Studiu de Caz Privind Rolul Situatiilor Financiare In Evaluarea Pozitiei Financiare Si a Performantelor Biofarm S.a

Introducere

Decizia noastră privind elaborarea unei lucrări de analiză asupra unei companii din sectorul farmaceutic a avut în vedere importanța acestui sector în siguranța națională, compania biofarm făcând parte dintr-un cerc restrâns de companii cu activitate de bază producerea și comercializarea medicamentelor. Astfel am putut observa cât de benefică poate fii o investiție într-o asemenea companie în care principalul produs pe care-l oferă pieței este indispensabil în orice casă, asta înseamnă că trendul ascendent al profitului nu este întâmplător și indiferent de situație și de timp compania noastră vă dispune de o cerere largă din partea consumatorului autohton, asta înseamnă că vă avea în permanent o cifră de afaceri satisfăcătoare, se vă putea axa în orice moment pe o gamă largă de produse dacă piață o cere, vă putea să-și creeze un coș de produse pe care să le livreze pieței fără promovare și alte costuri care nu fac parte din costurile de producție.

Scopul situațiilor financiare este acela de a oferi o imagine fidelă a poziției financiare și performanței persoanei juridice pentru respectivul exercițiu financiar. Ca atare, situațiile financiare:

trebuie să furnizeze o informare despre poziția financiară, performanțele și fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi;

trebuie să furnizeze informații care să permită utilizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, în special referitoare la scadența (secvența) și probabilitatea lor.

În acest sens, informațiile vizează:

activele controlate de întreprindere, adică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare;

datoriile întreprinderii, adică pasivele externe ce trebuie să se găsească la originea plăților;

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de întreprindere;

rezultatul net al întreprinderii și, într-un sens mai larg, performanța sa economică, redate prin reflectarea evoluției capitalurilor proprii (activului net), evoluție din care sunt excluse efectele operațiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi;

fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui ca bază pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare.

În cazuri excepționale, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, prevederile din Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene nu se vor aplica dacă ele contravin imaginii fidele a poziției financiare și a performanței persoanei juridice.

Orice asemenea derogare vă fi evidențiată în notele explicative, cu motivele care au stat la baza acesteia și indicarea influenței asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a performanței persoanei juridice, aflată într-unul dintre aceste cazuri. Situațiile financiare anuale trebuie să respecte prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene.

Atunci când aplicarea reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă, tratamentele contabile aplicate trebuie să fie însoțite de prezentarea, în notele explicative, a unor informații suplimentare care să fie relevante și credibile pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.

Situațiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc, prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea, companiile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către cititorul interest.

Capitolul I prezintă importanța și rolul situațiilor financiare care ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii și, în special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și echivalentelor de numerar, iar la acest capitol mai întâlnim componența bilanțului alături de contul de profit și pierdere.

În capitolul II vom face prezentarea detaliată a firmei, mai exact istoricul, obiectivele, certificatele, piața internă, exporturile, acoperirea teritorială, vânzările și marketingul, mărcile Biofarm, capacitățile R&D, capacitățile de producție, asigurarea calității, protecția mediului și gama de servicii.

Capitolul III prezintă:

Evaluarea pe baza bilanțului cu ajutorul căruia generalizăm datele contabile, cunoaștem mersul activității economico-financiare și previzionăm situațiile economico-financiare.

Evaluarea pe baza contului de profit și pierdere, acesta explică modul de constituire a rezultatului și permite desprinderea unor concluzii legate de performanțele activității inteprinderii.

Capacitatea de autofinanțare este un indicator care determină potențialul financiar al firmei, precum și posibilitatea de a-și finanța activitatea de exploatare din surse proprii.

Evaluarea prin cash-flow, sunt de fapt banii pe care îi produce o firmă într-un anumit an; acestea sunt diferite de profiturile contabile. Cash-flow-urile se calculează pornind de la profitul net anual și apoi ajustându-l cu toate operațiunile care într-un fel sau altul afectează numerarul: cheltuielile cu amortizarea se adaugă înapoi întrucât nu afectează profiturile; cumpărările de active fixe din acel an se scad, întrucât trebuie plătite cumva, și așa mai departe.

Lucrarea se finalizează cu concluzii

Capitolul I

Abordări teoretice privind situațiile financiare

și rolul lor în evaluarea performanțelor firmei

1.1. Importanța situațiilor financiare

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde pe plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice. Ea reprezintă un sistem informațional care măsoară, stochează, prelucrează și transmite informații despre o entitate identificabilă. Potrivit acestei definiții, contabilitatea reprezintă o activitate de prestare de servicii și face logica dintre activitățile economice și factorii decizionali. Contabilitatea cuantifică activitățile economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare, le stochează și prelucrează pentru a devenii informații utile. Informațiile sunt apoi comunicate prin intermediul rapoartelor (dărilor de seamă) factorilor de decizie.

Legat de noțiunea de contabilitate, important este a determina legătura ei cu ținerea registrelor, cu prelucrarea datelor (manual, electronic) și cu sistemul informațional decizional. Ținerea registrelor (evidența contabilă) reprezintă procesul de înregistrare a operațiilor economico-financiare și de păstrare a registrelor financiare. Aceasta este o componentă mică dar importantă. Prelucrarea automată se face cu ajutorul computerului, dar nu acoperă funcțiile unui contabil, el fiind doar un instrument pentru rutina evidenței documentelor și pentru calcule complexe. Sistemul informațional managerial constă în subsisteme interconectate, care furnizează informațiile necesare pentru funcționarea întreprinderii. Dintre acestea, sistemul informațional contabil este cel mai important întrucât deține rolul principal în direcționarea fluxurilor de date economice către toate compartimentele unei întreprinderi și către terții din afara întreprinderii.

Contabilitatea reprezintă nucleul financiar al sistemului informațional managerial dintr-o întreprindere.

Forma organizatorică și de funcționare a întreprinderii se diferențiază în raport de cultura contabilă adoptată. În acest sens, cele mai influente culturi contabile din lume sunt: europeană și anglo-saxonă. În raport de acestea se pot utiliza două concepte: monist și dualist.

