Studiu de Fezabilitate la S.c

CUPRINS

INTRODUCERE

1. CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALĂ

1.1. Denumire, sediu, domeniu de activitate și obiecte de activitate

1.2. Consiliul de Administrație

1.3. Majorarea capitalului social

1.4. Starea tehnică și tehnologia dotării agentului economic

2. CAPITOLUL II

2.1. PROCESUL DE FABRICARE A PÎINII

PREGĂTIREA MATERIEI PRIME ȘI AUXILIARE

2.1.1 Amestecarea făinurilor de calități diferite

2.1.2 Cernerea făinii

2.1.3 Încălzirea făinii

2.1.4 Pregătirea apei

2.2 Prepararea aluatului

2.2.1 Dozarea materiei prime și auxiliare

2.2.2 Frămîntarea aluatului

2.2.3 Fermentarea aluatului

2.3 Prelucrarea aluatului

2.3.1 Divizarea aluatului

2.3.2 Fermentarea intermediară

2.3.3 Modelarea aluatului

2.3.4 Dospirea finală

2.4 Coacerea pîinii

3. CAPITOLUL III

3.1. PATRIMONIUL AGENTULUI ECONOMIC ÎNAINTE DE PRIVATIZARE

3.1.1. Raport de evaluare a activului

3.1.2. Evaluarea clădirii de construcție

4. CAPITOLUL IV

4.1. MANAGEMENTUL ȘI ORGANIZAREA AGENTULUI ECONOMIC

4.1.1. Organigrama existentă

4.1.2. Organigrama propusă pentru funcționarea în economia de piață

4.1.3. Caracterizarea forței de muncă

4.1.4. Tipul de management practicat

5. CAPITOLUL V

5.1. PIAȚA ȘI COMERCIALIZAREA

5.1.1. Dinamica pieței

5.1.2. Estimarea cererilor de pîine

5.1.3. Programarea cererii de pîine

5.1.4. Prețul de vînzare practicate

5.2. Rețeaua de distribuție a produselor

6. CAPITOLUL VI

6.1. EVALUAREA ACTIVITĂȚII VIITOARE A S.C. ALAHAMBRA S.N.C.

6.1.1. Orientările și domeniile de activitate

6.1.2. Tehnologii și procese tehnologice

6.1.3. Capacități de producție, sortimente, calitate

6.1.4. Materii prime și utilități

7. CAPITOLUL VII

7.1. ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICE A S.C. ALAHAMBRA S.N.C

7.2. ANALIZA CHELTUIELILOR

7.2.1. Cheltuieli cu energia

7.2.2. Cheltuieli cu producția

7.2.3. Cheltuieli cu transportul

7.2.4. Cheltuieli cu personalul

7.3. Analiza veniturilor din vînzări

7.4. Analiza eficienței economice a S.C. ALAHAMBRA

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Studiul de fezabilitate reprezintă un studiu complex al potențialului unei investiții de afaceri, (financiar, de piață, tehnico-economică, social, de mediu, etc.)

Dicționarul de relații economice internaționale, definește noțiunea de studiu de fezabilitate cu trei variante:

1) – studiu de fezabilitate – document (numit și studiu tehnico- economic de fezabilitate), elaborat pentru fundamentarea unor acțiuni economice, exclusiv în domrniul cooperării economice internaționale;

2) – studiul de fezabilitate cuprinde capitole privind: obiectul acțiunii, cadrul juridic, probleme privind amplasarea unui obiectiv economic, într-o anumită zonă, termenul de realizare, aportul părților participante, eficiența acțiunii, avantajele și limitele acesteia din punct de vedere al ambilor parteneri;

3) – studiu de fezabilitate – toate condițiile tehnice, naturale, economice, juridice, administrative, etc. de realizare a acțiunii și se întocmește de regulă, în 2-3 variante, dar cu partenerii o vor alege pe cea optimă;

Punctul de plecare în elaborarea unui studiu de fezabilitate, îl constituie ‘’definirea produsului sau a produselor, a lucrărilor și a serviciilor care urmează a fi executate’’de către intreprindere, lucrări sau servicii pe tipuri de clienți posibili, se va avalua volumul și evoluția probabilă a cererii acestora și cunoașterea posibilelor clienți direcți și indirecți. Este necesar să se precizeze încă de la început, obiectivele comerciale, ce presupune acordarea unei anumite denumiri produselor ce urmează a fi vîndute, asigurarea unei publicități corespuntătoare prin alegerea, celor mai potrivite canale și mijloace de comunicare și informare a publicului larg.

În raport cu obiectul de activitate, stabilit în cadrul unor părți speciale lae studiului de fezabilitate, trebuie să precizeze’’terenurile, clădirile, utilajele, materialele, mijloacele de transport și celelalte mijloace, materiale, precum și resursele umane care urmează a fi utilizate ca muncă, structură, calificare, cu precxizarea salariilor ce urmează a fi accordate’’.

În finalul studilui de fezabilitate, trebuie făcută o analiză economico-financiară a viitoarei afaceri, ținînd seama de forma juridică a respectivei intreprinderi.

1. CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALĂ

Denumirea societății comerciale:

S.C. ALAHAMBRA S.N.C.

Sediul societății:

Comuna Băiuț, str.Aleea Eroilor, nr.11, jud.Maramureș

Domeniul și obiectivul de activitate:

Conform actului de constituire ,societatea comercială ALAHAMBRA are ca obiectiv producerea și valorificarea produselor de panificație și unele servicii de administrare publică.

1.1. DENUMIRE, STADIU, DOMENIU DE ACTIVITATE

Fabrica de pîine a fost construită în anul 1996,dar abia în 1998 a fost dată în folosință.

Pînă în anul 1998, fabrica a fost intreprindere de stat.

În 21.02.1998 printr-un contract de vînzare-cumpărare între S.C.MorăritPanificație Maramureș S.A. cu numărul de înregistrare J/25/59/15.02.1991 cu sediul în BAIA MARE, str.M.EMINESCU, nr.65, reprezentată prin inginerul BUTEAN EUGENIA director general și economist, DRAGOȘ RODICA director economic în calitate de vînzători și S.C. ALAHAMBRA SRL. cu sediul în BĂIUȚ, reprezentat de DUNCA ANDREI asociat în calitate de cumpărător.

Pe baza procesului verbal de adjudecare a licitației nr.1296/94 s-a încheiat prezentul contract în următoarele condiții:

-S.C. MORĂRIT PANIFICAȚIE S.A. vinde și ALAHAMBRA S.N.C.cumpără activul, brutăria BĂIUȚ, situată în BĂIUȚ, pe strada Aleea Eroilor nr.11.

-Prețul adjudecat este de 2.474.200.000.lei

-Plata prețului se face astfel:

-la încheierea contractului cumpărătorul a achitat vînzătorului 10 % avans din prețul de adjudecare cu dispoziția de plată nr.1/24.04.1998, în contul nr.402586 deschis la BANCA AGRICOLĂ din BAIA MARE.

-restul datorat se va achita în cote lunare eșalonate pe 5 ani, începînd cu data de 01.04.1998

-eșalonarea plății și a dobînzilor se va eșalona conform unei anexe la contract

-în cazul modificării utilizate în sistemul CEC, cumpărătorul se obligă să achite vînzătorului dobînda la noul nivel pentru restul de plată,atît în cazul creșterii, cît și în cazul scăderii ei.

-plata ratelor și a dobînzilor se va face pîna la ultima zi a fiecărei luni.

Avînd în vedere perioada circulației bancare, cumpărătorul se obligă să prezinte lunar dispoziția de plată, drept dovadă a îndeplinirii obligațiilor contractuale.

În cazul întîrzierii achitării ratelor și a dobînzii lunare, se va percepe o penalizare egală cu dobînda percepută de BANCA AGRICOLĂ pentru creditele de investiții.

Neplata prețului la scadență, a trei rate succesive ,inclusiv adobînzii atrage rezoluția contractului și executarea silită.

Stocurile de materii prime exprimate la data predării –primirii și care se preiau de cumpărători, vor fi specificate în lista de inventar anexă la contract.

Producția neterminată și produsele finite existente care se preiau de cumpărător vor fi detailate în listele de inventar , anexă la contract.

Alte mijloace circulante aferente activului, factorii în curs de încasare existente la data predării ,se preiau de cumpărători și vor fi achitate în termen de 30 zile de la închiderea contractului.

Stocurile și mijloacele circulante, precum și produsele care nu se preiau de cumpărător, vor fi ridicate de vînzător în termen de 15 zile de la data întocmirii procesului verbal de predare –primire.

Valoarea terenului care nu a fost înclusă în valoarea activului, va fi achitată de cumpărător, cu plata integrală la data evaluării terenului efectuată de S.C. MORĂRIT PANIFICAȚIE MM S.A. conform prvederilor Hot.Guv.834/1991.

Pînă la cumpărarea terenului și stabilirea dreptului de prioritate, valoarea taxei de teren stabilită conform reglementărilor în vigoare, se va achita de către cumpărător, vînzătorului în fiecare an pînă la data de 25 martie ale anului în curs.

Cumpărătorul asigură pentru o perioadă de 3 luni, diferența dintre ultimul salariu avut și ajutorul de șomaj acordat salariaților deveniți disponibili ca urmare a cumpărării activului sau disponibilizării ulterioare din motive de restrîngere de personal într-un interval de 6 luni de la data încheierii contractului.

Cumpărătorul se obligă să mențină obiectul de activitate a activului pe perioada de minimum 5 ani. Cumpărătorul este obligat să păstreze componența personalului pe care a avut-o la lichidarea obiectivului, asocierea cu alte persoane din afara activului, determină pierderea facilităților acordate potrivit art.28,29, din Hot.Guv.634/1991, modificată prin Hot.Guv.545/1992.

Capitalul social se împarte pe cei 24 de asociați.capitalul social care se va vărsa la data constituirii societății, este de 8.800.000 lei, restul de 1.000.000 lei urmeaza a se vira pînă la data de 31.12.1998.

1.2. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE

Conducerea societății se va face de către un CONSILIU DE ADMINISTRAȚIE format din 5 membrii aleși prin vot secret de către cei 26 de asociați.

Tabel 1

CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE

Reprezentarea societății în relațiile cu terții și organele administrative și juridice locale se va face cu puteri depline de către dl. DUNCA ANDREI.

Participarea la beneficii se va face în proporțiile următoare:

-40% din profitul net realizat se va împărți asociaților care au venit cu aport social numerar la formarea capitalului social proporțional cu suma depusă

-30%din profitul net realizat va reveni administratorilor DUNCA ANDREI și MAN ANCA

-30% din profitul net realizat va reveni asociaților care vor depune garanții imobiliare la bancă pentru obținerea creditelor necesare funcționării societății, datorită elementului de risc pe care îl implică formarea și funcționarea S.C. ALAHAMBRA S.R.L.

Participarea la pierdere se va face de către toți asociații în limita cotelor de participare la formarea capitalului social.

Pe perioada cînd nu se evidențiează profit net, acest profit se capitulează în plata activului, partea din activ plătită devine capital al societății și se atribuie asociaților, administratorilor și celor care girează la bancă cu bunuri imobile în același proporții menționate mai sus.

Asociații sunt obligați nelimitat și solitar, pentru operațiunile îndeplinite în numele societății de persoane care o reprezintă.

Asociații vor desemna un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgînd din aportul din aportul la capitolul social.

Pentru acte urgente a căror neîndeplinire ar cauza un singur administrator în lipsa celuilalt. Dacă un administrator va lua inițiativa uneioperații ce depășește limita operațiunilor obișnuite comerțului pe care îl exercită societatea, el îi va înștiința pe ceilalți administratori înainte de a o încheia, sub sancțiunea pierderii ce ar rezulta din această cauză.

Administratorii societății vor putea angaja, salariza și desface contractul de muncă al salariaților, conform legislației muncii cu avizul asociaților.

Pentru activitatea depusa de către asociați, in cadrul societații și in procesul de producție, renumerația se va stabili prin negociere conform legislației muncii.

Pentru aprobarea bilanțului și a deciziilor referitoare la raspunsurile administratorilor este necesar votul asociaților reprezentănd majoritatea capitalului social.

Cotractul de societate poate fi modificat de către asociații cu respectarea prevederilor Legii nr.31/1990 și a condiției de formă și publicitatea prevazută pentru incheierea lor.

Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a 2 luni de zile in care hotărirea a fost publicata in Monitorul Oficial.

In caz de mărire a capitalului social, administratorul este răspunzator de exactitatea celor arătate in cererea adresată Registrului Comertului.

Dacă mărirea capitalului social se face prin aportul in natura

societatea va numii un expert.

Durata societații este pe o perioadă nelimitată.

Dizolvarea și lichidarea societății se va putea face in condițiile art. 169-172 și ale articolelor 176-186 din Legea nr.31/1990,care se intregesc cu dispozițiile Codului Comercial Roman.

Litigiile dintre asociați, precum și dintre societate și terți, sunt de competența judecătorilor din Romînia,în prima instanță.

Prezentul contract se completează cu dispoziția Codului Comercial Romăn și a Legii nr.31/1990.

1.3. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL

Consiliul de administrație întrunit în data de 10.01.1999, în ședința orginală cu asociații hotărăște modificarea unor articole din contractul de societate, ca urmare a finalizării de comun accord cu asociații, a discuțiilor purtate.

Ca urmare a împărțirii dividentelor către asociație, se majorează capitalul social al societății cu suma de 62.023.892 lei, astfel încît capitalul social subscris va fi de 172.238.616 lei divizat în 34.447 părțisociale a cîte 5000 lei fiecare parte. Odată cu majorarea capitalului social , se modifică unele articole din contract, astfel:

-conducerea sociatății se va face de către CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE, format din 5 membrii aleși prin vot secret de către cei 18 asociați, prezenți la ADUNAREA GENERALĂ, iar valabilitatea deciziilor, fiind în funcție de numărul de voturi exprimate ale membrilor consiliului

-președintele consiliului poate demite componenșa consiliului , cînd membrii acestuia încalcă prevederile contractului colectiv de muncă

și a REGULAMENTULUI DE ORDINE INTERIOARĂ, la cererea ADUNĂRII ASOCIAȚILOR și cere formarea altui consiliu în rîndul asociației

-reprezentarea societății în relațiile cu terțiarii și organele administrative și juridice locale se va face cu puteri depline de către PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE.

-la finele anului financiar contabil, CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE, va analiza bilanțul contabil al anului și va stabili o cotă procentuală din profitul net ce se va distribui asociaților ca dividente, în funcție de cota procentuală de participare și formarea capitalului social al sociatății

În condițiile în care la sfîrșitul anului, exercițiul economico-financiar nu prelevează profit net suficient, împărțirii lui între cele 2 fonduri-fondul de dezvoltare și cel destinat împărțirii de dividente , asociații nu pot revendica ridicarea acestei sume cumulate cu sumele cuvenite anului economico-financiar următor.

