Studiu DE Geografie Socială A Orașului Titu
=== e65c15514e498a54dcdd6b1ce612834c63836273_83441_1 ===
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
LUCRARE DE LICENȚĂ
STUDIU DE GEOGRAFIE SOCIALĂ A ORAȘULUI TITU
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ABSOLVENT
BUCUREȘTI
2017
CUPRINS
INTRODUCERE
ISTORICUL CERCETĂRII ORAȘULUI TITU
Capitolul I CONDIȚIILE GENERALE DE DEZVOLTARE A COMUNITĂȚII UMANE ÎN ORAȘUL TITU
1.1 Elemente de favorabilitate a cadrului natural
1.1.1 Poziția geografică și limitele
1.1.2 Relieful
1.1.3 Clima și vânturile
1.1.4 Hidrografia
1.1.5 Solurile
1.1.6 Vegetația
1.1.7 Fauna
1.2 Cadrul istorico-geografic, geodemografic și economico-geografic
1.2.1 Cadrul istorico-geografic
1.2.2 Cadrul geodemografic
1.2.3 Transformări în domeniul activităților economice
Capitolul II FACTORI DETERMINANȚI AI COMPORTAMENTULUI SOCIAL
Capitolul III DINAMICA RECENTĂ A PROCESELOR ȘI FENOMENELOR SOCIALE
3.1 Șomajul, în contextul restructurării economice
3.2 Impactul scăderii nivelului de trai asupra fenomenelor sociale
3.2.1 Divorțurile și căsătoriile
3.2.2 Starea de sănătate a populației
3.2.3 Participarea la procesul educațional și de instruire
3.2.4 Participarea la procesul cultural
3.2.5 Diferențieri teritoriale în funcție după veniturile populației
3.3 Fenomenul de infracționalitate
Capitolul IV CERCETARE
4.1 Ipoteze de lucru
4.2 Obiectivul general
4.3 Descrierea eșantioanelor
4.4 Metode de cercetare
4.5 Strategii de rezolvare
CONCLUZIILE CERCETĂRII
CONCLUZII GENERALE, BIBLIOGRAFIE, ANEXE
INTRODUCERE
În alegerea prezentei lucrări de licență a precumpănit dorința de a demonstra impactul avut de trecerea de la un tip de economie planificată la economia de piață asupra cadrului social dintr-un oraș mic al României, un oraș expus schimbărilor politice și economice, ele căror efecte se văd imediat în interiorul unor localități urbane din această categorie, a orașelor mici din punct de vedere demografic dar și cu o putere economică redusă și o influență teritorială nu foarte extinsă limitată numai la nivel local. Lucrare este structurată în patru capitole iar obiective, activitățile și rezultatele scontate vor fi prezentate în tabelul de mai jos:
După prezenta introducere, va fi realizat un scurt istoric al cercetărilor despre istoria, geografia și economia localității Titu, apoi capitolul I va prezenta cadrul geografic natural în care se încadrează localitatea cu accent pe elemente de favorabilitate sau pe cele de restrictivitate dar și un scurt istoric al orașului. Capitolul secund precizează și analizează factorii determinanți ai comportamentului social, treilea capitol va fi realizată o cercetare a elementelor socio-demografice (șomaj, divorțuri, căsătorii, starea de sănătate, participarea la procesul educațional). Capitolul patru este cel destinat cercetării efective de teren. Lucrarea se va încheia cu concluziile cercetării și cu cele generale.
ISTORICUL CERCETĂRII ORAȘULUI TITU
Orașul Titu este atestat pentru prima dată în documentele oficiale din anul 1635 fiind menționat într-un hrisov domnesc editat în cancelaria voievodului Matei Basarab, domnul Țării Românești, prin care întărea stăpânirea lui „Stoica logofăt din Titu” peste moșia Voinești:
„Milostiiu bojiiu Io Matei Basarab Voievod i gospodin davat gospodstvo – mi …… lu Stoica ot Titiu …” Pis mai 30 dni vleat 6143 (1635)
Localitățile care compun actualul oraș au cunoscut însă în timp evoluții diferite care au mers de la mutarea vetrei ori dispersarea satului până la înglobarea localității în alt perimetru. Individualizarea evoluției lor, potrivit unor documente oficiale, oameni sau evenimente, este în mod sigur complementară pentru toată istoria acestei zone, a județului Dâmbovița în general și chiar la nivel național. Astfel, satul Fusea și-a luat numele de la proprietarul moșiei pe care se afla, mai exact Cristache Fusea (1820 – 1890), a fost deputat în Divanul Ad-hoc din 1859, fiind văr cu poetul Grigore Alexandrescu. Satul Hagioaica a fost întemeiat pe moșia Dâmbovicioara, se pare că numele se trage de la proprietara sa, soția hagiului Hristea Cantilie (cunoscut pelerin la locurile sfinte). Satul Plopu – Plop – în perioada secolului al IX-lea a existat sub numele de Plopeasca după numele moșiei pe care se afla. Despre întemeierea satului, există și o legenda care spune că Vlad Țepeș a răsplătit un fost ostaș al căpităniei din Văleni cu o bucată de pământ pentru a păzi ani îndelungați drumul spre Târgoviște de hoți. Fiind ajutat de amicii lui a tăiat din pădurea de lângă Plopeasca pentru a avea loc de casă, însă la un colț al ei a lăsat un plop înalt, apreciind că satul viitor trebuie să prindă rădăcini precum acel plopul. Satul Sălcuța este atestat documentar pentru prima dată ca o moșie în zapisul de vânzare – cumpărare datat din 1 aprilie 1766. Pe această moșie trecea un drum al sării pe care se mergea cu carele de la Ocnița spre Dunăre. Cornetul, este o așezare atestată destul de târziu, din data de 3 iulie 1645, fiind sat de moșneni și fiind înglobat ulterior satului Sălcuța. Satul Cămârzani, este un sat situat la sud–est de localitățile Titu, Sălcuța și Stupineni, localizat pe calea Baiului (care odinioară delimita moșiile Comârzani și Bădești – Sărdanu pe o linie ce unește satele Botenii cu Odobeștii), acesta a fost atestat documentar printr-un document din 5 iulie 1648. Printre proprietarii aceștei moșii s-au numărat atât cronicarul Radu Popescu, dar chiar și domnitorul Constantin Brâncoveanu, satul fiind ulterior alipit de satul Sălcuța. Stupineni, este menționat în documentele oficiale încă din data de 14 septembrie 1578, deși este considerat un sat dispărut se apreciază că acesta a contribuit la conturarea părții estice a satului Mereni. Aproximativ în aceeași zonă cu Stupineni s-ar fi aflat și Doiciul, un sat dispărut, înglobat după cum rezultă dintr-o hotărnicie datată de la 20.04.1846. Titu – Târg a fost atestat în documente în data de 30 mai 1635 prin martorul „Stoian, fiul lui Privăț din Titu”. Satul a cunoscut dezvoltarea după anul 1832 când o informație descoperită în arhive consemnează faptul că au plecat din târgul Potlogi un număr de 43 de negustori și meșteșugari și s-au așezat pe un loc situat de-a lungul Căii Baiului, acesta fiind cumpărat cu suma de 4 800 de taleri de la boieroaica Arghira Vătășoaia Titeanca, aceasta fiind urmașa vechilor stăpâni feudali și au întemeiat astfel târgul de la Titeanca. Târgul era programat săptămânal (în ziua de duminica), iar anual avea loc bâlciul în data de 14 septembrie, evenimente care loc și astăzi.
În anul 1868 se inaugurează drumul național prin Titu – Târg, iar în anul 1872 este dat în folosință calea ferată București – Pitești. Drumul de poștă dintre București și Târgoviște este atestat încă din anul 1856.
În anul 1920 va fi dată în folosință judecătoria, iar în anul 1932 este ridicat monumentul dedicat celor 74 eroi din localitate, pentru ca în anul 1938 să se finiseaze sediul dispensarului comunal. În anul 1934 este înființat Căminul Cultural.
Urmare realizării în perioada 1872 – 1884 a liniilor de cale ferată ce legau București – Pitești dar și Titu – Târgoviște dar și a faptului că acestea treceau la aproximativ un kilometru de Titu – Târg, în jurul gării s-a dezvoltat treptat o nouă așezare numită Titu – Gară.
Odată cu împărțirea teritorial – administrativă din anul 1950, țara implementează după modelul sovietic, noi forme teritoriale precum regiuni și raioane. Pe teritoriul actualului teritoriu al orașului Titu existau comunele Sălcuța și Titu, ambele au aparținut inițial de Raionul Răcari.
La începutul anului 1968, odată cu noua împărțire teritorial – administrativă a României, se va renunța la raioane și la regiuni în favoarea județelor. În luna iunie a anului 1968, prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii, împreună cu alte 51 de localități din țară, Titu este declarat oraș .
Capitolul I
CONDIȚIILE GENERALE DE DEZVOLTARE A COMUNITĂȚII UMANE ÎN ORAȘUL TITU
1.1 ELEMENTE DE FAVORABILITATE A CADRULUI NATURAL
1.1.1 Poziție geografică și limitele
Orașul Titu este localizat în jumătatea sudică a României, în provincia istorică a Munteniei, în sudul județului Dâmbovița, la o distanță de 52 km pe direcție NV față de capitala țării București și la 32 km de municipiul Târgoviște reședința județului Dâmbovița.
Coordonatele geografice matematice sunt următoarele: 44 grade, 39 minute și 44 secunde (latitudine nordică) și 25 grade, 34 minute și 25 secunde (longitudine estică).
Fig.1.1-1.2 Poziția orașului Titu în rețeaua urbană a județului Dâmbovița (stânga) și în cadrul rețelei de căi de comunicație, sursa: www.turismcazare.ro
Din punct de vedere geografic localitate este situată în cadrul Câmpiei Titu, parte a Câmpiei Române (sectorul central-nordic) la o altitudine de 140 m, mai exact pe stânga văii Șuța. Poziția mediană pe axa urbană București- Pitești- Târgoviște îi conferă o deosebită importanță de oraș de tranzit (vezi fig.1.1-1.2).
Limitele sunt reprezentate de următoarele localități:
N- Produlești și Braniște;
S- Odobești și Potlogi;
V- Costești-Vale;
E- Conțești și Lungulețu.
În privința căilor de acces, cele mai importante sunt:
a) Căi rutiere: DN7 (București-Pitești), din care se ramifică DJ701 ce asigură accesul orașului la autostrada București-Pitești; DC 62 (Braniște-Titu/Târg- Titu/Gară); DC42 (Boteni-Sălcuța); DC69 (Costești/Vale-Fusea)
b) Căi ferate: Titu este un nod feroviar secundar, aici se intersectează calea ferată București-Pitești cu linia de cale ferată ce duce la Târgoviște și Pietroșița.
1.1.2 Relieful
Unitatea majoră de relief în care se încadrează orașul Titu este Câmpia Română, iar ca subunitate este vorba despre Câmpia Titu (vezi fig.1.3), considerată de către Mihai Ielenicz (2005) câmpie de subsidență , dezvoltată într-un areal unde procesul de lăsare a fost continuu și ca urmare aici s-au produs aluvionări, deversări, revărsări dar și procese de înmlăștinire și sărăturare, toate reprezentând din acest punct de vedere un element restrictiv pentru dezvoltarea urbană, acest lucru afectând fundațiile clădirilor care au fost construite fără o cercetare geologică prealabilă.
Fig.1.3 Poziția geografică a Câmpiei Titu și a orașului Titu, sursa: www.atlas.ro
Din punct de vedere geologic, zona studiată face parte dintr-un sector considerat labil, poziționat între regiunea subcarpatică care a suferit mișcări de înălțare și și arealul platformei epihercinice valahe. Reprezintă o zonă de divagare a râurilor, fiind acoperită cu depozite de tip loess și prezintă o fragmentare destul de mare de către cursurile de apă.
Câmpia Titu, se caracterizează din punct de vedere al cadrului natural de locuire prin altitudini cuprinse între 50-145 m spre nord, prezintă o formă aproximativ rotundă, soluri de fertilitate medie spre bună (argiluvisoluri), aliniamente de maluri și albii părăsite, localitățile fiind concentrate de-a lungul culoarelor de văi.
Fig.1.4-1.5 Zona geografică a orașului Titu este în mare măsură una netedă cu puține denivelări fapt care favorizează dezvoltarea urbană după cum se vede din imaginile de mai sus, Centrul de încercări Renault (stânga) și imagine din satelit a zonei, sursa: google earth
Cu toate că există și factori restrictivi, pe ansamblu, zona este favorabilă locuirii, fiind reprezentată de interfluvii largi, lunci extinse cu importante resurse de apă, albii minore. Formele de relief sunt reprezentate mai ales de către cele de acumulare, eroziune, sufoziune și tasare. Un element care vizează restrictivitatea în privința construcțiilor de clădiri și căi de comunicație este dat de dinamică destul de activă din lunci dar care se reduce în cazul spațiilor interfluviale cu
cu o energie de relief mult mai redusă. G.Posea (2005), menționează faptul că în zona Câmpiei Titu, procesele de subsidență sunt în continuare active, element care trebuie avut în vedere și studiat mai ales din punctul de vedere al construcțiilor clădirilor, podurilor, căilor de comunicație în general (vezi fig.1.4-1.5)
În privința mediului geografic, în cadrul unui context geografic mai larg, zona de câmpie prezintă numeroase avantaje în ceea ce privește condițiile de locuire. De menționat că peste jumătate din populația țării este localizată până la o altitudine de 200 m. Preponderența constantă a populației în zonele de altitudine joasă demostrează cu prisosință statornicia populației românești, rolul câmpiei în omogenitatea etnică și social-economică a întregului spațiu românesc. Câmpiile României au imprimat de asemenea caracteristici specifice așezărilor umane și respectiv răspândirii populației. S-a conturat tipul așezărilor umane de câmpie.
Câmpia Română este o veche și stabilă arie de populare. Ea se detașează prin numărul mare de așezări și implicit numărul mare de locuitori. Câmpiei joase, sub 200 m îi revin peste 45% din totalul așezărilor rurale. Dacă asociem câmpiei propriu-zise și câmpia piemontană înaltă rezultă aria cea mai dens populată cu 80% din numărul așezărilor și peste 85% din populația rurală.
Caracterul agro-cerealier dă nota dominantă în specializarea economică a câmpiilor, al căror sol fertil asigură, în condiții climatice normale, venituri mari și stabile populației rurale. Valorificarea în direcția producției cerealiere a condițiilor de șes a exercitat o acțiune permanentă de concentrare demografică. Așezările rurale de la câmpie, cu profil cerealier și zootehnic, sunt în bună măsură și mari aglomerări de populație.
Aceste concentrări social-teritoriale se afirmă printr-o putere economică considerabilă, ocupând poziții cheie în diviziunea socială și geografică a muncii.
În zona de câmpie și nu numai aici, atrag atenția văile râurilor care, oricât de neînsemnate ar părea, reprezintă ariile principale de organizare așezărilor umane. Așezările din lungul văilor ocupă de regulă, terasa joasă ori grindurile neinunudabile. Povârnișurile sun în general evitate.
Văile sunt mai puțin preferate atunci când pânza freatică este la mică adâncime.
Demografic și morfostructural, așezările rurale din zona de câmpie sunt, în general, ușor adaptabile amenajărilor de factură urbană, îngăduind echipări tehnico-edilitare chiar în actuala tramă stradală.
1.1.3 Clima și vânturile
Factorii genetici ai climei, aparțin la trei grupări fiecărui revenindu-i mai multe componente ce se intercondiționează mai ales la nivelul suprafeței active și în troposfera inferioară de unde anumite diferențieri locale, regionale, zonale.
a) Radiația solară- constituie sursa energetică principală în geneza și evolușia diferitelor procese naturale, este caracterizată prin diferite tipuri de radiații (directe, difuze, atmosferice).
– Durata de strălucire a Soarelui: depinde în mare măsură de claritatea masei de aer care este străbătută de fluxul radiativ, opacitatea fiind determinată de ceață,nori, praf și diverși poluanți, în cazul zonei Titu este de 2 200 ore/an;
– Radiația solară globală: 127,5 kcal/cmp;
b) Dinamica maselor de aer- zona orașului Titu corespunde unității geografice unde se asociază circulația vestică cu cea estică și sudică; circulația vestică este activă în orice luna din an, dă precipitații bogate, zile plăcute iarnă cu zăpadă și instabilitate vara; circulația estică dă vara zile cu temperaturi ridicate și uscăciune iar iarna geruri și viscole; circulația sudică se înregistrează mai ales iarna (zăpezi importante și viscole dra este activă și în restul sezoanelor .
c) Componentele sistemului geografic asupra caracteristicilor climei- în cazul reliefului, influența acestuia asupra climei se rezumă numai la nivel local, prin existența unor movile, culoare de vale și crovuri; pădurea implică un regim termic mai moderat fără producerea unor amplitudini diurne mari dar și o umiditate mai mare; prezența unui oraș- impune un topoclimat specific față de zonele limitrofe, cu 1-2 grade Celsius mai ridicat în centru față de zonele învecinate (fapt determinat de densitatea construcțiilor, infrastructura asfaltică, curenții de aer direcționați de marile construcții și poluare); prezența suprafețelor acvatice- influențează îndeosebi caracteristicile de natură termică, umiditatea și izolat dezvoltarea de curenți de aer pe suprafețele de uscat limitrofe.
