Studiu de Evaluare a Riscului la Depozitul Peco Beresti din Judetul Galati

Studiu de evaluare a riscului la depozitul Peco Berești din județul Galați

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

CUPRINS

CAPITOLUL 1

Contextul realizării evaluării de risc

1.1 – Obiectul și scopul studiului

Prezentul Studiu de Evaluare a Riscului de Mediu la Depozitul PECO Berești a fost solicitat, în urma acordării avizului de mediu pentru încetarea activității și precizat ca măsură în programul de conformare.

Scopul studiului este de a se determina:

Evaluarea arealului contaminat cu produse petroliere;

Stabilirea exactă a volumului de sol poluat;

Reanalizarea zonei cu poluare potențial semnificativă pentru cuantificarea acesteia și propuneri pentru intervenția în vederea decontaminării solului.

Acest studiu a fost elaborat conform legislației în vigoare (Ordinul nr. 184 / 21.09.1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a Bilanțurilor de Mediu – Anexa A.4, Evaluarea riscului), pe baza documentației pusă la dispoziție de către beneficiar (Bilanțul de mediu nivel I, Bilanțul și Raportul la Bilanțul de mediu nivel II pentru Depozitul PECO Berești), și pe baza rezultatelor analizelor chimice ale probelor de sol prelevate din lucrările executate în incinta depozitului.

1.2 – Context legislativ

 Legislație națională:

Transpunere:

Hotărâre de Guvern nr. 804 din 8 august 2007 privind controlul asupra pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase 

Implementare:

OM nr.142 din 25 februarie 2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a Raportului de securitate privind activitățile care prezintă pericole de producere   a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase;

OM nr. 251 din 26 martie 2005 pentru organizarea și funcționarea secretariatelor de risc privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente în care sunt implicate substanțe periculoase

OM nr.647 din 16 mai 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgență în caz de accidente în care sunt implicate substanțe periculoase;

OM nr.1299 din 23 decembrie 2005 privind aprobarea Procedurii de inspecție pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase;

OM nr.1084 din 22 decembrie 2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activităților care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase și respectiv a accidentelor produse;

OM nr. 520 din 29 mai 2006 privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase

Legislație europeană:

COUNCIL DIRECTIVE 96/82/EC of 9 December 1996 on the control of major-accident hazards involving dangerous substances;

DIRECTIVE 2003/105/EC of the European Parliament and of the Council of 16 December 2003 amending Council Directive 96/82/EC on the control of major – accident hazards involving dangerous substances;

COMMISSION DECISION 98/433/EC of 26 June 1998 on harmonised criteria for dispensations according to Article 9 of Council Directive 96/82/EC on the control of major-accident hazards involving dangerous substances

1.3 – Considerații privind evaluarea riscului de mediu

“Necesitatea unor informații suplimentare privind riscurile poluării identificate sau ale activităților poluante, desfășurate pe un amplasament, poate determina autoritatea competentă de mediu să solicite realizarea evaluării riscului pentru a determina probabilitatea unei daune și posibili păgubiți prin acea daună. Nu toate amplasamentele afectate de un anumit poluant vor prezenta același risc sau vor necesita același nivel de remediere. Există o gamă largă de metodologii diferite pentru evaluarea riscului, atât cantitative, cât și calitative.

Riscul este probabilitatea apariției unui efect negativ într-o perioadă de timp specificată și este adesea descris sub forma ecuației:

Risc = Pericol × Expunere

Evaluarea riscului este definită “ca un proces pentru identificarea, analizarea și controlarea pericolelor datorate prezenței unei substanțe periculoase dintr-o instalație” sau ca o “analiză a probabilității și gravității principalelor componente ale unui impact de mediu”. În consecință, evaluarea riscului implică estimarea (incluzând identificarea pericolelor, mărimea efectelor și probabilitatea unei manifestări) și calcularea riscului (incluzând cuantificarea importanței pericolelor și consecințele pentru persoane și/sau pentru mediul afectat).

După cum este specificat în Procedura de realizare a unei evaluări de risc, obiectivul general al unei evaluări a riscului este de a controla riscurile provenite de la un amplasament, prin identificarea:

Agenților poluanți sau a pericolelor cele mai importante;

Resurselor și receptorilor expuși riscului;

Mecanismelor prin care se realizează riscul;

Măsurilor generale necesare pentru a reduce gradul de risc la un nivel acceptabil”. – (Procedura de realizare a Bilanțurilor de Mediu, aprobată prin Ordinul 184 din 21 septembrie 1997) –

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA OBIECTIVULUI

2.1 – Date despre amplasament

Amplasare: Str. Trandafirilor, nr. 22, orașul Berești, jud.

Suprafața: 1818 m2 ,din care suprafață construită 424 m2

Situația terenului: PETROM deține certificatul de proprietate asupra acestei suprafațe de teren, seria MO3, nr. 1767/1995

Vecinătăți: N: proprietate particulară (M. Ion)

S: proprietate particulară (Ioniță Mihai)

V: proprietate particulară (M. Ion)

E: Str. Independenței și zona CF a depozitului

Figura 1 – Schița Depozitului PECO Berești

Titularul activității: S.C. PETROM SA

Profil de activitate: depozitarea și comercializarea de produse petroliere

Depozitul Berești este amplasat pe Soseaua Galați – Berești, la intrarea în orașul Berești, pe panta unui deal. La sud, est și vest se învecinează cu proprietăți particulare, la nord aflându-se Șoseaua Berești – Galați.

2.2 – Istoricul obiectivului

Depozitul a fost construit în anul 1913, și între anii 1935 – 1936 au fost instalate primele rezervoare, construite din table de oțel. Clădirile existente în incinta depozitului au fost de asemenea construite în anul 1913, iar casa pompelor aflată pe cealaltă parte a Străzii Independenței a fost construită în anul 1961. Aceasta se afla la 15 m de calea ferată care se folosea pentru aprovizionare. Pompele au fost instalate în anul 1970, iar conductele prin care se făcea transvazarea combustibilului erau îngropate până în incinta depozitului.

