Studiu DE Caz Sc Mixaj Srl

CUPRINS

1. DEFINIȚIE, OBIECTIVE, ARIA DE APLICABILITATE

1.1 Definirea stocurilor

1.2 Clasificarea stocurilor

1.3 Evaluarea stocurilor

1.3.1 Evaluarea la intrare

1.3.2 Evaluarea ulterioară a stocurilor

1.3.3 Evaluarea la ieșire a stocurilor

1.4 Tehnici de măsurare a costurilor

1.4.1. Metoda costului standard sau prestabilit.

1.4.2. Metoda prețului cu amănuntul

1.4.3. Recunoașterea drept cheltuială a costurilor stocurilor vândute

1.4.4 Contabilitatea operațiilor privind stocurile cumpărate

1.4.6. Contabilitatea stocurilor aflate la terți

1.4.7 Contabilitatea mărfurilor la o întreprindere comercială cu amănuntul (en detail)

2. STUDIU DE CAZ SC MIXAJ SRL

2.1 Descrierea societății

2.1.1 Principiile contabile aplicate

2.1.2 Registrele și evidențele contabile

2.1.3. Tipologia stocurilor

2.2. Prezentarea operațiilor cu stocurile la S.C. MIXAJ COM S.R.L

2.3 Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori

economico-financiari

3. CONCLUZII

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI TEORETICE ȘI CONCEPTUALE PRIVIND STOCURILE.

1. Definiție, obiective, aria de aplicabilitate

1.1 Definirea stocurilor

Reglementările din Standardele Internaționale de Raportare Financiară definesc stocurile ca fiind active deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfarurarii activității, în curs de producție în vederea vânzării ori ca materii prime, materiale și alte consumabile care urmează a fi utilizate în procesul de producție sau în prestarea de servicii.

Conform 3055/2009 stocurile reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor în cadrul unei entități deținute fie pentru a fi vândute în aceeași stare fie în urma prelucrării lor în procesul de producție, fie pentru a fi consumate la prima lor întrebuințare.

La nivel economic, noțiunea de stoc poate fi interpretată ca reprezentând cantitatea de active materiale și financiare existente într-o entitate la un moment dat. În sens restrâns, noțiunea de stoc este definite ca fiind ansamblul de materii prime și materiale destinate producției de bunuri și servicii.

Stocurile pot fi definite ca ansamblul de bunuri deținute pentru a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie pentru a fi consumate la prima utilizare.

Stocul curent, acesta este definit ca fiind cantitatea de materiale necesară desfășurării neîntrerupte activității de producție.

Stoc inițial sau stocul de materiale existent la începutul perioadei și reflectat în fișa de magazie a unității comerciale

Stocul final este definit ca stocul de materiale existent într-o întreprindere la sfârșitul unei perioade, ce devine stoc inițial pentru perioada următoare.

Stocul de iarnă este reprezentat de cantitatea de materiale ce se acumulează în depozitele întreprinderilor, în scopul alimentării continue pe o perioadă de timp în care transportul unor resurse nu este posibil de efectuat, ca urmare a condițiilor climatice sau sau naturale.

Stocul strategic reprezintă stocul de materiale achiziționat în volum mare, în momentul în care costul de achiziție este considerat favorabil, având în viitor un cost mai mare.

Stocurile de conjunctură sau anticipate reprezintă scopurile constituite în scopul evitării lipsei de resurse la consumatori în perioada în care are loc încetarea livrării lor de la furnizor, din varii motive (modernizare, renovare).

Potrivit sectorului public, stocurile sunt definite în Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public- IPSAS 12 “Stocuri” astfel:

Stocurile sunt active circulante, deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității.

În curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează să fie folosite în desfășurarea activității curente a instituției, în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Stocul la consumator este definit ca stocul curent sau de siguranță existent la un moment dat în depozitul întreprinderii consumatorului continuitatea activității de producție, în condițiile concrete de ritmicitate a intrărilor de materiale și de consum al acestora.

Stocul la producător poate fi definit ca stocul de produse acumulate în depozitul producătorului, ale unităților colectoare sau ale bazelor de desfacere. Acesta reprezintă stocul minim necesar desfășurării continue a livrărilor ținând seama de difersi factori, cum ar fi : Timpul necesar operațiilor de sortare, timpul necesar de ambalare a produselor, de întocmire a formelor de expediere.

Stocurile aflate la terți reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în proprietatea entității, dar care fizic se găsesc în custodie, prelucrare, consignație la terți.

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă ansamblul bunurilor sau producția care nu a parcurs toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau neompletate în întregime.

Stocul de tranzit reprezintă cantitatea de produse materiale care se regăsește în mijloacele de transport pe timpul deplasării între depozitele furnizorului și clientului

Stocul pentru transport intern reprezintă cantitatea de resurse materiale care se acumulează în subentitatile întreprinderii. Aceasta are scopul de acoperire a cererilor pentru consum pe durata eliberării și transportului de la depozitul central la destinațiile de folosire.

1.2 Clasificarea stocurilor

Uilizând o definiție a stocurilor comună pentru cele două cadre de raportare financiară, ambele menționând că acestea reprezintă bunurile deținute în vederea vânzării, în curs de producție sau pentru a fi folosite în procesul de fabricație, putem realiza o clasificare a stocurilor astfel:

Mărfurile sunt bunurile achiziționate de o entitate cu scopul revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

Materiile prime constituie substanța de bază din care este compus produsul finit.

Materialele consumabile care ajutǎ la procesul de fabricație alături de materiile prime sau pot fi reprezentate de consumuri necesare procesului de vânzare sau de servicii.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri utilizate la mai multe cicluri economice, însă nu îndeplinesc condiția de a fi integrate în activele imobilizate corporale. Acestea au, fie o valoare sub limita stabilită de lege, fie o durată de folosință sub 1 an.

Produsele sub formă de: semifabricate, produse finite și rebuturi, materiale recuperabile, deșeuri.

Semifabricatele sunt bunurile care au fost terminate într-o secție și urmează să fie prelucrate în continuare în alte secții de aceleași întreprinderi sau pot fi destinate vânzării în afara întreprinderii.

Produsele finite sunt stocuri care au parcurs toate fazele procesului tehnologic și sunt depozitate pentru a fi vândute.

Produsele reziduale sunt rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile.

Animalele și păsările crescute și folosite pentru reproducție, la îngrășat pentru a fi valorificate sau pentru producție – lânǎ, lapte, blanǎ;

Ambalaje, aici pot fi incluse ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care pot fi păstrate la terți temporar, cu obligația restituirii.

Producția în curs de execuție

Serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate;

Bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți; mașinile folosite numai ca material de demonstrație cu durata de utilizare mai mică de un an;

Stocuri cumpărate pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

Activele cu ciclu lung de fabricație destinate vânzării.

Analizând cele două cadre de raportare financiară observăm diferențe referitoare la recunoașterea stocurilor astfel:

Tabel 1.1 Diferențe privind recunoașterea stocurilor

1.3 Evaluarea Stocurilor

Evaluarea reprezintă procesul prin care este determinat valorile la care structurile situațiilor financiare sunt recunoscute în momentul înregistrării evenimentelor și tranzacțiilor determinate de activitatea întreprinderii și momentul întocmirii situațiilor financiare.(Ristea et. al. 2009)

Evaluarea stocurilor în contabilitate se face conform normelor generale de evaluare, acestea fiind elaborate în funcție de Standardele Internaționale de Raportare Financiară și principiile contabile fundamentale utilizate de entitate.

În urma stabilirii metodei de evaluare, aceasta va fi aplicată de la un exercițiu financiar la altul asupra elementelor din structura stocurilor și a activelor fungibile.

O întreprindere va utiliza aceeași metodă de evaloare pentru toate elementele de natura stocurilor.

În cazul în care există stocuri de natură și utilizare diferită este justificată utilizarea unei alte metode de calcul a costului

Conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară IAS 2”Stocuri” sunt reconoscute două momente pentru evaluarea stocurilor:

Evaluarea la intrarea în entitate;

Evaluarea ulterioară se face la valoarea la care sunt recunoscute la încheierea fiecărui exercițiu financiar dacă se constată o pierdere de valoare.

Evaluarea la ieșire, se face la valoarea la care stocurile sunt descărcate din gestiune în momentul în care sunt realizate;

1.3.1 Evaluarea la intrare

La intrarea în entitate, stocurile sunt evaluate la cost. În mod concret, valoarea contabilă de intrare se indentifică prin:

Costul de achiziție, fiind format din:

Prețul de cumpărare;

Taxe de import și alte taxe nerecuperabile;

Cheltuieli de transport;

Manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de mărfuri;

Materiale și servicii;

Costul de achiziție este propriu pentru stocurile de materii prime, materiale consumabile, mărfuri și alte bunuri achiziționate cu titlu oneros.