Participarea la pierderi se va face in felul următor:

-CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE în proporție de 50% și ceilalți asociați în limita participării și formării capitalului social în proporție de 50 %.

Pe perioada cînd nu se evidențiează profit net , acest profit se capitulează în plata activului, parte plătită din acest activ devine capital al societății și se atribuie asociațiilor, în funcție de cota de participare la formarea capitalului social.

Odată cu majorarea capitalului social se introduce un nou articol, care spune că atît asociații cît și salariații societății , au obligația de a respecta contaractul colectiv de muncă și a REGULAMENTULUI de ordine interioară.

În concluzie S.N.C. ALAHAMBRA, a fost constituită prin contractul de societate nr.333/14.02.1997, autentificat de notariatul de stat local, și autorizat prin

ședința civică nr.22 din 15.02.1997 a JUDECĂTORIEI din BAIA MARE.

Înregistrarea se face în REGISTRUL COMERȚULUI , precum și la DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ, și se publică în MONITORUL OFICIAL.

1.4. STAREA TEHNICĂ ȘI TEHNOLOGICĂ A DOTĂRII AGENTULUI ECONOMIC

Fabrica de pîine ALAHAMBRA din BĂIUȚ , avînd o capacitate de peste 12 t pîine / zi, face parte din categoria fabricilor de categorie mare din oraș. La deschiderea ei era dotată cu 2 cuptoare electrice de capacitate 3,5 t / zi, dar ca urmare a extinderii secției de panificație, cuptoarele electrice au fost înlocuite cu 3 cuptoare D.A.M.P.F., astfel încît, unitatea este dotată în ziua de azi cu o capacitate de 12t/24 h.

Ca urmare a reducerii subvențiilor și a creșterii prețului la toate produsele de panificație, producția fabricată și valorificată de către unitatea în cauză, a început să oscileze, înregistrîndu-se scăderi de producție sau creșteri de producție în raport cu nivelul de consum al poplulației.

Unitatea a fost parte componentă a Intreprinderii Morărit Panificație Maramureș, pînă în anul 1994, cînd activul a fost pus la vînzare.

Unitatea este dotată cu un laborator ce are în componență următoarea aparatură

-rîșniță tehnică

-etuvă

-termostat

-sticlărie de laborator

-pirometre

Pe fluxul tehnologic se urmărește temperatura apei tehnologice, temperatura maialei și a aluatului frămîntat, divizarea corespunzătoare a bucăților de aluat, temperatura cuptorului.

De asemenea, la recepția materiilor prime, se urmărește indicele de deformare și indicele gluteric. Celelalte caracteristici și ceilalți parametrii sunt urmăriți de către laboratorul I.P.S.V. cu care este întocmit contractul de prestări servicii.

Ca urmare, ea este dotată cu toate utilajele și instalațiile minime necesare prevăzute de normativele de ramură:

Tabel 2

Starea tehnică și tehnologică a agentului economic

Starea valorică și evoluția stării tehnice și tehnologice a adaptării este prevăzută în tabelul de mai jos:

Tabel 3

Evoluția stării tehnice și tehnologice

Rata anuală de =Investiții/Fd.Fixe*100

Înnoire a F.F.

Grad de uzură=100-Valoarea rămasă / valoarea de inventar*100

specifică

Din analiza acestor date rezultă:

-din punct de vedere scriptic, mijloacele fixe ale societății au un grad de uzură, ce oscilează între 0.40-1.20%

-rata anuală de înnoire a fondurilor fixe, realizată în ultimii 3 ani, scriptic este în medie de 50%

Datorită faptului că,în cazul nostru concurența este mare ,pentru o funcționare viabilă din punct de vedere tehnic, mai sunt necesare cîteva mici investiții pentru creșterea cantității și mai ales a calitătii produselor de panificație.

Ca tehnologii minime necesare , putem aminti punerea în funcțiune a mașinii de modelat franzela ‘’Rolux’’, ceea ce ar duce la obținerea de produse de calitate superioară, precum și la creșterea productivității muncii, scăzînd cu un oarecare procent ponderea elementului de salarizare.

Tot ca investiții minime necesare , se pot introduce în balanță și reputațiile capitale la cele 4 cuptoare D.A.M.P.F., într-un interval de timp mai lung, care ar duce la o creștere a calității produselor și a competivității lor pe piața de desfacere.

Totodată se întrevăd posibilități de modernizare și retehnologizare a unității prin achiziționarea următoarelor mijloace fixe:

-cuve malaxor

-dulap frigorific

-ridicător și răsturnător de cuve

-mașină de modelat R.T.C.(rotund tip ciupercă)

Pentru introducerea unei linii tehnologice de fabricație (fabricarea tăițeilor), societatea ar avea nevoie de un credit de 50.000.000.

2. CAPITOLUL II

2.1. PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE AL PÎINII PREGĂTIREA MATERIEI PRIME ȘI AUXILIARE

Procesul tehnologic de fabricare a pîinii și a produselor de panificație, constituie un ansamblu de operații în urma cărora,materiile prime și auxiliare folosite la preparare, se transformă în produs finit.

Principalele faze ale fabricării de pîine și ale produselor de panificație sunt indicate în scema tehnologică:

Fig.1

Procesul tehnologic de fabricare a pîinii

AMESTECAREA FĂINURILOR DE CALITĂȚI DIFERITE

Cuprinde amestecarea făinii pe baza analizei efectuate pentru fiecare lot în parte, cernerea de control, în unele cazuri cuprinde și încălzirea făinii pînă la circa 2 grade C, temperatura optimă pentru fabricație. De asemenea apa se încălzește corespunzător cerințelor procesului tehnologic. Astfel încît să se obțină aluatul cu temperatura de 27-30 grade C, drojdia se transformă în suspensie și se acționează, iar sarea se dizolvă.

Materiile auxiliare (grăsimile, zahărul, etc.) se pregătesc corespunzător cerințelor impuse de fabricarea sortimentului respectiv.

Astfel pregătirea aceasta se dozază pentru prepararea aluatului in cantitațile prevăzute de rețeta de fabricație a produsului.

Operația de pregătire are drept scop să aducă materiile necerare produsului de fabricație intr-o stare fizică corespunzătoare pentru a fi introduse la prepararea aluatului. Astfel unele sunt separate de eventualele impurități, amestecate și aduse la o temeratură favorabilă, iar altele se dizolva , se transformă in suspensie, etc.

Schema preparării materiei prime cu operațiile respective este indicată in tabelul 4:

Tabel 4

Prepararea materiei prime

In depozitele unității de panificație se găsesc de obicei loturi de făină cu proprietăți de panificație diferite, iar pentru omogenizare acestea se amestecă. Condițiile in care se execută amestecul se stabilește de laboratorul unde se analizează și proprietățile de panificație a amestecului obținut ( cantitatea și calitatea glutenului cap.de hidratare,etc).

Amestecul de făină se face din două sau cel mult trei loturi și pentru ușurință se exprimă prin cifre întregi (1:1,1:2,1:3 etc.)

Amestecul făinurilor se efectuează prin mai multe metode,în funcție de echipamenrul tehnic și de gradul de mecanizare a unităților de panificație. Amestecarea prin alimentarea cernatorului de făinuri în proporție stabilită.

Acest procedeu constă în turnarea făinii în coșul de alimente al cernatorului în condițiile indicate pentru amestec (de exemplu pentru rap.1-2 se introduce succesiv un sac din lotul A și doi saci din lotul B.)

2.1.2. CERNEREA FĂINII

După amestecare, făina se cerne, trecîndu-se printr-o țesătură cu orificii. Făina care trece prin sită se numește cernut, iar impuritățile și bulgării de făină care rămîn în sită se numesc refuz. Pentru cernerea făinii se folosesc cernătoare cu sită fixă. Acestea sunt formate din site fixe semicilindrice sau cilindrice pe care făina se deplasează cu ajutorul unor perii sau bătătoare rotative.

Cernatorul folosit este cernatorul Pioner, proiectat și construit in țara noastră după modelul sovietic, la care s-au adus unele modificări care au contribuit la imbunătățirea funcționării lui.

Cernătorul prezintă avantajul ca se curătă ușor, elimină bine corpurile străine și nu face praf, insă are dezavantajul că nu poate fărămîța cocoloasele de făină alterată și corpurile străine ușor friabile, care trec in făină cernută. După cernere, făina trebuie controlată din punct de vedere al prezentei corpurilor metalice (care eventual au trecut prin sita de cernere).Pentru a reține aceste impurități se folosesc magneți sau electromagneti.

Instalațiile cu magneți se montează de obicei pe linia de făină după cernere. Făina se deplasează pe un plan ușor inclinat sub polii magneșilor, intr-un strat gros de maximum 10 mm și cu o viteză maximă de 0,5 m/s (deoarece la o viteză mai mare se pot desprinde bucăți de metal reținute).

2.1.3. ÎNCĂLZIREA FĂINII

Inainte de introducerea in fabricație, făina trebuie incălzită.

Aceasta se face de obicei prin depozitarea sacilor cu făină in camere incălzite, ceea ce necesită un consum mare de căldură, se folosește incălzirea numai la depozitele de producție (de zi) in care făina se păstrează 16-24 h.

In prezent, in majoritatea unităților noastre de panificație, făina se incălzește in depozitul de făină. Există insă și fabrici de păine mai mari unde se folosesc in acest scop buretul incălzitor proiectat și construit in țara noastră.

2.1.4. PREGĂTIREA APEI

Pregătirea apei tehnologice constă din incălzirea acesteia pină la temperatura necesară obținerii unor semifabricate ( prospătură, maia,aluat) cu temperatura optimă pentru fermentare, prevăzută in rețeta de fabricație.

Calculul temperaturii apei pentru frămintare:

Temperatura pină la care trebuie incălzită apa pentru prepararea semifabricatelor se calculeaza cu formula simplificată.

Gf Cf (Ts-Tf)

Ta =Ts ––––––– n T grade C

Pa

Ta temperatura cautată a apei in grade C

Ts temperatura pe care trebuie să o aibă o semifabricatul,in grade C

Gf cantitatea de făină folosită la fermentare, in kg

Cf căldura specifică a făinii (0,4)

Tf temperatura făinii, in grade C

Pa cantitatea de apă foșosită la fermentare, in 1

Pentru calcul rapid se poate folosi formula:

Ta 47-0,7 (pentru anotimpul calduros), iarna se mai adaugă 2 grade C, adică:

Ta=49-0.7Tf

Încălzirea apei se face cu ajutorul unui cazan sau boiler, la care căldura se produce prin ardere sau combustibil oarecare. Apa încălzită în astfel de cazane, se obține la o temperatură de peste 60grade C.

Prin urmare, înainte de folosire se aduce la temperatura rezultată prin amestecare cu apa rece pentru care se folosesc rezervoare de pregătire a apei la temperatura necesară.

Pentru a obține o repartizare cît mai uniformă a celulelor de drojdie în masa aluatului, în vederea unei fermentații omogene, înainte de folosire, drojdia comprimată se transformă în suspensie.

Suspensia se prepară cu apa caldă (30-35 grade C ) .Se folosește circa 1 kg. Drojdie la 5 l apă. Suspensia se prepară prin amestecarea drojdiei cu apa caldă într-un vas simplu (de preferință o găleată din material plastic).

După prepararea suspensiei sau concomitent cu aceasta , se face și activarea drojdiei, în care scop se adaugă la suspensie o cantitate de circa 200 g.făină, formîndu-se astfel un mediu nutritiv.Timpul necesar activării este de 30-90 minute, la temperatura de 30-35 grade C.

Sare se folosește numai dizolvată, sub formă de soluție în apă, care apoi se filtrează.Pentru dizolvare se folosește dizolvantul continuu, o construcție simplă, formată dintr-un rezervor metalic căptușit, format din două compartimente:

-unul se umple cu sare, pînă la marginea superioară a pîlniei, apoi printr-o țeavă trece în celălalt compartiment,, iar de aici printr-o pînză de filtru ajunge la bazin, iar de aici printr-un robinet se evacuează saramura.

2.2 PREPARAREA ALUATULUI

Reprezintă frămîntarea mecanică a materiilor prime și auxiliare componente și formarea aluatului. Cuprinde divizarea mesei de aluat în bucăți corespunzătoare obținerii produsului de o anumită greutate, modelarea bucăților de aluat în diverse forme, precum și fermentarea finală(dospirea finală) a bucăților modelate.

Prepararea aluatului reprezintă una din fazele cele mai importante la fabricarea produselor de panificație. Calitatea aluatului obținut după frămîntare și fermentare, influențează în mod nemijlocit calitatea pîinii rezultate.Pentru prepararea aluatului, se aplică metode indirectă. Această metodă are 2 sau 3 faze de preparare și constă în prepararea mai întîi a unor semifabricate intermediare (prospătura,maia),ca apoi să se obțină aluatul principal.

-Prospătura este un aliment consistent, tare, obținut din făină, apă, și drojdie comprimată. Astfel se crește în timpul cît durează fermentarea, o cultură bogată în bacterii lactice și drojdii riguroase , care fermentează energetic aluatul, ducînd la obținerea unui produs fin, gustos, de bună calitate.

-Maiaua este un aluat preparat în prealabil,care poate fi tare sau fluid, în care se înmulțesc celulele de drojdie și se dezvoltă o serie de substanțe aromatice, asatfel ca la sfîrșit se obține o pîine cu miezul bine afanat și gustos. Cele 2 semifabricate, prospătura și maiaua se prepară cu circa 50% din făina totală utilizată la obținerea aluatului final.

Utilizarea unei cantități mai mari sau mai mici de făină pentru prospătură și maia, este în funcție de calitatea fîinii.Deobicei la prepararea prospăturii și a maialei, se folosește o cantitate de făină în următoarea proporție, față de cantitatea totală de făină utilizată pentru prepararea aluatului.

– 55-60 % în cazul făinii de calitate foarte bună

– 45-50 % în cazul făinii de calitate bună

30-40 % în cazul făinii de calitate slabă

În cazul preparării maialei consistente, se folosește o cantitate de apă care reprezintă 50 % față de cantitatea de făină utilizată, iar cînd se lucrează cu maia fluidă, raportul dintre apă și făină este de circa 3-2.

După frămîntare, prospătura și maiaua se fermentează de obicei 3-5 ore.Din maia se prepară aluatul, adăugîndu-se restul de făină, sare, apă, precum și celelalte materiale auxiliare prevăzute în rețeta de fabricație.

Prepararea aluatului pentru pîine cuprinde următoarele faze:

– dozarea

– frămîntarea

fermentarea

2.2.1 DOZAREA MATERIEI PRIME ȘI AUXILIARE

Cantitatea de materii prime și auxiliare care se folosesc la prepararea aluatului, se cîntăresc sau se măsoară astfel încît să se poată obține un aluat cu proprietăți fizice –chimice optime și cu o compoziție corespunzătoare felurilor de produse care urmează a se fabrica.

