Studiu de caz: Siturile Natura 2000 Dealul Lempeș, Mlaștinina și pădurile de la Prejmer și Hărman [305986]

Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor

Program de studii: [anonimizat]: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Codruța Băltescu Antonia Hapiuc

Brașov, 2017

Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor

Program de studii: [anonimizat]: Siturile Natura 2000 – [anonimizat]: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Codruța Băltescu Antonia Hapiuc

Brașov, 2017

[anonimizat], social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare lacondițiile prezente. [anonimizat], al dezvoltării economice.Transferurile de competențe nu implică retragerea nici unei atribuț ii a [anonimizat]. [anonimizat], orice intervenție a statului în domeniile respective.

Cooperarea locală reprezintă amenajarea spațiului și dezvoltarea locală care nu pot ficoncepute fără promovarea modurilor de cooperare în scopul realizării unor proiecte comuneale colectivităților locale. La nivel regional  se pot încheia înțelegeri interregionale, a căror creare este propusă prin lege și care pot lua forma unor instituții publice cu caracter administrativ constituite la cererea regiunilor.

Exista o [anonimizat], [anonimizat], culturala etc. induse de organizarea rationala a spatiilor rurale.

[anonimizat]:

Ariile protejate

Ce sunt ariile protejate?

„Ariile protejate joacă un rol critic în menținerea vieții pe Pământ.” se afirmă în „Managementul ariilor protejate”, Ghidul Global al IUCN publicat în 2006. Cele 188 de țări semnatare ale Convenției Diversității Biologice6, recunosc faptul că ariile protejate reprezintă cea mai importantă metodă de a conserva biodiversitatea și de a oferi modele de dezvoltare în armonie cu natura în contextul dezvoltării economice accelerate din ultimele decenii.

Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN7) definește aria protejată astfel:

Aria protejată este „[anonimizat], [anonimizat] a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate” – [anonimizat], 2008.

[anonimizat]- pectiv în Ordonanța de Urgență nr. 57/2007 [anonimizat], a [anonimizat], indicându-se că valorile protejate/conservate sunt în principal cele naturale: „arie naturală protejată – zonă terestră/acvatică și/sau subterană în care există specii de plante și animale sălbatice.

De ce avem nevoie de arii protejate?

Ariile protejate sunt esențiale în conservarea capitalului natural și cultural deoarece includ cele mai reprezentative și semnificative zone din punct de vedere al biodiversității, al valorilor naturale și culturale asociate. Măsurile de management în aceste arii se elaborează și se implementează astfel încât să se mențină sau chiar să se refacă,ecosistemele naturale și populațiile de specii sălbatice, căutându-se soluții pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale.

Ariile protejate ar trebui să se constituie în zone model pentru o conviețuire armonioasă a omului cu natura, chiar și în condițiile în care ritmul de dezvoltare economică se accelerează. În aceste zone, printr- un management adecvat se poate demonstra că dezvoltarea nu înseamnă neapărat distrugerea naturii și ca se pot găsi soluții viabile pentru o dezvoltare economică bazată pe utilizarea durabilă a resurselor naturale.

Înființarea de arii protejate și managementul eficient al acestora reprezintă o necesitate deoarece:

• reprezintă cel mai eficient mod de conservare in-situ, întrucât fiind desemnate adesea pe suprafețe relativ mari, pot include ecosisteme naturale și seminaturale reprezentative și permit conservarea și monitorizarea lor

• sunt zone model, unde acțiunile eficiente de conservare a ecosistemelor naturale și seminaturale, inclusiv prin utilizare durabilă, pot demonstra că, menținerea într-o stare corespunzătoare a componentelor capitalului natural permite asigurarea resurselor și serviciilor ce stau la baza dezvoltării socio-economice durabile,

• sunt adevărate „laboratoare”, în care acțiunile de protecție strictă sau management activ cu scop de conservare a biodiversității permit acumularea de cunoștințe valoroase fie cu privire la procesele naturale, fie pentru găsirea solutiilor de dezvoltare durabilă.

Nu în ultimul rând, ariile protejate sunt adevărate „săli de clasă în aer liber” în care oamenii pot fi informati cu privire la importanța naturii și necesitatea conservării și a dezvoltării durabile.

Scurt istoric la nivel international si in Romania

Protejarea și conservarea naturii nu sunt concepte foarte noi. Încă din cele mai vechi timpuri, în anumite situații, oamenii au fost preocupați să protejeze natura. De exemplu, în 242 Î.C. Asoka, împăratul Indiei, creează rezervații naturale pentru a împiedica reducerea „rezervelor” de hrană prin vânarea excesivă a anumitor specii.

Din însemnările lui Marco Polo, Kublai Khan interzice în secolul XIII vânătoarea unor specii de păsări și mamifere în perioada de reproducere și chiar le asigură hrană și menținerea unor suprafețe de pădure. Un alt exemplu este cel al regilor incași, care protejau specii de păsări marine.

• Conceptul de ”Parc Național” apare pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. În 1832, George Catlin, scriitor, pictor și călător american, fascinat de amerindieni și splendoarea naturii care le-a oferit toate cele necesare vieții, îngrijorat de impactul omului alb asupra civilizației indiene, asupra speciilor de plante și animale și a sălbăticiei,consideră că acestea ar trebui menținute „printr-o politică deosebită de protecție a guvernului…. ca și un parc magnific … un parc al națiunii, cu oameni și animale, în toată sălbăticia și prospețimea frumuseții lor naturale”.

În 1872 se înfințează prin decizie a Congresului primul parc național, Parcul Național Yellowstone, protejat și administrat de guvernul federal „în beneficiul și pentru bucuria oamenilor”. Scopul infiintarii Parcului Național Yellowstone, primul din lume,a fost acela de a se opri orice fel de exploatare a resurselor naturale, interzicerea exploatarii pădurilor, vânătoarea, mineritul dar și activitățile comunităților indigene și a celor locale. Această abordare, de „protecție strictă” s-a desfasurat de la inceputul secolului XX, fiind o abordare centralizată, „de sus în jos”, cu reguli impuse de stat.

• În Europa unul din cele mai vechi arii protejate se înființează în Italia în 1856 ca și sanctuar pentru animale sălbatice în Grand Paradiso. Primele parcuri naționale din Europa se înființează de către suedezi în anul 1909.

Spre sfârșitul secolului XX odata cu presiunile socio-economice, reafirmarea drepturilor comunităților indigene și a celor locale, dar și cunoștințele noi acumulate în domeniul conservării biodiversității se schimba concepția clasica, conform căreia rolul ariilor protejate este de a „păstra” și de a nu folosi resursele naturale.

In concepția modernă se subliniază necesitatea recunoașterii și promovarii rolul multiplu al ariilor protejate.

Ariile protejate trebuie să permita si sa garanteze:

• conservarea biodiversității prin menținerea în perimetrul ariilor protejate a unor specii și ecosisteme în starea lor naturală sau cea mai apropiată de starea naturală;

• fundamentarea științifică a metodelor și procedeelor de management care să permită utilizarea durabilă a resurselor naturale;

• fundamentarea științifică a procesului de reconstrucție și reabilitare a sistemelor ecologice;

• menținerea serviciilor ecologice prin conservarea ecosistemelor;

• protejarea valorilor culturale și a peisajelor.

Această concepție nouă cu privire la rolul ariilor protejate a dus la definirea diferitelor categorii de arii protejate, multe dintre ele cu rol și importanță deosebite nu numai pentru conservarea biodiversității, dar și pentru dezvoltarea durabilă a comunităților locale.

În Europa momente de referință importante îl constituie intrarea în vigoare a două directive importante: Directiva Consiliului Europei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) din 1979 și Directiva Consiliului Europei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică (Directiva Habitate) din 1992.

In fiecare an numărul și suprafața ariilor protejate a crescut la nivel mondial, odată cu creșterea presiunilor economice asupra biodiversității, a resurselor naturale, a valorilor culturale.

Baza de Date Mondială a Ariilor Protejate – World Database on Protected Areas8 – este reînnoită la fiecare cinci ani de către Centrul Mondial de Monitorizare al Conservării (World Conservation Monitoring Centre), în anul 2007 înregistrand peste 120.000 arii protejate,in suprafață de peste 22 milioane km2 si reprezentând peste 11,3% din suprafața cumulată a teritoriilor naționale.

Majoritatea ariilor protejate sunt arii terestre, recunoscându-se relativ recent faptul că mediul marin nu este suficient de bine reprezentat: arile protejate terestre ajung la 12,2% din suprafață în timp ce în zona marină acestea acoperă doar 5,9%.

Tabel nr. 2: Numărul și suprafața ariilor protejate la nivel mondial conform statiscilor prezentate la Congresul Mondial al Parcurilor de către IUCN – The World Conservation Union și UNEP World Conservation Monitoring Centre.