Exemplul 1 Firma SC X SA achiziționează mărfuri în valoare de 10 000$. Cursul leu/dolar=3.2, taxele vamale în valoare de 10%, comision vamal de 2%, cheltuieli de manipulare 150 lei, cheltuieli de transport 300 lei.

Tabel 1.2 Calcul costul de achiziție a mărfurilor

Menționăm faptul că reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse din costul de achiziție. De asemenea în costul de achiziție nu este inclusă taxa pe valoare adăugată corespunzătoare. În situația în care stocurile sunt achiziționate de către o entitate neplătitoare de tva, întreprinderea în cauză va include în costul de achiziție al stocurilor și valoarea TVA. (Feleaga, 2009)

b)Costul de producție este format din:

-costul de achiziție al materiilor prime și consumabile;

-celelalte cheltuieli ocazionate de transformarea materiilor prime și materialelor în produse finite;

-cota cheltuielilor indirecte de producție alocate procesului de fabricație a bunurilor.

Se aduce în atenție elementele care nu sunt incluse în costul stocurilor precum:

-valorile neobișnuite ale deșeurilor, manoperelor și regiilor generale,

-costurilor de depozitare, doar în cazul în care acestea se referă la procesul de fabricație înaintea începerii unei noi faze de producție, regiilor de administrație precum și costurile de desfacere.

Costul de producție cuprinde două tipuri de cheltuieli:

Cheltuieli directe care sunt aferente consumului de materii prime în procesul de producție și manoperei.

Cheltuielile indirecte care sunt reprezentate de cheltuieli aferente întregului volum al producției care pot fi repartizate pe fiecare tip de produs urmând o grilă de repartiție.

Conform IAS2 “Stocuri” cheltuielile indirecte include regia de producție fixă și variabilă.

Regia fixă include costurile indirecte care rămân relative constant, nu depind de volumul producției ex.: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor).

Este de preferat ca regia fixǎ să fie raportată la o valoare normalizată a producției. Din specificațiile tehnice ale utilajelor pot fi extrase date privind volumul normal de activitate. Ca urmare, în perioada în care producția este mai mică deă la procesul de fabricație înaintea începerii unei noi faze de producție, regiilor de administrație precum și costurile de desfacere.

Costul de producție cuprinde două tipuri de cheltuieli:

Cheltuieli directe care sunt aferente consumului de materii prime în procesul de producție și manoperei.

Cheltuielile indirecte care sunt reprezentate de cheltuieli aferente întregului volum al producției care pot fi repartizate pe fiecare tip de produs urmând o grilă de repartiție.

Conform IAS2 “Stocuri” cheltuielile indirecte include regia de producție fixă și variabilă.

Regia fixă include costurile indirecte care rămân relative constant, nu depind de volumul producției ex.: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor).

Este de preferat ca regia fixǎ să fie raportată la o valoare normalizată a producției. Din specificațiile tehnice ale utilajelor pot fi extrase date privind volumul normal de activitate. Ca urmare, în perioada în care producția este mai mică decât nivelul normal, regia fixă nu va fi încorporatǎ integral în costul de producție, adică costul de producție nu include costul subactivitǎții. Regia nealocatǎ este recunoscută drept o cheltuială a perioadei.(Caraiani et. al. 2010)

Când există perioade de supraactivitate însǎ, regia fixă nu se majorează, ci se consideră a fi la nivelul normal înregistrat în contabilitate.

Regia variabilă se modifică în mod direct cu volumul producției (ex.: materii prime indirecte, manopera indirectă). Repartizarea regiei variabile asupra costului de producție se va face pe baza folosirii reale a capacității de producție.

1.3.2 Evaluarea ulterioară a stocurilor

IAS 2 Stocuri, precizează faptul că, după momentul recunoașterii inițiale, stocurile și producția în curs de execuție se evaluează la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor cuprinde costurile aferente achiziție și prelucrării, precum și alte costuri utilizate pentru a aduce stocul în formă dorită și locul prezent.

Standarul IAS 2 “Stocuri” ne oferă următoarea definiție cu privire la valoarea realizabilă netă. Aceasta reprezintă prețul de vânzare estimat în cursul normal al activității, excluzând elementele de cost estimate pentru finalizarea bunului și costurile necesare vânzării

Aplicând principiul prudenței vom diminua valoarea stocurilor sub cost până la valoarea realizabilă netă. Aceasta din urmă derivă din deteriorarea fizică a stocurilor, uzura lor, învechirea sau diminuarea prețurilor de vânzare. Este important de menționat că, fiecare diminuare a stocurilor până la valoarea realizabilă netă, precum și orice pierdere de valoare a stocurilor trebuie recunoscută drept cheltuialǎ în perioada în care are loc diminuarea sau pierderea.

Amintim că această normă nu se aplică pentru evaluarea stocurilor deținute de produse agricole, forestiere și minereuri. În cazul în care vor fi evaluate la valoarea realizabilă netă, pe baza unor practici bine stabilite în aceste sectoare.

Exemplul 2 SC ALFA SA achiziționează marfă din import. Calculați costul de achiziție al mărfurilor pe baza informațiilor:

Tabel 1.3 Calcul cost de achiziție al mărfurilor

Întreprinderea extimează ca mărfurile vor fi vândute la prețul de 300 000 lei. Pentru realizarea vânzării vor fi necesare:

Costuri cu evaluarea mărfii 30.000 lei

Costuri cu pregătirea vânzării 7.000 lei

Costuri cu vânzarea efectivă 10.000 lei

Calcularea costului de achiziție:

Tabel 1.4 Calcul cost de achiziție

Calcularea valorii realizabile nete:

Tabel 1.5 Calcul valoare realizabilă netă

Conform IAS 2”Stocuri” mărfurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Așadar min(165.275lei; 183.000lei) =165.275lei fiind valoarea cu care mărfurile vor fi recunoscute în situațiile financiare.

1.3.3 Evaluarea la ieșire a stocurilor

Ieșirea stocurilor din gestiune se face în principal prin consum sau prin vânzare.Așa cum este menționat în IAS 2”Stocuri”, evaluarea la ieșire a stocurilor se realizează prin următoarele metode: metoda costului mediu ponderat (calculat la sfârșitul lunii sau după fiecare intrare),fie prin metoda „primul intrat, primul ieșit”(FIFO)

Trebuie să amintim că IAS 2 interzice metoda de evaluare a stocurilor „ultimul intrat, primul ieșit” (LIFO). Standardul nu permite utilizarea acestei metode deoarece nu prezintă cu fidelitate fluxurile stocurilor, și mai mult decât atât s-a observat că aplicarea formulei LIFO are la bazǎ considerente fiscale și prin urmare nu este adecvată ca tratament contabil.

Metoda primul intrat, primul ieșit (FIFO)

Metoda primul intrat, primul ieșit (First Input, First Output) se bazează pe faptul că bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primei intrări. Metoda FIFO constă în evaluarea ieșirilor de stocuri în ordine cronologică, la costul primei intrări.

Pe măsura diminuării volumului de stocuri, bunurile ieșite din gestiune se vor evalua la costul de achiziție, sau de producție al lotului următor. Astfel, stocul final va fi evaluat la cele mai recente costuri. Această metodă oferă informații cu privire la evoluția stocurilor de la o perioadă la alta, oferind informații utile previziunii și controlului.

Această metodă se aplică în general în cadrul societăților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade în care prețul este relative stabil.

Principalele efecte ale acestei metode sunt:

Tabel 1.6 Implicațiile metodei FIFO

Tabel 1.7 Metoda FIFO (Ristea et. al. 2009)

Avantajele aplicării metodei FIFO:

– evaluarea stocului final se face la cele mai recente prețuri, stocul putând fi mai ușor conectat la valorile actuale;

– evaluarea ușor de aplicat;

– metoda este recomandată de IAS 2 “Stocuri”.

Dezavantajele aplicării metodei FIFO:

– în perioada în care prețurile se modifică rapid, profiturile pot supraevaluate față de costurile curente, din cauza faptului că ieșirile sunt evaluate la costul istoric, iar veniturile din vânzări sunt evaluate la costuri curente;

– tendința societăților de a majoră prețurile de vânzare o dată cu creșterea costurilor de achiziție, neținând cont de faptul că unele stocuri au fost achiziționate înainte de creșterea prețurilor.

Metoda FIFO corespunde cel mai bine fluxurilor fizice de stocuri reale, insă poate fi folosită în scopuri creative, astfel creșterea prețurilor poate conduce la o creștere artificială a profitului.

Metoda Costului Mediu Ponderat (CMP)

Această metodă ține cont de toate intrările și ieșirile de stocuri ale exercițiului. Acesta se poate calcula lunar sau cu ocazia recepției fiecărei noi aprovizionări, ca raport între valoarea totală a stocului inițial și valoarea intrărilor pe de o parte și cantitatea existent în stocul inițial plus cantitatea intrată, pe de altă parte. Ea poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție.