Elementele climatice ce vor fi analizate sunt temperatura aerului, umezeala relativă a aerului, nebulozitatea aerului, cantitatea de precipitație căzută și vânturile.
1. Temperatura aerului
– Temperatura medie anuală: este de 10,5 grade Celsius (vezi grafic 1.1);
– Temperatura medie a lunii ianuarie: -3 grade Celsius;
– Temperatura medie a lunii iulie: 22 grade Celsius;
Grafic 1.1 Temperatura medie lunară și anuală, zona Titu
Sursa: Ielencz Mihai (România- Geografie fizică, vol.II- 2007)
– Zile de îngheț (temperatura minimă zilnică, mai mică sau egal cu 0 grade Celsius): 100-120/an;
– Zile de iarnă (temperatura maximă zilnică este de sub sau egal cu 0 grade Celsius): 30/an;
– Nopți geroase (temperatura minimă este sub sau egal cu -10 grade Celsius): 20-35/an;
– Zile de vară (temperatura maximă zilnică este de 25 grade Celsius sau peste): 80-100/an;
– Zile tropicale (temperatura maximă zilnică este de 30 grade Celsius sau peste): 40/an;
– Nopțile tropicale (temperatura minimă este egală sau depășește 20 grade Celsius): 15-20/an.
2. Umezeala relativă a aerului- depinde de factorii generali (dinamica maselor de aer, bilanțul radiativ) dar și de cei locali (formațiuni vegetale, suprafețe acvatice). În cazul zonei Titu media variază între 74-76%, peste 85% în ianuarie coborând sub 60% în sezonul cald.
3. Nebulozitatea- este un element important pentru definirea caracteristicilor climatului pentru că de evoluția diurnă și anuală a gradului de acoperire cu nori depind: mărimea fluxului radiativ, evaporația și evapotranspirația, gradul de luminozitate, ritul biotic și starea psihică a oamenilor.
Tabel 1.1 Regimul mediu al nebulozității
Sursa: Ielencz Mihai (România- Geografie fizică, vol.II- 2007)
4. Precipitațiile
– Precipitațiile medii anuale: 500-550 mm/an (vezi tabel 1.2);
Tabel 1.2 Regimul precipitațiilor, zona Titu
Sursa: Ielencz Mihai (România- Geografie fizică, vol.II- 2007)
– Număr de zile cu strat de zăpadă: 40-60/an;
– Număr de zile cu ninsoare: 20/an;
– Număr de zile cu viscol: 4-6/an
5. Vânturile- din analiza datelor furnizate de stația meteorologică Titu, ne arată că în zonă, frecvența anuală predominantă o au vânturile din direcția nord-est cu 14,1 % , iar din vest cu 12,9 % și din est cu 8,1 %.
Vânturile din celelalte direcții prezintă în cursul anului frecvențe reduse, respectiv 0,9 % din sud , 2% din sud-est, 2,2 % din nord-vest, 2,5 % din nord si 3,8% din sud-vest. În această zona, frecvența calmului este destul de mare, reprezentând 53,2 %.
Viteza medie anuală a vânturilor din nord-est , predominante de altfel, reprezintă 3,5 m/ s. Viteza medie anuală cea mai mare de 4,1 m/s, consemnată de vânturile cu componență estică , au în cursul anului viteza medie lunară cea mai mare, deși, ca predominare respectiv ca frecvență pe direcții, ocupă abia locul trei după direcțiile nord-est și vest. Indiferent de direcție, viteza medie anuală a vântului, este de 1,6 m/s. Vânturile din direcția vest și est , cu 28m/s, urmate de cele din direcția nord-est cu 24m/s, sunt cele mai mari viteze lunare înregistrate.
Regimul vânturilor depinde de direcția, frecvența și viteza de deplasare a maselor de aer, precum și de condițiile locale de relief. Pentru zona de câmpie, relieful are un rol foarte mic în ceea ce privește direcția vânturilor. Relieful câmpiei determină și creșterea vitezei medii lunare a vânturilor între 2 și 4 m/s. De aceea durata timpului calm, când vântul, practic, nu bate, cuprinde o jumătate din an.
Studiile despre regimul vânturilor în teritoriu, alături și de alți factori naturali studiați, au stat în anii de după 1965 la baza amplasării obiectivelor economice și a conturării micro platforme industriale la Titu.
1.1.4 Hidrografia
a) Apele subterane
Constituie o importantă sursă de alimentare cu apă a populației și a activităților economice. Este important de precizat faptul că, Câmpia Română deține 45% din totalul rezervelor naționale de apă subterană.
– Apele freatice: sunt cantonate mai ales în depozite cuaternare dar și în cele precuaternare situate la suprafața terestră; cele mai importante resurse de apă freatică sunt înmagazinate în formațiunile acumulative ale câmpiilor dar și în depozitele aluvionare din luncile și terasele principalelor cursuri de apă ; adâncimea apelor freatice variază între 1-2 m în lunci și 30-40 m la baza depozitelor loessoide din Câmpia Română dar în cazul Câmpiei Titu, fiind o câmpie de divagare, apele freatice sunt cantonate în depozite aluviale recente, la adâncimi reduse (0-5 m) cu un drenaj slab, mineralizare ridicată și tip hidrochimic clorurat;
– Apele de adâncime: acest tip de ape sunt înmagazinate la diferite adâncimi în depozitele cuverturii sedimentare, cele de mari adâncimi sunt intens mineralizate iar cele din depozitele pliocene și
cuaternare au o calitate bună a apei; cea mai mare dezvoltare o au straturile acvifere din formațiunile pleistocene, mai exact straturile de Cândești și straturile de Frățești; straturile de Cândești- caracterizează sectorul nordic al Câmpiei Române, sunt depozite groase fluviatile și fluvio-lacustre, alimentarea se face la zi iar apa este potabilă; straturile de Frățești- implică o succesiune de pietrișuri și nisipuri cu intercalații argiloase, alimentarea se face din precipitații dar și prin infiltrația apelor râurilor (Argeș, de exemplu), au debite bogate, o calitate bună a apei și mineralizare variabilă.
b) Apele curgătoare
Rețeaua hidrografică a câmpiei, dar și a zonei Titu, este dominată de cursurile râurilor Argeș la SV și Dâmbovița la NE. Ambele au albii majore bine dezvoltate, prezintă numeroase meandre, porțiuni de albie părăsite, sunt lipsite de terase și au debite constante.
– Argeșul: cu izvorul în Munții Făgărașului, își desfășoară 64% din suprafața bazinului hidrografic în zona de câmpie , dacă în zona piemontană primește cei mai importanți afluenți (Vâlsan, Râul Târgului, Râul Doamnei) în spațiul de câmpie mai primește pe Neajlov și Dâmbovița; debitul Argeșului la Potlogi este 35 mc/s pentru a ajunge la vărsare în Dunăre la 70,5 mc/s; debitul maxim s-a înregistrat în iulie 1975 (1 700 mc/s) iar cel minim în ianuarie 1964 (7,55 mc/s); lacurile construite pe Argeș au rol de atenuare a viiturilor, alimentare cu apă potabilă și industrial, irigații și agreement (vezi fig.1.6);
– Dâmbovița: este principalul afluent al Argeșului, își adună apele din Munții Făgărașului și din Munții Leaota, iar după ce traversează Piemontul Cândești și partea centrală a Câmpiei Române se varsă în Argeș la Budești; la Conțești are un debit de 11,1 mc/s, prezintă însă viituri mari primăvara, vara și toamna și perioade foarte mici vara și toamna (vezi fig.1.7).
Fig.1.6-1.7 Râul Argeș la Potlogi (stânga) și Dâmbovița la Mănești, sursa: wikimapia.com
Pe interfluviul dintre aceste două cursuri de apă majore apar atât văi mijlocii (de tranziție) ca Sabarul, Șuța ș.a., dar și văi minore, considerate a fi generația cea mai nouă de ape și reprezentate, în perimetrul localității Titu, prin pârâurile Spălătura, Negrișoara și Baiu. Apele din prima grupă își au obârșia la baza complexului argilo-prăfos-nisipos, care aparține holocenului, de exemplu, Șuța, care izvorăște din Dealul Tampa (localitatea Cobia) și se varsă în Sabar la sud de satul Pitaru; Sabarul, cunoscut în zonă cu denumirea de Răstoaca, poartă în amonte numele de Potop și este afluent al Argeșului. Cea de-a doua grupă de ape este reprezentată prin rețeaua de pârâuri mai sus menționate și își au izvoarele aproape în orizontul local, dat fiind și stratul acvifer freatic ridicat. De exemplu, pârâul Baiu izvorăște din islazul comunei suburbane Braniștea și se varsă în Sabar la vest de comuna Florești ( jud.Giurgiu); pârâul Negrișoara, afluent al pârâului Spălătura își adună apele din marginea nordică a satului Hagioaica, iar aceasta din urmă vine de lângă satul Raciu ( pădurea Văcăreasa) și se varsă în Șuța, la sud de comuna Odobești.
Alimentarea pluvio-nivală a acestor pârâuri determină debite variabile în timpul anului, iar în perioadele cu precipitații abundente și repezi se ajunge la inundarea zonelor limitrofe, deși bazinele de recepție sunt foarte mici, având în jurul a 50-70 km².
În zona Titu scurgerea medie specifică a apelor este de abia 1-2 l/s/km², iar ca repartiție sezonieră s-a constatat că cea mai mare pondere o are primăvara, când se realizează 45-50%. Din scurgerea medie anuală, însă iarna, se realizează 25-30%. Pe timp de vară, valorile scurgerii procentuale ating abia 10-15%, iar toamna doar 5-10%. Acest aspect aduce în prim plan problemele stagnării apelor, a inundațiilor dese din zonele din zonele de convergență și confluență a pârâurilor de același ordin și chiar și a irigațiilor. Pentru aceasta, în perioada 1982-1986 s-au executat lucrări de regularizare a cursurilor de apă ce afectează localitatea, s-au făcut îndiguiri pe Șuța, în zonele Hagioaica, Fusea și Plopu, s-a amenajat un lac pentru retenția apelor necesare irigării culturilor, au fost refăcute podulețele de cale ferată subdimensionate, pentru că barau scurgerea excesului de umiditate.
c) Lacurile
Lacurile naturale de odinioară și anume: Lacul Mare, Lacul Mic, Lacul Tachiu ș.a., care presărau câmpul spre comuna Odobești, au fost desecate prin anii 1962-1965, lăsând spațiu culturilor cerealiere și ne mai aduc aminte azi de ele doar bătrânii și harta lui Satmari (1854).
1.1.5 Solurile
Solurile reprezintă rezultatul interferenței în timp a factorilor ce alcătuiesc mediul geografic. Dintre acești factori pot fi menționați: roca (alcătuirea sa determină proprietățile fizice și chimice), relieful (influențează prin prezența pantelor, fragmentare, procese morfogenetice și
altitudine), clima (acționează prin radiație, regimul termic diferențiat altitudinal și latitudinal, regimul pluvial dar și prin diferențierile climatice regionale), apa (acționează prin variația pe verticală a nivelului pânzelor freatice), viețuitoarele (acționează prin acumulările de materie organică), omul (impune anumite tipuri de intervenții ca cultivarea plantelor, pășunat, construcții, desecări, irigații, exploatări industriale).
Zona studiată se încadrează în categoria luvisolurilor (argiluvisolurilor). Sunt soluri dezvoltate în regiuni de câmpie înaltă, cu temperaturi medii de 8-10 grade Celsius și precipitații medii de 550-700 mm/an iar formațiunile vegetale aparțin diferitelor păduri de cvercinee. Au un orizont B cu acumulare de particule argiloase, o culoare ce variază între cenușiu și cafeniu-roșcat, o cantitate suficientă de humus care asigură o bună fertilitate (vezi fig.1.8).
Sunt folosite pentru diverse culturi de câmp, livezi, pășuni și pădure. În intervale secetoase sunt necesare irigații. Din această categorie fac parte solurile: brun-roșcate, brune argilo-iluviale, brune-luvice, luvic-albic (propice pădurii și pajiștilor).
Solurile brun-roșcate se remarcă prin culoarea roșcată impusă de abundența oxizilor de fier, sunt utilizate pentru diverse culturi de câmp dar necesită irigații în anii secetoși. Solurile brune argilo-iluviale și cele brune-luvice au cea mai largă desfășurare, cele brune-luvice se dezvoltă pe terenuri unde se menține o cantitate mai mare de apă fapt care a condus la iluvierea elementelor argiloase și separarea unui orizont bogat în acestea; sunt favorabile diferitelor culturi (necesită apă în anii secetoși) pentru livezi, fânețe și păduri de cvercinee. Luvisolurile albice apar pe suprafețe restrânse, au o fertilitate limitată și sunt folosite pentru pajiști și păduri de cvercinee.
Există și soluri locale, din categoria hidrisolurilor (soluri hidromorfe), sunt legate de suprafețe plane sau cu o înclinare redusă (în luncile râurilor, pe unele terase joase), la care nivelul pânzei freatice se află la mică adâncime, iar apa provenită din precipitații este slab drenată (vezi fig.1.9). Sunt soluri cu humus, culoare negricioasă, puțin permeabile și cu fertilitate medie. Tipurile principale sunt solurile gleice și lăcoviștea.
Fig.1.8-1.9 Humus (stânga) și sol cu exces de umiditate, sursa: www.agrimedia.ro
Ca urmare aici sunt intervale cu exces de apă care alternează cu cele în care acestea se elimină treptat, ceea ce conduce la o alternanță de procese de solubilizare și de oxidări-precipitări ale oxizilor de fier și mangan.
1.1.6 Vegetația
Zona geografică studiată corespunde zonei de contact din etajul stejarului și al gorunului și silvostepa.
Etajul pădurilor de stejar se desfășoară la altitudini de 150-350 m (local până la 400 m) fiind alcătuite în mod special din stejar, cer și gârniță. S-au dezvoltat pe soluri cu un bogat conținut de argilă.
– Arbori: precumpănește stejarul pedunculat (Querqus robur), singur (stejărete), sau în asociații cu ulm (Ulmus), paltinul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia), gorunul, dar și păduri de cer și gârniță iar la contactul cu silvostepa apar și specii termofile;
Pădurile de cer și gârniță se concentrează în zonele mai joase, există păduri de compacte de gârniță pe câmpuri și platouri cu soluri argiloase dar și mixte.
Stratul arbustiv și cel ierbos este asemănător cu cel din pădurile de stejar. Diferențierile sunt în ponderea speciilor asociate în funcție de gradul de umiditate din sol, de substratul mai mult sau mai puțin drenat, de desimea arborilor.
Gorunul coboară în amestec în zonele mai joase, de câmpie.
– Arbuști: sunt destul de numeroși ca specii, alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), gherghinar (Crataegus monogina), soc (Sambucus nigra- vezi fig.1.9), sânger (Cornus sanguineea), corn (Cornus mas);
Fig.1.9-1.10 Socul (stânga) și mierea ursului, sursa: www.biaplant.ro
– Stratul ierbaceu: bogat și variat ca specii datorită faptului că există multă lumină, graminee (firuță, obsigă, golomăț), asociații de mull (floarea paștilor, ciocul berzei, mierea ursului- vezi fig.1.10, vinarița), asociații de rariște (fragi, iarba fiarelor, măceșe), în locuri cu umezeală (mur, lăcrămioare).
Silvostepa, cu care zona pădurilor de stejar intră în contact în zona Câmpiei Titu, corespunde regiunilor cu climat de câmpie, dealuri și podișuri joase (sub 350 m) și cu precipitații scăzute (450-500 mm/an), cu geruri dar și secete. Reprezintă aria de tranziție dintre stepă și zona de pădure. În alcătuirea ei intră atât pajiști cu elemente stepice cât și păduri mezofile și termofile .
În cadrul pajiștilor cu elemente stepice predomină gramineele precum păiușuri și colili cu specii xerofite (obsigă- Brachyopodium silvaticum, firuța de livadă- Festuca sulcata). Arbuștii din silvostepa nordică sunt reprezentați de păducel (Crataegus monogyna- vezi fig.1.12), porumbarul (Prunus spinosa-vezi fig.1.11), vonicer (Evonimus europaea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare).
Fig.1.11-1.12 Fructe de porumbar (stânga) și de păducel, sursa: www.sanatatecuplante.ro
Pădurea este de stejar (Querqus robur), stejar brumăriu (Querqus pedunculiflora), stejar pufos (Querqus pubescens), la care se asociază ulmul, arțarul peri, gârniță, cerul și mai la nord gorunul.
Cea mai mare parte a zonei de silvostepă este despădurită și desțelenită, cultivată.