Graficul de mai jos reflectă modul în care a crescut suprafața ariilor protejate la nivel mondial, începând cu anii 1900.

Figura 3. Graficul creșterii suprafețelor incluse în arii protejate terestre în perioada 1872 –2007 – sursa UNEP World Conservation Monitoring Centre, Starea ariilor protejate din lume,2007

În graficul de mai jos se prezintă distribuția suprafețelor acoperite de arii protejate de interes național pe județe la nivelul anului 2004 (sursa: Ministerul Mediului).

Figura 4. Distribuția suprafețelor ariilor protejate din România pe județe, 2004 * – sursa Ministerul Mediului.

La finele anului 2007 suprafața ariilor protejate crește în mod semnificativ prin desemnarea Ariilor de Importanță Comunitară propuse (pSCI – proposed Sites of Community Interest) și a Ariilor Speciale de Protecție Avifaunistică (SPA – Special Protection Areas).

Astlel, în urma obligațiilor ce îi revin ca stat membru al Uniunii Europene, România a propus în 2007 un număr de 381 de situri, reprezenzând 17,84% din suprafața țării. Respectiv 108 SPA – uri și 273 SCI – uri. Acestea se suprapun parțial. SPA reprezintă 11,89% din suprafața țării iar SCI reprezintă 13,21% din suprafața țării.

(VEZI HARTI IN ANEXE)

Clasificarea ariilor protejate conform legislatiei romanesti

Conform legislației românești privind regimul ariilor naturale protejate, respectiv OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei, definiția ariei protejate este următoarea:

Arie naturală protejata – zona terestră și/sau marină în care există specii și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale.

În funcție de „nivelul” la care aria protejată este declarată și/sau recunoscută deosebim diferite categorii de arii protejate:

De interes național, care includ următoarele categorii: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale. Prezentarea acestora se va face în anexa 1. Condiția minimă pentru ca o zonă să fie declarată arie protejată de interes național este să prezinte valori naturale și culturale semnificative și reprezentative la nivel național.

De interes comunitar sau situri Natura 2000, care sunt situri de importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție avifaunistică. O scurtă descriere a acestora se face în subcapitolul IV.3.2.

De interes internațional, care au primit statut de:

a) rezervații ale biosferei, acordat de MaB UNESCO

b) zone umede de importanță internațională sau situri RAMSAR11 desemnate în conformitate cu prevederile Convenției privind conservarea zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice.

c) situri naturale ale patrimoniului natural universal recunoscute de MaB UNESCO

d) geoparcuri, statut atribuit conform reglementărilor stabilite de UNESCO și de Carta Rețelei Europene a Geoparcurilor.

De interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/ privat al unităților adminstrativ-teritoriale, după caz, conform art. 5 alin. (1) lit. a) – c) din OUG 57/2007 si includ zone cu valori semnificative și reprezentative la nivel local sau județean.

Scopul și regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate sunt descrise în Anexa Nr. 1 al OUG 57/2007.

Sistemul de administrare a ariilor protejate in Romania

Responsabilitatea pentru ariile protejate și modalitatea de administrare a acestora sunt stabilite prin lege. Actul legislativ în vigoare la data elaborării prezentului manual, respectiv Ordonanța de Urgență 57 din 2007, atribuie responsabilitatea administrării:

• Agenției Naționale pentru Arii Protejate (ANAP) pentru ariile protejate de interes național

• Autorităților publice locale pentru ariile protejate declarate prin hotărâri ale acestora.

ANAP s-a înființat prin HOTĂRÂREA nr. 1.320 din 14 octombrie 2008 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate.

Ariile protejate de interes național sunt administrate de:

1. structuri de administrare special constituite adică de către administrații de arii protejate sau

2. persoane fizice sau juridice care au calitatea de custozi

Până în prezent s-au constituit structuri de administrare pentru parcuri naționale, parcuri natural si rezervații ale biosferei.

Custozii administrează arii protejate care nu sunt incluse în parcuri naționale, naturale sau rezervații ale biosferei, și anume: rezervații științifice, rezervații natural, monumente ale naturii.

Pentru ariile speciale de conservare și ariile speciale de protecție avifaunistică, situri Natura 2000, legislația prevede că administrarea se poate face atât prin administrații special constituite cât și prin custozi. În cazul în care acestea se suprapun parțial sau total pe parcuri naționale sau naturale existente sau pe rezervații ale biosferei, există posibilitatea de a atribui administrarea lor structurilor de administrare existente.

Administrațiile de arii protejate și custozii de arii protejate sunt în prezent în subordinea autorității publice centrale pentru mediu (MM – Administrația

Rezervației Biosferei Delta Dunării), unor regii autonome, companii și societăți comerciale, autorității publice locale, instituții științifice de cercetare și învățământ din sectorul public și privat, muzee, sau a unor organizații neguvernamentale. (anexa, table administratia ariei protejate)

Ariile protejate si turismul durabil

Turismul este un paradox. El poate cauza mari pagube ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate corespunzător, dar poate aduce și mari beneficii.

Presiunile din partea turismului cresc de la o zi la alta. Ariile naturale mai frumoase și mai cunoscute devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lungă durată, vizite de sfârșit de săptămână și chiar sport. În câteva arii protejate există pur și simplu atât de mulți turiști în anumite părți sau în anumite momente încât natura – și calitatea experienței turiștilor – suferă.

Facilitățile turistice intră deseori în conflict cu țelurile de conservare și afectează peisajele naturale.

Dacă este planificat și administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forță foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât și comunităților locale. Turismul va fi binevenit în sau lângă ariile protejate dacă respectă caracterul special al ariei – turismul bazat pe aprecierea naturii; turismul cultural și educațional sau activități turistice în grupuri mici – și dacă pagubele și poluarea sunt minime. Turismul poate ajuta la justificarea înființării ariilor protejate în regiunile marginale și poate duce la înviorarea comunităților locale din punct de vedere economic și al culturilor tradiționale. Dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industria manufacturieră și de locurile de muncă la ferme, pentru a produce elementele unei economii rurale durabile.

Turismul durabil trebuie să fie parte a strategiei naționale de dezvoltare durabilă, dar trebuie să fie inclus și în planurile de management ale ariilor protejate.

Măsurile de care trebuie să beneficieze ariile protejate sunt;

– stabilirea unor standarde de turism durabil;

– desemnarea zonelor pentru diverse grade de turism, bazate pe capacitatea și gradul de suportabilitate al ariilor protejate, incluzând zone liniștite în care accesul turiștilor este strict limitat sau interzis, ca și zone potrivite pentru diferite niveluri de utilizare turistică ;

– reducerea poluării și descongestionarea traficului de sfârșit de săptămână;

– evitarea supraaglomerării turistice în ariile protejate;

– asigurarea că de pe urma turismului beneficiază și comunitățile locale;

– pregătirea managerilor ariilor protejate pentru turismul durabil.

Guvernului îi revin sarcini importante în sprijinirea și reglementarea acestui tip de turism, care în Europa a luat amploare deosebită în ultimii ani.

Turismul durabil poate fi definit ca “toate formele de dezvoltări turistice, management și activități turistice care mențin integritatea ecologică, socială și economică și care mențin pentru viitor valorile naturale, construite și culturale”.

Turismul durabil în și în afara ariilor protejate cere o cooperare strânsă cu autoritățile ariilor protejate. Operatorii turistici și ghizii care lucrează în arii protejate trebuie să aibă serioase cunoștințe ecologice. Operatorii turistici trebuie sa aiba contribuții practice și financiare pentru conservarea ariilor protejate.

De asemenea, trebuie sa existe reguli pentru promovarea și marketingul vacanțelor bazate pe ariile protejate, atragerea si implicarea comunităților locale.

Existenta unor standarde pentru proiectarea și operarea facilităților și afacerilor de turism durabil.

2. ECOTURISMUL

2.1. Ecoturismul – definitii

W.U.C. (1996) dădea următoarea definiție ecoturismului: " călătoria responsabilă față de mediu și vizitarea zonelor naturale relativ netulburate, în scopul de a se bucura și aprecia natura, caracteristicile istorico-culturale locale, care promovează conservarea și aduce un impact negativ redus din partea vizitatorilor și prevede implicarea activă a populațiilor locale."

Ecoturismul se axează pe culturile locale, aventurile în sălbăticie, voluntariatul, dezvoltarea personală și explorarea unor noi modalități de a locui pe acaestă planetă. Este în principal definit ca incluzând călătoriile către destinații unde flora, fauna și patrimoniul cultural sunt principalele atracții. Acest tip de turism minimalizeaza efectele pe care turismul tradițional le are asupra mediului înconjurător și potențează integritatea culturală a localnicilor. Astfel, pe lângă evaluarea factorilor culturali și de mediu, acest tip de turism implică inițiative de a promova recilarea, eficiența utilizării energiei, reutilizarea apei și crearea posibilităților de dezvoltare economică a comunităților locale. În mod ideal, ecoturismul ar trebui să întrunească un număr de criterii:

-conservare a diversității biologice a ecosistemelor;

-promovarea utilizării sustenabile a biodiversității prin crearea de locuri de muncă pentru populație;

-împărțirea beneficiilor ecoturismului cu populația locală prin obținerea asentimentului și participării acesteia la activitățile ecoturistice întreprinse;

-îmbogățirea cunoștințelor culturale și de mediu;

-minimalizarea impactului de mediu al turismului.