Rețetele pentru principalele sorturi de pîine din făină de grîu, prevăd următoarele cantități de materie primă, în kg.:

Tabel 5

Materiile prime și auxiliare folosite la prepararea aluatului

La fabricarea produselor de franzelărie, se adaugă circa 4 kg. De zahăr și 4 kg.de ulei comestibil (calculat la 100 kgfăină), precum și cantitățile variabile de alte materiale auxiliare ca..lapte, ouă, unt, în funcție de sortimentul fabricat.

DOZAREA FĂINII

La prepararea aluatului, după ce a fost pregătită făina, se dozează în funcție de volumul cuvei în care se frămîntă. Se utilizează circa 40 % față de acest volum în cazul făinii negre, circa 30 % în cazul făinii semialbe și circa 30 % în cazul făinii albe.

Cîntărirea sau măsurarea cantității de făină necesară preparării prospăturii maialei precum și a aluatului , se utilizează cîntare de diferite tipuri.

DOZAREA APEI

Pentru măsurarea apei necesară preparării aluatului , se folosesc dozatoarele de apă , care au de obicei și dispozitive pentru pregătirea amestecului de apă caldă și reglarea temperaturii acesteia la nivelul dorit, scop în care sunt prevăzute cu camere de amestec.

DOZAREA SOLUȚIEI DE SARE

Acesta se face cu ajutorul instalațiilor pentru dozarea apei (cu rezervorul dozator).

Celelalte materii prime și auxiliare, cum ar fi: drojdia, grăsimile, zahărul, acestea se cîntăresc sau se măsoară în mod simplu înainte de a fi pregătite pentru fabricație.

2.2.2 FRĂMÎNTAREA ALUATULUI

Materiile prime dozate se introduc în cuva mașinii de frămîntare la prepararea semifabricatelor (prospătura, maia) , frămîntarea se face cu scopul amestecării perfecte a materiilor prime și a repartizării lor uniforme în masa obținută. Durata acestei frămîntări este de 6-10 minute.Pentru aluat, frămîntarea este mult mai importantă, întrucît pe lîngă omogenizarea materiei prime se urmărește și obținerea unor proprietăți fizice și structurale ale aluatului care să permită comportarea optimă a acestuia în timpul divzării, modelării și a coacerii în vederea obținerii unor produse de calitate superioară.

Frămîntarea aluatului durează 6-12 minute și aste în funcție de calitatea făinii care se prelucrează și în timpul mașinii de frămîntat.

Frămîntarea se face cu ajutorul malaxoarelor.

La S.N.C. ALAHAMBRA , se folosește frămîntătorul cu braț cu mișcare compusă. El este alcătuit dintr-o placă de fundație pentru instalarea și fixarea cuvei, corpul mașinii, brațul de frămîntare, cuva detașabilă și dispozitivul de activare.

Buna funcționare a frămîntătorului este determinată de cantitatea de aluat antrenată în braț, de traiectoria pe care o execută brațul de fermentare, de forma și mișcarea cuvei. Dacă brațul antrenează o cantitate suficientă de aluat , acesta este bine întins și amestecat;la o cantitate mai mică de aluat antrenată, se prelungește însă durata frămîntării.

Timpul necesar frămîntării aluatului mai depinde și de tipul de frămîntător folosit. Pentru frămîntarea omogenă se curăță bine de aluat, se spală, se șterg co o cîrpă pînă la uscare și se ung cu ulei comestibil.

Căruciorul cazanului, brațul și piesele exterioare se curăță bine de aluat și de făînă prin spălare, iar la locul din jurul frămîntătorului se mătură de făină.

2.2.3 FERMENTAREA ALUATULUI

O fază importantă a procesului de fabricare a pîinii o reprezintă fără îndoială fermentarea aluatului. Modul în care acesta se produce, determină în primul rînd calitatea pîinii coapte, iar în al doilea rînd cu care aluatul va putea fi prelucrat la diviziune, modelare și coacere.

Fermentarea se face cu scopul de a obține un aluat bine afanat, din care să rezulte produse cu volum mare, al căror miez să fie elastic, cu pori deși, uniform și cu perți subțiri, astfel încît să fie asimilat de organismul uman. De asemenea ,datorită fermentării, în aluat se acumulează produse care condiționează gustul și aroma specifică pîinii.

Procesul de fermentare este un ansamblu de transformări care de produc în aluat, acesta aducînd masa de aluat în stare optimă pentru divizarea și coacere, stare care se numește MATURIZAREA ALUATULUI.

Fermentarea produselor intermediare precum și cea a aluatului, se mai numește și AFANARE.

Afanarea aluatului poate fi obținută pe 3 căi și anume:

– pe cale biochimică, cu rezultat la fermentației alcoolice datorită drojdiei

– pe cale chimică, prin folosirea unui preparat chimic,care degaja gaze în aluat (bioxid de carbon sau amoniac)

– pe cale fizică, fie prin introducerea directă în aluat a bioxidului de carbon sau presiune, fie prin frămîntarea aluatului cu un amestec de făină și apă, agitat într-un dispozitiv special de frămîntare pînă la starea de spumă

Cea mai frecvent folosită este afanarea pe cale biochimică.

Fermentarea se poate produce într-un anumit interval de timp, în care în aluat (prospătura, maia), au loc următoarele procese mai importante:

-fermentare alcoolică

-descompunerea enzimatică a amidonului și a materiilor albuminoase din făină

-creșterea acidității aluatului

În prezent în majoritatea unităților de panificație, frămîntarea aluatului se realizează cu mașini cu funcționare periodică, în cuve special adaptate tipului de frămîntare, iar fermentarea are loc în încăperi sau în spații special amenajate.

2.3 PRELUCRAREA ALUATULUI

După ce a fost separat, aluatul este supus prelucrării.

În procesul de fabricare al pîinii, prelucrarea aluatului cuprinde

– divizarea în bucăți

– fermentarea intermediară

– modelarea bucăților de aluat

– fermentarea finală

2.3.1 DIVIZAREA ALUATULUI

Pentru divizare, aluatul este impărțit in bucăți de diferite greutăți, in funcție de greutatea nominală pe care urmează să o aibă painea fabricată.

In brutăriile mici, operația de divizare se execută manual, iar in brutăriile mai mari , ca și in fabricile de paine, mecanic.

Deoarece S.N.C. ALAHAMBRA este o fabrică de paină mai mică,se execută divizarea manuală.La divizarea manuală ,masa de aluat in cuva sau răsturnată pe masa de diviziune-modelare,se taie cu grija in bucăti apriximativ de reutate normală, apoi se ajustează cu cîntarul sau cu balanța de brutărie.

La stabilirea greutătii de aluat se are in vedere reutatea nominală pe care trebuie să o aibă produsul finit și pierderile care au loc atît prin coacere cît și prin răcire.

2.3.2. FERMENTAREA INTERMEDIARĂ (predospirea)

In timpul operației de divizare ,in aluat se produc tensiuni interne, iar scheletul structural al glutenului este parțial distrus,ceea ce inrăutățește proprietășile fizice ele aluatului. Prin introducerea predospirii, intre divizare si modelare, care constă in menținerea bucătilor de aluat timp de 5-8 minute in repaus ,timp in care aluatul se relaxează, structura glutenului se reface, ca urmare se imbunătățește calitatea painii prin cresterea volumului și prin imbunătățirea structurii și a caracterului porozității.

In cazul prelucrării manuale, aluatul se supune fermentării intermediare prin menținerea lui cîteva minute pe masa de modelare.

2.3.3. MODELAREA ALUATULUI

Aceasta cuprinde operațiile tehnologice necesare obtinerii formei bucățiilor de aluat specifice produsului finit care urmează a se realiza (rotundă,lungă, impletită, etc).

Modelarea cuprinde:

– pentru paine: modelarea sub formă rotundă sau alungită, ori sub formă de franzelă

– pentru produse de franzelărie: impletirea in diferite forme a bucăților de aluat,modelarea in formă de corn ,chifle, etc, in funcție de specificul sortimentului.

Prin modelare, se urmărește ca in afara ce trebuie data produsului, să se realizeze și o strucură uniformă a porozității aluatului prin eliminarea golurilor mari formate in timpul fermentării. Totodată forma regulată care se dă aluatului, face ca in timpul coacerii, produsele să se dizolve uniform și să aibă un aspect frumos.

Modelarea se face manual,in acest caz, bucata de aluat divizată la reutatea necesară este prelucrată de muncitorul-modelator pe masă de modelare.

Operațiile de modelare se execută astfel:

Rotunjirea: se ia cîte o bucată de aluat in fiecare mînă. Se apropie una de alta, apoi se fac mișcări de deplasare circulară in plan pe masa de modelat.

Alungirea: bucata de aluat, in prealabil rotunjită se alungește apăsînd cu podul palmei al ambelor maini, mijlocul ei și apoi treptat spre capete, simultan cu rostogolirea inainte și inapoi a bucătii de aluat, operație care se repetă de cîteva ori.

Rularea: bucata de aluat rotunjită, se apasă cu palma cînd se aplatizează bine, ajungînd la forma unei foi care se impăturește in forma de rulou și se alugește prin rostogolire pentru lipirea marginii foii.

Impletirea: bucata de aluat care se folosește la impletire se alungește mai intai prin rostogolire, și intindere, pînă se obține un fitil suficient de lung, după care se impletesc 2-6 bucăși , după caz, in diferite forme.

DOSPIREA FINALĂ

Această operațiune se face pentru eliminarea unei paini cu miez des, neafanat, cu coaja crepată. Durata dospirii finale a aluatului este cuprinsă de obicei intre 25-60 minute, depinzînd de greutatea produsului, de compoziția aluatului și de calitatea făinii, de condițiile de dospire ,etc.

Nerespectarea duratei optime de dospire finală dăunează calitații painii. Astfel, dospirea insuficientă duce la ibținerea unui produs crescut excesivi in inălțime (bombat) cu crepături laterale,cu iesiri de miez si cu goluri in miez alungite vertical; dospirea prelungită determină obținerea unei paini aplatizate de porii miezului lătiți. Dospirea finală se face cu ajutorul dospitoarelor mobile.

2.4. COACEREA PÎINII

Reprezintă faza cea mai importantă datorită căreia aluatul se transformă in produs, respectiv paine proaspătă. Bucățile de aluat fermentate (după dospirea finală) se introduc in cuptor pentru coacere la o anumită temperatută, obținîdu-se produsul finit. Pîinea se coace in cuptoare speciale, de o anumită construcție.

Cuptoarele de pîine sunt alcătuite din următoarele părți principale:

-camera de coacere in care se crează condițiile specifice necesare coacerii aluatului, cuprinzînd vatra (fixă sau mobilă), pe care se așează aluatul și bolta.

-sistemul de incălzire al camerei de coacere format din instalația de ardere a combustibilului (focarul) și sistemul de trasmitere a căldurii in camera de coacere.

-scheletul cuptorului format din zidărie sau dintr-o carcasă metalizată cu izolare termică.

Pe lîngă aceastea,cuptoarele mai au o instalație de aburire a camerei de coacere,aparate de masurat și control al temperaturii (piromere).

In vederea obținerii unei pîini de bună calitate , la construcția cuptoarelor se ține seama de asigurarea regimului optim pentru coacere.

La firmă se folosește cuptorul cu incălzire indirectă, cunoscut sub denumirea de cuptor D.A.M.P.F.

Acesta față de cuptorul de cărămidă prezintă unele avantaje:

-productivitatea mare

-coacerea mai uniformă a produselor

-consum de combustibil mai mic

-vatra nu murdărește produsele (arderea combustibilului facîndu-se in afara camerei de coacere).

RĂCIREA,DEPOZITAREA ȘI PĂSTRAREA PÎINII

Acestea au drept scop condiționarea produselor și pastrarea in vederea menținerii calitătii lor la livrare si trecerea in consum.

După scoaterea din cuptor, painea este așezată in lădițe sau pe rastele, care sunt transportate in depozite speciale amenajate.

Aici produsele se lasă să se răcească, deoarece, in stare caldă sunt greu digestibile și sunt păstrate in conditii corespunzătoare, pînă cînd se trimit la magazinele de desfacere.

In timpul depozitării și păstrării, in pîine au loc importante trasformări, dintre care amintim: răcirea insoțită de modificarea umidității și modificarea calității (invechirea). Durata de răcire a pîinii variază in funcție de sortul acesteia,in mod practic pîinea se consideră răcită si se poate consuma după 2-3 ore.

-3 ore de depozitare (atunci cînd coaja ei are circa 30-35 grade C).

Pentru asigurarea greutății nominale a pîinii, trebuie să se aibă in vedere timpul real de răcire a acesteia pentru fiecare sort in parte și pierderile care intervin datorită evaporării apei.

Pentru răcirea și păstrarea pîini, se folosesc rastele sau lădițe.

Rastelul este un cărucior cu 4roți, deasupra căruia este fixat un cadrul de bare de lemn (stelaje)pe care se depozitează pîinea. Pe un astfel de rastel se asează de obicei 200-240 bucăți de pîine de 1kg.

Lădițele cu pîine se stivuiesc in depozit, asezîndu-se cîte 6-8 rînduri in inălțime. In interiorul depozitului de produse ele sunt transportate cu ajutorul unei platforme, pe cărucior sau benzi rulante.

EXEMPLE

Procesul tehnologic de fabricație pentru pîinea Dîmbovița de greutate:

0.730kg, 0.800kg, 1.200kg, 1.500kg, 1.600kg

A. Materia primă de fabricație folosită:

-făina tip 800 albă

-drojdie

-sare

-apă

B. Metoda de lucru care se aplică este metoda trifazică

(prospaturp,maia, aluat)

C. Fazele procesului tehnologic:

C.1. Pregătirea materiei prime:

– pregătirea făînii este operația de cernere, amestecarea și incălzirea făinii, in funcșie de anotimp

– drojdia se folosește sub forma de emulsie, care se prepară in proporție de :1kg drojdie + 3 l apă + 300gr făînă

– sarea se folosește sub formă de saramură.

Concentrația naturală este de 25%, soluția de saramură pentru indepărtarea impuritățiilor.

C.2. Dozarea materiei prime:

– se face in funcție de cantitatea de materie primă folosită in rețeta de fabricație.Capacitatea de incărcare a cuvei este de 40%, adică 200kg. făînă la 500l apă.

C.3. Prepararea prospăturii

– prospătura se prepară din:

– 5-10% din făină folosită

– ½ din făînă este cantitatea de apă

– 25% drojdie din cantitatea toată

C.4. Prepararea maialei

In cuva malaxorului se introduce, emulsia de drojdie, făînă prevăzută in rețeta de fabricație și apă care se frămîntă 8-10 minute, se lasă la fermentare , timp de 90-120 minute, in funcție de calitatea făînii. Temperatura maialei trebuie să fie de 27-29 grade C.