Vegetația și din lungul apelor curgătoare, implică mediul acvatic propriu-zis (albia minoră, bălțile), luncile și spațiile joase limitrofe, zonele unde se înregistrează revărsări, inundații, exces de apă în sol și la suprafață.
Pe terenurile inundate sunt frecvente câteva tipuri de formațiuni vegetale adaptate diferențiat la excesul de apă. Astfel, la exterior, pe terenurile mai înalte se îmbină cele caracteristice zonei sau etajului străbătut de râu cu cele hidrofile. În acest caz este vorba despre frasin, ulm, stejar, tei cu plopi și sălcii, pentru ca în vecinătatea albiei râurilor și pe terenurile joase cu exces de apă să domine cele din a doua categorie (subspecii de sălcii- Salix, plopi- Populus, anini- Alnus). Vegetația ierboasă este extrem de variată și bogată ca număr de specii, frecevente sunt: specii hidrofile- rogozul (Carex), papura (Typha), stuful (Phragmites), stânjenelul de baltă cu cele mezofile (trifoi, fir, firuță).
Vegetația din mediul acvatic, este adaptată condițiilor generale (debit de apă mai mare, viteză mai redusă de curgere, substrat alcătuit din pietrișuri mici, nisipuri și mâluri). În aceste condiții vegetația acvatică este bine dezvoltată și constă din numeroase specii de alge, diatomee, prezente pe fundul albiei râurilor, pe bolovani dar și plante situate situate fie la maluri unde viteza de scurgere este mică (stuf, papură, plante cu frunze plutitoare),fie în apă (broscăriță, brădiș).
1.1.7 Fauna
Lumea animală este reprezentată din specii care trăiesc și în silvostepă dar și în dealurile mai înalte de unde pendulează; există veverițe, iepuri, căprioare, vulpi, mistreți- vezi fig.1.13, multe specii de păsări (mierla, potârnichea, ciocârlia- vezi fig.1.14, pițigoi, gaița), numeroase reptile (broaște țestoase, șerpi), o diversitate de insecte în sectoarele de pădure, sol).
Fig.1.13-1.14 Mistrețul (stânga) și ciocârlia, sunt două dintre speciile fauniste specifice Câmpiei Titu, sursa: www.toateanimalele.ro
În consecință, lumea animală asociază speciile caracteristice stepei (hârciog, dihor) cu cele din pădurile de câmpie (viezure, vulpe dar și păsări ca șorecari și ciuful pitic). Și din punct de vedere faunistic reprezintă o zonă de tranziție.
Fauna din lungul apelor curgătoare este formată din specii care viețuiesc permanent aici sau care sunt legate de acest mediu doar o parte din an. În zăvoaiele de câmpie există o mulțime de păsări (pescărelul albastru, prigoarea, lăstunul, privighetori, cuci, dumbrăveanca, etc.). La acestea se adaugă fauna din lungul bălților și iazurilor, unde predomină rațele și gâștele sălbatice, diferite subspecii de stârci, specii de pasaj (țigănușul, fluierarul, sitarul, corcodelul), păsări de pradă (vulturi), subspecii de broaște și șerpi. Fauna din mediul acvatic este alcătuită din nevertebrate, broaște și pești (mreană, scobar, clean, porcușor).
1.2 CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC, GEODEMOGRAFIC ȘI ECONOMICO-GEOGRAFIC
1.2.1 Cadrul istorico-geografic
Localitatea Titu din județul Dâmbovița, oraș menționat încă de pe vremea lui nenea Iancu în schița C.F.R. – Ion Luca Caragiale, ne amintește de faptul că era un loc de popas pentru mulți călători de la acea vreme: “Acuma sunt în gară la Titu: mănâncă gogoși la madam Mari ca’va să zică”.
Legat de întemeierea orașului Titu se spune că au existat doi frați, Titu și Gae care au vrut să facă două hanuri pe drumul care mergea de la București spre Pitești. Vremurile fiind tulburi, cu războaie și mulți tâlhari, era nevoie de mult curaj. Titu și-a ales un loc mai aproape de București, iar Gae s-a dus înspre Pitești. Mergând pe firul apei, a ajuns la Potoc, unde calul său a rămas fără potcoave, și s-a decis să rămănă acolo, deschizand nu han, ci potcovărie. Căruțașii care se opreau pentru odihnă și hrană la Găești, erau îndemnați să poposească apoi la Titu, la fratele său.
Dincolo de legendă, un sâmbure de adevăr există, rețeaua de drumuri fiind în curs de construire, ambele localități constituind locuri de popas, iar Titu având singurul oficiu poștal al plasei Bolintin, începând cu 1865, iar din 1872 exista o cursă zilnică, cu diligența, între Târgoviște și Titu.
Fig.1.15-1.16 Vechea gară din Titu- 1884 (stânga), și actuala intrare în orașul Titu, sursa: www.metropotan.ro
Timp îndelungat, Titu a fost o așezare rurală puțin dezvoltată și care a evoluat lent. Prima atestare documentară datează, după unele surse din 1514, după altele, din 1634. În timp aici s-a înfiripat un târg. Titu – Târg, ruda căpătuită de la oraș a fost atestat documentar la 30 mai 1635. Satul a început să se dezvolte după 1832 când o informație de arhivă face lumina: au plecat din tagul Potlogi un număr de 43 de negustori și meștesugari care s-au așezat pe un loc situat de-a lungul Căii Baiului, cumpărat cu 4.800 de taleri de la boieroaica Arghira Vătășoaia Titeanca, urmașa vechilor stăpâni feudali și s-au asezat în târgul de la Titeanca. Târgul era săptămânal (duminica), iar anual avea loc bălciul la 14 septembrie. Tradiția înca nu a murit.
Istoria modernă a orașului Titu începe concret în anul 1871 când lucrătorii de la CFR fondează aici satul Atârnați . E atestat sub numele de "Atârnați -Gara" și e născut în anul 1872.
În 1883 s-a construit calea ferată Pitești – Târgoviște, fapt care a determinat o accelerare a dezvoltării târgului Titu. Tot atunci încep să apară și primele ateliere industriale, iar în jurul gării s-a format un nou nucleu al așezării: Titu Gară (vezi fig.1.13).
Vremurile vitrege trimit așezările și oamenii lor de cealaltă parte a căii ferate, botezată în anul 1927, Atârnați – Regie. Poate doar primarul și suveranul mai știu că între anii 1926-1947 așezarea a purtat numele Principele Mihai și a urcat un grad mai sus, fiind declarată comună.
În anul 1948, pentru o scurtă perioada de timp, comuna a primit numele dictatorului iugoslav "Maresal Tito".
Localitatea va fi declarată oraș în anul 1968 și va căpata treptat un profil industrial.
Din punct de vedere geografic favorabilitatea cadrului natural, cu permisivitatea reliefului, suprafețe netede, mici coline, văi și lunci a dus în timp la dezvoltarea locuirii pe aceste locuri. Principalele resurse sunt apa și solul fertil. În privința rețelei hidrografice, ca o concluzie asupra întregii rețele hidrografice nesperat de abundentă pentru o zonă de câmpie, încă de la începutul acestui secol geograful G. Vâlsan arată că :”la Titu și la nord de Titu, pe această linie, uimește faptul că se află izvoare atât de multe… Aceste izvoare cu apă întotdeauna limpede au debit constant, nu seacă niciodată, chiar și pe secetă mare și nu par influențate de anotimpul de ploi. Temperatura e probabil aproape constantă, căci vara, apa lor pare foarte rece, iar în timp de iarnă locul izvorului nu îngheață și de departe îl poți cunoaște după aburul ce se ridică deasupra-i. În jurul târgului Titu, îndeosebi mai jos de el, se găsesc mai multe locuri băltoase acoperite cu păpurișuri bune numai de pășune. Bogăția aceasta de umezeală este neobișnuită la câmpie. Ea dă un aspect propriu ținutului ….”
În privința celei de-a doua resurse naturale care a favorizat locuirea pe aceste locuri, solul, dar și despre tectonica locului, marele geograf G. Vâlsan înscrie pe axul sinclinalului neatectonic, intens faliat, cu numeroase structuri de hidrocarburi, câmpia de divagare, numită după cursul nehotărât al apelor. A fost semnalată la suprafață , influențată de unele fracturi de fundament, cum este cea dintre Titu-Potlogi ( Urmele unei falii în Câmpia Română ):
“Începând de la Titu, pe o linie direct spre sud, curbele de nivel se apropie una de alta în așa fel încât arată o ușoară coborâre în formă de treaptă a câmpiei spre răsărit…La Văcărești ( Pitaru), pârâul Spălătura, care izvorăște dintr-o dată lângă Titu și care a urmat aceeași direcție nord-sud, după ce s-a unit cu Șuța, trecând spre răsărit de această linie, îndată începe să divage în meandre nesfârșite, fîcându-și drum cu greu prin o mulțime de albii părăsite cu aceeași dispoziție de meandre.“
Câmpia de divagare se caracterizează sub raport granulometric prin nisipuri simple sau argiloase și argilo-nisipoase, ca și prin stagnări periodice ale apelor de inundații, din punct de vedere geomorfologic, ca toate luncile, producând exces de umiditate specific fundurilor de văi.
Forajele din apropierea zonei Titu indică prezența unor orizonturi de loess, intercalate între pietrișuri sau acoperite cu aluviuni recente, precum și numeroase structuri petrolifere.
În privința etajului vegetal, zona orașului Titu se află la contactul dintre etajul pădurilor nemorale de stejar și gorun care coboară în asociație din zonele mai înalte și silvostepă.
1.2.2 Cadrul geodemografic
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Titu era o comună rurală, reședința plășii Bolintinu din județul Dâmbovița. Comuna avea în compunere satele Titu, Plopu, Mărunțișu, Fusea, Codreanu, Hagoaica, Dâmbovicioara și Atârnați, cu 1 606 locuitori, și în ea funcționau patru biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii. Pe atunci, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornetu, cu satele Cornetu (Sălcuța) și Boteni, având 1854 de locuitori.
În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Titu ca reședință a plășii Titu din același județ, având în compunere satele Atârnați, Codreanu, Dâmbovicioara, Dobreasca, Fusca, Hagioaica, Plopu și Titu, cu 3008 locuitori. Comuna Cornetu era denumită acum Sălcuța, având în compunere aceleași sate, Cornetu-Sălcuța și Boteni, cu 2 112 locuitori.
a) Evoluția numărului de locuitori, perioada 1977-2016
În graficul 1.2 este prezentată evoluția numerică a populației orașului Titu după anul 1977.
Grafic 1.2 Evoluția numerică a populației orașului Titu pentru perioada 1977-2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Din analiza datelor din graficul 1.2 se observă o tendință generală de creștere a numărului de locuitori pentru perioada 1977-1992, perioadă în care natalitatea era destul de ridicată, rezultat și a poiticilor pronataliste specifice perioadei comuniste. Imediat însă se observă o scădere lentă a numărului de locuitori, scădere determinată de reducerea natalității, liberalizarea legislației privind avorturile, plecările definitive ale persoanelor tinere, cele mai apte pentru întemeierea familiei, astfel, între anii 1992-2016, orașul Titu a pierdut aproximativ 1 000 de persoane. Nu este o cifră mare pentru perioada analizată dar trendul descrescător este menținut constant.
În analiză au fost vizați anii de recensământ (1977, 1992, 2002, 2011) dar și ani intercalați de regulă din cinci în cinci.
b) Structura etnică a populației, Recensământ 2011
În graficul de mai 1.3 este prezentată structura etnică a populației județului Titu în urma Recensământului din anul 2011.
Grafic 1.3 Structura etnică a populației orașului Titu, Recensământ 2011
Sursa: Recensământ 2011
În urma analizei datelor obținute de la Institutul Național de Statistică, românii reprezintă majoritatea categorică în orașul Titu cu aproape 9 000 persoane. Peste 300 de locuitori s-au declarat romi iar în cazul a 341 de persoane nu a putut fi stabilită etnia. Numai 8 persoane s-au declarat de altă etnie.
c) Structura religioasă a populației orașului Titu, Recensământ 2011
În cazul apartenenței religioase a locuitorilor orașului Titu a fost întocmit graficul 1.4 care redă această situație statistică pe baza datelor obținute de la Recensământ 2011.
Rezultatele obținute indică o majoritate clară a creștinilor- ortodoxi cu peste 9 000 persoane în timp ce numai 174 s-au declarat de altă confesiune. În cazul a 342 persoane nu a putut fi stabilită apartenența la vreo anumită confesiune sau nici o declarație privind declararea ca ateu sau fără religie conform statisticilor oficiale.
Structura confesională a orașului Titu este caracteristică zonei demografice din care face parte orașul, majoritatea localităților din județul Dâmbovița prezintă o predominare la mare diferență a populației de religie ortodoxă, numărul persoanelor care aparțin altor culte fiind foarte mic.
Grafic 1.4 Structura religioasă a populației orașului Titu, Recensământ 2011
Sursa: Recensământ 2011
d) Structura pe sexe a populației
În graficul 1.5 este prezentată situația statistică a populației orașului Titu pe sexe, conform datelor obținute de la Institutul Național de Statistică
Grafic 1.5 Structura pe sexe a populației orașului Titu, INS 2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Rezultatele obținute în urma cercetării indică o predominare a persoanelor de sex feminin, peste 5 300 persoane în timp ce bărbații nu ating cifra de 5 000.
e) Structura pe vârstă a populației orașului Titu
Analiza structurii populației pe grupe de vârstă se va realiza împărțind populația stabilă la 1 iulie 2016 în cele trei grupe de vârstă astfel: grupa tânără (0-19 ani), grupa adultă (20-59 ani), grupa vârstnică (peste 60 ani).
Grafic 1.6 Structura pe grupe de vârstă a populației orașului Titu, anul 2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Analiza datelor privind vârsta populației orașului Titu, pentru anul 2016, indică o tendință de îmbătrânire a populației, astfel grupa tânără și cea vârstnică sunt aproximativ egale, de fapt numărul persoanelor de 60 ani și peste l-a depășit ușor pe cel al tinerilor. Aceasta este o consecință a unei natalități scăzute, a plecărilor tinerilor, plecări care în marea lor majoritate sunt definitive.
1.2.3 Transformări în domeniul activităților economice
În secolul al XIX-lea, agricultura a continuat să fie principala ramură a economiei județului. Clima, rețeaua hidrografică și compoziția solului au favorizat cultura cerealelor, creșterea animalelor, într-o proporție mai mică cultura pomilor fructiferi și a viței de vie. Comerțul țărilor române a fost liberalizat, favorizând o dezvoltare tot mai amplă a agriculturii, care este principal ramură economic, dar și sursa sigură de îmbogățire a moșierilor și a marilor negustori de produse agricole.
Sporul natural al populației a impus extinderea așezărilor, dar surplusul de produse cerut pe piața agricolă internă și externă, impunea și extinderea culturilor prin despăgubiri : “să scoată buturugi astfel să aibă loc de muncă”, cum scria în documentele din acea vreme. Terenul curățat de buturugi devenea un “luminiș” și lucrat, era sursa de hrană a casei. Din această zonă este atestată marea producție de grâu, de toponime ca Năsada Veche, localizată la hotarul dintre satele Plopu și Tomșani, derivând din verbul tranzitiv a năsădi , care înseamnă a aduce și a clădi snopi pe arie, pentru treier. Cultura dudului pentru sericicultură era bine dezvoltată în zonă, iar creșterea viermilor de mătase era principala preocupare a femeilor si copiilor. Din gogoșile viermilor de mătase rezulta borangicul, din care se confecționau podoabe țărănești specifice portului popular: ștergare de perete, ii, marame, valorificându-se și în industria textilă care producea mătasea natural, material pentru parașute, îmbrăcăcăminte pentru cordoane telefonice etc.
Alte îndeletniciri practicate în localitate au fost: stupăritul – prelucrarea cerii de albine, creșterea porcilor în turme prin păduri, ori câmpiile necultivate de om.
După anii ’60, agricultura era reprezentată de cele două G.A.C-uri, Titu și Sălcuța, de I.A.S. Titu ale cărui pământuri și ferme de animale erau răspândite de la Ghinești și Costești Vale până la Vânătorii- Mari, precum și o stațiune de mașini și tractoare ( S.M.T. Titu), amplasată la Titu-Târg. Producțiile agricole erau încă mici, iar ponderea sectorului de creștere a animalelor era nesemnificativă.
Despre industrie nu se putea vorbi în acești ani. Existau două mori țărănești, două prese de ulei, două mașini primitive de dărăcit lână, o fabrică de tâmplărie cu o producție mică, o unitate de morărit și panificație „Ceres”, care-și asociase și un atelier mecanic, cam acestea fiind la nivelul anilor 1956. Doar trei unități economice mici din Titu-Gară se puteau considera în acei ani obiective industriale.
– Atelierul de zonă CFR Titu: care a fost înființat în anul 1923 pe actuala întindere a Regionalei de Căi Ferate București, ca unitate de reparat vagoane cale pe linie curentă. Centru feroviar Titu a fost afectat de numeroase prefaceri de-a lungul existentei sale de peste un secol.