Monist în cazul în care la nivel de întreprindere se organizează un singur circuit contabil : capital – aprovizionare – fabricație – vânzare – realizare, atât pentru operațiile care privesc relațiile sale cu terții (funcții externe) cât și pe cele ale gestiunii interne (funcții interne).

Dualist când se organizează conturile în așa fel încât delimitează în circuite distincte pe cele care au ca obiect înregistrarea elementelor patrimoniale legate de schimburile și relațiile cu terții, precum și rezultatele financiare, și într-un alt circuit conturile ce organizează producția, costurile și rentabilitatea produselor obținute, lucrărilor executate, serviciilor prestate. Se formează astfel:

circuitul contabilității financiare sau generale, și

circuitul contabilității interne de gestiune, sau analitică.

Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operațiilor ce afectează patrimoniul, calcularea rezultatelor financiare și întocmirea situațiilor financiare pentru furnizarea de informații contabile.

Se caracterizează prin:

Organizarea pe bază de norme unitare obligatorii pentru toate unitățile patrimoniale, ca cerință impusă de organele fiscale și necesitatea de control a statului (Legea Contabilității, Nr. 82/1991 republicată, Regulamentul de aplicare a Legii contabilității aprobat prin HG 704 / 1994 și Planul de conturi general).

Scopul său fiind determinarea periodică (la încheierea exercițiului financiar) a situației patrimoniului, situației financiare, a rezultatului exercițiului.

Furnizează informații de detaliu prezentând patrimoniul unității global.

1.2. Rolul situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificării capitalurilor proprii și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar.

Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziției financiare a unei întreprinderi și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performantă și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile fmanciare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii întreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:

activele controlate de întreprindere

datoriile întreprinderii

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de întreprindere

veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile, rezultatul net al întreprinderii și, într-o accepție mai largă, performanța sa economică, redate prin reflectarea evoluției capitalurilor proprii (activului net), evoluție din care sunt excluse efectele operațiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi

fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui în bază pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare

Aceste informații, împreuna cu alte informații din notele la situațiile financiare, ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii și, în special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și echivalentelor de numerar.

1.3. Prezentarea bilanțului în România

Conform OMFP 1802/2014 – 9.  ‐  (1) În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de prezentele reglementări se grupează în trei categorii, astfel: microentități; entități mici; entități mijlocii și mari.

Entitățile mijlocii  și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:

totalul activelor: 4 000 000 EUR;

cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;

numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Determinarea valorii criteriilor de mărime prevăzute la prezentul punct se bazează doar pe indicatorii corespunzători societății‐mamă  și filialelor cuprinse în consolidare. La stabilirea criteriilor de mărime, societatea‐mamă poate să nu ia în considerare filialele pe care intenționează să  le excludă din consolidare, inclusiv o entitate de interes public, poate fi exclusă  din situațiile financiare anuale consolidate dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:     

în cazurile extrem de rare în care informațiile necesare pentru întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate în conformitate cu prezentele reglementări nu pot fi obținute fără  cheltuieli disproporționate sau întârzieri nejustificate;     

acțiunile sau părțile sociale ale entității în cauză sunt deținute exclusiv în vederea vânzării lor ulterioare; sau    

restricții severe pe termen lung împiedică în mod substanțial exercitarea de către societatea‐ mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conducerii entității în cauză.

Formatul bilanțului întocmit de aceste entități, precum și de entitățile de interes public, este următorul:

    A. Active imobilizate

    I. Imobilizări necorporale

    1. Cheltuieli de constituire

    2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros 

    4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

    5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros

    6. Avansuri

    II. Imobilizări corporale

    1. Terenuri și construcții

    2. Instalații tehnice și mașini

    3. Alte instalații, utilaje și mobilier

    4. Investiții imobiliare

    5. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

    6. Active biologice productive

    7. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

    III. Imobilizări financiare

    1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate

    2. Împrumuturi acordate entităților afiliate

    3. Interese de participare

    4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată  în virtutea intereselor de participare

    5. Investiții deținute ca imobilizări

    6. Alte împrumuturi

    B. Active circulante

    I. Stocuri

    1. Materii prime și materiale consumabile

    2. Producția în curs de execuție

    3. Produse finite și mărfuri

    4. Avansuri

    II. Creanțe

    1. Creanțe comerciale

    2. Sume de încasat de la entitățile afiliate

    3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată  în virtutea intereselor de participare

    4. Alte creanțe

    5. Capital subscris și nevărsat

    III. Investiții pe termen scurt

    1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate

    2. Alte investiții pe termen scurt

    IV. Casa și conturi la bănci

    C. Cheltuieli în avans

    D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an

    1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile

    2. Sume datorate instituțiilor de credit

    3. Avansuri încasate în contul comenzilor

    4. Datorii comerciale ‐ furnizori

    5. Efecte de comerț de plătit

    6. Sume datorate entităților afiliate

    7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare

    8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale

    E. Active circulante nete/datorii curente nete

    F. Total active minus datorii curente

    G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an

    1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile

    2. Sume datorate instituțiilor de credit

    3. Avansuri încasate în contul comenzilor

    4. Datorii comerciale ‐ furnizori

    5. Efecte de comerț de plătit

    6. Sume datorate entităților afiliate

    7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare

    8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale

    H. Provizioane

    1. Provizioane pentru litigii

    2. Provizioane pentru garanții acordate clienților

    3. Provizioane pentru pensii și obligații similare

    4. Provizioane pentru impozite

    5. Alte provizioane

    I. Venituri în avans

    J. Capitaluri proprii

    I. Capital subscris

    1. Capital subscris vărsat

    2. Capital subscris nevărsat

    II. Prime de capital

    III. Rezerve din reevaluare

    IV. Rezerve

    1. Rezerve legale

    2. Rezerve statutare sau contractuale

    3. Alte rezerve

    V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

    VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

1.4. Prezentarea contului de profit și pierdere în România

Formatul contului de profit și pierdere întocmit de entitățile care îndeplinesc condițiile de mărime conform OMFP 1802/2014, precum și de entitățile de interes public, este următorul:

    1. Cifra de afaceri netă 

    2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție

    3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată 

    4. Alte venituri din exploatare

    5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

    b) Alte cheltuieli externe

    6. Cheltuieli cu personalul:

    a) Salarii și indemnizații

    b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

    7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale

    b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma ajustărilor

de valoare care sunt normale în entitatea în cauză 

    8. Alte cheltuieli de exploatare

    9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă  a celor obținute de la entitățile afiliate

    10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

    11. Alte dobânzi de încasat  și venituri similare, cu indicarea distinctă  a celor obținute de la entitățile afiliate

    12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

    13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităților afiliate

    14. Impozitul pe profit

    15. Profitul sau pierderea după impozitare

    16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

    17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Capitolul 2

Prezentarea societatii Biofarm S.A.