Principii de baza ale dezvoltarii ecoturismului in Romania

Principiile ecoturismului in Romania au la baza doua modele internationale: Nature and Turism Acreditation (Australia) si Nature’s Best (Suedia) si sunt formulate astfel:

Focalizarea pe zone naturale – experienta directa si personala in natura, se desfasoara in cadrul naturii si se bazeaza pe utilizarea ei. Prin urmare accentual pe zona naturala este essential in planificarea, dezvoltarea si managementul ecoturismului.

Interpretarea produsului ecoturistic – experienta in natura duce la o mai buna intelegere, apreciere si bucuria de a descoperi, ocroti natura si cultura traditionala locala atat pentur vizitatori cat si pentru comunitatea locala. Produsele de ecoturism atrag acei turisti care doresc sa interactioneze cu mediul natural si doresc largirea nivelului de cunoastere, apreciere, intelegere.

Principiul durabilitatii din perspectiva protejarii mediului natural – activitatile de ecoturism trebuie sa ofere cele mai bune practice de turism si planificare pentru conservarea naturii si dezvoltarea durabila. Activitatea de turism trebuie sa fie planificata si derulata astfel incat sa reduca impactul produs asupra naturii.

Contributia la conservarea naturii – ecoturismul contribuie in mod pozitiv la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul implica participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalitati constructive pentru managementul si conservarea acestor arii naturale.

Principiul contributiei la dezvoltarea comunitatilor locale – ecoturismul trebuie sa ofere conttributii durabile pentr dezvoltarea comunitatilor locale (ghizi locali, bunuri si servicii locale).

Principiul minimalizarii impactului inegativ asupra comunitatilor locale – ecoturismul asigura conservarea si culturii si traditiilor locale si ofera contributii constructive pe termen lung acestor comunitati.

Gradul de satisfactie al turistilor – produsul ecoturistic este essential, experienta oferita indeplinind si depasind asteptarile clientilor.

Marketingul correct – oferirea clientilor de informatii complete si responsabile care conduc la cresterea respectului pentru mediul natural si cultural al zonelor vizitate.

Tendințe ale pieței ecoturismului

Pe parcursul ultimelor șase decenii, turismul a cunoscut o expansiune continuă, cu ritmuri medii de creștere anuală cuprinse între 5 și 10%, devenind un sector de importanță majoră, furnizând oportunități economice și de dezvoltare la nivel mondial. Potrivit OMT, sosirile turistice internaționale la nivel global au crescut de la 25 de milioane în anul 1950, la 278 milioane în 1980, 527 milioane în 1995 și ajungând în anul 2014 la un total de 1,133 miliarde persoane. De asemenea, încasările din turismul internațional au crescut de la 2 miliarde USD în anul 1950, la 104 miliarde USD în 1980, 415 miliarde USD în 1995 și ajungând la 1.245 miliarde USD în 2014.

Industria turistică a contribuit cu 7,6 trilioane USD sau cu 9,8% la crearea PIB-ului la nivel mondial în anul 2014. De asemenea, în ultimul an, în sectorul turistic au fost angajați (direct sau indirect) aproximativ 277 milioane persoane9, iar până în anul 2025 numărul acestora se preconizează să crească până la 356 milioane, iar contribuția la economia globală se estimează să ajungă la 11 trilioane USD.

În conformitate cu previziunile pe termen lung ale OMT (Tourism Towards 2030), numărul sosirilor internaționale de turiști pe plan mondial este de așteptat să crească cu 3,3% pe an în perioada 2010-2030. Se preconizează că până în anul 2020 sosirile internaționale de turiști vor ajunge la un total de 1,4 miliarde, iar până în anul 2030 la 1,8 miliarde persoane.

Turismul nu reprezintă numai o creștere a numărului de turiști, el a arătat că se transformă într-o activitate diversă și complexă. Cu toate că turismul de masă rămâne forma predominantă, alte activități turistice legate de cultură, mediu, educație, sănătate etc. au ieșit la iveală. Acestea reflectă preferințele pentru calitatea mediului și o formă de recreere mult mai energică și participativă. Schiul, drumeția, ciclismul, canoeingul etc. au devenit activități tot mai solicitate, satisfăcând nevoia de a fi aproape de natură, făcând mișcare, explorând și învățând. Ecoturismul, ca nișă de piață în turism, este considerat a fi una dintre cele mai rapide segmente de dezvoltare din industria turismului. Se estimează că interesul pentru ecoturism este în creștere de la 25% la 30% (Hassan, 2000; Jones, 2005; Pforr, 2001; Sharpley, 2006; Wood, 2002), iar acest lucru este posibil datorită preocupărilor continue de protejare a naturii, dar și datorită creșterii interesului turiștilor pentru experiențe în natură. De asemenea, OMT estimează că ecoturismul, turismul în arii naturale, turismul cultural și turismul de aventură vor avea creșteri rapide în următoarele două decenii și se apreciază că cheltuielile pentru produse ecoturistice vor crește în viitor cu cu ritmuri mai mari decât cele ale industriei turismului în ansamblul său.

Conform unor estimări ale Societății Internaționale de Ecoturism (TIES), ecoturismul ar putea crește în următorii șase ani la circa 25% din piața globală de călătorii, iar veniturile ar putea ajunge la 470 miliarde USD pe an.11

Ecoturismul atrage acei turiști care doresc să interacționeze cu mediul natural și doresc lărgirea nivelului de cunoaștere, înțelegere și apreciere. Una din tendințele care alimentează creșterea acestei forme de turism este preferința călătorilor de a alege vacanțe cu tentă educativă, care să le îmbogățească existența (Mass, 1995). Dorința de a învăța și de a trăi experiența naturii este influențată de cel puțin trei factori majori:

– schimbarea atitudinii față de mediu, care se bazează pe recunoașterea interdependenței dintre specii și ecosisteme;

– dezvoltarea educației de mediu în clasele primare și gimnaziale;

– dezvoltarea mijloacelor mass-media pe teme de mediu.

În ultimii ani, având în vedere creșterea gradului de conștientizare și sensibilizare a populației asupra problemelor ecologice și de protecție a mediului, pasionații de călătorii au început să se îndrepte către noi destinații puțin alterate de dezvoltarea economică, cum ar fi Costa Rica, Botswana, Peru, Belize, Insulele Galapagos etc.

Una dintre cele mai importante tendințe care influențează cererea pentru ecoturism, în special pentru activități soft (ușoare), este fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, mai ales în acele țări unde este centrată cererea pieței ecoturistice internaționale: America de Nord, Europa de Nord și mai puțin Japonia.

La polul opus, piața turismului de tineret (generația Millennials, cunoscuți și sub numelede Generația Y12) reprezintă, de asemenea, o sursă importantă pentru ecoturism, în special pentru activități outdoor, oferind un potențial bun pentru dezvoltarea viitoare a acestei forme de turism.

Tendința de depersonalizare a locului de muncă și mediul de viață ultra-tehnologizat contribuie,de asemenea, la o creștere a cererii pentru vacanțe ecoturistice.

Evoluția ascendentă a ecoturismului este influențată și de dorința tot mai mare a societății urbane de a fi mai activă. Într-un raport privind turismul de aventură, Asociația Industriei Călătoriilor din America (TIA) a constatat că aproximativ jumătate din populația Statelor Unite a participat în ultimii ani la diverse forme de „călătorie activă", incluse în sfera ecoturismului sau turismului de aventură. Această tendință este determinată de dorința oamenilor de a-și depăși limitele, de a-și menține condiția fizică, dar și de nevoia de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau în familie. 13

Toate aceste tendințe indică nu numai o creștere a cererii pentru ecoturism, dar și o transformare a acestuia, dintr-o nișă de piață, într-un segment principal. Dacă inițial ecoturismul se adresa turiștilor experimentați, cu niveluri de venit și educație ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii și experiențe de călătorie.