C.5 Prepararea aluatului

Peste maiaua fermentată se adaugă soluția de sare, diferența de făînă prevăzută in rețeta de fabricație, restul de apă stabilit in funcție de capacitatea de hidratate a făinii, din care se scade cantitatea de saramura și emulsie folosită. Se frămîntă 8-10 minute după care se lasă la fermentat timp de 25-30 min, după 20 de minute se face răsfrămîntarea timp de 1 minut.

C.6. Modelarea aluatului

Bucățile de aluat fin modelate li se dă o formă rotundă sau

Ovală, după preferință, apoi se aranjează in dospitoarele mibile, unde are loc dospirea finală 20-30 minute.

C.7. Coacerea produselor

Se precurg următoarele operații:

curățirea vetrelor

incălzirea cuptorului la temperatura de 245-250 grade

sporirea bucăților de aluat

incălzirea vetrelor de capacitate normală

durata de coacere este de 40-50 minute, in funcție de gramaj

scoaterea produsului din cuptor

sporirea suprafețelor produsului finit

ambalarea in navete

C.8. Răcirea și depozitarea pîinii

Timpul de răcire in funcție de sortimentul fabricat și greutatea acestuia.

Timpul de răcire în fucție de sortimentul fabricat și greutatea acestuia. Depozitarea și răcirea pîinii se face în ăncăperi destinate pentru depozitare, de unde se distribuie unităților comerciale.

Rețeta de fabricație pentru pîinea Dîmbovița de 0.800 kg.

Consum specific

făină 0.750

sare 0.013

cap.de hidratare 57 %

Capacitatea de încălzire a cuvei este de 40 %, adică 200 kg făină/cazan. Din 200 kg făină rezultă 266 kg pîine, adică 332 bucăți de cîte 800 gr.

Tabel 6

Rețeta de fabricație pentru pîinea Dîmbovița

Tabel 7

Regim tehnologic în fabricarea pîinii Dîmbovița

Cantitatea de apă se stabilește în funcție de capacitatea de hidratare a făinii astfel:

– ½ din cantitatea de făină prevăzută la fabricarea maialei, este apa

– diferența de apă se adaugă la prepararea aluatului, din care se scade cantitatea de saramură și emulsie folosită

La sortimentele de specialități, procesul tehnologic de fabricare este asemănătoare, doar că la materia primă folosită se mai adaugă laptele praf, margarina, glucoza, ulei pentru uns, în cantități diferite , în funcțir de sortiment. Metoda de lucru care se aplică, este metoda indirectă, procedeul bifazic (maia- aluat).

De exemplu, la cornurile NAPOCA se folosesc următoarele :

– consum speific-făină 0.740

drojdie 0.020

sare 0.10

lapte praf 0.020

margarină 0.020

ulei pentru uns 0.003

glucoză 0.030

Tabel 8

Rețeta de fabricație pentru cornul NAPOCA pentru 100 kg

Tabel 9

Regim tehnologic în fabricarea cornului Napoca

Se poate astfel observa diferența între parametrii tehnologici ai pîinii și cel al sortimentelor de specialități.

3. CAPITOLUL III

3.1. PATRIMONIUL AGENTULUI ECONOMIC ÎNAINTE DE

PRIVATIZARE

Deoarece societatea comercială S.C. ALAHAMBRA S.N.C. s-a constituit ca societate privată după 1993, respectiv în 20.02.1994, avaluarea activului s-a făcut în noiembrie 1993.

Pînă la această dată, contabilitatea se ține în cadrul societății comerciale (S.C.M.P.) MORĂRIT-PANIFICAȚIE din Sighetul Marmației.

3.1.1. RAPORT DE EVALUARE A ACTIVULUI

Evaluarea activului brutăriei BĂIUȚ s-a făcut luîndu-se în considerare datele puse la dispoziție de conducere S.C. M.P. MM S.A, în care este inclus activul, precum și situația patrimonială, existentă la 30.09.1993, respectiv:

inventarul mijloacelor fixe, recalcularea acestora la H.G. 26/1992

documentarea referitoare la clădiri și alte dare referitoare la patrimoniul activului

Obiectivul de activitate este producerea și valorificarea produselor de panficație.

1. Valoarea contabilă de inventar a activului, determinată pe baza reevaluării conform H.G.945/1990, luată în calcul la stabilirea patrimoniului net al sociatății comerciale deținătoare a activului este de 10.002.761 lei.

2.Valoarea contabilă de inventar a activului, determinată pe baza reevaluării efectuate potrivit H.G. 25/1992 , luată în calcul la stabilirea patrimoniului S.C. M.P, MM, S.H. la 30.09.1993 este de 58.013.020 lei.

3.Valoarea contabilă actualizată cu influiențele modificărilor de preț intre reevaluarea efectuată potrivit H.G. 945/1990 este de 2.327.986.699 lei.

Tabel 10

Principalii indicatori economico-financiar ai activului:

1998 1999 2000 2001

a. Producția marfă 327571 682242 1157003 3057162

b. Costuri marfă 281815 778846 2731397 3920458

c. Beneficii/pierderi 45756 96604 1574394 863296

d. Rentabilitate 13.96 1.18 – 2.6

e. Subvenții – 105787 1314606 965100

4.Forța de muncă utilizată in cadrul activului și calificarea acestuia

TOTAL 60 din care:

-necalificați (3), brutari (27), conducători auto (5),

mecanici (3), distribuitori (5), incărcători (4), vînzători 5),

laboranți (3), recepționeri (5).

5.Implicații asupra SC deținătoare in cazul vînzării activului propus sunt prezentate in considerațiile ce urmează:

– se consideră ca S.C. M.P. MARAMURES S.A., nu va avea de suferit in urma vînzării acestui activ;

– se vede din datele prezentate că in anii 1991-1993,activul s-a inregistrat cu precăderi, ceea ce din punct de vedere al valorii de afacere , dovedeste că societatea comerciala nu a fost afectată in urma acestei vînzări;

– mijloacele fixe din dotarea atelierului de panificație, au utilizări mari ,fiind in marea lor majoritate foarte vechi, cu excepția clădirii de producție. Deci și din acest punct de vedere , societatea comerciala, după vînzarea activului, nu s-a inregistrat cu o foarte mare diminuare a valorilor patrimoniale;

– prin vînzarea activului s-a dat posibilitatea investitorului cumpărător sa execute modernizări, reutilări și reparatii ce ar putea face rentabil atelierul, ceea ce societatea comerci -ala nu a reușit să realizeze pînă la această dată.

In acest caz, societatea beneficiaza de posibilitatea redirecțiomarii fondurilor de investiții catre celelaltee active pe care le păstrează. Există posibilitatea ca lucrătorii să cumpere activul.

6. Sursa de aprovizionare cu materii prime , materiale și posibilități de desfacere a produselor finite.

Aprovizionarea brutăriei cu materii prime și materiale se face astfel:

-făînă (Zalău, Cluj, Roman)

-sare (Ocna și Dej )

-drojdie (Seini)

-grăsimi și zahăr(Carei)

-combustibil și materiale diverse (Baia Mare)

Localitățile cu posibilitate de desfacere a produselor finite:

Cupșeni ,Răzoare,Tg.Lăpuș și satele învecinate

7. Contracte comerciale pe rol ale S.C. deținătoare, care vinde activul în cauză – nu este cazul

8. Datorii ale S.C. deținătoare care vinde activul în cauză – nu este

9. Sarcini de care este grevat activul în cauză – nu sunt

10. Dotarea tehnică și nivelul tehnologic al activului

11. Prețul minim propus pentru începerea licitației este de 2.357.417.509 lei.

12. Justificarea prețului inițial de începere a licitației și metoda de evaluare folosită, sunt prevăzute în cele ce urmează:

– prețul minim propus pentru începerea licitației se justifică prin metoda de evaluare folosită, respectiv metoda A.N.C. Această metodă s-a utilizat , deoarece activul nu are o evidență contabilă proprie, pe baza căreia să se poată calcula capacitatea beneficiară.

– prețul minim propus reprezintă valoarea rămasă actualizată a mijloacelor fixe ce compuneau activul la data de 30.09.1996.

3.1.2. EVALUAREA CLĂDIRII DE CONSTRUCȚIE

Construcția este dotată cu instalații electrice sanitare de apă și de canalizare, încălzire cu centrală termică proprie. Ventilația se realizează local, prin guri de exhaustare dotate cu ventilare centrifugală, montate direct în guri fără tubulatură.

Clădirea este dotată cu spații de producție efctivă (sala de panificație, cuptoare, sala de frămîntare / zi, spații auxiliare producției, magazii de făină și pîine, sala de spălat navete, sala de expediție, centrala termică, posturi de transformare, atelier mecanic, rampe de expediție).

Spațiile prezentate sunt completate în vederea asigurării funcționalității clădirii cu spații de circulație, birouri, vestiare, grupuri sanitare, spălătorii și alte spații de destinație social – administrative.

Pentru înlocuirea unui mijloc fix uzat, valoarea de înlocuire se determină astfel:

nr. mp *lei /mp = val.înlocuire (lei)

Costul aproximativ al lucrării cuprinde:

– cheltuieli directe: – cheltuieli cu materiale

– cheltuieli cu manopera

– utilaje

regie

beneficiu ( 24 % din cheltuieli directe )

total ( cheltuieli + regie +beneficiu )

organizare șantier (4.5 % din total )

TOTAL GENERAL = CHELTUIELI ( lei / mp )

Din valoarea de inlocuire, prin afectarea cu gradul de uzură, se obține valoarea rămasă actualizată.

Gradul de uzură fizică se estimează vechimii construcției (timpul scurt de la data punerii in funcțiune) și a aspectului fizic (starea structurii de rezistență, a inchiderilor, stbilindu-se la 45%.

Astfel, valoarea rămasă actualizată a mijlocului fix va fi;

Valoarea de inlocuire (lei) x 0,551 =valoarea rămasă actualizată

Deci valoarea activului reprezintă suma valorilor rămase actualizate ce s-au obținut, afectînd valorile de inlocuire actuale cu gradul de uzură fizică efectivă ,estimat de evaluator pe baza vechimii, a stării de funcționare și a parametrilor tehnici și tehnologici ale mijloacelor fixe.

4. CAPITOLUL IV

4.1. MANAGEMENTUL ȘI ORGANIZAREA AGENTULUI ECONOMIC

4.1.1. ORGANIGRAMA EXISTENTĂ

Prin organigramă se înțelege structura actuală a forței de muncă, care a fost elaborată în concordanță cu necesitățile de funcționare a societății comerciale.

Prin structură se înțelege modul de alcătuire a unui sistem, modul în care sunt asamblate elementele componente ale sistemului.

În foarte multe cazuri nu se face distincție între structura de conducere și structura organizatorică. Ceea ce deosebește cele 2 tipuri de structură este intregul la care se referă. Astfel structura organizatorică se referă la totalitatea elementelor procesului de producție, respectiv forța de muncă, mijloacele de muncă și obiecte ale muncii și modul în care acesta formează un întreg.

Structura de conducere se referă numai la personalul intreprinderii, la aparatul funcțional sau de conducere al firmei .

Elementele oricărei structuri de conducere sunt:

Funcția

Compartimentul

Nivelul ierarhic

Realitățile

Funcția presupune o instruire de elemente componente și anume: componență, autoritate și răspundere.

Comportamentul este o unitate structurală alcătuită dintr-un număr variabil de persoane subordonate unei autorități unice și care execută în mod permanent anumite activități precis determinată.

Nivelul ierarhic desemnează poziția succesivă față de organul suprem de conducere, a funcțiilor de conducere, ale diferitelor comportamente de muncă, situate pe aceeași linie ierarhică.

În stabilirea nivelurilor ierarhice se ține seama de dimensiunea intreprinderii, diversitatea activității, tipul și competența cadrelor.

Posturile de conducere , situate pe diferite niveluri ierarhice din cadrul unei intreprinderi privite în spațiu,formează așa numita‘’Piramidă Ierarhică’’. Elementele prin care se caracterizează această piramidă sunt înălțimea și baza piramidei.

Înălțimea piramidei o constituie ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAȚIEI, urmează apoi CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE, COMITETUL DIRECTOR, ingineri, șefi, contabili, șefi, etc.

Între înălțimea și baza piramidei este necesară să existe un raport optim care să permită funcționarea maximă a avantajelor pe care le oferă aplatizarea pe de o parte, și să elimine dezavantajele pe care le poata produce aplatizarea excesivă. Pe fondul facturilor de care depinde stabilirea nivelurilor ierarhice , acestea se pot regla într-o mare măsură prin delegarea autorității și a răspunderii cu care înălțimea piramidei se afla îăn raport invers proporțional.

Ponderea ierarhică reprezintă numărul de persoane conduse în mod nemijlocit de cître un cadru de conducere.

Ponderea ierarhică aete influențată de 4 grupe mari de factori:

Realități de autoritate

Realități de cooperare

Realități de control

Realități de reprezentare

Compartimentele ierarhice au autoritate delegată asupra persoanelor și se caracterizează prin autoritatea pe care o are conducătorul unei astfel de compartiment asupra conducătorilor compartimentelor situate pe trepte ierarhice inferioare de a da dispoziții și de a fi informat asupra modului cum acestea se realizează.

Compartimentele funcțional au autorizație asupra activităților celorlalte compartimente. Aceasta se caracterizează prin autoritatea pe care o au conducătorii lor de prescipții, reglementări și îndrumări în domeniul de activitate al specialităților compartimentelor situate la nivelul ierarhic inferior.

Avînd în vedere aceste considerente, precum și structura organizatorică și de conducere și faptul că societatea comercială ALAHAMBRA S.N.C., este o societate cu un volum de producție medie pentru localitatea BĂIUȚ, putem constitui următoarea organigramă:

Fig.3

Organigrama existentă a S.C. ALAHAMBRA

Aceasta este o organigramă piramidală verticală care are atît avantaje cît și dezavantaje.

Avantaje:

– Se respectă principiul unicității conducerii și răspunderii

– Se menține o disciplină desăvîrșită

– Se asigură o circulație rapidă a informațiilor între nivelurile ierarhice

– Fiecare compartiment se specializează într-un anumit domeniu

Dezavantaje:

– nu conține elemente înnoitoare care să orienteze societatea spre o piață concurențială ceea ce ar fi caracteristic perioadei de tranziție

– organismele manageriale sunt supra dimensionate comparativ cu alte intreprinderi din țară

În acest contract la problematica și numărul de salariați ai S.C. ALAHAMBRA S.N.C., Consiliul de Administrație ar fi funcțional cu minim 2 persoane:

1.Președintele de Consiliu

2.Economist – specialist atras din afara intreprinderii

Normele de management încarcă excesiv funcția de director,tot personalul fiind subordonat directorului

Motivele menționate și tendința generală de înnoire a structurilor ne determină să propunem o nouă structură organizatorică, care să valorifice principii consacrate precum proprietatea obiectivelor în condițiile concurențiale, unitatea de decizie și acțiune în condiții de autonomie funcțională, flexibilități ai economiei de comunicații și personal.