2.1. Istoric, organizare, produse și piață

Biofarm® este unul dintre primii producători români de medicamente și suplimente alimentare. De peste 90 de ani Biofarm® este alături de specialiștii din Romania în cursa pentru descoperirea celor mai bune soluții pentru menținerea sănătății oamenilor.

Compania, fondata în 1921, s-a concentrat pe dezvoltarea, producerea și comercializarea atât a unor branduri puternice, cat și a unor produse generice.

În prezent, Biofarm® este unul dintre primii 10 producători existenți pe piața farmaceutica din Romania, o piață dinamică și foarte competitivă. Sistemul de management al calității din companie este certificat în conformitate cu cerințele standardului ISO 9001 și ale Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP) pentru toate liniile de producție. Totodată, din anul 2013 S.C. Biofarm S.A. are certificat sistemul integrat de management de mediu și sănătate și securitate ocupațională, în conformitate cu cerințele standardelor ISO 14001 și OHSAS 18001.

Acțiunile Biofarm® sunt listate la Bursa de Valori București – Categoria I începând cu anul 2005. Începând cu data de 05 ianuarie 2015 acțiunile societatii sunt incadrate la Categoria Premium. Biofarm® se regăsește de mai mulți ani în topul primilor 3 producători români de soluții și suspensii pentru administrare orală, este cel mai important producător român de capsule gelatinoase moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România. Compania are laboratoare de cercetare de cel mai înalt nivel, linii de producție moderne și o echipă de specialiști foarte bine pregatiti. Biofarm® are un portofoliu competitiv de peste 200 de produse care acoperă 61 de arii terapeutice și investește În mod continuu în campanii media, comerciale și de marketing pentru promovarea propriilor produse.

Având o poziție stabilă pe piața farmaceutică românească, Biofarm® urmărește să își îmbunătățească poziția și pe arena internațională. În momentul de față Biofarm® este prezentă în 12 țări și extinderea continuă. Lansarea de noi produse și îmbunătățirea portofoliului sunt puncte cheie ale strategiei de dezvoltare a companiei. Pentru a-și îmbunătăți poziția atât pe piața internă, cât și pe cea internațională, Biofarm® va dezvolta și lansa aproximativ 10 produse în fiecare an. Strategia de dezvoltare a companiei Biofarm® include, de asemenea, îmbunătățirea prezenței companiei pe piața de retail, continuarea dezvoltării forței de vânzări și creșterea numărului de produse. Investițiile continue în cercetare, lansarea și promovarea propriilor produse vor contribui la consolidarea poziției companiei în piață.

Are un portofoliu competitiv de peste 200 de produse care acoperă 61 de arii terapeutice și investește În mod continuu în campanii media, comerciale și de marketing pentru promovarea propriilor produse.

2.1.1. Istoric

1921 – Se pun bazele unității actuale prin fuzionarea mai multor firme producătoare de medicamente (soluții, tablete, fiole, etc.), care utilizau ca materii prime plantele medicinale, diverse glande, organe și subproduse animaliere.

1956 – Se înființează o nouă secție în str. Tineretului nr.1 în scopul de a produce, pentru prima dată în țară, extracte din plante, tincturi, substanțe pure, produse uz veterinar,care în 1957 ia denumirea de Fabrica de Medicamente Galenica.

1990 – Întreprinderea de medicamente „BIOFARM” se transforma în S.C. BIOFARM S.A. , în baza Legii nr. 15/1990, a Legii nr. 31/1990 și a Hotărârii de Guvern nr.1224/23.11.1990.

1996 – In luna noiembrie societatea începe să fie tranzacționată pe piața RASDAQ, Categoria III-R, simbol BIOF.

2004- Toate liniile de producție au fost auditate și certificate conform cerințelor Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP), standardul de calitate care stabilește normele de fabricație a medicamentelor la nivel european. 

2005 – In luna octombrie acțiunile emise de S.C. BIOFARM S.A. sunt inscrise la Cota Bursei de Valori București S.A. – sectorul valorilor mobiliare emise de persoanele juridice române – Categoria I.

2007 – Biofarm a fost reauditat și recertificat conform Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP).

2008 – Biofarm a obținut certificatul privind conformitatea sistemului de management al calității cu standardul ISO 9001.

2010 – Compania a fost reauditată și recertificată conform Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP).

2011- Sistemul de management al calității a fost recertificat conform standardului EN ISO 9001.          

2013- Societatea obține Certificat pentru sistemul de management de mediu conform  ISO 14001 nr. 73 104 2475 emis in 31.10.2013 de Organismul de certificare TÜV-PROFICERT al TÜV HESSEN și Certificat pentru sistemul de management de sănătate si securitate ocupațională conform OHSAS 18001  nr. 73 116 2475 emis in 07.11.2013 de Organismul de certificare TÜV-PROFICERT al TÜV HESSEN pentru dezvoltarea, fabricația, vânzarea de medicamente de uz uman, suplimente alimentare, produse cosmetice și de igienă personală, produse biocide și dispozitive medicale (prima certificare).

2014- Sistemul de management al calității a fost recertificat conform standardului ISO 9001.

2015 – Începând luna ianuarie acțiunile societatii sunt incadrate la Categoria Premium.