După anul 1970 depozitul a suferit mai multe etape de dezvoltare și modernizare, una dintre acestea fiind instalarea la fiecare rezervor de stoc, a conductelor prin care se trimitea spuma chimică în caz de incendiu. Parcul de rezervoare era prevăzut cu dig de reținere a unor eventuale scurgeri de produs petrolier, însă platforma nu a fost betonată. Rezervoarele sunt montate pe niște picioare de susținere din beton.

Figura 2 – Imagine a rezervoarelor din Depozitul Berești

Rezervoarele au următoarele caracteristici:

Tabel nr. 1 – Caracteristicile rezervoarelor din Depozitul Berești

Figura 3 – Amplasarea localității Berești pe teritoriul județului Galați

2.3 – Caracteristicile geografice în zona orașului Berești

Orașul Berești se află așezat la extremitatea nord – estică a județului Galați, la o altitudine ce variază în jurul a 300 m, pe dealuri domoale aparținând Podișului Covurlui.

Podișul Covurluiului, subunitatea sudică cea mai extinsă a Colinelor Falciului, apare sub forma unu evantai de culmi și platouri ce se extind spre S și SE. Prin înclinarea sa constantă spre sud, de la 300 – 320 m până la aproximativ 200 m, prin prezența unor prundișuri cuaternare cu structura fluvio-torențială și prin desfășurarea radiară a interfluviilor ce se lățesc tot mai mult spre sud, are aspectul unui platou piemontan. Zona colinară a județului Galați situată în partea sa nordică, unde versanții și bazinele torențiale au o pondere mult mai mare decât în zona sudică, conține un potențial de modelare relativ ridicat. Acesta este favorizat de prezența unor formațiuni mai puțin rezistente (nisipuri și argile) intersectate de versanți cu înclinări ridicate.

În condițiile unui relief fragmentat, pe o diversitate mare de roci și sub influența unui climat semiarid – semiumed, se observă o succesiune clară de soluri zonale, constituită din cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri și cernoziomuri levigate. În nord, pe relieful mai înalt se trece la soluri argiloiluviale: cernoziomuri argiloiluviale, soluri cenușii și chiar soluri brune de pădure podzolite. Aceste soluri s-au format pe loess și depozite loessoide. Solurile și substratul lor, prezintă o permeabilitate relativ ridicată, permițând unor eventuale scurgeri de produs petrolier să ajungă până la adâncimi de 4 – 5 m. Riscul major din acest punct de vedere este că produsul petrolier poate să ajungă fie la apele de suprafață, fie în apa freatică și în acest mod să fie transportat și să afecteze o arie extinsă.

Figura 4 – Imagine a depozitului Berești din incinta stației de carburanți Petrom

CAPITOLUL 3

METODOLOGIA EVALUĂRII RISCULUI PENTRU DEPOZITUL PECO BEREȘTI

Pe baza Bilanțului și a Raportului la Bilanțul de mediu nivel II, am apreciat că terenul aparținând Depozitului PECO Berești este poluat cu produse petroliere și că necesită investigații suplimentare pentru stabilirea cu exactitate a suprafaței și volumului de sol ce trebuie refăcut.

Evaluarea riscului este definită “ca un proces pentru identificarea, analizarea și controlarea pericolelor datorate prezenței unei substanțe periculoase dintr-o instalație” – (Bilanț de Mediu nivel I și Bilanț și Raport la Bilanțul de Mediu nivel II). Evaluarea riscului implică identificarea pericolelor și apoi aprecierea riscului pe care acestea îl prezintă, prin examinarea probabilității și consecințelor (gravității) pagubelor care pot să apară din aceste pericole. Metodologia de evaluare a riscului a urmărit atât aspectul cantitativ cât și pe cel calitativ.

Obiectivele acestui studiu de evaluare a riscului sunt de a controla riscurile provenite de la amplasament și de a identifica:

♦ agenții poluanți sau alte surse de poluare pe amplasament;

♦ resursele și receptorii expuși riscului;

♦ căile de răspândire a agenților poluanți;

♦ riscurile importante care apar pe amplasament;

♦ măsurile generale necesare pentru a reduce gradul de risc la un nivel acceptabil.

3.1 – Evaluarea calitativă

Evaluarea calitativă a riscului ia în considerare următorii factori:

Sursa – se referă la poluanții specifici care sunt identificați sau presupuși a exista pe un amplasament, nivelul lor de toxicitate și efectele particulare ale acestora.

Calea de acționare – reprezintă calea pe care substanțele toxice ajung la punctul la care au efecte dăunătoare, fie prin ingerare directă sau în contact direct cu pielea, sau prin migrare prin sol, aer sau apă.

Receptor – reprezintă obiectivele asupra cărora acționează efectele dăunătoare ale anumitor substanțe toxice de pe amplasament, care pot include ființe umane, animale, plante, resurse de apă și clădiri (sau fundațiile și folosințele acestora)

Gradul riscului depinde atât de natura impactului asupra receptorului, cât și de probabilitatea manifestării acestui impact. Identificarea factorilor critici care influențează relația sursă – cale – receptor presupune caracterizarea detaliată a amplasamentului din punct de vedere fizic și chimic.

Tabel nr. 2 – Sursele, căile de acționare și receptorii de pe amplasamentul Depozitului PECO Berești

3.2 – Evaluarea cantitativă

În procedura de realizare a Bilanțurilor de Mediu și a Evaluărilor de risc, se arată că: “gradul riscului depinde atât de natura impactului asupra receptorului, cât și de probabilitatea manifestării acestui impact” – (Procedura de realizare a Bilanțurilor de Mediu și a Evaluărilor de risc). Identificarea factorilor critici care influențează relația sursă – cale – receptor presupune – receptor presupune caracterizarea detaliată a amplasamentului din punct de vedere fizic și chimic.