4.1.2. ORGANIGRAMA PROPUSĂ PENTRU FUNCȚIONARE ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

În condițiile în care sa are în vedere lărgirea clădirii de produvție, respectiv a crețterii volumului producției de pîine și introducerea unei noi linii tehnologice, organigrama va trebui să aibă o structură mai complexă pentru buna desfășurare a activității viitoare ptr. eliminarea deficientelor.

Fig.4

Organigrama îmbunătățită

Între obiectivele principale care s-au urmărit în elaborarea noii organigrame amintim:

– menținerea în elemente structurale a întregului personal existent cu creștera ponderii personalului TESA de la 2 la 5 persoane.

– crearea unor compartimente noi privind prospectarea pieței și coordonarea dezvoltării societății în viitor

– crearea condițiilor tehnico-organizatorice pentru realizarea unui sistem informațional integrat care să asigure creșterea gradului de operativitate al managementului strategic în conformitate cu tendințele ți specificul funcționării sociatății comerciale în condițiile concurențiale

– se inteționează desfacerea biroului Contabilitate în două compartimente, respectiv Financiar-Contabil și biroul Juridic-Personal pentru ușurarea activității. Astfel salarizarea ca element de înregistrare va fi trecut la funcția Financiar – Contabilă, iar negocierea salariului și încadrarea personalului se face de biroul Juridic – Personal.

– pentru unele activități de marketing-management se va înființa compartimentul Management – Marketing

– nu se vor face încadrări de personal , ci se intenționează creșterea orelor de muncă prin lucru la sfîrșit de săptămînă pe scimburi.

În acest fel, la o creștere a volumului productiv și menținerea acestui număr de personal, va crește și profitul intreprinderii cu un anumit procent, sumă ce va putea fi destinată fondului de dezvoltare.

4.1.3. CARACTERIZAREA FORȚEI DE MUNCĂ

Societatea a preluat de la A telierul de panificație, întreg personalul structurat pe următoarea structură profesională:

brutari (27)

muncitori (14)

contabil (1)

vînzători (10)

șoferi (5)

auxiliari (3)

Astfel rezultă un număr total de salariați de 60 din care 2 sunt încadrați în structura funcțională și de concepție, 4 sunt maiștrii și 51 muncitori, 2 casieri și 1 facturist.

Personalul existent are vîrsta medie între 25 – 40 de ani, cu o vechime în unitate valabilă, în funcție de persoana încadrată, încadrîndu – se la o vechime de 15 ani si un raport între sexe de 1:1.

Ponderea personalului administrativ și tehnico – productiv în total personal pentru situația existentă este de aproximativ 41 ceea ce comparativ cu alte intreprinderi este mult mai mică,Acesta aete și motivul ca și organigram îmbunătățită, propunem o creștere a personalului TESA cu circe 3 persoane care ar asigura o pondere acceptabilă pentru perioada de tranziție la economia de piață de aproximativ 10 %.

4.1.4. TIPUL DE MANAGEMENT PRACTICAT

Din organigramele existente rezultă următoarea distribuire ierarhică a managementului:

5 niveluri ierarhice

2 persoane în conducerea executivă

3 servicii

1 birou

6 formații de muncă

În organigrama îmbunătățită, propunem apelarea la un nou nivel ierarhic pentru ușurarea muncii și activității, atît a intrprinderii cît și a directorului general. Prin intermediul șefilor acestor compartimente se delimitează precis și accentuat răspunderea fiecăruia.

Tipul de management practicat este participativ ( colectiv ) și individual.

În cadrul regiilor autonome, principalul organ al managementului participativ este Consiliul de administrație, constituit din 7- 15 persoane.

Din Consiliul de administrație fac parte:

directorul

un reprezentant al Ministerului Finanțelor

un reprezentant alMinisterului de resort

alte persoane din interiorul sau exteriorul regiei

Membrii Consiliului de administrație se numesc pe o perioadă de 4 ani, iar jumătate din ei pot fi înlocuiți la fiecare 2 ani.

Pentru societățile comerciale, organele managementului perticipativ, sunt diferențiate în funcție de tipul lor. În cadrul societăților pe acțiuni, se vor constitui următoarele organe de management participativ:

1) – adunarea generală a acționarilor,– se constituie cu participarea posesorilor de acțiuni ai firmei;-poate fi ordinară sau extraordinară

– adunarea generală ordinară se convoacă cel puțin odată pe an, în cel mult la trei luni după încheierea exercițiuli financiar și are următoarele atribuții:

– aprobarea bilanțului pe baza raportului administratorilor

– aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, pentru exercițiul financiar următor

– hotărește gajarea, închiderea sau desființarea

uneia sau mai multora dintre unitățile societății

– alege administratorul și cenzorii societății

2) – consiliul de administrație

– președintele consiliului este directorul firmei

– elaborează strategia, politica și planul de activitate al firmei pentru perioada viitoare

– întocmește bugetul de venituri și cheltuieli, prezintă bilanțul și contul de ‘’profit și pierderi’’ în adunarea generală

3) – comitetul director

4) – comisia de cenzori

– este alcătuită din 3 cenzori și 3 supleanți

– prezintă rapoartele adunării generale sau consiliului de administrație

În S.N.C. deciziile importante sunt adoptate de asociați, iar administrarea societății se face de unul sau mai mulți administratori aleși de societate, care reprezintă majoritatea capitalului social

Avantajele managementului participativ sunt următoarele:

– fundamentarea complexă a procesului decizional și creșterea calității prin folosirea cunoștințelor și experienței unui număr mare de specialiști

– creșterea gradului de motivație a personalului pentru realizarea deciziilor, deoarece este consultat și participă la adoptarea lor

– adoptarea în grup a deciziilor, duce la creșterea ponderii deciziilor în condiții de risc și incertitudine, deoarece grupul își asumă responsabilități mai mari decît individul, avînd în vedere că în condițiile economiei de piață se amplifică numărul și importanța acestui tip de decizii

Limitele managementului participativ :

– consumarea unei părți din timpul de lucru al conducătorului cu consultarea personalului, pregătirea unor ședințe decizionale, participarea la diverse acțiuni

– reducerea operativității în rezolvarea unor probleme

Metodele de conducere cele mai adecvate situației de la S.C. ALAHAMBRA S.N.C. sunt:

managementul prin obiectiv

managementul prin proiecție.

La masa managementului prin obiecție stă următoarea premisă:’’Eficacitatea sau succesul unei intreprinderi sau firme depinde de întrepătrunderea obiectivelor sale cu obiectivele subsistemelor, ceea ce implică o corelare strînsă a trinomului obiective, rezultate, recompense.

Managementul prin proiect implică aportul unui număr de cadre de diferite specialități care în mod obișnuit își desfășoară munca în mai multe compartimente.

Organigrama îmbunătățită, a fost concepută să favorizeze promovarea acestor metode. Metoda de conducere cea mai elocventă este managementul prin buget.

Managementul prin buget reprezintă o modalitate specifică de realizare a managementului , prin care atît stabilirea obiectivelor cît și organizarea, conducerea, antrenarea, controșuo de avaluare rezultat , se face sub formă financiar – contabilă, folosind unitatea de măsură monetară.

Această metodă are atît avantaje cît și dezavantaje.

5. CAPITOLUL V

5.1. PIAȚA ȘI COMERCIALIZAREA

Piața de desfășurare a producției realizate o reprezintă în mare parte localitatea BĂIUȚ , precum și satele și orașele limitrofe.

Se pot identifica și alte piețe de desfacere în cazul prezentării unității cu produse competitive exigențelor consumatorilor.

Principalii clienți ai unității sunt magazinele alimentare, din fosta rețea, și o rețea de magazine proprii.

Ca și concuremți din această activitate putem aminti două capacități de producție de mic tonaj 1.5 t /zi pentru fiecare, dar care nu pot acoperi necesarul de consum al localității.

Principalii furnizori de materii prime de bază sunt morile: Baciu, Cluj, Zalău, Seini, Roman, Vaslui, iar materiile prime auxiliare se pot procura de la unitățile sapecializate în desfacerea acestor produse.

În ceea ce privește perspectiva pieței de aprovizionare, se întrevede încheierea de contracte cu alte firme romînești sau străine, alte decît cele menționate mai sus, în vederea achiziționării de materii prime de bază și auxiliare, precum și achiziționarea de noi utilaje sau linii de fabricație adiferitelor sortimente de panificație cunoscute sau necunoscute consumatorilor.

5.1.1. DINAMICA PIEȚEI

Odată cu cu trecerea la econimia de piață s-a produs așa numita ‘’liberalizare ‘’a prețurilor. Asfel începînd din 1990, odată cu trecerea la economia de piață, prețul pîinii și a produselor de panificație cunoaște o creștere din ce în ce mai mare, mai des în această perioadă de reformă .

Astfel începînd din 1998 (cînd fabrica de pîine se privatizează ), dinamica prețurilor este următoarea ( prețul de liberalizare ):

Tabel 11

Dinamica prețurilor

Se poate observa că prețurile se pot schimba de la o lună la alta.

Astfel se poate calcula și un indice de creștere a prețurilor.

Tabel 12

Indice de creștere a prețurilor

La fel crește și prețul la pîinea neagră , respectiv de 173, 201.6, și 216 ori față de octombrie 2001.

La cornuri și batoane, indicele de creștere al prețurilor se menține constant pe tot parcursul lunii martie, față de octombrie 19, respectiv 148 la cornuri și 140 la batoane.

Indicele de creștere a prețurilor față de decadele lunii martie la pîine cresc astfel:

–din 1-7 aprilie prețul pîinii albe era de 9000 lei, creșterea pînă în 23 aprilie de 1.23 ori cînd prețul ajunge la 9200, și de 1.27 ori pînă la sfîrșitul lunii cînd acesta ajunge la 9500 lei (prețul de livrare).

Aceeași situație este și la pîinea neagră.

La cornuri și batoane indicele de creștere a prețurilor este consatantă pe toată luna martie, respectiv indicele de creștere a prețurilor între decade este de 100 %.

Creșterea aceasta a prețulul pîinii pe parcursul lunii martie se datorează, pe de o parte creșterii prețului făinii, iar pe de altă parte creșterii cheluielilor cu transportul, dar mai ales trecerii la programul de reformă.

Începînd cu februarie 2000 intră în fabricație un nou produs de panificație, franzela, al cărui preț de livrare era de 7000 lei.

Începînd din martie 2000, prețul acesteia crește astfel:

martie=7000

7-21 martie=7500

22-30 martie=8000

Analizînd indicele de creștere al prețului la acest produs, putem spune că față de februarie 1999 acesta crește de 1.48 ori în prima parte a lunii martie, de 1.74 ori în a doua parte a lunii și de 2.07 ori în a treia parte a lunii.

Din 7 martie martie pînă în 21 martie, prețul crește de 1.17 ori, iar din martie pînă în 30 martie acesta crește de 1.19 ori.

Indicele prețului se calculează astfel:

Ip = an de bază / an anterior * 100

Unitatea de măsură : procente (%)

5.1.2. ESTIMAREA CERERII DE PÎINE

Cererea dintr-un produs în general este o funcție de factori valiționali, economici, psihologici,etc. În cazul altor produse cererea este dependentă de gusturile și preferințele consumatorilor, veniturilor acestora, prețul de vînzare, vîrsta, sex, domiciliu, obiceiurile de consum a acestora, trediții, factori sezonieri, etc. În cazul pîinii, deoarece acesta este un produs de strictă necesitate, cererea este continuă și neîntreruptă.

Consumul nu trebuie confundat cu cererea. În condițiile în care oferta este mult sub nivelul cererii, consulmul reprezintă o cerere satisfăcută.

Pentru viitorul apropiat, se poate considera că în BĂIUȚ, nu există alimentări în ceea ce privește fabricarea pîinii, nici din partea concurenței, nici din partea consumatorilor, deoarece o pîine de calitate bună, va avea cu siguranță vînzare în pofida unui preț puțin mai ridicat.

Cererea în zona geografică abordată, poate fi estimată lca un produs între numărul populației și consumul mediu annual. Astfel dacă presupunem că un locuitor consumă în medie 1 pîine / zi, rezultă că într-un an acesta va consuma 365 de pîini.

La o populație de circa 21000 locuitori, cererea de pîine va fi:

21.000 x 365 pîini / an =7.665.000 pîini / an.

Aceasta în cazul în care populația este de 21000. Dar aceasta crește în fiecare an, la fel cum poate crește și consumul pîinii pe locuitori pe an.

Prin urmare:

Cererea = Nr.populație x Consumul mediu anual

5.1.3. PROGRAMAREA CERERII DE PÎINE

În perspectiva anilor următori, se consideră un lucru foarte important ca intreprinderea să acționeze în cîteva direcții fundamentale, în ceea ce privește oferta proprie în vederea satisfacerii creșterii.

Astfel societatea comercială ALAHAMBRA S.N.C. intenționează să demareze producția de produse de panificație. Pe măsura realizării de profituri, se intenționează continuarea îmbunătățirii tehnice și tehnologice dee fabricație, în așa fel încît să se obțină produse de foarte bună calitate, la prețuri competitive. Se are în vedere sporirea ofertei și inclusiv a veniturilor prin valorificarea superioară a unor produse: cornuri co gem, hot-dog, hamburgeri, etc. A ceasta poate constitui și o prognoză a activității viitoare a S.N.C. Deci putem spune că oferta proprie în vederea satisfacerii cererii poate crește prin diversificarea sortimentului de pîin, și specialități, concomitent cu creșterea ponderii sortimentului de calitate superoară, precum și prin pătrunderea prin noi segmente de piață, acolo unde încă nu există fabrici de pîine.

5.1.4. PREȚURI DE VÎNZARE PRACTICATE

Ca orice agent economic și S.C. ALAHAMBRA S.N.C. a fost și este angrenat în sistemul de reformă adoptat de Guvern în scopul tranziției la economia de piață. În cadrul reformei economice a executivului, un punct central îl reprezintă etape ale liberalizării preșurilor în economie. Evident la condițiile majorării prețurilor materiilor prime, materialelor, utilităților, a creșterii salariilor etc., intreprinderea a fost nevoită să purceadă la majorarea prețului de vînzare.

Evoluția prețurilor practicate de întreprindere cunoaște 3 etape distincte:

pînă la 1 octombrie 2000

1 octombrie 2000 – 1 martie 2001

după 1 martie 2002

Tabel 13

Nivelul și dinamica prețurilor de vînzare

Tabel 14

Din tabelul 14 se desprind în principal următoarele observații:

– în perioada de iarnă majorarea prețurilor a fost rezonabilă, înregistrîndu-se o creștere acceptabilă față de perioda anterioară de 8 %, la pîinea albă, 4 % la pîinea neagră, 47 % la cornuri și 42 % la batoane.

Deci se poate constata o creștere mai accentuată la produsele de specialitate.

Franzela a intrat în fabricație abia în februarie 1998.Din punct de vedere al consumatorului , măsura poate fi apreciată ca înțeleaptă.