O evoluție pozitivă are și turismul în ariile protejate, înregistrându-se o creștere a interesului față de acest gen de călătorie. Se apreciază că la nivel mondial ariile naturale protejate primesc un număr de 8 miliarde de vizitatori anual, dintre care 80% sunt înregistrați în ariile protejate din Europa și America de Nord. Aceasta evolutie a ecoturismului se refplecta prin:

• creșterea cererii pentru turismul în ariile naturale protejate, motivată în special de creșterea rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea țărilor lumii;

• diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile naturale protejate oferă numeroase oportunități pentru petrecerea vacanțelor, răspunzând unor nevoi ale turiștilor din ce în ce mai variate;

• îmbunătățirea serviciilor oferite în ariile naturale protejate a devenit un țel pe care mulți organizatori de turism din aceste areale doresc să-l atingă, datorită pretențiilor din ce în ce mai mari ale turiștilor sosiți aici;

• participarea activă se înscrie ca una dintre tendințele semnificative ale turismului în ariile protejate,

motivată de faptul că turiștii simt nevoia de a se implica activ în procesul de conservare, conștientizare, promovare a acestor areale;

• promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfășurată în ariile protejate – managerii acestora și organizatorii de turism din întreaga lume văd în ecoturism principala activitate turistică care se desfășoară, pe de o parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al acestuia.

În anii care vor urma, calitatea mediului, lipsa poluării, curățenia și atitudinea populației locale vor fi mult mai importante pentru turiștii potențiali decât varietatea posibilităților pentru divertisment și cumpărături. În lume, acest stil inofensiv de a călători a început să aibă din ce în ce mai mulți adepți.

Odată cu dezvoltarea acestei forme de turism s-au modificat destul de mult și preferințele turiștilor. În ultimii ani, diferite studii de piață au arătat un interes susținut în rândul consumatorilor în ceea ce privește produsele și serviciile turistice care protejează mediul și respectă cultura și tradițiile locale:

– aproximativ 43% dintre respondenții unei cercetări realizate de Blue & Green Tomorrow au declarat că ar fi luat în considerare amprenta ecologică în timpul vacanței lor în anul 2014;

– unul din cinci consumatori (21%) au spus că sunt pregătiți să plătească mai mult pentru o vacanță unei companii care are un istoric impresionant în ceea ce privește activitățile referitoare la mediu și responsabilitatea socială; acest procent a cunoscut o evoluție ascendentă de la 14% în 2012 și 17% în 2010 (cercetare realizată de ABTA – cea mai mare asociație a tur-operatorilor din Marea

Britanie);

– 24% dintre respondenții unei cercetări, realizate de Travel Guard în 2013, au menționat faptul că, în prezent, interesul pentru călătoriile „verzi” înregistrează cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani;

– aproape două treimi din turiștii americani care au făcut cel puțin o călătorie în ultimul an iau în considerare mediul atunci când aleg hotelurile, serviciile de transport și alimentație (un sondaj realizat de TripAdvisor.com în 2013);

– consumatorii se așteaptă ca societățile din turism să introducă produse durabile în oferta lor turistică. O majoritate de 70% cred că societățile ar trebui să fie implicate mai mult în protejarea mediului natural, 75% dintre consumatorii doresc o vacanță mai responsabilă și 66% ar dori să se poată identifica o vacanță "ecologică" cu ușurință (raport din 2012, realizat de Travel Foundation and Forum for the Future);

– un număr semnificativ de turiști internaționali caută experiențe bazate pe resurse naturale și culturale, cum ar fi vizitarea unor situri istorice (40%), situri culturale (23%) și parcuri naționale (20%) (Strategia Națională de Turism și Călătorii, SUA, 2012). Această strategie a identificat tendințe similare în rândul cetățenilor americani care călătoresc în străinătate: turismul bazat pe natură, cultură, patrimoniu și cel de aventură în aer liber reprezintă un segment important al pieței turismului extern;

– 95% dintre oamenii de afaceri cred că industria hotelieră trebuie să întreprindă inițiative "verzi" și că, începând din 2015, durabilitatea va deveni un aspect definitoriu pentru industria ospitalității (conform unui raport Deloitte din anul 2015);

– 35% dintre adulți au declarat că ar dori să încerce o vacanță care implică o componentă de volutariat, iar 6% au declarat că au făcut deja acest lucru (conform unei cercetări realizate de Mintel în anul 2012);

Pe de altă parte, sustenabilitatea a fost din ce în ce mai mult integrată în cadrul industriei turismului, observându-se un număr tot mai mare de operatori din acest domeniu care aderă la diverse sisteme voluntare de certificare ecologică. În urma unor cercetări realizate în domeniul analizat, au fost identificate următoarele aspecte:

-85% din hotelieri din SUA au menționat faptul că au implementat practici "verzi" în cadrul unităților lor (potrivit unui studiu realizat de TripAdvisor în 2013).

-majoritatea structurilor turistice (91%) sunt de acord că este foarte importantă funcționarea lor într-un mod prietenos cu mediul, prin utilizarea unor tehnologii „curate”. În prezent, peste trei sferturi dintre acestea (77%) au întreprins acțiuni pentru a reduce impactul negativ și a optimiza impactul pozitiv al activității lor asupra mediului (potrivit unui sondaj TripAdvisor, 2012-2013).

-73% dintr-un eșantion de 120 corporații multinaționale din Europa și SUA au identificat ca principală prioritate "integrarea durabilității în strategia lor corporativă" (sondaj realizat de Conference Board în anul 2013).

Pe lângă preocupările legate de durabilitatea afacerilor individuale, în ultimii ani, o atenție deosebită a fost acordată protejării și îmbunătățirii sustenabilității mediului în cadrul destinațiilor turistice. Progresiv, au fost dezvoltate diverse instrumente de măsurare și criterii pentru certificarea destinațiilor "verzi", prin intermediul unor inițiative ale OMT, ale Uniunii Europeane, Ethical Traveler, EarthCheck, Green Globe sau Sustainable Travel International. În noiembrie 2013, Consiliul Global de Turism Durabil (GSTC) a lansat Criteriile Globale pentru Destinații Turistice Durabile (GSTC-D), ceea ce reprezintă o înțelegere comună a cerințelor minime pentru o destinație durabilă.

Aparitia ecoturismului in Romania

Romania are aproxamativ 800 de arii protejate, care acopera in present 5% din teritoriul tarii. Majoritatea destinatiilor ecoturistice sunt situate in interiorul sau in imediata vecinatate a acestor arii protejate. (de exemplu Parcul National Piatra Craiului cu programe ecoturistice axate pe carnivore mari – ursi, lincsi, lupi). De asemenea trebuie evidentiat faptul ca in tara noastra exista inca paduri nefragmentate. Ecoturismul permite valorificarea acestui capital natural si totodata conservarea acestuia.

Tinand cont de situatia existent pe piata turistica europeana precum si de punctele forte pe care le are Romania cu celelalte posibile destinatii din regiunea Europa centrala si de est, ecoturismul poate reprezenta o solutie pentru revigorarea turismului romanesc.

România are un capital natural deosebit de variat. Datorită condițiilor fizico-geografice, care includ munți, câmpii, rețele hidrografice majore, zone umede și unul din cele mai frumoase sisteme de deltă (Delta Dunării), România este singura țară de pe continent pe teritoriul căreia sunt prezente 5 din cele 9 regiuni biogeografice ale Uniunii Europene (continentală – 53% din suprafața țării, alpină – 23%, stepică – 17%, panonică – 6% și pontică – 1%). Țara noastră are o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât și la nivel de specii.

Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafața țării.38 Au fost identificate și caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor și zonelor stâncoase și 135 habitate specifice terenurilor agricole).39

Rezultatul general constă în diversitatea florei și faunei. Datorită poziției geografice a României, flora și fauna prezintă influențe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud și componente continental-europene dinspre nord-vest.

În ceea ce privește fauna, au fost identificate un număr de 32.323 specii de animale, din care 31.548 nevertebrate și 775 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 216 specii de pești, 19 specii de amfibieni, 25 specii de reptile, 410 specii de păsări și 105 specii de mamifere.40

Se remarcă existența unor importante populații de carnivore mari: lupi (2.500-4.600 exemplare), urși bruni (5.500-7.000 exemplare) și râși (1.200-2.200 exemplare)41. Acestea reprezintă aproximativ jumătate din efectivele existente la nivel european (cu excepția Rusiei), iar acest fapt reprezintă un simbol al vieții sălbatice și al habitatelor naturale din România.42

Pe teritoriul țării se află peste jumătate din suprafața Munților Carpați, una dintre cele mai importante ecoregiuni europene, precum și Delta Dunării, cea mai importantă zonă umedă din Europa, adăpostind peste 3.000 de perechi de pelicani, reprezentând peste 80% din efectivul european. De asemenea, țara noastră este una dintre puținele țări europene ce încă deține păduri virgine (circa 77% din totalul celor rămase în regiunea Carpatică).43

Alături de cadrul natural, spațiul românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc., la care se adaugă numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică și completează fericit potențialul ecoturistic al țării.

Strategii de dezvoltare a ecoturismului

Romania are un bogat potential ecoturistic in ariile protejate si initiativele de dezvoltare turistica potrivite acestor zone sunt cele ecologice. Avand in vedere riscuile pe care le implica dezvoltarea turismului in ariile protejate, ecoturismul apare ca unul dintre cele mai potrivite forme de turism pentru aceste zone, deoarece punctul principal de atractie este potentialul natural si incurajeaza conservarea naturii si dezvoltarea comunitatilor locale.