2.1.2. Certificate

Politica în domeniul calității a companiei Biofarm® este de a fabrica și de a pune pe piață produse care să corespundă scopului pentru care au fost concepute, în conformitate cu autorizațiile de punere pe piață și notificările de comercializare, care să nu expună pacienții niciunui risc cauzat de deficiențe privind siguranța, calitatea și eficacitatea lor. SC BIOFARM SA cu o experiență de peste 90 de ani în domeniul industriei farmaceutice din România își exprimă acordul implicat al tuturor membrilor organizației pentru atingerea performanțelor pe toate planurile, inclusiv a performanțelor în domeniul sănătății și securității ocupaționale și de mediu.

Biofarm® are urmatoarele certificari:

a)ISO 9001:2008Certificat nr. 73 100 2475 pentru conformitatea sistemului de management al calitatii cu cerintele standardului ISO 9001:2008

b)Autorizatie de fabricatienr. 9F emisa de ANMDM

c)Certificat privind conformitatea cu buna practica de fabricatienr. 030/20I 3/RO emis de ANMDM

d)ISO 14001:2009 Certificat nr. 73 104 2475 pentru conformitatea sistemelor de management de mediu cu cerintele standardului ISO 14001:2009 OHSAS 18001:2007Certificat nr. 73 116 2475 pentru conformitatea sistemelor de management al sanatatii si securitatii ocupationale cu cerintele standardului ISO 18011:2007

2.1.3.Piața internă și exporturile

Piata Interna

Portofoliul Biofarm cuprinde peste 200 de produse care acoperă aproximativ 61 de arii terapeutice. Biofarm este lider de piață pe 11* arii terapeutice: Produse cu calciu, Coleretice și colechinetice, Decongestionante nazale, Digestive (inclusiv enzime), Vitamina Pediatrice, Vitamina E, Antiseptice și antiinfecțioase bucale, Inhalanți, Soluții otice cu corticosteroizi, Combinații cu Vitamina D, Inhibitori de prolactină și alte combinații cu corticosteroizi.

Mărcile tradiționale ale companiei cum ar fi Colebil®, Triferment® si Bixtonim® sunt prezente în topurile celor mai bine vândute produse. În peste 9 decenii de experiență și tradiție pe piața românească, produsele Biofarm sunt recunoscute și apreciate de multe generații de pacienți.

Export

Vitafoods Geneva 2012

Biofarm® a participat în 2012 ca expozant la târgul Vitafoods de la Geneva, cea mai importantă expoziție internaționala de suplimente nutritive.

Feedback-ul vizitatorilor a fost unul pozitiv, aceștia fiind impresionați de portofoliul de produse și de materialele promoționale de calitate cu informații relevante.

Apteka Moscova 2012

Biofarm® a participat în 2012 la Apteka Moscova, unul dintre cele mai importante târguri comerciale internaționale pentru produse farmaceutice din Rusia. Apteka a fost fondat ca un târg pentru producătorii, comercianții și companiile de marketing din industria farmaceutică, iar în ultimii 10 ani s-a dezvoltat continuu, devenind singura piață specializată din Rusia care prezintă materii prime, ingrediente farmaceutice și substanțe.

2.1.4. Acoperire teritoriala

Echipă de vânzări specializată în promovarea produselor Biofarm în cele mai importante lanțuri farmaceutice.

Cooperare cu cele mai puternice companii de distribuție de pe piața farmaceutică din România.

Echipă de promovare foarte bine pregătită și campanii integrate de marketing, media și comerciale cu scopul de a crește gradul de recunoaștere a portofoliului de produse Biofarm în rândul specialiștilor și al consumatorilor.

2.1.5. Vanzari si marketing

În ultimii ani piața farmaceutică românească s-a confruntat pe de-o parte cu efectele crizei economico-financiare, materializate în principal prin devalorizarea monedei naționale în raport cu euro, iar pe de altă parte cu măsurile administrative adoptate ăn ultimii ani, cum ar fi modalitatea de calcul a prețurilor pentru medicamentele generice, prelungirea termenelor de plată pentru medicamentele compensate/gratuite sau introducere a sistemului clawback.Toate aceste probleme cu care piața farmaceutică românească s-a confruntat în ultima perioadă de timp au dus în final la crearea unei crize a lichidităților, a unui blocaj la nivelul farmaciilor și al distribuitorilor și la scăderea numărului de unități vândute către populație, conform raportorilor de piață.

Pentru a putea obține rezultatele mai sus menționate, Biofarm a crescut semnificativ investițiile în campaniile de promovare a produselor sale în vederea asigurării unei mai bune recunoașteri a acestora în rândul medicilor și al consumatorilor. Produsele Biofarm au beneficiat de campanii de promovare integrate, fiind promovate atât pe canalele media (TV, radio și presă scrisă), cât și prin campanii comerciale adresate consumatorilor și specialiștilor din domeniul sănătății. În ceea ce privește promovarea media, Biofarm a crescut expunerea pe stațiile TV a produselor care au beneficiat de publicitate TV. De asemenea, pentru a se asigura o bună reprezentare a produselor Biofarm în rândul specialiștilor, compania a dezvoltat echipa de promovare medicală astfel încât să acopere noi specialități în domeniu.

În aceeași perioadă de timp, compania Biofarm și-a îmbunătățit și diversificat portofoliul, ajungând la peste 200 de produse și a fost lider de piață pe 11 arii terapeutice. Calitatea produselor, ofertele competitive și modalitățile eficiente de promovare plasează compania Biofarm între primii 10 producători de medicamente, în ceea ce privește vânzările în unități.

Respectul pentru oameni și orientarea către client sunt doua dintre valorile principale ale companiei, motiv pentru care Biofarm se asigura de accesibilitatea produselor sale în rândul consumatorilor a căror putere de cumpărare a scăzut foarte mult datorită crizei economico-financiare cu care se confruntă țara noastră În ultimii ani. Rezultatele obținute dovedesc faptul că Biofarm este recunosut în rândul consumatorilor ca fiind producătorul unor medicamente și suplimente alimentare de foarte bună calitate, cu efecte terapeutice apreciate de generații întregi de pacienți și prețuri accesibile.

