Studiu de Caz Privind Tva Ul la Sc Nikmob Sa

Lucrarea de față, numită “Studiu de caz privind TVA-ul la SC NIKMOB SA ” este formată din trei capitol astfel: primul capitol prezintă aspectele teoretice privind impozitele și taxele,structura veniturilor bugetului de stat, cel de-al doilea capitol prezintă reglementarea juridică a tva-ului, iar cel de-al treilea capitol prezintă atât societatea SC NIKMOB SA cât și studiul de caz la această societate.

Primul capitol “Aspecte teoretice privind impozitele și taxele,structura veniturilor bugetului de stat ” format din trei subcapitole prezintă conceptele de impozite și taxe,apariția,evoluția,conținutul și caracteristicile acestora,gruparea veniturilor bugetului de stat și instituții investite cu dreptul de a stabili,încasa și urmări piața impozitelor și a taxelor.

Cel de-al doilea capitol “Reglementarea juridică a TV-ului ” format din trei subcapitole prezintă apariția tva-ului în diferite țări,locul tva-ului în structura prelevărilor fiscale în România,elementele tehnice ale tva-ului,acest subcapitol fiind și el format din șase subcapitole,operațiuni și persoane impozabile,operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a tva-ului,faptul generator și exigibilitatea tva-ului,bazele de impozitare și cotele tva și operațiunile scutite de taxă.

Cel de-al treilea capitol “Studiu de caz privind TVA-ul la SC NIKMOB SA” format din patru suubcapitole prezintă un scurt istoric despre înființarea și dezvoltarea societății,obiectul de activitate,produsele firmei și studiul de caz la societatea respectivă.

CAPITOLUL 1. Aspecte teoretice privind impozitele și taxele,structura veniturilor bugetului de stat

1.1 Conceptele de impozite și taxe

Originile impozitului sunt legate de existența statului și a banilor.Acesta este o importantă resursă financiară,în același timp fiind și cea mai veche.

Noțiunea de impozit este definită de către autorul Oliver Wendell Holmes Jr. astfel : “Impozitele sunt ceea ce plătim pentru o societate civilizată.”

Impozitul a urmat dezvoltarea civilizației umane încă de la primele forme de organizare statală apărute până în zilele noastre,formând astfel un produs al istoriei.Impozitul reprezintă noțiunea complexă,rezultatul posibilității autorităților statale de a preleva o anumită parte din veniturile create,pentru a putea susține finanțarea obligațiilor sociale și a îndeplini funcțiile și sarcinile lor.

Etimologic,noțiunea de impozit provine din latinescul impositum,prin care se desemnează o obligație publică.Definiția impozitului a evoluat odată cu dezvoltarea statului și a funcțiilor sale.Astfel,primele definiții date noțiunii de impozit evidențiau în sfera lor semnificația de schimb pentru serviciile publice asigurate de către stat,fie un avans sau o primă de asigurare.În concepția lui Thomas Hobbes,impozitul apare ca “emptae pacis pretium”,adică un preț de cumpărare pentru asigurarea păcii și apărării statului,iar John Locke aprecia impozitul ca fiind o contrapartidă pentru protecția vieții,bunurilor și libertății indivizilor.

Cuvântul taxă provine din limba greacă taxis ce poartă semnificația de fixare de impozit.

Ca formă a impozitelor indirecte,taxele sunt plățile ce sunt efectuate de diverse persoane fizice și/sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituții publice.Taxele adună majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor,și anume caracter obligatoriu,titlu nerambursabil,urmărirea în caz de neplată.Este de precizat însă că taxele conțin deseori și adevăratele elemente de impozit ,deoarece nivelul acestora este superior costului serviciilor prestate de instituțiile respective.

1.1.1Scurt istoric privind apariția și evoluția impozitelor și taxelor,evoluția rolului lor în activitatea economică

Odată cu destrămarea economiei primitive are loc apariția și evoluția impozitelor.Acestea se extind odată cu apariția proprietății private,a statului,a relațiilor prin care marfa se cumpăra cu bani.

Relațiile sclavagiste apar in Dacia in prima jumătate a secolului I î.e.n.,însă acestea ajung la forma lor caracteristică după ce Dacia a fost cucerită de romani,iar în Dobrogea acestea apar în secolul VII î.e.n.

După spusele legendei,tezaurul de la Sarmisegetuza ce a fost capturat de romani în anul 106 î.e.n. avea în compoziția sa 165.000 kg de aur și 331.000 kg de argint,acesta fiind benefic romanilor ducând la reducerea impozitelor.

După ce a fost cucerită de romani,gestiunea Daciei era ținută de către procurator,acesta încasând impozitul financiar,darea pentru eliberarea scavilor,dările pentru arendarea salinelor și pășunilor,impozitul direct și personal plătit pe cap de locuitor,impozit direct și fix stabilit pe clase.

