Studiu de Cercetare cu Privire la Activitatea Copilului In Gradinita

Din perspectiva ipotezei de cercetare, studiul efectuat a fost structurat pe următoarele obiective:

– formarea la copii a deprinderilor de exprimare corectă sub aspect fonetic, lexical și gramatical;

– însușirea treptată a structurilor gramaticale specifice limbii române;

– dezvoltarea creativității verbale la copii, a fluenței și originalității în gândire;

– cultivarea expresivității vorbirii copiilor;

– depistarea, prevenirea și înlăturarea tulburărilor de vorbire ce pot fi întâlnite la preșcolari, rolul și contribuția educatoarei în această direcție.

– Studierea opiniilor și concepțiilor metodologice ale cadrelor didactice din învățământul preșcolar privind măsurile de corectare și orientare a exprimării preșcolarilor;

– Proiectarea, aplicarea experimentală și validarea unor metode de corectare și formare de deprinderi de exprimare corectă a preșcolarilor.

3.2. Ipotezele cercetării

În cercetarea mea am pornit de la următoarele ipoteze:

Ipoteza generală

Ipoteza lucrării mele vizează găsirea unor soluții metodologice care să fie fundamentate pe activitatea copilului în grădiniță-jocul (ca învățare, acțiune, proces și produs și să răspundă obiectivelor urmărite de corectare și orientare a exprimării preșcolarilor prin folosirea unor metode activ-participative.

Formularea acestei ipoteze a fost determinată de faptul că în activitatea la clasă apare necesitatea creării unor jocuri didactice și variante de joc, conform tematicii din programă.

Ipoteze particulare

Ar fi posibilă o pregătire corespunzătoare a atuturor copiilor dacă aș cunoaște nivelul inițial al grupei, pentru a adapta cerințele programei la posibilitățile constatate și a găsi metode și procedee adecvate în vederea creșterii eficienței activității intreprinse.

3.3. Metodologia cercetării

3.3.1. Tipul cercetării

Cercetarea este de tip practic – aplicativ, iar din punct de vedere al finalităților vizează ameliorarea procesului educativ.

3.3.2. Durata și etapele cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în mai multe etape:

I.Etapa constatativă: lunile septembrie – octombrie 2014

Această etapă a constat în documentarea asupra problematicii pentru evaluarea potențialului inițial al copiilor și stabilirea măsurilor de ameliorare.

II. Etapa experimentală: lunile noiembrie 2014 – mai 2015

Această etapă s-a desfășurat pe trei subetape:

etapa de pretest care a constat în aplicarea unor probe de evaluare inițială la cele două grupe (exprimentală, de control) urmată de analiza rezultatelor. În funcție de rezultatele obținute vor fi elaborate probe de intervenție aupra corectării și orientării exprimării preșcolarilor ce vor fi integrate în actul învățării.

etapa de test a constat în aplicarea experimentală a unor metode de intervenție pentru corectarea și dezvoltarea limbajului preșcolarilor din grupa experimentală.

etapa de posttest care a constat în aplicarea unor probe de evaluare finală și realizarea analizei comparative a rezultatelor obținute în pretest și în posttest.

3.3.3. Eșantionul de subiecți

Cercetarea s-a efectuat în perioada noiembrie 2014 – iunie 2015 și a cuprins:

25 preșcolari de grupa mijlocie. Dintre aceștia 15 vor participa la programul de intervenție, ceilalți vor constitui grupul de control. Copiii au vârste între 3 și 4 ani, 80% dintre ei au frecventat grădinița pe tot parcursul anului.

3.3.4. Metode și instrumente de investigație

Metoda include un ansamblu de strategii prin care se poate ajunge la obținerea unor rezultate noi, care să asigure perfecționarea și optimizarea acțiunii educaționale. Dintre metodele folosite, specifice acestei categorii de activități dar și altele, cu caracter interdisciplinar, amintesc: observația, experimentul pedagogic, convorbirea, testele, analiza produselor activității, ancheta psihopedagogică.

1. Observația

Această metodă constă în însușirea intenționată atentă sistematică a unor factori în condiții obișnuite de desfășurare a procesului instructiv-educativ. Am organizat-o după un plan mai amănunțit în care am fixat obiectivele de urmărit, modul de efectuare a acesteia și de înregistrare a rezultatelor.

Este metoda cea mai folosită de urmărire a aspectelor educaționale așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite. Cuprinde înregistrarea datelor și constatărilor așa cum ne prezintă cercetătorul așteptând ca ele să se producă pentru a le putea surprinde. Observația se folosește în toate etapele cercetării și însoțește de obicei toate celelalte metode oferind date suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate.

Am folosit această metodă pe tot parcursul cercetării pentru a stabili corect nivelul dezvoltării gândirii și limbajului fiecărui copil în parte. De fiecare dată am avut grijă să creez condiții optime pentru a nu altera desfășurarea naturală a fenomenului observat.

Sursele observării: activități obligatorii, activități liber-alese, activități extracurriculare (culturale, sportive, turistice), situații sociale întâmplătoare.

Tipurile de observare sunt: spontană și provocată, pasivă și activă, nedirijată și dirijată.

Deci folosind această metodă am respectat cerințe ca:

– am elaborat un plan de observație precizând clar obiectivele propuse pentru a fi urmărite;

– datele observației le-am consemnat imediat;

– am creat condițiile necesare pentru a nu modifica desfășurarea naturală a fenomenelor observate;

– am efectuat aceleași observații în condiții și împrejurări variate pentru a putea compara datele obținute.

Astfel am urmărit capacitatea de angajare, de concentrare, de comunicare în condițiile unor activități de educare a limbajului colectiv, formarea și dezvoltarea spiritului de independență și inițiativa logică a gândirii, bogăția imaginației. Datele culese le-am notat în caietul de observații zilnice.