2.1.6. Marcile Biofarm

Mărcile Biofarm au fost create pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor clienților noștri, diferențiând produsele proprii de cele ale companiilor competitoare. Ele crează recunoaștere, dau valoare produsului și companiei și sunt o promisiune a calității, profesionalismului, eficienței și accesibilității produselor în raport cu consumatorii. Prin mărcile sale bine concepute și administrate, Biofarm și-a creat o reputație favorabilă și notorietate, crescând astfel încrederea în rândul cumpărătorilor, clienților și consumatorilor săi. 

Mărcile Biofarm facilitează schimbarea comportamentului consumatorilor prin crearea încrederii, cunoașterii, a unei conexiuni emoționale sau prin reducerea riscului de confuzie. Cunoscând foarte bine importanța mărcilor sale, Biofarm investește permanent în crearea, protejarea și promovarea propriilor branduri. În prezent, Biofarm are numeroase mărci proprii (verbale, combinate, figurative) și sloganuri înregistrate la OSIM, OHIM si WIPO, multe dintre ele fiind prezente pe piața farmaceutică românească de peste 50 de ani. Triferment®, Colebil®, Cavit®, Anghirol®, Clorocalcin® și Bixtonim® sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute și cu tradiție mărci ale companiei Biofarm. Alte mărci cunoscute ale companiei sunt Carmol®, Pinovital®, Hepatoprotect®, Ascolecitin®, Sennalax®, Mecopar®. Pe de altă parte, mărci mai noi ca Bioflu®, Anghirol®, Devaricid®, Nervocalmin®, Carbocit®, Bioland® sau Biodigest® vor deveni mărci premium datorită capacităților terapeutice ale produselor.

2.1.7. Capacitati de producere și desfacere

Departamentul R & D face studii de preformulare pentru dezvoltarea de noi formule farmaceutice, dezvoltă și validează metode analitice pentru evaluarea produselor intermediare și finite. De asemenea, specialiștii noștri elaborează noi formule farmaceutice împreună cu procesele tehnologice aferente, asigură transferul de tehnologie de la laborator, la stația pilot și la producția industrială și validează procesele tehnologice pentru produsele noi. Echipa de cercetare și dezvoltare este formată din specialiști foarte bine pregătiți, iar laboratoarele noastre sunt dotate cu echipamente de ultimă generație.

Având în vedere importanța acestui sector în dezvoltarea companiei, Biofarm va investi permanent atât în calificarea echipei de cercetare și dezvoltare pentru a fi mereu la curent cu ultimele descoperiri în domeniu, cat și în modernizarea echipamentelor.

Pentru a ne asigura că oferim cele mai bune soluții pentru nevoile clienților noștri, Serviciul de Farmacovigilență a stabilit un sistem care adună toate informațiile pe care le primim referitor la diferite reacții adverse la produsele noastre și le face disponibile în cel puțin un loc din Uniunea Europeană.

Capacitati de Productie

Procesul de producție se desfășoară într-o fabrică dotată cu linii de producție moderne, cu dispozitive de controlare a aerului, a umidității și a temperaturii, cu camere curate și filtre HEPA.

Toate liniile de producție sunt auditate și certificate de către Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale conform Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP), standardul de calitate care stabilește normele de fabricație a medicamentelor la nivel european. Totodată, liniile de producție sunt certificate EN ISO 9001.

De asemenea, seriile de produse sunt eliberate de Persoane Calificate certificate conform directivelor UE și Ghidului privind buna practică de fabricație pentru medicamente de uz uman.

2.2. Analiza rentabilitatii companiei

Diagnosticul financiar detectează eventualele stări de dezechilibru, în scopul identificării originii și cauzelor care le-au generat și al stabilirii măsurilor de redresare. Diagnosticul financiar are ca obiective: măsurarea rentabilității capitalurilor întreprinderii și aprecierea condițiilor de echilibru economic și financiar pentru a evalua gradul de risc (economic, financiar și de faliment) al întreprinderii. Diagnosticul financiar nu se poate realiza decât prin corelația celor două axe de analiză: rentabilitate-risc. Diagnosticul rentabilității capitalurilor se realizează prin intermediul ratelor de rentabilitate economică, financiară și a ratelor de dobândă, în timp ce diagnosticul riscului vizează două aspecte importante:

măsurarea variabilității rezultatelor întreprinderii la modificarea indicatorilor de activitate internă (a cifrei de afaceri, a structurii cheltuielilor variabile sau fixe) sau la modificarea structurii capitalurilor (proprii și împrumutate) ;

măsurarea variabilității solvabilității întreprinderii, a capacității acesteia de a fi solvabilă (de a-și onora la scadență obligațiile asumate față de terți). În ansamblul activității sale, întreprinderea se poate confrunta cu trei categorii de risc: de exploatare (economic), de finanțare (îndatorare) și de insolvabilitate.

Măsurarea rentabilității este dată de un sistem de rate explicative de eficiență, determinate ca raport între efectele economice și financiare obținute (diferite marje de acumulare, profituri, dividende) și eforturile depuse pentru obținerea lor (activ economic, capitaluri investite, capitaluri proprii). Acest sistem de rate cuprinde: ratele de marjă, de rotație și de structură a capitalurilor prin care este explicata din punct de vedere cantitativ și calitativ rentabilitatea capitalurilor investite.

ROA exprimă eficiența utilizării activelor adică gradul în care societatea este rentabilă în raport cu resursele alocate, capacitatea activului economic efectiv investit de a degaja un profit global, net de impozit (EBIT-Impozit) prin care să se asigure autofinanțarea creșterii nete a întreprinderii și remunerarea investitorilor de capital( actionari+ creditori).

Figura 2.1

De nivelul ROA sunt interesați, în primul rând investitorii actuali și cei potențiali (acționarii și băncile), care o compară cu rentabilitatea unor alte forme de plasament (dobânzile la depozitele bancare, câștigul din plasarea capitalului la alte întreprinderi etc.), dar și managerii, pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifică o gestiune eficientă a capitalurilor investite.

