , nu era altceva decât continuatorul vechiului ținut al vîlcilor (lupii getici), și aceasta la puțin timp după marea invazie mongolă de la 1241. Existența cnezatului lui Farcaș , la mijlocul veacului al XIII-lea, pe cursul mijlociu al Oltului se leagă și de alte date ce vin să întărească teza continuității „vâlcilor” pe aceste meleaguri. Catagrafia franciscană în limba latină de la 1731 menționează faptul că Biserica din Râmnic a fost ridicată în anul 6812 de la facerea lumii (adică la 1304).

Reședința episcopală de la Râmnic își are începuturile în secolul al XIV-lea, fiind atestată documentar în anul 1503. Istoria ei este grandioasă, presărată fiind cu numele ilustre ale păstorilor acestui popor ortodox de limbă latină. S-au scris cărți despre ei și despre realizările lor. S-a vorbit cu îndreptățire despre „Veacul de aur al Râmnicului ” ,despre primele tipărituri de carte românească, despre Antim Ivireanul și epoca sa, despre Damaschin, Chesarie sau Filaret, toți episcopi ai Râmnicului, toți truditori întru propășirea culturală și spirituală a neamului.

La Posada, după unii cercetători la Perișani-Pripoare, între 9-12 noiembrie 1330 oastea lui Basarab I înfrânge pe cavalerii regelui maghiar Carol Robert de Anjou.

De numele lui Mircea cel Bătrân se leagă atestarea documentară a Râmnicului – ca oraș domnesc (4 septembrie 1389), ridicarea pe malul Oltului, la nord de Călimănești a mânăstirii Cozia. Soluția constructivă pentru Biserica mare, care poartă hramul „Sf.Treime”, – planul triconic – face din Cozia un monument cheie pentru întreaga arhitectură mănăstirească din spațiul nord-dunărean.

Locuitorii satelor vâlcene participă la marile evenimenteale istoriei anilor 1821,1848,1859,1877. Revoluția de la 1848 a descătușat toate energiile revoluționare ale poporului pentru libertate socială și națională. La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi are loc sfințirea steagului revoluționar și depunerea jurământului pe noua Constituție cu care prilej , pentru prima dată în țară, se intonează imnul revoluționar „Deșteaptă-te române”, sub bagheta lui Anton Pann.

Prin trecutul lui plin de glorie, prin jertfa atâtor fii ai săi pe altarul, luptei pentru libertate și neatârnare, pentru independență și unitate națională, prin aportul dat culturii naționale ca păstrător al celor mai scumpe comori ale neamului , limba, credința și legea strămoșească, județul Vâlcea merită a fi considerat drept una din cele mai prețioase nestemate din „lada de zestre” a neamului românesc.

2. MEDIUL NATURAL

2.1 Alcătuirea geologică si evoluția paleogeografică

Subcarpatii Vâlcii se desfasoara in lungul a două unități structurale, care se află la contactul dintre Carpații Meridionali si Depresiunea Getică. Structural îi sunt caracteristice un fundament vechi, fragmentat în blocuri, si un sedimentar cu caracter de molasa ce are o grosime mare datorita subsidentei active in diferite cicluri de acumulare. Miscările tectonice din miocen, pliocen si cuaternar din orogenul carpatic s-au manifestat in avanfosa deosebit ca intensitate de la un sector la altul al Subcarpatilor.

Fundamentul are o provenienta dubla, carpatica (blocuri cristaline ce coboara in trepte catre sud) si Platforma Valaha (blocuri care inclina usor de la falia pericarpatica spre nord). In spatiul Subcarpaților Vâlcii se afla doar blocuri din fundamental carpatic, alcatuite din sisturi cristaline, granite, sedimentary mezozoic.

Suprastructura sedimentară s-a realizat in 3 cicluri si in diferite facisuri care se succed de la nord la sud, dar si in timp. Ca urmare, in Subcarpati vor fi precumpanitoare formatiunile din facisurile grosiere datorita vecinatatii Carpatilor.

ciclul paleogen miocen – inferior cu eocen reprezentat de conglomerate si gresii, oligocen in facies grezos si acvitanian cu conglomerate, gresii si intercalatii de argile;

ciclul miocen alcatuit din depozite burdigaliene (conglomerate la zi la Olanesti si la adancime in rest), badenian (marne, argile si sare la Govora) si sarmatian inferior (gresii si marne);

ciclul sarmato – pliocen cu caracter transgresiv care inainteaza uneori peste cristalin, alcatuit din marne nisipoase slab cimentate (sarmatian mediu – superior), argile, nisipuri, marne cu intercalatii de carbuni (pliocen).

In zona municipiului Râmnicu Vâlcea exista o structura cutata ce cuprinde depozite din primele doua cicluri, formatiunile din ciclul al treilea sunt monoclinale, caderea spre sud fiind impusa de miscarile valahe de la finele pliocenului si din cuaternar.

Fundamentul este mixt – flis extern (paleogen marno – grezos) la contactul cu muntele si cristalin proterozoic de platforma cu sedimentar neogen la partea superioara la exterior. In aceasta zona, in spatial subcarpatic, intra un fundament baikalian (proterozoic superior) cu sisturi cristaline mezometamorfice din Platforma Valaha.

Depozitele sedimentare au caracter de molasa si s-au acumulat in 2 cicluri searate:

ciclul miocen care a dat molasa inferioara este reprezentatde depozite acvitaniene (langa munte ) si este compus din argile, marne, diverse saruri, burdigaliene (conglomerate, gresii, dar si facisuri marno – argilo – nisipoase), badeniene ( marno argile cu samburi diapiri si tufuri), sarmatian inferior (dominant marnos);

ciclul sarmato – pliocen (molasa superioara).

Suprastructura sedimentară fost realizata pe grosimi mari, in facisuri litorale grosiere langa munte si psamito – pelitice in exterior.

Miscarile tectonice valahe manifestate cu intensitate si chiar local cu sens diferit au imprimat valorile altimetrice actuale, au accentuat unele cute sinclinale sau boltiri anticlinale, au redresat unele strate pana la verticala, au facilitate deformarea teraselor raurilor mari, aparitia pragurilor in albia raurilor, o dinamica de versant si de albie diferentiata.

2.2 Resursele de subsol

Printre cele mai frecvente minerale grele intalnite in depozitele nisipoase din acest sector sunt: mineralele opace, zirconiul, epidotul, staurolitul, hornblende verde, turmalina, actinotul, apatitul, cromitul.

Pentru a observa potentialul economic reprezentat de depozitele cu acumulari si minerale grele a fost nevoie de concentrarea acestora cu ajutorul saitrocului. S-a obtinut astfel o asociatie de minerale cu greutate specifica mare, care a fost cantarita, raportata la greutatea materialului brut si studiata la microscop. Studiile s-au executat in zona pliocen-cuaternara din sectrul Vâlcean intre vaile Cernei si a Oltului.

Alaturi de aceste minerale,interesante datorita elementelor continute, au mai fost remarcate in proportii diferite staurolit, disten, hornblenda, zoizit, epidot, apatit, actinot si turmalina. Toata aceasta asociatie indica drept sursa principala de generare mezometamorfitele, epimetamorfitele, precum si pergametitele domeniului getic, alaturi de rocile cristaline cu diverse grade de metamorfozare regionata si granitele, granitoidele si serpentinitele domeniului danubian.

Sursele care au furnizat mineralele grele din aceasta zona sunt diverse, de la roci magmatice la sisturi cristaline, pegmatite si roci sedimentare. Majoritatea se gasesc in constitutia litologica actuala a masivelor muntoase Lotru, Parang, Capatanii si Fagaras din care paleoreteaua hidrografica a erodat si a depus material detritic cu acumulari de minerale grele.

Dintre mineralele grele, cele mai importante economic sunt acelea de titan si zirconium, elemente foarte des utilizate in tehnologiile moderne.

Titanul este un metal indispensabil aliajelor actuale de oteluri speciale cerute mai ales de industria aeronautica, navala si spatiala, datorita punctului de topire ridicat, greutatii specifice mici si rezistentei mecanice deosebit de mari. De asemenea, titanul mai este utilizat in industria vopselurilor, in ceramica si pentru obtinerea materialelor refractare.

Zirconiul e ste un metal moale, docil si stabil la actiunea majoritatii reactivilor chimici.

Avand in vedere existenta acestor acumulari si importanta lor economica, se poate trage concluzia ca o exploatare a materialelor grele cu titan si zirconiu dinarenitele sectorului Vâlcean ar putea fi remarcabila si utila.

Cercetarile geologice efectuate au condus la descoperirea de carbune, precum si la o mai buna cunoastere a geologiei formatiunilor purtatoare de carbune.

Gruparea de Olt este constituita din doua formatiuni:

formatiunea de Muiereasca – marne de intercalatii disodiliforme cu carbuni;

formatiunea de Gura Văii – marne nisipoase cu eflorescente saline si tufuri de baza.

Cărbunii din aceasta zona nu sunt valorificati in conditii optime. In urma cercetarilor s-a putut constata ca este recomandabil sa se utilizeze carbunii din formatiunea Ruiereasca pentru ardere si carbunii din formatiunea Gura vaii pentru brichetare (exploatare selective).

Geneza diferita este cauza care face ca acesti carbuni sa poata fii valorificati in mod diferit, de la arderi in termocentrale pana la brichetare.

Fata de alte tari in care valorificarea lignitultui este cu adevarat superioara, din cele 12 directii de valorificare a ligniului, in Romania se aplica doar una singura si anume arderea in termocentrale, si a fost numai testata gazeifierea.

Sarea de la Ocnele Mari este cunoscuta inca din antichitate. Zacamantul a fost suficient de bogat si aflat in conditii favorabile extragerii, pentru a forma obiectul unor exploatari incepand din vremea romanilor pna in prezent. El se prezinta sub forma unui masiv cu lungimea de peste 7 km si cu dezvoltarea maxima in portiunea Ocnele Mari – Ocnita, unde are o grosime de circa 600 m. La vest de Ocnita, zacamantul se bifurca, astfel ca, o ramura se prelungeste spre N-V catre valea Teiusului, pe directia vaii Paraului Sarat, iar cealalta se continua spre S-V pana la Govora-Bai.

Situata in faciesul marnos al saliferului, sarea este acoperita fie de sisturi argiloase cenusii-negricioase, fie de marne nisipoase si nisipuri grosiere slab cimentate, de varsta sarmatiana.

Zacamantul este format dintr-o alternanta de orizonturi de sare pura si sare pamantoasa, continand si vine de anhidrid.

Unele dintre exploatarile vechi (surpate si inundate) au devenit binecunoscutele lacuri sarate de la Ocnele Mari si Ocnita utilizate in scopuri terapeutice. Din 1963 a fost abandonata exploatarea prin ocne si a inceput exploatarea cu sondele prin disolutie, pentru a se furniza materie prima celor doua mari unitati chimice – Uzina de Produse Sodice Govora si Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea.

2.3 Relieful

Municipiul Râmnicu Vâlcea este situat în partea centrala a Subcarpaților Getici, într-o zonă de contact dintre Lunca Oltului si Subcarpatii Valcei. Orașul este amplasat pe terasele albiei majore a raului Olt, care sunt evidentiate mai mult in partea de vest.

Lunca are o altitudine cuprinsa intre 301 m la Olteni si 227 m in Cartierul Ostroveni. In estul Orașului, peste raul Olt altitudinea este de 246,5 m, iar la sud de zona Budesti 223,4 m.

Subcarpații reprezinta o regiune geografica unitara desfasurata la exteriorul arcului carpatic, nascuta pe amplasamentul unor depresiuni tectonice in cadrul carora s-au produs subsidente si acumulari immense de depozite cu character de molasa, dominant de provenienta carpatica, ce au fost strivite de miscarile tectonice din pliocen, dar, mai ales, din cuaternar.

Evolutia si alcatuirea geologica se rasfrange mult in caracteristicile reliefului:

paralelismul structurilor cutate cu muntele si reflectarea in buna masura a acestuia in desfasurarea unor ulucuri depresionare si a unor siruri de dealuri;

culoarele de vale relative transversale pe structuri in care depresiunile cu terase si lunci alterneaza cu ingustari cu numeroase praguri lito-structurale.

O morfodinamica extreme de active, favorizata de constitutia petrografica, varietatea pantelor si de o presiune antropica mare.

Specificul Subcarpatilor este accentuat de structura cutata si monoclinala caracteristica regiunilor periferice unitatilor de orogen.

2.3.1 Morfografia si morfometria reliefului

Subcarpații constituie un sistem de interfluvii si vai bine conturate, rezultat al evolutiei rapide a regiunii la finele pleistocenului si mai ales in cuaternar.

La nivelul văilor, cel mai important este culoarul transversal al Oltului care si-a prelungit cursul pe masura exondarii Subcarpatilor si s-a impus antecedent si epigenetic pe aliniamentele cu ridicare mai rapida. Este o vale cu numeroase terase si lunca.

Interfluviile sunt scurte, dar reclama o mai mare unitate in fizionomie, prezenta sailor largi pe interfluvii care sunt determinate de eroziune. Versantii sunt drepti si au inclinari mari. Altimetric, valorile cele mai mari sunt legate de cateva varfuri prezente pe culmi alcatuite din roci bine compatizate. Altitudinile cele mai scazute sunt concentrate in culoarele de vale. Fragmentarea reliefului este conditionata de modul in care se realizeaza structurarea sistemului retelei hidrografice. In medie aceasta se situeaza in jurul valorii de 1 km/km.

Terasele au o dezvoltare importanta atat ca suprafata cat si ca numar. Ele constituie cea mai clara exprimare in peisaj a celei mai mari parti din evolutia cuaternara. Geneza teraselor este complexa, deoarece evolutia reliefului s-a realizat pe fondul ridicarii cu intensitate diferita, dar sacadata a regiunii deluroase, pe fondul modificarilor alternante ale climatului si a variatiei pozitiei lacului cuaternar din Campia Romana. Varsta teraselor apartine pleistocenului inferior.

Valea Oltului , in aval de defileul de la Cozia se largeste treptat, terasele capatand o desfasurare mare, incat capata caracter de culoar depresionar. Prin amenajarile hidrotehnice lunca si terasele inferioare au fost acoperite de lacuri. Pe terasele superioare este asezat Municipiul Râmnicu Vâlcea.

2.3.2 Relieful petrografic si structural

Sedimentul avanfosei carpatice, alcatuit din molasa neo-pliocena, a suferit cutari sau simple ridicari cu intensitati diferite, procese legate de strivirea ei in apropierea marilor unitati structurale vecine. Individualizarea reliefului structural a fost conditionata si de petrografie, in aceste conditii impunandu-se forme de relief legate de doua structuri – cutata si monoclinala – diferite ca amploare.

In zona Râmnicu Vâlcea se imbina o structura monoclinală cu strate groase de gresii, microconglomerate paleogene si miocene cu o structura cutaă larg si partial faliata.

Subcarpatii Valcii sunt alcatuiti din roci sedimentare cu grosimi mari, in facisuri litorale grosiere. Fragmentarea culmilor, care in general au o structura geologica simpla, a facilitate dezvoltarea unor forme simetrice si asimetrice; se impun versanti cu panta mare si poduri interfluviale largi desfasurate in sensul de cadere al stratelor. Pe aceste culmi se produc adeseori alunecari de teren , curgeri noroioase, torenti, santuri si ravene de siroire.

Sistemele morfogenetice de albie sunt reprezentate de raul Olt care traverseaza spatial carpatic, avand debite mari si un regim de scurgere cu fluctuatii sezoniere. Raul Olt trece prin depresiuni si stationeaza in siruri de dealuri, ca urmare debitul , in general mare, ii asigura o putere de eroziune mare, dar si capacitate de transport ridicata.

Datorita construirii barajelor, terasele fluviatile au fost inlocuite cu sedimentarea in cuveta lacustra a materialelor provenite de pe versanti.

2.4 Clima

2.4.1 Factorii genetici ai climei

În cele mai multe dintre procesele care duc la modelarea reliefului, a problemelor legate de combaterea eroziunii și ameliorarea terenurilor degradate, a utilizării teritoriului, a desfășurării diferitelor activități antropice, se constată prezența influențelor climatice.

Municipiul Râmnicu Vâlcea se desfasoara in zona climatului temperat continental, iar prin pozitia geografica intr-un climat de dealuri subcarpatice.

Factorii geografici care influenteaza topoclimatele sunt diversi. Modul in care se realizeaza contactul cu muntele se rasfrange asupra caracteristicilor de vreme, cat si asupra specificului topoclimatului. Faptul ca muntii se termina brusc, prin versanti cu panta mare cu o denivelare de peste 300 m , face ca masele de aer vestice care-i depasesc sa coboare brusc si sa genereze efecte foehnale. Invers, masele sudice, sunt barate de Carpati si stagneaza un timp in depresiuni sau , prin ascendenta, genereaza timp noros si precipitatii orografice.

Altitudinea se reflecta in variatia pe verticala a valorilor parametrilor climatici si in manifestarea diferitelor fenomene meteorologice (bruma, chiciura, uscaciune), situatie ce se observa in dezvoltarea componentelor de peisaj. Desfasurarea culmilor, versantii cu orientari diferite determina valori deosebite ale energiei solare cu reflectare in regimul de manifestare a fenomenelor meteorologice, in durata mentinerii stratului de zapada, in regimul inghet-dezghetului, al umiditatii si al uscarii solului sau rocilor.

Prin pozitia geografica, zona este supusa periodic advectiei maselor de aer ce vin din diverse regiuni sub comanda principalilor centrii barici. Masele de aer au calitati deosebite, situatie care se reflecta in starile de vreme. Circulatia sudica si sud-vestica asigura un aer cald cand este determinata de anticiclonul azoric (indeosebi primavara) sau de activizarea ciclonala mediteraneana (cu frecventa la finele toamnei si iarna). Ele dau precipitatii bogate, iar iarna cantitati insemnate de zapada si viscole. Daca masele de aer provin din Sahara sau Asia Mica, aerul este cald, uscat si uneori incarcat cu particule fine de praf.

2.4.2 Temperatura aerului

Temperatura este elementul climatic care reflecta cel mai bine, indiferent de marimea subunitatii geografice, influenta regionala, locala a factorilor de mediu.