Analiza celor înregistrate am făcut-o la sfârșitul semestrului concluzionând ce fenomen este general și care ar fi rezultatul unor procedee folosite.

Ca metodă de cercetare pedagogică, observarea contribuie la studiul individualității copiilor, la diferențierea între copii, la realizarea fișei psihopedagogice, la o bună colaborare cu familia .

În toate cazurile însă, valoarea observării a depins de rigoarea cu care a fost făcută și de competența evaluatorului.

2. Experimentul pedagogic

Ca metodă de cercetare constă în modificarea intenționată a unui fenomen al naturii cu scopul observării lui în condițiile create de cercetător. Pe de altă parte experimentul înseamnă o modalitate nouă, o inovație în contextul obișnuit al activităților pedagogice.

Acestă activitate este expresia unei idei sau ipoteze iar experimentul se organizează pentru a proba sau testa ipoteza respectivă. Este deci o observație provocată. Ca formă a practicii experimentul constituie sursa de verificare a adevărului ipotezelor. Experimentul pe care l-am efectuat a fost un experiment colectiv în condiții naturale, fiind un experiment didactic. Am stabilit grupa de control. Am urmărit periodic felul în care se desfășoară activitățile la grupa de control și dacă se înregistrează progrese privind obiectivele stabilite.

A fost un experiment de dezvoltare intervenind activ în crearea condițiilor și în stabilirea mijloacelor prin care să se atingă performanțe superioare. În lucrarea de față am experimentat eficiența mijloacelor de învățământ folosite în activitățile de educarea limbajului introduse în diferite momente ale activității.

Deci experimentul meu se întinde pe o perioadă de doi ani cuprinzând același colectiv de copii și cuprinde:

etapa constatativă (pretest) – în acesta etapă am aplicat, prelucrat și analizat probe pentru cunoașterea nivelului inițial de dezvoltare a vorbirii copiilor și a proceselor de cunoaștere care sunt în strânsă legătură cu limbajul;

etapa ameliorativă (test) a cuprins organizarea unor activități în care am urmărit să răspund la întrebările: Cum pot depista, corecta și orienta exprimarea copiilor? Cum contribuie activitățile de educarea limbajului la pregătirea copilului pentru școală? În ce fel se poate contribui la dezvoltarea limbajului copiilor? Care activități au o eficiență sporită și de ce?

etapa finală (posttest) desfășurată atât la sfârșitul anului școlar cât și la începutul grupei mijlocii, a constat în aplicarea unor probe pentru a stabili în ce măsură s-au realizat obiectivele urmărite în cadrul cercetării.

Prin acest experiment am vrut să constat în ce măsură activitățile de educarea limbajului contribuie la corectarea și orientarea exprimării preșcolarilor în următoarele direcții:

aspectul fonetic al vorbirii;

construcția corectă a propoziției;

îmbogățirea vocabularului;

expresivitatea limbajului.

Aceste obiective le-am urmărit permanent de-a lungul celor doi ani devenind criterii de evaluare în testele docimologice aplicate.

3. Metoda convorbirii

„Constă într-un dialog dintre cercetător și subiecții supuși investigației în vederea acumulării unor date, opinii în legătură cu anumite fenomene și manifestări”.

Convorbirile le-am desfășurat pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte formulate ceea ce nu a însemnat că pe parcurs nu m-am abătut de la întrebările fixate în funcție de situațiile neprevăzute cere au apărut.

Am folosit această metodă pentru a cunoaște cât mai bine limbajul copiilor sub aspect fonetic, lexical al structurii gramaticale, al expresivității, pentru a verifica nivelul de cunoaștere în situații noi. Spre exemplificare redau mai jos planul unei vorbiri realizată după desfășurarea unor activități de povestire cu teme ca: „Găinușa cea moțată”, „Coliba iepurașului”, sau „Iedul cu trei capre” cu scopul de a constata în ce măsură aceste povestiri eu contribuit la îmbogățirea reprezentărilor copiilor cu unele noțiuni elementare privind însușirile caracteristice unor atribuții.

"Care personaj din poveste este mai bun? De ce crezi că este bun? Care personaj este rău? De ce? Care personaj este harnic? De ce? Care personaj este leneș? Care personaj este viclean? Care personaj este lacom? Care personaj este fricos? Care personaj este curajos? Care personaj este mincinos? Cu care personaj din poveste ai dori să semeni? De ce?"

Am urmărit ca discuția să se desfășoare într-o atmosferă de încredere, evitând situațiile artificiale care să inhibe copiii. Prin intermediul acestei metode, am urmărit pronunția copiilor, punându-i în situația de a reproduce fragmente din povestirile cunoscute. În timpul povestirilor am insistat și explicat înțelesul unor cuvinte și expresii noi, contribuind astfel la îmbogățirea și activizarea vocabularului copiilor. Prin convorbirile organizate la sfârșitul unei activități de povestire și repovestire am cerut copiilor să explice cuvintele folosite în text sau să găsească ca înlocuitor alt cuvânt cu înțeles asemănător.

4. Metoda testelor

„Testul este un instrument constituit dintr-o probă sau o arie de probe elaborate în vederea înregistrării prezenței sau absenței unui fenomen psihic al unui comportament sau reacție la un stimul dat”.

Am apelat la testele individuale și cele colective, la testele docimologice și cele psihologice. În acest sens am aplicat probe de lucru cu sarcini diferite ce vizează reprezentările bun, sau rău: "Tăiați cu o line personajul rău din povestea ascultată. Încercuiți personajul care reprezintă „binele”. Tăiați cu o linie personajele care nu fac parte din povestea ascultată. Desenați personajul cu care a-ți dori să semănați."