Exemplu de calcul lunar

Tabel 1.8 Metoda Costul Mediu Ponderat calculate lunar

CMP=11 lei

b)Exemplu de calcul al valorii medii după fiecare operație de intrare:

Tabel 1.9 Metoda Costului Mediu Ponderat după fiecare operație de intrare.

Intrare pe 02.12.N CMP= =10.83

Ieșire pe 05.12.N 30*10.83 lei= 325 lei

Intrare pe 15.12.N CMP==10.9

Metoda costului mediu ponderat este cea mai frecvent utilizată în cazul stocurilor achiziționate la prețuri diferite, iar în contabilitate acestea nu sunt individualizate în funcție de costul de achiziție sau de costul de producție a fiecărui lot.

Metoda CMP produce un amestec al costurilor perioadei, ceea ce îngreunează comparabilitatea datelor, însă aceasta prezintă avantajul de a simplifica calculele și de a obține un cost unitar mediu care este semnificativ atunci când costul materiilor prime înregistrează fluctuații semnificative de la o lună la alta.

Aceasta este cea mai utilizată metodă de calcul în România, atât în sistemul privat cât și în sistemul public.

Avantajele aplicării metodei CMP:

Uniformizează profiturile, utilizând o medie a valorilor stocurilor, inițial și final;

Încearcă să anuleze efectele creșterii sau descreșterii prețurilor, întrucât costul stocului final este stabilit în funcție de prețurile plătite pe parcursul anului și de costul stocului inițial;

Este relativ ușor de calculat;

Metoda este recomandată de IAS 2 “Stocuri”;

Dezavantajele metodei CMP:

Acestea sunt datorate în principal valorilor medii calculate;

Deoarece este calculata ca o medie ponderată, există riscul că valoarea stocurilor să fie deformată prin ponderare, determinând deprecieri la nivelul situațiilor financiare;

Pentru determinarea valorii costului mediu ponderat, calculele necesită timp și trebuie utilizate mai multe zecimale având în vedere acuratețea rezultatelor. (Udrescu 2010)

1.4. Tehnici de măsurare a costurilor

Pentru măsurarea stocurilor conform prevederilor IAS 2 “Stocuri”, se pot utiliza două metode:

Metoda costurilor standard și

Metoda prețului cu amănuntul;

1.4.1. Metoda costului standard sau prestabilit.

Această metodă a apărut în annul 1901 în Statele Unite ale Americii sub denumirea de “Estimated Cost System” –„sistemul costurilor antecalculate, aceasta fiind și prima metodă care include nivelurile normale ale materialelor consumabile cât și a manoperei precum și eficientă și utilizarea capacității de producție. Putem spune că acest cost standard este un cost antecalculat, în raport de datele constatate în perioadele precedente.

Cu ajutorul acestei metode se determină calculul anticipat al costurilor de producție, monitorizarea și controlul abaterilor de la aceste costuri.

Repartizarea diferențelor de preț asupra bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul relațiilor :

se determină coeficientul de repartizare (K)

Soldul debitor sau creditor (după caz) al contului de diferențe înainte

de repartizare pe perioada (luna) de referință

K = ––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Soldul debitor al contului de stocuri la sfârșitul perioadei (lunii) când

se face calculul de repartizare înainte de înregistrarea ieșirilor pe

perioadă (luna) de referință.

se determină cota de diferențe aferentă stocului:

Cota de repartizare aferentă = K x Valoarea la preț prestabilit a stocurilor la

stocurilor la finele perioadei finele perioadei de referință

de referință (Cr)

c) se determină cota de diferențe aferentă ieșirilor

Cota de repartizare = Soldul debitor sau – Cotă (Cr) de repartizare

aferentă ieșirilor pe lună creditor al contului aferentă stocurilor la finele

de referință (Cri) de diferențe lunii

Odată cu începerea desfășurării procesului de producție, orice abatere de la ele poartă denumirea de abatere de la real, de la condițiile normale de fabricație și se trece pe seama rezultatelor finale (profit și pierdere) ale entității. Diferențele sesizate în faza de intrare între prețul prestabilit și costul efectiv de achiziție vor fii înregistrate în contabilitate distinct. Vor fii reflectate de asemenea și diferențele între prețul prestabilit al stocurilor inițiale din exercițiul precedent și prețul prestabilit al acelorași stocuri antecalculat pentru exercițiul curent. (Ristea et. al. 2009)

1.4.2. Metoda prețului cu amănuntul

Este întâlnită în cazul stocurilor cu mișcare rapidă din cadrul întreprinderilor de comercializare. De asemnea, în România această metodă este folosită pentru formarea prețului de vânzare cu amănuntul.

Costul= Prețul cu amănuntul – Marja brută a stocurilor

Prețul cu = Costul de + Adaosul + TVA

Amănuntul achiziție sau adaosul

de producție comercial

Pentru stabilirea costului de achiziție este folosit prețul de la cost, la care sunt adăugate și cele două elemente pentru determinarea prețului. Astfel, prețul nu mai este impus de piață ci este influențat în mod indirect de aceasta, prețul de vânzare fiind constituit de întreprindere.

Conform Standardului Internațional IAS 2 cu privire la costul standard, prețul este adoptat ca mărime de evaluare și decontare la intrare- ieșire a stocurilor în contabilitatea financiară.

Astfel, “metoda de evaluare a produselor la costul standard sau metoda de evaluare a mărfurilor la prețul cu amănuntul pot fi utilizate pentru rațiuni practice cu condiția ca ele să conducă la rezultate care sunt apropiate rezultatelor ce s-ar fi obținut utilizând una din metodele prevăzute mai înainte. Așadar, diferențele de preț care au fost constatate la intrare vor fi înregistrate la conturile de cheltuieli din clasa 6 “Conturi de cheltuieli”.

O a treia metodă introdusă în contabilitatea din România, este cea a costurilor efective. Aceasta este stabilită pe baza datelor consemnate în documentele justificative.

1.4.3. Recunoașterea drept cheltuială a costurilor stocurilor vândute

Descărcarea din gestiune a stocurilor vândute cu valoarea contabilă este recunoscută drept cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. Pierderile de stocuri precum și orice reducere a valorii contabile a stocurilor trebuie să fie recunoscută drept cheltuiala în perioada în care are loc pierderea sau reducerea valorii contabile Orice stoc vândut în perioada curentă și care a înregistrat reducerea valorii contabile, până la valoarea realizabilă netă, trebuie recunoscută valoarea totală a deprecierilor de valori la venituri.

Orice valoare din reluări sau reduceri a valorii contabile a stocurilor, ca urmare a unei creșteri a valorii realizabile nete se recunoaște drept o reducere a valorii contabile a stocurilor ca urmare a unei creșteri a Valorii realizabile nete.

De reținut: Sunt stocuri utilizate drept componentă pentru alte active imobilizate construite în regie proprie.

1.4.4. Contabilitatea operațiilor privind stocurile cumpărate

Contabilitatea operațiilor privind stocurile utilizând metoda inventarului permanent

Utilizarea metodei inventarului permanent pentru contabilitatea operațiilor privind stocurile cumpărate și organizarea evidenței analitice a acestora presupune aplicarea uneia din următoarele metode: metoda cantitativ-valorică, metoda operativ-contabilă (pe solduri), metoda global-valorică, aceasta din urmă aplicabilă pentru gestiunile de mărfuri în unitățile comerciale en-detail. (Ristea et. al. 2009)

Operații privind intrările de stocuri

Exemplul 3. Aportul în natură al asociaților în valoare de 50.000 lei, TVA 24%. (valoarea de aport)

Exemplul 4. Aprovizionare cu materii prime de la furnizori cu materii prime în valoare de 50 000 lei , cheltuielile cu transportul fiind incluse în factură. TVA 24%

Documentul justificativ al operației este factura. În cazul în care stocurile consemnate în factură fac parte din gestiuni diferite, se constată diferență la recepție sau stocurile primite nu sunt însoțite de facturi, se întocmește “Nota de recepție și constatare de diferențe”.

Exemplul 5. Aprovizionarea cu materii prime de la furnizori pe seama avansurilor de trezorerie acordate anterior, TVA 24%.

Exemplul 6. Plusuri înregistrate la inventar în valoare de 1.000 lei.

Plusurile de materii prime înregistrate la inventar se vor înregistra în contabilitate la valoarea de utilitate.

În cazul consumului de materii prime și material, acestea vor fii înregistrate pe baza bonurilor de consum sau a fișei limită de consum.(Ristea et. al. 2009)

Exemplul 7. Eliberarea de materii prime spre consum în valoare de 30.000 lei, acesta se face la prețul de înregistrare în contabilitate.

Exemplul 8. Lipsuri constatate la inventariere în valoare de 1 000 lei. Dacă lipsa este imputabilă se face și înregistrarea corespunzătoare.

Înregistrarea minusului de materii prime.