Temperatura medie anuala inregistreaza valoarea de 10,2 grade C in Municipiul Râmnicu Vâlcea. In cursul anului, de la o luna la alta, temperatura are o anumita dinamica, cu cresteri rapide intre lunile martie si aprilie, cu maxime in iulie si august (peste 21 de grade C), cu scaderi relativ bruste intre octombrie si noiembrie, cu un decembrie moderat (in jur de 0 grade C) si doua luni reci (ianuarie si februarie , -2,5 grade C).

Temeratura maximă absolută de +44,5 oC, care este recordul termic din țară, a fost înregistrată la stația meteorologică Ion Sion, la 10 august 1951, datorită unor invazii de aer tropical, venite din Câmpia Padului. Maxima termică înregistrată la stația meteorologică Rm. Vâlcea este de +38 oC, iar temperatura minima absoluta a fost de -26.9 oC.

Temperaturi maxime, minime si medii inregistrate in Râmnicu Vâlcea

Tabel 2.1 Sursa : Directia Judeteana de Statistica Vâlcea

Figura 2.1

Amplitudinea termică este de 24-25 oC în cazul temperaturilor medii și de 70oC în cazul celor extreme absolute, evidențiind specificul climatului temperat-continental cu consecințe asupra dinamicii proceselor fizico-geografice, a dezvoltării vegetației și culturilor agricole.

Se remarcă prezența unui mare număr de zile de vară și zile tropicale în arealul analizat care se datorează invaziei de aer cald tropical și continental. Astfel, zilele cu temperaturi de 10 oC sunt de circa 191, iar cele tropicale, cu temperaturi de 30 oC și peste, totalizează circa 35 zile , iar in anotimpul rece, în circa 173 zile se produce înghețul.

2.4.3 Precipitațiile

Regimul precipitațiilor se caracterizeaza printr-o repartitie neuniforma atat temporar cat si spatial fiind dependent de frecventa diferitelor mase de aer si de specificul local al circulatiei acestora.

Anual cad in jur de 650 mm de precipitatii cu valori mai ridicate in doua intervale (aprilie-iulie si octombrie–noiembrie) legat de circulatia activa a maselor de aer din sud-vest. Cele mai mari valori anuale din Rm. Vâlcea s-au inregistrat in anul 1979, si anume 918,9 mm.

Luna cea mai secetoasa din cursul anului este martie(32 mm); in perioada ianuarie – martie valorile lunare sunt de circa 75 mm, iar cele mai mari valori se inregistreaza in timpul ploilor torentiale din timpul verii (cca 201mm).

Precipitații atmosferice inregistrate in Rm. Vâlcea

Tabel 2.2 Sursa : Directia Judeteana de Statistica Vâlcea

Figura 2.1

In cursul anului cantitatea de precipitatii se repartizeaza diferit de la un sezon la altul. Cea mai mare parte, aproximativ 2/3 din cantitatea medie multianuala se produce in sezonul cald, un aport important in acest sens

aducandu-l ploile torentiale de vara. In nordul Olteniei sunt posibile cca. 8 zile cu averse, in timpul lor inregistrandu-se cantitati foarte mari de precipitatii insotite uneori si de caderi de grindina(maxima atinsa – 121mm in 24 ore la Râmnicu Vâlcea). Cele mai mari cantitati de precipitatii din sezonul cald au fost de 640 mm in anul 1991.

In sezonul rece este frecventa activitatea anticiclonilor continentali care determina o vreme rece, uscata si secetoasa, ca urmare cantitatea de precipitatii este mult mai redusa. Cea mai mare cantitate de precipitatii s-a inregistrat in anul 1984 (351,2 mm, iar cea mai redusa valoare a fost de 236,9 mm.

Stratul de zapada apare si dispare in general cu circa doua saptamani dupa prima zi si respectiv ultima zi cu ninsoare. El are grosimi maxime in ianuarie si februarie, intre 20 si 50 cm. Durata de mentinere a stratului de zapada este de circa 50 de zile. Cele mai multe zile cu ninsoare si strat de zapada se produc in ianuarie.

2.4.4 Nebulozitatea

Componentele regimului nefic sunt reprezentate prin cateva elemente specifice norilor si anume: gradul de acoperire a cerului cu nori, forma, inaltimea si densitatea lor.

Formatiunile noroase sunt reprezentate prin diferite genuri de nori al caror plafon poate varia intre 0 si circa 1200m. Determinarea nebulozitatii totale se face prin aprecierea in zecimi a gradului de acoperire a cerului cu nori, apartinand tuturor celor trei etaje. Cea mai mica nebulozitate totala se poate observa in luna august.

O caracteristica importanta a regimului nefic este distributia diferentiata in raport cu altitudinea reliefului, marcata prin valori mai ridicate ale nebulozitatii in zonele inalte.

In general, durata anuala de stralucire a soarelui depaseste 2000 de ore. In cursul anului, insolatia prezinta valori maxime vara, in luna iulie, cu circa 200 de ore mai mult decat iarna, deoarece acest element depinde mai mult de inaltimea Soarelui deasupra orizontului, decat de gradul de transparenta al atmosferei. Valorile minime ale sumelor lunare de ore de stralucire a Soarelui se produc, de obicei, in decembrie, cand durata zilelor-lumina este mai mica, iar nebulozitatea mai mare.

2.4.5 Regimul Eolian

Pe fondul general al dinamicii maselor de aer, structura orografica impune numeroase aspecte in desfasurarea circulatiei locale a acestora.

Daca decembrie, noiembrie si septembrie sunt considerate ca luni in care calmul are o pondere insemnata (30-45%), in schimb lunile de primavara cand are loc schimbarea sensului circulatiei atmosferice din estica in vestica, numarul de zile cu calm se reduce (7-10%). La fel de mica este ponderea calmului in timpul verii, mai ales in iulie.

Culoarele vailor principale impun o circulatie nord – sud, iar desfasurarea principalelor depresiuni pe cea de la vest la est sau nord vest – sud est. De asemenea, se produc si foehnizari pe directia NV-SE si local se manifesta brizele de munte.

2.5 Rețeaua hidrografica

Conditiile orografice si climatice impugn deosebiri regionale si locale in potentialul hidrologic care se manifesta nu numai spatial, dar si in timp. Subcarpatii Valcii constituie o regiune cu grad ridicat de populare, in care, de-a lungul secolelor asezarile au crescut ca numar, cat si ca extindere. In acelasi timp, aici exista inseminate resurse de subsol, iar in orase s-a dezvoltat o industrie variata. Toate acestea solicita un volum important de apa care depasesc capacitatile autohtone, situatie care a impus lucrari de amenajare de lacuri de retentie pe raul Olt.

Apele freatice se gasesc la adancimi mici fiind cantonate in depozite de versant, la baza pietrisurilor si nisipurilor de terase, in conuri de dejectie. Aceste ape au o circulatie rapida si se afla sub directa influenta a conditiilor climatice (indeosebi de regimul precipitatiilor) ceea ce le atribuie debite variate in timp.

Apele freatice sunt potabile si sunt folosite dominant in alimentarea poplatiei si uneori in diverse activitati economice. Cele mai inseminate se afla in depozitele teraselor Oltului, acesta avand un debit bogat si un regim mai unitar.

Apele de adancime provin in general din apele vadoase. Ele se afla la adancimi diferite, au un continut chimic puternic influentat de complexitatea alcatuirii geologice.

Datorita formatiunilor neo-pliocene, apele de adancime au un continut variat de saruri, de unde duritatea ridicata si reducerea posibilitatilor de folosire pentru consum, mai ales pentru populatie. Ele se afla sub presiune si ajung la suprafata, unde dau izvoare mineralecu debite si continut chimic variabil. Sunt folosite in tratamentele medicale, situatie ce a favorizat dezvoltarea unui manunchi de statiuni balneare in jurul municipiului Râmnicu Vâlcea precum: Govora, Calimanesti, Olanesti.

Exista mai multe tipuri de ape minerale si anume:

ape sulfuroase – Govora, Calimanesti;

ape clorurate – Ocnele Mari;

ape iodurate si bromurate – Olanesti.

Statiunile Calimanesti , Olanesti si Ocnele Mari sunt recunoscute pe plan international pentru valoarea terapeutica a apei minerale folosite in tratarea diferitelor boli interne.

2.5.1 Râul Olt in cadrul secțiunii Râmnicu Vâlcea

Râul Olt, cu reteaua sa de afluenti, se caracterizeaza printr-un regim hidrologic complex ca urmare a rezultantei combinarii factorilor climatici si orografici de pe intinsul suprafetei sale de receptie. Cei mai importanti factori sunt: regimul si distributia precipitatiilor; caracteristicile reliefului, solurile, vegetatia. La toate acestea, odata cu inceperea activitatilor de amenajare hidrologica a bazinului Olt, s-a adaugat cel mai semnificativ factor ce modeleaza regimul hidrologic al raului la ora actuala.

Valea Oltului a reprezentat dintotdeuna o importanta artera de circulatie, constituind legatura dintre regiunile de la sud si nord de Carpatii Meridionali. Conditiile bune de locuit au fost exploatate din cele mai vechi timpuri, urmele drumului roman de pe dreapta Oltului stand astfel marturie.

In ultimile decenii, Valea Oltului a devenit locul de amplasare a unor obiective economice si de dezvoltare a unor centre urbane puternice. Toate acestea au necesitat asigurarea de energie electrica, de apa, cai de comunicatie, etc. Acest lucru a fost posibil si prin construirea de hidrocentrale si lacuri de acumulare in mai multe sectiuni ale raului. Aparitia lacurilor corespunzatoare au condus la o transformare radicala a luncii Oltului, a regimului hidrologic al raului si chiar a calitatii apei acestuia.

Regimul hidrologic al raului Olt si al afluentilor sai este afectat de interactiunea factorilor climatici si orografici de pe cuprinsul bazinului sau. Un rol important in evolutia regimului hidrologic il au sursele de alimentare care participa la formarea proceselor de scurgere a apelor si aluviunilor.

Sursele de alimentare au un caracter mixt, rolul preponderant (50-75%) fiind detinut de sursele de suprafata (apa provenita din ploi si din topirea zapezilor). Apele subterane asigura alimentarea raului Olt intr-o proportie mai redusa (20-25%), avand o pondere mai insemnata in cadrul depresiunilor intramontane.

Ca afluenti ai Oltului intalnim in est Valea Satului, paraiele Sipoiul si Samnicul, iar in vest Valea Bujoreasca si raul Olanesti.

Analiza caracteristicilor hidrologice ale raului Olt trebuie sa tina seama de un moment important si anume de aparitia si intrarea in functiune a constructiilor hidrotehnice. Lucrarile de constructie ale salbei de hidrocentrale de pe raul Olt au inceput in anul 1970 cu amenajarea hidrotehnica Râmnicu Vâlcea, aceasta fiind data in functiune in anul 1974.

2.5.2 Lacurile

Lacul de acumulare Râmnicu Vâlcea are urmatoarele caracteristici constructive:

lungime :7,9 Km;

adancime maxima :18,5 m;

volumul total de apa: initial 19 milioane m, si de 9,8 milioane m la ora actuala;

debitul mediu multianual in lac: 121,45 m/s;

bazin de receptie: 13200 ha.

Scurgerea medie este indicatorul ce caracterizeaza bogatia resurselor de apa, fiind in stransa legatura cu ansamblul factorilor fizico-geografici din bazin.

Daca pana in momentul amenajarilor hidrotehnice, in sectiunea Râmnicu Vâlcea, valoarea maxima a debitelor medii atingea 400-700 m/s in luna ianuarie, la ora actuala valoarea maxima a debitelor medii se cifreaza in jurul a 200-300 m/s, inregistrata in luna iunie, iar cele minime la valori cuprinse intre 20-60 m/s in lunile octombrie si decembrie. Se constata atat o modificare a valorii debitului tranzitat, cat si o decalare in timp a acestora, in functie de modul de utilizare a acumularii respective. Comparand cu regimul precipitatiilor characteristic acestei zone, se mai poate constata faptul ca cel de-al doilea varf ,ce concorda cu cel al precipitatiilor, a disparut, neregasindu-se in regimul actual al raului. Un alt rol important pe care il indeplinesc acumularile realizate este acela de a retine volumele mari de apa in timpul manifestarilor undelor de viitura.

Scurgerea minima este o faza importanta a regimului hidrologic, perioadele cu valori minime fiind iarna si la sfarsitul verii – inceputul toamnei. In aceasta perioada raul Olt este alimentat de apele subterane, care din pacate sunt mai putin semnificative cantitativ, aici intalnindu-se depozite villafranchiene compuse din pietrisuri si nisipuri ce nu contin ape freatice inseminate.

Debitele minime lunare la Râmnicu Vâlcea, in regim natural, oscilau intre 21 m/s (ianuarie 1972) si 180 m/s (noiembrie 1972). Ulterior, s-a constatat ca valoarea minima atinge pragul de 5,64 m/s (decembrie 1986) si chiar 0,0 m/s (iulie 1989, noiembrie 1993, septembrie 1994, octombrie 1995, august 1996). Practic apa este stocata in lacurile formate si utilizata de folosinte, fapt ce produce puternice modificari ale calitatii apei si a regimului hidric in general, adica la transformarea regimului fluviatil al Oltului in unul de tip lacustru.

Scurgerea aluviunilor este un parametru care a suferit puternice modificari ale regimului natural de manifestare prin aparitia lacurilor de acumulare. Legata in general de scurgerea torentiala a apelor, de pantele mari ale versantilor si albiei, de rocile friabile din bazin, precum si de gradul redus de acoperire cu vegetatie, scaderea vitezei apei si realizarea ruperilor de panta prin construirea suitei de baraje, a condus la scaderea drastica a valorilor de aluviuni transportate de raul Olt.

Daca initial cantitatea medie de aluviuni tranzitata pri sectiunea Râmnicu Vâlcea era de 44,2 kg/s, acum a ajuns la o valoare de numai 7,71 kg/s. Aceasta scadere se datoreaza faptului ca aluviunile raman in lacurile de acumulare si conduc la colmatarea acestora, si nu sunt blocate pe versanti asa cum ar fi firesc, dupa un asa effort financiar si uman de realizare a acestei amenajari hidrotehnice.

Ritmul de improspatare a apei din lac, valoarea debitelor afluente si defluente, precum si factorii antropici conduc la definirea caracteristicilor fizico-chimice ale apei. In anul 2002 analizele chimice si biologice au evidentiat urmatoarele aspecte pentru acumularea Râmnicu Vâlcea:

valorile oxigenului dizolvat au oscilat intre 7,6-11mg/l si ale gradului de saturatie intre 76,3-90,3 care au incadrat apa lacului in categoria I de calitate;

valorile azotului mineral total, au fost cuprinse intre 1,5-2,3 mg/l si cele ale fosforului total intre 0,4-0,7 mg/l, au incadrat apa lacului in categoria eutrofa;

fitoplanctonul s-a caracterizat prin valori ale biomasei cuprinse intre 0,28-5,54 mg/dm, valori caracteristice categoriei oligotrofe;

concentratiile ridicate ale azotului total si ale fosforului total au evidentiat valori caracteristice apelor eutrofe, dar timpul redus de stationare al apei nu a favorizat declansarea procesului de eutrofizare, Lacul Râmnicu Vâlcea mentinandu-se si in anul 2002 in categoria mezotrofa.

2.6 Vegetația si fauna

2.6.1 Originea si evoluția vegetației

In spatiul subcarpatic vegetatia a suferit in pliocen, dar mai ales in cuaternar, modificari majore determinate, in primul rand, de schimbarea conditiilor climatelice, dar si de constituirea acestei unitati geografice. Vegetatia pliocenului, atat ca alcatuire cat si ca desfasurare , nu mai are nici o legatura cu actuala repartitie a gruparilor vegetale. Analizele sporofolinice releva pentru spatial subcarpatic un climat subtropical a carui evolutie s-a caracterizat printr-o lenta, dar neintrerupta racier climatica insotita de modificari biogeografice.

Pe baza datelor lui E. Pop (1936,1971) in cea mai mare parte domina padurea mixta, de tip nord American, cu Pinus Taediformus, Juglanda, Ryrica, Acer trilobatum si, probabil, Castanea, iar pe inaltimile mari existau paduri si tufisuri xeroterme de tip sud-european, in care vegetau Pinus nigra, Fragus orientalis, Quercus ilex, Quercus mediteranea.

Cuaternarul, in care s-a individualizat cea mai mare parte a spatiului subcarpatic, s-a caracterizat printr-o variatie climatica accentuate care a determinat modificari radicale in alcatuirea vegetatiei. Mai intai, in pleistocen, pe fondul unei raciri treptate a climei, s-au produs alternante de faze reci, glaciare, cu faze temperate care au determinat in primul caz instalarea in Romania in locul vegetatiei subtropicale a tundrei reci – in spatial montan – si a padurilor de pin in regiunile mai joase, deci si in cele subcarpatice. In fazele interglaciare se producea etajarea specificaregiunilor temperate. In halocen, desi climatul avea o tendinta generala de incalzire, au existat totusi alternante de faze mai racoroase si umede cu faze mai calde si uscate sau umede. Pe acest fond, in cei 10.000 de ani se produc schimbari ale compozitiei formatiunilor vegetale si ale faunei insotite de o noua repartizare generala si locala a lor.

Astfel, dupa R. Carciumaru (1996):

preborealul a reprezentat faza de tranzitie catre formatiunile de pin –molid in Carpati , corespunzand incalzirii climatului in postglaciar;

in boreal se inregistreaza o extindere a molidisurilor cu stejaris amestecat cu alun, ecosisteme care, pe fondul incalzirii climatului, cuprind si spatial subcarpatic;

atlanticul marcheaza apogeul molidisurilor cu stejaris amestecat, in acea perioada climatul fiind cel mai cald si mai umed;

in subboreal s-a produs o extindere a carpenului ce se individualizeaza ca etaj distinct intre molid si stejar;

in subatlantic, incepand din vestul Europei, pe fondul trecerii la climatul actual, fagul ia locul carpenului, iar in estul tarii noastre influentele aridizarii trimise din estul continentului se materializeaza in diferentierea speciilor de evercinee si in individualizarea silvostepei si a stepei in regiunile joase, la sub 400 m altitudine. Treptat, etajele de vegetatie au capatat caracteristicile cunoscute astazi.