Înmulțirea dărilor a avut loc în prima parte a formării statului feudal.Acestea sunt:

– albinăritul era darea pe stupi,pe miere și pe ceară de albine

– darea asupra porcilor

– vinăritul, era o dare pe vadra de vin

– podgonăritul a fost un impozit trecător asupra străinilor care aveau terenuri plantate cu viță de vie (a fost introdusă în anul 1662)

– pripășitul,era o taxa asupra vitelor de pripas prin sate

– tutunăritul,era un impozit ce se plătea asupra terenurilor cultivate cu tutun

– oieritul,era o dare pe oi

– văcăritul ,introdus în 1580,era o dare percepută pe boi,cai,vaci

– săpunăritul,darea pe săpun

Amnestia fiscală a apărut în momentul în care anumite dări erau greu de plătit,acest lucru împingându-i pe cei ce contribuiau,să conteste aceste dări încercând să ajungă la o înțelegere cu fiscul.

Odată cu însușirea regulamentelor organice în Muntenia (iulie 1831) și Moldova (ianuarie 1832),au fost înlocuite dările cu impozite directe și fixe,stabilite atât pe cap de locuitor cât și pe clase sociale.

Din cauza bătăilor,a exploatării și a chinurilor la care erau supuși țăranii din țara noastră,consulul din Anglia în Principatul (1814-1821) a fost de părere că țăranii din Muntenia și Moldova plătesc dări peste puterile lor.

După crearea sistemului roman modern au avut loc modificări ale impozitelor,acestea fiind:

– impozitul funciar (înființat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,în Moldova în 1859,Muntenia în 1860 și a fost unificat în 1862 și desființat prin reformele din 1921 și 1923.)

– contribuția personală si contribuția pentru poduri (menținută până în 1877)

– impozitul pe imobile

– impozitul pe salarii (înființat în 1877,desființat în 1891 și refinanțat în 1900)

– impozitul pe băuturile spirtoase (înființat în 1867)

– impozitul industrial asupra veniturilor industriale (înființat în 1912)

– impozitul profesional asupra veniturilor oamenilor de litere,artă și știință,precum și veniturilor liber-profesionale

– impozitul succesoral (1921)

– impozitul de lux și pe cifra de afaceri (1921)

– impozitul pe automobile (înființat la 1 aprilie 1939).

Impozitul pe venit a fost introdus prin intermediul legilor ce au adus noutăți în domeniul financiar,legi din anii 1921 și 1923.

1.1.2 Conținutul și caracteristicile impozitelor și taxelor

Un rol important în cadrul instrumentelor economici-financiare pe care statul le utilizează în vederea mobilizării și redistribuirii fondurilor bănești,aflate la dispoziția sa,este deținut de impozite.

Mirabeau,în lucrarea “L’Adresse aux Francais”,afirma că impozitul nu este decât un avans pentru a obține o protecție de ordin social,considerând impozitul “obligația comună a tuturor cetățenilor și prețul avantajelor pe care societatea le poate procura acestora”. Într-o altă opinieimpozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil,datorată conform legii,bugetului de stat de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.Alți specialiști consideră că impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului,în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Din definițiile prezentate anterior,precum și din reglementarea legală( Legea nr.500/2002)rezultă și caracteristicile impozitelor.

În primul rând trebuie menționat caracterul obligatoriu al impozitelor,care trebuie înțeles,în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care conform legii,datorează impozit.Impozitul se prezintă deci,ca o obligație și nu ca o opțiune.Caracterul obligatoriu al impozitului decurge din dreptul general de impunere al statului.Statul poate supune la plata impozitelor atât personae fizice,cât și persoane juridice care realizează venit sau dețin un anumit tip de avere.Această obligativitate este instituită și prevăzută chiar prin Constituția României,unde se precizează că cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe,la cheltuielile publice,iar sistemul legal al impunerii trebuie să asigure așezarea justă a sarcinii fiscale,interzicând totodată orice alte prestații,în afara celor instituite în situații excepționale.

În al doilea rând,impozitele sunt datorate conform dispozițiilor legale,în sensul că nici un impozit al statului nu se poate stabili și percepe decât în puterea unei legi,conform principiului după care,nullum impositum sine lege.Instituirea impozitelor este o prerogativă a Parlamentului,care se pronunță asupra oportunității impozitelor de importanță națională,generală,iar la nivel local,autoritățile adinistrației publice locale,au caracter deliberativ,pot introduce impozite și taxe numai în favoarea unităților administrativ-teritoriale pe care le administrează.

În al treilea rând,impozitele reprezintă prelevări cu titlu nerambursabil,fără contraprestație sau echivalent,în sensul că odată achitate,plătitorii acestor impozite nu pot solicita statului prestarea unui contraserviciu,iar fondurile obținute astfel sunt utilizate pentru finanțarea unor acțiuni și obiective cu caracter general,la nivelul întregii societăți.

Statul este obligat ,în schimbul încasării impozitelor,să creeze și să asigure un cadru general favorabil desfășurării tuturor activității economice,sociale și politice pentru toți membrii săi ,respectând principiul “cine achită impozite,are dreptul de a se bucura de protective din partea statului”.Impozitele și taxele îndeplinesc în societate un rol complex,atât economic și financiar,cât și social,cunoscând diferențieri de la o etapă de dezvoltare la alta.