I-am clasificat pe nivele evolutive:

nivelul 0 – subiecții care nu dau nici un fel de răspuns;

nivelul 1 – subiecți vagi;

nivelul 2 – răspunsuri care figurează note definitorii neesențiale dar și unele esențiale;

nivelul 3 – note esențiale chiar dacă determinările au un caracter descriptiv.

5. Analiza produselor activității

Constă în urmărirea diferitelor produse ale activității preșcolarilor și analiza lor, cu scopul relevării unor trăsături ale personalității lor prin prisma obiectivării ei în produsele muncii, lucrări scrise, desene, caiete de lucru, obiecte confecționate.

Analiza produselor activității completează celelalte metode furnizând date despre lumea interioară a copilului, despre bogăția de idei și imaginația sa, gradul de originalitate, aptitudini și interese. Pot fi analizate produsele individuale dar și colective.

Lucrările individuale sunt păstrate și pot astfel urmări dezvoltarea fiecărui copil în parte într-un timp îndelungat.

Analiza lucrărilor, a produselor activității se poate face după o serie de criterii: originalitate, expresivitate, progres, înregistrat de la o etapă la alta.

Prin analiza fișelor de muncă independentă de la educarea limbajului mi-am dat seama de lacunele fiecărui copil, de capacitatea de înțelegere, de rapiditatea cu care operează, de nivelul vocabularului pe care-1 posedă fiecare copil. Toate acestea au condus la tratarea diferențiată a copiilor preșcolari pentru stimularea dezvoltării lor.

Produsele activității ne permit de asemenea să facem previziuni în legătură cu dezvoltarea personalității copiilor și să depistăm cauzele unor manifestări comportamentale ale lor. Consider că această metodă ne asigură mobilizarea educatoarei cât și a copiilor deoarece reușește să cultive interesul pentru activitate, asigură valorificarea experienței personale, cât și transferul de cunoștințe; instrumentul de muncă folosit în cadrul acestei metode a fost îndrumarea permanentă a copiilor, observațiile zilnice și periodice cu privire la evoluția copiilor.

6. Metoda chestionarului

În cercetarea mea am acordat o atenție mare anchetei pe bază de chestionar datorită valorii științifice a datelor recoltate prin acesta. Valoarea lui este condiționată de calitatea răspunsurilor subiecților, iar calitatea (valoarea) răspunsurilor este determinată de calitatea itemilor, de forța de a declanșa reacții pozitive, favorabile unor atitudini sincere la anumite fapte, fenomene, procese, stări ale actorilor investigați.

Am aplicat chestionare părinților subiecților supuși cercetării. În chestionarul construit alternează întrebări închise și deschise care lasă subiectului posibilitatea de a formula singur răspunsul. Metoda chestionarului plicată în rândul părinților am desfășurat-o utilizând convorbirea individuală și în grup. Iată câteva probleme propuse:

Câte cărți din literatura pentru copii ați cumpărat în ultimul an; care sunt acestea?

Care din aceste cărți cumpărate au interesat mai mult copiii?

Care este ultima poveste citită copilului dumneavoastră?

Ați citit această poveste din inițiativa dvs. sau la cererea copilului?

După lectură ați comentat cu copilul aspecte din poveste?

Această anchetă a condus la conștientizarea părinților de rolul și importanța instructiv-educativă a literaturii pentru copii în dezvoltarea vocabularului copiilor.

CAPITOLUL 4

PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

4.1. Rezultatele cercetării în etapa constatativă

Etapa de pretest (constatativă)

Ținând cont de faptul că grupa implicată în cercetare este grupă mică am planificat cu atenție evaluarea inițială cu scopul de a cunoaște preșcolarii și de a determina nivelul de dezvoltare, cunoștințe, capacități de cunoaștere și de comunicare.

Etapa a constat în aplicarea unor probe de evaluare care au fost elaborate prin consultarea materialelor de specialitate și a "Curriculumului pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani". Probele au avut un conținut variat, sub formă de jocuri-exercițiu, orale și practic-aplicative.

În vederea obținerii datelor referitoare la potențialul preșcolarilor am ales următoarele metode de colectare a acestora:

probe care au urmărit modul de manifestare a potențialului creativ al copiilor;

probe care au urmărit cantitatea și calitatea cunoștințelor privind unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (animale, plante, obiecte, corpul uman);

analiza produselor activității;

conversația cu copiii ;

observarea comportamentului acestora pe parcursul probelor.

Evaluarea inițială la grupa mică a vizat, în primul rând, observarea capacității de integrare în grup și de relaționare cu educatoarea și cu ceilalți copii, precum și observarea comportamentului copiilor la primul contact cu educatoarea, colegii, sala de grupă.

Obiectivele stabilite pentru evaluarea inițială au urmărit nivelul la care se află copiii la intrarea în grădiniță, în ceea ce privește:

– dezvoltarea intelectuală – exprimarea, cunoștințe despre mediu (culori, animale, obiecte), cunoștințe ce permit înțelegerea pozițiilor spațiale, cunoașterea propriului corp, nivelul de dezvoltare a simțurilor (gust, văz, auz).

– dezvoltarea fizică – înălțime, greutate, echilibru, indică diferite părți ale corpului, execută mișcări simple la comandă.

– dezvoltare artistică – ține creionul, desenează linii (chiar și mâzgălituri), colorează, cântă.

– dezvoltare socio-emoțională – capacitatea copiilor de a se adapta la regimul de viață al grădiniței, participarea, stabilitatea și autocontrolul în activitate, cooperarea în grupa de copii, rezistența la efort.

Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse și au fost selectate ținând cont de vârsta mică și de faptul că grupa este formată din 25 copii de trei și patru ani, deci nu au încă cunoștințe, pricepri și deprinderi specifice. De aceea am urmărit în primul rând cunoașterea mediului din care provin copiii pentru a stabili gradul de dezvoltare la care s-a ajuns în familie și pentru a crea acea legătură atât de importantă (mai ales în acest moment de debut) între grădiniță și familie.

Concluzii:

majoritatea copiilor participă la discuții;

recunosc personajele din fișa de lucru;

alcătuiesc propoziții simple;

execută elemente grafice elementare, unii nu reușesc să execute elementele, nu au deprinderi de colorat, mânzgălind fișa;

o parte din preșcolari nu termină ceea ce au început, motivând că au obosit, ceea ce arată că nu au deprinderi de munca individuală.

4.2. Rezultatele cercetării în etapa experimentală

Măsuri pedagogice ameliorative (etapa de test):

pentru copiii care au dificultăți de pronunție se vor desfășura mai multe jocuri –exerciții de corectare a vorbirii.

copiii care sunt timizi vor fi solicitați mai des și încurajați pentru a căpăta încredere în forțele proprii.

se vor desfășura în continuare activități care să stimuleze dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului.

se va pune accentul pe pronunția corectă a sunetelor.

Tabel analitic cu rezultatele testului inițial

Legendă:

Comportament însușit – Î

Comportament în dezvoltare – D

Comportament- necesită sprijin – NS

Fig. 1. Diagrama analizei comparative a rezultatelor obținute în etapa de pretest de preșcolarii din grupa experimentală și de grupa de control

La sfârșitul perioadei de evaluare inițială se constată la grupa experimentală că 67% dintre copii (15 copii) au un comportament atins în ceea ce privește adaptarea la regimul de viață al grădiniței și își ajustează comportamentul și reacțiile la circumstanțele sociale, 3 copii (20%) manifestă un comportament în dezvoltare, iar 2 copii-13% au nevoie de sprijin pentru a reuși să se adapteze și să capete autocontrol și stabilitate emoțională.

La grupa de control am înregistrat următoarele rezultate: 70% dintre copii (7 copii) au un comportament atins în ceea ce privește adaptarea la regimul de viață al grădiniței și își ajustează comportamentul și reacțiile la circumstanțele sociale, 2 copii (20%) manifestă un comportament în dezvoltare, iar 1 copil-10% are nevoie de sprijin pentru a reuși să se adapteze și să capete autocontrol și stabilitate emoțională.

Așa cum rezultă din diagramă și din datele sintetizate în tabel, grupa experimentală a înregistrat la probele inițiale un ușor avans față de colectivul de control.

Etapa de test – pe parcursul acestui an școlar, la grupa mijlocie am utilizat metode de evaluare care au urmărit evoluția preșcolarului, mai ales din punct de vedere al exprimării. Am abordat o manieră interdisciplinară, care pune accentual pe calitate și nu pe cantitate, pe proces și nu pe produs. Am desfășurat numeroase proiecte tematice a căror evaluare am realizat-o fără a provoca preșcolarilor emoții negative, trezind în ei dorința de a persevera.

Obiectivul evaluării au fost acțiunile, produsele activității lor, i-am implicat în procesul de autoevaluare și interevaluare, i-am provocat să-și analizeze și aprecieze propriile reușite.

Am utilizat, următoarele metode: observația, convorbirea, probele practice, portofoliul. Ca formă de evaluare am utilizat fișele de lucru și am ținut cont ca sarcinile de pe fișele de lucru să fie echilibrate cu observarea sistematică a copiilor în timpul jocului.

Prin metoda portofoliului am obținut date privind dezvoltarea preșcolarilor de-a lungul unei perioade de timp, implicarea acestora în activități și particularități ale dezvoltării individuale. Chestionarea orală s-a desfășurat sub formă de conversație, joc permițându-mi astfel studierea individualității preșcolarilor și nivelul atins în dezvoltarea lor. Probele practice (jocuri, exerciții) mi-au mi-au dat ocazia să evaluez modul în care sunt aplicate cunoștințele însușite.

În activitatea de zi cu zi am adresat întrebări integrand astfel și metoda investigației. Observând preșcolarii în fiecare zi, am reușit să colectez informații despre progresul fiecăruia, dar și al grupei.

Probele scrise mi-au permis să verific simultan toți preșcolarii și am reușit să verific conținuturi esențiale pe o perioadă de timp. Probele orale s-au bazat în special pe conversație urmărind asfel calitatea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor copiilor, volumul, modul de exprimare și caracterul lor operațional.

Prin metoda observării am putut obține informații despre modul de a acționa al preșcolarilor, despre competențele și abilitățile acestora.

Portofoliul a permis aprecierea și includerea în actul evaluării a unor produse ale activității copilului care, în mod obișnuit, nu sunt avute în vedere. Preșcolarii au fost încurajați să se exprime liber și să se angajeze în activități de învățare mai complexe și mai creative. Fiecare copil a lucrat în ritm propriu, implicându-se activ în sarcinile de lucru și dezvoltând capacități de autoevaluare.

Investigația a oferit copiilor posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în situații noi și variate. Cu ajutorul acestei metode am putut să apreciez capacitatea preșcolarilor de a identifica și a selecta procedeele de obținere a informațiilor, de colectare și organizare a datelor. Metoda investigației a constituit un veritabil instrument de analiză și apreciere a cunoștințelor, capacităților și a personalității copiilor.

Proiectul le-a oferit copiilor posibilitatea de a acționa și a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, autotestându-și capacitățile cognitive, sociale și practice.

Autoevaluarea a contribuit la dezvoltarea unei atitudini critice față de sine, activizarea proceselor de gândire, organizarea eficientă a activității mintale și practice.