2.6.2 Zone de vegetație

Distributia geografica a vegetatiei este, in general, data de variatia caldurii si a umiditatii in functie de latitudine si altitudine, factor ice conduc la individualizarea unor unitati de vegetatie zonala sia unorsubetaje. La acestia se mai adauga ceilalti factori care au rol regional sau local (relieful , solul , omul)

In zona Râmnicu Vâlcea se pot separa doua subetaje de vegetatie: paduri de fag in amestec cu rasinoase si paduri de gorun. La contactul acestora a rezultat o fasie de interferenta, in care gorunetele alterneaza cu fagetele. Importanta este si fragmentarea accentuate care a determinat o crestere a gradului de umbrire a versantilor cu reflectare directa in distributia covorului vegetal. Limita intre cele doua subetaje se afla in general la circa 550 m altitudine.

Un rol essential in distributia actuala a vegetatiei forestiere in spatial subcarpatic l-au avut activitatile antropice, aceasta regiune avand un grad ridicat de urbanizare.

Pădurile de amestec ( fag si rasinoase ) se intalnesc la contactul cu muntele la circa 700-900 m altitudine. Compozitia generala este cea de amestec de brad si fag si suprafete ocupate de bradete sau fagete tipice.

Pădurile de gorun (Quercus petraea) au cea mai larga desfasurare de la 300 – 700, 800 m altitudine. Compozitia si chiar ponderea gorunului este diferita in functie de conditiile locale de relief. In locurile mai umede si cu amplitudini mai reduse ale temperaturii, gorunul are o pondere redusa, aici dominand fagetele. Pe versantii insoriti care prezinta amplitudini termice mari domina gorunul. Datorita conditiilor climatice moderate se intalnesc asociatii cu specii termofile precum carpinita (Carpinus orientalis) si nojdreanul (Fraxinus ornus).

Exista doua specii de gorun:

Quercus petraea – arbore de origine central-europeana ce ocupa zonele mai inalte;

Quercus dalechampii (gorunul balcanic)

Se mai dezvolta si sleaurile de deal cu gorun si fag. In compozitia acestora, pe langa gorun exista si fag, carpen, ulm, paltin, tei, jugastru si frasin. Dintre arbusti sunt frecventi : ciresul pasaresc (Cerasus avium), marul si parul paduret (Malus silvestris, Pyrus piraster), alunul (Corylus arellana), prumbarul (Prunus spinosa) si macesul (Rosa canina).

Pădurile de stejar pedunculat, cer si garnita sunt rare in aceasta zona.Vegetatia de lunca este determinate de stratul freatic aproape de suprafata si de umiditatea din aer. Sunt prezente specii lemnoase si ierboase: salcia, plopul, arinul negru, arinul alb, stanjenelul de balta, laptele cainelui, firuta, trifoi.

Lunca Oltului este in prezent aproape complet lipsita de paduri, situatie existenta si la inceputul secolului al XX-lea. Amenajarea lacurilor de acumulare din lungul Oltului a afectat deci foarte putin suprafetele impadurite. Amenajarea lacului Râmnicu Vâlcea a dus la distrugerea unei fasii de padure de circa 50 m, iar cu ocazia amenajarii Lacului Raureni, a unei suprafete de aproximativ 0,3 km.

Prin bogatia speciilor sale lemnoase, arbustive si ierboase, vegetatia din cuprinsul Orașului si din imprejurimi contribuie la crearea unui climat placut, aducand un plus de frumusete si atractivitate. In parcurile si in numeroasele spatii verzi din municipiul Râmnicu Vâlcea abunda panselutele, trandafirii, garoafele, lalelele si crizantemele.

2.6.3 Fauna

Din punct de vedere geografic, Subcarpatii se afla la intrepatrunderea ariilor faunei central-europene cu cea pontica la care se adauga elementele meridionale.

Dintre mamifere, majoritatea speciilor care traiesc in padurile de stejar nu sunt locuitori tipici intrucat unele patrund si in munte (veverita) sau chiar in stepa (iepurele). Caprioara se intalneste frecvent in padurile de stejar si mai putin in fagete sau in padurile de fag in amestec cu rasinoase. Din contra, veverita si soarecele gulerat sunt prezenti frecvent in fagete. Cea mai mare raspnadire o au lupul, iepurele, vulpea, mistreul si chiar ursul.

Dintre păsări importante sunt: sturzul de vasc, potarnichele, pitigoiul de livada, gaita, mierla, pupaza care in luna octombrie pleaca in Africa, de unde se intoarce in aprilie, ciocanitoarea, grangurele. Dintre rapitoare cea mai des intalnita este gaia rosie.

In afara de fauna obisnuita a pasarilor de apa, pe malul raurilor traiesc lastunul, care este un oaspete de vara, si codobatura. De asemenea in ultimul timp in regiunea Oltului isi face tot mai des aparitia lebada. Dintre reptile poate cel mai reprezentativ este gusterul alaturi de o serie de serpi de apa sau de uscat.

In ceea ce priveste fauna acvatica, cel mai raspnadit este scobarul ce ocupa 60-80% din ihtiofauna totala a Oltului. Alaturi de scobar mai vietuiesc cleanul, morunasul, zglavoaga rasariteana care coboara din munte. In apele curate ale raurilor mari traieste risiparita.

2.7 Solurile

Formarea si evolutia solurilor se exprima prin variabilitatea imbinarii spatiale si temporale a factorilor pedogenetici naturali.

In spatial subcarpatic intern, datorita cantitatii mai ridicate de precipitatii, migrarea coloizilor este mult mai puternica. Astfel, sarurile sunt spalate destul de rapid, mai intai cele usor solubile si apoi cele mai greu solubile. In sol sunt resturi organice, iar activitatea microbiologica este mai putin intensa din cauza climatului.

Relieful este un factor pedogenetic important, el impunand o etajare a solurilor. Solurile sunt cele caracteristice regiunilor deluroase din tara noastra, majoritatea apartinanad cambisolurilor si argilovisolurilor dezvoltate in conditii de umiditate moderata si sub paduri de foioase sau de amestec.

Sunt reprezentate solurile brune en-mezobazice si brune luvice iar pe culmile mai inalte sunt soluri brune acide in vecinatatea muntelui sub paduri de gorun si fag.

Argilovisolurile, reprezentate prin soluri brune (argiloiluviale), ocupa suprafete mai restranse, dar se remarca prin fertilitate deosebita.

Solurile halomorfe apar pe terenurile saraturoase din nord vest si sud.

Regosolurile (soluri neevoluate) sunt folosite in special pentru pajisti si plantatii. Aici sunt necesare masuri speciale de protectie impotriva eroziunii si de fertilizare.

Solurile erodate sunt prezente pe versantii dealurilor puternic afectate de procesul de siroire, spalare areolara si torentialitate.

Solurile aluviale se gasesc in Lunca Oltului.

Inlocuirea vegetatiei naturale de padure prin pajisti, a dus la sporirea rezervei de humus si substante nutritive din sol, precum si la o crestere a saturatiei in baze, ca urmare a intensificarii procesului de bioacumulare. Taierea padurii, mare consumatoare de apa, a condus la inrautatirea regimului hidric prin aparitia excesului temporar de umiditate din sol

=== 2 – POPULATIE SI ASEZARI ===

3. POPULAȚIE SI AȘEZĂRI

3.1 Cadrul istorico-geografic

Populația, ca formă elementară de organizare și de existență a speciei,

nu poate supraviețui decât în interdependență cu factorii abiotici, dar și cu ceilalți factori biotici. Condițiile naturale, socio-istorice și economice au favorizat popularea municipiului Râmnicu Vâlcea, dar și a celorlalte orașe ale județului din cele mai vechi timpuri.

Descoperirile arheologice de pe teritoriul judetului Vâlcea au demonstrat prezenta asazarilor umane din cele mai vechi timpuri, "Australanthropus olteniensis" descoperit la Bugiulesti fiind cea mai veche urma a existentei umane de pe continent, prima legatura a antropogenezei in Europa.

Urme de locuire datand din epoca paleoliticului au fost scoase la iveala in urma cercetarilor arheologice efectuate la Dragoesti, Valea Lotrului, Valea Topologului, Goranu si Râmnicu Vâlcea, iar la Cazanesti, Barsesti, Govora Sat, Voicesti s.a., au fost descoperite obiecte din ceramica pictata datand din epoca neolitica. Din epoca bronzului si epoca fierului au fost scoase la iveala necropolele de la Ferigile-Costesti, Boisoara, Goranu, Ocnele Mari si Popesti care ilustreaza o perioada infloritoare din viata comunitatilor umane de aici ale caror indeletniciri principale erau agricultura si exploatarea resurselor naturale.

Descoperirile fortaretelor dacice de la Ocnita, Gradistea, Rotesti si Tetoiu, care formeaza un sistem defensiv ingenios in partea sud-estica a resedintei regilor daci din Muntii Orastie este de o mare importanta. In apropiere de masivul Ocnele Mari, cetatea dacica Buridava, mentionata de Ptolemeu, a fost scoasa la lumina. Aici s-au gasit bucati de ceramica purtand incrisptia REB si BUR cat si un fragment dintr-o vaza pe care scrie Basiloes Thiamarcos Epoiei , care pastreaza memoria unui rege local contemporan cu imparatul Octavian Augustus.

Binecunoscutul istoric Vasile Parvan a presupus si mai tarziu descoperirile i-au confirmat ideile existentei unui numar de fortificatii pe raul Olt (Limes Alutanus) construite in timpul dominatiei romane (106-271), numite Pons Vetus (Caineni), Praetorium (Racovita), Arutela (Bivolari), Castra Traiana (Sambotin), Buridava (Stolnicesti), Pons Aluti (Ionesti), Rusidava (Dragasani). Dupa retragerea administratiei romane, populatia autohtona a trebuit sa faca invaziei popoarelor migratoare. Urme ale unor comunitati puternice au fost decoperite la Costesti, Goranu, Inatesti, Ionestii Govorei, Lacusteni, etc.

În ceea ce priveste Râmnicul, vechimea lui e incontestabila. El se numara printre primele trei orase din Tara Româneasca atestate documentar. Intrarea în istorie a Râmnicului e legata de numele lui Mircea cel Batrân. Desigur, orasul n-a fost fondat de Mircea (el existând cu mult înainte de urcarea în scaun a domnitorului), nici resedinta a tarii nu se cunoaste a fi fost. Cu toate acestea, legatura domnitorului cu Râmnicu Vâlcea este evidenta, iar natura acestor legaturi atât de adânca si semnificativa, încât a-l socoti pe Mircea simbol al vechimii si durabilitatii urbei nu pare nicicum extravagant.

Prima atestare documentara certa a orasului apare într-un hrisov emis de cancelaria domnului Mircea cel Batrân la 20 mai 1388 unde se vorbeste de o moara la Râmnic, iar dintr-un alt hrisov (4 septembrie 1389) se desprinde formularea „orasul domniei mele, Râmnic”, ceea ce dovedeste ca pe aceste locuri exista o asezare cu rang de oras domnesc si deci cu traditie urbana mult mai veche.

„Râmnicul din deal”, asezat sub dealul Capela s-a extins apoi continuu cuprinzând rând pe rând si zonele limitrofe: Tigania, Cetatuia si Priba, iar „orasul din vale” a luat nastere din Ulita cea mare extinsa peste satele Hinatesti, Troian, Copaceni, Arhanghel, Ostroveni si Râureni

În ceea ce priveste toponimul Vâlcea, el este asezat de catre cei mai importanti istorici în legatura cu numele lui Farkas, al carui cnezat e pomenit în 1247 în Diploma cavalerilor Ioaniti. Consubstantialitatea antroponimului Vîlcu (slav – Vulku, lup, cu genitivul Vîlcea) cu ungurescul Farkas i-a sugerat lui Nicolae Iorga posibilitatea unui dublet Vîlcea – Farkas, fapt care ar rezolva definitiv localizarea cnezatului în zona Vâlcii:. În felul acesta, s-ar putea socoti ca denumirea Vâlcea este atestata documentar si chiar datata înca din 1247. Numele Vâlcea e, oricum frecvent în partea locului, de vreme ce îl întâlnim si în hrisovul emis de Mircea la 1389.

Orasul are astazi denumirea Râmnicu Vâlcea, cu diferite variante ce apar în special în secolul al XX-lea: Rîmnicu Vîlcea, Rîmnicu Vîlcii, Rîmnicul Vîlcii. Cuvântul „Vâlcea”, desemnând judetul, se iveste pentru prima oara în documente, la 8 ianuarie 1392 (cu patru ani în urma Rîmnicului), când Mânastirea Cozia capata de la domnie albinaritul „din judetul Vîlcea” pe care calugarii urmau sa si-l adune singuri. E de mentionat ca documentul situeaza Vâlcea printre cele mai vechi judete din tara Româneasca si Moldova.

3.2 Mișcarea populației

Cercetările întreprinse în arealul municipiului Râmnicu Vâlcea, atestă prezența în aceste locuri a unei populații încă din paleolitic.

Din punct de vedere demografic, Râmnicu Vâlcea a înregistrat de-a lungul timpului fluctuații în limite largi, cu ritmuri diferite în funcție de condițiile socio-politice și economice, fiind cel mai sensibil parametru de stare la modificările presiunii mediului.

Referitor la numărul populației din municipiul Râmnicu Vâlcea există numeroase date, dar certe sunt cele de dupa anul 1900, celelalte provin din mărturiile unor călători care au făcut uneori aprecieri generale.

În ambele conflagratii din prima jumatate a secolului al XX-lea locuitorii orasului si-au dat tributul de sânge, au suferit aceleasi distrugeri si au avut aceleasi satisfactii sau necazuri ca toti ceilalti români. Între cele doua razboaie mondiale, Râmnicul s-a dezvoltat în primul rând din punct de vedere economic si cultural, populatia pastrându-se totusi la un nivel aproape constant (10.000 locuitori). După război, ca urmare a refacerii orașului, dar mai ales datorită dezvoltării economice se înregistrează o creștere demografică susținută.

Dupa 30 decembrie 1947 mica burghezie ce contribuise la cresterea

economica a regiunii, precum si marile familii cu traditie în zona (Simian, Otetelisanu, Bratianu, Plesoianu, Hanciu, Lupas si Procopiu) dispar sau îsi pierd cu totul influenta sub dictatura comunista. Apar prioritati noi, linistea urbei semipatriarhale fiind înlocuita de dezvoltarea exponentiala a unor cartiere muncitoresti menite sa adaposteasca o mâna de lucru ieftina si usor de manipulat ideologic. Au fost distruse în acea perioada multe exemple de arta arhitectonica veche, pierzându-se astfel, printr-o nepasare de neînteles, valori inestimabile.

În 1968 orasul redevine capitala de judet, este ridicat la rang de municipiu si ajunge un puternic centru industrial. De asemenea orasul inregistreaza o impresionanta dezvoltare demografica si urbanistica.

Figura 3.1

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Vâlcea

În evolutia numerica a populatiei se remarca faptul ca în perioada 1930 – 1966 numarul acesteia a evoluat lent, înregistrând apoi cresteri semnificative între 1966 – 1977 cu 38.722 locuitori si 1977 – 1992 cu 45.724 locuitori.

În componența orașului intră un numar de 14 localități mici și foarte mici, situate la câțiva km de centru,cu o structură semiurbană și chiar rurală si a caror populatie totala nu depaseste 11 mii de locuitori (figura3.2)

Figura 3.2

Alături de dezvoltarea economică, creșterea numerică a populației municipiului Râmnicu Vâlcea s-a datorat politicii demografice din epoca comunista, care a avut drept efect o explozie demografică. Daca în 1999 s-a cifrat populatia municipiului la 119.601 locuitori, atunci dupa revolutie în ultimii 7 ani, numarul acesteia a crescut cu doar 4.148 locuitori.

Creșterea numerică a populației înregistrată până în anul 1989, a continuat, dar cu ritmuri de creștere mai reduse, până în anul 1992, fiind efectul migrației interne, determinat exclusiv de afluxul populației de la sat la oraș, mai ales după abrogarea legislației privind stabilirea domiciliului în municipii și orașe mari. Prin urmare, populația orașului a crescut numeric, atingând o valoare maximă în anul 1992 – respectiv 116.914 locuitori stabili.

Începând cu anul 1992, se înregistrează o scădere a numărului populației stabile, însă ritmul cu care numărul populației scade are valori mici, astfel ca in anul 2002 numărul locuitorilor stabili s-a redus până la 107.726 persoane. Principala cauză a reducerii numărului de locuitori stabili este restructurarea economică, foarte multe persoane rămase fără loc de muncă s-au retras în mediul rural, înregistrându-se după anul 1992 o migrație inversă față de perioada anterioară, respectiv din mediul urban către mediul rural (de la oraș la sat). Alături de restructurarea economică o altă cauză a exodului urban a constituit-o și împroprietărirea agrară care a determinat retragerea citadinului pe locul natal, spre vatra de care aparține proprietatea sa funciară.

În concluzie, după primii trei ani de la Revoluția din Decembrie 1989, populația a înregistrat o scădere accentuată în municipiul Râmnicu Vâlcea, scădere care se continuă și astăzi, reflectând stoparea migrației populației de la sat la oraș, starea precară a economiei, dar și valori extrem de reduse ale natalității care au dus în final la înregistrarea unui sold natural negativ.

Fata de anul 1992, in anul 2000 fondul de locuinte a crescut la 38.135, cele mai multe fiind proprietate personala- 38.041. Cea mai mare parte a locuintelor colective, au fost construite in deceniile 7-8, constituind tipul dominant de locuire la nivelul municipiului, dar fara sa respecte in totalitate normele minime de suprafata, cubaj si anexe sau materiale de constructii necesare asigurarii unor conditii sanitare de habitat.

3.3 Structura si dinamica populației

Soldul natural reprezintă diferența dintre numărul născuților vii și numărul decedaților, dintre natalitate și mortalitate. Efectele natalității și mortalității determină un sold natural al populației diferit pe ansamblul țării, dar mai ales de la un județ la altul și de la un oraș la altul.