Imputarea

Contabilitatea operațiilor privind stocurile – metoda inventarului intermitent

Pentru metoda inventarului intermitent, în momentul deschiderii exercițiului sunt preluate cheltuielile perioadei a stocurilor intrate aflate în conturile din clasa 3 “Stocuri și producție în curs de execuție”. Aceasta se face pe baza listelor de inventariere.

Exemplul 9 Deschiderea exercițiului și preluarea la cheltuieli a stocurilor inițiale în valoare de 3 000 lei

Înregistrarea se recomandă să se efectueze la închiderea exercițiului.

Achiziția de materii prime în cursul perioadei în valoare de 1.000 lei se înregistrează:

La închiderea exercițiului stocul final constatat în listele de inventariere este de 3.000 lei.

1.4.5. Contabilitatea operațiilor privind stocurile fabricate

În cazul metodei inventarului permanent, produsele recepționate în cursul exercițiului pe baza bonurilor de predare, transfer, restituire, se înregistrează la costul de producție.

Această înregistrare poate fi utilizată și în cazul metodei inventarului intermitent, dar aceasta se înregistrează la sfârșitul perioadei și numai pentru stocurile finale de produse sau producție în curs de execuție.

În cazul ieșirii de produse prin metoda inventarului permanent înregistrarea va fii următoarea:

Pentru metoda inventarului intermitent înregistrările sunt următoarele:

Decontarea asupra veniturilor a stocurilor inițiale de produse și producție în curs de execuție.

Preluarea la conturile de stocuri a produselor și producției în curs de execuție consemnate la sfârșitul perioadei în listele de inventariere.

În cazul în care se folosea varianta înregistrării numai a variației stocurilor reflectarea în conturi se prezenta astfel:

Variația stocurilor = Stocurile finale – Stocuri inițiale

1.4.6. Contabilitatea stocurilor aflate la terți

Sunt considerate ca fiind aflate la terți și înregistrate ca atare, valorile materiale proprietatea unității, aflate în una din următoarele situații:

a) sunt în curs de aprovizionare, respectiv:

– sunt achitate, dar încă nu au sosit;

– au sosit actele de expediție și confirmare a expediției, prin delegat sau autorecepție, dar n-a fost confirmată primirea respectivelor valori materiale;

b) sunt temporar la terți pentru diferite motive și interese economice:

– sunt achitate și lăsate în custodie la furnizori;

– sunt date spre reparare sau prelucrare;

– sunt date spre depozitare temporară;

– sunt date spre vânzare în consignație etc..

Pentru evidența acestor valori materiale este stabilită o grupă de conturi, respectiv 35 “Stocuri aflate la terți”, cuprinzând conturile 351  “Materii și materiale aflate la terți”, 354  ”Produse aflate la terți”, 356 “Animale aflate la terți”, 357 “Mărfuri aflate la terți”, 358 “Ambalaje aflate la terți”. Aceste conturi sunt de activ, debitându- se cu valoarea bunurilor intrate în una din situațiile menționate anterior și se creditează cu ocazia ieșirii din acea situație, soldul debitor reprezentând valoarea bunurilor materiale aflate la terți.

1.4.7. Contabilitatea mărfurilor la o întreprindere comercială cu amănuntul (en detail)

În cazul metodei inventarului permanent intrările și ieșirile de mărfuri sunt evaluate la preț de vânzare format din prețul de achiziție plus adaosul plus TVA aferent stocurilor. Pentru evidențierea adaosului este utilizat contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri” iar pentru evidența TVA contul 4428 “ TVA neexigibil”. (Ristea et. al. 2009)

Evidențierea cheltuielilor de transport-aprovizionare se face distinc de analiticul contului de mărfuri.

Cazul “inventarului permanent”

Exemplul 10 O societate comercială cu activitate de desfacere a mărfurilor cu amănuntul dispune la începutul lunii la preț cu amănuntul, inclusiv, cu o diferență de preț favorabilă (adaos comercial).

În cursul perioadei de gestiune au loc următoarele operații privind mărfurile:

1.Se achiziționează mărfuri iar cheltuielile de transport sunt incluse în factură.

prețul cu amănuntul = costul de achiziție (inclusive cheltuielile de transport-aprovizionare)+ adaosul commercial calculate plus TVA

Pentru adaosul comercial:

Pentru TVA calculată la prețul cu amănuntul format din costul de achiziție plus adaosul:

2.Vânzarea mărfurilor

Descărcarea din gestiune

Pentru determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite se folosesc două metode:

Metoda procentului mediu de adaos

a)determinarea procentului de adaos comercial K

b)determinarea adaosului comercial aferent stocului

ACS= K 378 * valoarea stocului de mărfuri la finele lunii de referință( exclusive TVA neexigibila)

c)determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite

ACE= S.C. al ct. 378 înainte de repartizarea adaosului comercial pe lună de referință – ACS

Metoda calculului analitic constă în determinarea prin însumare a adaosului comercial aferent mărfurilor în stoc la sfârșitul perioadei.

În cazul în care adaosul este diferențiat pe sortimente și grupe de mărfuri, se procedează la transformarea procentului de adaos în procent de rabat pe baza relației:

Adaosul aferent mărfurilor în stoc= Stocurile de mărfuri * Procentul de

la preț cu amănuntul rabat comercial

După care se determină adaosul comercial aferent mărfurilor ieșite protrivit relației prezentate anterior.

Exemplul 11. Factură în valoare de de 10.000 lei cost de achiziție și un adaos de 25%

Înregistrare recepție marfă

Înregistrarea adaosului comercial

TVA neexigibila aferentă stocului de mărfuri : 12.500* 24%

Vânzarea mărfurilor: Pentru prețul de vânzare

Pentru costul de achiziție

CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ LA SC MIXAJ SRL

2.1 Descrierea societății

Pentru aprofundarea studiului de caz am ales societatea SC MIXAJ COM SRL, aceasta a fost ȋnființată ȋn annul 1994 și are ca obiect de activitate comercializarea de piese și accesorii pentru autovehicule. De-a lungul anilor, firma MIXAJ și-a câștigat reputația printre clienții săi numărându-se firme de prestări servicii , precum și mari consumatori finali. Societatea are un statut de distribuitor autorizat.

Firma are posibilitatea de a livra o gamă largă de piese auto precum și produse conform specificațiilor clienților pe bază de comandă fermă

Obiectivul companiei este acela de a se construi un parteneriat de ȋncredere atât cu furnizorii cât și cu clienții acesteia. Astfel pentru a veni ȋn ȋntâmpinarea nevoilor acestora din urmă, compania și-a difersificat permanent gama de produse si relațiile de colaborare cu producători si distribuitori din industrii conexe.

Produsele din cadrul societății se vând ȋn punctul de lucru, aflat ȋn Slobozia pe Șoseaua Brăilei, se comercializează de regulă la prețul întreg, dar există și situații în care se poate negocia sau acordă un discount, de regulă pentru clienții fideli. Aceștia pot plăti cash, prin ordin de plată, cec sau prin deviz.

Pentru a stimula clienții să viziteze și chiar să achiziționeze, firma a trebuit să iți diversifice activitățile și să îmbunătățească serviciile. Astfel, de aproximativ 4 ani societatea a schimbat locația veche cu una mai mare, în care a putut să construiască în primă fază o vulcanizare de autoturisme și una de camioane. La început nu a avut impactul așteptat, dar după ce s-au promovat prin radio, bannere și TV, numărul clienților s-a mărit considerabil. Însă doar înlocuirea anvelopelor nu a fost de ajuns, astfel încât societatea a implementat și schimbarea plăcuțelor, a amortizoarelor, uleiului de motor, filtrelor.

În anul 2013 societatea a avut un număr de 38 de angajați, nu au fost înregistrate conflicte între salariați și conducere. Drepturile salariaților au fost achitate la zi, iar salariul minim respectă prevederile legale, salariul maxim este confidențial și este în conformitate cu grilă de salarizare impusă de SC MIXAJ COM SRL, societatea este la zi cu plata datoriilor către bugetul de stat.

Societatea dispune de un department care asigură calitatea, evaluând permanent producătorii potențiali și pe cei existenți. Se urmărește atât calitatea produselor furnizate cât și documentația aferentă.

Principalii furnizori ai SC MIXAJ COM SRL sunt: Michelin România, Carmimpex, Winner, Autonet Import, Reifen Trade, IHLE România, Nexxon, Franck.

2.1.1 Principiile contabile aplicate

Principiile contabile, a căror respectare dau o imagine fidelă patrimoniului, sunt următoarele:

Conform principiul prudenței, activitatea desfășurată este realizată pe o bază prudentă, pentru evitarea obținerii unui rezultat eronat. Se are ȋn vedere ajustările de valoare datorate deprecierii oricărui element,  datoriile previzibile și pierderile potențiale.

Principiul continuității activității, relevă faptul că societatea nu are intenția de a-și înceta activitatea și nici nu este constrânsă să între în stare de faliment, de  lichidare sau să își reducă semnificativ activitatea. Pornind de la aceasta, entitatea este obligată să efectueze evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor actuală, în funcție de utilitatea elementului, starea în care se află și prețul de pe piața să activă.