După natura lor,taxele pot fi clasificate astfel:taxe judecătorești,taxe de notariat,taxe consulare și taxe de administrație.

Taxele judecătorști se înacasează de către instanțele jurisdicționale în legătură cu acțiunile introduse spre judecare de către diferite persoane fizice sau juridice.

Taxele de notariat sunt plătite atât pentru eliberarea și legalizarea de acte sau copii precum și pentru autentificarea de diferite acte,copii etc.,fiind încasate de către notariate.

Taxele consulare se încasează de cosnsulate pentru eliberarea de certificare de origine,acordarea de vize etc.

Taxele de administrație sunt încasate de diverse organe ale administrației de stat pentru eliberarea de autorizații,permise,legitimații etc.,atunci când sunt cerute de anumite persoane.

În funcție de obiectul operațiunii care se efectuează și urmează să fie taxată,taxele sunt grupate în două categorii,taxe de timbru și taxe de înregistrare.

Taxele de timbru se folosesc pentru efectuarea unor operații de instituțiile publice,cum sunt:autentificarea de acte,eliberarea unor documente(cărți de identitate,pașapoarte,permise de conducere auto),legalizări de acte etc. Taxele de timbre sunt denumite astfel deoarece încasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale.

Taxele de înregistrare se folosesc la vânzări de imobile,la constituirea,fuzionarea sau dizolvarea societăților de capital.De asemenea ele se percep asupra fiecărei operații de vânzare și respectiv,cumpărare la bursă etc.

1.2 Gruparea veniturilor bugetului de stat

Gruparea veniturilor bugetului de stat se face prin intermediul unor criterii.Această grupare se găsește în Clasificația bugetară . Astfel,conform Anexei nr.1 ce aparține Clasificației bugetare,în privința veniturilor avem:

I.VENITURI CURENTE

A) Venituri fiscale

A.1) Impozit pe venit,profit și câștiguri din capital

A.1.1) Impozit pe venit,profit și câștiguri din capital de la persoane juridice

A.1.2) Impozit pe venit,profit și câștiguri din capital de la persoane fizice

A.1.3) Alte impozite pe venit,profit și câștiguri din capital

A.2) Impozit pe salarii – total – restanțe ani anteriori – impozit pe salarii – total

A.3) Impozite și taxe pe proprietate

A.4) Impozite si taxe pe bunuri și servicii – taxa pe valoarea adăugată

A.5) Impozite pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale

A.6) Alte impozite si taxe fiscale

B) Contribuții de asigurări

C) Venituri nefiscale

C.1) Venituri in proprietate

C.2) Vânzări de bunuri și servicii

II. VENITURI DIN CAPITAL – venituri din valorificarea unor bunuri

III. OPERAȚIUNI FINANCIARE – încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

IV. SUBVENȚII – donații din străinătate

1.3 Instituții investite cu dreptul de a stabilii,încasa și urmării plata impozitelor și taxelor

Majoritatea impozitelor și taxelor se colectează de către unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice și primării.Mai există o serie de instituții publice care administrează anumite impozite ca de exemplu : Administrația Fondului pentru Mediu sau Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Parțial aceste creanțe se colectează electronic în special agenții economici plătesc sumele datorate la stat prin ordin de plată.

Din păcate există și agenți economici care preferă să plătească în numerar impozitele și taxele datorate deoarece consideră că nivelul comisioanelor bancare practicate este nejustificat de mare.Parțial este îndreptățită această atitudine,în special la firmele mici,deoarece impozitele și contribuțiile salariale se virează pe zece ordine de plată,iar în cazul firmelor care au doar câțiva angajați comisioanele bancare pot fi mai mari decât sumele virate la buget.

Persoanele fizice continuă să utilizeze în cea mai mare parte plățile prin numerar deoarece,de obicei,nu dețin conturi curente la bancă,iar dacă totuși au astfel de conturi nu știu sau nu doresc să facă viramente aici.

Din păcate completarea unui ordin de plată către trezoreria statului nu este un lucru chiar foarte ușor.Ministerul Finanțelor Publice a creat un program de calculator care să faciliteze generarea ordinului de plată,dar de aici și până la a completa fără nici-o problemă ordinul de plată este cale lungă.Nu trebuie să uităm că programul ne pune la dispoziție liste de trezorerii și mai mult de zece pagini de coduri IBAN aferent fiecărei trezorerii.Acest lucru este necesar trezoreriei pentru a putea prelucra corect sumele încasate,dar din punctul de vedere al contribuabilului este de multe ori ceva neînțeles.

Îmbunătățirea gradului de colectare electronică se poate realiza doar printr-o politică de încurajare a utilizării mijloacelor electronice.O primă măsură ar fi reducerea costurilor.