Soldul natural al populației din orașul Râmnicu Vâlcea a înregistrat de-a lungul timpului, de la un recensământ la altul fluctuații însemnate, acestea fiind determinate de conjunctura social – economică, istorică, dar și de o anumită concepție a populației în ceea ce privește familia.

In prezent, soldul natural al populatiei (+3,24%), contrastând cu restul județului unde sunt valori negative (-1,6%o), înregistrează valori pozitive, concomitent cu mortalitatea infantilă ce are o tendință descendentă favorabilă (8,02%o -1999; 2,4%o-2000).

Analiza dinamicii structurii populaționale (pe grupe de vârstă) în ultimii 25 ani, ca si proiecțiile demografice până în 2020 evidențiază tendința de îmbătrânire a populației, fenomen prezent si la nivel national, susținut de evolutia indicatorilor demografici.

Evoluția principalilor indicatori demografici

1998 – 2002 (date absolute)

Tabel 3.1 Sursa : Directia Judeteana de Statistica – Vâlcea

Evoluția principalilor indicatori demografici

1998 – 2002 (rate la 1000 de locuitori)

Tabel 3.2 Sursa : Directia Judeteana de Statistica – Vâlcea

Rata de natalitate are o tendinta descendenta, iar mortalitatea generala are o tendinta usor crescuta, sub media pe tara, dar inregistreaza valori crescute in context european.In anul 1996 rata de natalitate la nivel national are o valoare de 10,2 la mie, Râmnicu Vâlcea situandu-se pe un nivel inferior cu o valoare de 8,6 la 1000 de locuitori. Pentru anul 1999 se inregistreaza o rata de natalitate de 8,16% – 976 nascuti vii la 1000 locuitori.

Mortalitatea a avut in anul 1996 o valoare nationala de 12,65 decese la 1000 locuitori, Romania in contextul european inscriindu-se printre tarile cu nivelele cele mai crescute ale fenomenului. Pentru municipiul Râmnicu Vâlcea s-a inregistrat o valoare de 6 la 1000 locuitori, deci cu mult sub media pe tara, iar in anul 1999 cu o valoare de 4,99 la 1000 locuitori, cu mult sub media pe judet.

Cele mai multe decese provin din randul populatiei peste 64 de ani in concordanta cu tendinta nationala si fenomenul de imbatranire al populatiei.

Mortalitatea genarala pe grupe de varste este urmatoarea:

intre 0-14 ani- 5%;

intre 15-64 ani-36%;

peste 64 ani- 59%.

In anul 1992 soldul natural al populatiei avea o valoare negativa, iar in 2002 aceasta valoare s-a mentinut-1,39 la 1000 locuitori la nivel national, iar in Râmnicu Vâlcea se inregistreaza valori pozitive- de 3,24 la 1000 locuitori.

Actual, starea de sanatate reprezinta cumulul conditiilor de viata din anii premergatori tranzitiei caracterizate prin dificultati materiale si sociale. Asa cum a reiesit din analiza structurii si dinamicii populatiei, in Râmnicu Vâlcea indicele mortalitatii generale este mai scazut fata de media nationala, cat si de media judeteana.

In ceea ce priveste mortalitatea specifica ponderea o detin decesele datorate bolilor cardio-vasculare, urmate de alte cauze: boli ale aparatului digestiv, tumori, accidente etc. Deci ponderea deceselor de ordine cardio- vasculara a crescut foarte mult de la 67% pana la 78,8% la ora actuala. Evolutia acestei situatii trebuie cautata in fractiunea riscului atribuabil factorilor majori ai stilului de viata sub sistemul ingrijirilor de sanatate preventive, curative si de urgenta precum si carentelor in tehnologiile moderne de diagnostic si tratament.

Evolutia mortalitatii infantile in ultimii 25 de ani a fost extrem de favorabila reusindu-se o scadere spectaculoasa la valoarea de 7,17 la 1000 nascuti vii.

Dinamica populatiei are o evolutie pozitiva comparativ cu situatia nationala, soldul national pozitiv contrabalansand fenomenul de imbatranire al populatiei, dar impunand masuri active de stimulare a natalitatii si protectie sociala a grupelor varstnice.

Din aspectele structurale ale populatiei, cel mai important este legat de distributia pe grupe de varsta. Analiza dinamicii structurii populatiei in ultimii 25 de ani, ca si proiectiile demografice efectuate pana in anul 2020 evidentiaza tendinta de imbatranire a populatiei.

In anul 2002, structura populației pe grupe de varsta se prezenta astfel:

Tabel 3.3 Sursa : Directia Judeteana de Statistica – Vâlcea

Structura populației pe sexe a suferit transformări ca urmare a mutațiilor ce au avut loc în domeniul economic. Spre exemplu, în municipiul Râmnicu Vâlcea, după anul 1960, alături de ramurile industriei grele, au apărut și s-au dezvoltat foarte mult ramuri ale industriei chimice, ușoare (mai ales textilă și de confecții), ramuri ale industriei alimentare, care au atras și reținut populația de sex feminin, determinând un echilibru între sexe.

Structura populației pe sexe in municipiul Rm. Vâlcea in perioada 1977-2002

Tabel 3.4 Sursa : Directia Judeteana de Statistica – Vâlcea

Evolutia structurii pe sexe a populatiei municipiului Rm. Vâlcea in perioada

1977 – 2002

Figura 3.3

In perioada 1977 – 1989 se poate observa o usoara majoritate numerica a populatiei masculine, proporția fiind de 51,36% bărbați la 49,64% femei. După anul 1989, balanța s-a schimbat în favoarea persoanelor de sex feminin, proporția fiind în anul 1992 de 50,63 % femei la 49,37 % bărbați. După acest an până în prezent, populația de sex feminin înregistrează o creștere ușoară, dar continuă, în timp ce populația de sex masculin se reduce simțitor.

Dat fiind faptul că în orice societate structura nevoilor și nivelul aspirațiilor depind de posibilitățile de satisfacere, e de la sine înțeles că "optimul social" este o linie de orizont spre care înaintăm mereu, dar care rămâne, totuși, îndepărtată.

Starea prelungită de tranziție în care "vegetează” România, nu facilitează apropierea de ținta optimului social ci, dimpotrivă, accentuează degradarea mediului de viață și sărăcirea populației. Municipiul Râmnicu Vâlcea nu face excepție de la aceasta, starea economiei vâlcene punându-și amprenta asupra creșterii fenomenului șomajului și, implicit, a segmentului de populație inactivă (Tabel 3.5).

In ceea ce priveste numarul mediu al salariaților pe principalele activitați, acest se prezinta astfel:

Tabel 3.5 Sursa : Directia Judeteana de Statistica – Vâlcea

Cele mai drastice scaderi de forta de munca s-au inregistrat la numarul de salariati angajati in industrie si transporturi, urmare a transformarilor structurale suferite de aceste ramuri ale economiei. In industrie numarul salariatilor a scazut cu 11%, iar in transporturi si comunicatii cu mai mult de 40%. S-a produs un transfer al fortei de munca in sectoarele productive, respectiv industrial, comercial, numarul salariatilor angajati in acete activitati a crescut de 6 ori, astfel ponderea agentilor economici comerciali este de circa 75% din totalul societatilor inregistrate in municipiu, ceea ce plasează orașul ca dinamică în sfera serviciilor și a comerțului unde însă, paradoxal apare o lipsă de mână de lucru calificată.

Întârzierea aplicării unor reforme reale pe piața muncii, în consens cu cele de restructurare economică operate la nivelul întregii țări, au creat dezechilibre majore pe piața forței de muncă, rata șomajului atingând în Rm.Vâlcea, la sfârșitul lunii ianuarie 2002, valoarea de 10,9%.

Aceasta reflectă mutațiile economiei locale, dar și incapacitatea ei de a absorbi și utiliza întreaga resursă umană de care dispune. În același timp, valoarea înregistrată de rata șomajului, situează orașul Rm.Vâlcea sub media pe județ (13,9%), dar peste media pe țară.

Numărul șomerilor, la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea, la sfârșitul lunii ianuarie 2002, era de 9055, din care 3711 în plată și 5344 fără drepturi bănești.

Cauzele ce stau la baza evoluției șomajului pe categorii de vârstă, sexe și profesii sunt, în principal:

• disponibilizările colective;

• lipsa locurilor de muncă pentru încadrarea absolvenților de învățământ profesional, preuniversitar și universitar;

• neconcordanța dintre structura cererii și cea a ofertei de muncă marcată de imobilitatea profesională, îndeosebi pentru șomerii de la categoriile de vârstă 30-39 și 40 de ani.

• ponderea mare a femeilor în totalul șomerilor.

Aceasta a crescut de la 33,3% în 1997, la 37,8% în 1998, ajungând la 48,1% în anul 1999. La sfârșitul lunii ianuarie 2002, femeile reprezentau 51% din totalul șomerilor înregistrați în municipiul Rm.Vâlcea (4618 din 9055).

• evoluția nefavorabilă a acțiunilor social-economice, solicitările suplimentare de muncă ale noilor generații și ale unor persoane de vârsta a doua. Datorită faptului că șomajul este un fenomen multidimensional (economic, psiho-social, cultural, politic), care acoperă o mare diversitate de situații concrete, granița dintre ocupare, șomaj și inactivitate este nedeterminată. În timp ce, pe de o parte, câștigă teren forme atipice de ocupare (activitățile cu timp parțial, interimatul, contractele pe durată determinată etc.), pe de altă parte, în noțiunea de populație inactivă se ascund forme deghizate de șomaj ca pensionarea anticipată, șomerii de lungă durată, ca și persoanele cuprinse în diferite dispozitive de formare și reconversie profesională. În fine, munca la negru, apreciată ca afectând circa 10% din populația activă, deplasează și flexibilizează granița dintre șomaj și ocupatie.

Urmărind structura etnică a populației din municipiul Râmnicu Vâlcea observăm că populația de naționalitate română a fost întotdeauna dominantă, deținând procente covârșitoare față de celelalte naționalități.

Structura populatiei in functie de nationalitate 

Tabel 3.6 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Omogenitatea structurii etnice a populatiei municipiului Râmnicu Vâlcea, peste 90% din locuitori fiind de nationalitate romana a statuat un climat de convietuire pasnica si stabila. Prin urmare nu au existat tensiuni interetnice datorate populatiei minoritare.

Structura populației în anul 1930 se prezintă astfel în municipiul Râmnicu Vâlcea: românii dețin o majoritate covârșitoare de 93,55 % din totalul populației, fiind urmați la mare distanță de germani, 1,7% din totalul populației, evrei 1,1% din populația totală, maghiari 1,0% din totalul populației, rromi 0,5%, acestor etnii principale li se mai adaugă alte naționalități ce dețin aproximativ 2,0% din populația totală, fiind reprezentate mai ales de rusi, greci, turci, tătari, bulgari, slovacii, etc.

Figura 3.4

În anul 2002 structura națională se prezintă astfel: ponderea românilor rămâne dominantă si anume 98,35% . Dintre celelalte etnii se mențin ponderi cat de cat mai ridicate ale romilor 1,2% si ale maghiarilor 0,1% din totalul populației. Ponderea celorlalte naționalități a scăzut considerabil din anul 1930 până în anul 2002, pana la 0,3% , în cadrul acestora din urmă rămânând predominați germanii si turcii.

Figura 3.5

Structura confesională (religioasă) a populației din municipiul Râmnicu Vâlcea s-a modificat în concordanță cu evoluția structurii naționale, modificări importante ce au avut loc în perioada 1930 – 1992.

Structura confesionala a populatiei orasului Rm. Vâlcea in anul 2002

Tabel 3.7 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Situația anului 2002 reflectă o pondere a religiei ortodoxe până la procentul de 98,67%, asociind unității de neam și o remarcabilă unitate confesională a poporului român.

Practicarea religiei și tradițiilor individuale de grup, indiferent de mărimea lui, a fost considerată de populația majoritar-ortodoxă, un drept inalienabil al fiecărei etnii, respectându-se apartenența declarată la comuniunea de idei, cutume și cult religios al acestora.

3.4 Starea de sănătate

Actual, starea de sănătate reprezintă cumulul condițiilor grele de viață din anii premergători tranziției (înainte de 1989) și al condițiilor tranziției, caracterizată prin dificultăți materiale și sociale și se poate afirma că este critică comparativ cu nivelul european.

Din analiza indicatorilor de sănătate globali și specifici

• tendința demografică de îmbătrânire a populației cu distribuție pe sexe nesemnificativă medical;

• comportamentul demografic în ultimii ani este caracterizat prin reducerea numărului de copii din familie, fenomen atestat de indicele sintetic de fertilitate, în anul 1999 – 25,19%o sub valoarea medie națională;

• speranța de viață la naștere, indicator sintetic al stării de sănătate, înregistrează valori relativ bune comparativ cu mediile naționale, dar cu mult sub valorile europene (79 ani în 1999);

• indicele mortalității generale este mult mai scăzut, atât față de media națională, cât și față de media județeană. Cele mai multe decese provin din rândul populației peste 64 ani, în concordanță cu tendința națională și fenomenul de îmbătrânire al populației;

• în structura mortalității specifice, ponderea o dețin decesele datorate bolilor cardiovasculare (1999 – 412 decese, în anul 2000 – 493 decese), urmate la mare distanță de alte cauze: boli ale aparatului digestiv, tumori, accidente etc. Ponderea deceselor din cauză cardio-vasculară (din total cauze deces) a crescut continuu în ultimii 10 ani: 67% – 1996; 67% – 1997; 67,5% -1998 si 68,8% in anul 1999, urmând tendința pe țară. Explicația acestei situații trebuie căutată în fracțiunea riscului atribuabil factorilor majori ai stilului de viață, ineficientei subsistemului îngrijirilor de sănătate preventive, curative și de urgență, precum și carențelor în tehnologiile moderne de diagnostic și tratament;

• ponderea deceselor prin cancer s-a menținut relativ constantă în ultimii ani;

• mortalitatea infantilă are o evolutie favorabilă, dar dificultățile legate de nivelul de trai fac ca prevalența greutății mici la naștere să fie de 8,4%, cu 50% mai mare decât în țările europene; cea mai frecventă cauză de deces o reprezintă bolile aparatului respirator – 40%;

• indicii de morbiditate generală, se evidențiază creșterea numărului și frecvenței bolilor degenerative cu etiologie plurifactorială, mulți factori aparținând stilului de viață și condițiilor de mediu (primul loc este ocupat de afecțiunile respiratorii în legătură și cu expunerea cronică subliminală la poluanți atmosferici generați de Platforma Industrială Sud);

• morbiditatea crescută ca urmare a bolilor infecțioase cu transmitere aerogenă, în colectivitățile de copii (oreion, rubeolă, varicelă), a hepatitei virale tip A (boala mâinilor murdare), a tuberculozei, evidențiază că nu sunt încă asigurate condiții de trai decent (hrană, locuință, utilități urbane – apă, canalizare), iar nivelul educației sanitare este mediocru.

• maladia SIDA înregistrează doar 43 persoane în evidență, cifră care situează Râmnicu Vâlcea cu mult sub nivelul incidenței altor localități din județ sau din țară; modalitatea de infectare predominantă fiind reprezentată de calea de transmitere parenterală, ceea ce denotă disfuncționalități ale actului medical, atât material cât și profesional.

Asistența medicală este relativ bună în Râmnicu Vâlcea. Comparativ cu teritoriul județului, populația din municipiu are la dispoziție o rețea de unități medicale profilactice și curative care acoperă majoritatea specialităților medicale – 343 medici de toate specialitățile, cu un program accesibil.

• asistența medicală primară este asigurată de 71 unități de medicină generală (cabinete, societăți civile, SRL)

• asistența medicală ambulatorie de specialitate cuprinde 51 de unități publice și private deservite de 63 medici de diverse specialități.

• funcționează 2 spitale de talie județeană – Spitalul Județean Vâlcea – 1461 paturi, 142 medici specialiști, 561 cadre medii și ambulatorul de spital 75 medici și 302 cadre medii; Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Vâlcea – 282 paturi, 29 medici specialiști, 114 cadre medii.

• asistența medicală de urgență – asigurată prin Serviciul de Ambulanță al județului prin stația centrală din Rm. Vâlcea.

• asistența medicală de recuperare – Secția de recuperare medicală și balneologie a Spitalului Județean cu 52 paturi.

• servicii de medicină preventivă și sănătate publică asigurate de către Direcția de Sănătate Publică Vâlcea.

Secții noi și realizări de ultimă oră: secția dializă, reorganizarea prin mutare și reamenajare a secției de oncologie, reamenajarea și dotarea serviciului de urgențe medico-chirurgicale din cadrul spitalului județean.

Chiar dacă teoretic, prin statutul de asigurat, populația are acces neîngrădit la servicii medicale, există forme subtile de discriminare la acces liber respectiv:

• neasigurarea permanenței de către medicii de familie

• absența sau oferta insuficientă a unor servicii de specialitate

• dotarea insuficientă, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, a unităților spitalicești

• prețul prohibitiv al unor medicamente, chiar și în regim compensat.

Persistă și aici factori profunzi ce pot influența starea de sănătate a populației: sărăcia, lipsa unor comportamente sănătoase, poluarea mai ales habituală, stressul.

Deteriorarea nivelului sănătății și a asistenței medicale a debutat înainte de 1989, datorită virulenței și complexității unor condiții specifici perioadei respective. A existat un cumul de factori care au influențat negativ starea de sănătate și care au aparținut domeniului economic, stilului de viață și subsistemului de îngrijiri. Aceasta înseamnă că asistăm astăzi la urmările deciziilor luate în deceniile 7-8, ale căror efecte au început să se manifeste în anii 90, perioadă în care transformările economice și sociale au generat tensiuni suplimentare.

Sistemul sanitar fiind un subsistem al ansamblului socio-economic, a urmat și el dinamica întregului.

După 1989, la deteriorarea stării de sănătate a populației au contribuit și următorii factori:

– Reducerea venitului real al familiei, paralel cu creșterea numărului (ponderii) familiilor care se găsesc sub pragul sărăciei;

– Structura dezechilibrată a bugetului familiei, în sensul acordării unei ponderi din ce în ce mai mari pentru alimente și reducerii celor destinate serviciilor și procurării bunurilor de folosință îndelungată;

– Disconfortul psihic generat de șomaj, insecuritate socială, standard de viață scăzut, adoptarea unor practici nesănătoase (consum de droguri), creșterea alcoolismului și tabagismului, precum și scăderea pragului de vârstă și structurii pe sexe datorită acestui stil de viață;

– Reforma lentă a serviciilor de sănătate (chiar dacă Municipiul Râmnicu Vâlcea a fost unul din orașele pilot pentru introducerea reformei sanitare) legislație insuficientă, permisivă, deficitară.