Turism vs. Ecoturism

Impactul negativ al turismului este din pacate adeseori de necontrolat si este in crestere. La fel ca multe industrii internationale si globalizate, turismul poate submina drepturile omului. Daunele cauzate prin turism sunt vazute doar atunci cand comunitatile locale, mijloacele lor de trai, dar si mediile de viata sunt distruse iremediabil. Ecoturismul ofera o voce persoanelor din tarile de destinatie, care rareori isi fac cunoscuta povestea, dandu-le posibilitatea acestora de a se implica activ in produsul turistic. Tabelul urmator ne ajuta sa facem o diferentiere clara intre turism si ecoturism:

Politica de aplicare a ecoturismului trebuie completata cu politicile din domaniul agriculturii, silviculturii, al apelor, dezvoltarii asezarilor rurale si in mod special cu protectia mediului. Nu exista un model unic referitor la punerea in practica a ecoturismului, explicatia fiind data de marea eterogenitate a mediului natural protejat. Tot ce poate face un model consta intr-o colaborare pozitiva intre dezvoltarea activitatii turistice si conservarea arealelor protejate.

contents

Ariile protejate de interes comunitar – Siturile Natura 2000

Aspecte in vederea alegerii destinatiei ecoturistice

Managementul Siturilor Natura 2000

Managementul touristic

Managementul vizitatorilor

Sprijinul public

Zonarea si planificarea ecoturistica a Siturilor Natura 2000

Ariile protejate de interes comunitar – Siturile Natura 2000

România, ca stat membru al Uniunii Europene, s-a angajat să implementeze legislația referitoare la conservarea biodiversității prin realizarea rețelei Natura 2000. Acestea sunt zone protejate care cuprind un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar, cu scopul garantării menținerii acestora pe termen lung, ca sisteme suport pentru dezvoltarea sistemului socio-economic.

Speciile și habitatele de interes comunitar sunt cele rare sau periclitate la nivel European. Unele din aceste specii sau habitate în țara noastră sunt foarte bine reprezentate, având populații viabile în cazul speciilor sau ocupând suprafețe extinse în cazul habitatelor.

Cu toate acestea țara noastră este obligată să desemneze Situri de Importanță Comunitară pentru acestea. Dacă se dorește ca România să nu fie nevoită să protejeze o specie sau un habitat pe motiv că la noi nu este rară sau periclitată, are obligația să solicite derogare de la prevederile directivei europene, derogare ce se aprobă numai dacă există suficiente argumente științifice pentru solicitarea ei.

Realizarea rețelei Natura 2000 se face prin implementarea a două acte normative europene:

• Directiva „Păsări” – Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice

• Directiva „Habitate” – Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice

Conform art. 3 al Directivei Habitate, Natura 2000 este o rețea ecologică europeană formată din Arii Speciale de Conservare și Arii de Protecție Specială Avifauninstice.

Conform legislației românești zonele incluse în rețeaua Natura 2000 sunt arii protejate și se încadrează în următoarele categorii:

– situri de importanță comunitară – Sites of Community Interest – SCI.

Siturile de Importanță Comunitară se declară de statele membre pentru conservarea și menținerea speciilor și habitatelor de interes comunitar până la acceptarea acestora ca și Arii speciale de Conservare de către Uninunea Europeană.

– arii speciale de conservare – Special Areas of Conservation – SAC

Ariile Speciale de Conservare se delimitează pentru conservarea și menținerea în stare de conservare favorabilă a speciilor și habitatelor prevăzute în anexa II a Directiva Habitate sau pentru readucerea lor în starea de conservare favorabilă.

– arii de protecție specială avifaunistică -Special Protection Areas – SPA

Astfel, cele doua rezervatii naturale, Padurea si mlastina de la Prejmer si Dealul Lempes au fost declarate arii protejate prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a -zone protejate) și se suprapun sitului Natura 2000 cu acelasi nume. (Figura 1)

Figura 1.1

Aspecte in vederea alegerii destinatiei ecoturistice

Din punct de vedere al durabilitatii turismului, managementul destinatiilor turistice urmareste asigurarea si mentinerea pe termen lung a succesului destinatiilor existente si a noilor destinatii. Dezvoltarea noilor destinatii se loveste de numeroase obstacole de unde rezulta si functiile managementului destinatiilor in cautarea solutiilor favorabile.

Se considera a fii cel putin opt aspecte in alegerea unei destinatii ecoturistice:

Mijlocul de transport utilizat, preferinta ecoturistilor se indreapta catre tren pentru destinatiile mai indepartate si catre bicicleta pe distante scurte.

Calitatea peisajului si a patrimoniului architectural – se impune pastrarea stilului traditional al aselor vechi, pastrarea esteticii peisajelor agricole.

Integrarea structurilor de primire in mediul inconjurator – caracter rustic, axat pe elemente de arhitectura traditionala sau restaurari ale structurilor mai vechi.

Gestionarea unitatilor turistice conform cerintelor de mediu – reciclare deseurilor, utilizarea energiilor alternative.

Rolul formativ-educativ al gazdelor, care, prin actiunile lor trebuie sa faca cunoscute vizitatorilor valoarea si calitatea mediului ambiant.

Intalnire cu rezidentii – autenticitatea localnicilor si a ospitalitatii joaca un rol esential in ecoturism.

Continutul produsului ecoturistic – sa satisfaca atat asteptarile specialistilor (biologi, geologi), cat si ale amatorilor, pentru care primeaza natura educationala. Pentru marea masa a turistilor sunt valoroase informatiile care se refera la plante, minerale, gastronomie, abordarea unor teme precum ecologia forestiera sau gestionarea de mediu a siturilor turistice.

Posibilitatile de observare directa a naturii – turistii trebuie sa fie familiarizati cu tehnicile de observare si de cercetare a ecosistemelor.

Figura 1.2 Padurea si mlastina de la Prejmer

Figura 1.3 Dealul Lempes

Managementul turistic si ecoturistic

Managementul unei destinatii turistice de afla la interfata a trei componente esentiale: turistii, localnicii si profesionistii din industria turistica. Problemele de mediu de actualitate, cum ar fi schimbarile climatice globale, distrugerea stratului de ozon, despaduririle, deseurile, obliga industria turistica la satisfacerea a doua tipuri de nevoi: dezvoltarea economica si protectia resurselor naturale. De aceea, ecoturismul este cea mai buna solutie deoare reprezinta cele mai bune intentii ale unei numeroase clase de mijloc educata si obisnuita cu acele calatorii care nu degradeaza mediul. (Candrea-Politici si strategii… pag 71-72)

Managementul ecoturistic reprezintă procesul de conducere, anticipare, organizare, coordonare, control al tuturor resurselor ecoturistice pentru atingerea eficientei maxime, fără a prejudicia mediul și a asigura în același timp relaxarea turistului.

• În ecoturism, ca și în alte activităti turistice, se pot aplica sisteme (management prin obiective, prin proiecte, pe produs, participativ, prin exceptii sau calitătii totale), metode (analizei diagnostice, ședintei, delegării, de fundametare-optimizare a deciziilor etc.) și tehnici de management diferite, functie de caracteristicile urmărite.

Managementul ecoturistic trebuie să ia în calcul câteva cerinte esentiale:

• motivarea ecoturistului este observarea și aprecierea naturii ca și cunoașterea traditiilor culturale dominante din aceste areale naturale;

• ecoturismul contine trăsături educative (împăduriri, fermierit, refacerea, reabilitarea unor specii aflate în pericol: gorila de munte, balena albastră, urangutanul, vulturii etc.) și interpretative (cooperarea cu experti biologi, lingviști, geografi);

• organizarea fluxurilor se efectuează pe grupuri mici (până la maxim 25 persoane) și asigură specializarea unor firme proprii ale localnicilor;

Principalele acțiuni propuse de prezentul plan de management (Tabel 2.4) au ca scop păstrarea ecosistemului de mlaștină într-o stare favorabilă de conservarea și de ce nu îmbunătățirea statutului actual. Primordial în acest sens este menținerea unui regim hidric optim, potrivit cerințelor speciilor de păsări care se pot identifica în această regiune.

Deoarece, bogăția avifaunistică a zonei este foarte importantă, se impun anumite acțiuni clare, care vin în sprijinul conservării păsărilor. Pentru a reduce poluarea apelor subterane și supraterane acțiunile ce se vor desfășura în zona vor avea ca țintă, promovarea agriculturii ecologice din vecinătatea sitului, urmând astfel o reducere semnificativă a chimizării mediului. În acest sens se vor organiza întâlniri de informare și conștientizare a factorilor implicați privind avantajele și dezavantajele schimbării tehnicilor agricole. (Tabel 2.5) Aceste întâlniri vor fi organizate sub supravegherea comitetului de coordonare. “Au fost dezbătute de asemenea, anumite aspecte privind necesitatea schimbăii unor practici agricole cum ar fi exploatarea fânețelor prin cosit, pentru a proteja și favoriza înmulțirea unor specii de păsări de importanță majoră ( ex. Crex crex).” Miria Adrian, reprezentant Fundatia Carpati, Administrator Arie Protejata.