ROE sau rentabilitatea financiară reprezintă randamentul unei societăți raportat la capitalurile proprii și este rata de rentabilitate cea mai importantă a unei întreprinderi, în funcție de care acționarii iau decizia de a investi sau retrage dintr-o afacere.

Figura 2.2.

Ratele de marja – se mai numesc și rate de rentabilitate comercială și apreciază randamentul diferitelor stadii ale activității întreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport între marjele de acumulare și veniturile care le-au generat. Aceste rate exprimă profitabilitatea în raport cu cifra de afaceri.

Rmarja= Marjă/ CA= Marja%

Tabel 2.1

Cifra de afaceri a companiei BIOFARM a înregistrat o creștere de la 62.3 mil RON în 2010 la 93.4 mil RON în 2014, care relevă o situație favorabilă pentru întreprindere, ocuparea unei poziții importante pe piață sau vânzarea unor produse cu performanțe superioare.

rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, resoectiv, capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei pe piata.

Rata marjei brute de autofinanțare masoara nivelul rezultatului brut de exploatare independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor extraordinare. Aceasta rata indica aptitudinea propie a activitatii de exploatare de a degaja profit. Cel mai mare nivel al ratei marjei brute de autofinanțare atins în 2014 arată un surplus de resurse de care beneficiază compania și prin care își asigură dezvoltarea și remunerarea acționarilor.

Rata marjei brute EBT/CAa avut o tendință de scădere manifestată din anul 2010 până în 2011 si de crestere din 2011 pana in 2014, fapt ce dovedește o creștere a costurilor exploatării.

Ratele de rotatie

Reprezintă măsura în care activele fixe și circulante sunt utilizate pentru creșterea cifrei de afaceri. Ratele de rotație se pot exprima în două feluri:

de coeficient de rotație, respectiv mărimea anuală a CA ce revine la un leu capital investit: CA/Activ;

de durată a unei rotații complete a capitalurilor prin CA: Durata rotație activ= 360* Activ/ CA.

Dacă ratele de marjă se calculează numai pe baza datelor din contul de profit și pierdere și acestea exprimă structura valorică a CA, ratele de rotație se calculează prin corelarea datelor din contul de profit și pierdere cu cele din bilanț și evidențiază intensitatea exploatării activelor întreprinderii.

Tabel 2.2

2.3. Analiza riscului companiei

În gestiunea financiară a inteprinderii, tipologia riscului este destul de variată, însă noi o vom evalua, privind capacitatea înteprinderii de a fi solvabilă (grad de îndatorare și levier) și de a fi lichidă (lichiditate curentă, imediată și la vedere) .

Tabel 2.3

În analiza financiară, o solvabilitate foarte bună se apreciază pentru o rată a îndatorării mai mică de 50% și un levier mai mic de 100%. În cazul companiei BIOFARM, se înregistrează un grad al îndatorării mai mic de 50%, și levierul este mult sub 100%. De aici rezultă că firma nu are datorii mari pe termen lung și că aceasta le poate onora din capitalul propriu, deoarece ele sunt considerabil mai mici decât acesta din urmă.

Tabel 2.4

1.Lichiditatea curenta ( ACR/DTS ) este supraunitară având o valoare cuprinsa intre 4-7 și se apreciază ca fiind favorabilă, datorită existenței unui fond de rulment care îi permite întreprinderii să facă față incidentelor care apar în mișcarea activelor circulante sau unor deteriorări în valoarea acestora. Valoarea acesteia este mai mare decat 1, in toti anii analizati ceea ce inseamna ca firma este capabila sa-si onoreze datoriile pe termen scurt din activele circulante.

2.Lichiditatea imediata ( (ACR-ST)/DTS ) măsoară câte unități monetare de active aproape lichide reviN la o unitate monetară de datorii pe termen scurt. În teoria economică, lichiditatea parțială trebuie să fie cuprinsă între 0.8 și 1 , lucru ce nu se respectă în cazul companiei noastre, unde această rată e supraunitară. Un raport supraunitar evidențiază faptul că stocurile nu sunt finanțate prin datorii pe termen scurt.

3.Lichiditatea rapida ( (ACR-ST-CR)/DTS ) a înregistrat valori intre 2.8 si 3.8 ce atestă o capacitate relativ buna a societății de a acoperi datoriile curente din lichidități. O rată corespunzătoare a lichidității imediate se consideră mai mare decât 0.3.

Capitolul 3

Studiu de caz privind rolul situațiilor financiare

în evaluarea poziției financiare și a performanțelor Biofarm S.A.

3.1. Evaluarea pe baza bilanțului

Analiza pe baza bilanțului financiar sau analiza patrimonială își propune identificarea stării de echilibru la nivelul firmei. Scopul acestei analize este de a stabili modul de realizare a echilibrului între resurse (pasive) și nevoi (active) pe termen lung și pe termen scurt. În analiza poziției financiare a companiei BIOFARM S.A. , vom lua în considerare trei indicatori de bază : Fondul de rulment, Nevoia de fond de rulment și Trezoreria netă, dar și fondul de rulment din exploatare și cel în afara exploatării.

Tabel 3.1

Tabel 3.2

Bilant functional

3.2. Evaluarea pe baza Contului de Profit si Pierdere

3.2.1. Marje de acumulare anglo-saxone

Tabel 3.3.

1. EBITDA= CA-CV-CF –> reprezinta castigul inainte de dobanzi, impozite si amortizari si anume castigul brut din activitatea de exploatare. Observam valori aproximativ in jurul a 20 mil, in toti anii analizati, mai putin in anul 2011 cand aceasta marja este negative si faorte mica; acest fapt se datoreaza declinului companiei datorat crizei economice, care a lovit majoritatea companiilor mari. In acest an compania inregistreaza pierderi foarte mari si de aici aceasta marja este negative. Din fericire, in 2012 compania revine pe plus si cu o marja de castig consistent (aproape 30 mil).

2. EBIT = EBITDA- Amo –> reprezinta castigul inainte de impozitul pe profit si de dobanzi. Acesta are acealasi trend ca si EBITDA, cu scadere si negative in 2011, dar spre deosebire de acesta este considerabil mai mic, ceea ce inseamna ca firma are ajustari privind imobilizarile foarte mari.