Principiul independenței exercițiului, aici se are în vedere independența exercițiului, contabilitatea de angajamente, realizarea veniturilor, conectarea veniturilor la cheltuieli.

Principiul intangibilității bilanțului de deschidere, potrivit acestui principiu, bilanțul de deschidere al unui exercițiu financiar trebuie să corespundă bilanțului de închidere al exercițiului precedent.

Principiul permanenței metodelor, acesta presupune continuitatea aplicării  acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ și de pasiv și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.Potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate „modul de prezentare a elementelor în situațiile financiare trebuie menținut de la o perioadă la alta.”

Principiul necompensarii impune înregistrarea distinctă în bilanț a valorii elementelor de activ și a celor de pasiv și în contul de profit și pierdere a veniturilor și a cheltuielilor, nefiind admisă vreo compensare între ele. În acest sens exemplificăm: necompensarea creanțelor cu datoriile față de  același terț și necompensarea plusurilor devaloare cu minusurile de valoare care pot surveni cu prilejul aplicării principiului prudenței.

2.1.2 Registrele și evidențele contabile

Societatea ține evidența contabilă în lei, întocmește bilanțul și contul de profit și pierdere, având în vedere Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice. Din verificările făcute prin sondaj și discuțiile purtate cu responsabilii de compartimente, registrele și evidențele contabile ale societății comerciale sunt ținute la zi.

În cadrul întreprinderii, contabilitatea sintetică a stocurilor se realizează avându-se în vedere prevederile Regulamentului contabil aplicându-se metoda inventarului permanent.

Metoda inventarului permanent constă, în esență, în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări stocul scriptic după fiecare operație de intrare și de ieșire. Aceasta se aplică astfel:

în cursul perioadei, toate operațiile de intrări și respectiv ieșiri de stocuri (materii prime, mărfuri, etc.) se înregistrează, în ordine cronologică, pe debitul sau creditul respectivelor conturi de stocuri, în baza documentelor primare sau centralizatoare;

în urma înregistrării mișcării stocurilor pe debitul și creditul conturilor de stocuri, fie la sfârșitul lunii, fie în cursul lunii, se stabilește soldul scriptic, care se compară cu stocul faptic, stabilit în urma inventarierii stocurilor;

În cazul în care apar diferențe în plus sau în minus între inventarul faptic și șoldul scriptic calculat ca baza informațiilor din conturile de stocuri, ele se regularizează astfel:

plusul la inventar se înregistrează prin debitarea conturilor de stocuri în corespondență cu conturile de cheltuieli (ieșirile efective pot fi sub nivelul celor scriptice înregistrate în contabilitate);

minusurile la inventare se înregistrează prin debitarea conturlior de cheltuieli cu materialele consumate sau cu mărfurile vândute, în coresponedenta cu conturile de stocuri. Este vorba de diferența de inventar negativă, suportată de întreprindere.

În ceea ce privește determinarea stocurilor potrivit acestei metode, aceasta se realizează astfel:

stocul final la sfârșitul exercițiului precedent devine stoc inițial la începutul exercițiului curent;

stocul final, stabilit prin punerea de acord a datelor din contabilitate cu cele constatate la inventariere se raportează ca stoc inițial la exercițiul următor.

Metoda inventarului permanent oferă posibilitatea cunoașterii, în orice moment, a mărimii stocurilor. Necesită un volum relativ mare de muncă în prelucrarea datelor, în schimb perimte o urmărire și un control corespunzător privind gestiunea stocului.

În cadrul acestei metode, contabilitatea este organizată pe baza fișelor de cont analitice (metoda cantitativ-valorică).

Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape:

1) Înregistrearea cantitativă a intrărilor și ieșirilor    de stocuri în  fișele de magazie;

2) Preluarea documentelor de intrare și de ieșire de către contabilitate pe baza  borderoului de predare a documentelor;

3) Înregistrarea documentelor în  fișele de cont analitice pentru valori materiale;

4) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitice;

5) Verificarea concordanței din fișele de cont analitice cu situația din fișele de cont sintetice cu ajutorul  balanțelor de verificare analitice.

În cadrul societății, stocurile intrate în întreprindere sunt evaluate și înregistrate în contabilitate în funcție de modul lor de dobândire, astfel:

Stocurile cumpărate  (materii prime, materiale, mărfuri, ambalaje etc.) se evaluaeza la  costul de achiziție  care are următoarea structură:

2.1.3. Tipologia stocurilor

La nivel economic, noțiunea de stoc poate fi interpretată ca reprezentând cantitatea de active materiale și financiare existente într-o entitate la un moment dat. În sens restrâns, noțiunea de stoc este definite ca fiind ansamblul de materii prime și materiale destinate producției de bunuri și servicii.

Pentru desfășurarea normală a activității, unitățile economice își constituie stocuri ȋn funcție de condițiile de aprovizionare interne și externe, de natura resurselor materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea subunităților de consum și dispersia teritorială a acestora, de strategia și politica adoptate în formarea stocurilor.

În general, la nivelul unităților economice, se prevede constituirea obișnuită a stocului curent, după caz, a celui în curs de transport și, cu titlu de excepție, stocurile de siguranță, de condiționare și  de iarnă.

În cadrul societății 'stocul curent' reprezintă cantitatea de materii prime, materiale noi și refolosibile, de combustibili și lubrifianți, de piese de schimb și subansamble care se acumuleaă ȋn unitate ȋn scopul acoperirii cererilor pentru consum ȋn volumul, structura și ritmicitate specifică, ȋn intervalul dintre două aprovizionări successive.

Consumul din stoc poate fi ritmic sau neritmic, continuu sau periodic, constant uniform în timp sau variabil. Formarea lui se poate produce, de asemenea, periodic sau continuu, în cantități fixe sau variabile. Semnificativ este momentul calendaristic la care urmează a se declanșa acțiunea de comanda-reaprovizionare; acesta poate fi prestabilit cu o anumită aproximație, în funcție de elementele posibil de cunoscut: durata de aprovizionare, distribuția statistică a cererii, condițiile de furnizare.

'Stocul în curs de transport' reprezintă cantitatea de resurse materiale care se găsește în mijloacele de transport pe timpul deplasării acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor. Acest stoc, care se mai numește 'de tranzit', poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de distanța de transport și de mijlocul de transport folosit în deplasarea materialelor.

'Stocul de siguranță' reprezintă cantitatea de materiale acumulată ȋn depozit, fiind destinată asigurării continuității consumului, când stocul curent a fost epuizat și întârzie reaprovizionarea lui, ca urmare a unor dereglări în livrările de la furnizori, ȋn transport sau creșterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestiune peste limitele estimate.

'Stocul de iarnă' reprezintă cantitatea de materiale care se acumulează ȋn depozitele unităților ȋn scopul alimentării continue a consumului pe perioada de întrerupere a exploatării și transportului ca urmare a condițiilor naturale și de climă. Este cazul mărfurilor din import pentru care transportul pe apă se întrerupe în cursul iernii.

În anul 2013 societatea a înregistrat o cifră de afaceri în valoare de 23.895.759 lei. După cum este reprezentat și ȋn grafic, societatea a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri ȋn decursul ultimilor ani, aceasta ȋnregistrand în anul 2012 o cifră de afaceri în valoare de 25.205.545 lei iar ȋn anul 2011 21.417.785 lei.

2.2. Prezentarea operațiilor cu stocurile la S.C. MIXAJ S.R.L

Pentru prezentarea aplicației practice din lucrarea de față s-au folosit "situații" contabile ce au reflectat diverse mișcări în operațiile cu stocuri din perioada 01.01.2013 – 30.12.2013. Operațiile contabile au fost preluate din activitatea societății comerciale MIXAJ COM S.R.L. Prin aceste exemple s-a urmărit prezentarea cât mai multor tipuri de operații cu stocuri ce pot interveni în activitatea unei întreprinderi pe parcursul unui exercițiu financiar.

Exemplul 1 În data de 05.01.2013, în urma rezultatului inventaririi la finalul exercițiului financiar 01.01.2012 – 31.12.2012 în cadrul societății comerciale MIXAJ COM SRL s-a constatat un minus la inventar în valoare de 300 lei la materialele consumabile (piese de schimb).

a)Înregistarea minusului de inventar la materiale consumabile pe data de 05.01.2013.