Etapa de posttest – s-a desfășurat în perioada 8-19 iunie 2015, și a constat în aplicarea unor probe de evaluare, pornind de la cele din etapa de pretest, dar adăugând elementele noi de conținut transmise, precum și un un grad sporit de dificultate.

Scopul evaluării finale este verificarea, sistematizarea și evaluarea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și abilităților însușite pe parcursul anului școlar.

Obiectivele stabilite pentru evaluarea finală au urmărit nivelul atins de preșcolari pe parcursul unui an școlar, în ceea ce privește:

– dezvoltarea intelectuală – exprimarea, cunoștințe despre mediu (culori, animale, obiecte), cunoștințe ce permit înțelegerea pozițiilor spațiale, cunoașterea propriului corp, nivelul de dezvoltare a simțurilor (gust, văz, auz).

– dezvoltarea intelectuală – exprimarea, cunoștințe despre mediu (culori, animale, obiecte), cunoștințe ce permit înțelegerea pozițiilor spațiale, cunoașterea propriului corp, nivelul de dezvoltare a simțurilor (gust, văz, auz).

– dezvoltarea fizică – înălțime, greutate, echilibru, indică diferite părți ale corpului, execută mișcări simple la comandă.

– dezvoltare artistică – ține creionul, desenează linii (chiar și mâzgălituri), colorează, cântă.

– dezvoltare socio-emoțională – capacitatea copiilor de a se adapta la regimul de viață al grădiniței, participarea, stabilitatea și autocontrolul în activitate, cooperarea în grupa de copii, rezistența la efort.

Concluzii:

am observat o evoluție pozitivă în ceea ce privește îmbogățirea vocabularului activ și pasiv.

preșcolarii reușesc să formuleze propoziții simple, rețin cu ușurință expresii ritmate, recită expresiv, repovestesc fragmente din povești învățate.

preșcolarii au demonstrat că dețin cunoștințe despre propria persoana și despre familie, și-au reamintit cunoștințele învățate despre fructe și legume, au recunoscut cu ușurință obiectele vestimentare și obiectele de uz personal, animale domestice sau sălbatice etc.

preșcolarii au demonstrate că recunosc formele geometrice învățate (cercul, pătratul) au realizat diferite construcții cu acestea, știu să plaseze obiectele în pozițiile indicate, clasifică elementele atât după culoare cât și după mărime și folosesc limbajul matematic adecvat.

s-a observat o evoluție în ceea ce privește folosirea corespunzătoare a culoriilor pe care le-au asociat corespunzător cu imaginea dată, s-au încadrat în spațiul dat, au modelat forme din ce în ce mai complexe.

s-au dovedit foarte muzicali, interpretează cântecele învățate cu plăcere, joacă jocurile muzicale executând mișcările sugerate de textul cântecului.

și-au însușit deprinderi de mers, alergare și săritură specifice vârstei lor și păstrează o ținută corectă a corpului în poziție statică și în deplasare.

Mãsuri ameliorative:

pentru copiii care au dificultăți de pronunție se vor desfășura mai multe jocuri exercițiu de corectare a vorbirii.

copiii care sunt timizi vor fi solicitați mai des și încurajați pentru a căpăta încredere în forțele proprii;

copiii care au întampinat dificultăți vor desfășura activități suplimentare în cadrul activităților liber-creative prin diverse forme de activitate: colorare, “citire” de imagini, joc de rol etc.

se va insista pe redarea liberă a desenului, lăsând copiii să elaboreze creații individuale, originale pentru a stimula creativitatea și originalitatea.

copiii care au întâmpinat dificultăți vor desfășura activități suplimentare în cadrul activităților liber –creative prin diverse forme de activități: construcții cu forme geometrice, sortarea jucăriilor după anumite criterii, desfășurarea unor jocuri “ghici unde s-a ascuns ursulețul”, “așează jucăria…”, și altele pentru stabilirea relațiilor spațiale, etc.

Analizând datele reiese că rezultatele obținute la proba de evaluare finală sunt mai bune decât cele obținute la proba de evaluare inițială.

La acest nivel precizez că rezultatele obținute la grupa experimentală sunt mai bune decât cele obținute în pretest.

Tabel analitic cu rezultatele testului final

Legendă:

Comportament însușit – Î

Comportament în dezvoltare – D

Comportament -necesită sprijin – NS

Fig. 2. Diagrama analizei comparative a rezultatelor obținute în etapa de posttest de preșcolarii din grupa experimentală și de grupa de control

Fig. 3. Diagrama analizei comparative a rezultatelor obținute în etapa de pretest și cea de posttest de preșcolarii din grupa experimentală

Fig. 4. Diagrama analizei comparative a rezultatelor obținute în etapa de pretest și cea de posttest de preșcolarii din grupa de control

CAPITOLUL 5:

EVALUAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

„Evaluarea este un act psihopedagogic de determinare prin note, calificative, puncte a rezultatelor instructiv-educative obținute de un elev la un obiect de studiu”.

Evaluarea are mai multe funcții:

– de diagnostic școlar;

– de întărire și stimulare a învățării;

– formativ-educativă;

După modul de integrare în desfășurarea procesului didactic, evaluarea poete fi întâlnită în trei forme:

– evaluarea inițială stabilește nivelul de pregătire al copiilor la începutul activității, ea constituie chiar una din premisele conceperii programului de instruire al copiilor;

– evaluarea sumativă este realizată prin verificări parțiale pe parcursul programului și o estimare globală de bilanț a rezultatelor pe perioade lungi (semestru sau an școlar)

– evaluarea continuă (formativă) – presupune verificarea rezultatelor pe parcursul procesului didactic realizată pe secvențe mai mici.