Capitolul 2. Reglementarea juridică a TVA

2.1 Apariția TVA în diferite țări

Impozitul pe circulația mărfurilor este cel datorită căruia a apărut taxa pe valoarea adăugată.Această taxă a apărut în anul 1954 în Franța, cuprinzând atât serviciile cât și comerțul cu ridicata.După care aceasta s-a extins și către comețul cu amănuntul, această generalizarea producându-se tot în Franța însă în ianuarie 1968.Totodată cu Franța au adoptat această taxă și alte state ale lumii, în Uniunea Europeană aceasta fiind declarată drept impozit general.Odată cu trecerea la economia de piață și aplicarea fiscalității din țările dezvoltate, impozitul pe circulația mărfurilor, ce era considerat impozit indirect a fost schimbat cu taxa pe valoarea adăugată.Această taxă fiind o condiție pentru intrarea în Uniunea Europeană.După ce au fost emise anumite acte normative pregătitoare,această taxă este introdusă în România prin Ordonanța de Guvern nr.3/1992, aprobată prin legea nr.130 din 19 decembrie 1992, data sa de aplicare fiind 1 ianuarie 1993,dar taxa a fost aplicată de la 1 iulie 1993.Spre deosebire de impozitul pe circulația mărfurilor, taxa pe valoarea adăugată reprezintă acel impozit indirect care se aplică pe tot circuitul economic.Înțelegerea taxei pe valoarea adăugată a fost realizată sub forma cotelor procentuale ce difereau în funcție de criterii, dar pentru același produs se ia același impozit fără a conta care este întinderea circuitului economic parcursă.Taxa pe valoarea adăugată poate fi:

– Taxa pe valoarea adăugată colectată reprezintă taxa pentru livrările de bunuri ori prestări de servicii.

– Taxa pe valoarea adăugată deductibilă reprezintă taxa pentru cumpărarea de bunuri sau recepționarea serviciilor.

– Taxa pe valoarea adăugată de dedus care este taxa deductibilă,putând fi dedusă din taxa colectată, reprezentând aplicarea proratei de deducere la această taxă.

– Taxa pe valoarea adăugată de plată pe care o deducem din diferența dintre taxa colectată și ce adăugată de dedus. În cazul în care diferența acestora este negativă, rezultatul se numește taxă pe valoarea adăugată de recuperat.

2.2 Locul TVA în structura prelevărilor fiscale din România

Locul livrării de bunuri

Conform Legii 571/2003 privind Codul Fiscal,Articolul 132,se consideră a fi locul livrării de bunuri, locul unde se găsesc bunurile în momentul începerii expedierii sau transportului, pentru bunurilor ce sunt expediate sau transportate de furnizor,de cumpărător sau de terț.În cazul în care locul livrării,stabilit conform prezentei prevederi,este stabilit în afara teritoriulul comunitar,locul livrării realizate de către importator și locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor,iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru.În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate,acestea se găsesc în locul în care sunt puse la dispoziția cumpărătorului.Pentru bunurile ce reprezintă obiectul unui montaj sau a unei instalări,locul livrării este acela în care are loc montarea sau instalarea,de către furnizor sau de o persoană care reprezintă furnizorul.În cazul în care bunurile sunt livrate la bordul unui vapor,avion sau tren,locul livrării este locul de plecare a transportului de pasageri.În ceea ce constă livrarea de gaz cu ajutorul unui sistem de gaze naturale care este plasat pe teritoriul Comunității sau cu ajutorul oricărei rețele conectate la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică,de energie termică ori agent frigorific cu ajutorul rețelelor de încălzire ori de răcire,către un comerciant ce este o persoană impozabilă,locul livrării se consideră a fi locul în care acel comerciant deține o activitate economică ori un sediu fix pentru care se livrează bunurile,iar în cazul în care acesta nu deține aceste locuri,locul livrării va fi domiciliul său stabil sau reședința sa obișnuită.

Locul importului de bunuri

În momentul încheierii expedierii sau transportului de bunuri,locul în care acestea se importă se consideră pe teritoriul statului membru în care se află în acel moment.

Pentru achiziția intracomunitară,în cazul în care cumpărătorul îl informează pe furnizor cu privire la un cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoare adăugată valabil, elaborat de autoritățile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziția intracomunitară,atunci locul achiziției are loc în statul membru care a elaborat codul de înregistrare în scopuri de taxă pe valoare adăugată.

Locul prestării de servicii

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă ce acționează ca atare este locul în care respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice.Dacă serviciile sunt date către un sediu fix ce este deținut de persoana impozabilă,acesta aflându-se într-un loc diferit de cel în care aceasta deține sediul activității economice,locul de prestare al serviciilor este cel în care se află respectivul sediu fix al persoanei ce primește serviciile.În cazul în care persoana impozabilă nu deține un astfel de loc,locul destinat prestării de servicii este domiciliul stabil sau reședința obișnuită a acesteia.