În 1891 funcționa un depou cale ferată, care s-a mutat ulterior la Pitești, o revizie de vagoane mutată prin anul 1973 la București- Triaj și reînființată în 1976 la Târgoviște. Actualul Atelier s-a reamplasat în ultimii ani pe un alt spațiu, lăsând loc modernizării Stației CFR Titu. S-a numit “Atelierul de Reparații Curente- Vagoane Marfă și călători “, remarcându-se pe ramură și în presa timpului prin numărul mare de propuneri de inovații, economii de materii prime și material, reducerea prețului de cost, crșterea productivității muncii și alți indicatori de bază și eficiență.
– Fabrica de fermentare a tutunului: a fost inițial un depozit sezonier de fermentare naturală a tutunului înființat în anul 1927 prin grija Casei Autonome a Monopolurilor Statului ( C.A.M.). Cultivarea tutunului de calitate a fost asigurată în zona Titu prin soiurile Molovata și Ghimpați, dar și prin cantitate, prin suprafețe ocupate în teritoriu de această cultură.
– Întreprinderea de industrie locală- Titu: înființată în anul 1956 pe lângă Sfatul Popular Raional Titu, și-a fixat sediul în Titu-Gară. Inițial a avut drept scop întreținerea unităților de morărit, de care se ocupase câțiva ani Întreprinderea Economică, care s-a desființat, apoi, a fost solicitată să-și diversifice activitatea pe tot teritoriul raionului Titu. În anul 1960 unitatea își realizeze sarcinile de producție prin cinci sectoare de activitate cu ramuri diverse, cum ar fi :
1. Sectorul industrial cu ramurile:
– metalurgie, cu un atelier mecanic și construcții metalice în comuna Sălcuța ( Titu);
– chimie: cuprinde o secție de vopsele la Sălcuța, iar o alta de cauciuc și mase plastic la Boteni, în apropiere de Titu;
– lemn: cuprinde Fabrica de tâmplărie din Titu-Gară, care realizează cherestea, binale, mobilier didactic, campinguri;
– textile: produce vată industrială, fire de bumbac, mouliné la Boteni;
– alimentară: care prin abatorul Sălcuța valorifica produse din carne, piei, păr, seu, mațe, oase etc. , precum și alte ramuri : piele- încălțăminte, confecții, extractivă.
2. Sectorul panificație- care producea pâinea neagră, albă, intermediară, covrigi etc., prin brutăriile din Titu- Târg, Titu- Gară, Potlogi;
3. Sectorul mori și prese – execută activități pentru unitățile de morărit existente în acei ani, precum și o presă de ulei în localitatea Serdanu;
4. Sectorul agrozootehnic – livra aproximativ 15 tone carne de porcine pe an. Întreținerea și îngrășarea lor s-a făcut pe lângă morile din raion prin utilizarea reziduurilor și măturăturii;
5. Sectorul neindustrial – cu secțiile: cartonaje (Titu și Potlogi), foto, frizerie, vidanjori ș.a. în central Titu.
I.I.L. Titu și-a desfășurat activitățile pe raza comunelor Titu- Târg și Sălcuța (ambele fiind azi componente ale orașului) , Conțești și Potlogi (comune limitrofe).
În anul 1961, la Sălcuța s-a înființat o unitate de colectare și prelucrare a laptelui achiziționat ori contractat de pe teritoriul fostului raion Titu, cunoscută sub numele de I.C.I.L- secția Sălcuța, amplasată la intersecția D.N.7 cu str. Nicolae Grigorescu, folosit astăzi ca depozit de mărfuri en-gross.
După anul 1989, odată cu descentralizarea economică, majoritatea unităților de producție din orașul Titu au fost treptat închise, oamenii trimiși în șomaj. O parte dintre aceste unități de producție au fost privatizare, o privatizare care nu întotdeauna a dat rezultatele scontate. O altă parte a clădirilor fostelor fabrici au avut destinația inițială schimbată devenind depozite sau clădiri de birouri. O crescut ușor domeniul serviciilor, reprezentând servicii medicale, financiar-bancare sau de alt profil. Sectorul serviciilor a cunoscut o creștere mult mai lentă decât în cazu altor localități din județul Dâmbovița.
În prezent la Titu se află un poligon de testare a automobilelor Dacia-Renault, iar principalele firme sunt: ELJ Automotive (producție componente auto), Paolo Confecții (articole de îmbrăcăminte), Plasticom Impex (producție materiale plastice), Helene SRL (alimentație publică), Helene Impex (industria alimentară), CFR Sirv Titu (mijloace de transport), Predesti SRL (comerț cu produse alimentare) etc.
Capitolul II
FACTORI DETERMINANȚI AI COMPORTAMENTULUI SOCIAL
În cazul interpretării anumitor fenomene de tip social, mai importante se bazează în mod deosebit pe interpretarea cadrului fizico-geografic dar și cel economico-geografic care în timp a imprimat anumite aspecte fenomenelor sociale, transpuse apoi în comportamente și analize sociale. În cazul orașului Titu cadrul natural analizat în cadrul primului scoate în evidență poziția geografică a regiunii studiate în zona joasă de câmpie, mai exact nordul Câmpiei Române.
Fenomenul social principal care a fost observat cu privire directă asupra elemtelor de cadrul natural a fost cel al migrării populației active spre zonele exterioare ale orașului, chiar spre satele din zonă, acest lucru fiind consecința unei restructurării industriale, și dezvoltarea sectorului industrial ușor (textile, produse alimentare).
Fenomenul uman dar și cel economico-geografic evidențiază situația zonei analizate.
Un alt factor extrem de important în cee ce privește analiza și determinarea comportamentului de tip social este în mod indubitabil piața muncii și industrializarea (implict restructurarea industrială) din orașul Titu.
Obiectivele avute în vedere pentru asigurarea echilibrului pietei muncii sunt următoarele: integrarea forței de muncă disponibile în acest moment, dezvoltarea unităților economice mici și mijlocii ca fiind de mare importanță pentru crearea de noi locuri de muncă, formarea profesională a angajaților și a potențialilor angajați dar și aplicarea unor masuri active și reale de combatere a fenomenului somajului. În concluzie se impune interventia unor institutii abilitate care să asigure reglarea și funcționarea pieței muncii.
Studierea fenomenelor sociale este foarte greu de realizat atunci chiar dacă fenomenul este studiat pentru același popor, dar dacă condiții de guvernare și de schimbare economică sunt diferite. Se poate menționa faptul că și comportamentul electoral reprezintă unul dintre factorii determinanti în privința fenomenelor sociale.
Acest concept poate să fie definit ca un spațiul economic unde se confruntă și se negociază în mod liber, crearea și oferta forței de muncă. Piața muncii este cea care reglementează raporturi de muncă precum: durata unei zile de muncă, condiții de muncă, drepturi salariale, reconversia și perfectionarea profesională, etc.
De precizat că între conceptele de cerere și oferta locurilor de muncă, exista o foarte strânsă legătură, dar în egală măsură ele se constituie în două categorii distincte. Cererea de locuri de muncă, implică solicitarea de locuri de muncă facută de posesorii forței de muncă. Oferta de locuri de muncă, la rândul ei, corespunde unui număr de locuri de muncă si este formatată de deținătorii de capital, fie ei agenți economici și alte instituții) si reprezintă nevoia de muncă salarială ce există într-un anumit moment.
Oferta forței de munca și oferta de muncă corespund unui număr de persoane care doresc să muncească pe un salariu. Oferta de muncă se realizează de-a lungul unei perioade mai lungi de timp. Oferta forței de muncă depinde de vârstă, sex, starea sănătății, psihologie, etc. Aceasta depinde de: populația inactivă, populația activă, (populația activă ocupată și someri- care sunt înregistrați sau nedeclarați).
Piața muncii are la bază următoarele funcții: asigurarea echilibrului dintre necesitățile de resurse de muncă și posibilitățile pentru acoperirea lor, determinarea orientări utilizării resurselor de muncă disponibile fiecărei zone cu o eficiență superioară, prin repartizarea forței de muncă pe profesii și ramuri, dar și prin utilizare lor în cadrul fiecarei unități; determinare și adoptarea, implicit, aplicarea unor măsuri de protecție socială a posesorilor de forță de muncă.
În orașul Titu după decembrie 1989, piața muncii a cunoscut o evoluție rapidă datorită schimbărilor de tip economic. În consecință unele meserii devin mai puțin solicitate sau chiar dispar iar altele apar pe piața muncii, datorită ocupațiilor pe care agenții economici le-au solicitat.
Pe de altă parte, forța de muncă se confruntă în orașul Titu cu lipsa locurilor de muncă, dar și cu pregătirea profesională slabă sau absentă pe care o dețin persoanele care nu dețin un loc de muncă și care nu corespunde nevoilor beneficiarilor de locuri de muncă.
Șomajul reprezintă un factor care aduce principala contribuție la creșterea gradului de sărăcie. Intrarea în șomaj este compensată de la început prin ajutorul de șomaj, dar numai parțial. Prelungirea șomajului implică o scădere și mai mare a veniturilor. Alocația de sprijin care înlocuiește ajutorul de somaj, are un nivel și mai scăzut. După alte 18 luni, alocația de sprijin este suspendată. Este recunoscut faptul că somajul cronic și pe lung termen este principala cauză a săraciei.
Sărăcia este definită ca fiind lipsa de mijloace financiare asigurării unui trai decent față de standardele colectivității. Există saracie minimă, sărăcie absolută și o sărăcie relativă.
Sărăcia absolută implică inexistența condițiilor minime de viata (hrană, îmbrăcăminte, locuință). Pe termen lung, sărăcia absolută are drept consecințe îmbolnăviri fizice și psihice, de multe ori ireversibile. Sărăcia relativă este definită ca fiind lipsa unui nivel minim de resurse care poate asigura o funcționare normală a persoanei în cadrul contextul socio-cultural dat. Sub pragul de sărăcie relativă se poate rezista fără o alterare de durată a capacităților de funcționare socială normală, însă doar o perioadă limitată de timp. Pragurile sărăciei permit identificarea incidenței sărăciei dar și a gradului de sărăcie. Utilizarea gradului de sărăcie furnizează doi indicatori
importanți: numărul săracilor și amploarea sărăciei.
Conform studiilor realizate, în privința sărăciei ca fenomen social și a standardului de viață în cadrul orașului Titu, s-a constatat că cel mai scăzut nivel de trai, cu alte cuvinte cel mai prost trăiesc persoanele fără ocupație, șomerii, casnicele, elevii și studentii care provin din familii cu un venit modest, dar și persoane fără studii sau cu un nivel redus de studii, aceștia din urmă lucrează ca muncitori necalificați sau sezonieri mai ales în domeniul agricol și al construcțiilor, sau chiar ca zilieri.
Pe de altă parte cel mai ridicat nivel de trai este deținut de către patroni, urmați la distanță destul de mare de persoane cu studii superioare, pensionari, salariați, persoane cu studii medii, respectiv liceu și cei care locuiesc în mediul rural. Se constată că în general pensionarii nu trăiesc mai rău decât celelalte categorii, sau față de persoanele active, dincontră se estimează că trăiesc mult mai bine. Se poate afirma că pentru orașul Titu, pensionarii reprezintă o categorie favorizată de persoane si acest lucru pentru că au o sursă sigură de venit, dar si pentru că în anumite cazuri pensiile sunt mai mari decât salariul persoanelor active ocupate. Această situație este explicată de analiza gradului de sărăcie asociat grupelor de vârstă. Copiii și tinerii traiesc în familii semnificativ mai sărace decât adulții și în mod special decât vârstnicii. S-a constatat că fiecare copil mărește rata sărăciei cu o valoare egală cu 6,6 % din situația standard.
Pentru a înțelege mai bine acest factor social, al determinării somajului și al scăderii nivelului de trai, se va analiza evoluția fenomenului de piata a muncii de-a lungul timpului.
Datorită construirii în perioada 1872-1884 a liniilor ferate București- Pitești și Titu- Târgoviște și a faptului că linia ferată trecea la aproximativ 1 km depărtare de Titu- Târg, s-a dezvoltat treptat în jurul ei și a gării, o nouă așezare, Titu- Gară. Aceasta a fost amplasată pe lângă câteva gospodării dispersate în 1864, sub numele de Dâmbovicioara, după numele moșiei.
La mijlocul secolului XIX a fost necesară realizarea unei rețele naționale de căi ferate, deoarece s-a dezvoltat economia prin extinderea relațiilor capitaliste, alături de alte mijloace de transport și comunicație. Ion Ghica menționa: “Noi, în toate clasele sociale simțim lipsa drumurilor: țăranul când își cară fânul și lemnele, arendașul când își cară bucatele la Galați sau Brăila, negustorul când își aduce marfa la București și Iași și țăranul peste tot anul.” În acea perioadă cei mai interesați erau moșierii exportatori de cereale și burghezia comercială. La 28 aprilie 1866 în Mesajul Locotenenței Domnești preciza ideea construirii cât mai urgentă a căilor ferate: “Pentru România căile ferate sunt un ce indispensabil, o condiție sine qua non pentru întemeierea civilizației și prosperitățile sale “.
Schița “C.F.R” de I.L.Caragiale, o capodoperă a genului scurt a făcut referire la linia ferată București- Pitești. În aceeași lucrare sunt menționate stații existente la acea dată ca: Ghergani, Conțești, Titu, Mătăsaru, după care au fost aprobate alte linii împărțite în 3 etape: etapa I începea în 1882 și se termina în 1884, cuprindea linia ferată Titu- Târgoviște pe o distanță de 35 km. Unul din motivele pentru care se insistase pentru a se construi aceasta linie ferată, s-a datorat faptului că lângă Târgoviște fusese amplasat în 1865 Arsenalul Armatei , iar în apropiere de acesta, pe valea Ialomiței, la Lăculețe exista din anul 1881 Fabrica de praf de pușcă „Pulberăria”, construit de o societate belgiană.
Din Călăuza călătorului a anului 1885 aflăm că pe linia Titu- Târgoviște circula un tren mixt, iar din Mersul trenurilor din 1887 între Titu și Târgoviște existau numai două perechi de trenuri mixte.
Între Titu și Târgoviște existau două perechi de trenuri, datate de la 19 iunie /1 iulie 1887 în mersul trenurilor de atunci. În 1889, pe aceeași linie circulau trei perechi de trenuri, mai multe decât pe orice altă linie secundară din Muntenia, având o viteză superioară. Trenul fulger Paris- Constantinopol făcea între București și Titu o oră, cu aceleași opriri ca și acceleratul. Unul din cele 11 depouri secundare ale C.F.R., depoul Titu, construite în țară începând din anul 1887, a fost inaugurat în anul 1891, iar din anul 1910 a fost arondat Inspecția a II-a Pitești. Încă din anul 1887 a fost înzestrată cu o pompă principală de apă, două canale pentru curățat locomotivele, o placă învârtitoare, o rampă pentru mărfuri și un pod bascul.
Clădirea gării din Titu a fost inaugurată în anul 1894.
În gara Titu, în timpul războiului de independență, a funcționat o secție de tranzit spre Târgoviște, a Spitalului Militar.
În anul 1906 exista o bancă populară “Înălțarea”, în 1909 un dispensar medical, în 1912 o școală cu local nou, construită din fonduri de la Casa Muncii C.F.R., o circă veterinară din 1918, o bibliotecă cuprinzând aproximativ 1 000 de volume în anul 1920. După crearea în 1927 a Depozitului C.A.M. (regia), se dezvoltă o nouă așezare de partea cealaltă a căii ferate, Atârnați- Regie.
În 1916, în timpul primului război mondial, a fost ținta unor bombardamente germane și a fost refăcută în anii 1927-1930, apoi în urma cutremurului din anul 1940, pe același amplasament.
Din 1918 a luat ființă un post de poliție C.F.R., iar în perioada interbelică a fost completată cu o revizie de vagoane și un atelier de zona.
Așezarea din gară este cea mai recent din teritoriu, deoarece a luat naștere în a doua jumătate a secolului XIX prin strămutarea unora din locuitorii satelor din apropiere, Titu- Târg și Salcuța. Gara și calea ferată , apoi depozitul C.A.M. au fost obiective economice importante ce au dus la dezvoltarea noii localități pentru prima jumătate a secolului XX.
Fabrica de tâmplărie a întreprinderii „Ceres” înființată în 1923 avea peste 400 salariați grupați în ateliere de mecanică și tâmplărie (binale, mobilă, mobilier școlar). În același loc se află și fabrica de cherestea “Astra D. Solomonescu”, iar profesorul Gheorghe Goga Ionescu avea o moară sistematică cu o capacitate de un vagon grâu sau de porumb în 24 de ore. Moara amintită cu Atelierul mecanic, de tâmplărie, de brutărie, casele, pământul și toate utilajele necesare va reprezenta suportul material pentru prima Școală de Mecanici agricoli, Morărit și Panificație din țară, din anul 1932.
În timpul celui de-al doilea război mondial a funcționat un spital și o cantină ale Crucii Roșii, pentru răniții și contagioșii veniți de pe front sau aflați în tranzit.