În organizarea cercetării am pornit de la ipoteza că în cadrul activităților de dezvoltare a limbajului pe baza cunoașterii caracteristicilor limbajului la această vârstă, educatoarea poate desfășura eficient o activitate care să contribuie corectarea și orientarea exprimării preșcolarului.

În sprijinul ipotezei formulate mi-am stabilit modalitățile prin care să realizez obiectivele propuse. Bazându-mă permanent pe cunoașterea particularităților de vârstă și individuale în ceea ce privește exprimarea verbală, am acționat astfel încât să nu frânez și să nu stopez capacitatea de exprimare și spiritul creator al preșcolarilor, ci să îl captez, să-l fac conștient cu ajutorul lui de importanța cuvântului, vocabularului, modului de exprimare, de cum e bine să le folosim, să devină exigent cu ceilalți dar și față de el însuși pe baza cunoștințelor acumulate.

Evaluarea nu este și nu trebuie să devină un scop în sine. Menirea ei este să ajute la ameliorarea și optimizarea procesului de învățământ. În acest sens experimentul de față-metode și procedee de evaluare (observarea curentă și aprecierea verbală, verificare orală, testele, fișele) au asigurat caracterul obiectiv al evaluării privind atât randamentul copiilor cât și stilul de muncă al educatoarei.

Măsurarea și aprecierea am făcut-o prin raportarea rezultatelor obținute la obiectivele urmărite. Rezultatele obținute în cadrul cercetării întreprinse pe parcursul a doi ani de studiu precum și experiența didactică acumulată confirmă pe deplin ipoteza cercetării și anume că activitățile de dezvoltarea limbajului și comunicării orale asigură obținerea unor rezultate pozitive în procesul de corectare și orientare a exprimării preșcolarilor. Rezultatele acestei cercetări evidențiază și gradul de realizare a obiectivelor stabilite, factori care au determinat obținerea acestor rezultate.

Astfel experimentul a confirmat importanța majoră pe care o are acțiunea de cunoaștere a nivelului inițial al copiilor pentru conceperea și realizarea acestor activități de dezvoltarea limbajului și comunicării orale în raport cu obiectivele operaționale urmărite dar și cu posibilitățile pe care le are fiecare copil.

Probele aplicate la sfârșitul semestrului I au scos în evidență faptul că există diferențe vizibile atât ale stadiului de dezvoltare a limbajului din punct de vedere al capacității de exprimare fie al volumului vocabularului. Pornind de la această cunoaștere inițială completă pe parcursul anilor cu date furnizate de observația directă convorbirea, analiza produselor activității, teste docimologice am utilizat intens toate mijloacele de rezolvare a acestei categorii de activități-dezvoltarea limbajului și a comunicării a în parcurgerea ritmică a programei pentru a realiza obiectivele operaționale stabilite.

Deci cunoașterea inițială dar mai ales evaluarea continuă a nivelului de cunoștințe, priceperi și deprinderi, capacități sunt cerințe esențiale în organizarea și desfășurarea activităților de dezvoltarea limbajului. Stabilirea criteriilor de formulare, dozare și ordonare a sarcinilor de lucru nu se poate realiza decât prin proiectarea activităților, relațiile dintre obiectivele operaționale, conținut, nivel inițial, strategie didactică și evaluare. La activitățile de dezvoltare a limbajului și comunicării am urmărit gradul de corectitudine al pronunției sunetelor limbii române, am folosit teste pentru analiza fonetică.

1. Precizează câte silabe are cuvântul din imagine :

Copiii au răspuns astfel:

– tabelul nr. 1-

2. Precizează cu ce sunet începe cuvântul cuvântul din imagine:

Copiii au răspuns astfel:

Privind capacitatea de a lectura diferite imagini rezultatele obținute au fost următoarele:

– tabelul nr. 2-

Pentru a evalua fluența și creativitatea în vorbire am cerut copiilor să alcătuiască o scurtă poveste cu ajutorul unei imagini. În tabelul următor voi prezenta datele obținute.

Datele obținute sunt semnificative, iar interpretarea lor poat duce la concluzia că activitățile mai sus menționate aduc un aport substanțial la formarea deprinderilor de citit creându-se premise ale însușirii acesteia cu bune rezultate în activitatea școlară.

Desfășurarea organizată și sistematică a întregii activități mi-a permis ca la sfârșitul fiecărei activități la veriga „evaluare” în afara fișelor de evaluare, a probelor-test de cunoașterea întregii dezvoltări se fac și unele aprecieri și constatări verbale evidențiind nu numai copiii cei mai buni dar și pe cei cu rezultate mai slabe, stimulându-i în acest fel în scopul câștigării încrederii în forțele proprii, trezindu-le dorința de a participa la activități, printr-un efort mai mare, printr-o strădanie deosebită.

Pentru a urmări volumul și calitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor pentru cunoașterea copilului sub diferite aspecte am folosit chestionarea orală, frontală și individuală care a dat rezultate foarte bune privind evaluarea obiectivelor menționate mai sus.

Prin îmbinarea tuturor acestor modalități de evaluare am încercat să apreciez performanțele de ordin cognitiv și formativ ale copiilor, urmărind formarea deprinderii de exprimare corectă contribuind astfel la pregătirea lor, pentru însușirea mai ușoară a citirii și scrierii. Faptul că preșcolarii nu știu să scrie și să citească exclude din totalul metodelor de evaluare pe cele care se așează pe aceste forme de comunicare. În învățământul preșcolar nu se dau calificative și ca atare notarea numerică a rezultatelor copiilor nu poate avea rol de clasificare nici în cadrul probelor dar se ține o evidență a lacunelor înregistrate în pregătirea fiecărui copil pe tipuri de activitate.