Pentru o persoană neimpozabilă,locul destinat prestării de servicii este acel loc în care prestatorul deține sediul activității sale economice.În cazul în care serviciile sunt efectuate de la un sediu fix al prestatorului,locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În cazul în prestatorul nu deține un astfel de loc,locul destinat prestării de servicii este domiciliul stabil sau reședința obișnuită a acesteia.

2.3 Elemente tehnice ale TVA-ului

Modul prin care se regelementează impunerea fiscală este format din elemente specifice fiecărui impozit introdus în practica fiscală.

Printre aceste elemente se pot enunța:

a) denumirea impozitului a apărut ca taxă pe valoarea adăugată sugerând foarte clar faptul că se aplică asupra valorii adăugate create de firme.

b) suportatorul impozitului este consumatorul de bunuri și servicii: persoanele fizice, persoanele juridice și persoane fizice autorizate care nu sunt plătitori de taxă pe valoare adăugată. Aceste persoane nu au posibilitatea recuperării sau deducerii acestui impozit.

c) obiectul impunerii este baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată ( prețul de vânzare pentru taxa stabilită de furnizor,prețul de cumpărare al bunurilor pentru taxa stabilită de cumpărător,valoarea în vamă pentru care taxa este stabilită de organele vamale,marja profitului adică diferența dintre prețul de vânzare și costul de achiziție al bunurilor).

Baza de calcul nu include și rabaturile,remizele,sconturile,dobânzile etc.

d) sursa impozitului este dată de contravaloarea taxei pe valoarea adăugată recăpătată în urma vânzării de bunuri și servicii.

e) unitatea de impunere este unitatea de măsură ce exprimă mărimea operațiunilor impozabile.

f) cota de impunere este aferentă unei unități de impunere.

g) asieta este totalitatea măsurilor adoptate de organele fiscale,pentru a identifica fiecare contribuabil, a stabili mărimea și calculul impozitului ce este datorat statului.

h) termenul de plată reprezintă termenul scadent la care acest impozit trebuie plătit la bugetul statului.

Operațiuni impozabile

Conform Legii 571/2003 privind Codul Fiscal,Articoul 126,operațiunile impozabile în România sunt acele operațiuni care formează sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri ori prestare de servicii în cadrul taxei efectuate cu plată,livrările de bunuri ori prestarea de servicii efectuată de o persoană impozabilă,importurile de bunuri realizate în România de către orice persoană,achiziționarea intracomunitară a mijloacelor de transport,a produselor accizabile,realizată doar de o persoană impozabilă.Regulile ce pot fi puse în practică în cazul în care a fost depășit plafonul pentru achizițiile intracomunitare ce reprezintă valoarea totală a acestora, nu depășește pe parcursul anului calendaristic anterior ori nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, ori cel al exercitării opțiunii sunt stabilite prin norme.Operațiunile impozabile sunt compuse din operațiunile taxabile, cele scutite de taxă cu drept de deducere și este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții, cele scutite de taxă fără drept deducere si cărora nu le este permisă deducerea acesteia, și din achizițiile intracomunitare și importuri scutite de taxă.

Persoane impozabile

Persoana impozabilă este orice persoană,indiferent de statutul său juridic ce efectuează de o manieră independentă activități economice,indiferent de scopul și rezultatul acestor activități.

În ceea ce privește persoana impozabilă,activitățile economice sunt alcătuite din activitățile comercianților,producătorilor,ale prestatorilor de servicii, activitățile agricole,extractive, profesiile libere, astfel exploatarea bunurilor corporale sau necorporale reprezintă activitate economică în sensul dobândirii de venituri cu caracter de continuitate.

Instituțiile publice sunt persoane impozabile în momentul prestării de activități în calitate de autorități publice,fiind scutite de taxă.Acestea mai pot fi persoane impozabile și pentru alte activități (furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific,telecomunicții, transport de bunuri și de persoane, activitățile agenților de călătorie, activitățile organismelor de publicitate comercială,etc.).

O persoană ce desfășoară livrări intracomunitare de mijloace noi de transport, desfășoară independent fără a ține cont de loc, activități economice este considerate persoană impozabilă.

Conform limitelor și condițiilor precizate, un grup fiscal unic este format dintr-un grup de persoane impozabile stabilite în România,ce sunt independente juridic, însă organizatoric,economic și financiar sunt apropiate una de alta.

Un asociat sau un partener al unei asocieri sau al unei organizații ce nu are o personalitate juridică reprezintă persoana impozabilă separate pentru acele activități economice care nu sunt desfășurate în numele asocierii sau organizației respective.

2.3.3 Operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a TVA

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intră livrările de bunuri,prestările de servicii,achizițiile intracomunitare și importul de bunuri.

Sunt asemănătoare livrărilor de bunuri realizate cu plată și prelucrarea de o persoană impozabilă a bunurilor mobile procurate ori realizate de aceasta pentru a fi folosite în roluri ce nu au legătură cu activitatea economică realizată, prelucrarea de o persoană impozabilă a bunurilor procurate ori realizate de aceasta pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit, prelucrarea de o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale procurate ori realizate de aceasta, altele decât bunurile de capital, pentru a fi utilizate în scopul unor operațiuni care nu dau drept integral de deducere.