Instruirea permanentă a localnicilor privind necesitatea conservării faunei și florei locale s-a desfășurat după un plan bine stabilit, precum și ori de câte ori a fost nevoie. O atenție deosebita s-a acordat menținerii lucrărilor hidrotehnice într -o stare buna de funcționare precum și realizării unui proiect amplu care să aibă ca scop restaurarea zonei umede, conservarea populațiilor de păsări și a habitatelor din sit și din vecinătatea sitului.

Promovarea valorilor locale se va face printr-un turism științific organizat ce va avea ca principal obiectiv furnizarea de noi informații despre fauna și flora locală, contribuid astfel la realizarea unei cercetări științifice.

Managementul ecoturistic se manifeste prin urmatoarele componente: (Tabelul 2.5)

Centrele de vizitare si punctele de informare turistica: acesta trebuie sa fie principalul punct de informare si ghidare a turistilor. Aici se pot face prezentari despre aria protejata, se vand carti, ilustrate, albume. Centrul poate fi deservit de personalul unei arii protejate sau de voluntari. Un acest centru de vizitare nu este inca amenajat in ariile protejate prezentate.

Managementul traseelor turistice: exista deja amenajat un traseu turistic pentru drumetie atat in padurea Prejmer, cat si pe Dealul Lempes si mlastina. Managementul traseelor se refera la intretinerea acestora, amenajari, marcare si informare a turistilor.

Managementul facilitatilor turistice: o arie protejata care dezvolta activitati turistice poate sa cuprinda campinguri, restaurante. In acest moment exista restaurante in zonele adiacente padurilor si mlastinii. O atentie sporita trebuie sa fie acordata si traficului rutier care trebuie oprit la limitele ariei protejate, astfel eliminandu-se poluarea aerului, poluarea fonica.

Interpretare si educatie ecologica: una dintre cele mai importante activitati care se desfasoara intr-o arie protejata frecventata de turisti este nterpretarea si explicarea particularitatii zonei si educatia ecologica – cea mai eficace metoda de a folosi ariile protejate este accea de a face ore in aer liber. Una dintre solutiile din ce in ce mai folosite este amplasarea in apropierea ariilor protejate a centrelor de vacanta si recreere – acestea sunt locuri de desfasurare a unor vacante active pentru tineri unde acestia invata sa respecte natura.

Activitati recreationale si sportive: zonarea ariei protejate permite desfasurarea de activitati recreationale si sportive (ciclism, parapanta, jocuri sportive). Aceste activitati duc la petrecerea unei perioade de timp mai indelungate in aria protejata.

Securitatea turistilor: luarea masurilor de securitate si siguranta a vizitatorilor este obligatorie, astefel atat amenajarile cat si pliantele si brosurile de informare trebuie sa promoveze regulile de vizitare – zonele permise, traseele si gradul lor de dificultate, echipamentul necesat si riscurile la care se expun vizitatorii.

Serviciul de interventie si salvare: pote fi format din angajatii ariei care sunt pregatiti sa intervina in situatii speciale.

Informare turistica: desfasurarea de actiuni de informare si promovare cu ajutorul comunitatii locale. In prezent informarea si promovarea este facuta cu ajutorul panourilor informative montate in apropierea ariei protejate.

Zonarea Siturilor Natura 2000

Zonarea ariilor protejate este in stransa legatura cu turismul in sensul ca anumite parti ale ariilor protejate sunt compatibile cu un anumit gen de activitati fara ca acestea sa afecteze diversitatea bologica. Astfel, unele zone pot fi folosite doar pentru turism pedestru (zona mlastinoasa), in timp ce altele se preteaza pentru amplasarea de campinguri, activitati sportive. Zonarea a fost facuta in asa fel incat scopul si obiectivele ariei protejate sa fie respectate.

Exemplu de zonare:

Planificarea ecoturistica

Pentru panificarea ecoturismului in regiune este necesar sa existe o strategie de dezvoltare durabila a turismului. Exista trei factori principali care ajuta la elaborarea unei astfel de strategii: administratia publica locala, sectorul privat si administratia ariei protejate.

In cazul prezentat, administratia ariei protejate are un rol activ in procesul de elaborare a strategiei regionale pentru turism durabil. Administratia ariei protejate este direct interesata sa sprijine dezvoltarea durabila in regiune pentru a asigura mediul natural din cadrul si din jurul ariei protejate si dezvoltarea sociala si economica pe termen lung a comunitatilor locale.

CAPITOLUL III. Elemente in vederea imbunatatirii managementului ecoturistic in Siturile Natura 2000

Propunerea dezvoltarii planului de management

Probleme legate de managementul vizitatorilor: impact si solutii

Model de plan de management al vizitatorilor

Propunerea de produse ecoturistice tematice

Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea ecoturismului in Siturile Natura 2000

Contextul ariei protejate ca destinatie ecoturistica si identificarea potentialelor valori specifice: Analiza SWOT

ITINERARIU EXCURSII, ANEXE- TABEL 5 – MODEL DE PLAN DE MANAGEMENT AL VZ.

AMENAJARE TIROLIANA (DEALUL LEMPES + PADUREA PREJMER)

Propunerea dezvoltarii planului de management

Dezvoltarea planurilor de management (management planning) reprezintă o componentă de bază a majorității proiectelor de management pentru arii protejate. Este o propunere logica și atractiva de a avea un singur plan de management pentru ariile protejate, care detaliază ceea ce ar trebui făcut pentru managementul și conservarea ariei și a resurselor sale.

Alexander (1993) a definit un set de obiective privind planurile de management care sa fie comprehensibile, pertinente și pragmatice:

– să asigure un fundament și o descriere integrală a zonei.

– să identifice obiectivele de management ale zonei

– să soluționeze conflictele și să prioritizeze diversele obiective

– să identifice și să descrie managementul necesar atingerii obiectivelor

– să identifice și să definească cerințele de monitoring, pentru a măsura astfel eficacitatea managementului

– să asigure continuitatea managementului

– să obțină resurse

– să faciliteze comunicarea în cadrul și între situri și organizații

– să demonstreze că managementul este eficient

Dezvoltarea și implementarea unui astfel de management planning bazat pe obiective a înregistrat succese în țările dezvoltate, unde au fost elaborate o serie de documente detaliate care sa ajute managerii ariilor protejate. Pentru a contracara impedimentele determinate de formate standard (blueprint), în Statele Unite a fost adoptat un management mai flexibil și adaptabil.

Un exemplu de sistem de management planning foarte dezvoltat și descriptiv poate fi întâlnit în formatul utilizat de Consiliul pentru Natură din Țara Galilor, care încurajează și permite ca planificarea să se facă la o scară cât mai exactă și să se concentreze asupra rezultatelor măsurabile.

Acest sistem este acum susținut de o bază de date pentru implementare, care se numește Sistem de Management al Naturii.

Probleme legate de managementul vizitatorilor: impact si solutii

În cele ce urmează sunt prezentate câteva probleme uzuale legate de managementul vizitatorilor și sunt propuse posibile soluții:

Deteriorarea traseelor: lărgirea potecilor, formarea de șanțuri, apariția unor scurtături. Traseele sunt permanent supuse unei presiuni, fie din partea utilizatorilor (de ex. formarea de scurtături care ulterior duc la eroziune) și/sau din partea pericolelor legate de factorii meteo (de ex. șiroirea apei de la furtuni generează eroziune și apariția unor șanțuri adânci).

Soluții: proiectarea inițială adecvată a traseului, inclusiv planificarea unei configurații adecvate, cu pante normale, drenarea apei pluviale și întreținerea pantei corecte a potecii, monitorizarea corespunzătoare și întreținerea periodică. În unele cazuri poate fi necesară închiderea temporară a traseului.

Vandalism: deteriorarea indicatoarelor, a panourilor informative și de interpretare, zgârierea sau chiar îndepărtarea unor bucăți din structura panourilor din lemn, a băncilor, etc.

Soluții: luarea în considerare încă de la început a riscului de vandalism și producerea structurilor în mai multe exemplare; în cazul în care structurile sunt vandalizate, ele trebuie să fie îndepărtate imediat; monitorizarea în teren de către administratia ariei protejate; programe educaționale. Un loc curat și bine întreținut are șanse mai mari să fie mai puțin vandalizat.

Incendiu: incendiile pot avea două cauze: riscuri naturale (de ex. lovituri de fulger în pădure) sau umane (propagarea de la un foc deschis care a fost abandonat sau aprins întrun loc nesigur).