Pentru a aprecia eficiența activităților de dezvoltarea limbajului și comunicării orale sub toate aspectele sale voi prezenta comparativ nivelul inițial și cel final al obiectivelor propuse.

În tabelul nr. 1 este prezentată evoluția limbajului copiilor pe parcursul celor doi ani.

Analizând toate datele înregistrate în tabel se poate observa că s-au obținut în general progrese la marea majoritate a copiilor rezultatele fiind superioare celor inițiale.

O imagine mai clară a nivelului de realizare a fiecărui obiectiv este prezentată în tabelul nr. 2.

După cum am mai precizat de-a lungul celor trei ani am folosit o gamă largă de activități având mereu în atenție următoarele obiective;

– aspectul fonetic al vorbirii;

– construcția corectă a propozițiilor în procesul de comunicare – îmbogățirea vocabularului;

– expresivitatea limbajului.

Trebuie precizat că aceste obiective nu marchează doar etapa inițială și cea finală a procesului pedagogic și intervin în calitate de criterii referențiale în cursul interacțiunii efective dintre predare și învățare însoțind operațiile de evaluare continuă sau formativă.

În consecință obiectivele au fost implicate în toate cele trei faze ale unei acțiuni educaționale: proiectare, implementare, evaluare – ele având rol nu numai în îndeplinirea intențiilor educative ci și în organizarea și controlul științific al procesului de instruire (tabelul nr. 2). După cum se poate observa cu ușurință în cadrul fiecărui obiectiv urmărit s-a înregistrat un număr destul de mare de copii care au progresat de-a lungul anilor. Dacă în primul și în al doilea caz procentul de progres este mai scăzut decât la următoarele două obiective acesta nu însemnă că activitățile desfășurate au avut o eficiență mai mică. Explicația stă în faptul că așa cum am mai subliniat, la intrarea în grădinița copilul de 3-4 ani vorbește destul de greoi, greșelile de exprimare fiind des întâlnite. Pe de altă parte auzul fonetic (format pe parcurs) îi dă posibilitatea să-și însușească analiza fonetică a unui cuvânt de aceea saltul calitativ nu este atât de spectaculos. În acest experiment procesul cel mai evident s-a înregistrat la îmbogățirea vocabularului deoarece în cei trei ani de grădiniță lexicul copilului se diversifică foarte mult.

„Cunoașterea diagnosticarea și previziunea, reprezintă adevăratul sens al evaluării și exprimă scopurile fundamentale ale acesteia. Astfel privită evaluarea rezultatelor se constituie ca activitate cu reale valențe de învățământ deschizând un demers în spirală prin cere se realizează ameliorarea permanentă a funcționării sistemului”

CONCLUZII

Activitățile de dezvoltare a limbajului și comunicării orale nu constituie un scop în sine. Acestă categorie de activități participă la educarea multilaterală și complexă a personalității copilului preșcolar. Că ea trebuie realizată după criterii științifice respectând particularitățile de vârstă și individuale este un adevăr de necontestat.

Dragostea de viața și poezie cărora preșcolarii învață să le descifreze sensul și să le descopere frumusețea stau la originea creativității lor. Nu trebuie să uităm că preșcolarul vede realitatea cu alți ochi decât noi adulții. Aprecieri de genul: „Nu povestești…”, sau „Nu reciți frumos” dovedesc o negare din partea educatoarei, a potențelor creatoare ale copilului care încearcă.

Trebuie să avem în vedere mereu un fapt esențial, copiii se inspiră pe ei însăși, inegalabil dar fiecare pe sine și la nivelul vârstei lor iar grădinița are datoria să le protejeze și să le dezvolte aptitudinile. A-i lega cu „propriile lanțuri” este o mare greșeală.

Lucrarea de față nu are pretenția unei tratări absolute a problemei abordate. Cu toate acestea pot afirma că rezultatele obținute confirmă în principiu ipoteza stabilită; activitățile de dezvoltare a limbajului și comunicării orale prezintă valențe nesecate contribuind din plin la corectarea, orientarea exprimării preșcolarilor pentru și integrarea în etapa următoare, școala. Ansamblul datelor experimentale a evidențiat faptul că aplicarea metodologiei adecvate fiecărei activități în practică pe baza unei cunoașteri temeinice și profunde din partea educatoarei duce la creșterea potențialului instructiv-educativ al activităților de dezvoltarea limbajului și comunicării orale.

Valorificând plenar conținutul și mesajul poeziei și prozei pentru copii, contribuim la dezvoltarea limbajului copiilor, la îmbogățirea și activizarea vocabularului la stimularea dorinței de cunoaștere, de investigare a universului propriu.

Vârsta preșcolară este o etapă de o intensă dezvoltare a limbajului ceea ce impune alegerea unui conținut bine dozat și utilizarea unor metode și procedee eficiente pentru ca acest proces să se dezvolte optim sub toate aspectele: fonetic, lexical, gramatical, expresiv. Valorificarea cu pricepere a activităților de dezvoltare a limbajului și comunicării orale ușurează și accelerează procesul de corectare a exprimării copilului.

Prin contactul cu literatura pentru copii stimulăm dorința de cunoaștere de investigație a preșcolarului, îmbinând metodele clasice, tradiționale cu cele moderne activ-participative, copiii sunt conduși să întreprindă o investigație, să ajungă la noi concluzii. Valorificarea cu măiestrie a povestirilor, poeziilor, sporește potențialul educativ al activităților de dezvoltare a vorbirii, aceste activități cu o puternică funcție modelatoare datorită potențialului formativ al creației literare. Un rol hotărâtor în instruirea și educarea preșcolarului prin intermediul activităților de dezvoltarea limbajului și comunicării orale, îl are educatoarea.