Exemplul 2: În data de 05.01.2013 se prezintă un sold de marfă evaluat la prețul de vânzare cu amănuntul de 208.320 lei (140.000 lei prețul de facturare, 28.000 lei adaosul comercial, 40.320 lei TVA neexigibilă). Se achiziționează mărfuri de la furnizorul S.C. REIFEN TRADE    la prețul de cumpărare de 12.400 lei (inclusiv TVA), care se achită prin bancă. Cota de adaos comercial este de 20% din prețul de cumpărare. Se vând pe data de 06.02.2013 în numerar mărfuri unui client, în valoare de 2,142 lei, inclusiv TVA colectată. Se scot din evidență mărfurile livrate.

a)Înregistrarea datoriei către furnizor și a intrării de mărfuri conform facturii nr. 1284932 din 05.01.2013:

b)Înregistrarea adaosului comercial și a TVA neexigibil.Societatea practică un adaos comercial de 20%.

c) Plata furnizorului conform ordinului de plată.

d) Înregistrarea vânzării mărfurilor către clientul SC. AGROCHIM SRL în valoare de 2.000 lei conform facturii nr: MX4576

Calculul adaosului comercial aferent mărfii vândute se face prin aplicare coeficientului de repartizare asupra vânzărilor din luna în care se face descărcarea din gestiune, mai puțin T.V.A.-ul.

Adaosul aferent mărfii vândute    = (Valoarea de vânzare – T.V.A. colectată) * K

Coeficientul de repartizare:

K= = 0,167

e)Descărcarea din gestiune a mărfii vândute:

Exemplul 3 :Societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. cumpăra pe data de 07.03.2013 de la furnizorul MICHELIN, mărfuri sub forma de anvelope 100 buc. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziții reprezintă 1% din valoarea anvelopelor. Furnizorul va fi plătit pe data de 06.04.2013.

a)Înregistrarea datoriei către furnizor și a intrării de mărfuri conform facturii nr. 0047214 din 07.03.2013:

  valoarea de intrare = 100  buc x 250 lei + 1%*(100 buc. * 250 lei) = 25.250 lei

    prețul de achiziție al anvelopelor= 25.250: 100= 252,5 lei

b) Plata furnizorului MICHELIN conform ordinului de plată nr. 4589567 din 6.04.2013:

Exemplul 4: Pe data de 12.05.2013 societatea comercială MIXAJ COM SRL recepționează materiale de natură obiecte de inventar de la furnizorul ROROM SRL la un preț de achiziție 1.000 lei plus TVA. Pentru decontarea contravalorii facturii, furnizorul ROROM SRL emite o cambie către societatea PRO SOFT S.R.L., termen de decontare 30.05.2013..

a)Înregistrarea datoriei față de furnizorul ROROM SRL și a intrării de obiecte de inventar conform facturii nr. 0048225 din data de 12.05.2013:

b)Înregistrearea plații datoriei de societatea ROROM SRL.:

Exemplul 5:  Pe data de 02.05.2013 se acordă un avans din casieria societății comerciale MIXAJ COM S.R.L. în valoare de 300 lei unei persoane împuternicite din societate pentru a cumpăra materiale pentru igienizare. Are loc decontarea avansului pe baza facturii. Prețul menționat în factură este de 250 lei, diferența neutilizată din avansul acordat se depune în casieria unității.

a)Înregistrarea acordării avansului din data de 02.05.2013:

b)Decontarea avansului pe baza facturii ȋn valoare de 250 lei (factura nr 0078551 din 02.05.2013) și depunerea restului de bani neutilizați din avans în casieria unității:

Aceste materiale vor fi date spre utilizare în baza unui bon de consum.

Exemplul 6: Pe data de 15.05.2013 se acordă de către societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. din disponibilitățile din cont un avans furnizorului S.C. REIFEN TRADE în valoare de 1.000 lei în contul unei aprovizionări ulterioare cu mărfuri și anume filtre pentru motor 100 buc. Pe data de 20.05.2013 se primesc respectivele mărfuri, prețul de cumpărarea fiind de 35 lei buc. Pe data de 22.05.2013 se decontează avansul acordat furnizorului și se plătește restul de bani către acesta.

a)Înregistrarea acordării avansului către furnizorul S.C. REIFEN TRADE pe data de 15.05.2013:

b)Înregistrarea intrării de mărfuri de la furnizorul S.C. REIFEN TRADE, precum și înregistrarea datoriei față de acesta din data de 20.05.2013 conform facturii nr. 12301:

c)Decontarea avansului acordat furnizorului S.C. REIFEN TRADE    din data de 22.05.2013 și plata diferenței de    bani către acesta în vederea achitării integrale a achiziției de mărfuri din data de 20.05.2013. Plata diferenței de bani se face prin ordinul de plata nr.  183  din data de 21.05.2013:

Exemplul 7: Pe data de 23.05.2013 se înregistează primirea sub formă de donație a unor mărfuri    de la S.C. WINNER, ȋn valoare de 500 lei.

a)Înregistrarea    primirii donației pe data de 23.05.2013

Exemplul 8 :Pe data de 23.05.2013 se deschide un acreditiv în valoare de 2.500 lei la dispoziția furnizorului S.C. UTA SA în vederea aprovizionării cu piese pentru tir. Pe data de 24.05.2013 se primește marfa, prețul consemnat în factură este de 1800 lei.

a)Deschiderea acreditivului către furnizorul FRANK SRL pe data de 23.05.2013:

b)Înregistrarea intrării de mărfuri și a datoriei față de furnizor conform facturii nr. 3345687 din data de 28.05.2013:

c)Decontarea furnizorului prin acreditivul deschis către acesta:

d)Se înregistrează diferența de acreditiv neutilizată:

Conform politicilor societăți evaluarea stocurilor la ieșirea din întreprindere prin vânzare, consum, donații, distrugere etc., stocurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea de intrare, utilizându-se metoda First În First Out (FIFO).

Metoda FIFO se bazează pe ipoteza că primele articole ieșite din întreprindere sunt evaluate la costul primelor articole intrate. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente prețuri, fiind atribuite stocurile ieșite la prețurile cele mai vechi.

Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor, deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor și nu al bunurilor.

Societatea utilizează această metodă deoarece evaluarea stocului final se face la cele mai recente prețuri (realiste), conectându-se mult mai ușor stocul la valorile actuale și este ușor de aplicat.

Ȋnsă aplicarea acestei metode presupune și unele dezavantaje ȋntrucât profituirile pot fi supraevaluate față de costurile curente, în perioada de schimbări rapide de prețuri, din cauza faptului că ieșirile sunt evaluate la cost istoric, iar veniturile din vânzări sunt evaluate la costuri curente iar societatea are o tendință de a majora prețurile de vânzare o dată cu creșterea costurilor de achiziție, indiferent de faptul că unele stocuri au fost achiziționate înainte de creșterea prețurilor.

Tabel metoda FIFO

Exemplul 9: În tabelul de mai jos se prezintă stocul inițial și mișcările din cursul lunii Mai privind mărfurile sub formă de anvelope Pirelli.

Tabel privind evolutia stocului de anvelope Pirelli

Exemplul 10: Pe data de 02.06.2013  societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. achiziționează din import de la o societate mărfuri, termenul de deconatre fiind 15.06.2013. Valoarea în vamă a mărfurilor 1.000 $, taxa vamală 12 %, comision vamal 1 %. Cursul valutar a înregistrat următoarele valori:

– 02.06.2013 data facturii și a stabilirii valorii în vamă 3,2229 lei

– 15.06.2013 data decontării 3,2195 lei

a) Calculul și înregistrarea obligațiilor fiscale:

valoarea în vamă = 1.000 $ x 3,2229 lei / USD = 3.222,9 lei.

taxa vamală = 3.222,9 x 12 % = 386,75 lei.

comision vamal = 3.222,9 x 1 % = 32,23 lei.

TVA = (3.222,9 + 386,75+ 32,23) X 19 % = 691,96 lei.

b)Înregistrarea importului de mărfuri conform facturii întocmite de furnizorul străin :

c)Plata furnizorului extern pe data de 15.06.2013:

echivalentul celor 1.000 $ la data de 15.06.2013 = 1.000 $ x 3,2195 lei / USD = 3.219,5 lei.

diferența de curs valutar: 3.222,9 – 3.219,5 = 3,4 lei.

Exemplul 11 : Pe data de 16.06.2013 societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. primește un aport la capitalul social constituit din bunuri de natura stocurilor după cum urmează: materiale consumabile 3.500 lei ; obiecte de inventar 1.500 lei.

a)Înregistrarea aportului la capital pe data de 16.06.2013

Exemplul 12: Societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. cumpără pe 20.06.2013 de la furnizorul IHLE ROMÂNIA mărfuri 200 bucăți de anvelope la preț de 250 lei/buc , în baza facturiii nr. 0554423. Furnizorul face următoareale reduceri: rabat 10%; risturn 5%; scont de decontare 2%. Toate reducerile sunt înscrise în factură. Decontarea facturii se face pe data de 19.07.2013.

Factura:

Vom efectua ȋnregistrari contabile ȋn condițiile în care reducerile financiare se contabilizează la primirea facturii și recepția stocurilor.

a)Înregistrarea facturii nr. 013716 din 20.06.2013:

b)Plata furnizorului prin bancă.