– Reducerea în termeni reali a fondurilor pentru sănătate alocate de stat, cât și din bugetul familiei. De aceea se poate prevedea și pentru următorii 5-10 ani o evoluție în continuare dificilă și un nivel precar al sănătății.

3.5 Educația

Transformarea societății atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, transformare vitală având în vedere perioada traversată, presupune și o schimbare profundă a mentalității colective privind raporturile de muncă și stilul de viață. Acest lucru nu este posibil însă fără o modernizare a sistemului educațional de masă, începând cu învățământul primar. Învățământul preșcolar și general a fost foarte sensibil la ideea privatizării. Au apărut în oraș cel puțin trei grădinițe particulare și un liceu. Efortul propriu individual trebuie să susțină această schimbare, fără de care nu se poate atinge dezideratul de a face parte dintr-o lume nouă, dominată de puterea informației și comunicațiilor rapide.

Structura populatiei scolare

Tabel 3.8 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Populația școlară a municipiului Râmnicu Vâlcea reprezintă circa 28% din populația municipiului, ponderea cea mai mare revenind copiilor din învățământul primar, gimnazial și liceal. Se poate observa că, în ultimii ani, învățământul profesional și de ucenici, specializat pe meserii tradiționale și pe profilul industriei vâlcene a scăzut drastic, ceea ce demonstrează fie o orientare a opțiunilor tineretului spre alte orizonturi (cu împliniri și realizări profesionale rapide), fie o flexibilitate redusă a programelor de învățământ în direcția creșterii atractivității meseriilor lucrative.

Decăderea învățământului profesional și de maiștri este contracarată, în schimb, de dezvoltarea unor forme de învățământ vocațional deosebite (artistic, formativ, limbi străine) prin existența unor instituții școlare ca:

• Liceul de Muzică și Arte Plastice

• Școala Normală

• Seminarul Teologic

• Liceul Economic

• Licee în care se studiază limbile străine intensiv sau bilingv.

Structura unitatilor de invatamant

Tabel 3.9 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Și totuși, orașul simte nevoia dezvoltării unor structuri de școlarizare care să se regăsească în noua comandă socială, în concordanță cu dezideratele patronatului local.

O dezvoltare de excepție a cunoscut și învățământul universitar. Există acum în oraș două universități particulare, Universitatea Constantin Brâncoveanu, cu profil economic, acreditată de Comisia Națională de Acreditare, cu un număr de 1983 studenți și Universitatea Spiru Haret, în curs de acreditare, cu un număr de 1500 studenți.

Cu toate că se poate aprecia că, din punct de vedere logistic, municipiul Râmnicu Vâlcea dispune atât de un număr suficient de unități de învățământ, cât și de cadre didactice care pot acoperi toate disciplinele impuse de programa școlară sau opționale, pregătirea acestora pe probleme de mediu este deficitară și nesusținută prin instruiri specifice într-un cadru organizat.

În ultimii ani, fondurile alocate întreținerii și exploatării unităților de învățământ au fost sub necesității, ceea ce a determinat degradarea din punct de vedere:

• al construcțiilor (degradare tencuieli, zugrăveli, fațade, lucrări de hidroizolații) ;

• al utilităților (grupuri sanitare, vestiare, distribuția agentului termic, iluminat) ;

• al dotării nesatisfăcătoare cu mobilier (bănci nediferențiate pe grupe de vârstă) ;

• al dotării cu material didactic (slaba dotare cu tehnică de calcul și mijloace moderne de predare: retroproiector, videoproiector, hărți, aparatură de laborator), producând perturbări în activitatea didactică și școlară, favorizând apariția în rândul elevilor a afecțiunilor colective (epidemii: hepatita acută virală tip A, parotidită epidemică, rujeolă) și individuale (miopie, deformări de postură, afecțiuni afrigore).

De asemenea, cabinetele medicale școlare sunt insuficient dotate cu aparatură, materiale sanitare și medicamente, ceea ce a determinat dispariția în unele instituții școlare a acestora, precum și o slabă performanță medicală a celor existente.

Învățământul special a traversat anul 2001 cu mari dificultăți financiare, ceea ce a avut repercusiuni asupra calității condițiilor de viață ale elevilor în instituție, ca urmare a tergiversării aplicării la nivel național a O.U.G. 29 și H.G. 192 privitoare la asigurarea protecției sociale a copiilor instituționalizați în unitățile de învățământ special, de către serviciile specializate locale.

3.6 Cultura

Din punct de vedere cultural, municipiul Râmnicu Vâlcea are o viata animată, existând numeroase posibilități de participare la evenimente artistice organizate ocazional sau permanent.

După 1989 s-au afirmat personalități artistice locale și instituții de cultură ce funcționează în municipiul Râmnicu Vâlcea, obținând rezultate deosebite atât pe plan local, național, cât și internațional, cum ar fi:

• Teatrul de Stat "Anton Pann"

• Teatrul Municipal "Ariel"

• Filarmonica "Ion Dumitrescu"

• Galeriile de Artă – Filiala UAP Râmnicu Vâlcea

Institutii culturale in Râmnicu Vâlcea

Tabel 3.10 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

În municipiul Râmnicu Vâlcea mai există și alte instituții de cultură, care ființează de mai bine de jumătate de secol și care pot oferi cetățenilor servicii culturale diverse pe măsura opțiunilor individuale, ca de exemplu:

• Biblioteca Județeană "Antim Ivireanu" care a fost înființată în anul 1950 și are ca secții: filialele din cartierele Ostroveni, Traian, Goranu, secția de limbi străine, secția pentru copii, secția de împrumut pentru adulți și audiovizuale – ludoteca.

• Muzeul de Istorie și

• Muzeul de Artă, secții ale Muzeului Județean de Istorie

• Școala de Arte care oferă copiilor și tinerilor din oraș posibilitatea unor activități multiple și interesante în același timp.

Deși, este evidentă preocuparea edililor și oamenilor de cultură pentru diversificarea paletei de oferte culturale, în acest domeniu încă se mai constată deficiențe. Desfășurarea lentă și defectuoasă a reformei în cultură generează disfunctionalități atât la nivelul instituțional, cât și în desfășurarea actului cultural.

Pierderea vocației culturale de către o serie de instituții, cum ar fi Casa de Cultură, prin imposibilitatea susținerii financiare de către stat și în absenta unor legi favorabile (Legea Mecenatului, Impozitul pe profit etc.) fac să dispară din peisaj aceste structuri, în timp ce necesitatea apariției altora este evidentă. Astfel, la nivelul orașului Râmnicu Vâlcea, ar fi necesară realizarea unui Centru de animație culturală și educație permanentă.

Patrimoniul:

• Așezăminte religioase: Episcopia Râmnicului, Biserica Sfânta Paraschiva, Biserica Maica Domnului

• Monumente: Statuia Independenței, Monumentul Eroilor

• Case memoriale: Casa Anton Pann

3.7 Ordine publică

Libertatea presei după 1989 și cerința pieței au generat existența în Râmnicu Vâlcea a 4 cotidiene, 3 posturi de radio și două de televiziune.

Se poate afirma că, la nivelul unui oraș cu aproximativ 119.601 de locuitori, mass media locală este extrem de bine reprezentată și se bucură de audiență în rândul cetățenilor.

Climatul de încredere și siguranță în care trebuie să trăiască și să locuiască cetățenii oricărei comunități este asigurat de agenții de ordine publică, în colaborare cu cadre din jandarmerie și gardienii publici.

Urmarea activităților specifice întreprinse în anul 2001, cadrele poliției municipiului Râmnicu Vâlcea au constatat un număr de 1345 infracțiuni, cu un minus de 927 față de anul 2000, 45% din acestea fiind de natura economico-financiară, în creștere față de perioada anterioară. S-au amplificat acțiunile cu caracter preventiv, prin analiza celor peste 2638 sesizări ale cetățenilor asigurându-se o cunoaștere reală a fenomenului infracțional și prevenirea faptelor cu caracter penal. Polițiștii de ordine publică, în colaborare cu efective de jandarmi și gardieni publici au participat la măsuri de ordine și pază, între care pot fi amintite: 385 acțiuni și controale, 13 razii, 102 măsuri de ordine și altele, toate în scopul prevenirii infracțiunilor stradale, a celor comise cu violență și pentru apărarea patrimoniului public și privat.

Creșterea alarmantă a infracționalității în ultimul deceniu, manifestată prin: furturi din avutul obștesc și privat, violențe stradale diurne și nocturne, tâlhării, delicvența juvenilă ori tulburări de liniște, s-a produs pe fondul reducerii constante a resurselor materiale și umane alocate forțelor de poliție, fapt ce a determinat apariția și amplificarea sentimentului de nesiguranță în rândul populației.

În prezent se manifestă un proces activ de erodare a încrederii publicului larg în poliție, fie datorită depistării unor cazuri de corupție între lucrătorii săi, fie a abuzurilor din timpul exercitării sarcinilor de serviciu ale unor cadre polițienești (publicate în presă), fie menținerii unor mentalități conservatoare privind rolul polițistului în apărarea drepturilor și libertăților cetățenești.

În orice societate liberă, acest fenomen afectează funcționarea poliției ca instituție la parametrii normali.

Erodarea încrederii și respectului în poliție poate fi și o consecință a faptului că așteptările cetățenilor nu sunt conforme cu obiectivele poliției, deși polițistul în activitatea sa urmărește cu precădere ca numărul de infracțiuni să fie cât mai mic, ca legea – în ansamblul ei – să fie respectată de toată comunitatea, iar cetățeanul, la rândul său, dorește ca drepturile și libertățile sale să fie ferite de abuzuri de orice fel și să se manifeste neîngrădit.

În conceptul de poliție comunitară, polițistul își consacră o parte importantă din timpul sau de muncă informării cetățenilor cu privire la prevederile unor acte normative, cu privire la noile forme de criminalitate (ca traficul și consumul de droguri), creând o punte de legătură între poliție și cetățeni, prin antrenarea participativă a acestora în rezolvarea problemelor comunității.

3.8 Organizarea spatială

3.8.1 Inscrierea în teritoriu

Zonarea economico-funcțională a municipiului Râmnicu Vâlcea pastrează caracteristicile zonei cu profil economic-complex a Culoarului Oltului și axei Râmnicu Vâlcea-Horezu, zona ce include 2/3 din populația totală a județului și se caracterizează printr-un grad ridicat de urbanizare și echipare tehnico-edilitară.

Rețeaua de localități ce formează acest centru urban are ca specific, datorită apartenenței la zona de deal și podiș, dezvoltarea unor formațiuni lineare, a căror organizare spațială, dotare și echipare tehnico-edilitară ridică numeroase probleme. Gradul ridicat de dispersare, reflectat și de valorile densității localităților în teritoriu, este o caracteristică a municipiului Râmnicu Vâlcea, în componența sa intrând localități mici și foarte mici, situate la câțiva km de centru și cu o structură semiurbană sau chiar rurală.

Actuala zonă centrală a orașului, un nucleu cu o suprafață de 36,72 ha se suprapune, în mare parte, peste vechiul târg, de dinaintea anilor 50, căruia i s-au adus modernizările impuse de dezvoltarea economico-socială a localității.

Trebuie remarcat faptul că, prin configurația spațială determinată de formațiunile de relief existente, municipiul Râmnicu Vâlcea nu s-a putut și nu se poate extinde decât în lungul văii Oltului și ale Olăneștiului, cele doua cursuri de apă ce străbat teritoriul orașului.

Lărgimea maxima a luncii Oltului variază între 2,5 km în partea nordică și 2,0 km în partea sudică, ceea ce limitează fizic posibilitățile de construcție la această bandă străjuită la est de dealul Malul Alb și la vest de

dealul Capela. Aceasta constrângere a determinat, de-a lungul timpului, extinderea orașului pe axa nord-sud, cu destule implicații în ceea ce privește comunicarea cu restul localităților suburbane sau a celor exterioare.

3.8.2 Rețeaua stradală, transportul

Municipiul Râmnicu Vâlcea este străbătut pe direcția nord-sud de strada Calea lui Traian, stradă care se incadrează în categoria a II-a cu patru benzi de circulație (14,00 m lățime) pe porțiunea dintre pasajul rutier superior al drumului național și european DN 7 (E 81): București – Pitești – Râmnicu – Vâlcea Sibiu și ieșirea din zona industrială sud. Traseul străzii se suprapune, pe o porțiune, cu traseul drumului național DN 67 Caracal – Drăgășani – Râmnicu Vâlcea – Olănești. Pe segmentul menționat, strada are îmbrăcăminte asfaltică.

În zona centrală, unde se află majoritatea instituțiilor publice și administrative, principalele bănci și magazine, ca și în cartierele rezidențiale sau zonele industriale, rețeaua stradală este proiectată și

realizată pentru a face față cerințelor actuale, arterele rutiere încadrându-se în categoriile II și III, fiind în ultimii ani modernizate prin lărgirea benzilor de circulație și prin refacerea îmbrăcăminții asfaltice. Cu

toate acestea, lipsa locurilor de parcare și constrângerile spațiale locale se răsfrâng asupra fluidității traficului, cu consecințe negative privind protecția aerului la nivelul solului.

Transportul în municipiul Râmnicu Vâlcea este organizat în așa fel încât să asigure atât circulația mărfurilor, cât și a călătorilor spre diverse destinații, intra-urbane sau periurbane. Transportul în comun se realizează pe distanță medie și lungă și este asigurat de societăți de transport autorizate. În prima categorie intră mijloacele de transport în comun, care asigură legătura cu localitățile situate la o distanță sub 20 km, spre stațiunile balneo-climaterice Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești-Căciulata și Băbeni, iar în a doua categorie, mijloacele auto ce asigură comunicațiile municipiului cu alte orașe. În interiorul municipiului transportul în comun este asigurat de autobuze, maxitaxi-uri și de taxi-uri particulare, ce acoperă în suficientă măsură cerințele de transport.

Disfuncționalitățile legate de rețeaua stradală se manifestă prin următoarele:

• Spațiul urban din Municipiul Râmnicu Vâlcea este despărțit brutal de traseul căii ferate, care traversează orașul de la nord la sud. Cartierul Ostroveni, ce adăpostește jumătate din populația municipiului își păstrează și în prezent caracterul de semiizolare funcțională, atât față de zona centrală, cât și fața de locul de muncă principal, platforma chimică. Deși în interiorul cartierului există o rețea de străzi care permite circulația în bune condiții, intrările și ieșirile sunt și rămân în continuare dificile;

• Cele patru bariere la trecerile de nivel cu calea ferată îngreunează fluiditatea circulației spre zona industrială Carpatina și cartierul Ostroveni;

• În zonele de penetrație în municipiu se manifestă o depășire critică a capacității de circulație, mai ales în orele de vârf;

• Altă zonă cu dificultăți este zona gării de călători, unde se concentrează stații de autobuz pentru liniile urbane și pe liniile interurbane, precum și o stație de taxiuri, fără a exista alveolele care să scoată din traficul normal aceste autovehicole;

• Lipsa capacităților de parcare necesare în centrul municipiului, corelata cu indisciplina participanților la trafic, produce un permanent disconfort. La aceasta se adaugă apariția, după 1989, a copertinelor și garajelor (parțial sau cu ușurință autorizate), executate pe domeniul public și care au redus posibilitățile de utilizare publică a spațiilor existente;

• Lipsa unor semafoare în intersecții importante, creează ștrangulări de trafic;

• Accesul în cartierele 1 Mai și Petrișor este nesatisfăcător, existând o singură arteră de circulație, de categoria a III-a (strada 1 Mai);

• Traficul trailerelor încărcate cu bușteni dinspre Băile Olănești, se face pe o singură arteră rutieră (strada Știrbei Vodă) și traversează sudul zonei centrale în ambele sensuri, ceea ce creează dificultăți fluenței traficului de călători;

• Densificarea traficului rutier pe arterele sudice și nordice de intrare în oraș la orele de vârf diurne, conduce la acumularea de gaze de

eșapament cu mobilitatea redusă a dispersiei pe Calea lui Traian, pe tronsonul din cartierul 1 Mai, datorită fenomenului de canion;

• Mărirea numărului de autovehicule particulare (autoturisme și autoutilitare) ce circulă în municipiu pentru transportul de călători și de

marfă, în detrimentul transportului public, accentuează impurificarea aerului troposferic;

• Punerea și mentinerea în circulație a autovehiculelor ce nu îndeplinesc normele EURO 2 și 3 (în marea lor majoritate importate sau învechite), fără posibilitatea utilizării carburanților ecologici (benzine neetilate, motorină aditivată), menține la cote ridicate poluarea cu plumb și CO.

3.8.3 Zonificarea funcțională

Diferitele grupe de necesități umane sunt satisfăcute pe teritoriul municipiului, prin zonele funcționale ale localității, cele mai importante fiind:

• zonele de locuit;

• zonele industriale;

• zonele de servicii (învățământ, sănătate, cultură, comerț, administrație, edilitare);

• zonele recreaționale;

• zonele periurbane, toate legate prin căi de comunicație (circulația interioară și legătura cu teritoriul)

Zonele industriale

Aceste structuri spațiale au generat în timp un țesut urban caracteristic, a cărui textură reprezintă expresia gradului de antropizare a teritoriului municipiului, cu impact major asupra habitatului (uman și neuman).

În municipiul Râmnicu Vâlcea se realizează cca. 60% din volumul producției industriale a județului. Dezvoltarea unor puternice societăți cu profil chimic pe acest areal, s-a datorat existenței bogatelor resurse de materii prime (calcar și sare gemă) situate în imediata lui vecinătate.