Nu reprezintă livrare de bunuri darea gratuită a bunurilor din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne, în scopul unei reclame ori a unei stimulări a vânzărilor ori, în scopuri legate de realizarea unei activități economice,darea bunurilor de valoare mică pentru acțiunile de sponsorizare,protocol/reprezentare,mecenat.

Livrarea intracomunitară constituie livrarea de bunuri, ce sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se realizează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

Transferul realizat de o persoană impozabilă de bunuri ce țin de activitatea sa economică din cadrul României într-un alt stat membru,făcând, este asemănător cu livrarea intracomunitară cu plată, făcând excepție nontransferurile ce țin de livrarea bunului efectuată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat ori transportat privind vânzarea la distanță,livrările cu instalare ori asamblare, livrarea gazului printr-un sistem de gaze naturale,livrarea de energie termică ori agent frigorific cu ajutorul rețelelor de încălzire ori de răcire,etc.

Prestarea de servicii

Orice operațiune ce nu realizează livrare de bunuri este considerată prestare de servicii.Operațiunile cuprinse de prestările de servicii sunt reprezentate de închirierea de bunuri ori transmiterea folosirii bunurilor în cadrul unui contract de leasing, cesiunea bunurilor necorporale, fără a ține cont dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, asigurarea de a nu efectua o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană ori de a tolera o acțiune ori o situație, efectuarea de servicii realizate pe baza unui ordin emis de/ori în numele unei autorități publice sau potrivit legii, servicii de intermediere realizate de persoane ce acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri ori o prestare de servicii.

Prestarea serviciilor realizate cu plată sunt asemănătoare cu folosirea bunurilor, altele decât bunurile de capital, ce fac aparțin activelor folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile în folosul propriu ori de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție pentru utilizarea în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial, cu excepția bunurilor a căror achiziție face obiectul limitării la 50 % a dreptului de deducere, ori cu serviciile realizate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât realizarea activității sale economice.

Schimbul de bunuri sau servicii

Pentru operațiunile ce necesită o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii,oricare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.

Achizițiile intracomunitare de bunuri

Este considerată achiziție intracomunitară de bunuri dobândirea dreptului de a avea, la fel ca un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate ori transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător ori de către altă persoană, în contul furnizorului ori al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului ori de expediere a bunurilor.

Aplicarea în România, de o persoană impozabilă, având ca obiectiv desfășurarea activității economice proprii, a unor bunuri transportate ori expediate de aceasta sau de altă persoană, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost realizate, extrase, achiziționate, dobândite ori importate de către aceasta,cu rolul desfășurării activității economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care acesta ar fi fost realizat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru , preluarea de către forțele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul forțelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, la a căror achiziție nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situația în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutire, sunt asemănătoare cu achizițiile intracomunitare cu plată.

2.3.4 Faptul generator și exigibilitatea TVA

Faptul generator constituie faptul prin care sunt efectuate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Exigibilitatea taxei constituie data la care autoritatea fiscală devine autorizată, în baza legii, să ceară remunerarea de către persoanele ce sunt obligate la remunerarea taxei, chiar dacă remunerarea acesteia poate fi amânată,mai constituie și data la care o persoană este obligată să plătească taxa la bugetu statului. Rolul acestei date este acela de a stabili momentul de la care se adaugă majorări de întârziere pentru neplata taxei.

Regimul de impozitare ce se aplică pentru operațiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data exigibilității taxei.

În cazul operațiunilor pentru care se aplică sistemul de TVA la încasare, regimul de impozitare aplicabil este regimul în vigoare la data la care se intervine faptul generator, cu excepția situațiilor în care se emite o factură sau se încasează un avans ,înainte de data la care intervine faptul generator. În aceste situații se aplică regimul de impozitare în vigoare la data emiterii facturii sau la data încasării avansului, după caz.

2.3.5 Baza de impozitare, cotele TVA

Baza de impozitare este formată din impozite și taxe,cheltuielile accesorii (comisioanele,cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului).

Baza de impozitare se reduce în cazul anulării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, înainte de efectuarea acestora, însă au fost emise facturi în avans,refuzurile totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul desființării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui accord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau în urma unui arbitraj.

Acestea se mai reduc și când remizele,rabaturile,risturnele și celelalte reduceri de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, în momentul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului și în momentul în care cumpărătorii înapoiază ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Cotele

Din punctul de vedere al mărimii taxei, operațiunile impozabile pot fi : operațiuni taxabile; operațiuni scutite de taxa cu drept de deducere; operațiuni scutite de taxa fără drept de deducere; importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxa; operațiuni taxabile și operațiuni scutite de taxă, fără drept de deducere.

În România există trei niveluri ale cotei de impunere pentru taxa pe valoarea adăugată.

Cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității, produse ortopedice, accesul la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologie, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe, medicamente de uz uman și veterinar,cazare hotelieră,etc.