Exemplul 13 :Pe data de 22.06.2014. societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. dă în consum obiecte de inventar în valoare de 1.500 lei.

a)Darea în consum a obiectelor de inventar pe data de 09.07.2013:

  Exemplul 14 :Societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. vinde pe data de 15.07.2013 mărfuri în valoare de 3.500 unui client. Ambalajele consemnate în factura nr.018782 au o valoare de 500 lei ele vor fi restituite pe data de 19.07.2013.

A) Înregistrări contabile în situația în care ambalajele vor fi restituite societății de către cumpărător.

a) Înregistrarea vânzării conform facturii nr.018782 din data de 15.07.2013

b) Returnarea ambalajelor pe data de 19.07.2013 de la client:

B) Situația în care ambalajele nu vor fi restituite societății de către cumpărător, acestea fiind achitate de către acesta.

a) Înregistrarea vânzării conform facturii nr.018782 din data de 15.07.2013

b) Scoaterea din gestiunea societății MIXAJ S.R.L. a ambalajelor vândute:

Exemplul 15 :Societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. vinde pe data de 20.07.2013 mărfuri    în valoare de 3.000 lei unui client. Ambalajele consemnate în factură 50 de bucăți x 10 lei bucata. Pe data de 25.07.2013 clientul restituie 20 de ambalaje, la prețul consemnat în factură. Un număr de 20 de ambalaje sunt recuperate la un preț inferior celui consemnat în factură respectiv 8 lei bucata datorită degradării acestora de către client. Restul de 10 ambalaje sunt reținute de către client pentru nevoi proprii.

Înregistrarea vânzării din 20.07.2014 potrivit facturii cu nr. 251729:

b)Restituirea celor 20 de ambalaje pe data de 25.07.2013:

c) Restituire celor 20 de ambalaje la preț inferior datorită degradării lor:

    valoarea restituită: 20 bucăți x 8 = 160 lei

    valoarea reală: 20 bucăți x 10 = 200 lei

deci se înregistrează un venit de 200 – 160 = 40 lei

Se consideră ca acest venit conține și TVA: 7,74 lei deci venitul este de 40 – 7,74 = 32,26 lei

d) Se înregistrează restul de 10 ambalaje reținute de client; cazul unei vânzări de ambalaje pentru care se întocmește o factură complementară cu nr. 9587821 pe data de 25.07.2013, factură care include și TVA:

valoarea de recuperat: 10 bucăți x 10 lei = 100 lei

Exemplul 16: Pe data de 01.12.2013 societatea comeriala MIXAJ COM S.R.L. cumpăra de la furnizorul S.C. IHLE ROMÂNIA mărfuri fragile ce necesită ca acestea să fie livrate în ambalaje. Prețul mărfurilor este de 20.000 lei livrate în 100 de ambalaje a câte 10 lei ambalajul. Pe data de 05.12.2013 societatea MIXAJ COM S.R.L. returnează 40 de ambalaje la prețul din factură, un număr de 15 ambalaje sunt returnate la un preț inferior 6 lei, datorită degradării acestora. Pe data de 07.12.2007 societatea MIXAJ COM S.R.L. cumpăra restul de 5 ambalaje pentru nevoi proprii.

a) Înregistrarea cumpărării de mărfuri conform facturii cu nr. 2266887 din 01.12.2013:

ambalajele consemnate în factură: 100 bucăți x 10 lei = 1.000 lei.

b) Restituirea de către societatea MIXAJ COM S.R.L. către furnizorul S.C. IHLE ROMÂNIA a 80 de ambalaje la prețul din factură pe data de 05.12.2013:

valoarea ambalajelor de restituit: 80 bucăți x 10 lei = 800 lei.

c) Restituirea de către societatea MIXAJ COM S.R.L. către furnizorul S.C.IHLE ROMÂNIA a 15 ambalaje deteriorate:

valoarea reală a ambalajelor de restituit: 15 bucăți x 10 = 150 lei.

valaorea ambalajelor restituite: 15 bucăți x 6 = 90 lei.

cheltuială cu ambalajele consemnate: 150 – 90 = 60 lei.

Se consideră că taxa pe valoare adăugată este inclusă în preț deci TVA : 11,61 lei; cheltuiala cu ambalajele este de 60- 11,61 = 48,39 lei.

d) Achiziția de către societate a 5 ambalaje conform facturii complementare cu nr. 18389 din 07.12.2013.

prețul ambalajelor: 5 bucăți * 8 = 40 lei.

În momentul inventarierii de la sfârșitul exercițiului financiar, stocurile se evaluează la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar. Valoarea actuală se stabilește în funcție de utitlitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

Cu acestă ocazie se stabilesc:

– Diferențele cantitative în plus sau în minus dintre situația faptică stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate;

– Diferențele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) și valoarea actuală (de inventar).

În situațiile financiare, stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar. Astfel, dacă se constată că:

● valoarea de inventar > valoarea contabilă, în listele de inventariere se va scrie valoarea contabilă;

● valoarea de inventar < valoarea contabilă, în listele de inventariere se va scrie valoarea de inventar. Pentru diferența de valoare contabilă (mai mare) și valoarea de inventar (mai mică)  se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor.

Stocurile cu mișcare lentă fac parte din categoria activelor circulante pentru care Ordinul 3055/2009 recomandă constituirea de provizioane de depreciere astfel încât valoarea prezentată în situațiile financiare să fie una justă:

Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

Din punct de vedere contabil la data constatării deprecierii stocurilor societatea trebuie să constituie provizion de depreciere

Exemplul 17: Societatea comercială MIXAJ COM S.R.L. evidențiază cu ocazia comparării valorii de inventar (mai mică) a stocului de mărfuri cu valoarea de intrare a acestora (mai mare), o depreciere (pierdere de valoare), cu caracter reversibil, în suma de 4.000 lei. La sfârșitul exercițiului financiar, valoarea de inventar este egală cu valoarea de intrare a mărfurilor.

a)Constituirea provizionului pentru deprecierea mărfurilor la constatarea diferenței dintre valoarea de inventar și valoarea de intrare a acestora:

b)Anularea pe data de 31.12.2013 a provizionului constituit anterior:

S.C. MIXAJ COM S.R.L este o societate comercială ce folosește metoda inventarului permanent. În cazul folosirii acestei metode, contabilitatea analitică a stocurilor se organizează după metoda cantitativ-valorică. Pentru stocuri, folosirea inventarului permanent presupune debitarea în cursul lunii a contului de stocuri cu intrarile de bunuri prin creditul contului ce indica sursa de procurare și creditarea aceluiași cont și ieșirile din stoc aferente periodei de gestiune.

S.C. MIXAJ COM S.R.L. folosește inventarul permanent la cost de achiziție. Evaluarea stocurilor se face prin meoda FIFO, ȋnsă la vânzarea mărfurilor acestea se descarcă din gestiune la preț cu amănuntul, motiv pentru care se calculează adaosul comercial și T.V.A. neexigibila aferente acestora. Metoda FIFO (First In-First Ouț) prezintă avantajul faptului că stocurile de mărfuri sunt evaluate la valorile cele mai recente și sunt, deci, mai aproape de valoarea economică. Dezavantajul acestei metode este faptul că ieșirile din stoc sunt supraevaluate într-o perioadă de scădere a prețurilor (cum se întâmplă în acest moment prin criză economică), deci conturile se corelează cu întârziere cu variația de preț. În cazul opus acestei perspective, în perioada de inflație folosirea acestei metode conduce la minimizarea cheltuielilor și la supraevaluarea rezultatului.

Pentru ținerea corectă a evidenței contabile și pentru înregistrarea corectă în contabilitate a mișcărilor stocurilor se folosesc o serie de documente necesare la recepția mărfurilor, pentru încărcarea în gesiune, pentru înregistrarea în evidență magazinelor și în contabilitate, pentru ținerea contabilității analitice pe sortimente de stocuri, pentru inventariere stocurilor, pentru stabilirea lunară a T.V.A. deductibilă și T.V.A. colectată, etc.

Desfasurearea normală a procesului de desfacere este condiționată în primul rând de bună organizare și desfășurarea a procesului de aprovizionare. Un control riguros asuprea mișcării și existenței stocurilor de mărfuri în cadrul societății se poate realiza numai dacă s-a asigurat consemnarea tuturor operațiilor economice în documentele primare. La o analiză mai atentă se poate aprecia că gestiunea analitică a stocurilor nu este numai o problemă internă a intrepriderii. Metodele de evaluare a șocurilor au implicații financiare, ele antrenează efecte atât asupra rentabilității, cât și a fiscalității. Inventarierea corectă a stocurilor este o problemă de constituire a informației consolidată în situațiile fianciar-contabile de sinteză și raportare care sunt standardizate.