Stația C.F.R Titu a fost modernizată în perioada interbelică, având peste 500 de angajați, O revizie de vagoane și un Atelier de zonă, completând nodul de cale ferată Titu. Linia ferată Titu- București traversa și traversează și în prezent râul Dâmbovița, în apropiere de Titu, dezvoltându-se noua așezare Titu- Gară.
Între anii 1926-1947 întreaga localitate a purtat numele “Principele Mihai”, fiind declarată comună. În anul 1948, pentru o scurtă perioadă de timp, s-a numit “Mareșalul Tito”, revenind apoi la denumirea inițială, Titu- Gară. Abia după 1968 se va realiza unitatea dintre cele două comune: Titu- Târg și Sălcuța, cu satele aferente, înscriind pe harta țării un oraș tânăr: TITU. A fost sporită rețeaua de cale ferată cu 92 km prin dublarea liniilor Chitila- Titu- Pitești și Titu – Târgoviște- Teiș, iar stațiile de pe magistrala Chitila- Titu- Pitești și de pe linia Titu- Târgoviște- Fieni, fiind dezvoltate și sistematizate.
Pe locul vechilor Atelierelor școlare, al marii experimentale și cuptorului de pâine, ale vechii școli se înalță modernul edificiu al Liceului agroindustrial a cărui primă promoție a absolvit în 1977.
În privința economiei de piață, se constată după anul 1989, o schimbare în mod radical care care duce implicit la o privatizare grăbită și la scăderea nivelului general de trai.
Capitolul III
DINAMICA RECENTĂ A PROCESELOR ȘI FENOMENELOR SOCIALE
Scăderea nivelului de trai pentru locuitorii orașului Titu a fost generată de perioada de tranziție în care se află economia României începând din anul 1989, modificări economice care au dus la extinderea și agravarea sărăciei.
Concluziile studiilor făcute converg spre aprecierea ca sărăcia este un fenomen social foarte des întâlnit, având drept urmare amplificarea altor fenomene sociale, foarte grave cum sunt: creșterea numărului de șomeri, creșterea infracționalității, scăderea numărului de căsătorii și creșterea numărului de divorțuri, scăderea nivelului de educație.
3.1 ȘOMAJUL ÎN CONTEXTUL RESTRUCTURĂRII ECONOMICE
Cronicizarea șomajului, ca și creșterea numărului celor care solicită pentru prima dată un loc de munca au determinat sporirea ponderii șomerilor.
Problema șomajului, a șomerilor este destul de gravă în orașul Titu, rata șomajului depășind în acest oraș cu mult peste media pe țară; principala cauză a acestei situații fiind perioada de tranziție prin care trece economia românească, respectiv restructurarea industriei, declararea ca falimentare a unor întreprinderi mici și mijlocii care absorbeau o forță de muncă numeroasă.
La aceste cauze se adaugă, dar în masură mai mică, creșterea numărului persoanelor care solicită pentru prima dată un loc de muncă. Pentru realizarea acestui proces, este esențial să existe o strategie clară, să știm permanent care sunt profesiile cerute pe piață pentru a forma profesional pe cei care urmează a le exercita și de asemenea trebuie să știm permanent care sunt strategiile dezvoltării economice, regionale și sectoriale, pentru ca numai așa va exista posibilitatea ca oamenii să lucreze și să nu ajungă la un șomaj de mare durată.
Din nefericire, orașul Titu se află în continuare într-o situație critică în urma acestui proces de tranziție economică, putem spune chiar datorită acestei dezorientări economice, care a avut drept efect creșterea continuă a șomajului. Specialiștii în economie din județul Dâmbovița, încearcă tot mai mult la combaterea eficientă a șomajului sau stimularea ocupării eficiente a locurilor de muncă. În acest sens, au fost create strategii și planuri locale de dezvoltare, bazate mai ales pe atragerea investitorilor străini sau români.
Problema șomajului este încă actuală deși sau luat anumite măsuri sociale, este interesant de văzut o statistică din acest punct de vedere, o evoluția a numărului de turiști.
Grafic 3.1 Evoluția numărului total de șomeri pentru perioada 2010-2017 (luna ianuarie-decembrie)
Sursa: tempo-online, INSSE
Am ales ca elemente de reper lunile ianuarie și decembrie pentru anii din perioada 2010-2016 și luna ianuarie 2017. Primul punct de reper dintr-un an este ianuarie și al doilea punct de reper este valoarea numărului de șomeri pentru luna decembrie. Din analiza graficului 3.1 se observă o scădere a numărului de șomeri pentru orașul Titu de la 339 în ianuarie 2010, la 156 în ianuarie 2012, după care se va stabiliza în jurul valorii de 200 persoane aflate în șomaj până în ianuarie 2016, dar pentru luna ianuarie 2017 se observă o nouă creștere la 245 persoane. Comparând lunile ianuarie cu luna decembrie pentru anul respectiv, în anii 2010 și 2011 se observă o scădere a numărului de șomeri. Pentru anii 2012, 2013 este relativ constantă valoarea între cele două luni, 2014 înregistrează o creștere cu 38 de șomeri spre luna decembrie, în anul 2015 este relativ constant dar și o creștere importantă de la 164 la 245 pentru anul 2016.
Grafic 3.2 Evoluția numărului de șomeri, lunar, pentru anul 2016, orașul Titu, INS
Pentru a urmări evoluția numărului de șomeri în cadrul unui an se poate face o statistică anuală exact ca în graficul 3.2 unde se observă o creștere a numărului de șomeri pentru a doua parte a anului 2016. Dacă pentru lunile ianuarie-mai situația este relativ constantă cu mici fluctuații în jurul valori de 170 șomeri, începând cu luna iunie se înregistrează o creștere în jurul valorii de 240 șomeri.
Este interesat de observat numărul de șomeri pe sexe. De aceea am ales să realizez un grafic care să vizeze numărul de șomeri pentru populația masculină și feminină pentru lunile decembrie a anilor 2010-2016.
Grafic 3.3 Șomeri pe grupe de sexe, pentru orașul Titu, lunile decembrie- anii 2010-2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Din graficul 3.3 se observă o predominare a șomerilor bărbați pentru luna decembrie a anilor 2010, 2013, 2014, 2015, 2016. Doar în anii 2011 și 2012 a existat o ușoară predominare a șomerilor de sex feminin, acest lucru datorându-se în mod deosebit desființări unităților industriale.
O altă situația foarte reprezentativă este cea a ponderii procentuale a numărului de șomeri din total forței de muncă. Pentru a respecta similitudine temporală cu graficele de mai sus și cu indicatorii analizați, în graficul 3.4 se va analiza ponderea procentuală pentru lunile ianuarie-decembrie a anilor 2010-2016 inclusiv luna ianuarie 2017. În graficul 3.4 se insera o situația lunară, pentru anul 2016 a ponderii procentuale a șomerilor în cadrul forței totale de muncă iar în graficul 3.7 va fi analizată situația pe grupe de sexe. O precizare importantă este că, în grafic este luată în considerație numărul de șomeri de la sfârșitul lunii respective, mai exact din ultima zi calendaristică.
Grafic 3.4 Ponderea șomerilor din totalul forței de muncă pentru orașul Titu, lunile ianuarie-decembrie a anilor 2010-2016, inclusiv ianuarie 2017 (%)
Sursa: tempo-online, INSSE
Din analiza datelor obținute prin intermediul Institutului Național de Statistică, care implică analiza procentuală a ponderii șomerilor din totalul forței de muncă implică datele exclusiv de la finalului lunilor ianuarie și decembrie. Dacă în anul 2010, se observă o scădere a ponderii de la 4,6 la 3,3%, pentru anul 2011, această tendință va continuă și se va ajunge la numai 2,1% șomeri din totalul forței de muncă. Pentru anul 2012 se va înregistra o ușoară creștere de la 2,2 la 2,4%, la fel și pentru anul 2013 o creștere de la 2,9 la 3%. Interesant este că între decembrie 2013 și ianuarie 2014, ponderea a urcat brusc de la 3 la 6,2% cel mai probabil acest fapt a fost determinat de desființarea anumitor unități economice. Situația se va regla până la finalul anului 2014, care va ajunge la 3,4%. Anul 2015 începe cu 3,1 și se încheie la 3%. Anul 2016 începe cu 2,4 și crește la 3,6%, procent valabil și pentru ianuarie 2017.
Grafic 3.5 Ponderea șomerilor din totalul forței de muncă a orașului Titu, lunar, an 2016, (%)
Sursa: tempo-online, INSSE
Dacă în prima parte a anului, perioada ianuarie-mai, ponderea procentuală a șomerilor din totalul forței de muncă disponibile a orașului Titu s-a menținut la 2,4-2,5, pentru a doua parte a anului, lunile iunie-decembrie, aceasta a crescut de la 3,3-3,6, fapt care relevă anumite probleme privind angajările sau mai degrabă renunțarea la muncă în a doua parte a anului. Concluzia este că se fac angajări în prima parte a anului dar spre final o parte dintre angajați renunță și acceptă să intre în șomaj.
Grafic 3.6 Ponderea procentuală a șomerilor din totalul forței de muncă disponibile, orașul Titu, pe grupe de sexe, lunile decembrie a anilor 2010-2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Ponderea procentuală a șomerilor, pe grupe de sexe, pentru orașul Titu, urmărește evoluția numărului de șomeri. Astfel, pentru decembrie 2010, ponderea bărbaților era de 3,7 față de 209 în cazul șomerilor de sex feminin. Pentru anul 2011, ponderea este egală pentru ambele grupe de sexe, 2,1. Egalitatea se va menține și pentru finalul anului 2012, dar ponderea va crește de la 2,1 la 2,4%. Pentru următorii patru ani, ponderea procentuală a bărbaților va fi mai mare față de cea a femeilor. Astfel, pentru luna decembrie 2013, ponderea bărbaților este cu 0,2% mai mare, pentru decembrie 2014, diferența dintre cele două grupe de sexe va crește la peste 1%, mai exact 1,4% mai mult pentru grupa șomerilor de sex masculin. Diferența se va menține destul de mare dar va deveni subunitară pentru anul 2015, mai exact 0,8% și va scădea la 0,7% pentru luna decembrie a anului 2016.
Dintre principalele cauze care determină o mai mare ponderea a șomerilor de sex masculin pot fi amintite: desființarea unităților economice de profil industrial, sau vinderea acestora către alți investitori care au schimbat profilul inițial al unității.
3.2 IMPACTUL SCĂDERII NIVELULUI DE TRAI ASUPRA FENOMENELOR SOCIALE
3.2.1 Divorțurile și căsătoriile
În graficul 3.7 este prezentată evoluția numărului de divorțuri și de căsătorii, comparativ pentru perioada 2010-2015. Este foarte interesant de văzut cum au evoluat acești indicator în cei cinci ani de analiză pentru a scoate în evidență dacă impactul scăderii nivelului de trai s-a manifestat și din acest punct de vedere, este recunoscut faptul că scăderea nivelului de trai, pierderea locului de muncă, poate afecta și relațiile dintre oameni și poate să ducă în timp la creșterea numărului divorțurilor.
În egală măsură, numărul căsătoriilor, poate fi influențat de scăderea nivelului de trai din două puncte de vedere, poate fi vorba despre o scădere a numărului căsătoriilor dar o altă consecință, opusă ar putea fi creșterea numărului acestora, determinat de o nevoie de ajutor reciproc în condițiile unor condiții mai dificile de trai.
Grafic 3.7 Comparație între evoluția numărului divorțurilor și căsătoriilor din cadrul orașului Titu pentru perioada 2010-2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Din analiza datelor privind evoluția numărului de divorțuri și căsătorii în orașul Titu pentru perioada 2010-2015, se observă în primul rând faptul că în fiecare din cei cinci ani numărul căsătoriilor este sensibil mai mare decât în cazul divorțurilor, lucru normal de-altfel. Cu toate acestea, din grafic se pot trage anumite concluzii. Se observă o apropiere a celor doi indicatori pentru anul 2011, la 36 căsătorii și 15 divorțuri, acest fapt relevă o situație economică
relativ precară, determinată de o creștere a numărului de divorțuri, combinată cu o scădere importantă și a numărului de căsătorii. Situația se va remedia pentru anii 2012-2013, când numărul căsătoriilor a urcat din nou la 55, respectiv 65, în timp ce divorțurile se vor stabiliza la un număr de 7 pentru ambii ani. Acest fapt ar putea releva o oarecare stabilitate socială și chiar un anumit grad de prosperitate. După anul 2013, numărul căsătoriilor va scădea la 53 pentru anul 2014 și 44 pentru anul 2015, în timp ce numărul căsătoriilor va crește brusc din anul 2014 (un număr de 7 divorțuri) la 20 de divorțuri pentru anul 2015. Din nou se repetă fenomenul social din anul 2011, cu apropierea valorilor celor doi indicatori, căsătorii și divorțuri, determinat de anumite probleme de ordin economic, de creșterea vârstei de căsătorie, de pierderea locului de muncă sau de probleme de ordin personal. Ideea este că în ultima perioadă, căsătoria nu mai reprezintă o prioritate principală ci devine una secundară, după o anumită vârstă, acest fapt se va resfrânge și asupra evoluției indicatorilor.
3.2.2 Starea de sănătate a populației
Din totalul populației orașului Titu, aproximativ 77% consideră că au o stare de sănătate bună sau chiar foarte bună (81% dintre bărbați, respectiv 72% dintre femei). Majoritatea tinerilor au declarat o stare de sănătate bună și foarte bună, însă numai aproximativ 32% dintre persoanele vârstnice de 65-74 ani și peste 14% dintre persoanele de și peste 75 ani au declarat că prezintă o stare de sănătate bună și chiar una foarte bună.
Una din patru persoane a fost menționată ca fiind suferindă de cel puțin o boală de nivel cronic sau având o problemă de sănătate ce ține de o recuperare de lungă durată, o pondere mai mare este consemnată în cazul femeilor, aproximativ 30% față de cele de sex masculin, undeva la aproape 22%).
Cele mai frecvente boli cronice consemnate și declarate de către persoanele în vârstă de 15 ani și peste sunt următoarele: hipertensiunea arterială (17%), afecțiunile zonei lombare (11%), afecțiunile zonei cervicale (6%) și diabetul zaharat (5%) . Copiii cu vârste sub 15 ani prezintă într-o măsură mai mică boli de tip cronic (sub 5%), în cazul acestora cele mai frecvente probleme țin de cele alergii (în afara astmului alergic), bronșita cronică, boala pulmonară obstructivă sau emfizemul. Este consemnat faptul că 5%o dintre copii suferă de anomalii congenitale osteo-articulare, valoarea comparabilă cu media la nivel național, iar 2%o dintre copii au anomalii congenitale cardio-vasculare.
Din totalul populației rezidente de și peste 15 ani, aproximativ 8% au menționa faptul că prezintă reale dificultăți în realizarea activităților zilnice de îngrijire personală. Gradul de limitare al acestra variază odată cu vârsta, în aceste condiții 17% din persoanele cu vârste de 65-74 ani și și peste 42% din persoanele de 75 ani și peste aceată vârstă au unele dificultăți în realizarea, fără ajutorul cuiva, a activităților specifice de îngrijire personală sau chiar nu le pot face deloc.
În cazul utilizării serviciilor medicale și a medicamentelor, mai puțin de jumătate (undeva la 47%) din totalul populației rezidentă a orașului Titu a apelat, măcar odată, la serviciile medicului de familie sau la un medic din cadrul medicinei generale în anul 2015. Din acest punct de vedere rezultă o medie de aproape 4 consultații, iar aproximativ 4% din populația rezidentă a orașului Titu nu a apelat niciodată la serviciile unui medic de familie sau la orice medic de medicină generală. Persoanele de sex feminin au declarat că au solicitat într-o măsură ceva mai mare decât cele de sex masculin o consultație unui medic specialist (19% față de 13%). Un sfert din populația orașului nu a solicitat niciodată o consultație unui medic specialist. O persoană care a solicitat serviciile medicului specialist a primit, în medie, peste 2 consultații .
În urma cercetărilor efectuate de către INS, aproape 16% din populația rezidentă cu vârstă de 3 ani și peste a realizat cel puțin o singură vizită la un cabinet stomatologic sau ortodont în timp ce 13% din populația rezidentă cu vârstă de și peste 3 ani nu a apelat niciodată la medicul dentist. Un copil de 3 ani și peste acestă vârstă care a solicitat serviciile unui doctor stomatolog sau unui ortodont, a primit, în medie, aproximativ 3 consultații (valoare egală în cazul ambelor sexe).
Analiza indică faptul că peste 20% din populația rezidentă a orașului Titu a utilizat medicamentele prescrise de medicul curant, din acestea 24% sunt persoane de sex feminin și 16% persoane de sex masculin. Din acest punct de vedere se consemnează faptul că, odată cu vârsta de 35 de ani principalul motiv pentru care populația orașului a luat medicamentele prescrise a fost hipertensiunea arterială, aceasta fiind menționată în proporție de 34% de persoanele cuprinse între vârsta de 35-44 ani, de 52% de persoanele de 45-54 ani, 62% de către persoanele cu vârste cuprinse între 55-64 de ani, ajungând la aproximativ 72% în cazul persoanelor de 75 de ani și peste această vârstă.