Soluții: în caz de incendiu pot interveni echipajele de pompieri , pe baza politicii de management al riscului și a unui protocol prestabilit. Un incendiu provocat de om poate fi evitat prin interzicerea focurilor în alte locuri decât cele special amenajate și în zonele cu risc ridicat de incendiu. Un rol important în prevenirea incendiilor îl are asigurarea unor programe eficiente de conștientizare și educare pentru localnici și vizitatori.

In acest sens, prin

Gunoiul: Gunoiul de la vizitatori și alte facilități turistice poate atrage animalele sălbatice ducând la modificări în comportamentul acestora, lucru care nu poate fi acceptat într-o arie protejată și poate chiar ridica probleme de siguranță pentru vizitatori în cazul prezenței animalelor sălbatice în zonă. Gunoiul reprezintă o poluare vizuală, reducând dramatic valoarea estetică generală a zonei. Existenta gunoiului este o problema atat in padure, cat si in locurile special amenajate pentru relaxarea turistilor.

Soluție: în general se incearca introducerea unei politici bazate pe principiile „ia-ți gunoiul cu tine” sau „nu lăsa nimic în urmă” cu privire la gunoiul lăsat de vizitatori, fără să fie asigurat nici un sistem de colectare în aria protejată, cu excepția locurilor cu vizitare intensivă (de ex. parcările), unde colectarea gunoiului este integrată în sistemul local de management al deșeurilor sau organizată cu ușurință de către administrația ariei protejate. Îndepărtarea deșeurilor din alte locuri vizitate este asigurată periodic de angajați sau voluntari. Este mai ușor de asigurat educația și îmbunătățirea comportamentului vizitatorilor întrun mediu curat, decât într-unul plin de gunoaie.

In cadrul campaniei “E4. Campanie de conștientizare pentru promovarea SCI-urilor și a beneficiilor socio-economice”, administratia ariei protejate (Fundatia Carpati, in cadrul proiectului LIFE FOR MARSH) si-a propus informarea si constientizarea publicului despre importanta educatiei ecologice.

Campania de informare a tintit atât publicul larg din zona ariei protejate, respectiv comunitățile locale și elevii din localitățile din vecinătate cât și proprietarii și administratorii de păduri și situri Natura 2000 la nivel local și național.

Pentru a se putea desfășura acțiunea de conștientizare s-au realizat diverse materiale personalizate cu logo-urile proiectului, LIFE și Natura 2000 (Sepci, tricouri, brosuri, postere).

S-a desfășurat prima campanie de conștientizare cu ajutorul eleviilor din clasele V, VI din Prejmer (60 elevi), clasele II, III din Hărman (40 elevi) și clasa VII din Lunca Câlnicului (20 elevi), alaturi de 6 profesori.

Elevii au fost împărțiți în 2 echipe :

-o echipă s-a deplasat în Sit Natura 2000 – ROSCI0055 – Dealul Cetății Lempeș – Mlaștina Hărman;

-o echipă s-a deplasat în Sit Natura 2000 – ROSCI0170 – Pădurea și Mlaștinile eutrofe de la Prejmer;

Pentru a întâmpina deversarea deșeurilor în sit-urile Natura 2000 s-a realizat și o conștientizare a persoanelor care au trecut prin zonă, cărora le-au fost înmânate broșuri.

“Am fost ajutatați și de poliția locală pentru ca acțiunea să se desfășoare în deplină siguranță.În urma acțiuni de acțiunii de conștientizare și ecologizare s-au adunat 3 remorci de gunoi (peturi, electronice, gunoi menajer, pungi, etc).” (Miria Adrian, reprezentant Fundatia Carpati, Administrator Arie Protejata)

O a doua acțiune de ecologizare, din cadrul Activității E4. a avut loc in aria protejata, unde Echipa Fundației Carpați, alături de studenți ai Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, membrii ai cercului de vânătoare au adunat resturi menajere din Pădurea Prejmer și Mlaștina Hărman. În final, s-au strâns 150 de saci menajeri, fiind o dovada vie a lipsei de educație ecologica, existente încă în țara noastră. Acesta acțiune dorește să schimbe acesta mentalitatea prin implicarea tinerilor în acțiuni de educație ecologică.

“Se apropie perioada 31 Martie- 4 Aprilie – Saptamana verde LIFE FOR MARSH

O saptamana intreaga dedicata unui mediu mai curat. E modul in care echipa Fundatiei Carpati, impreuna cu studentii si cadrele didactice ale Facultatii de Silvicultura si Explotari Forestiere din Brasov au decis sa traga un semnal de alarma catre cei care doresc sa se bucure de frumusetea naturii, dar adesea uita sa o ingrijeasca.” (Boronia Vasile, Custode Arie Protejata).

Dovada acestui lucru sunt sutele de saci de gunoi stransi in cele 5 zile (31 Martie-4 Aprilie 2016) din aria protejata Padurea si mlastinile eutrofe de la Prejmer si Dealul Cetatii Lempes – Mlastina Harman. La acesta actiune au participat studenti din anul III si IV (30), alaturi de sef lucrari dr. ing. Daniel Iordache (UNITBV), reusind sa ecologizeze 8 zone ( zona de langa sanatoriu, zona de langa Popasul Caprioara si izvorul, padurea si marginea drumului spre Bod, Mlastina Prejmer, Padurea Prejmer, zona Fantanita, zona containerelor).

“Am fost surprinsi de volumul si diversitatea resturilor menajere aruncate (pampersi, lame de ras, haine, incaltaminte, sticle, peturi, resturi menajere), ceea ce confirma ca desi media si diversi militanti pro-natura se lupta cu schimbarea perceptiei si atitudinii omului de rand, lupta este inca la inceput.” (Miria Adrian, reprezentant Fundatia Carpati, Administrator Arie Protejata).

Initiativa s-a alaturat multitudinii de actiuni intreprinse si de catre alte organizatii, cu ocazia lunii padurii (15 Martie-15 Aprilie) si venirii primaverii.

Tulburarea animalelor sălbatice: În general tulburarea animalelor sălbatice este greu de observat de către nespecialiști. Totuși există unele activități care deranjează în mod evident fauna sălbatică și păsările: hrănirea animalelor; zgomotul și, în unele cazuri, și mirosul sau pășirea în anumite locuri.

Soluții: implementarea unei politici care să nu permită hrănirea animalelor sălbatice și a păsărilor; restricții privind zgomotul și anumite activități; restricții în abordarea zonelor senzitive, cum ar fi mlaștinile; semne de avertizare privind riscul de călcare, pe jos sau cu mașina, peste animale sălbatice mici, cum ar fi tritoni sau broaște.

„Pentru evitarea accesului auto neautorizat in cadrul masurii „C5. Reducerea impactului antropic asupra habitatelor prioritare din aria protejata“ am realizat trei bariere metalice pe care le-am amplasat pe drumurile principale de acces în situri. Doua bariere au fost amplasate pe Dealul Cetății Lempeș și una a fost amplasata la Pădurea Prejmer, și astfel, prin completarea barierelor deja existente, am reușit să limităm aproape total accesul cu mijloace motorizate in cele doua situri de importanță comunitară.“ (Miria Adrian, reprezentant Fundatia Carpati, Administrator Arie Protejata).

Propunerea de produse ecoturistice tematice

In cadrul Siturilor

– Observarea pasarilor si fotografierea acestora: observarea pasarilor este foarte rar practicata si este practicata in general de catre turistii experimentati care practica un turism specializat. Pentru a dezvolta aceasta latura inca neexploatata in Siturile Natura 2000, propun montarea de hranitori in zonele preferate de pasari, hranitori in care administratia ariei protejate poate amplasa mancare pentru a atrage astfel vietuitoarele. Educarea si informarea turistilor cu privire la comportamentul pe care trebuie s ail aiba in aceste situatii de vizionare a pasarilor este un lucru essential in atingerea obiectivului produsului touristic propus. Astfel, consider ca existent unor personae specializate si instruite in sensul informarii, supravegherii si indrumarii turistilor este esentiala.

– Observarea animalelor salbatice si fotografierea acestora (pachet touristic cu durata intre 3 si 4 zile) : si in acest caz, existent unui ghid specializat wildlife care sa informeze si sa conduca turistii este o necesitate.

-Observarea plantelor si a plantelor medicinale

-Drumetii tematice: in present in cadrul ariilor protejate exista doua trasee tematice marcate cu sageti indicatoare care constau in carari inguste, unil ce strabate Dealul Lempes, pornind din centrul satului Sinpetru, traverseaza dealul si ajunge in partea opus pe aria comunei Harman, iar a doilea este situat in Padurea Prejmer. Sagetile din cadrul traseelor conduc ecoturistii catre asa numitele “puncta cheie” ale acestora, puncte unde sunt prezentate cu ajutorul panourilor informative, particularitatile, punctele forte si totodata motivele protejarii ariei prezentate.