În general, evaluarea cantitativă a riscului cuprinde 5 etape:

→ descrierea intenției – descrierea modului în care se va evalua din punct de vedere cantitativ riscul și anume modul în care sunt notați factorii luați în considerare, de exemplu: un risc mare de poluare va fi notat cu 3, iar o frecvență redusă de manifestare a pericolului se va nota cu 1;

→ identificarea pericolului – și anume identificarea sursei și naturii poluantului;

→ identificarea consecințelor – identificarea efectelor adverse asupra factorilor de mediu și mărimea lor;

→ estimarea mărimii consecințelor – caracterizarea efectelor posibile asupra factorilor de mediu în condițiile specifice amplasamentului respectiv;

→ estimarea probabilității consecințelor – pentru a înțelege dacă activitățile respective au un risc iminent sau probabilitatea de a se întâmpla este foarte mică; aceasta duce la prioritizarea acțiunilor de remediere.

CAPITOLUL 4

ANALIZA RELAȚIEI SURSĂ – CALE – RECEPTOR

4.1 – Sursa și natura unei posibile poluări

SURSA POLUĂRII

Depozitul PECO Berești este un obiectiv aflat în exploatare de aproximativ 70 ani, rezervoarele care au funcționat până în anul 2005, fiind fabricate și instalate în depozit în cursul anilor 1935 – 1936. Astfel, în cadrul activității de identificare a posibilelor surse de contaminare și poluare s-au luat în considerare atât activitățile prezente cât și cele care s-au efectuat de-a lungul timpului. Având în vedere că subiectul acestui studiu este un depozit de produse petroliere, sursele de contaminare care pot fi identificate sunt fie legate de echipamentul și instalațiile din dotare, fie de situații care pot apărea accidental și se pot solda cu incidente sau accidente.

La instalațiile aflate în dotare se pot identifica următoarele posibile surse de poluare:

♦ rezervoarele supraterane pentru depozitarea produselor petroliere (benzină, motorină, ulei uzat)

♦ punctele de alimentare cu combustibil (alimentarea prin conducte de la calea ferată din vagoane cisternă)

♦ conductele de transport ale combustibililor, atât porțiunile aeriene cât și cele îngropate

Prin manevrarea echipamentelor pot apărea situații în care o anumită cantitate de combustibil este deversată și pătrunde în sol. Aceste situații pot avea loc în aceleași puncte menționate mai sus, în locurile unde are acces personalul de întreținere și de unde se efectuează lucrări sau operațiuni frecvente:

♦ punctele de alimentare cu combustibil

♦ valvele și zonele de îmbinare a conductelor

NATURA POLUANȚILOR

Datorită specificului operațiunilor din acest depozit, substanțele poluante pot fi:

Toate aceste substanțe au următoarele proprietăți comune:

♦ densitate mai mică decât apa;

♦ vâscozitate mai mare decât apa;

♦ sunt substanțe biodegradabile;

♦ puțin solubile în apă, având un conținut variabil de fracții solubile, care conțin în proporție mai mare sau mai mică fracții volatile.

Potrivit OUG 200/2000 privind “ Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase” aprobată prin Legea 452/2001 și a HG 490/2002 pentru “Aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 200/2000”, combustibilii intră în categoria preparatelor chimice periculoase, pentru care se elaborează Fișele Tehnice de Securitate.

Astfel, conform criteriilor generale de clasificare a substanțelor și preparatelor periculoase, produsele petroliere se pot caracteriza pe baza:

♦ proprietăților fizico – chimice;

♦ proprietăților toxicologice;

♦ efectelor specifice asupra sănătății umane;

♦ efectelor asupra mediului.

Produsele petroliere sunt preparate chimice periculoase, obținute prin prelucrarea primară și/sau secundară a țițeiului, sub forma de amestecuri lichide, din următoarele clase de hidrocarburi: alcani, cicloalcani, hidrocarburi aromatice și într-o măsură mai mică olefine. Compoziția și proprietățile diferitelor produse petroliere variază în funcție de tipul și conținutul componenților alifatici și aromatici, de rata de evaporare, de punctul de inflamabilitate, etc.

În compoziția produselor petroliere se regăsesc în principal benzenul, naftalina și hidrocarburile policiclice aromatice (HAP). În tabelul 3 sunt redate natura pericolelor pentru om și mediul înconjurător datorat acestor substanțe. Caracteristica de referință ce determină importanța unui anumit produs chimic din punct de vedere al riscului față de mediu este viteza sa de degradare. Substanțele ușor degradabile sunt îndepărtate din ecosistem în mod natural, înainte de a produce efecte negative.

Identificarea pericolelor pentru sănătate și mediu prezentate de fiecare tip de poluant analizat, determinarea concentrației lor în mediu, estimarea repartizării sau a dispersiei acestora în mediu, caracterizarea condițiilor fizico – chimice și hidrogeologice ale depozitului PECO Berești sunt elemente esențiale pentru evaluarea relației doză – efect, pentru evaluarea expunerii la posibila poluare și în final, pentru caracterizarea riscului.

Tabel nr. 3 – Caracterizarea substanțelor petroliere din punct de vedere al riscului

4.2 – Căile de acționare

SOLUL

Căile de acționare în cazul contaminării sau poluării cu produse petroliere pot fi multiple: aer, apă, sol, însă principala cale de acționare a oricărei posibile contaminări a solului, subsolului și a apei freatice este solul însuși. În zona Berești solul are caracteristici date de apartenența la zona geologică a Platformei Moldovenești.