Tot pentru anul 2015, medicamentele neprescrise de către un medic au fost utilizate din propria inițiativă de către aproximativ 15% din totalul populației rezidente a orașului Titu (11% dintre bărbați și 18% dintre femei). Majoritatea populației orașului care a apelat la medicamente neprescrise, luate din propria inițiativă a utilizat aceste toate medicamente pentru tratarea răcelii, gripei sau durerilor de gât (aproape 50%), dureri de cap intense sau migrene (38%) și vitamine, minerale etc. pentru întărirea organismului (37%). Distribuția după indicele masei corporale scoate în evidență faptul că 46% din populația orașului cu vârsta de 18 ani și peste este supraponderală (54% dintre bărbați și 39% dintre femei) iar peste 9% suferă de obezitate (9,0% dintre persoanele de sex masculin și aproape 10% dintre femei).
Din totalul populației rezidente a orașului Titu cu vârste de un an și peste, 99% a consumat fructe și legume, în alt context, consumul zilnic de fructe este menționat în cazul a 30% din populație,la fel și în cazul celui de legume. Din totalul populației localității cu vârste de 6 ani și peste numai 9% au declarat că fac sport săptămânal sau orice alte activități fizice recreative cu ocazia timpului liber (este cazul a 12% din populația masculină și 6% din populația feminină). Majoritatea persoanelor care fac astfel de activități sunt chiar copiii cu vârsta cuprinsă între 6-14 ani (40%) dar și tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani (aproximativ 20%); însă după această vârstă, se observă un fenomen îngrijorător, ponderea persoanelor ce practivă sportul în timpul liber scade foarte mult, astfel de la 7% în cazul grupei de vârstă cuprinsă între 25 și 34 ani, se ajunge la 0,1% în cazul persoanelor de 75 de ani și peste această vârstă.
Din populația rezidentă cu vârsta de 15 ani și peste, peste 57% a consumat băuturi alcoolice în anul 2015, iar 19% au declarat că nu a consumat alcool niciodată. Procentul în cazul tinerilor este destul de îngrijorător. În altă ordine de idei, bărbații au consumat mai mult alcool decât femeile (73% față de 43%). Majoritatea consumatorilor de băuturi alcoolice sunt cei din categoria persoanelor de sex masculin din grupa de vârstă 45-54 ani (84%). Rezultatele analizei indică faptul că, din populația rezidentă de și peste 15 ani, aproximativ 19% au consumat des băuturi alcoolice (măcar o dată pe săptămână).
Consumul de alcool diferă în funcție de ziua din cadrul săptămânii. Din populația rezidentă a orașului Titu cu vârsta 15 ani și peste care consumă băuturi alcoolice, 98% a consumat în ziua de vineri, sâmbătă sau duminică iar 76% a consumat alcool de luni până joi. Un procent de 25% din populația rezidentă a localității de 15 ani și peste a declarat că fumează (39% din populația de sex masculin și 12% din populația de sex feminin). Dintre fumători, aproximativ 20% fumează zilnic (din care 32% din populația de sex masculin și 8% din populația de sex feminin). Ca medie, o persoană ce fumează zilnic consumă, 13 țigări/zi, pondere mai mare în cazul persoanelor de sex masculin cu 14 țigări pe zi, iar persoanele de sex feminin, în medie, 11 țigări pe zi.
În vedere asigurării asistenței medicale a locuitorilor orașului Năsăud, infrastructura sanitară este alcătuită din următoarele unități conform tabelului 3.1
Tabel 3.1 Infrastructura medicală a orașului Titu, anul 2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Serviciile medicale sunt asigurate de către următoarele cadre medicale:
– Medici de familie: 5;
– Stomatologi: 7;
– Farmaciști: 3;
– Personal sanitar mediu (public): 9 și personal sanitar mediu (privat): 24.
3.2.3 Participarea la procesul educațional și de instruire
În cadrul orașului Titu, există următoarele unități școlare:
– Învățământ primar și gimnazial: 3 unități;
– Învățământ liceal: 2 unități.
În tabelul 3.2 este prezentată situația populației școlare din cadrul orașului Titu pentru anul 2015, pe niveluri de educație.
Tabel 3.2 Populația școlară a orașului Titu, pe niveluri de educație, anul 2015 (INS)
De pregătirea, instruirea populației școlare a orașului Titu e ocupă un colectiv de cadre didactice prezentat, pe nivelul de educație în tabelul 3.3
Tabel 3.3 Personalul didactic pe niveluri de educație, orașul Titu, anul 2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Pentru o imagine completă a mediului educativ din cadrul orașului Titu se va realiza o analiză a infrastructurii școlare disponibile în tabelul 3.4.
Tabel 3.4 Infrastructura școlară, echiparea unităților de învățământ, orașul Titu, anul 2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Implicarea cadrelor didactice, profesionalismul lor, alături de cooperarea cu autoritățile locale, cu infrastructura pusă la dispoziția elevilor și profesorilor în vederea desfășurării procesului educativ se observă prin numărul de absolvenți, vezi tabelul 3.5.
Tabel 3.5 Absolvenți pe niveluri de educație, orașul Titu, anul 2014
Sursa: tempo-online, INSSE
3.2.4 Participarea la procesul cultural
În afară de instituțiile de învățământ din cadrul orașului Titu, din punct de vedere cultural, mai există o casă de cultură, o bibliotecă și 4 baze sportive.
Biblioteca din orașul Titu
Categorie: biblioteci orășenești;
Anul înființării: 1957;
Scurt istoric: începuturile lecturii publice în orașul Titu se regăsesc încă înainte de anul 1950 într-o mică bibliotecă organizată într-un local, având circa 550 de volume. Din lipsa unui local adecvat colecțiile bibliotecii au fost mutate succesiv și provizoriu în mai multe imobile din localitate. Odată cu înființarea raionului, în anul 1956, biblioteca se afla în Titu-Târg, într-o casă particulară. Dezvoltarea social-economică a localității duce la transformarea acesteia în oraș, în anul 1968 ;
Fig.3.1-3.2 Biblioteca din Titu- Centrul pentru agrement pentru tineret (stânga) și implementarea sistemului Biblionet, sursa: www.gazetadambovitei.ro
Informații colecții: 30 743 u.b. Carte și periodice;
Adresa: Strada Gării nr.21;
Localitate, județ: Titu, județul Dâmbovița;
Program de funcționare: Marți (orele 8-16), Miercuri (9,30-17,30);
Acces:
– Acces liber la raft;
– Sală de lectură;
– Practică împrumutul la domiciliu și schimbul interbibliotecar;
– În curs de constituire a propriei baze de date în sistem informatizat.
Casa de Cultură din Titu
Inaugurată în anul 2011, în data de 6 decembrie, fiind o investiție foarte așteptată în oraș. Practic a fost reabilitată și modernizată clădirea în care a funcționat vechiul așezământ cultural din oraș.
Lucrările au costat aproximativ 2,2 milioane de lei, fiind suportate de către Compania Națională pentru investiții și de către Consiliul Local Titu.
Dotările Casei de Cultură sunt: aparatură electronică și informatică de ultimă generație, sală de spectacole cu o capacitate de 174 locuri, centru de documentare, spații adecvate pentru organizarea de ședințe și conferințe, monitorizare video permanentă 24/24 h (vezi fig.3.3-3.4).
Fig.3.3-3.4 Casa de Cultură Titu (stânga) și interior, sursa: www.incomod-media.ro
În cadrul Casei de Cultură din Titu au loc diferite evenimente culturale cum ar fi spectacole de muzică simfonică (vezi fig.3.5) și piese de teatru (vezi fig.3.6).
Fig.3.5-3.6 Afișe ale diferitelor evenimente culturale organizate în cadrul Casei de Cultură Titu, sursa: www.gazetadambovitei.ro
În tabelul 3.6 sunt prezentate toate activitățile cultural-artistice care s-au desfășurat în cadrul Casei de Cultură. Majoritatea activităților au caracter local, se vor menționa data la care are loc evenimentul, denumirea activității, nivelul de interes, organizatorii și locul desfășurării.
Evenimente culturale marchează diferite sărbători de-a lungul anului, comemorarea unor evenimente istorice sau a anumitor personalități.
Tabel 3.6 Evenimente cultural- artistice în orașul Titu
Sursa: www.primariatitu.home.ro/Calendar%20activitati%20Casa%20de%20Cultura.doc
3.2.5 Diferențieri teritoriale în funcție după veniturile populației
Din punctul de vedere al veniturilor populației, cei cu venituri mai mari ocupă fie zonele centrale ale orașului, fie zonele limitrofe, este vorba însă despre zona nordică a orașului (vezi fig.3.7-3.8).
Fig.3.7-3.8 Blocurile noi din partea central-nordică a orașului și zona centrală a orașului este locuită în mod deosebit de persoane cu posibilități mai bune din punct de vedere financiar, sursa: incomod.media.ro
Zonele sudice ale orașului și parțial cele estice se caracterizează prin o infrastructură în curs de modernizare, cu numeroase lipsuri în ceea ce privește alimentarea cu utilități, fiind o zonă rezidențială în principal cu case (vezi fig.3.9-3.10).
Fig.3.9-3.10 Zona sudică și estică a orașului Titu este caracterizată prin locuirea persoanelor cu venituri modeste, mai ales pensionari, sursa:www.oficialmedia.com
În imaginea 3.11 se observă foarte clar delimitarea zonelor rezidențiale, cea de blocuri și clădiri cu mai multe etaje care nu sunt neapărat clădiri de locuit, ci proprietatea unor firme și zona cu case, vizibilă în planul îndepărtat care menține într-o oarecare măsură un caracter rural, care tinde să fie modificat treptat prin îmbunătățirea infrastructurii generale, asfaltarea drumurilor, canalizare, apă potabilă, energie electrică.
Fig.3.11-3.12 Zone rezidențiale, cu blocuri moderne, locuite în mod deosebit de persoane cu venituri mari, iar în planul îndepărtat spațiu rezidențial cu case, specific rural, locuit în mod special de persoane vârstnice, pensionari (stânga), în dreapta, Centrul de Cercetare Renault, un nou pol de dezvoltare al orașului, sursa: ro.geoview.info
Generarea unui nou pol de dezvoltare al orașului, Centrul de Cercetare Renault va antrena în zonă o dezvoltare de tip industrial, tehnic, care va atrage cu siguranță personal calificat, cu venituri substanțiale care vor crea un nou nucleu de locuire, fie și temporar (vezi fig.3.12).
3.3 Fenomenul de infracționalitate
Problema infracționalității există și în orașul Titu, luptele dintre clanurile rivale sunt un fapt destul de des întâlnit în cadrul orașului iar părerile în privința intervenției eficiente a poliției sunt împărțite ca fiind inexistentă sau din contră, faptul că poliția din Titu este una dintre cele mai puternice din județul Dâmbovița.
Pentru prevenirea infracționalității Primăria a luat câteva măsuri unele dintre acestea fiind în stadiu de proiect, altele fiind deja implementate :
Împrejmuire incintă Grădinița cu Program Prelungit Nr. 2 Titu;
Sistem tehnic de securitate: supraveghere video și antiefracție la Grădinița cu Program Prelungit 2 Titu;
Reabilitare și extindere iluminat public oraș Titu;
Extindere și modernizare sistem de supraveghere video pentru creșterea siguranțeI cetățenilor și prevenirea infracționalității în orașul Titu;
Zonele cu cele mai multe probleme în privința infracționalității sunt cele de la marginea orașului în timp ce rata infracționalității scade pe măsură ce ne apropiem de centrul localității. Dintre principalele tipuri de infracțiuni semnalate pe cuprinsul orașului Titu sunt menționate furturile (spargerile de locuințe, furturile de mașini sau din magazine), tâlhăriile, scandalurile, etc.
Capitolul IV
CERCETARE
Metodologia cercetării
Un chestionar este un instrument destul de eficient de investigare daca este realizat corespunzător, conform normelor de investigare. A fost inventat de Sir Francis Galton și constă în aplicarea de întrebări pentru acumularea de informații. Chestionarul prezintă câteva avantaje importante: implică în general un cost redus, spre deosebire de ancheta prin telefon, implică mai puțin efort, răspunsurile sunt standardizate și astfel ușor de acumulat datele.
Cu toate acestea există și anumite dezavantaje din care se pot menționa: rigiditatea răspunsurilor standardizate și faptul că repondenții trebuie să fie capabili să citească și să răspundă întrebărilor
Chestionarele sunt de două mari categorii:
1. Chestionare cu variabile cu măsură separate;
2. Chestionare cu întrebări care sunt agregate într-o măsură, un index.
În general un chestionar este format dintr-un număr de întrebări care au un format fix dar, la rândul lor, întrebările pot să fie: închise- când respondentul alege un răspuns din cele existente și întrebări deschise- respondentul formulează un răspuns propriu.
Pentru întrebările cu răspuns închis există 4 scale de referință:
– dihotomică: două variante de răspuns;
– nominală-politomă: două variante de răspuns într-o anumită ordine;
– ordinală-politomă: două variante de răspuns comandate;
– mărginit: respondentului i se oferă o scară mai largă de răspunsuri.
În cazul întrebărilor deschise unui respondent i se cere să completeze o propoziție, astfel apar anumite probleme și in privința sincerității răspunsului . Astfel pentru mai bune rezultate, pentru fidelizarea chestionarului,întrebările trebuie să decurcă logic una din cealaltă, pentru o bună rată de răspuns întrebările trebuie să decurgă de la cele mai puțin sensibile la cele mai dificile, de la cele generale la cele specifice .
Iată câteva reguli de construcție a întrebărilor :
Utilizarea declarațiilor în caz că persoanele intervievate au alte opinii în afara celor incluse în chestionar;
Existența unei liste cu alte răspunsuri posibile;
Utilizarea numai a declarațiilor pozitive sau negative, nu se recomandă utilizarea celor duble-negative;
Presupunerile sunt excluse;
Formulare clară, ușor de înțeles pentru toate nivelurile educaționale;
Construcția întrebărilor trebuie să fie corectă gramatical, cu semne de punctuație;
Articolul trebuie să aibă doar o singură întrebare.
Administrarea chestionarului :
a) Intervievare orală, fața în față;
b) Pe suport de hârtie;
c) Chestionar computerizat.
În realizarea unui studiu de acest tip se va ține cont de anumite aspecte de organizare și pregătire a realizării chestionarului:
1. Natura populației de referință și posibilitățile de definire ale acesteia
Definirea populației ridică diferite probleme din care se pot menționa: evaluarea volumului, delimitarea unităților individuale, stabilirea caracteristicilor de definire ale acesteia în privința timpului, a spațiului și a calității.
2. Informația disponibilă
Despre populația din regiunea avută în vedere pentru realizarea sondajului se pot obține informații din diferite surse: studii anterioare, documente, cercetări preliminarii. În acest caz se pot construi sondaje empirice, extragerea unui eșantion care să poată apărea ca o miniatură a structurii populației locale.
3. Natura și volumul eșantionului
Metoda de sondaj se alege înfuncție de modul în care pot fi identificate unitățile individuale ca surse de date statistice.
Stabilirea volumul eșantionului reprezintă o altă problemă delicată. Există două situații: în primul rând cea în care se cunoaște deja număr persoanelor avute în vedere ca și repondenți și a doua situație, când trebuie fixat. În acest caz este vorba despre un eșantion de 100 persoane selectate după diferite criterii. Cele 100 de persoane vor fi chestionate cu întrebări care să vizeze atingerea obiectivelor propuse.
4. Precizia rezultatelor
Precizia este apreciată cu ajutorul mărimii erorilor statistice. În cazul sondajelor, un rol important îl au erorile de eșantionare. Este necesar ca toate rezultatele statistice să fie însoțite de explicații metodologice.
5. Criteriile impuse de limitele economice și de timp, costul.
Costul realizării unui astfel de sondaj nu este una din cauzele determinante, el poate fi fixat înainte prin achiziționarea materialelor necesare desfășurării acestei activități. Cu toate acestea în cazul unui sondaj aleator, costul poate să fie unul destul de ridicat, implicând baza de sondaj, informația suplimentară, culegerea și prelucrarea datelor. În realizarea unui sondaj există o strânsă interdependență între cost și precizia realizării sondajului .
Timpul de realizare este de-asemenea un factor extrem de important. Deși sondajul trebuie realizat într-un timp scurt pentru obținerea unor rezultate cât mai fidele. În cazul unui sondaj empiric resursa de timp este mai mică decât la un sondaj aleator. Timpul este un element decisiv pentru reuțita oricărui sondaj, fără o bună încadrare în timp rezultatele nu vor fi cele scontate iar dacă se vor face modificări pe parcurs, în vederea reducerii timpului, acest lucru poate afecta calitatea rezultatelor sondajului.