Cu toate acestea, municipiul Râmnicu Vâlcea este considerat ca un centru cu profil industrial diversificat, în care funcționează 459 societăți comerciale din diverse domenii. Amplasamentele acestor unități se concentrează în patru zone industriale distincte:

– Zona industrială Nord – cu profil preponderent de industrie alimentară – 22 ha, se desfășoară într-un perimetru delimitat la vest de Calea lui Traian, la est de lacul de acumulare al Uzinei Hidroelectice Râmnicu Vâlcea, la sud de zona de locuit și la nord de valea râului Cetățuia;

– Zona industrială de Nord-Vest ( Carpatina ) – cu profil industrial și prelucrarea lemnului, depozite comerciale en-gros, industrie prelucrări mecanice și mică industrie – 30 ha, este delimitată de str. G-ral Antonescu și de digul mal-drept al lacului de acumulare aparținând Uzinei Hidroelectrice Râureni;

– Zona de depozite și industrie Râureni – cu depozite, transporturi, industrie ușoară și mică industrie – 75 ha, este situată în sudul municipiului, la intersecția actualelor străzi Copăcelu și Râureni;

– Zona industrială Sud – cu industrie chimică, industrie producătoare de energie electrică și termică, cercetare aplicativă și industrie de prelucrări mecanice – 354 ha este amplasată pe teritoriul localităților rurale Stolniceni și Râureni și este principala platformă industrială a municipiului, atât sub aspectul producției, cât și al concentrării de forță de muncă.

În afară de acestea, pe teritoriul municipiului se găsesc răspândite și alte zone economice cu profil divers, a căror suprafață totalizează cca. 11,5 ha.

Zonele de servicii

Cele mai importante instituții care gestionează și administrează domeniile social, cultural, de sănătate și de educație, ca de altfel și cele ale administrației publice locale sau cele bancar financiare, sunt concentate în zona centrală a municipiului Râmnicu Vâlcea. Fiecare cartier dispune însă de un acces minim la unități de învățământ sau sanitare, de genul școlilor generale sau dispensarelor medicale, cu excepția unor localități periurbane (Bujoreni, Copăcel, Stolniceni, Râureni și Aranghel-Buda) unde dispersarea locuitorilor pe distanțe mari face dificil accesul acestora la serviciile menționate.

Serviciile care au cunoscut cea mai mare amploare și diversificare în ultimii 10 ani sunt cele comerciale, volumul mărfurilor alimentare și nealimentare crescând foarte mult. Această dezvoltare a cunoscut și cunoaște diverse forme, începând cu comerțul stradal (neorganizat sau la tonetă) și până la comerțul organizat în magazine sau centre comerciale en-gros.

Disciplinarea acestei activități și atingerea unui nivel minim de comerț civilizat, a presupus un efort substanțial din partea edililor urbei, care au trebuit să facă față multiplelor probleme legate, în primul rând,

de găsirea unor spații adecvate desfășurării acestor activități și de amenajare a lor, și nu în ultimul rând, celor de natură socială.

S-au înființat astfel zone comerciale compacte, amplasate fie la periferia cartierelor de locuit (zona DOVALI) sau în zonele periurbane de la marginea centrului urban propriu-zis (târgul de săptămână – zona Râureni, zona Bujoreni), fie în zona centrală (Centrele comerciale Muntenia, Big Boss), de unde se poate face aprovizionare en-gros și en-detail,uneori dificil și creând disconfort habitual prin carențe ale infrastructurii edilitare (căi de acces, spații de parcare,un anumit program de aprovizionare).

Piețele agroalimentare aparțin ca teren și exploatare primăriei, prin Direcția Generală a Administrației Piețelor: Piața Nord – Bazar Nord, Piața Centrală, Piața Ostroveni, Bazar Ostroveni, Bazar Poiana, Târg Săptămânal Râureni (27904 m2) și agenți privați – Piața Jerasa (290 m2).

Modernizarea dotărilor din aceste spații (amenajarea boxelor pentru comercializarea cărnii și produselor lactate, reamenajarea grupurilor sanitare, reabilitarea rețelelor de apă și canal), nu asigură în totalitate

condițiile unui comerț civilizat, existând disfuncționalități în sezonul estival-autumnal și în zilele de dever comercial, datorită insuficienței spațiilor de expunere și depozitare, mai ales a produselor vrac.

Zonele periurbane

Având în vedere faptul că, prin însăși structura și infrastructura sa, un centru urban produce un puternic impact asupra solului și subsolului pe care este construit, precum și prin existența unor surse de poluare semnificative din industrie, trafic auto și din serviciile de gospodărire comunală, se poate afirma că întreaga suprafață a municipiului Râmnicu Vâlcea a fost afectată, suferind în decursul timpului degradări mai mult sau mai puțin evidente. Cea mai afectată zonă este cea periurbană din sud, unde este amplasată platforma chimică, nivelul de poluare cu substanțe chimice diverse (unele cu mare remanență în timp și spațiu, ca HCH sau organo-clorurate) ajungând în sol la adâncimi de câțiva metri. Din această cauză, stratul acvifer din zonă este puternic poluat cu cloruri, substanțe organice și mercur, calitatea apei fiind improprie oricărei folosințe.

Fântânile au fost abandonate, populația din comunitățile limitrofe platformei chimice fiind aprovizionată prin rețea de distribuție centralizată de la o sursa de alimentare aflată la mai bine de 8 km distanță.

3.8.4 Locuirea

Marea parte a locuitorilor municipiului locuiesc în cartiere rezidențiale compacte, situate pe întreaga suprafață a municipiului Râmnicu Vâlcea, cel mai mare fiind cartierul Ostroveni, urmat de cartierele Nord, Traian și 1 Mai, precum și de microcartierele Petrișor și Libertății. Zona centrală, situată în perimetrul delimitat de râul Olănești, calea ferată, B-dul Nicolae Bălcescu și strada Regele Carol, are funcțiuni multiple, atât de locuit, cât și de servicii.

Locuințele sunt dispuse în blocuri (p+4 sau p+10) sau în case individuale, fiind racordate la rețelele tehnico-edilitare ale municipiului, după caz. Totalul locuințelor din municipiul Râmnicu Vâlcea sunt la nivelul anului 2002 de 39.678 din care:

• 36.065 racordate la rețeaua de alimentare cu apă

• 33.902 dotate cu instalații de apă caldă

• 35.486 racordate la rețeaua de canalizare

• 39.018 dotate cu instalații electrice

Față de 1992, în 2002 fondul de locuințe a crescut de la 37.430 la 39.678, cele mai multe fiind proprietate personală – 38.954.

Cea mai mare parte a locuințelor colective (blocuri de apartamente) au fost construite în deceniile șapte și opt, constituind tipul dominant de locuire la nivelul municipiului, dar fără să respecte în totalitate normele minime de suprafață, cubaj și anexe sau materiale de construcție necesare asigurării unor condiții sanogenice de habitat; în perioada anilor ‘80 locuințele au fost utilizate defectuos prin măsurile exagerate de economisire a agentului termic, fapt ce a dus la o uzură prematură a acestora.

În altă ordine de idei, prezența unor falii între diferitele structuri urbane din municipiul Râmnicu Vâlcea, produce și menține dificultățile de integrare socio-economică a locuitorilor din cartierele Ostroveni și Petrișor; acestea sunt barierele reprezentate de calea ferată Sibiu-Piatra Olt și râurile Olt și Olănești, al căror curs de apă intersectează teritoriul municipiului, producând dispersia șesutului urban.

3.8.5 Spații verzi

Amplasat într-un cadru natural de excepție, municipiul dispune atât de zone de recreere neamenajate (pădurile de pe dealurile înconjurătoare), cât și de parcuri amplasate în zonele de locuințe și dotări.

Parcul ZĂVOI, amenajat în secolul trecut, dispune de alei betonate, locuri de joacă pentru copii, dotări de alimentație publică. Vegetația constă dintr-o pădure seculară sistematizată. Parcul este situat în imediata vecinătate a stadionului municipal.

Parcul MIRCEA CEL BATRÂN, care se găsește în zona centrală, este de asemenea, amenajat cu alei betonate, dotări de agrement, etc. și fiind înconjurat de vechiul zid al centrului istoric, completează în mod fericit centrul civic al orașului.

În zona de sud, prin utilizarea unui vechi braț al râului Olt și recuperarea terenului din fosta luncă, a fost realizată ZONA DE AGREMENT Ostroveni, care este dotată cu bazine de înot (cu apă dulce și cu apă sărată), unități de alimentație publică, un sat de vacanță cu posibilități de campare, grădina zoologică, spațiu amenajat pentru pescuit și sporturi nautice, etc.

Zona este cea mai valoroasă posibilitate de agrement în lunile de vară, fiind frecventată și de turiști din alte localități.

În municipiul Râmnicu Vâlcea sunt amenajate spații verzi nu numai sub formă de parcuri, ci și ca scuare sau aliniamente stradale, pe care sunt cultivate plante ornamentale (arbuști și flori), ce întregesc imaginea de ansamblu a acestui oraș.

Alte zone de agrement sunt :

Dealul Capela, parte componenta a domeniului public care apartine municipalitatii;

Gradina Zoologica – care apartine tot municipalitatii;

Baza de agrement de la barajul lacului de acumulare din nordul municipiului concesionata unor societati private;

Complex sportiv Traian – cuprinzand sala sporturilor, arene deschise de tenis, volei, baschet si handbal – apartinand municipalitatii;

Stadionul municipal de fotbal “1 Mai”;

Stadionul Zavoi;

Piscina olimpica – complexul Casa Tineretului cu dotarile aferente;

Baza de agrement si sport private apartinand uunor societati comerciale, respectiv OLTCHIM SA – la Fedelesoiu si HIDROCONSTRUCTIA SA din nordul municipiului;

Complex de agrement Casa Tineretului din Ostroveni.

Chiar daca exista numeroase posibilitati de recreere, prin sport in general, practicarea lui in masa este gravata de diverse conditionari cum ar fi :

– insuficienta fondurilor financiare alocate pentru intretinerea sau modernizarea dotarilor existente, ca de altfel si a personalului insarcinat cu curatenia si supravegherea pastrarii ei;

lipsa mijloacelor de transport in comun organizate pe trasee prelungite catre bazele de agrement si stranduri, mai ales in perioadele estivale, care nu permite accesul comod al populatiei;

limitarea accesului in bazele de agrement si sportive la salariatii societatilor respective;

utilizarea unor zone naturale neamenajate pentru agrement cu repercursiuni asupra starii de sanatate asupra celor care le utilizeaza, precum si asupra calitatii factorilor de mediu.

3.9 Infrastructura edilitară

3.9.1 Alimentare cu apă și canalizare

Municipiul Râmnicu Vâlcea este alimentat cu apă din surse proprii (sursă subterană: Vlădești și sursă de suprafață: Cheia ) și cu apă potabilă cumpărată de la alte unități (RADRA Vâlcea – sursa de suprafață: Brădișor si S.C. OLTCHIM S.A. – sursa subterană: Bistrița).

Rețeaua de distribuție a apei are o lungime de 177,4 km cu diametre între 50 și 600 mm, funcționează în sistem inelar și este realizată din oțel în proporție de 93%, fontă – 5% și azbociment – 2%.

Alimentare cu apa potabila in anul 2002

Tabel 3.11 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Numărul locuințelor conectate la rețeaua de alimentare cu apă este de 36.065.

Gradul de contorizare al apei reci este realizat în proporție de 95% la populație și 82% la agenți economici, acțiunea continuându-se și în prezent.

Cea mai mare problemă în alimentarea cu apă potabilă este vechimea conductelor de distribuție și nedotarea cu rețele de distribuție apă potabilă a zonelor nou construite.

Rețeaua de canalizare existentă în municipiul Râmnicu Vâlcea este realizată cca. 30% în sistem divizor și 60% în sistem unitar. Societatea care administrează acest serviciu este compania ACVARIM (care administrează și rețeaua de distribuție apă), al cărei unic acționar este Consiliul Local Municipal.

Rețelele de canalizare care colectează apele uzate menajere, pluviale și industriale au o lungime totală de 143,7 km, compunându-se atât din canalele principale, cât și din cele de legătură.

Volumele de apă uzată menajeră, pluvială și industrială se determină conform legislației în vigoare.

Canalizare si epurare apa uzata in anul 2002

Tabel 3.12 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Stația de epurare are ca structură două trepte: mecanică și biologică. Aceasta a fost construită în doua etape:

• Prima cu linie tehnologică având capacitatea de 510 l/ s, în 1979;

• A doua etapă, de extindere, cu a doua linie tehnologică (în oglindă) de 510 l/s, în 1991.

Acest tip de stație se înscrie în tipologia generală de epurare a apelor uzate orășenești existentă în țara noastră, în momentul de față neexistând practic epurare avansată. Funcționarea actuală a stației se consideră satisfăcătoare, ca treaptă de epurare mecanică (randament 90%), mai puțin ca treaptă de epurare biologică (randament cca 60%), dar prin retehnologizarea și modernizările propuse a fi realizate în următorii 3 ani, se preconizează îmbunătățirea randamentului de epurare la nivelul acceptat de normele europene.

3.9.2 Sistemul termoenergetic

Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de alimentare centralizată cu agent termic și apă caldă de consum pentru cca 104.000 persoane, majoritatea având domiciliul în blocuri de locuințe. Energia termică pentru întreg orașul se asigură prin termoficare, sursa pentru agentul termic primar fiind C.E.T Govora S.A.

Figura 3.6

Necesarul urban de energie termică se asigură prin:

• Rețeaua de termoficare – 315 Gcal./an ; în prezent cele 24 puncte termice amenajate în vechile centrale termice au o putere instalată totală de 210 Gcal./h;

• Reteaua celor 10 puncte termice transformate din 10 centrale termice de cvartal: 105 Gcal/h;

Sistemul existent asigură alimentarea integrală a municipiului cu agent termic.

3.9.4 Gestionarea teritoriului din intravilan

Cu un procent de ocupare a terenului de 21%, municipiul Râmnicu Vâlcea nu diferă prea mult de alte localități similare din țară. Construcțiile civile și edilitare executate în ultimii ani în municipiul Râmnicu Vâlcea au fost realizate în conformitate cu condiționările stipulate în P.U.G, încercându-se pe cât posibil să nu se strice echilibrul raportului intravilan -extravilan, prin schimbări de categorii de folosință a terenurilor sau de zonă funcțională.

Sub aspectul numărului de locuitori, al suprafeței ocupate și al numărului de dotări, localitatea de centru Râmnicu Vâlcea este cea mai dezvoltată, fiind principalul rezervor de locuri de muncă în industrie, comerț și servicii. Celelalte localități din componența reședinței de județ sunt diferențiate în funcție de amplasarea în spațiul geografic: așezări semirurale desfășurate de-a lungul drumurilor principale (spre sud) sau simple cătune ascunse între dealuri, formând trupuri independente.

Intravilanul existent, definit pe baza fostului perimetru construibil și fragmentat nefiresc, nu asigură cadrul necesar dezvoltării libere a municipiului. În aceste condiții, terenurile obținute pe baza Legii nr.18/1991, nu pot fi utilizate pentru construcții, în ciuda dorinței exprese a proprietarilor de a construi. Datorită lipsei cronice de fonduri financiare, o eco-zonă cu potențial de agrement deosebit – Dealul Capela – integrată organic în corpul municipiului, a fost practic abandonată, micile intervenții efectuate de-a lungul anilor neaducând acest perimetru la parametrii previzionați, printr-o necesară analiză de potențial. De asemenea, nu s-au instituit ferm și imediat perdelele de arbori cu rol de protecție între zonele de locuit și zonele industriale.

=== 3 – economia ===

4. ECONOMIA

4.1 Caractere generale

Contextul în care se plasează astăzi municipiul Râmnicu Vâlcea, din punct de vedere economic, este cel în care evoluează economia românească de peste 12 ani, adică cel al tranziției către economia de piață, un proces complicat și mult mai îndelungat decât s-a sperat. Situația moștenită de la regimul trecut, pe de-o parte, incoerența și viteza redusă de realizare a reformei economice pe de altă parte, au întârziat înscrierea țării noastre pe drumul către o integrare europeană rapidă.

Economia municipiului Râmnicu Vâlcea arată că evoluția ei este departe de a se înscrie pe coordonatele dezvoltării durabile. Declinul prelungit al economiei naționale și, implicit, al economiei locale a creat tensiuni și dezechilibre majore între componentele socială și economică ale societății, pe de o parte, și între acestea și mediul înconjurător, pe de altă parte.

Direcția în care dezvoltarea economică locală ar trebui să se dezvolte pune în fața administrației municipale probleme din cele mai complexe. Viața urbană este afectată de factorii : economici, tehnologici, social-culturali, ambientali sau juridici.

Dezvoltarea economiei orașului trebuie să se facă într-un anumit timp și să urmeze anumiți pași pentru ca rezultatele să fie vizibile într-un timp cât mai scurt.

Sunt necesare a fi create întreprinderi mici și mijlocii care să dea randament și care să producă acele bunuri care au piață de desfacere internă și externă. Sunt necesare crearea a cât mai multe locuri de muncă pentru ca rata șomajului să fie scăzută.

Repartizarea activităților economice pe teritoriul județului scoate în evidență dezvoltarea industriei în municipiul Râmnicu Vâlcea, cultura cerealelor și a viței de vie în sud, pomicultura și silvicultura în zona nordică.

În economia municipiului Rm. Vâlcea o pondere mare constituie:
-industria chimică
-industria prelucrătoare,
-industria producerii energiei electrice și termice, ale căror producții s-au situat, ani de zile, în topul economiei județului.

La începutul anului 2000 existau 6336 firme, în următoarele domenii de activitate: comerț (69,4%), prestări servicii (13%), industrie (10,8%), construcții (3,4%), transport (2,8%) și agricultură și silvicultură (0,6%).

4.2 Industria

În municipiul Râmnicu Vâlcea, industria s-a dezvoltat în ultimii ani.Ea a cunoscut un proces de restructurare și privatizare; totodată s-au constituit noi întreprinderi cu capital privat, care au compensat în parte urmările negative generate de inconsecvențele legislative din acest interval de tranziție la economia de piață.