3. EBT = EBIT – Dob –> reprezinta castigul inainte de plata impozitului pe profit. Acest indicator ia in considerare si activitatea financiara a firmei prin intermediul platii dobanzilor, ca principala cheltuiala. Din cifrele rezultate, observam ca nu avem dobanzi prea mari, ceea ce arata, din nou ca datoriile pe termen lung nu sunt chiar foarte seminficative.

4. PN = EBT- Imp –> reprezinta castigul final obtinut de inteprindere dup ace au fost acoperite toate cheltuielile, inclusive impozitul pe profit. Cea mai mica valoare, si negativa, se inregistreaza in 2011, iar cea mai mare, in 2012 ca urmare a veniturilor financiare.

3.2.2.Indicatorii în varianta continental-franceză ( Solduri intermediare de gestiune)

În vederea calculului și analizei formării progresive a rezultatului exercițiului, se folosesc soldurile intermediare de gestiune, care sunt indicatori calculați ,, in cascadă”, pe baza contului de profit și pierdere.

Tabel 3.4.

1. Marja comerciala – constituie un indicator care permite determinarea rezultatului obținut din vânzările de mărfuri, reflectând fluxul global al activității de comerț.

M com = Venituri din vanzarea mf – Cheltuieli cu mf

Figura 3.1.

Marja comercială în cazul companiei BIOFARM este destul de ridicata, deoarece surplusul veniturilor din vânzarea mărfurilor este cu mai mare decât costul de cumpărare al acestora, exceptie fiind anul 2010 cand costul marfurilor a fost mai mare decat venitul acestora.; cel mai mare nivel al marjei comerciale s-a înregistrat în anul 2013 de peste 2, 5 mil.

2. Valoarea adăugată – reprezintă măsura randamentului global care este distribuit tuturor partenerilor întreprinderii, surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de la terți, bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii.

VA = M com + Productia vanduta + Productia stocata + Productia IMO – Prestari servicii materii prime de la terti

Figura3.2.

Valoarea adăugată înglobează remunerarea: muncii prin salarii, indemnizații și cheltuieli sociale; a statului prin impozite, taxe și varsaminte assimilate; a creditorilor prin dobânzi și comisioane plătite; a investițiilor prin amortismente calculate; a capitalurilor proprii prin dividende plătite acționarilor și profitul reinvestit folosit pentru autofinanțare.

Evoluția valorii adăugate și a componentelor sale depinde de: condițiile de producție (eficiența utilajelor, a personalului etc.), politica de marketing și comercială a întreprinderii, gestiunea stocurilor, condițiile comerciale externe (concurență, comportamentul consumatorilor etc.), sistemul de impozite și taxe. Valoarea adăugată a crescut mai puțin comparativ cu valoarea producției din cauza majorării prețurilor la materiile prime și la costurilor utilităților. Compania BIOFARM a obținut o valoare adăugată pozitivă în fiecare din cei cinci ani, acest rezultat având ca destinație remunerarea factorului uman, a statului și investitorilor de capital tehnic și financiar.

3.Execedentul brut din exploatare (EBE) sau insuficiența brută de exploatare – reflectă rezultatul economic brut al întreprinderii degajat de activitatea de exploatare.

EBE = VA – Subventii de exploatare – Imp (exclus cel pe profit) – Cheltuieli cu personalul

Figura 3.3.

Valoarea pozitivă a acestui indicator este rezultatul :

performanțelor economice obținute de compania Antibiotice în activitatea de exploatare (operații legate de producție, de activitatea comercială sau prestări de servicii);

EBE este resursa principală a întreprinderii care influențează atât indicatorii de eficiență, cât și capacitatea de autofinanțare a întreprinderii;

reflectă contribuția capitalului la crearea bogăției întreprinderii.

Acest indicator a inregistrat cel mai mare nivel in 2013, fiind destinat pentru remunerarea capitalurilor investite, proprii sau împrumutate, plata impozitului pe profit, rambursarea împrumuturilor, menținerea echipamentului, pe baza amortizării și pentru dezvoltarea întreprinderii prin sumele repartizate din profitul net.

EBE permite măsurarea performanțelor economice ale întreprinderii, permite acoperirea obligațiilor întreprinderii, dacă nivelul indicatorului este suficient de mare si este independent de politica financiară a întreprinderii, de politica de investiții, de provizioane, de politica de dividend, de politica fiscală și de elementele extraordinare ale activității desfășurate.

4. Rezultatul Exploatarii (EBIT) sau rezultatul înaintea impozitului și a cheltuielilor financiare – traduce capacitatea managerilor și a salariatilor de a crea valoare, independent de cota de impozit și de structura capitalului.

RE = EBE + Venituri privind provizioanele + Alte venituri din exploatare – Cheltuieli privin amortizarile – Cheltuieli privin provizioanele – Alte Cheltuieli de exploatare

Figura 3.4

Rezultatul din exploatare este adesea utilizat ca indicator al performanței în analiza situațiilor financiare. Cel mai mare nivel al rezultatului exploatării s-a înregistrat în 2013, iar cel mai redus în 2012.

5.Rezultatul current – măsoară rezultatul degajat de activitatea curentă a întreprinderii, incluzând activitatea de exploatare și pe cea financiară.

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Figura 3.5

Rezultatul curent nu ține seama de politica fiscală și de rezultatul extraordinar, ia în considerare efectul politicii financiare a întreprinderii și exprimă eficiența utilizării resurselor întreprinderii, în mod normal. Chiar daca veniturile financiare au fost in crestere din 2010 pana in 2014 si cheltuielile financiare au fost mai mare de la an la an, ceea ce a dus la un trend descrescator al rezultatul curent, in anul 2011 compania BIOFARM fiind pe pierdere de 18 mil, datorita cheltuielilor exa gerate in acel an.

6.Rezultatul net – exprimă rezultatul degajat de întreaga activitate a întreprinderii, în cursul unui exercițiu.