4.2 Obiectivul general
Principalul obiectiv al chestionarului este determinarea calității vieții din orașul Titu din prisma locuitorilor săi. În acest sens vor fi applicate diferite tipuri de întrebări care să acopere cât mai multe elemente de ordin social din cadrul orașului Titu.
Obiectivul secundar este impactul asupra calității vieții locuitorilor din orașul Titu , identificarea potențialului de dezvoltare și stimularea activității de generare de proiecte strategice care să fie finanțate din următoarea generație de Fonduri Structurale și alte fonduri destinate dezvoltării în vederea creșterii calității vieții și transformării orașului Titu într-un loc atractiv pentru locuit, muncit și vizitat. Aceste obiective generale și secundare vor fi completate de următoarele obiective specifice:
Dezvoltarea unui cadru metodologic de analiză și monitorizare permanentă la nivel local a calității vieții, precum și dezvoltarea de acțiuni concrete pentru îmbunătățirea acesteia;
Creșterea valorii adăugate și a impactului social și economic al proiectelor;
Identificarea și dezvoltarea ideilor de proiecte cu impact multisectorial și regional finanțate din noua generație de fonduri structurale și alte surse de finanțare.
Totodată, a exploatat preocupările existente în domeniul calității vieții și a completat informațiile deja existente, cu cele culese de la cetățenii orașului Titu, pentru a oferi un cadru adecvat pregătirii de proiecte finanțate din fondurile structurale.
Iată și întrebările care vor fi aplicate:
1. Apreciați cât de siguranță vă simțiți în orașul dumneavoastră?
Scara răspunsurilor: 1(Deloc în siguranță)-2-3-4-5 (Foarte în siguranță)
2. Cum apreciați calitatea următoarelor aspecte legate de localitatea dvs:
– Calitatea apei potabile;
– Calitatea aerului;
– Calitatea solului;
– Starea spațiilor verzi;
– Numărul spațiilor verzi;
– Starea clădirilor publice;
– Starea blocurilor de locuințe;
– Salubrizarea stradală.
Scara răspunsurilor: 1 (Foarte proastă)-2-3-4-5 (Foarte bună)
3. Cât de mulțumit sunteți de relația cu…?
– Membrii familiei;
– Vecinii;
– Oamenii din localitate;
– Colegii de serviciu (dacă este cazul);
– Persoanele de altă etnie decât a dumneavostră;
– Persoanele de altă religie decât a dumneavoastră;
– Persoanele de altă rasă decâta dumneavostră.
Scara răspunsurilor: 1 (Foarte nemulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
4. Cât de mulțumit sunteți de confortul familiei dumneavostră?
Scara răspunsurilor: 1 (Foarte nemulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
5. În ce măsură a schimbat în bine viața localnicilor proiectele în care a fost implicat orașul dvs?
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc)-2-3-4-5 (Foarte mult)
6. Cât de mulțumit sunteți acum de actualul loc de muncă?
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
7. Cât de mulțumit sunteti, în general, de calitatea învățământului din localitatea dvs?
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
8. Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte privind asistența sanitară din localitatea dvs?
– Cabinete medicale de familie;
– Cabinete de stomatologie;
– Servicii de urgență medicală;
– Camere de urgență;
– Clinici/Policlinici;
– Spitale;
– Cămine de bătrâni;
– Centre de maternitate;
– Pregătirea cadrelor medicale
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
9. Cât de mulțumit sunteți, în general, de calitatea serviciilor de asistență social din localitatea dumneavoastră?
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
10. Cât de mulțumit sunteți, în general, de posibilitățile de petrecere a timpului liber din localitatea dumneavoastră?
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
11. Cât de mulțumit sunteți, în general, de posibilitățile de participare la activitățile culturale din localitatea dvs?
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
12. Cum apreciați starea pieței/piețelor agroalimentare din cadrul localității dumneavoastră?
Scara răspunsurilor: 1 (Stare foarte proastă)-2-3-4-5 (Stare foarte bună)
13. Cât de mulțumit sunteți, de următoarele aspecte privind mediul economic din localitatea dvs?
– Șansele de a găsi un loc de muncă;
– Posibilitățile de a deschide cu succes o afacere;
– Posibilitățile de a investi într-o afacere deja existent;
– Posibilitatea de a investi în agricultură;
– Mediul economic din localitate, în general.
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
14. Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte privind localitatea dvs?
– Drumuri;
– Utilități (apă, gaz, current electric);
– Canalizare
Scara răspunsurilor: 1 (Deloc mulțumit)-2-3-4-5 (Foarte mulțumit)
4.3 Descrierea eșantioanelor
Populația de studiu: persoane neinstituționalizate cu vârsta de cel puțin 18 ani, locuitori ai orașului Titu, cu domiciliu în localitatea eșantionată.
Pentru selecția gospodăriilor vizitate a fost utilizată metoda drumului aleatoriu (cu pas 3), iar pentru selecția subiecților a fost folosit criteriul ultimului născut în an (cu vârsta de cel puțin 18 ani) în vederea asigurării reprezentativității la nivel socio-demografic (vârstă, gen, educație).
Schemă de eșantionare
Volumul eșantionului: 100 persoane de 18 ani și peste
Reprezentativitate: pentru realizarea topurilor au fost culesechestionare din diferite locuri ale orașului;
Culegerea datelor: anchetă de teren;
Metodologia de selecție a subiecților: după arondarea străzilor, din diferite zone ale orașului (central, periferie), pas aleatoriu, selecția ultimei persoane născute în an din gospodărie;
Perioada de culegere a datelor: 1-15 aprilie 2017.
Precizări metodologice:
Răspunsurile reprezintă percepția subiectivă a populației, și nu starea de fapt a lucrurilor;
Topurile prezentate reprezintă, în unele cazuri, medii ale unei singure variabile, iar în alte cazuri au fost folosite medii ale mai multor variabile;
Anumite elemente nu se regăsesc în anumite evaluări datorită lipsei obiectului evaluat (ex. spital, teatru, universitate, piață agroalimentară etc.);
Trebuie avută în vedere diferența expectanțelor și a potențialului/posibilităților de îndeplinire a acestora;
Logica de construire a topurilor este pliată pe obiectivul principal de a identifica sectoare problematice în localitatea de referință, în funcție de percepția populației; rezultatele vor sta la baza recomandărilor ulterioare în ceea ce privește tipurile de proiecte care ar putea fi implementate în localitate, în vederea asigurării unui impact maximal al implementării acestora.
4.4 Metode de cercetare
În afara chestionarului, ca metodă de cercetare descris în subcapitolele anteriore alte metode utilizate în această cercetare au fost:
Observația- a fost utilizată pentru a percepe cele mai valoroase aspecte socio-ecnomice din orașul Titu, dar și pentru a studia materialele bibliografice, hărțile și imaginile care mi-au fost utile în realizarea chestionarului. Observația nu trebuie să se rezume numai la o simplă privire sau observare a unui fenomen ci trebuie să se constituie într-un proces complex, de observare a unor elemente reprezentative, de identificare a punctelor de interes. Observația poate să fie liberă sau dirijată. Observația liberă se materializează prin notarea unor elemente de interes și chiar realizarea unor schițe. Observarea poate fi vizuală (prin intermediul simțurilor), instrumentală (realizată cu ajutorul unor instrumente- busolă, observarea meteorologică). De asemenea, observația poate fi staționară sau expediționară. După parcurgerea etapelor metodologiei observării independente dirijate, urmează etapa prelucrării informațiilor care se cer analizate, interpretate, explicate; se elaborează apoi grafice, scheme, desene, tabele, hărți și fotografii.
Lucrul cu harta- a fost una dintre metodele indispensabile extrem de utile în lucrul la acest chestionar. Culegerea informațiilor realizată la pas a fost posibilă prin intermediul hărților orașului. Au fost astfel analizate numeroase hărți zonei de studiu. Unele dintre aceste hărți vor fi incluse, sub formă de imagini și în textul lucrării.
Problematizarea- implică ridicarea problemelor ivite de-a lungul cercetării, identificarea cauzelor acestora și descoperirea modalităților de rezolvarea a acestor derapaje. Este o metodă de cercetare. Problematizarea implică mai multe secvențe: perceperea dificultății, depistarea și definirea ei, sugerarea unor soluții posibile, desprinderea concluziilor din soluția probabilă, efectuarea observațiilor și a experimentelor care verifică soluția probabilă.
Sintetizarea informațiilor- este o metodă foarte importantă, în condițiile în care, există numeroase surse de informare (bibliografie selectivă, hărți de specialitate, internet, imagini) este foarte utilă și necesară în egală măsură.
Comparația- va fi utilizată pentru analiza unor elemente din mai multe surse bibliografice. Este folosită pentru a descoperi anumite inadvertențe dar și pentru a afla mai multe opinii despre un anumit fenomen, despre istoria unui obiectiv turistic sau despre anumite evenimente istorice.
Conservația și dialogul sunt două metode active utilizate de către autor pentru obținerea de noi informații din diferite surse, mai ales în cadrul studiului pe teren, pentru identificarea anumitor aspecte de interes.
Caracterizarea este o metodă foarte utilă pentru analiza unor aspecte de țin de un peisaj, o formă de relief, un obiectiv turistic, și se materializează prin analiza analitică, din toate punctele de vedere dar și analiza sistemică care implică o caracterizare sintetizată, bazată pe sinteza informațiilor.
Alte metode utilizate în mod secundar în redactarea prezentei lucrări sunt:
Descrierea: oferă posibilitatea autorului să prezinte direct realitatea geografică, să redea imaginea unor obiecte, fenomene, procese din cadrul natural sau social; este o expunere expresivă, realizată pe baza observației, prezentând aspectele exterioare specifice obiectelor și faptelor geografice (formă, mărime, culoare, relații), în consecință, poate fi considerată o metodă utilizată în geografie ca știință, se recomandă ca descrierea să prezinte comparativ obiectele, procesele, fenomenele, observațiile descrise să fie obținute prin măsurare, să prezinte aspectele și formele cele mai reprezentative specifice unui teritoriu, să explice geneza obiectelor, faptelor, să fie conformă și concisă, să sugereze imagini cât mai apropiate de realitate, să respecte rigorile științei și un limbaj științific;
Explicația: are în vedere dezvăluirea unor date noi pe baza unei argumentații deductive. Se enunță pentru început o definiție, o regulă, un principiu, un fenomen, un termen nou, o situație geografică, după care se analizează exemplele și argumentele (premise, cauze, relații, sensuri, interpretări, aplicații practice); poate fi deductivă (de la necunoscut la cunoscut), inductivă (de la situații particulare la situații generale), analogică (asemănarea a două obiecte);
Deși reprezintă un cumul de metode, acestea nu au fost utilizate haotic pe perioada realizării chestionarului ci fiecare la timpul ei, atunci când a fost necesar. Am pus foarte mult accentul pe imagini și pe verificarea informațiilor din mai multe surse pentru o mai bună veridicitate. Am utilizat baze de date, cărți în format letric și pe suport electronic. Am preferat notele de subsol pentru precizarea surselor, așa cum de-altfel se precizează și în ghidul de tehnoredactare.
4.5 Strategii de rezolvare
Chestionarele de tip calitativ reprezintă o modalitate foarte bună pentru obținerea de informații cât mai în profunzime legat de anumiți subiecți. Acestea sunt instrumente destul de importante prin care poți primi un feedback real. În egală măsură, acestea urmăresc explorarea comportamentului oamenilor și se axează pe ceea ce gândesc aceștia. Înainte de realizarea unui chestionar este foarte important și necesar să înțelegem care este diferența între chestionarul creat pentru o cercetare cantitativă și chestionarul pentru cercetarea calitativă.
Chestionarul cantitativ este recunoscut pentru faptul că numără rezultatele: câți oameni fac un anumit lucru (sau câți spun că fac acel lucru). El poate fi utilizat numai atunci când răspunsurile la întrebări pot fi date prin una sau mai multe căsuțe de selecție. După cum sugerează și numele, chestionarul cantitativ este despre numere, statistici, procente. Subiecții furnizează un răspuns care corespunde unui număr, cum ar fi alegerea de la 1 la 5, pe un scor de satisfacție. Acest număr este păstrat într-o bază de date, iar acea bază de date poate fi folosită pentru o analiză statistică.
Chestionarul calitativ folosește în principal întrebări deschise. Acesta cere exprimarea părerilor în răspunsuri libere mai degrabă decât răspunsuri prin bifarea unei căsuțe. Chestionarul calitativ cere comentarii, opinii, feedback și alte tipuri de răspunsuri. Poți chestiona mai puțini oameni, în cazul acesta, și vei obține informații substanțiale și personale.
În acest caz am aplicat un chestionar cantitativ care analizează cifre, valori clare legate de calitatea vieții din orașul Titu, există întrebări care au o scară de valori de la 1-5 care permite repondentului să se plaseze de-a lungul ei cu răspunsul. Datele vor fi apoi centralizate sub forma graficelor și tabelelor și vor fi interpretate iar la final vor fi trase concluziile de rigoare.
CONCLUZIILE CERCETĂRII
Vor fi prezentate rezultatele chestionarului, pe fiecare întrebare în parte, răspunsurile vor fi înscrise sub formă de tabele pe baza cărora vor fi realizate grafice care vor fi interpretate pe scurt.
1. Apreciați cât de siguranță vă simțiți în orașul dumneavoastră?
Răspunsuri:
Grafic
Analiza datelor privind sentimentul de siguranță al cetățeanului în cadrul orașului Titu indică următoarele rezultate: numai 8 persoane din cele 100 intervievate au declarat că se simt în deplină siguranță, 13 dintre cei intervievați au notat cu 4 gradul de siguranță perceput ceea ce înseamnă că se simt în siguranță, iar cei mai mulți, 41, au notat nivelul mediu de percepție a siguranței- 3, cu toate acestea, există și un număr de 38 de persoane care au declarat ca nu apreciază siguranța oferită de autoritățile locale, astfel, 26 au ales cifra 2- nu se simt în siguranță iar un număr de 12 au declarat chiar că nu se simt deloc în siguranță în orașul Titu, ceea ce este deja o problemă, nu de percepție, ci ar putea indica anumite probleme de siguranță a cetățeanului.
2. Cum apreciați calitatea următoarelor aspecte legate de localitatea dvs:
Răspunsuri:
Grafic
Analiza datelor privind calitatea mediului de locuit indică anumite probleme legate de starea și numărul spațiilor verzi,considerate de către majoritate celor intervievați ca fiind puține și nu foate bine îngrijite, starea clădirilor publice, reclamă luarea unor măsuri urgente de reabilitare a lor (19- stare proastă, 28- proastă) acceași problemă și în cazul blocurilor de locuințe, unde 11 persoane apreciază starea lor ca foarte proastă iar 39 ca proastă. Probleme sunt apreciate și în cazul salubrității: 19- foarte proastă, 19- proastă.
3. Cât de mulțumit sunteți de relația cu…?
Răspunsuri:
Grafic
Analiza datelor privind calitatea mediului social din orașul Titu indică anumite aspecte destul de interesante. Astfel, cei intervievați apreciază într-o bună măsură relația cu familie, în timp ce vecinii și oamenii din localitate nu sunt foarte bine văzuți, în cazul colegilor de serviciu, părerea este oarecum neutră dar foarte categorică în cazul persoanelor de altă etnie (47 consideră că au o relație proastă iar 28 apreciază relația ca fiind proastă), o părere destul de proastă, inclusiv relația cu persoanele de altă religie au apreciat 19 din cei intervievați (foarte proastă) iar 27 au considerat relația lor ca fiind proastă cu cei de alte confesiuni. În cazul persoanelor de altă rasă,
61 dintre cei intervievați au ales varianta medie (3).
4. Cât de mulțumit sunteți de confortul familiei dumneavostră?
Răspunsuri:
Grafic
În privința percepției despre calitatea spațiului de locuit, a locuinței în general, se constată anumite aspecte: un număr de 9 persoane, din cele 100 intervievate au apreciat cu nu sunt deloc multumițe de ce au în acest moment ca și locuință iar 14 au declarat ca nu sunt mulțumite. De nivel mediu, au declarat un număr de 45 de persoane care au ales nivelul mediu (3). Un fapt destul de interesat este faptul că la primele 4 întrebări majoritatea celor care au ales nivelul mediu (3). În continuare, 21 dintre cei intervievați au apreciat că sunt multumiți de confortul oferit de către actualul domiciliu iar 11 au afirmat că sunt foarte multumiți.
Această întrebare relevă și calitatea vieții sociale, gradul de înstărire a fiecăruia, deși există și percepția celor care se multumesc cu un cadru modest și afirmă că sunt multumiți sau foarte mulțumiți de ceea ce au în acest moment. Interesantă este pătura de mijloc, destul de substanțial reprezentată, aproape jumătate din cei intervievați au afirmat că sunt neutri din acest punct de vedere ceea ce indică un oarecare nivel de mulțumire.
5. În ce măsură a schimbat în bine viața localnicilor proiectele în care a fost implicat orașul dvs?