Cota redusă de 5% se aplică pentru baza de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.

2.3.6 Operațiuni scutite de taxă

Scutiri pentru operțiuni de interiorul țării

Conform reglementărilor fiscale, în operațiunile scutite de taxă sunt incluse spitalizările, serviciile stomatologice, transportarea bolnavilor și a persoanelor ce au suferit accidente, meditațiile susținute în particular de către cadre didactice, realizarea serviciilor și livrarea bunurilor pentru asistența și protecția socială, realizarea serviciilor legate de practicarea sportului dar și serviciile poștale.

În ceea ce constau serviciile financiar-bancare operațiunile scutite de taxă constau în acordarea și negocierea de credite și a garanțiilor de credite,dar și administrarea acestora de persoana ce le acordă, în tranzacțiile și negocierea conturilor de depozit ori cele curente,plățile,viramentele,cecurile, valuta, bancnotele, monedele, în operațiunile pentru administrarea fondurilor speciale de investiții (asigurare, reasigurare, pariuri, loterii, jocuri de noroc, închirierea, leasingul, arendarea,etc.).

Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare

Importurile de bunuri și achizițiile intracomunitare sunt scutite de taxă atunci când sunt importate și livrate în România, când persoana ce procură bunuri are dreptul la restituirea taxei care se datorează, când importul este în regim diplomatic ori consular, când importul este efectuat în România de către organismele internaționale și de către forțele armate ce sunt membre NATO, când importul este efectuat de întreprinderile de pescuit maritim, când aurul este importat de Banca Națională a României iar gazul este importat cu ajutorul oricărei rețele conectate la un sistem de gaze naturale.

Scutirile ce se aplică pentru exporturi sau alte operațiuni similare, pentru livrări intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar sunt acele operațiuni ce se referă la livrări de bunuri ce sunt expediate ori transportate în afara Comunității de furnizor ori de altă persoană în contul său, la realizarea serviciilor și a transportului legat și de exportul de bunuri, la prestarea serviciilor realizate în România asupra bunurilor mobile procurate ori importate pentru prelucrarea acestora în țară,după care sunt transportate în afara Comunității de client ori cel care realizează serviciile,livrările de aur de către Banca Națională a României.

Acestea se mai referă și la transportul internațional de persoane, cel intracomunitar de bunuri, la navele ce navighează în largul mării și sunt utilizate pentru diverse transporturi,călători sau bunuri și la livrări de bunuri și realizarea serviciilor în favoarea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare.

Scutirile speciale legate de traficul internațional de bunuri este compus din plasarea în regim vamal de admitere temporară, în regim de antrepozit vamal, în regim de perfecționare activă, în regim de transit vamal extern, din prezentarea autorităților vamale în vederea vămuirii, din introducerea într-o zonă liberă și din admiterea în apele teritoriale.

2.4 Metodologia privind controlul TVA

Documentele ce pot fi solicitate de Fisc la controlul de TVA sunt contractele comerciale, documentele vamale, facturile vamale, jurnalele de vânzări și cumpărări, balanțele de verificare, declarațiile de tva ce sunt predate pentru perioadele fiscale pentru care este solicitată rambursarea tva-ului și diverse documente specific domeniului de activitate.
În cazul în care documentele ce au fost solicitate de către fisc nu sunt redactate în limba română, organele de control pot solicita traducerile autorizate aferente.

Conform Codului Fiscal , documentele ori mesajele pe suport hârtie sau în format electronic considerate ca facturi în cazul în care acestea dețin: data emiterii facturii, data la care au fost livrate bunurile sau realizate serviciile sau data la care a fost încasat un avans, denumirea sau numele, adresa, codul de identifcare fiscală, codul de înregistrare în scopuri de tva,denumirea sau numele furnizorului, ce nu are domiciliul stabilit în România, și a beneficiarului bunurilor sau serviciilor, denumirea și cantitatea bunurilor livrate, serviciilor prestate, și particularitățile privind definirea bunurilor, baza de impozitare, cota de taxă și suma taxei colectate.

Capitolul 3. Studiu de caz privind TVA-ul la

SC NIKMOB SA

3.1 Scurt istoric privind înființarea și dezvoltarea

SC NIKMOB SA

Această firmă se găsește în inima României,fiind o societate privată ce are sediul social în județul Buzău, orașul Nehoiu.Aceasta are o tradiție de peste 100 de ani atât pentru exploatarea lemnului cât și pentru prelucrarea acestuia.În anul 1907 a început activitatea de exploatare a lemnului și prelucrarea acestuia în Nehoiu, când firma austriacă Goetz a construit în oraș cea mai mare fabrică de acest gen din Europa.Pe parcusul anilor fabrica dezvoltându-se tot mai mult,iar în 1999 aceasta a fost privatizată denumirea acesteia schimbându-se în Nikmob SA.Cu un nou capital și o nouă tehnologie,firma și-a creat un renume printre firmele producătoare de mobilier și distribuitorii acestuia.