GEOLOGIA

Geologia județului Galați se suprapune în general părții sudice a Platformei Moldovenești, în zona în care fundamentul său se afundă și ia contact cu fundamentul de tip nord – dobrogean. Cuvertura sedimentară cu grosimi de peste 3000 m acoperă soclul rigid al platformei și este constituită din formațiuni paleozoice (gresii, calcare, marne, șisturi argiloase), mezozoice (calcare, conglomerate, nisipuri, pietrișuri, etc.) și neozoice (gresii, marne, calcare, conglomerate, nisipuri, pietrișuri, etc.). La zi apar numai cele mai recente formațiuni neogene, respectiv cele pliocene și cuaternare. Pliocenul, deschis în lungul văilor, este alcătuit predominant din nisipuri și argile cu intercalații subțiri de gresie, iar depozitele cuaternare, extinse pe podul interfluviilor, sunt formate din prundișuri fluvio – lacustre sau fluvio – torențiale acoperite, la rândul lor de luturi loessoide.

Lucrările efectuate în incinta depozitului PECO Berești arată următoarea succesiune litologică:

0 – 0,10 (0,20) m: Sol natural sau ciment;

0,20 – 0,35 m: Nisip prăfos maroniu, fin – mediu, slab consolidat, cu pietriș fin până la mediu;

0,35 – 0,70 m: Nivel calcaros foarte friabil; alb gălbui, se recuperează sub formă de pietriș mediu – mare, subangular;

0,70 – 1,3 (2,0) m Nisip gălbui sau maroniu, slab consolidate, de la fin la mediu, cu pietriș. Pietrișul este de la fin la mediu, subangular la subrotunjit, mai ales cuarț, dar și calcare.

1,3 (2,0) – 4,5 m: Loess gălbui, uneori bine tasat; friabil, are tendința de a se desface după planuri; uneori este nisipos sau argilos.

Această acțiune litologică pare a se continua în adâncime cu depozite de tip argilos, ceea ce indică o permeabilitate relativ redusă și un nivel mai ridicat de reținere la suprafața solului a unor eventuale scurgeri de produse petroliere.

APA

Apele de suprafață

Fluviul Dunărea este principalul colector al apelor de suprafață în regiune și se află la o distanță de aproximativ 2 km față de locația depozitului. În imediata apropiere sau în incinta depozitului PECO Berești nu se află nici un curs de apă de suprafață.

Apa pluvială

Cantitatea de apă pluvială este în strânsă legătură cu regimul climatic din regiune. Acesta este omogen pe tot cuprinsul județului Galați, din cauza marii uniformități a reliefului de câmpie. Regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitații nu prea abundente, care cad mai ales sub formă de averse și prin ierni relativ reci, marcate uneori de viscole puternice dar și de frecvente perioade de încălzire, care provoacă discontinuități repetate de zăpadă. Precipitațiile atmosferice prezintă diferențieri destul de mari pe suprafața județului, în ciuda uniformității reliefului.

La Berești se înregistrează următoarele valori pentru precipitații:

→ medie anuală: 402,0 mm

→ medie lunară: 63,7 mm

→ cea mai mică medie lunară: februarie, 20,7 mm

→ durata medie anuală a stratului de zăpadă: 38,6 zile

→ grosimea medie a zăpezii: 8,0 cm

→ numărul mediu anual al zilelor cu îngheț: 98,2

În ceea ce privește regimul termic se înregistrează următoarele valori:

→ temperatura medie anuală: 11,10 C

→ media lunii celei mai calde: iulie, 23,00 C

→ media lunii celei mai reci: – 2,20 C

Apa subterană

Nivelul hidrostatic se presupune că se află la o adâncime de 7 – 9 m, care însă variază în funcție de anotimp și precipitații. După alte informații, pânza freatică s-ar afla la o adâncime de peste 40 m.

Apa freatică împreună cu solul reprezintă un mediu dinamic de migrare și transformare a agenților poluanți. În cazul în care produsul petrolier ajunge în apa freatică, acesta poate contamina solul de-a lungul traseului subteran parcurs, afectând implicit și vegetația, chiar și fauna aflată în afara ariei poluate.

4.3 – Receptori vizați

Receptorii vizați de o posibilă contaminare / poluare cu produs petrolier în incintă și / sau în apropierea depozitului PECO Berești sunt în primul rând locuitorii aflați în imediata vecinătate (se află locuințe la mai puțin de 20 m distanță de depozit), cât și cei ce locuiesc în orașul Berești. De asemenea, solul, apa, flora, fauna, pot fi afectate într-o măsură mai mare sau mai mică de o eventuală contaminare / poluare cu produs petrolier.

Principalele efecte negative pe care le pot avea substanțele petroliere asupra omului și mediului său de viață sunt date de faptul că acestea:

→ deteriorează calitățile gustative și olfactive ale apelor subterane care astfel își pierd potabilitatea;

→ afectează construcțiile hidrotehnice subterane;

→ creează riscul unor explozii și incendii;

→ distrug vegetația.

CAPITOLUL 5

ESTIMAREA NIVELULUI RISCULUI PRIN PRISMA ORDINULUI 184/1997 al MAPPM

După cum este precizat în Procedura de realizare a Bilanțurilor de Mediu, aprobată prin Ordinul 184 din 21 septembrie 1997, “scopul principal al evaluării riscului este de a ajuta la stabilirea priorităților controlului riscului. Acest lucru se poate realiza prin evaluarea fie calitativă, fie cantitativă a riscului.