Evident , societatea nu aputut rezista presiunii mediului fiind nevoită să se aliniieze celei de a X-a etepă a liberalizării. Astfel , începînd cu 1 martie 2001, prețurile au fost majorate simțitor pe tot parcursul anului, în trei etepe:

1-7 martie

7-21 martie

22-31 martie

Cele mai spectaculoase creșteri se înregistrează în a 3-a etapă a lunii martie, a pîinii albe, care față de februarie 1999, crește de 2 ori. La celelalte produse de panificație prețul se dublează , mai mult sau mai puțin.Dacă ar fi să facem o comparație între prețurile actuale practicate de S.C. ALAHAMBRA S.N.C. și prețurile medii practicate pe piața orașului CLUJ NAPOCA, constatăm după cum rezultp și din tabelul următor , că prețurile sociatății comerciale ALAHAMBRA, sunt peste nivelul mediu al prețului la specialități.

Tabel 15

Prețurile practicate

Această creștere a prețului la pîine și la franzelă la S.C. ALAHAMBRA S.N.C., comparativ cu creșterea prețului la Cluj, se poate adtora și includerii în prețurile pîinii la ALAHAMBRA , a cheltuielilor de transport.

Din tabelul 15, rezultă că înainte de prima etapă a liberalizării pîinii, intreprinderea practica prețuri inferioare prețurilor medii pe piața Clujană, ( cu excepția franzelei , unde diferența e așa mare se datora și gramajului ).

După a 2-a etapă, prețurile proprii se mențin la aproximativ același nivel scăzut, față de prețurile din Cluj, ( coloana 8 și 9 ).

În ultima coloană este calculat raportul dintre indicele prețului mediu, pe piața din Cluj, și indicele prețului utilizat de intreprinderea ALAHAMBRA. Se consideră o creștere cu 14.2 5, respectiv 13 % la pîinea și franzelă, a prețului mediu al pieței Clujene.

La sortimentele de specialități, se constată o creștere de 1.25 ori, respectiv 1.08 ori a prețului mediu pe pița Clujană, față de creșterea prețului practicat de intreprinderea ALAHAMBRA.

Dacă acceptăm sintagma că în economia de piață prețul se negociează și nu se calculează, atunci prețul ar fi instrument de bază în asigurare competivității și efocienței economice. Pentru a îndeplini în mod real această funcție, producptorul poate acționa prin trei direcții de bază:

utilitate

calitate

costuri

Utilarea pîinii este cerută și singura. Practic nu putem admite ipoteza dispariției acestui produs din consum, și deci de pe piață, deoarece fiind un produs de strictă necesitate pentru supraviețuire.

Calitatea și costul pîinii depind în primul rînd de calitatea activității producătorului.

Fiind un produs de strictă necesitate, firmele producătoare se află într-o situație privelegiată. Dar nu terbuie neglijată probabilitatea apariției unei noi interprinderi în distribuția și comercializarea unor sortimente de pîine și specialități de pîine, de calitate mai bună, la prețuri apropiate de prețurile societății. Factorii psihologici privind consumatorii și previzibila calitate a pîinii , pot determina restrîngerea pîeței unor producători în favoarea altora.

Se impune deci intensificarea eforturilor personalului firmei, sau a societății comerciale, în direcția îmbunătățirii calității pîinii , concomitent cu reducerea costului de producție al acestuia.

Costul este una dintre cele mai confidențiale informații ale producătorului, va indica limita minimă a prețului la care se poate comercializa produsul respectiv, astfel încît acesta să fie rentabil. Reducerea costului sporește aura posibilităților unor reale negocieri de prețuri în condițiile unei autentice economii de piață concurențională.

REȚEAUA DE DISTRIBIȚIE A PRODUSELOR

Distribuția are rolul de a asigura trecerea produsului din sfera producției în sfera consumului, adică de la producător la consumatorul final. În acest fel contribuie direct la accelerarea vitezei de rotație a capitalului.

Scopul distribuției constă în asigurarea ansamblului condițiilor care asigură transformarea produsului din obiect de muncă pentru producător, într-un bun de consum pentru client. Atractivitatea produselor comercializate, se va manifesta în situația în care prețurile clienților vor fi satisfăcute, aceștia vor dori ca produsele să fie accesibile, în cantitățile solicitate, în locul și momentul în care au nevoie de ele.

Distribuția va conține deci, atît deplasare fizică a produselor, către imediata vecinătate a clienților, cît și aprovizionarea corectă a pieței în concordanță cu dorințele consumatorilor.

Aceste elemente menționate mai sus, sunt asigurate prin canale de distribuție și prin punctele de desfacere.

În funcție de numărul de pași prin care se realizează distribuția, există:

canale de doi pași:

– producător-intermediar-client, caz în care toată responsabilitatea cade pe intermediar

canale de distribuție în trei pași

canale combinate

Aceste canale de distribuție , presupun existența mai multor tipuri de magazine. Indiferent la care canal de distribuție vom apela pentru desfacerea producției realizate, credem că cel mai avantajos canal ar fi canalul într-un singur pas, deoarece se desface marfa perisabilă, iar rabatul comercial este încasat de producător.

Piața de desfacere a producției realizate , o reprezintă în mare parte localitatea BĂIUȚ și localitățile limitrofe.

Se pot identifica și alte piețe de desfacere, în cazul prezentării unității cu produse competitive, exigențelor clienților. Pe piața internă , societatea folosește în prezent, următoarele canale de distribuție:

clienți

magazii proprii

Principalii clienți ai unității sunt magazinele alimentare din fosta rețea, precum și rețeaua de magazii proprii.

Ca concurenți în această activitate, putem aminti două capacități de producție de mic tonaj 1.5-22 t /zi pentru fiecare, dar care nu pot acoperi necesarul de consum al localității, însă pot deveni concurenți potențiali în alte împrejurări.

Volumul și pierderile desfacerilor prin canale de distribuție, în anii 2000 și 2002 sunt redate în următorul tabel:

Tabel 16

Volumul și pierderile desfacerilor

Remarcăm puține modificări structurale în utilizarea canalelor de distribuție în cei 3 ani menționați. Cea mai importantă, este creșterea ponderii livrărilor către clienții din localitate, deoarece acest canal este cel mai scurt.

Ponderea celorlalte livrări în comunele și satele limitrofe, scad în favoarea primeia. Aceasta se datorează cheltuielilor de transport mari, sau a existenței suficiente a spațiilor de depozitare în cadrul acestei unutăți.

Livrările de pîine și specialități de pîine, se fac în special către unitățile de alimentație publică.

6. CAPITOLUL VI

6.1. EVALUAREA ACTIVITĂȚII VIITOAREA A AGENTULUI ECONOMIC

6.1.1. ORIENTĂRI ȘI DOMENII DE ACTIVITATE.

DEFINIREA ORIENTĂRII VIITOARE

Luînd ca baza de referință unele aspecte privind orientarea activității viitoare a intreprinderii,și anume:

-eliminarea din costurile de producșie a cîtorva elemente nefavorabile care vor duce implicit la creșterea volumului de venituri și a ratei de rentabilitate, va constitui una din măsurile care se vor reliefa in bilanțul contabil.

-lărgirea gamei sortimentale de produse de panificație și lărgirea pieței de desfacere prin rețelele de magazine proprii ceea ce va duce la menținerea numărului de persoane existente;

-deoarece cererea de pîine este foarte mare in comparție cu oferta și pentru că in cadrul intreprinderii există unele persoane cu anumite facilități, s-a propus ca din iulie 1999 să se treacă la mărirea capacității de producție, prin mărirea clădirii ,a producției cu incă o incintă.

Actuala fabrică de pîine are o incintă destul de mare , dar datorită dotării tehnice insuficiente, o aripă a clădirii, adică o hală, a fost transformată in magazie.

In viitor s-a propus ca și hala transformată in magazie să fie dotată cu echipament tehnic incît capacitatea de producție să crească cu 2,2 t / zi.

In prezent a mai rămas de realizat tencuirea și finisarea acestei incinte și montarea instalașiilor electrice și de apă. Deoarece cu utilaje se va face prin intermediul asociației FORUM-ul german din localitate in conditii foarte avantajoase,utilajele vor fi aduse din Germania, montate și predate la cheie, iar rambursarea contravalorilor se va face in circa 8-10 ani cu o dobîndă redusă,operațiunea fiind finanțată din programul german de ajutare a etnicilor germani din Romania.

Se mai intenționează și trecerea la o nouă linie tehnologică de fabricație: a tăiețeilor și macaroanelor.

Din punct de vedere social, realizarea acestui proiect de investiții este benefică , deoarece:

creează noi locuri de muncă

contribuie la rezolvarea ofertei de pîine care este deficitară in localitate

oferta de pîine de calitate care va avea cu siguranță vinzare, chiar și in profida unui preț mai mare

Avînd in vedere toate acestea, considerăm ca obiectivele importante ce trebuie să fie rezolvate sunt următoarele;

Evaluarea corectă, reală a patrimoniului societății, ținindseama de preturile de achiziție actuale ale tuturor elementelor din activul acesteia, pentru crearea unei baze informaționale reale necesare elaborării lucrărilor

calcularea de cost și de eficiență

stabilirea volumului de investiții necesar pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltare

stabilirea capitalului social și pregătirea societății pentru emiterea de acțiuni

Elaborarea unui studiu de specialitate pentru determinarea profitului activitații societății. In mod deosebit pentru activitățile auxiliare ți anexe cum sunt:

– crearea unei rețele proprii pentru distribuirea pîini la

beneficiar;

crearea unei rețele proprii pentru vînzarea directă a pîinii către consumatori:

– asigurarea promtă a activității de service

Elaborarea unui studiu tehno- economic preliminar pentru construirea pe același amplasament a unei noi fabrici de pîine

Proiectarea structurii organizatorice a societății in condițiile variantelor ce se adoptă ținînd seama și de nivelul dotării cu echipament

Creșterea și dotarea (cu personal și aparatură) a unui comportament de cercetare –dezvoltare propriu, care șă asigure competivitatea produselor.

Elaborarea de către compartimentul mecano-energetic a unui program concret pentru etapa 1997-2000, privind lucrărilor necesare pentru menținerea in funcțiune a capacității de producție atît a celor din activitatea de bază cît și din celălalte activități ( auxiliare și de service), Volumul investițiilor pentru realizarea acestui program se aproximează la 20-30 mil/an,

6.1.2. TEHNOLOGII ȘI PROCESE TEHNOLOGICE

(Căi de realizare: modernizare, reutilare, reconstruire, dezvoltări sau conversații de noi obiective )

Capacitățile de producție actuale ale S.C. ALAHAMBRA S.N.C.,

Deși reprezintă un grad ridicat de uzură fizică și morală, totuși ele sunt funcționale o perioadă previzibilă; ele pot să producă mari cantități de pîine (200 t pîine fizică / zi ),care în condițiile actuale de subproducție din zonă, are asigurată desfacerea fără probleme și la un nivel de eficiență maximă.

În această accepțiune, consuderăm că perspectiva tehnologică și dotarea tehnică a societății, trebuie să fie analizată în mai multe variante cum ar fi:

1. Începînd cu anul 2000, se alocă fonduri de investiții pentru executarea de lucrări și adiționarea de noi utilaje și instalașii performante, care să asigure îmbunătățirea tehnologiei de fabricație și ridicarea nivelului de competivitate a acesteia , la parametrii de bază, cum sunt: calitatea produselor de panificație, reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale și energie , productivitatea muncii , etc.

Se întrevăd posibilități de modernizare și retehnologizare, a unității prin achiziționarea următoarelor mijloace fixe:

cuve malaxor

dulap frigorific

ridicător și răsturnător de cuve

mașină de modelat R.T.C.

Paralel cu relizarea acestor obiective în secția de bază , se impune introducerea unor mosări pentru modernizare și reutilizare a secțiilor auxiliare.

De asemenea este nevoie de o serie de lucrări de modernizare și reutilare a secțiilor de servire, respectiv a transportului intern și a livrării și distribuirii pîinii către beneficiar.

Volumul aproximativ al investițiilor pentru realizarea acestor aoiective este pînă în anul 2003 de 638.000.000 lei

2. Elaborarea unui proiect pentru executarea unor lucrări de structurare ridicată a societății , pentru alinierea acesteia la nivelul de competivitate cu celelalte fabrici mai mari de pîine din țară.Pentru acesta se impune realizarea unor lucrări de ansamblu privind:

– modificări în clădirea existentă, pentru redimensionarea și reorganizarea speciilor de producție, în funcție de condițiile de funcționare a tipurilor de utilaje moderne, ce urmează a fi achiziționate

– achiziționarea de utilaje și instalașii performante pentru, reutilizarea întregului flux de producție

– reorganizarea fluxurilor de circilație a materiilor prime, materialelor, produselor finite

– reorganizarea și doatrea corespunzătoare , a secțiilor auxiliare și de servire

Pentru realizarea acestor obiective, pe amplasamentul existent, se ridică o serie de probleme, printre care:

– suprafața amplasamentului actual este limitată și nu poate fi extinsă, deoarece este într-o zonă aproape de centrul localității, care ridică probleme de sistematizare

– lipsa de cale ferată și imposibilitatea racordării amplasamentului actual la linia curentă de circulație pe calea ferată.

– clădirea a fost supusă unor modificări în ultimii ani, prin lucrări executate pentru creșterea capacității de producșie, astfel ca supunerea ei unor noi restructurări, necesită un volum ridicat de investiții

Toate aceste limitări afectează stît durata de execuție , cît și eficiența economică a fondurilor necesare .

6.1.3. CAPACITĂȚI DE PRODUCȚIE, SORTIMENTE, CALITATE

În documentația de proiectare, privind modernizarea și deyvoltarea fabricii în ultimii ani, capacitatea a fost aprobată pentru 12 t / zi, respectiv 3600 t pîine /an.

Efectiv se produce aproximativ 3600 t pîine 7 an, la întreaga capacitatea de producție.Datorită creșterii constante de pîine și concurenței destul de slabe din oraș, se poate constata conform tabelului 5.5.1,că volumul desfacerii în 1999 a fost în total de 3000 t / an , pentru ca în 2000 să se producă pîine la întreaga capacitatea de producție, respectiv 3600 t/ an, din care volumul desfacerilor este de 3150 t / an, restul de 45 t / an, se consideră rebuturi.

Prin realizarea unor lucrări tehnologice, s-a obținut o creștere a aclității produselor, astfel încît în 1999, volumul desfacerii a crescut de 5 ori.

Aceste creșteri, care datorită creșterii mari de pîine se preconizează a fi din ce în ce mai mari, vor asigura menținerea societății în prima grupă a producătorilor de pîine din zonă.

Pentru satisfacerea cererii clienților, se propune începînd cu iulie 1999 amenajarea unei incinte pentru mărirea capacității de producție cu circa 2.2 t / zi.