In cadrul masurii “E3. Realizarea și instalarea de panouri informative și elaborarea raportului final pentru publicul larg” s-au realizat un număr de 12 panouri informative cu privire la descrierea proiectului, și alte informații utile, datele de contact ale partenerilor din proiect și adresa website-ului.

Printre panourile existente se numara:

– panoul “Batranul stejar”

– panoul “Popas in lumea plantelor”

– panoul “Joc de aripi”

– panoul “Popas in lumea vietuitoarelor”

panoul “Dincolo de fosnetul codrilor”

panoul “Padurea de la marginea apei”

Pe langa traseele deja existente, pentru a evita aglomerarea acestora si pentru a aduce un plus de atractie si diversitate, propun amenajarea unul al doilea traseu care sa aiba in component lui o tiroliana. Consider ca dupa modelul amenajat in Situl Natura 2000 – Piatra Mare, mai precis tiroliana amenajata la punctul de atractie turistica “Canionul 7 scari”, aceasta amenajare se poate face si pe dealul Lempes cu un minim de investitie si cu un impact redus asupra mediului inconjurator. Cu o astfel de amenajare poate fi atras si segmentul de turisti de aventura.

expeditii fotografice sau tururi pentru fotografie in padure: cadrul

natural – padurea de foioase- poate face obiectul decorului pentru fotografii specializati sau de evenimente. De asemenea pasionatii de observarea pasarilor si animalelor salbatice sunt potentialii turisti pentru astfel de tururi de fotografie. Un plus adus de propunerea dezvoltarii acestui produs ecoturisticeste faptul ca odata cu fotografierea ariei protejate si a frumusetii acesteia se poate realiza promovarea acesteia. Consider ca existent unui ghid specializat este necesara si in aceasta situatie intrucat pasionatii de fotografie trebuie indrumati catre locurile unde aparitia pasarilor si a animalelor este cea mai probabila.

Cicloturism: traseele tematice deja amenajate pot fi o rampa de lansare pentru iubitorii de natura si plimbari cu bicicleta. Cicloturismul a cunoscut o dezvoltare in ultimii ani, aparand din ce in ce mai multi adepti ai acestei forme de turism modern, adresandu-se unei categorii de turisti educati.

In ceea ce priveste cicloturismul, acesta poate fi imbunatatit si se pot atrage mai multi turisti prin promovarea acestei laturi a turismului, prin amenajarea de trasee de diferite dificultati, cat si prin informarea si educarea turistilor in acest sens.

“In present aceasta forma de turism este practicata pe Dealul Lempes doar de catre turistii de weekend, care locuiesc in judetul Brasov, in grupuri mici si intr-un mod neorganizat.” (Miria Adrian, reprezentant Fundatia Carpati, Administrator Arie Protejata).

Drumetie de iarna si identificarea urmelor animalelor pe zapada:

Studiul naturii (clase in aer liber): folosirea ariilor proteate ca sali de clasa in aer liber ar trebui incurajata de administratorul ariei protejate

Cercetare stiintifica:

In imprejurimile ariilor protejate:

Experiente rurale:

Excursii culturale:

Calarie:

Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea ecoturismului in Siturile Natura 2000

Analiza SWOT

C5. Reducerea impactului antropic asupra habitatelor prioritare din aria protejata

Aceasta actiune presupune: măsuri de reducere a pășunatului intensiv, a incedierii provocate a miriștii si a turismului dezorganizat.

S-au realizat 3 întâlniri cu primarii și cu fermierii privind reglementarea pășunatului, întâlniri la care au participat pe langă crescătorii, proprietarii de animale si primarii, agentul agricol, secretarul, autoritați ( reprezentanți ai gărzii de mediu și apelor), efectuate in martie, aprilie, inaintea inceperii pasunatului.

Ȋn cadrul acestor întâlniri, s-au prezentat crescătorilor și proprietarilor ariile protejate, însemnătatea acestora, punându-se accentul pe respectarea limitelor acestora și renunțarea pășunatului în interiorul acestora. S-au discutat acordurile de colaborare, care ulterior s-au semnat.

De la începutul lunii Martie au fost înființate 2 patrule active formate din 4 persoane două de la FC și două de la ICAS, care efectueaza vizite regulate in sit pentru a evalua activitatile antropice (turism dezorganizat, pasunat excesiv).

Cea mai recenta intalnire a avut loc in 22 Octombrie 2013, la Facultatea de Silvicultura si Exploatari forestiere, privind condițiile în care se va efectua pășunatul în aria proiectului, pentru următorul an. Ea urmează sedinței de proiect din 15 Octombrie, în care specialiștii au stabilit ca interzicerea/restricționarea pășunatului pentru un an, în siturile Natura 2000- ROSCI 0170 Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer si RO SCI 0055 Dealul Cetatii Lempes-Mlastina Hărman este absolut necesară pentru eficiența acțiunilor de conservare.

La inceputul lunii noiembrie 2013 s-au demarat lucrările de diminuare a ″ fenomenului incendierii provocate a miriștei ″, prin ararea unei benzi de teren de 2 m cu tractorul cu plug.

În vederea combaterii turismului dezorganizat și concentrarea acestuia, în perioada 17-28 Martie au fost amenajate 20 de locuri pentru picnic, în zona desfășurării proiectului LIFE FOR MARSH. Aceasta initiativă face parte din acțiunea C5, care are ca scop diminuarea impactului antropic asupra habitatelor prioritare din aria protejata. Astfel, toti cei dornici să petreacă weekend-ul în aer liber, într-un mod civilizat și fără a avea un impact negativ asupra conservării biodiversității sunt invitați să folosescă acest spațiu special creat pentru ei. Fiecare loc de picnic constă într-un set format dintr-o măsută și două banci din lemn, ancorate în beton, care conțin o placuță care menționează sprijinul financiar al instrumentului LIFE+ Nature. Acestea sunt concentrate in trei zone: in parcarea de la Izvorul din Padurea Prejmer (înainte de Popasul Caprioara)- 2 bucati, la locul de pornire al parapantistilor (4 bucati).

E5. Diminuarea impactului grupurilor țintă asupra conservării zonei

Acțiunea vrea să demonstreze factorilor interesați în conservarea zonei, că există posibilitatea practicării activităților tradiționale, așa încât acestea să nu prezinte un pericol pentru conservare. S-au realizat schimburi de experiență a comunităților locale (Prejmer, Harman, Sanpetru) cu alte zone similare din UE. S-au realizat două trasee tematice, cîte unul pentru fiecare sit.

S-a realizat prima întâlnire cu comunități din zone similare. Această întâlnire a avut loc în perioada 30 Mai 2013 – 2 Iunie 2013 în Austria, locația: Nationalpark Donau-Auen. Comunitatea locală Hărman a efectuat deplasarea împreună cu reprezentanți ai proiectului. În cadrul deplasării s-au efectuat vizite în parc, s-au discutat problemele comunității legate de existența parcului și influența acestuia asupra lor, s-a prezentat evoluția parcului și dificultățile întâmpinate de-a lungul timpului. Au existat discuții libere cu privire la modalitățile de îmbunătățire a atitudinii grupurilor țintă asupra conservării zonei.

“Suntem in curs de realizare a doua trasee tematice, care vor include si vestigiile arhitecturale din zona (Cetatea Prejmer – una din cele 7 biserici fortificate din Transilvania, incluse in patrimoniul UNESCO).” (Miria Adrian, reprezentant Fundatia Carpati, administrator Arie Protejata)

Pentru ca educatia ecologica incepe de la cele mai fragede varste, echipa proiectului LIFE FOR MARSH a organizat o actiune de educare adresata elevilor scolilor aferente comunitatilor Harman, Prejmer, Sanpetru si Brasov (Clasele V-VI-VII-VIII). Elevii au primit un suport de curs cu informatii esentiale despre ariile protejate unde se desfasoara proiectul, speciile care traiesc aici, motivul finantarii LIFE Nature +.

La inceputul lunii August 2016 a fost amenajat primul traseu tematic din cadrul proiectului LIFE FOR MARSH – ”Natura pas cu pas”. Acest traseu este unul în două sensuri – se poate porni fie din localitatea Hărman (de lângă Cetatea Hărman), fie din localitatea Sânpetru (de lângă Biserica Fortificată). Durata de parcurgere este de 2-4 ore. Activitățile disponibile sunt drumeția, observarea florei și a faunei. De-a lungul traseului sunt amplasate 6 panouri informative. Două dintre ele au caracter informative, continand informații generale despre traseu – introducere, o schiță a traseului, durată parcurgere, activități disponibile, fiind amplasate lângă bisericile fortificate. Restul contin informatii despre mlastina, circuitul apei in natura, batranul stejar, speciile de plante caracteristice sitului, fauna specifica zonei. Asadar, dragi pasionati ai naturii, va invitam cu drag la drumetie!