Evaluarea riscului implică identificarea pericolelor și apoi aprecierea riscului pe care acestea îl prezintă, prin examinarea probabilității și consecințelor (gravității) pagubelor care pot sa apară din aceste pericole. Această abordare prin înmulțirea frecvenței cu consecințele, a fost folosită atât în evaluarea calitativă, cât și în cea cantitativă. Diferența dintre cele două este că evaluarea calitativă a riscului consideră frecvențele si consecințele în termeni “mici” până la “mari”, în timp ce evaluarea cantitativă a riscului atribuie date de probabilitate statistică părților de frecvență și consecințe ale ecuației”. – (Procedura de realizare a Bilanțurilor de Mediu, aprobată prin Ordinul 184 din 21 septembrie 1997)

Astfel, o matrice a riscului evaluat din punct de vedere al frecvenței cu care se poate întâmpla un eveniment și din punct de vedere al gravității consecințelor, poate arăta după modelul din Figura 5. Codul de culori subliniază gradul de risc, și anume:

Risc mare: roșu Risc mediu: orange

Risc mic: galben Risc redus: verde

Consecințe

mic mediu mare

mare

Frecvența medie

mică

Fig. 5 – Matricea riscului în funcție de frecvență și consecințe

5.1 – Relația Doză – Efect

Limitele pentru substanțele poluante în mediul înconjurător au fost inițial reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 118/2002 privind aprobarea Programului de acțiune pentru reducerea poluării mediului acvatic și a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substanțe periculoase. Aceasta a fost abrogată în anul 2005 și înlocuită de Hotărârea nr. 351 din 21/04/2005, modificată și completată ulterior de Hotărârea nr.783 din 14/06/2006 privind aprobarea programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase.

Prin Hotărârea 2167 din 30/11/2004, intrată în vigoare la 05/01/2005, se stabilesc principiile și criteriile de evaluare a riscurilor pentru om și mediu a substanțelor notificate și se stabilește modul de evaluare a relației doză – răspuns sau concentrație – efect. Evaluarea relației doză – efect presupune estimarea efectelor adverse pe care concentrațiile de poluanți petrolieri ajunși accidental în mediu le pot avea asupra receptorilor identificați. Efectele biologice ale produselor petroliere depind în mare măsură de persistența lor în mediu cât și de capacitatea organismelor și a factorilor de mediu de a-i acumula și introduce în circuitele propriilor ecosisteme. Interferența produselor petroliere cu anumite procese metabolice poate duce la reducerea șanselor de supraviețuire și la incapacitatea organismelor respective de a se mai reproduce.

În considerarea efectelor pe termen îndelungat este important de analizat efectul pe care produsele petroliere îl au asupra biosistemelor și schimbările pe care acestea le produc. Prin analiza relației sursă – cale – receptor s-au identificat următoarele posibilități de afectare a mediului înconjurător:

prin expunere directă pot fi afectați factorii de mediu sol, apă

În acest caz, se urmărește estimarea concentrației previzibile fără efect asupra factorilor de mediu sol și apă freatică.

Prin expunere indirectă poate fi afectată sănătatea oamenilor, fie prin contactul cu solul infestat, fie prin utilizarea apei freatice pentru băut, din fântâni amplasate în aval de sursa de poluare.

Pentru poluanții periculoși identificați, se estimează fie nivelul concentrației la care nu se observă nici un efect advers, fie cel mai mic nivel al concentrației la care se observă un efect advers.

Pragul de intervenție pentru folosințe mai puțin sensibile, conform Ord. MAPPM, nr. 756/1997, este de 500 mg hidrocarburi petroliere / kg sol și reprezintă concentrația previzibilă fără efect (PNEC).

Relația doză – efect pentru substanțele prioritar periculoase solubilizate în apa freatică este redată în tabelul nr. 4. Prescurtările folosite au următorul înțeles:

MA-SC = media anuală a standardului de calitate. Standardele de calitate sunt separate pentru: ape interioare și tranzitorii, și pentru ape costiere și teritoriale. În afară de naftalină care are prevăzute standarde diferite, pentru celelalte substanțe substanțele sunt aceleași pentru ambele categorii de ape.

LMA = limita minimă de aplicabilitate, care este stabilită la 30% din valoarea cea mai mică a standardului de calitate. Din cele peste 100 de substanțe care fac parte din grupa hidrocarburilor policiclice aromatice HAP, în Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritare / prioritar periculoase, doar pentru flouranten (C16H10) au fost stabilite standard de calitate și limită de aplicabilitate.

Tabel nr. 4 – Relația doză – efect pentru substanțele prioritar periculoase

* Valorile Standardelor de calitate sunt extrase din Tabelul 3 – Standarde de calitate și limita minimă de aplicabilitate pentru substanțele prioritare / prioritar periculoase, din Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase, aprobat prin Hotărârea nr. 351 din 21/04/2005.

5.2 – Concentrații de poluanți în sol

Ca urmare a contaminării cu poluanți, calitatea solurilor și apelor subterane suferă influențe negative importante, ce duc în final la reducerea sau îngrădirea domeniilor de utilizare, precum și la afectarea sănătății umane. Solul este succesiunea specificăă de straturi subțiri (orizonturi pedogenetice) de la suprafața uscatului, exteriorizat prin profilul său morfologic, situat și format în zona dintre litosferă, atmosferă, biosferă și hidrosferă. În această zonă se petrec procese biologice și au loc schimburi de substanță și energie, în cadrul circuitelor biochimice din natură. Solul prezintă o serie de calități sau proprietăți care influențează reținerea și migrarea poluanților. Dintre aceste proprietăți fizice, chimice și biologice ale solului, deosebit de importante sunt:

Textura și alcătuirea granulometrică

Acestea influențează viteza de infiltrare a apei și a altor substanțe precum și capacitatea de reținere de către stratul superior a acestora. Pe toată suprafața cercetată, solul are o textură și o granulometrie consistentă.

Structura

Determină în mod direct porozitatea solului și indirect viteza de pătrundere a apei, aerului și poluanților.

Porozitatea

Influențează viteza de infiltrație a fluidelor și capacitatea de înmagazinare a acestora în sol.

Permeabilitatea

Depinde de structura și textura solului. Permeabilitatea solurilor luroase și argiloase se micșorează în procesul de umezire datorită gonflării mineralelor argiloase și a distrugerilor agregatelor structurale.

Capacitatea de reținere a lichidelor

Capacitatea de reținere a poluanților lichizi de către sol depinde de forțele de absorbție, forțele capilare și presiunea osmotică.