Eficiența acestor activități în rezolvarea problemelor de limbaj întâlnite la preșcolarul mic, depinde de priceperea și competența profesională a educatoarei. Găsirea celor mai eficiente modalități de organizare și desfășurare a activităților trebuie să constituie o preocupare continuă iar conceperea fiecărei secvențe se cere bine gândită.

Traducerea în viață a acestor deziderate, asigură acțiunii educaționale un coeficient în plus de eficiență, certitudinea că mesajul transmis prin activitățile de dezvoltare a limbajului și comunicării orale va rodi și în mințile și inimile copiilor noștri.

Lucrarea de față cuprinde doar unele aspecte cu privire la valorificarea potențialului educativ al activităților de dezvoltare a limbajului și comunicării orale. Acest studiu se vrea o modestă contribuție cu caracter metodologic. Fiecare dintre noi ne aflăm în postura de a evalua și reevalua întreaga experiență didactică, de a folosi cele mai eficiente și ingenioase mijloace metode, și procedee astfel încât să valorificăm plenar potențialul educativ al literaturii pentru copii care pătrunde sufletul copiilor de frumos, de bine și de adevăr.

Rezultatele finale ele acestei cercetări m-au condus la câteva concluzii, metode care trebuie să devină cerințe în activitatea didactică viitoare:

– Prin intermediul activităților de educare a limbajului și comunicării orale cadrul didactic descoperă și corectează problemele de exprimare ale preșcolarului;

– La intrarea, în școală copilul trebuie să aibă o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, fonetic, lexical pentru a-și putea însuși citirea și scrierea mai târziu;

– Activitățile de educare a limbajului contribuie în cea mai mare măsură la dezvoltarea limbajului și exersarea vorbirii, de fapt la formarea deprinderilor de corectare și exprimare corectă;

– Acțiunea de corectare a vorbirii nu trebuie să vizeze doar aspectul fonetic, ci pe toate.

– Pentru dezvoltarea limbajului un rol hotărâtor îl dețin jocurile didactice și diferitele tipuri de exerciții desfășurate în partea activităților alese, organizate în grupuri mici și individual cu copiii care dovedesc unele rămâneri în urmă în ceea ce privește identificarea unor obiecte, denumirea lor, exprimarea greșită din punct de vedere gramatical și unele devieri de pronunția corectă.

– Materialul didactic bogat și variat precum și materialul verbal judicios selectat, au constituit suportul material al dezvoltării și perfecționării operațiilor mintale de analiză și sinteză fonetică la copii. Situațiile de joc în care au fost puși copiii cu scopul realizării sarcinii didactice au antrenat și exersat concomitent analizatorii auditivi, vizuali și motrici.

– În vederea realizării cu succes a obiectivelor programei pentru învățământul preșcolar este necesară crearea unor instrumente de lucru, setul de exerciții și jocuri didactice speciale pentru dezvoltarea auzului fonetic de exersare a vorbirii prin conținutul cărora să se sprijine educarea limbajului și să sporească eficiența formativă și informativă a învățământului preșcolar.

– Exercițiile de analiză și sinteză fonetică au o importanță deosebită deoarece pun la îndemâna viitorilor școlari adevărate instrumente de autocontrol asigurând în același timp dezvoltarea aparatului verbo-motor.

– Cunoașterea obiectivelor ce privesc educarea limbajului și a comunicării orale la preșcolari constituie obiectul demersului de evaluare prin care se realizează aprecierea nu numai a rezultatelor jocului didactic ci și valoarea conținutului acestuia și a mijloacelor folosite.

– Munca de formare a unei deprinderi de exprimare corectă trebuie să aibă de asemenea ca punct de plecare studierea programelor școlare la categoria dezvoltării vorbirii la grădiniță și școală pe grupe de vârstă pentru a găsi cele mai eficiente mijloace și procedee de însușire a exprimării corecte.

– Din studierea programei dezvoltării limbajului și comunicării orale se constată că accentul principal este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonată a gândurilor de însușire treptată a structurii gramaticale a limbii și se realizează prin exerciții de pronunție, de povestire, exprimare-conversație.

– Procesul însușirii citirii și scrierii este mult mai îngreunat când copilul intra în școală cu o vorbire defectuoasă din punct de vedere fonetic, lexical, gramatical. De aceea educatoarea trebuie să depisteze și să corecteze deficiențele de vorbire cât mai de timpuriu.

– Cunoscând în permanență nivelul de dezvoltare a limbajului copiilor prin asigurarea, continuității activității de cunoaștere și totodată prin folosirea formelor de evaluare inițială, sumativă și formativă se pot realiza de către educatoare în mod creativ o gamă largă de mijloace de realizare specifice acestei categorii de activității.

– Nu cantitatea, ci calitatea activităților desfășurate conduce la formarea unei exprimări corecte, fluente, expresive la îmbogățirea vocabularului copiilor.

– Lecturile după imagini, convorbirile, jocurile didactice constituie modalități eficiente de comunicare între educatoare și copil.

– O condiție esențială pentru sporirea eficienței activităților desfășurate o constituie crearea unui climat socio-afectiv favorabil, bazat pe relații de încredere și colaborare între educatoare și copil. Toate aceste aspecte evidențiază rolul deosebit pe care îl are educatoarea în concentrarea și desfășurarea eficientă a întregii activități didactice în abordarea în mod creator a conținutului programei.

Întreaga activitate desfășurată în grădiniță, trebuie îmbrăcată într-o formă atractivă, jocul va trebui să ocupe locul său din copilărie, fiindu-i valorificate din plin valențele sale formative, prin mișcare, destindere, cunoașterea activă etc.

Toate acestea contribuie ca elemente de pregătire a copilului preșcolar.