Pentru perioada considerată, desfacerea cantității suplimentare de pîine ce se va obține , nu ridică nici un fel de problemă, deoarece măsurile luate pentru amenajarea noii incinte cu utilaje și instalații specifice fabricării produselor de panificație, respectiv utilajele care vor fi aduse din Germania, vor determina o îmbunătățire a calității produselor de pîine , ce vor fi fabricate de S.C. ALAHAMBRA.

6.1.4. MATERII PRIME ȘI UTILITĂȚI

Asigurarea necesarului de materii prime, materiale, energie, utilități, constituie în prezent și va reprezenta și în următorii ani, una din cele mai spinoase, dificile probleme cu care agentul economic de oriunde din țară, este și va fi nevoit să se confrunte.

Aprovizionarea a fost, este și va fi și în viitor artă și sacrificiu.

Este riscant, chiar hazardant, în condițiile instabilității actuale a economiei naționale și a incertitudinii apariției și acțiunii viitoare a unor noi factori, atît endogeni cît și exogeni, emiterea unor soluții, chiar și numai a unor ipoteze privind certitudinea surselor de aprovizionare și a modalitățiilor de asigurare a necesarului de materii prime, materiale, energie.

Odată cu privatizarea proprietății este cerut ca realitățiile contractuale de aprovizionare – desfacere , să aibă un caracter nemijlocit între parteneri.

În raport cu volumul și structura producției, precum și a rețetelor de fabricație, fundamentarea necesarului este simplă:

– înmulțind volumul producției din fiecare sortiment cu normele de consum prevăzute în rețetă. Acest necesar pentru îndeplinirea planului de producție este corectat cu diferența de stocuri de la sfîrșitul și începutul perioadei de fundamentare, obținîndu-se astfel ‘’necesarul de aprovizionare’’.

Dacă sunt după părerea noastră probleme supuse riscului și incertitudinii în perspectiva imediată:

– identificarea surselor de aprovizionare și stabilirea unor relații contractuale șicît mai stabile cu furnizorii

– anticiparea evoluției viitoare a prețurilor materiilor prime, materialelor și energiei necesare

1. Referitor la prima problemă, redăm principalii furnizori actuali, de materii prime de bază.

Tabel 17

Furnizorii de materii prime

Materiile prime auxiliare se pot procura de la unitățile specializate în desfacerea acestor produse.În ce privește contractele cu alte firme romînești asu străine, altele decît cele menționate, în vederea achiziționării de materii prime de bază și auxiliare , precum și achiziționarea de noi utilaje sau linii de fabricație a diferitelor sortimente de panificație cunoscute sau necunoscute consumatorului. Ca tehnologii minime necesare, putem aminti punerea în funcțiune a mașinii de modelat franzela ‘’Rolux’’, ceea ce duce la obținerea de produse de calitate superioară, și la creșterea productivității muncii , scăzînd cu un oarecare procent, ponderea elementului de salarizare.

În concluzie, referitor la materiile prime de bază, putem afirma că S.C. ALAHAMBRA, pe baza experienței și a tradițiilor acumulate , cunoaște zona furnizorilor efectivi și potențiali din țară. Dificultățile vor fi generate de cîștigarea și menținerea unor furnizori stabili, pe calea unor negocieri permanente în avantajul reciproc al părților.

2. În ceea ce privește prețurile de aprovizionare a materiilor prime, este de acceptat o creștere a acestora, cel puțin în următorii 2-3 ani .Piața internă este o piață a producătorului , criza de subproducție pune cumpărătorul într-o singură situație : acceptarea unor prețuri dictatea de producător, urmînd ca la rîndul său sa-și impune prețurile proprii de vînzare ale produselor sale.

Lipsa concurenței, alături de subproducția menționată, sunt cîțiva factori care au generat această ascaladare a prețurilor, prin care producătorul își acoperă și nemunca, risipa, proasta organizare și conducere, și în fața căreia cumpărătorul rămîne neputiincios.

Pentru exemplificare, redîm fără nici un comentariu în plus, nivelul dde evoluție și evoluția prețului unitar, la principalele materii prime și materiale, aprovizionate de intreprindere.

Tabel 18

Evoluția prețului unitar

Pentru următorii ani, nu putem intervedea decît o situație sumbră.

Frumusețea noului constă și în durerea nașterii acesteia, dar încă terapia ‘’șoc’’ sau ‘’graduala’’ sau ‘’semi – gradulata’’ a tranziției nu și-a dezvăluit pe deplin tributul cerut. În domeniul prețurilor credem că această cavalcadă va continua, inflația va accentua și în viitorul apropiat.

Ne aflăm însă în condiții de incertitudine,chiar de ignoranță în ceea ce privește intensitatea și cuantumul creșterilor viitoare de prețuri, fiind greu de anticipat și apariția primelor semne ale redresării.

Odată cu creșterea foarte mare a prețurilor în ultima perioadă , la materiile prime, cresc foarte mult ți cheltuielile de transport, ceea ce impune stabilirea unor prețuri de vînzare care să acopere cheltuielile de transport.

Am enumerat numai cîteva dintre considerentele care să ne abțină de la emiterea unor ipoteze, fără o cît de minoră bază rațională.

NECESARUL DE PERSONAL ȘI DE INSTRUIRE A ACESTUIA

Atît în etapa actuală de funcționare a S.C. ALAHAMBRA cît și în perspectiva realizării variantelor prezente, forța de muncă nu ridică probleme deosebite.

În ceea ce privește structura forței și raportul dintre personalul TESA și muncitori, îmbunătățirile pot fi realizate în următorii 2-3 ani, ținînd seama de creșterea dotării tehnice cu echipament de calcul al sistemului informatic și realizarea unui sistem informatic integrat privind gestiunea și conducerea societății, corelate cu mișcarea forței de muncă.

Personalul existent pe sistem este în măsură să asigure funcționarea corespunzătoare a societății. Corelarea numărului de muncitori cu nivelurile de productivitate urmează să se realizeze prin mișcarea de personal din unitate.

7. CAPITOLUL VII

7.1. ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICE A S.C. ALAHAMBRA

Deorece cererea de pîine este tot mai mare in pofida prețurilor,deoarece pîinea este considerată un produs de prima și stricta necesitate pentru ca capacitatea de producție existentă ni poate satisface cererea piaței se impune incepînd din iulie 1998 eleborarea unui studiu tehnico-economice pentru constituirea acelați amplasament a unei fabrici de pîine avînd ca obiectiv producerea și valorificarea produselor de panificație pentru a ameliora oarecum cererea de pîine din localitate. Construcția incintei a fost incepută in 1999 din resursele proprii ale intreprinrerii. Dotarea cu utilaje se va face prin intermediul FORUM-ului german din localitate in condiții tehnice și finanțare deosebită.

Pentru realizarea acestei incinte, respectiv pentru finalizarea ei (finisarea incintei clădirii,instalațiile electrice și de apă și lansarea producției) se solicită un credit bancar de 3.175.000.000 lei.

Din punc de vedere social realizarea acestui proiect este benefica pentru localitate ,deoarece creaza noi locuri de muncă, contribuie la rezolvarea ofertei de pîine care este deficitată in localitate, oferta de pîine de calitate superioară.

Noua incinta va funcționa in cadrul fabrici de pîine , se va numi Secția II, conducerea unității va fi aceași, cu excepția angajării minime necesare acestei secții.

Secția nou inființată iși propune in prima etapă să desfăsoare activitați de investiții și aprovizionarea legată de construirea și punerea in funcțiune a unui spațiu de 2,2 t / zi. Principala activitate este producerea și comercializarea produselor de panificație.

Pentru viitorul apropiat se poate considera ca nu există amenințări nici din partea concurenței (cantitatea de pîine produsă in localitate este insuficientă), nici din patea cumpărătorilor (o pîine de bună calitate va avea cu siguranță vînzare in profida unui preț puțin mai mare).

Utilajele vor fi aduse din Germania, montate și predate la cheie, iar rambursarea contravalorilor se va face in circa 8-10 ani cu dobinda redusă .

7.2. ANALIZA CHELTUIELILOR

7.2.1. CHELTUIELI CU ENERGIA

Reprezintă un aspect important, astfel încît, cunoașterea lor este foarte importantă pentru includerea în cheltuielile totale ale intreprinderii:

Tabel 19

Consumul de energie

CONSUM MEDIU DE ENERGIE ELECTRICĂ =DURATA MEDIE DE FUNCȚIONARE X PUTERE INSTALATĂ

Cost energie / zi = 3.662.750 lei / zi x 4025 lei /kwh =1.474.256.875lei / an

TOTAL COST ENERGIE =1.474.256.875 lei / an

Dar pentru aflarea cheltuielilor totale pentru toate cele trei variante , trebuie incluse și cheltuielile cu personalul, cu energia, cheltuielile generale și contribuția pentru pensia țărănimii 3.5 %.

7.2.2. CHELTUIELI CU PRODUCȚIA

În ultimii ani în această zonă se primește făină relativ crudă, cu un conținut de apă de 16 – 19 %. Aceasta impune modificarea rețetei de preparare, în sensul majorării calității făinii cu circa 4 – 8 %. Considerăm un spor mediu de 6 %.

Astfel vom avea:

9.450.000 x 1.06 =10.017.000 lei

La pîine , ingredientele reprezintă în medie 5 % din costul făinii, adică:

10.017.000 x 0.05 =500.850 lei / 10 zile

La specialități ,, ingredientele reprezintă în medie 14 % din costul făinii:

10.017.000 x 0.14 =1.402.380 lei /10 zile

La aceasta se adaugă și apă.

Astfel considerăm un consum mediu de 2 m.c. /zi

Cost apă / 10 zile

2 m.c./ zi x 2100 lei / m.c.= 42.000 lei / 10 zile

Cost total 11.931.630

Cantitatea de făină necesară pentru lansarea producției:

5000 kg x 11000 lei / kg = 55.000.000 lei

Cheltuieli neprevăzute : 7.000.000 lei

TOTAL CHELTUIELI = 39.942.230 LEI

Cheltuielile de producție se vor calcula pornind de la premisele că:

programul de funcționare efectivă este de 21 ore / zi

se prelucrează 2.2 t aluat / an

se lucrează 300 zile / an

Pentru calculul cheltuielilor de producție se pornește de la structura pe articol de calculație, pe sortimente de pîine. Astfel pentru determinarea cheltuielilor la materiile prime de bază s-a ținut seama de consumurile specifice ca și de prețurile la principalele materii prime și materiale.

Făina ambalată în saci se duce din depozitul de făină și se cerne .

În acest fel se asigură eliminarea murdăriilor care se mai găsesc în

Făină, și din păcate se mai regăsesc în pîinea fabricată de brutăria de stat.

Făina și ingredientele se cîntăresc și apoi se amestecă în bazinul de dozat, după care se transformă în bazinele pentru frămăntat, cu ajutorul malaxorului. Dospirea se face pe cărucioare speciale destinate acestei operații.

Urmează divizarea manuală și/sau cu ajutorul presei de divizat, apoi rularea sau formarea macanizată, iar în final introducerea în cuptor și coacerea produselor. (Aceste operații sunt prezentate mai în amănunt în capitolul 2, atît pentru pîine cît și pentru specialități).

În timpul procesului de coacere, cantitatea de aluat scade prin vaporizare, precum normelor indicate de procesul tehnologic, se determină cantitățilr de aluat și de făină prelucrate în funcție de variantele de produvție alese.

Astfel:

Tabel 20

Cantitățile de aluat și făină prelucrate

Mențiuni:

– la pîine se realizează 120 kg aluat/ 40 minute

– franzela se realizează 80 kg aluat/35 minute

– cantitatea de făină ce intră în compoziția pîinii și a franzelei la 1 kg produs / sare, sunt identice

– cantitatea de făină ce intră în compoziția chiflelor și a batoanelor, sunt identice

Pentru a nu încerca calculele cu structuri de producție nerelevate ca efect asupra indicatorilor financiari în variantele analizate, se vor echivala chiflele, batoanele și cornurile, cu produsul ”specialități”.

În acest caz vom analiza trei variante, în funcție de structurarea produselor:

1)- se realizează – 40% pîine și / sau franzelă

60% specialități

2)- se realizează – 50% pîine și / sau franzelă

50% specialități

3)- se realizează – 40%pîine și / sau franzelă

60% specialități

Varianta I :

– varianta investitorului

– în acest caz, investitorul intenționează să realizeze următoarea structură a produsului:

– 40% pîine și / sau franzelă

– 60% specialități

1.Materia primă

Făina

Pentru 1 kg de pîine sau franzelă se prelucrează1.1 kg aluat care conține 0.740 kg făină

Se prelucrează2.2 kg aluat / zi, astfel într-o zi se prelucrează:

220 kg (0.740 kg x 0.4 + 0.760 x 0.6):1.1=1504 kg făină

0.296 0.456

Într-un an se prelucrează:

1504 kg făină / zi x 300 zile = 451200 kg făină / an

Această socoteală presupune utilizarea unei făini de bună calitate, cu mai puțin de 14 % umiditate.

Din discuțiile purtate cu brutarii din localitate, rezultă că în ultimii ani, în această zonă se primește făina relativ crudă, cu un conținut de apă de 16-19%.

Această situație impune modificarea rețetei de preparare în sensul majorării cantității de făină cu circa 4 – 8 %. Considerăm un spor mediu de 6%.

451200 x 1.06 =478272 kg făină / an

Prețul actual al făinii este de 11000 lei / kg.

Costul annual ar fi:

478272 kg x 11000 lei / kg = 5.260.992.000

2.Ingrediente

La pîine ingredientele reprezintă în medie 5% din costul făinii, respectiv

5.260.992 mii lei x 0.4 x 0.5 =1052198.4 mii lei / an

La specialități, ingredientele reprezintă în medie 14% din costul făinii, respectiv

5.260.992 mii lei x 0.6 x 0.14 =441.923.328 mii lei / an

3. Apă

Considerăm un consum mediu de 2 m.c / zi

Prețul actual al apei este : 2100 lei / m.c.