5.3 – Calcularea riscului

După cum este specificat în Procedura de realizare a Bilanțurilor de mediu aprobată prin Ordinul 184/1997, obiectivul general al evaluării riscului este de a controla riscurile provenite de la un amplasament, prin identificarea:

♦ agenților poluanți sau a pericolelor cele mai importante;

♦ resurselor și receptorilor expuși riscului;

♦ mecanismelor prin care se realizează riscul;

♦ riscurilor importante care apar pe amplasament;

♦ măsurilor generale necesare pentru a reduce gradul de risc la un “nivel acceptabil”.

Evaluarea riscului vizează două obiective distincte, dar compartimentate:

Ierarhizarea siturilor poluate, funcție de risc, în vederea stabilirii priorităților de depoluare;

Fundamentarea măsurilor de reabilitare a unui sit, printr-o evaluare “absolută” a riscului

Atingerea acestor obiective în practica depoluării se face cel mai frecvent prin metode estimative, cu caracter aplicativ, fără a se recurge la calculul matematic al probabilităților.

În conformitate cu Ordinul 184/1997, calcularea / cuantificarea riscului se poate baza pe un sistem simplu de clasificare unde probabilitatea și gravitatea unui eveniment sunt clasificate descrescător, atribuindu-le un punctaj aleatoriu.

Riscul poate fi exprimat în funcție de două criterii:

Frecvență

Gravitate

Riscul se poate calcula prin înmulțirea factorului de probabilitate cu cel de gravitate, pentru a obține o cifră comparativă.

Clasificarea probabilității Clasificarea gravității

3 – mare 3 – majoră

2 – medie 2 – medie

1 – mică 1 – ușoară

Cu cât rezultatul este mai mare cu atât mai mare va fi prioritatea care va trebui acordată în controlul riscului.

În conformitate cu Anexa A.4, a Ordinului 184/1997, riscul poluării cu produse petroliere este dat de relația:

R = P × G

R = risc

P – probabiltatea

G – gravitatea

CAPITOLUL 6

PREZENTAREA LUCRĂRILOR

După cum s-a prezentat anterior, Depozitul de produse petroliere Berești se află așezat pe panta dealului, pe partea stângă a șoselei ce leagă orașul Berești de orașul Târgu Bujor, însă fără o ieșire directă la șosea, datorită amplasării noii stații de combustibili PETROM.

Din acest motiv, pentru cercetarea calității solului s-a recurs la excavarea de șanțuri cu dimensiunile de aproximativ 2 m lungime, 0,60 m lățime și 4 m adâncime, acest mod de lucru evidențiind cu ușurință orice eventuală contaminare a solului cu produs petrolier. Principiul care a stat la baza acestor lucrări a fost de a acoperi o suprafață cât mai largă pentru a determina cât mai exact aria posibil contaminată cu produse petroliere.

Pentru evaluarea riscului față de mediu, zona Depozitului Berești a fost cercetată prin 3 șanțuri, amplasate astfel:

două șanțuri (S1 și S2) pe platforma din fața rezervoarelor de combustibil

un șanț (S3) amplasat lângă construcția care adăpostește pompele, în apropierea căii ferate.

Primele două șanțuri au avut ca obiectiv verificarea contaminării cu motorină, iar cel de-al treilea a avut scopul de a verifica extinderea acestei contaminări.

Amplasarea șanțurilor în incinta depozitului Berești este prezentată pe schița depozitului din Figura 1. Pentru evidențierea contaminării s-a executat un profil transversal N – S (dinspre deal spre pârâul Chineja), care este prezentat în Figura 9. Din aceasta se observă cum poate fi afectată întreaga zonă de o posibilă scurgere de produs petrolier din rezervoare. Rezultatele analizelor chimice ale probelor prelevate din fiecare șanț sunt prezentate în subcapitolul 6.1.

6.1 – Descrierea lucrărilor

Șanțul 1

Scop: cercetarea contaminării cu produs petrolier în zona platformei din fața rezervoarelor

Amplasare: pe platforma din fața rezervoarelor

Dimensiuni: lățime: 0,60 m × lungime: 2 m × adâncime: 4 m

Observație: locația a fost scanată cu CAT scannerul pentru evitarea conductelor și a cablurilor electrice

Figura 6 – Șanțul nr. 1

Tabel nr. 5 – secvența litologică în șanțul 1

Șanțul 2

Scop: cercetarea contaminării cu produs petrolier în zona platformei din fața rezervoarelor

Amplasare: pe platforma din fața rezervoarelor

Dimensiuni: lățime: 0,60 m × lungime: 2 m × adâncime: 4 m

Observație: locația a fost scanată cu CAT scannerul pentru evitarea conductelor și a cablurilor electrice

Figura 7 – Șanțul nr. 2

Tabel nr. 6 – secvența litologică în șanțul 2

Șanțul 3

Scop: cercetarea unei posibile contaminări pornind de la camera pompelor aflată lângă linia de cale ferată

Amplasare: în fața casei pompelor, la circa 0,50 m distanță de gard

Dimensiuni: lățime: 0,60 m × lungime: 1,50 m × adâncime: 4 m

Observație: locația a fost scanată cu CAT scannerul pentru evitarea conductelor și a cablurilor electrice

Figura 8 – Șanțul nr. 3

Tabel nr. 7 – secvența litologică în șanțul 3

6.2 – Rezultatele lucrărilor efectuate

Lucrările efectuate pentru acest studiu de risc au avut ca obiectiv principal delimitatarea clară a suprafeței poluate și recomandarea de lucrări pentru remedierea sa.

În fișele prezentate se observă că s-au prelevat câte două probe din fiecare șanț. Acestea au fost trimise spre analiză pentru a putea determina cât mai exact zonele afectate de produse petroliere. De asemeni rezultatele obținute s-au corelat cu analizele chimice ale probelor de sol prelevate din lucrările efectuate pentru Bilanțul de Mediu, nivel II din anul 2006 (ECOSIST INTEGRATOR) și împreună dau o imagine consistentă asupra existenței produselor petroliere în sol. În tabelul 8 sunt prezentate rezultatele analizelor chimice ale probelor prelevate din lucrările efectuate în incinta Depozitului Berești.