Firma are o formă juridică de scoietate pe acțiuni. Acționarul majoritar al companiei este Borșoș Nicolae Arpad,cu o deținere de 81,80 %,restul fiind acționari persoane fizice.Aceasta este înființată în anul 1991 și înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J10/275/1991, Codul Unic de Înregistrare 1174145 și deține un capital social în valoare de 15 524 003 lei.Firma dispune de mai mult de 400 de angajați ce dețin o experiență de 15 ani în domeniu.Repartizarea angajaților este următoarea:

Director general

Director general adjunct

Director de achiziții

Director calitate

Director financiar

Director planificare

Director producție

Director resurse umane

3 ingineri șefi

10 maiștrii

12 șefi de echipă

muncitori

În ultimii 20 de ani Nikmob a produs mobilier pentru copii,acesta fiind distribuit de către retaileri cu acoperire globală în 37 de țări,de pe 4 continente. Suprafața de întindere a firmei este de 39000 mp,aici prelucrându-se anual 45000 mc de buștean.Pentru încălzirea fabricii sunt folosite deșeurile rezultate,acestea fiind și reciclate ca brichete,în acest mod fabrica dând dovadă de preocuparea sa pentru protecția mediului.

3.2 Obiectul de activitate al SC NIKMOB SA

Obiectul de activitate al societății constă în fabricarea pătuțurilor pentru copii dar și în fabricarea mobilierului.

Activitatea principală a firmei este conform codului CAEN 3109 fabricarea de mobilă N.C.A.

SC NIKMOB SA deține mai multe echipamente : pentru croit (pendule și circulare de spintecat Holytek,cu o capacitate de prelucrare de 80 /zi), rindeluit profilat (speedmac cu 9 arbori de lucru,prelucrează piese între 20-200 mm lățime și 10-15 mm grosime,capacitatea de prelucrare 850-1000 ml/oră), îmbinări,prelucrări (agregat de dimensionat-profilat), șlefuit (mașini de șlefuit canturi Tecnolegno,pentru canturi drepte și profilate), decupat-frezat (linia de decupat-frezat automat pentru repere profilate cu dimensiuni între 600-800 mm lungime și 80-90 mm lățime), găurit (mașini de găurit cu alimentare automată Comec,pot găuri repere de la 300-2000 mm lungime,10-100 mm lățime și 5-50 mm grosime,mașini de găurit și de scobit cu 14 grupuri ,cu încărcare automată),finisat (finisare suprafețelor: linii de finisaj UV,unde se pot finisa panouri cu lacuri opace,dar și cu lacuri transparente și baiț.Panourile pot avea dimensiuni între 350-2000 mm lungime,600 mm lățime și între 10-30 mm grosime. Finisarea canturilor : cabinele de pulverizat, finisarea baluștrilor : tehnologie brevetată de Nikmob),asamblat (prese pneumatice pentru asamblat rame,linie automată de asamblat).

3.3 Produse SC NIKMOB SA

Pătuț NIKI

Dimensiuni produs : lungime 123,8 cm, lățime 66 cm,înălțimea ansamblului 81,8 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 60×120.

Pătuț CARMEN

Dimensiuni produs : lungime 123,6 cm, lățime 65,5 cm,înălțimea ansamblului 83,3 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 60×120.

Pătuț ANDREI

Dimensiuni produs : lungime 124 cm, lățime 66 cm,înălțimea ansamblului 80 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 60×120,are inclusă o măsuță pe care copilul poate fi înfășat.

Pătuț AIDA

Dimensiuni produs : lungime 124 cm, lățime 66 cm,înălțimea ansamblului 80 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 60×120,are inclusă o măsuță pe care copilul poate fi înfășat.

Pătuț SARA

Dimensiuni produs : lungime 124 cm, lățime 66 cm,înălțimea ansamblului 80 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 60×120,are inclusă o măsuță pe care copilul poate fi înfășat.

Pat copil 70×140

Dimensiuni produs : lungime 144 cm, lățime 74,6 cm,înălțimea ansamblului 79,5 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 70×140,are inclusă o măsuță pe care copilul poate fi înfășat,se pot demonta trei baluștrii pentru a putea urca sau coborî copilul în momentul în care acesta merge singur.

Țarc de joacă

Dimensiuni produs : lungime 98,5 cm, lățime 97,5 cm,înălțimea ansamblului 74 cm.

Caracteristici cheie : somiera poate fi așezată la două înălțimi diferite,pătuțul nu are saltea inclusă,dimensiunile acesteia fiind 930×930,are inclusă o măsuță pe care copilul poate fi înfășat.Poate fi folosit și ca pătuț.

Rafturi

Dimensiuni produs : corp mare – L=60 cm,l=30 cm, h=55 cm ; corp mijlociu – L=55 cm,l=30 cm, h= 35 cm ; corp mic – L=35 cm,l=30 cm, h= 30 cm.

Caracteristici cheie : rafturi modulare pentru depozitare,se pot aranja în diverse feluri.