Cost apă / an:

2 m.c. / zi x 300 zile / an x 2100 lei = 1.260.000 lei / an

TOTAL COST ANNUAL VARIANTA I:

– Făină 5.262.992.000 lei

– Ingrediente pîine 1.052.198.4 lei

– Ingrediente specialități 441.923.328 lei

– Apă 1.260.000 lei

TOTAL 5.705.227.526.4 LEI /AN

Varianta II :

– varianta propusă

– în acest caz se propune următoarea structură de producție:

– 50 % pîine și /sau franzelă

– 50 % specialități

Materia primă

Făină

Consumurile și costurile specifice sunt la fel cu cele de la prima variantă. Se modifică consumurile și costurile zilnice și anuale datorită noii structuri de producție:

220 kg x (0.740 kg x 0.5 + 0.760 kg x 0.5 ) : 1.1 = 1500 kg făină / zi

1500 kg făină / zi x 300 zile / an = 450.000 kg făină / an

450.000 făină / an x 1.06 (spor mediu) = 477.000 kg făină / an

Cost annual al făinii în varianta II este:

477.000 kg / an x 11000 lei / kg = 5.247.000.000

Ingredientele

La pîine, ingredientele reprezintă în medie 5 % din costul făinii:

5.247.000.000 x 0.5 x 0.05 = 131.175.000

La specialități, ingredientele reprezintă în medie 14 % din costul făinii:

5.247.000.000 x 0.5 x 0.14 = 367.290.000

3.Apa

Considerăm un consum mediu de 2 m.c. / zi

Cost apă / an:

2m.c. / zi x 300 zile /an x 2100 lei = 1.260.000 lei / an

TOTAL COST VARIANTA II :

– Făină 5.247.000.000 lei

– Ingrediente pîine 131.175.000 lei

– Ingrediente specialități 367.290.000 lei

– Apa 1.260.000 lei

TOTAL 5.746.725.000 LEI / AN

Varianta III :

– varianta pesimistă

– în acest caz, produsele de panificație vor fi în următoarea structură:

– 60 % pîine și / sau franzelă

– 40 % specialități

1.Materia primă

Făina

Consumurile și costurile specifice sunt la fel cu cele de la varianta I . Se modifică consumurile și costurile zilnice și anuale, datorită noii structuri de produse:

220 kg x (0.74 x 0.6 + 0.76 x 0.4 ) : 1.1 =1496 kg făină / zi

1496 kg făină / zi x 300 zile / an =448.800 kg făină / an

448.800 x 1.06 = 475728 kg făină / an

Costul actual al făinii este 11000.

Costul annual al făinii este:

475.728 kg / an x 11000 lei /kg = 5.233.008.000

Ingredientele

La pîine, ingredientele reprezintă în medie 5 % din costul făinii:

5.233.008.000 x 0.6 x 0.05 = 156.990.240 lei / an

La specialități, ingredientele reprezintă în medie 14 % din costul făinii:

5.233.008.000 x0.4 x 0.014 = 29.304.844.8 lei / an

4. Apa

Considerăm un consum mediu de 2 m.c. / zi

Cost apă / an:

2 m.c./ zi x 300 zile / an x 2100 lei =1.260.000 lei / an

TOTAL COST ANNUAL VARIANTA III

– Făină 5.233.008.000 lei

– Ingrediente pîine 156.990.240 lei

– Ingrediente specialități 29.304.844 lei

– Apă 1.260.000 lei

TOTAL 5.420.563.084 LEI / AN

Tabel 21

Cheltuieli cu producția

7.2.3. CHELTUIELI CU TRANSPORTUL

Considerăm ca aprovizionare cu făina se afce din 2 în 2 săptămîni, de la o depărtare medie de 180 km sau 220 km.

Costul transportului este:

7000 lei / km vagon făină de 25 t

25000 lei / oră

deoarece distanța de la sursele de făină pînă la brutărie este de 200 km,

iar transportul necesută ozi de muncă de 12 ore, costul unui transport este : 400 km x 7000 + 25000 x 2 = 2.850.000 lei/transport

La aceasta adăugăm 5% transportul integral respectiv

2.850.000 x 0.05 =142.500 lei / transport

La încărcare vor fi folosiți 2 oameni, care vor fi plătiți cu cîte 200.000 lei x 2 =400.000 lei/ transport

Recapitulare :

-transport făină 2.850.000

-transport ingrediente 142.000

-încărcare 400.000

TOTAL 3.392.000

Într-un semestru sunt 13 săptămîni în care se face transport

3.392.000 x 13 =44.096.000/semestru

7.2.4. CHELTUIELI CU PERSONALUL

Cheltuielile cu munca vie , sunt acele cheltuieli care se fac cu salariile tuturor angajațiilor. Aceste salarii se calculează în funcție de numărul orelor lucrate, de vechime, se reține din salar un anumit procrnt ce reprezintă impozitul pe salarii.

Această ‘’secție’’ va funcționa cu un personal de :

3 brutari

3 muncitori

1 contabil

1 vînzător –distribuitor

1 șofer

1 auxiliar (casier)

Se va lucra în schimburi a cîte 8 ore.Salariile vor fi în funcție de calificarea fiecăruia.

Atît în etapa actuală, căt și în perspectivă, forșa de muncă nu ridică probleme deosebite. În ceea ce privește structurarea și raportul dintre personalul TESA și muncitori, îmbunătățirile vor fi realizate odată cu creșterea dotării tehnice.

Personalul propus pe structuri, este în măsură să asigure buna funcționare a societății, în condițiile realizării lucrărilor ce vor fi impuse.

Tabel 22

Cheltuieli totale cu salariații:

C.A.S. – 23 % 5.106.000

SĂNĂTATE – 7 % 1.554.000

ȘOMAJ – 5% 1.110.000

PROTECȚIA SOCIALĂ – 2% 444.000

TOTAL CHELTUIELI CU MUNCA VIE 30.417.000 lei

7.3. ANALIZA VENITURILOR DIN VÎNZĂRI

Investitorul intenționează să valorifice produsele de panificație la următoarele prețuri:

– pîine albă 1 kg 11.000

– franzelă 1 kg 9.200

– franzelă 0.5 kg 5.000

– chiflă 200 gr 2.000

– corn 100 gr 2.500

– batoane 200 gr 3.500

Aceste prețuri vor corela în conform prețurilor pieței, astfel încît sî se asigure vînzarea constantă și complectă a produselor. Pentru calcularea veniturilor realizate din vînzarea acestor produse, calculăm prețuri medii pentru:

– pîine și / sau franzelă 11000 lei / kg

– specialități 3500 lei / 200 gr

Veniturile realizate, sunt influențate în mare măsură de structura produselor, conform variantei analizate:

1. Venituri conform variantei I

– la pîine și / sau franzelă:

2200 kg / zi x 0.40 x 150 x 11000 : 1.1 = 1.320.000.000/ semestru

– la specialități:

2200kg / zi x 0.6 x 150 (zile/semestru) x 3500 lei / gr : 1.1 =630.000.000 / semestru

TOTAL 1.950.000.000 / SEMESTRU

3.900.000.000 / AN

Din veniturile calculate se scad 2 % pentru pierderi în producție, și alte 4% din alte pierderi legate de distribuire – vînzare pentru perisabilități, deci în total 6 %.

VENIT TOTAL

– pe semestru 1.950.000.000 x 0.06% = 1.833.000.000

– pe an 3.900.000.000 x 0.06% = 3.666.000.000

2. Venituri conform variantei II

– la pîine și / sau franzelă:

2200 kg x 0.5 x 150 x 11000 : 1.1 = 825.000.000 lei / semestru

– la specialități

2200 kg x 0.5 x 150 x 3500 : 1.1 = 262.500.000 lei / semestru

VENIT TOTAL

– pe semestru 1.087.500.000 x 0.06 %= 1.022.250.000

– pe an 2.175.000.000x 0.06 %= 2.044.500.000

3.Venituri conform variantei III

– la pîine și / sau franzelă:

2200 x 0.6 x 150 x 11000 : 1.1 = 990.000.000 lei / semestru

– la specialități:

2200 x 0.4 x 150 x 3500 : 1.1 = 210.000.000 lei / semestru

VENIT TOTAL

– pe semestru 1.200.000.000 x 0.94% = 1.128.000.000

– pe an 2.400.000.000 x 0.94% = 2.256.000.000

În aceste cazuri se poate vedea, că odată cu scăderea prețurilor de vînzare la pîine și specialități, veniturile sunt aproape dublu reduse, astfel încît cheltuielile nu sunt acoperite, fiind foarte mari.

În cazul în care prețul produselor ar crește cu aproximativ 32 %, la pîine șă 60 % la specialități, veniturile ar crește foarte mult acoperînd cheltuielile, dar ar apărea riscul nevinderii produselor din cauza prețurilor foarte mari.

7.4. ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE A S.C. ALAHAMBRA

Etimologic, termenul de eficiență, în limba latină este găsit sub forma de ‘’efficere’’, sub sensul de a produce efectul sau rezultatul dorit.

Eficiența economică pune în balanță relația dintre efectele obținute și eforturile depuse, într-o activitate economică, într-o anumită perioadă de timp. Ea se exprimă fie sub forma rendamentului combinării și utilizării factorilor de producție, fie sub forma consumului specific de factori de producție pentru obținerea efectelor scontate.

În condițiile economiei de piață, criteriul esențial de apreciere a eficienței economice, este rentabilitatea, care ‘’evidențiează capacitatea agenților economici de a realiza profit’’.

Pentru determinarea eficienței economice sunt utilizați ‘’indicatorii eficienței economice’’. Acești indicatori au caracteristica principală – realizarea unei comparații a rezultatelor obținute cu resursele consumate, ținînd seama și de alte elemente definitorii ale eficienței economice: structura resurselor, și rezultatelor, calitatea acestora, gradul de abundență, influența factorului timp.

Folosirea unui sistem de indicatori, prezintă avantajul că permite caracterizarea eficienței economice atît prin prisma utilizării fiecărei resurse în parte, cît și prin prisma consumului total.

Indicatori ce exprimă eficiența economică propriu zisă:

– rata de rentabilitate economică

măsoară eficiența economică a mijloacelor materiale și financiare alocate activității de exploatare și comercializare, determinată ca și raport între profitul brut și capitalul investit sau capitalul permanent sau social

P

b

r = –––- * 100

e K

p

r 773.174

e ––––– =0,078

9.800.000

– rata profitabilității – determinată ca raport între profitul brut și cheluielie totale, adică ce cheltuieli sunt necesare pentru obținerea unui profit brut:

P

R b

p = ––– * 100

CT

R 773174

p = –––– = 0,394

1962226

ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII FINANCIARE

Lichiditatea este o componentă a diagnosticului financiar al unei societăți comerciale, alături de îndatorarea financiară și rentabilitate.Aprecierea lichidităților globale pe bază de bilanț, se face prin fondul de rulment și diverși coeficienți de lichiditate și îndatorare.

Indicatorii lichidității fac parte din categoria indicatorilor de structură bilanțieră, și măsoară abilitatea unei intreprinderi de a-și onora obligațiile pe termen scurt din active curente.

Lichiditatea financiară este o stare parțială, o componentă a stării de echilibru economico-financiar, pe termen scurt a unei societăți comerciale, de obicei durata exercițiului financiar. Lichiditatea este una dintre substările solvabilității financiare, care vizează durata unui exercițiu financiar.Lichiditatea exprimă capacitatea unei companii de a face față plăților scadente.

Lichiditatea financiară depinde în primul rînd de raportul dintre viteza de rotație a creanțelor și viteza de rotație a obligațiilor:

D

C

K = <1

R D

F

Lichiditatea generală reflectă capacitatea activelor circulante disponibile de a se transforma în disponibilități bănești, care să acopere datoriile curente și îmbracă două forme de exprimare:

-ca sumă absolută a lichidității

L = A – D >_ 0

G C TS

-ca rată a lichidității

Lichiditatea intermediară măsoară capacitatea altor active circulante de a finanța datoriile scadente

Lichiditatea efectivă, exprimă măsura în care disponibilitățile bănești existente în conturile de trezorerie, pot acoperi obligațiile curente.

Solvabilitatea financiară este definită prin capacitatea firmei de a face față obligațiilor bănești, raspectiv de a-și onora plățile la termenele scadente, adică de a dispune de disponibilități, de mijloacele de plată. Solvabilitatea exprimă gradul în care capitalul social acoperă creditele pe termen scurt, mediu și lung.

CONCLUZII

Proiectul este benefic din punct de vedere tehnic, financiar și social, astfel:

– Din punct de vedere financiar, varianta II este considerată cea mai realistă, oferă cele mai bune garanții privind posibilitatea investitorului de a restitui băncii, creditul datorat.

– Din punct de vedere tehnic, unitatea de producție și valorificare a produselor de panificație ,este construită și utilată cu utilaje industriale, are în vedere utilizarea de tehnologii bine verificate în industria alimentară ceea ce oferă un înalt grad de siguranță.

– Din punct de vedere social este benefică pentru localitatea BĂIUȚ, deoarece:

Creează noi locuri de muncă

Contribuie la realizarea ofertei de pîine care este deficitară în localitate

Oferă o pîine de calitate datorită utilajelor aduse din străinătate

Luarea măsurilor coordonate în producție pentru asigurarea toleranțelor în limitele realiste și încadrarea tuturor mărfurilor din fabricație în aceste limite, va duce la rezultate economice mult mai bune, decît în prezent. În această strategie a unității economice, trebuie să fie cuprinse toate compartimentele importante ale firmei, începînd de la aprovizionare, pregătire, urmărirea producției, fără a rămîne în afara acestui proces și implicarea nemijlocită a compartimentului financiar – contabil.

Analiza periodică a costurilor de producție, vor scoate în evidență și vor localiza costurile suplimentare ocazionale, putîndu-se lua măsurile ce se impun.

În baza datelor din bilanțul calității întocmit pentru luna mai, se pot formula următoarele concluzii:

– măsurile de prevenire, identificare și remediere a defectelor, determină un spor de beneficiu ridicat prin intermediul modificării structurii productiei în favoarea produselor de calitate superioare, reducîndu-se pînă la eliminarea celor de calitate inferioară.

– aceste măsuri se pot realiza în contextul menținerii prețului la același nivel.

– în ceea ce privește producția fizică, aceasta are perspective de a crește, datorită extinderii piețelor de desfacere.

În final se poate concluziona că păstrarea competivității produselor realizate la S.C. ALAHAMBRA S.N.C. Băiuț, se va realiza în măsura în care acesta va răspunde cerințelor mereu crescînde ale pieții privind calitatea produselor.

BIBLIOGRAFIE

1. BADEA, FLORICA, Managementul producției industriale,

Ed. ALL, București, 1998

2. BĂRBULESCU, C., Managementul producției industriale, vol.I,

Ed. Holding Reporter, București, 1997

3. BĂTRÎNCEA, I., Analiza economico – financiară

4. BĂRBULESCU,C., Managementul producției industriale,

Ed.Sylvi, București. 2000, vol.2, p.239,

5. DIMA,C., Managementul industrial,

Ed.Național, București, 2000

6. DUBOIS, P.,JOILIBERT, A., Marketing –teorie și practică,

Ed. Ardealul, Cluj Napoca, 1993,

7. FRONE,F., Dicționar de marketing,

Ed.Oscar Print, București, 2000, p.105,

8. ILIEȘ, L. coordonator, Organizarea producției industriale,

Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2000

9. LAZĂR,L., Managementul general,

Ed.Dacia, Cluj Napoca, 1997

10. MARIN,Gh., PUIU,A., Dicționar de relații economice

internaționale, Ed.Enciclopedică, București, 1993, p.519-520,

11. NICOLESCU, O., Management

Ed. Didactică și pedagogică, București, 1992

12. ZAHIU,LETIȚIA, Economia intreprinderii,

Ed. ASE ,București, 1995