Tabel nr. 8 – Rezultatele analizelor chimice ale probelor de sol prelevate din lucrările efectuate în incinta Depozitului Berești (mg/kg s.u.) – analiză comparativă

Notațiile corespund următoarelor abrevieri:

ES_F = foraj realizat de către Ecosist Integrator pentru Bilanțul de Mediu Nivel II

WSP_S = șanț executat de către WSP group în data de 21 martie 2009

Figura 9 – Secțiune transversală prin Depozitul Berești și stația Petrom Berești, până la pârâul Chineja

N S

În această secțiune este prezentată situația solului în zona Depozitului și a Stației de distribuție combustibili Petrom, așa cum se poate deduce din lucrările efectuate până în prezent. Forajele F4 și F5 au arătat la adâncimea de 2,5 m un conținut de reziduu petrolier în sol de peste 5000 mg/kg s.u. Șanțurile S1 și S2 efectuate pe platforma din fața rezervoarelor nu au interceptat conținuturi de hidrocarburi mai mari decât pragul de atenție, însă concentrația acestora crește cu adâncimea, de la 148 la 739 mg/kg.

Șanțul S3 săpat în imediata vecinătate a căsuței pompelor arată la adâncimea de 4 m un conținut în reziduu petrolier mai mare de 2000 mg/kg s.u.

Corelarea acestor date ne indică următorul scenariu:

Conform datelor din Bilanțul de Mediu II, există poluare cu hidrocarburi în incinta parcului de rezervoare. Aceasta a migrat până la adâncimi mai mari de 5 m, cel mai probabil până a întâlnit fie un plan natural de separație a două strate, dintre care cel inferior este impermeabil, fie pe planul de clivaj pe care în mod natural se scurge și apa de la suprafață, infiltrată din precipitații sau din alte surse. În acest mod, produsul petrolier a fost transportat în adâncime, așa cum se observă în șanțul S3, unde până la adâncimea de 4 m solul este curat, abia aici întâlnindu-se contaminarea cu produs petrolier. Verificându-se vizual și olfactiv albia pârâului Chineja în amonte și aval de Stația Petrom, nu s-a evidențiat o contaminare cu produs petrolier și este posibil ca planul pe care reziduul a migrat să se afle sub albia pârâului.

Se estimează că zona cea mai afectată de contaminarea cu produs petrolier se află sub parcul de rezervoare, concentrația în sol a hidrocarburilor scăzând constant pe măsură ce ne îndepărtăm de sursa de poluare.

CAPITOLUL 7

MANAGEMENTUL RISCULUI

În Metodologia de realizare a Bilanțurilor de mediu, aprobată prin Ordinul 184/1997, se precizează:

“Ca rezultat al evaluării riscului este posibil să se identifice și să se prioritizeze acele riscuri care nu se pot accepta. În aceste cazuri, atunci când este posibil, pot fi propuse măsuri de remediere și/sau de implementare a monitorizării adecvate. Managementul riscului se referă la procesul de luare a deciziilor și implementarea acestuia privitor la riscurile acceptabile sau tolerabile, și minimizarea sau modificarea acestora ca parte a unui ciclu repetitiv.

Poluarea industrială poate fi definită ca prezența substanțelor toxice în aer, apă sau sol, fiind adesea rezultatul unor deficiențe în procesele de producție. Aceste substanțe pot prezenta un risc pentru sănătatea oamenilor sau a sitemelor ecologice. Riscuri diferite pot fi estimate și comparate folosind evaluarea riscului. În consecință, evaluarea riscului poate servi la stabilirea clasificării după prioritate a problemelor de poluare, pe baza mărimii riscului pe care îl prezintă fie pentru ființele umane, fie pentru sistemele ecologice. Acest proces poate fi folosit ca bază pentru managementul riscului”. – (Metodologia de realizare a Bilanțurilor de mediu, aprobată prin Ordinul 184/1997)

Deoarece Depozitul de produse petroliere Berești nu mai este operațional, sursa de poluare a fost eliminată ceea ce reprezintă prima măsură pentru reducerea riscului față de mediu. Riscul față de factorii de mediu a fost calculat folosind un model simplificat pentru clasificarea probabilității și a consecințelor probabile și posibile, astfel:

Probabilitatea prezentă de a afecta mediul înconjurător este estimată la foarte mică și s-a notat cu 2.

Consecințele poluării cu produse petroliere sunt considerate importante și notate cu 3.

Astfel, riscul posibil are scorul de 6, ceea ce arată un risc mediu față de mediul înconjurător (mic: 1 – 3, mediu: 4 – 6, mare: 9)

7.1 – Posibilități de remediere a solului

În acest moment se practică două metode pentru decontaminarea solurilor poluate cu hidrocarburi și anume: excavarea și depozitarea solurilor contaminate în depozite special amenajate pentru substanțe periculoase, sau bioremedierea lor, soluții care se aplică ținând cont de criterii cum ar fi: volumul de sol afectat de poluare, concentrația de produs petrolier din sol, posibilități reale de transport și depozitare a solului poluat și soluții valide pentru bioremediere.

Excavarea solului contaminat cu produs petrolier și depozitarea sa într-un depozit în siguranță, implică pe lângă excavare și transportul acestuia, ceea ce se constituie într-o sursă suplimentară de poluare. Se mai pune deasemeni problema existenței acestui depozit, deoarece în România nu există la această dată decât un depozit pentru substanțe periculoase, aflat în județul Ialomița.