Industria municipiului împreună cu societățile comerciale reprezentative este formată din:

industria chimică – Râmnicu Vâlcea reprezintă una dintre cele mai mari capacități de prelucrare în acest domeniu din țară pentru mai mult de 70 de produse diferite, printre care: soda caustică, PVC, insecticide, alcooluri, policarbonați, pesticide. Principalii reprezentanți ai acestei ramuri în județul Vâlcea sunt: OLTCHIM SA si UZINA DE SODA GOVORA

industria constructiilor de masini -. SC Vilmar SA si SC Hervil SA- produce echipamente pentru industria petrochimica, pentru cea producatoare de autovehicule, elemente hidraulice etc.

industria energetică – SC CET SA și Electrocentrale SA;

industria exploatării si prelucrării lemnului- incluzând și producția de mobilă, pentru intern și export în Germania, Suedia, Belgia, Olanda – este reprezentată de SC Cozia Forest Sasi SC Elvila SA sucursala Carpatina;

industria usoară – este de asemenea bine reprezentată, prin fabrici producătoare de încălțăminte și îmbrăcaăinte din piele și înlocuitori, textile și materiale nețesute – SC Favil SA, SC Minet SA și SC Vâlceana SA;

– industria alimentară – este reprezentată de fabrici de conserve din legume și fructe, de produse lactate, de panificație și băuturi răcoritoare și alcoolice – SC Bere Alutus SA, SC Mopariv SA, SC Boromir SRL, SC Supca SRL, SC Diana SRL;

construcții industriale civile și de instalații- SC Socom SA, SC Casarom SA, SC Conexvil SA, SC Govora SA, SC As SRL, SC Erhan SA, SC Imsat SA.

Structura si situația economică a societăților comerciale

Tabel 4.1 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Astfel cu toate că sectorul privat s-a dezvoltat, ponderea lui în activitatea industrială continuă să fie nesatisfăcătoare. În top se menține industria chimică cu o pondere de 68,89% din totalul cifrei de afaceri a industriei prelucrătoare, industria alimentară și a băuturilor alcoolice cu 10, 25% și industria construcțiilor de mașini și prelucrării metalelor cu 8,78% . Aceste sectoare ale industriei realizează 88% din cifra de afaceri a industriei prelucrătoare din municipiul Râmnicu Vâlcea, fapt ce ilustrează insuficiente preocupări a sferei productive în perspectiva dezvoltării durabile pe modele mai puțin poluante.

Referitor la industrie, trebuie menționat și aspectul negativ al acesteia-poluarea industrială. Aceasta este datorată instalațiilor tehnologice cu profil chimic și de producere a energiei termice și electrice. Platforma chimică pe care funcționează cele mai mari surse de poluare- societățile comerciale Oltchim SA și Uzinele Sodice Govora SA au o contribuție importantă la poluarea aerului și a apelor. Acest lucru are loc nu numai prin substanțele evacuate în apele de suprafață ci și prin depunerile pe sol a reziduurilor lichide și solide. Poluarea solului și vegetatiei este prezentă în special în zonele în care sunt amplasate depozitele de deseuri urbane și industriale.

4.3 Construcțiile

Modificarea structurală a surselor de finanțare și reducerea drastică a potențialului investițional, la care se adăugă cadrul legislativ instabil și incoerent care nu a stimulat investițiile străine și autohtone, a făcut ca activitățile de construcții să înregistreze o scădere continuă într-o perioadă lungă de timp.

In anul de referinta, ca si in ceilalti ani, au fost realizate lucrari de modernizare si structurare la unitatile de pe Platforma Industiala Sud, din care o mare parte au vizat protejarea mediului si eliminarea surselor de poluare, precum si amenajari diverse la societatile comerciale nou create.

O pondere importanta si cu caracter de continuitate au prezentat-o lucrarile de constructii finantate din fondurile Primariei municipiului Râmnicu Vâlcea. Aceste fonduri au vizat rezolvarea unor prioritati precum: locuinte sociale, cămin de bătrâni, modernizări de clădiri, zona de agrement Nord, infrastructuri edilitare (extindere rețele distribuție apă potabilă și canalizare, reabilitare rețele termice, extindere rețea gaze naturale).

Au fost recepționate în cursul anului 2001 si pana in prezent 50 apartamente in blocurile S10 si S11, situate in zona Nord, au fost modernizate retele termice PT 22 Decembrie si PT 41 Nord. Cele mai mari probleme legate de construcții sunt de natură financiară, pentru că fondurile provenite alocate investitiilor de la finantator la constructor au un parcurs greu.

Activitatea de constructii, investitiile trebuie sa reprezinte in viitor o principala modalitate de aplicare a atributiilor suplimentare ce revin administratiei locale in urma procesului de modernizare.

4.4 Agricultura

Dezvoltarea și modernizarea agriculturii este o sarcină de prim ordin pentru asigurarea securității alimentare a cetățenilor oricărei localități.

Tabel 4.3 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Prin fondul funciar de care dispune municipiul Râmnicu Vâlcea, poate sa-si asigure independenta alimentara de la o serie de produse, inclusiv anumite cantitati pentru export. Important este ca pe aceste suprafete sa fie realizata o productie agricolă care să satisfacă in primul rand nevoile populației municipiului, cu legume și fructe proaspete sau conservate, precum și să permită dezvoltarea unui sector zootehnic – carne, lapte și ouă.

Tabel 4.4 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Impactul produs de apariția și dezvoltarea sectorului privat nu s-a reflectat cum trebuia în creșterea producțiilor și aceasta datorită unor cauze financiare și funciare.

În relansarea zootehniei din Municipiul Râmnicu Vâlcea se impune o analiză obiectivă a cauzelor care au generat scăderea dramatică a efectivelor de animale în ultima perioadă și, prin măsuri locale și cu sprijin guvernamental, acest sector să fie revigorat.

Tabel 4.5 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Râmnicu Vâlcea dezvolta programe intensive pentru:

imbunatatirea genetica a speciilor de pomi fructiferi ca prunul, nucul si alunul;

determinarea celor mai potrivite specii pentru a fi cultivate in zona;

dezvoltarea de noi tehnologii pentru inmultirea si cresterea puietului;

imbunatatirea metodelor de impadurire a terenurilor alunecoase.

4.5 Transporturile si căile de comunicații

Rețeaua de căi de comunicație constituie un factor de bază al amplasării unităților de producție și de dezvoltare a zonelor industriale; totodată, căile de comunicație și transporturile introduc o serie de elemente noi în peisajul geografic indispensabil umanizării lui.

Poteca si drumul natural au reprezentat cele mai vechi cai de comunicatie care brazdau tara inca din preistorie. Caile de comunicatii s-au organizat pe teritoriul Romaniei inca din antichitate. Acastea au constituit sudura dintre regiunile geografice carpatice, dunarene si pontice, asigurand in mod continuu schimburile de produse, unitatea populatiei autohtone.

Evolutia cailor de comunicatie a fost conditionata atat de factorii naturali cat si de cai politici si tehnico-economici.

Factorii tehnici au intervenit atunci cand caile de comunicatii trebuiau sa traverseze muntii sau principalele rauri , peste poduri cum ar fi cel de pe Olt. In evul mediu reteaua de drumuri a reactivate traseele vachi si a deschis noi artere in lungul vailor carpatice peste pasuri, traversand raurile prin vaduri. S-a acordat atentie drumurilor comerciale, nationale sau de tranzit. Unele dintre acestea au luat numele raurilor principale – ’’drumul Oltului’’.

Drumurile naturale au fost treptat modernizate inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea (1832) cand s-a trecut la definitivarea traseelor si la folosirea unor metode noi in comunicatii

4.5.1 Transportul feroviar

Caile ferate romane formeaza un sistem unitar radiar-concentric, astfel ca inelele feroviare interne si externe sunt legate de linii transcarpatice.

Inaintea Primului Razboi Mondial se poate vorbi de o retea feroviara organizata care unea marea majoritate a oraselor tarii

Dupa 1918 , s-a pus problema realizarii unui sistem feroviar unitar care sa genereze un flux continuu de matfuri si calatori. Dupa 1950 situatia transporturilor feroviare s-a inbunatatit prin lucrari de reparare a cailor ferate distruse si constructia altora noi, prin dublarea, dieselizarea si electrificarea unor linii si tronsoane cu trafic intens de marfuri si calatori sau din zonele montane mai greu accesibile, cu panta accentuate. In aceasta perioada s-a dublat linia Podul Olt-Râmnicu Vâlcea.

Liniile transcarpatice asigura traversarea Carpatilor prin depresiuni, defile, culoare, vai si chiar prin pasuri relative inalte Sibiu – Râmnicu Vâlcea (Pasul Turnu Rosu – de 400 m si Pasul Cozia de 301 m ). In prezent calea ferata Râmnicu Vâlcea – Sibiu face legatura Olteniei cu Transilvania.

In viitor Romania va fi inclusa in coridoarele transeuropene de circulatie. In sistemul feroviar s-au stabilit rutele trenurilor cu viteza mare ce vor fi incluse in Trans European Railway printre care si ruta Episcopia Bihorului – Oradea – Cluj-Napoca – Vintu de Jos – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Pitesti – Bucuresti – Giurgiu.

Realizarea retelei feroviare a inceput in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea Râmnicu Vâlcea prin defileul Oltului spre Sibiu in anul 1896.

Prin Subcarpati mai trec conductele de apa care apimenteaza Râmnicu Vâlcea , reteaua electrica a liniilor de tensiune .

4.5.2 Transportul rutier

Municipiul Râmnicu Vâlcea este strabatut pe directia nord-sud de strada "Calea lui Traian", strada care se incadreaza in categoria a II-a – cu patru benzi de circulatie (14,00 m latime) pe portiunea dintre pasajul rutier superior al drumului national si european DN 7 ( E 81): Bucuresti – Pitesti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu si iesirea din zona industriala sud. Traseul strazii se suprapune pe o portiune, cu traseul drumului national DN 67 – Caracal – Dragasani – Râmnicu Vâlcea – Olanesti. Pe segmentul mentionat, strada are imbracaminte asfaltica. In zona centrala, unde se afla majoritatea institutiilor publice si administrative, principalele banci si magazine, ca si in cartierele rezidentiale sau zonele industriale, reteaua stradala este proiectata si realizata pentru a face fata cerintelor actuale, arterele rutiere incadrându-se in categoriile II si III, fiind in ultimii ani modernizate prin largirea benzilor de circulatie si prin refacerea imbracamintii asfaltice. Cu toate acestea, lipsa locurilor de parcare si constrangerile spatiale locale se rasfrang asupra fluiditatii traficului, cu consecinte negative privind protectia aerului la nivelul solului. Transportul in municipiul Râmnicu Vâlcea este organizat in asa fel incit sa asigure atât circulatia marfurilor, cât si a calatorilor, spre diverse destinatii, intra-urbane sau periurbane. Transportul in comun se realizeaza pe distanta medie si lunga si este asigurat de societati de transport autorizate. In prima categorie intra mijloacele de transport în comun care asigura legatura cu localitatile situate la o distanta sub 20 km, spre statiunile balneo-climaterice Baile Olanesti, Baile Govora, Calimanesti-Caciulata si Babeni, iar in a doua categorie, mijloacele auto ce asigura relatiile municipiului cu alte orase. In interiorul municipiului transportul in comun este asigurat de autobuze, maxitaxi-uri si de taxi-uri particulare, ce acopera în suficienta masura cerintele de transport.

4.6 Turismul

Municipiul Râmnicu Vâlcea este situat la intersectia paralelei 45 grade 07’ latitudine nordica, cu meridianul 24grade 22’21” longitudine estica, la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, in plina zona temperata, cu cele mai favorabile conditii de dezvoltare a vietii omenesti. Totodata este asezat pe una din principalele rute internationale ce leaga Europa Centala de Peninsula Balcanica (E81, DN 7).

Orasul situat la numai 180 km de municipiul Bucuresti, 105 km fata de sibiu si 40 km fata de Curtea de Arges, orase cu un bogat trecut istoric. Municipiul detine importante vestigii istorice care au fost puse in valoare doar partial.

Cadrul natural ,conditiile nou create prin amenaharile hidroenergetice de pe raul Olt care au inzestrat orasul cu 2 mari lacuri de acumulare cat si apropierea la numai 18-20 km de statiunile balneoclimaterice Olanesti, Govora, Calimanesti- Caciulata, Cozia, accesul usor catre zona Voineasa-Vidra. Aceste statiuni montane in plin proces de afirmare fac din municipiul Râmnicu Vâlcea unul din orasele Romaniei in care turismul poate sa devina principala activitate economica.

Oferta turistica a orasului care permita dezvoltarea dotarii materiale a serviciilor complexe si atractive pentru turisti din tara si din afara ei trebuie sa atraga cat mai multi investitori straini.

Tabel 4.6 Sursa: Buletinul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Principalele obiective turistice ale municipiului Râmnicu Vâlcea sunt următoarele:

Muzeul Satului – așezat în partea de nord a orașului care conține colecții de etnografie și artă populară, secția de arhitectură Vâlceana;

Schitul Cetățuia constituit în 1680, de către mitropolitul Teodosie, conținând picturi murale ale pictorului Gheorghe Tătărașcu;

Zona de agrement Nord- complex turistic (plaja, restaurant, loc de parcare) pe malul lacului de acumulare al hidrocentralei Râmnicu Vâlcea(2,5 km lungime, 1,5 km latime);

Episcopia Râmnicului- complex arhitectonic construit în secolele XVII-XIX cu picturi aparținând lui Grigore Zugravu în stil bizantin și Gheorghe Tătărașcu în stilul realismului italian;

Dealul Capela – restaurant și motel cu același nume oferă o panoramă deosebită a orașului;

Clădirea Colegiului Național “Alexandru Lahovari”- lucrată în stilul românesc, construcție impresionantă datând din anii 1909-1911, adapostește cea mai veghe instituție de învățământ liceal din oraș;

Biserica Sfântu Dumitru -din secolele XIV-XV;

Biserica Toți Sfinții- zidită în anii 1762-1764;

Biserica Cuvioasa Paraschiva –construită între 1557-1587;

Biserica Buna Vestire datând din 1509-1510;

Biserica Catolică Sf. Anton ridicată între 1722-1723;

Parcul Mircea cel Bătrân în centru orașului încadrat pe 3 laturi de un zid cu contraforturi în lungime de 222m și cu înălțimi între 5-6 m, fragment din vechiul zid de cetate al Râmnicului- adapostește la intrare statuia lui Mircea cel Bătrân ridicată în 1970 de sculptorul Ion Irimescu. În centrul său se afla Casa Lahovari construită în secolul XVIII, aparținând familiei Lahovari cumpărată de municipalitate în anul 1909 pentru a fi folosită ca sediu al primăriei orașului.

Evaluând stadiul actual și concluzionând că activitatea turistică reprezintă una dintre opiniile cele mai favotabile dezvoltării durabile, se impune ca autoritatea locală să acționeze ca un conducător al proceselor de dezvoltare structurând eforturile sectoarelor public și privat ale comunității pe baza strategiei și politicilor aferente pentru valorificarea diverselor categorii de potențial.

4.7 Comerțul

Ca în întreaga țară, și în municipiul Râmnicu Vâlcea comerțul și serviciile în general, au cunoscut în ultimii ani un ritm de dezvoltare ascendent, aceste activități asumându-și, în bună măsură, rolul de absorbant al forței de muncă disponibilizată din sectoarele industriale restructurate și de diversificare a ofertei generale pe fondul unui plus de produse în principal provenite din import care au fost puse la dispoziția populației.

Însă activitatea de comerț, deși este reprezentată de 2962 agenți economici (peste 65% din numărul acestora pe municipiu) concentrează numai 16,4% din numărul mediu de salariați din oraș și participă cu aproximativ ¼ la cifra de afaceri și profitul brut obținut în întreaga activitate economică a orașului.

Se observă că grupa societăților comerciale cu ridicata (ce este reprezentată de 709 agenți economici, adică 23,9%), deși concentrează 33,4% din numărul angajaților, realizează 60,6% din cifra de afaceri și 55,8% din profitul brut al acestui domeniu de activitate, în timp ce la cei 2253 agenți economici din comerțul cu amănuntul (76,1% din total) cu 66,6% din numărul angajaților se înregistrează numai 39,4% din cifra de afaceri și 44,2% din profitul brut.

Însă activitatea de comerț, deși este reprezentată de 2962 agenți economici (peste 65% din numărul acestora pe municipiu) concentrează numai 16,4% din numărul mediu de salariați din oraș și participă cu aproximativ ¼ la cifra de afaceri și profitul brut obținut în întreaga activitate economică a orașului.

Desigur, evoluția acestora va fi reglată exclusiv pe piața concurențială, însă în perspectiva dezvoltării durabile, administrației locale îi revine rolul hotărâtor de a influența – prin mijloacele care îi stau la dispoziție – structurarea, amplasarea în teritoriu și dinamica acestui sector în concordanță cu nevoile actuale și de perspectivă ale comunității.

Piața internă trebuie să devină o componentă determinantă în procesul creșterii economice, dar nu oricum, ci în strânsă legătură cu protecția mediului și să funcționeze într-un cadru reglementat de norme privind ambalajele, etichetele, perisabilitatea si depozitarea mărfurilor, precum și generarea de deșeuri.

Aceasta deoarece abundența produselor din import intrate pe piață în ultima perioadă și calitatea acestora, de multe ori inferioara celor românești, a făcut să crească volumul deșeurilor urbane.

Sesizarea și prevenirea neajunsurilor de acest gen, concomitent cu dezvoltarea pieței și protejarea resurselor de care dispune comunitatea locală, se constituie într-o politică economică unitară a administrației locale, fără de care dezvoltarea durabilă a orașului nu poate fi concepută.

Dacă cu 10 ani de zile în urmă activitatea economică a municipiului Râmnicu Vâlcea era susținută de unități cu peste 1000 salariați, la începutul anului 2001 aproape 99% din societățile comerciale sunt întreprinderi mici și mijlocii, care realizează 42,47% din cifra de afaceri și aproape 52% din profitul brut. În rândul agenților economici, IMM-urile ocupă o pondere crescandă pentru ca pe de-o parte au capacitate de a absorbi forța de muncă din procesele de restructurare, iar pe de altă parte pentru ca procesele și serviciile realizate de ele pot contribui la redresarea și relansarea economiei locale.

Comunitatea oamenilor de afaceri trebuie să devină un partener esențial pentru succesul oricărui program de dezvoltare durabilă, astfel administrația locală acționează pentru reducerea și eliminarea obstacolelor în calea dezvoltării economice și pentru crearea de facilități pentru stimularea și provocarea vitalității economice.