Răspunsuri:
Grafic
Din analiza datelor privind stadiul implementării programelor europene și nu numai asupra orașului Titu se constată că deși un număr de 18 persoane au afirmat că impactul asupra acestora a fost zero, iar 21 au apreciat că a avut un impact mic asupra calității vieții locuitorilor din orașul Titu, se constată faptul că există și persoane care prezintă un anume grad de satisfacție din acest punct de vedere, astfel, 29 dintre cei intervievați apreciază că impactul a avut consecințe de nivel mediu iar 27 apreciază chiar că consecințele implicării orașului Titu în diferite proiecte de dezvoltare a fost substanțial iar numai 5 din cei 100 intervievați apreciază că acesta a fost maxim.
Chiar dacă percepția nu este în totalitate una foarte favorabilă, există totuși și opinii de ordin pozitiv, iar din discuțiile cu cei intervievați, am tras concluzia că și o părere medie prezintă un anume grad de satisfacție.
6. Cât de mulțumit sunteți acum de actualul loc de muncă?
Răspunsuri:
Grafic:
În privința satisfacției la locul de muncă, din analiza răspunsurilor, 17 din cei 100 intervievați au declarat că nu sunt deloc mulțumiți de actualul loc de muncă în timp ce 26 au declarat că sunt nemulțumiți. Cu toate acestea, 31, au declarat că au părere neutră în privința actualului loc de muncă, existând 26 de persoane care au declarat că se simt mulțumiți de actuala activitate în timp ce 16 din cei chestionați au declarat că se simt foarte mulțumiți.
Problema locurilor de muncă în orașul Titu a apărut după desființarea unităților de tip industrial de producție, iar o perioadă destul de lungă, primii ani după revoluție a existat o mare problemă în acest sens care a continuat apoi în perioada 2000-2005. Astfel au rezultat un număr mare de șomeri iar mulți dintre cei disponibilizați au fost nevoiți să se reprofileze, căutând un nou de muncă dar care nefiind conform calificării sale de aici ar putea rezulta un anume grad de nemulțumire. În ultima perioadă a luat avânt sectorul serviciilor și au fost deschise anumite unități de tip industrial dar de mai mici dimensiuni.
7. Cât de mulțumit sunteti, în general, de calitatea învățământului din localitatea dvs?
Răspunsuri:
Grafic:
Analiza răspunsurilor privind percepția privind calitatea serviciilor de învățământ indică faptul că părerea este în general una neutră, aproape jumătate dintre cei intervievați bifând cifra 3. Deși au existat și persoane nemulțumite (10) sau nemulțumite (14), 21 s-au declarat mulțumiți de actualul sistem de educație din orașul Titu iar 7 persoane s-au declarat chiar foarte mulțumite.
Imediat după schimbarea regimului comunist, multe schimbări au avut loc și în educație, dar nu întotdeauna au fost benefice. Astfel, mult timp, școlile au fost foarte prost echipate, profesorii demotivați de salariile foarte mici iar interesul copiilor pentru studiu în cădere liberă. Cu toate acestea, după anul 2000 se observă o oarecare revigorare din punct de vedere calitativ iar acest lucru este observat cumva și în răspunsurile celor intervievați. Școlile au primit material nou de studiu, profesorii au participat la cursuri de formare gratuite iar măsurile luate în cazul absenteismului și abandonului școlar au fost conforme cu legislația în vigoare, astfel calitatea actului educațional a crescut ușor.
8. Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte privind asistența sanitară din localitatea dvs?
Răspunsuri:
Grafic:
Analiza datelor privind calitatea serviciilor medicale relevă pe scurt câteva aspecte după cum urmează: încrederea în cabinetele medicale de familie este în general una bună, cabinetele stomatologice nu sunt văzute foarte bine mai ales din cauza prețurilor, o părere bună există despre serviciile de urgență medicală, dar în general proastă spre foarte proastă despre camera de gardă a spitalului, maternitatea a fost desființată, în rest păreri de nivel mediu despre restul serviciilor.
9. Cât de mulțumit sunteți, în general, de calitatea serviciilor de asistență socială din localitatea dumneavoastră?
Răspunsuri:
Grafic:
În general serviciile de asistență socială din cadrul unui localități au menirea de a ajuta, sprijini, de aceea se presupune că ar trebui să fie destul de bine văzute iar locuitorii să aibă o părere bună sau foarte bună despre acestea.
Și în cazul orașului Titu se observă acest lucru într-o oarecare măsură, astfel, 16 dinte cei intervievați s-au declarat foarte mulțumiți de serviciile prestate de către asistența socială iar 28 au declarat că sunt mulțumiți. O părere neutră au precizat că au un număr de 38 de persoane indicând un anume grad de satisfacție dar evident, ceva mai redus. Au existat desigur și opinii mai puțin bune în cazul a 18 dintre cei intervievați iar în cazul a 9 persoane chestionate răspunsul a fost chiar foarte nemulțumit. Răspunsurile mai puțin bune se pot reflecta dintr-o colaborare mai puțin bună cu diferite instituții ale asistenței sociale, cum ar fi, de exemplu, protecția copilului sau departamentul pentru șomaj.
10. Cât de mulțumit sunteți, în general, de posibilitățile de petrecere a timpului liber din localitatea dumneavoastră?
Răspunsuri:
Grafic:
Serviciile de agrement reprezintă o componentă extrem de importantă a serviciilor turistice, acestea contribuie la reușita sejurului turistic și completează serviciile de cazare, servire a mesei și de transport.
Din analiza răspunsurilor celor intervievați, ca o ideea generală, rezultă că localnicii nu sunt foarte mulțumiți de calitatea acestora, astfel, numai 4 persoane din cele 100 intervievate au declarat că sunt foarte mulțumite de serviciile de agrement din orașul Titu, ceea ce este foarte puțin iar un număr de 21 au declarat că sunt mulțumiți ceea ce este tot foarte puțin în condițiile în care un sfert dintre cei intervievați au declarat că nu apreciază calitatea acestui serviciu. 26 dintre cei intervievați au declarat o poziție neutră din acest punct de vedere iar 44 din cei 100 chestionați au declarat ca sunt nemulțumiți și chiar foarte nemulțumiți nu neapărat de calitatea slabă ci mai repede de lipsa de diversitate a acestora.
11. Cât de mulțumit sunteți, în general, de posibilitățile de participare la activitățile culturale din localitatea dvs?
Răspunsuri:
Grafic:
Calitatea activităților culturale din cadrul unui oraș decurg din ritmicitatea desfășurării, din tematica aleasă pentru manifestările culturale, din modul de organizare, totul ducând apoi la gradul de mulțumire al locuitorilor. Dar, intervine problema gradului de interes manifestat de aceste activități. Din analiza răspunsurilor la întrebarea de mai sus, 64 dintre cei intervievați au adoptat o poziție neutră în privința acestei probleme, situație care ar putea reliefa anumite aspecte: lipsa de interes a unei bune părți dintre locuitori, deși acest lucru este mai puțin probabil sau mai degrabă lipsa de inspirație a organizatorilor unor astfel de evenimente care vor duce în timp la scăderea interesului localnicilor pentru astfel de manifestări.
Cu toate aceste este greu de presupun că anumite concerte folclorice, concerte de muzică, manifestări culturale care să evoce diferite evenimente istorice sau să comemoreze anumite personalități nu s-ar bucura cel puțin de un succes parțial.
12. Cum apreciați starea pieței/piețelor agroalimentare din cadrul localității dumneavoastră?
Răspunsuri:
Grafic:
Piețele agroalimentare sunt cele care asigură într-o bună măsură aprovizionarea cu materii prime agricole proaspete din zona periurbană a orașului și nu numai. Din discuțiile cu localnicii a rezultat faptul că în orașul Titu există numai o singură piața în adevăratul sens al cuvântului, piața agro-alimentară, în cadrul căreia se pot comercializa diferite produse agricol, multe dintre aceste provenite de la producătorii agricoli din zona geografică a orașului Titu.
În general, părerea despre această locație este una destul de bună, după cum indică răspunsurile celor intervievați. Astfel, 17 s-au declarat foarte mulțumiți iar un număr de 31 dintre cei 100 chestionați au avut o părere bună despre activitatea pieței. 24 de persoane au avut o părere neutră iar un număr de 20 s-au declarat nemulțumite argumentând prin faptul că piața este aglomerată, calitatea produselor lasă de dorit, există riscul să fi păcălit la cântar sau pentru că nu mai există acel tip de comerciant și producător rural neaoș, aproximativ din aceleași motive, alți 8 dintre cei chestionați s-au declarat nemulțumiți.
13. Cât de mulțumit sunteți, de următoarele aspecte privind mediul economic din localitatea dvs?
Răspunsuri:
Grafic:
Probleme din cadrul mediului economic se observă și în răspunsurile de mai sus, astfel, 63 dintre cei intervievați consideră că este foarte greu să găsești un loc de muncă, 56 apreciază că este foarte greu să demarezi o afacere iar aproape jumătate spun că este foarte greu să faci o investiție iar 43 din cei 100 spun că nu sunt mulțumiți de mediul economic și numai investițiile Renault au reușit să mențină cumva orașul la un nivel de plutire din acest punct de vedere.
14. Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte privind localitatea dvs?
Răspunsuri
Grafic:
Utilitățile publice sunt foarte importante pentru asigurarea unui confort și în consecință pentru creșterea calității vieții. Din analiza datelor la această întrebare rezultă anumite aspecte: aproape jumătatea dintre cei intervievați reclamă starea drumurilor, mai ales faptul că pe multe străzi de la periferia orașului nu sunt asfaltate sau sunt dar foarte prost, 38 dintre cei chestionați apreciază faptul că utilitățile nu sunt livrate în bune condiții, existând mai ales probleme de ordin tehnic, ceva mai bună este situația în cazul canalizării, investițiile din ultima perioadă au rezolvat oparte din această problemă.
CONCLUZII GENERALE
Propunerile care trebuie făcute pentru îmbunătățirea calității vieții din cadrul orașului Titu trebuie corelate cu punctele slabe identificate în cadrul analizei de teren, în consecință, pentru optimizare activității economice în general și a turismului în mod special se pot implementa următoarele măsuri:
– Punerea la punct a unei strategii corespunzătoare de promovarea a activității turistice din cadrul orașului Titu, identificarea celor mai cunoscute și valoroase obiective turistice și promovarea acestora cu ocazia târgurilor de turism interne și internaționale, înscrierea acestora în cadrul programelor turistice, pe cataloagele agențiilor de turism;
– Modernizarea infrastructurii rutiere, modernizarea drumurilor, pentru ca căile de acces să poată asigura accesibilitatea la principalele obiective turistice și la principalele instituții din cadrul orașului;
– Privatizarea unităților de cazare, atragerea investitorilor pentru a investi în turism, construirea de noi unități de cazare și diversificarea serviciilor de agrement;
– Modernizarea infrastructurii de comunicație, instalarea anumitor relee de comunicație mai ales în cazul zonelor izolate cu atenția cuvenită impactului asupra elementelor mediului natural;
– Mărirea capacității de cazare în zonele cu obiective turistice antropice, îmbunătățirea serviciilor de alimentație și diversificarea serviciilor de agrement;
– Pe baza existenței resurselor turistice, este necesară demararea unor programe turistice care să aibă un impact deosebit asupra mediului turistic, circuite și programe care să stârnească interesul pieței prin includerea celor mai interesante obiective turistice, tipuri și forme de turism.
Din cercetarea de teren rezultă existența anumitor puncte slabe care necesită o abordare sistematică și găsirea unor soluții de rezolvare a acestor puncte slabe pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din orașul Titu, dezvoltarea economică și valorificarea turistică a potențialului natural
– Lipsa promovării turistice a obiectivelor turistice naturale și nu numai: promovarea turistică este esențială pentru creșterea valorii turistice a obiectivelor turistice, cu toate acestea o promovare turistică este inutilă dacă nu se fac demersurile necesare de protejare, conservare și restaurare a obiectivelor turistice. Promovarea turistică trebuie să se facă coordonat, prin intermediul agențiilor de turism, includerea în pachetele turistice a atracțiilor turistice naturale, prezentarea acestora în cadrul târgurilor de turism interne și internaționale. O altă măsură ce trebuie luată imediat după cea a reabilitării fizice a obiectivelor turistice este construirea unor căi de acces care să asigure un flux turistic cu impact minim asupra mediului din zona respectivă și creșterea valorii obiectivelor turistice în sine și în consecință a regiunii. Există foarte puține instituții care asigură promovarea turistică a obiectivelor turistice.
– Lipsa infrastructurii rutiere: mai bine spus este vorba despre un procentaj destul de mic de căi rutiere care nu întrunesc normele de confort sau de siguranță. Inexistența unor autostrăzi finalizate integral, nu pe bucăți, a unor șosele moderne a dus în timp la crearea unei imagini negative nu numai a acestei regiuni din România ci și asupra întregii țării. Problema infrastructurii rutiere nu este una nouă și cum am aratat este una la nivel național. Din păcate această problemă care este mult mai gravă mai ales în zona limitrofă a localității fapt care a dus în timp la scăderea valorii economice a anumitor perimetre care astfel au devenit greu accesibile.
– Calitatea slabă a serviciilor: în anumite perimetre cu un potențial economic deosebit de valoros, spre care se îndreaptă fluxuri de persoane, nu dispun de o infrastructură corespunzătoare. Acest lucru determină scoatearea din circuitul economic a unor zone cu un potențial real; calitatea unor servicii medicale lasă de dorit, la fel și în cazul asigurării utilităților;
– Lipsa accesului la internet și la serviciile de telefonie mobilă: este o problemă care vizează mai ales zonele marginale ale orașului;
– Infrastructură turistică necorespunzătoare și puțin utilizabilă în susținerea fenomenului turistic; sunt puține panouri informative, cu elemente generale, de bază despre obiectivele turistice sau despre zonele prin care trec turiștii, elemente de cultură generală dar care să trezească interesul turiștilor.
– Oferta de produse turistice este una redusă: redusă și nu numai, calitatea lor este slabă, nu sunt atractive și sunt prost făcute. Este nevoie de mai multă implicare și de un studiu turistic aprofundat pentru ca programele turistice să concentreze activități atractive pentru a putea fi cumpărate de către turiști.
Cu toate aceste minusuri sunt și elemente pozitive, puncte tari și oportunități care bine valorificate se pot constitui în premise ale unui turism competitiv. Dintre acestea pot fi menționate următoarele care privesc în mod deosebit colaborarea cu Renault și dezvoltarea unui parc tehnic-industrial dar și încercarea de relansare economică pe baza turismului dar și valorificarea cel puțin parțială a resurselor agricole din zonele marginale ale orașului.
BIBLIOGRAFIE
1.Erdeli George, Cucu Vasile (2007), România. Populație. Așezări umane. Economie. Editura Transversal, București;
2.Foddy, W. H. (1994). Constructing questions for interviews and questionnaires: Theory and practice in social research (New ed.). Cambridge, UK: Cambridge University Press;
3.Gâștescu Petre (2010) Fluviile Terrei. Editura CD Press, București;
4.Gillham, B. (2008). Developing a questionnaire (2nd ed.). London, UK: Continuum International Publishing Group Ltd;
5.Jemna D.V. (2005-2006) Criterii de alegere a unei metode de sondaj, Analele științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Științe economice;
6.Ielenicz Mihai, Pătru Ileana (2005) România- geografie fizică, vol.I. Editura Universitară, București;
7.Ielenicz Mihai (2007) România- geografie fizică, vol.II. Editura Universitară, București
Leung, W. C. (2001). How to conduct a survey. StudentBMJ;
8.Mellenbergh, G. J. (2008). Chapter 10: Tests and questionnaires: Construction and administration. In H. J. Adèr & G. J. Mellenbergh (Eds.) (with contributions by D. J. Hand), Advising on research methods: A consultant's companion;
9.Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea Răzvan (2006) Geografia fizică a României. Editura Universitară, București;
10.Posea Grigore (2005) Geomorfologia României, ediția a II-a. Editura Fundației România de Mâine, București;
11.***Biogeografia României (1969);
12.***Titu- File de monografie (2000) C.N.I.Imprimeria Coresi;
13.http://primariatitu.ro/scurt-istoric/;
14.http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Titu;
15.https://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIM%C4%82RIA_TITU/59412;
16.http://metropotam.ro/La-zi/Bucurestiul-la-o-aruncatura-de-bat-de-la-Atarnati-la-Maresal-Tito;
17.http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2770;
18.http://www.dambovitanews.ro/administratie/9179-primarul-orasului-titu-a-facut-public-programul-de-investitii-pentru-anul-2016.html;
19.www.primariatitu.home.ro/Calendar%20activitati%20Casa%20de%20Cultura.doc;
20.http://www.insse.ro/;
21.www.agrimedia.ro;
22.www.biaplant.ro;
23.www.gazetadambovitei.ro;
24.www.turismcazare.ro;
25.www.toateanimalele.ro;
26.google earth;
27.ro.geoview.info;
28.wikimapia.com;
29.tempo-online, INSSE.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu DE Geografie Socială A Orașului Titu (ID: 120155)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.