Pentru alegerea metodei potrivite de remediere a solurilor contaminate cu hidrocarburi se iau în considerare mai multe aspecte și anume: porozitatea solului, adâncimea contaminării, umiditatea, cantitatea de oxigen existentă în sol, compactarea solului, temperatura mediului ambiant și bineînțeles natura, persistența și tipul de contaminant din sol. Toate aceste carcteristici determină metoda și timpul necesar pentru aducerea zonei respective la o situație acceptabilă din punct de vedere al factorilor de mediu. De-a lungul unei perioade ralativ lungi de timp natura elimină în mod natural acești poluanți. Aceasta are la bază procese naturale, la care iau parte microorganisme, enzime, substanțe chimice, care, sub influența căldurii, luminii, umidității și a altor factori, produc reacțiile necesare pentru eliminarea toxinelor. În ultimele decade s-au pus la punct tehnologii care au reușit să accelereze foarte mult aceste procese, prin selectarea, concentrarea și aclimatizarea microorganismelor, care atacă și elimină hidrocarburi în perioade de timp mult mai scurte, de săptămâni în loc de zeci de ani.

Acest proces, care folosește microorganisme pentru eliminarea hidrocarburilor și a produselor petroliere, se numețte bioremediere. Bioremedierea poate acționa cu o viteză mult mai mare decât metodele tradiționale (de ex. reducerea concentrației de hidrocarburi din sol prin diluție), fiind mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor implicate. Microorganismele, ca toate viețuitoarele, au nevoie de substanțe hrănitoare: carbon, fosfați, azot, oxigen și apă, pe care le folosesc pentru a supraviețui. Când aceste condiții sunt satisfăcute, microorganismele rup legăturile atomice ale hidrocarburilor, acestea fiind pentru ele o sursă de energie și înmulțire.

În general, substanțele biodegradabile sunt aplicate pe sol pentru a dispersa contaminarea cu hidrocarburi în particule foarte mici. Astfel sunt create condițiile propice de existență pentru microrganisme și anume nutrienți, apă și enzime. Este necesară o îmbogățire cu oxigen, deoarece microorganismele nu pot supraviețui în absența sa. Acest proces rezultă în metabolizarea hidrocarburilor în elemente nedăunătoare: dioxid de carbon, apă și acizi grași. Când sursa de hrană se împuținează sau dispare, microbii dispar și astel zona contaminată este adusă la stadiul inițial.

CAPITOLUL 8

CONCLUZII

Acest studiu este efectuat pentru depozitul de produse petroliere Berești, situat în localitatea Berești, jud. Galați. Depozitul se învecinează la nord, vest și sud cu proprietăți particulare, în partea de est a depozitului aflându-se Șoseaua Berești – Galați, casa pompelor și linia ferată pe care se făcea aprovizionarea depozitului cu produse petroliere.

Activitatea depozitului Berești a fost oprită în semestrul I 2006. Activitatea depozitului a constat din aprovizionarea, depozitarea, manipularea și livrarea produselor petroliere: benzina și motorina. La momentul efectuării vizitei în teren rezervoarele erau golite de produs și curățate.

În incinta depozitului nu există sistem de canalizare. Apele pluviale erau colectate pe marginea nordică a depozitului printr-un canal betonat de unde se scurgeau în rigola de la marginea șoselei.

Deoarece în prezent nu mai există produs în rezervoare, sursele de poluare nu mai sunt active, ceea ce reprezintă cel mai important pas din procesul de management al riscului față de poluarea factorilor de mediu.

Însă datorită faptului că a fost demonstrată prezența produsului petrolier în sol, sunt necesare măsuri de remediere a acestuia și aducerea sa la o calitate care sa nu mai prezinte un pericol pentru posibilii receptori.

În decursul timpului a avut loc o poluare a suprafeței parcului de rezervoare cu produs petrolier, care a migrat în adâncime, la mai mult de 5 m. Este posibil ca sol contaminat cu reziduu petrolier, să se întâlnească și în apropierea văii Chineja, situată la aproximativ 70 – 100 m spre est față de depozit.

Deoarece contaminarea apare la adâncime mare, în momentul de față nu afectează flora, fauna, oamenii, aerul. Cu toate acestea, în funcție de regimul precipitațiilor, poate ajunge prin intermediul apelor subterane în valea pârâului și să contamineze apa de suprafață.

S-a estimat că în prezent există un risc mediu față de mediul înconjurător (scor final = 6).

8.1 – Propuneri și recomandări

Pentru remedierea zonelor afectate de scurgeri de produs petrolier propun următoarele măsuri:

Dezafectarea depozitului și excavarea întregii platforme pe care se aflau rezervoarele, până la nivelul stației Petrom. Aceasta reprezintă un volum de aproximativ 20 m lungime × 20 m lățime × 3 m înălțime = 1200 m3

Executarea a două foraje, amplasate astfel:

Un foraj pe malul pârâului Chineja, în amonte față de depozit, până la adâncimea la care întâlnește apa freatică. Acest foraj are rolul de a verifica dacă Depozitul Berești este singura sursă de poluare din zonă.

Un foraj amplasat în aval cu cca 50 m față de depozit pe malul pârâului Chineja, până la nivelul la care întâlnește apa freatică (10 m). Acest foraj va avea rolul de a monitoriza periodic conținutul de produs petrolier în apă, cu obligativitatea raportării către agenția de mediu a conținuturilor TPH analizate trimestrial.

BIBLIOGRAFIE

Bilanț de Mediu nivel I și Bilanț și Raport la Bilanțul de Mediu nivel II – 2006, ECOSIST INTEGRATOR

Procedura de realizare a Bilanțurilor de Mediu, aprobată prin Ordinul 184 din 21 septembrie 1997

Metodologia de realizare a Bilanțurilor de mediu, aprobată prin Ordinul 184/1997

Ghinea, Dan – Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982

Biological effects of petroleum hydrocarbons. Prediction of long term effects and recovery – www.osti.gov/energycitations

The determination of oil persistance. A historical perspective – www.epa.gov