În acest scop, administrația locală trebuie să acționeze pentru reducerea și eliminarea obstacolelor din calea dezvoltării economice și în vederea creării de facilități pentru stimularea și promovarea vitalității economice.

=== 4- RAPORTURILE OM-Mediu ===

5. RAPORTURILE OM – MEDIU

5.1 Riscuri naturale și antropice

Municipiul Râmnicu Vâlcea este expus atât riscurilor naturale, categorie din care fac parte cutremurele, alunecările de teren și seceta, cât și riscurilor antropice, cel mai important fiind riscul chimic. Într-un studiu realizat de PRODOMUS S.A București în anul 1996, au fost analizate zonele supuse "hazardului seismic și al alunecărilor de teren", întocmindu-se totodată și un "Plan de protecție – intervenție împotriva seismelor, alunecărilor de teren și accidentelor complementare".

Conform acestui studiu, teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea se află situat din punct de vedere al zonării seismice în zona cu gradul VII de seismicitate (seisme ce încep să dea fisuri la colțurile deschiderilor – uși , ferestre – sau clădirilor).

Calitatea factorilor de mediu

Sursele de poluare majore din municipiul Râmnicu Vâlcea aparțin mai multor ramuri industriale, după cum urmează:

• Industria chimică reprezentată de societățile comerciale Oltchim S.A și Uzinele Sodice S.A;

• Industria construcțiilor de mașini – S.C. Vilmar S.A si S.C. Hervil S.A;

• Industria energetică – S.C. CET S.A și Electrocentrale S.A;

• Industria exploatării și prelucrării lemnului – S.C. Cozia Forest S.A și S.C. Elvila S.A – sucursala Carpatina;

• Industria ușoară – S.C. Favil S.A, S.C. Minet S.A, S.C. Vâlceana S.A;

• Industria alimentară – S.C. Bere Alutus S.A, S.C. Mopariv S.A, S.C. Boromir SRL, S.C. Supca SRL, S.C. Diana SRL;

• Construcții industriale, civile și de instalații – S.C. Socom S.A, S.C. Casarom S.A, S.C. Conexvil S.A, S.C Govora S.A, S.C. As SRL, S.C. Erhan S.A, S.C. Imsat S.A;

Poluarea industrială, datorată în principal instalațiilor tehnologice cu profil chimic și de producere a energiei termice și electrice, precum și poluarea urbană, datorată instalațiilor de încălzire centralizată și mijloacelor de transport, s-a făcut simțită în decursul timpului, prin creșterea concentrațiilor indicatorilor de calitate ai aerului în zone protejate, generarea de disconfort locuitorilor, deteriorarea elementelor de urbanism (fațade clădiri) sau prin favorizarea creșterii sensibilității la diferite boli ale aparatului respirator. In ultinul deceniu, reculul resimțit în economie a avut ca efect diminuarea presiunii impactului antropic asupra mediului. Prin urmare, au scăzut cantitativ emisiile de noxe și s-a îmbunătățit calitatea aerului în zonele protejate.

Cu toate acestea, datorită creșterii parcului auto, cu vehicule ce nu îndeplinesc criteriile de calitate din

directivele europene (EURO 2), sunt evacuate în aer cantități apreciabile de oxizi de azot, monoxid de carbon, plumb și fibre de azbest, nocive pentru sănătatea populației.

Ca apreciere globală, ponderea poluării produse de traficul auto este pe constituenți:

• 70% la CO,

• 50% la hidrocarburi,

• 60% la Nox.

Valorile maxime înregistrate pe medii zilnice la măsurătorile și analizele efectuate în campania din 1996, arată că se depășesc C.M.A-urile (concentrații maxime admise) la indicatorii din tabel.

Tabel 4.1 Sursa: Primaria – Râmnicu Vâlcea

5.3 Depozitarea si reciclarea deșeurilor

În municipiul Râmnicu Vâlcea serviciile de colectare și transport deșeuri sunt asigurate de: S.C. URBAN S.A Râmnicu Vâlcea, S.C. GENERAL BIM S.R.L și S.C. CIVIC S.R.L – care colectează și transportă deșeuri menajere de la populație și agenții economici; PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. VÂLCEA – prin Administrația Domeniului Public asigură serviciul de curățenie stradală și întreținerea spațiilor verzi.

În ceea ce privește colectarea deșeurilor stradale, aceasta se realizează de către serviciul primăriei.

Tabel 4.2 Sursa: Primaria – Râmnicu Vâlcea

Cantitățile de deșeuri colectate și transportate de societățile prestatoare de servicii de salubritate variază în funcție de anotimp, de numărul populației (care se modifică în special pe perioada vacanțelor), de frecvența de colectare și nu în ultimul rând de fluctuația beneficiarilor serviciilor de la un prestator la altul. Cantitatea cea mai mare rezultă de la gospodăriile individuale, de aproape două ori mai mult de cât la blocuri, unde spațiul limitat reprezintă una din constrângeri. Din datele furnizate de prestatorii de salubritate s-a observat că în ultimii ani a crescut cantitatea de deșeuri colectată de la casele particulare, datorită pe de o parte extinderii serviciului de salubritate în zonele limitrofe ale orașului (zonele Goranu, Râureni, Căzănești), cât și apariției de noi construcții în oraș. Numărul de persoane care beneficiau la sfârșitul anul 1999 de servicii de salubritate, la casele individuale era de circa 4802, față de 4154 în 1996.

În Municipiul Râmnicu Vâlcea evacuarea deșeurilor se face fără o selectare prealabilă, neexistând nici un fel de tratare și neutralizare a deșeurilor, singura metodă de eliminare fiind depozitarea. Depozitarea deșeurilor urbane se face la rampa Râureni, situată la 12 km de centrul

orașului și la o distanță mai mică de 300 m de râul Olt. Rampa Râureni funcționează din anul 1978 și are o suprafață de 115.000 m2. Rezerva de depozitare este estimată la aproximativ 1 an, când se va atinge capacitatea maximă a depozitului. Trebuie menționat că depozitul nu este construit conform normelor ecologice, nerespectând distanțele minime față de de zonele de locuit și de apele curgătoare. Situația prezentă impune închiderea imediată a actualului depozit de deșeuri și reconstrucția ecologică a zonei respective, concomitent cu deschiderea unei noi rampe de depozitare a deșeurilor amenajată conform criteriilor ecologice stabilite de Uniunea Europeană.

Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a atras în acest sens, 11 milioane euro, fonduri nerambursabile de la UE, pe programul ISPA. Lucrările de închidere a depozitului actual, precum și de construire a unui depozit ecologic, vor începe în cursul anului 2003.

In anul 1997 s-a incheiat un acord un acord de cooperare tehnica intre Guvernul Romaniei si Guvernul Germaniei pe baza caruia, Agentia Germana de Colaborare Tehnica a desfasurat un program de asistenta nerambursabila in municipiul Râmnicu Vâlcea in domeniul gestiunii deseurilor urbane.

Proiectul a constat in imbunatatirea sistemului de colectare si transport al deseurilor prin dotarea de Guvernul German cu 5000 de europubele si trei autogunoiere compactoare.

Pana in 1996, serviciul de colectare a fost adecvat- nu existau recipienti, amplasamentele pentru precolectare erau neautorizate- punctele de colectare fiind un element de risc pentru sanatatea populatiei si pentru mediu.

Primaria Râmnicu Vâlcea a trecut la colectarea selectiva a deseurilor vegetale de cele nevegetale in vederea reducerii cantitatilor de deseuri depozitate si realizarea de compost. Actiunea a fost sprijinita si de partea germana cu 4000 de recipienti cu capacitatea de 7 l pentru apartamentele situate in zona pilot, precum si cu utilajele necesare functionarii unei statii pilot de compostare

O parte din materialele refolosibile (hârtie, carton, sticlă, fier) se recuperează direct de la producătorii de deșeuri sau indirect prin intermediul întreprinzătorilor particulari, printr-o unitate specializată, REMAT. Această unitate are pe teritoriul orașului mai multe puncte de precolectare, unde populația și agenții economici pot depune deșeurile refolosibile contra cost. În anul 1999, cantitățile de materiale refolosibile colectate de REMAT Vâlcea au fost de 3356 tone, din care 2600 de tone oțel. Având în vedere că în 1999 au fost depozitate 114850 tone deșeuri, rezultă un procent de doar 3% de recuperare a materialelor refolosibile din deșeuri solide, ceea ce situează Municipiul Râmnicu Vâlcea sub media pe țară.

5.4 Poluarea

Poluarea apelor de suprafață și subterane este prezentă și în orașul Râmnicu Vâlcea, sursele de poluare fiind multiple și diverse. Cel mai afectat curs de apă este râul Olt, care intră în județul Vâlcea cu o zestre de poluanți semnificativă, urmare a impurificării lui în cursul superior.

Platforma chimică, pe care funcționează cele mai mari și diverse surse de poluare, respectiv societățile comerciale OLTCHIM S.A și Uzinele Sodice Govora S.A, contribuie la poluarea apelor nu numai prin substanțele evacuate în apele de suprafață, ci și prin depunerile pe sol a reziduurilor sale lichide și solide.

Batalele de șlam ale USG și de reziduuri organo-clorurate ale OLTCHIM-ului, au impurificat pânza freatică din zonă, făcând-o improprie consumului potabil.

În ceea ce privește volumul apelor uzate menajere și industriale, colectate de pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea prin sistemul de canalizare, se remarcă faptul că, pe de-o parte nu toate apele uzate generate din activitățile productive și menajere sunt deversate în canalizare, multe dintre ele ajungând direct în emisarul natural (în special în râul Olănești), iar pe de altă parte rețeaua de canalizare nu acoperă în întregime suprafața municipiului. De asemenea, calitatea apelor evacuate în emisar nu este monitorizată corespunzător, mulți indicatori chimici de calitate (care ar oferi o imagine completă a nivelului de saprobitate) nefiind analizați (în primul rând din lipsa aparaturii necesare), respectiv pesticide, PAH-uri, PCB-uri, metale grele etc.

Poluarea solului și vegetației, din cauze antropice locale, este mai puțin evidentă, cu excepția zonelor unde sunt amplasate depozitele de deșeuri urbane și industriale (batalele de slam ale USG și batalul de

rezidii organice al Oltchim S.A.). Aceste suprafețe, pe care sunt amenajate depozitele (construite fără respectarea criteriilor ecologice) trebuie să suporte o reconstrucție ecologică îndelungată, înainte de a fi

redate circuitului natural. Deși, pe teritoriul localităților din municipiu sunt zone unde s-au constatat uscări în diferite stadii ale vegetației (îndeosebi forestiere), nu se poate afirma cu certitudine că fenomenul respectiv se datorează exclusiv poluării locale. Există mulți alți factori de stress, care pot condiționa dezvoltarea vegetației.

Poluarea aerului reprezinta introducerea in atmosfera , de catre om , a unor substante care au actiune nociva asupra lumii vii si a societatii omenesti . Una din sursele de poluare , din sectorul energetic , o reprezinta centralele termoelectrice, care produc in mediul inconjurator dola emisii nocive :cenusa si bioxidul de sulf, ambele fiind dependente de felul combustibilului si de continutul elementar de sulf ; este si cazul C.E.T. Govora, prin depozitul de cenusa si zgura rezultat in urma arderii lignitului de Berbesti-Alunu .

C.E.T. Govora este amplasata pe Platforma industriala Sud-Râmnicu Vâlcea, la circa 10 Km de oras. Prin arderea carbunelui , care in prealabil este macinat in concasoare, rezulta reziduuri de cenusa si zgura. Transportul cenusii si zgurii, de la centrala pana la deposit (pe o distanta de circa 5 km ) se face hidraulic prin pompare pe conducte matalice montate pe o estacada cu stalpi din beton armat. Amestecul de apa , cenusa si zgura este pompat la presiunea de 10 atmosfere catre deposit.Acesta este amplasat in zona comunelor Budesti –Galicea, pe malul stang al Oltului si are o suprafata de aproximativ 60 de hectare. Este format cu ajutorul unor diguri de pamant , care inched bazinul de acumulare. La suprainaltarea digurilor se foloseste ca material chiar cenusa si zgura sedimentata plus balast. In urma actiunii vantului, cenusa de la suprafata depozitului este spulberata in cantitati importante asupra vegetatiei si nu numai .

Deteriorarea calitatii aerului are drept consecinte:afectarea madiului natural, degradarea unor terenuri, afectarea calitatii vietii, afectarea echilibrului sanatatii.

Primaria municipiului Râmnicu Vâlcea acorda o atentie deosebita protectiei mediului, luand masuri de diminuare a factorilor de poluare in toate domeniile serviciilor municipale. Astfel, in domeniul distributiei energiei termice in ultimii doi ani, toate cele 10 centrale termice au fost transformate in 10 puncte termice moderne.

In anul 2002 Primaria Râmnicu Vâlcea a beneficiat de finantare nerambursabila, oferita de BERD prin PHARE, in cadrul programului”Conservarea Energiei Termice “.

=== CONCLUZII ===

CONCLUZII

Lucrarea de față reprezintă un studiu al unei regiuni geografice date, de interpretare a unor fenomene sociale, bazată pe analiza cadrului fizico- geografic și economico-geografic care a imprimat anumite caractere fenomenelor sociale transpuse în comportamente și analize sociale.

Cadrul natural analizat în conformitate cu algoritmul fizico – geografic scoate în evidență situarea regiunii studiate în cadrul unui relief tipic de deal si podis, cu altitudini medii, mare diversitate a reliefului și posibilități de utilizare a terenurilor foarte variate.

Trebuie remarcat faptul că, prin configurația spațială determinată de formațiunile de relief existente, municipiul Râmnicu Vâlcea nu s-a putut și nu se poate extinde decât în lungul văii Oltului și ale Olăneștiului, cele doua cursuri de apă ce străbat teritoriul orașului.

Condițiile climatice sunt caracteristice climatului temperat-continental cu medii anuale ale temperaturii de între 10º C și 10,6 C, cu precipitații normale a căror medie anuală este cuprinsă între 500 și 900 mm (caracteristică depresiunilor subcarpatice) și vânturi de mică intensitate cu viteze moderate.

Resursele municipiului, necesare funcționării și îndeplinirii cerințelor minimale de viețuire și muncă a locuitorilor săi, sunt asigurate atât de capitalul natural existent în zonă, cât și de capitalul antropic, construit și realizat de agenții economici care ființează pe teritoriul acestui centru urban.

Dintre ele, apa și solul sunt esențiale pentru creșterea prezentă și viitoare a municipiului, de existența lor, în cantitatea și calitatea necesară, depinzând durabilitatea dezvoltării.

Principala resursă a municipiului o constituie râul Olt cu lacurile sale de acumulare Râmnicu Vâlcea, Râureni și Govora, dar și râul Olănești, al cărui curs inferior se termină pe teritoriul municipiului. Accesul la acviferul de mică adâncime pentru scopuri potabile a fost limitat datorită deteriorării calității acestuia, urmare diverselor activități antropice, iar sursele de suprafață existente în zonă nu sunt o soluție, deși au acoperit necesarul de apă, datorită impurificării lor.

Multă vreme pământul a fost tratat ca o resursă nelimitată la dispoziția tuturor, dar abordarea ecosistemică impune reconsiderarea solului și subsolului ca pe niște resurse naturale ce trebuie gestionate în manieră durabilă.

Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de o suprafață totală de 8952 ha cu un P.O.T (procent de ocupare a terenului) de 21%. În afara imenselor pierderi cauzate de urbanizare, solul municipiului Râmnicu Vâlcea a suferit o degradare generală a terenurilor și habitatelor, atît antropică cât și naturală, care își manifestă efectele prin imposibilitatea utilizării terenurilor la categoria de folosință inițială.

Poluarea industrială, datorată în principal instalațiilor tehnologice cu profil chimic și de producere a energiei termice și electrice, precum și poluarea urbană, datorată instalațiilor de încălzire centralizată și mijloacelor de transport, s-a făcut simțită în decursul timpului, prin creșterea concentrațiilor indicatorilor de calitate ai aerului în zone protejate, generarea de disconfort locuitorilor, deteriorarea elementelor de urbanism (fațade clădiri) sau prin favorizarea creșterii sensibilității la diferite boli ale aparatului respirator.

In ultimul deceniu, reculul resimțit în economie a avut ca efect diminuarea presiunii impactului antropic asupra mediului. Prin urmare, au scăzut cantitativ emisiile de noxe și s-a îmbunătățit calitatea aerului în zonele protejate.

Radiografia stării economice a municipiului Râmnicu Vâlcea arată că evoluția ei este departe de a se înscrie pe coordonatele dezvoltării durabile. Declinul prelungit al economiei naționale și, implicit, al economiei locale a creat tensiuni și dezechilibremajore între componentele socială și economică ale societății, pe de o parte, și între acestea și mediul

înconjurător, pe de altă parte.

Zonarea economico-funcțională a municipiului Râmnicu Vâlcea pastrează caracteristicile zonei cu profil economic-complex a Culoarului Oltului și axei Râmnicu Vâlcea-Horezu, zona ce include 2/3 din populația totală a județului și se caracterizează printr-un grad ridicat de urbanizare și echipare tehnico-edilitară.

Viața urbană este afectată de numeroși factori care reclamă un demers global: economici, tehnologici, social-culturali, ambientali sau juridici.

Din această cauză, dezvoltarea economică a municipiului urmează a se baza pe analize, studii, analize și responsabilități subsumate conceptului de dezvoltare durabilă.

Administrația locală trebuie să acționeze pentru reducerea și eliminarea obstacolelor din calea dezvoltării economice și în vederea creării de facilități pentru stimularea și promovarea vitalității economice.

Pe ansamblu, dezvoltarea sau regenerarea unei așezări urbane este determinată semnificativ de schimbările care se produc în structura economiei locale, în structura populației și în cultura comunitară.

Evaluarea sistemului socio-economic reprezentat de municipiul Râmnicu Vâlcea a scos în evidență toate vulnerabilitățile ce se manifestă la nivelul capitalului natural, economic și social, ce creează multiple disfuncționalități și presiuni atat în planul calității vieții individuale și comunitare, cât și în mediul economic și ambiental.