2.3. Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori

economico-financiari

Indicatori de lichiditate

Active curente 13567052

de lichiditate curentă= ––––––– = –––––––- = 1,7

Datorii curente 8028367

Valoarea recomandată acceptabilă a indicatorului este ȋn jurul valorii de 2, acesta oferind garanția acoperirii  datoriilor curente din activele curente. Având ȋn vedere rezultatele obținute ȋn urma calcului indicatorului, rezultă că firma are capacitatea de a-și plăti datoriile curente din activele curente.

Active curente – Stocuri 13567052-9213268

de lichiditate imediată = ––––––––––- = ––––––––– =0,54

Datorii curente 8028367

Din calculul indicatorului de lichiditate imediată se observă o creștere de 0,01 (1,09%) ȋn anul 2013 față de anul 2012, ceea ce reflectă aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor din activele curente.

2. Indicatori de risc

Capital împrumutat 77817

– de îndatorare = –––––––––– * 100 = –––––- * 100 = 0,93 %

Capital propriu 8390317

Valoarea gradului de îndatorare este cu puțin inferioară limitei 1, ceea ce arată că întreprinderea dispune de capacitate de ȋndatorare la termen. Acesta descrește cu 0,01 (7,14%) în anul 2013 față de anul anterior.

Profit înaintea plății dobânzii și impozitului pe profit

– de acoperire a dobânzilor = –––––––––––––––––––––-

Cheltuieli cu dobânda

2550117

=––––––- = 12 ori

212902

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor are la numărătorul său profitul înaintea plății dobânzii și a impozitului pe profit, numit și rezultat economic (rezultatul din exploatare plus veniturile financiare), iar la numitor cheltuielile cu dobânzile. Valoarea indicatorului crește ȋn anul 2013 față de perioada de bază , arătând că ȋn exercițiul încheiat acesta se poate realiza de 12 ori.

3. Indicatori de activitate

Sold mediu clienți 3789880

-de activitate = ––––––– * 365 = –––– * 365 = 55

CA 25205545

( viteza de rotație a debitelor clienți)

Viteza de rotație a debitelor  clienți  a crescut în perioada anului 2013 față de 2012 cu 0,81 zile ceea ce a favorizat decalajul între  ȋncasări și plăți.

Sold mediu furnizori 5905290

= –––––––––- * 365 = ––––– * 365 = 72

Achiziții de bunuri 29676700

(viteza de rotație a creditelor furnizor)

Viteza de rotație a creditelor furnizor a scăzut ȋn 2013 față de 2012 cu 4,35 zile ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre ȋncasări și plăți.

CA 25205545

= –––––––– = ––––– = 7,6

Active imobilizate 3304957

( viteza de rotație a activelor imobilizate)

Viteza de rotație a activelor imobilizate în cifra de afaceri are valori crescătoare, indicând sporirea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar încheiat, acestea participă de mai multe ori (7,6) la realizarea cifrei de afaceri decât în exercițiul precedent (4,55).

CA 25205545

= –––––– = –––––– =1,5

Total active 16872009

( viteza de rotație a activelor totale)

Viteza de rotație a activelor totale în cifra de afaceri are valori descrescătoare, indicând scăderea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar încheiat, acestea participă mai puțin (1,50) la realizarea cifrei de afaceri decât în exercițiul precedent (1,81)

Costul vânzărilor 21336514

de activitate =–––––––– = –––––- = 1,6

Stocul mediu 13496980

(viteza de rotație a stocurilor)

Viteza de rotație a stocurilor în costul stocurilor înregistrează valori descrescătoare, având o valoare de 1,6 rotații pe an, ceea ce indică o stagnare a rulajului stocului de-a lungul exercițiului financiar.

Stoc mediu 13496980

= –––––––– * 365 = –––––- * 365 = 230

Costul vânzărilor 21336514

(nr. zile de stocare)

Indicatorul ne arată numărul de zile ȋn care bunurile sunt stocate în unitate. Cu cât numărul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună. În cazul de față ne confruntăm cu un stocaj de mărfuri, și există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile

4. Indicatori de profitabilitate

Profit înaintea pl. dob. și imp. profit

– rentabilitatea capitalului angajat = –––––––––––––––

Capitalul angajat

2550117

= –––––- = 30 %

8468134

Rata rentabilității capitalului angajat exprimă faptul că s-a diminuat în perioada analizată rezultatul economic obținut la 100 lei capital angajat în activitatea întreprinderii cu 2%, înregistrând în anul 2013 un procentaj de 30%

Profitul brut din vânzări 2550117

– marjă brută din vânzări = ––––––––––– * 100 = _______

CA 25205545

= 10 %

Marja brută din vânzări a înregistrat o scădere a procentajului, de la 15% la 10%, ceea ce scoate în evidentă faptul că ȋn perioada curentă nu a reușit să își controleze costurile sau să obțină un preț optim de vânzare.

3. CONCLUZII

Contabilitatea stocurilor, este o tematică actuală și de mare interes, pentru multe entitǎți datoritǎ semnificației sale asupra poziției financiară și a performanței. In principal, contabilitatea stocurilor trebuie privitǎ cu interes și responsabilitate.

IAS 2 are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil pentru stocuri. Acesta oferă îndrumări referitoare la determinarea costului și la recunoașterea ulterioară a acestuia ca și cheltuială inclusiv ajustările de valori până la valoarea realizabilă netă. De asemenea, Standardul funizează recomandări cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor. 

In concluzie, conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară IAS 2 Stocuri sunt reconoscute două momente pentru evaluarea stocurilor: evaluarea la intrare care se face la costul de achiziție sau costul de productie în entitate și evaluarea la ieșire care se face la cea mai mica valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă. Cu privire la valoarea realizabilă netă, aceasta reprezintă prețul de vânzare estimat ȋn cursul normal al activității, excluzând elementele de cost estimate pentru finalizarea bunului și costurile necesare vânzării.

Aplicând principiul prudenței vom diminua valoarea stocurilor sub cost până la valoarea realizabilă netă. Aceasta din urmă derivă din deteriorarea fizică a stocurilor, uzura lor, învechirea sau diminuarea prețurilor de vânzare. Este important de menționat că, fiecare diminuare a stocurilor până la valoarea realizabilă netă, precum și orice pierdere de valoare a stocurilor trebuie recunoscută drept cheltuialǎ în perioada în care are loc diminuarea sau pierderea.

Ieșirea stocurilor din gestiune se face în principal prin consum sau prin vânzare.Așa cum este menționat în IAS 2 Stocuri, evaluarea la ieșire a stocurilor se realizează prin :metoda costului mediu ponderat (calculat la sfârșitul lunii sau după fiecare intrare), fie prin metoda „primul intrat, primul ieșit”(FIFO).

Trebuie să amintim că IAS 2 interzice metoda de evaluare a stocurilor „ultimul intrat, primul ieșit” (LIFO). Standardul nu permite utilizarea acestei metode deoarece nu prezintă cu fidelitate fluxurile stocurilor.

Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005, entitatile pot organiza contabilitatea stocurilor prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Inventarul permanent constă ȋn ȋnregistrarea ȋn contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire, atât cantitativ cât și valoric. Utilizarea metodei inventarului permanent pentru contabilitatea operațiilor privind stocurile cumpărate și organizarea evidenței analitice a acestora presupune aplicarea uneia din următoarele metode: metoda cantitativ-valorică, metoda operativ-contabilă (pe solduri), metoda global-valorică, aceasta din urmă aplicabilă pentru gestiunile de mărfuri în unitățile comerciale en-detail.

În cazul metodei inventarului permanent pentru societatile comerciale cu amănuntul intrările și ieșirile de mărfuri sunt evaluate la preț de vânzare format din prețul de achiziție plus adaosul aplicat, plus TVA aferent stocurilor. Pentru evidențierea adaosului este utilizat contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri” iar pentru evidența TVA contul 4428 “ TVA neexigibil”. Evidențierea cheltuielilor de transport-aprovizionare se face distinc de analiticul contului de mărfuri.

Pentru determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite se folosesc două metode:

Metoda procentului mediu de adaos presupune următorii pași: determinarea procentului de adaos comercial K, determinarea adaosului comercial aferent stocului, determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite, iar metoda calculului analitic constă în determinarea prin însumare a adaosului comercial aferent mărfurilor în stoc la sfârșitul perioadei.

Inventarul intermitent constă ȋn stabilirea ieșirilor și ȋnregistrarea acestora ȋn contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii. In momentul deschiderii exercițiului sunt preluate cheltuielile perioadei a stocurilor intrate aflate în conturile din clasa 3 “Stocuri și producție în curs de execuție”. Aceasta se face pe baza listelor de inventariere.n

In ȋncheiere menționez că ȋn cadrul contabilității interne este de preferat să fie utilizată metoda inventarului permanent dacă evidența stocurilor se ține cantitativ-valorică. Este necesară utilizarea acestei metode ȋntrucât se dorește organizarea unui sistem care să urmarească evoluția stocului și costurilor de stocare. Această evidentă se va utiliza pentru a stabili cantitatea de mărfuri care trebuie comandată, costul economic de stocare si sortimentele.