RN = RB – Impozit

Figura 3.6

Compania BIOFARM a înregistrat profit in anii 2010, 2012, 2013 si 2014, iar in anul 2011 a avut o pierdere de 16 mil, evidentiind criza financiara care a lovit peste tot.

3.3. Capacitatea de autofinantare

Capaciatea de autofiantare a inteprinderii este un indicator care determina potentialul financiar al acesteia, precum si posibilitatea de a-si finanta activitatea de exploatare din surse proprii. Ea constituie un mijloc de finantare si evidentiaza gradul de autonomie financiara a inteprinderii (permite diminuarea indatorarii si reducerea cheltuielilor financiare).

CAF = PN + Amortizări și provizioane calculate + Cheltuieli cu activele cedate -Venituri din cedarea activelor

Tabel 3.5

Figura 3.7

Dupa cum se observa in graficul de mai sus, in general capacitatea de autofinantare a companiei BIOFARM este pozitiva, exceptand anul 2011, cand aceasta are o valoare de apoximativ -12mil, ceea ce inseamna ca nu isi poate finanta activitatea de exploatare si dezvoltarea din surse interne. In restul perioadei, firma este capabila sa se finanteze din surse proprii.

3.4. Evaluarea prin cash-flow

Trezoreria unei întreprinderi reprezintä fluxurile de încasäri si pläti care se deruleazä într-o anumitä perioda, respectiv fluxul de diferente dintre încasärile si plätile efectuate de întreprindere.

Mentinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie (de încasäri si pläti) este o conditie necesarä a viabilitätii întreprinderii. O întreprindere poate fi viabilä numai dacä activitatea sa degajä, în mod permanent, trezorerie. Trezorierul întreprinderii trebuie sä fie preocupat, în permanentä, de plasarea eficientä a excedentului global de trezorerie pe termen scurt (în conditii de rentabilitate si lichiditate maxime si risc redus), înainte ca acesta sä fie angajat de întreprindere în deciziile strategice pe termen lung. Deciziile de finantare antreneaza fluxuri de trezorerie care pot fie sa majoreze capitalurile proprii, fie sa mareasca datoriile sau sa provoace diminuarea lor în caz de rambursare.

Valoarea pozitivă a cash-flow-ului reflectă nivelul disponibilităților bănești care poate fi utilizat pentru realizarea de investiții financiare pe piețele de capital, în scopul creșterii randamentului global al societății comerciale. Nivelul și permanența unui flux pozitiv al cash-flow-ului contribuie la creșterea potențialului real de finanțare a investițiilor productive, destinate fie înlocuirii, fie sporirii activelor imobilizate de natură corporală ale societății comerciale. Un flux negativ al acestuia diminuează potențialul curent de finanțare al investițiilor productive.

Tabel 3.6

Metoda I:

1.Cash-flow-ul de gestiune – rezultatul tuturor operatiunilor de gestiune: de exploatare, investitie si finantare.

CFgest = PN + Amortizări și provizioane nete + Dobanzi

Figura 3.8

Cash-flow-ul de gestiune a fost pozitiv in anii 2010 si 2012 – 2014, exceptie fiind anul 2011 cand s-a inregistrat o pierdere; cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 2012.

2.Cash-flow-ul disponibil are in vedere puterea de sustinere si cresterea economica a firmei.Valoarea lui este data de CF gest. din care se scad fluxurile pentru investitii in imobilizari si stocuri (ΔI) si creantele nete de datoriil e de exploatare (ΔCN). La acestea se adauga fluxurile rezultate din vanzarea activelor, care sunt folosite la finantarea investitiilor, ca si amortizarea. Fluxurile pentru investitii de capital sunt sumele planificate, conform bugetului stabilit, a se investi in mijloace fixe. Creantele sunt sumele datorate firmei ( sume de primit de catre firma).

CFD = CF gest – ΔIMO brute – ΔACR nete

Figura 3.9

Cash-flow-ul disponibil a fost pozitiv in toti cei 5 ani analizati: 2010– 2014.

Tabel 3.7

Metoda II:

1.Cash-flow-ul disponibil este acea parte din profitul net care se distribuie investitorilor decapital dupa ce s-a platit impozitul pe profit si dupa ce s-a finantat cresterea economica a firmei. Cash flow-ul disponibil (CFD) exprima sumele de bani pe care investitorii de capital(actionarii si creditorii) le vor incasa net de la firma pe toata perioada previzionata.

CFDa = PN – ΔCPR

CFDc = Dob – ΔDTL

CFD = CFDa – CFDc

Tabel 3.8

2.Cash-flow – ul operational – reprezinta capacitatea potentiala de finantare viitoare a intreprinderii, de remunerare a investitorilor de capital si a creditorilor din rezultul de exploatare obtinut. Se mai numeste si cash-flow de exploatare.

CF operational = PN – Venituri din vanzarea IMO – Rez fin + Amortizări și provizioane nete – Δ NFR

Figura 3.10

Cash-flow-ul operational a fost pozitiv pe toata perioada analizata: 2010-2014 => compania BIOFARM are flux de trezorerie din activitatea de exploatare, ceea ce deuce la o afacere profitabila.

2. Cash-flow-ul de investitii – specific activităților de investiții pune în evidență pe de-o parte măsura în care aceste activități s-au autofinanțat, iar pe de altă parte sumele cheltuite pentru investiții ce pot genera fluxuri pozitive în viitor.

CF inv = Venituri din vanzarea IMO – Δ IMO brute

Figura 3.11

Acesta reprezintă fluxul de trezorerie generat intern, dar din activități non-operaționale. Valoarea negativă a cash-flow-ul de investitii (2012 si 2013) sugerează o alocare de fonduri din trezoreria firmei pentru efectuarea de investiții.

3 Cash-flow –ul de finantare – componentele acestui flux se referă la: veniturile obținute din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu, plățile efectuate către acționari pentru achiziția sau răscumpărarea acțiunilor firmei, veniturile monetare din emisiunea de bonuri de tezaur, obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi pe termen scurt sau lung, rambursările unor sume importante, plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar.

CF fin = Δ CPR + ΔDTL – PN – Rez fin

Figura 3.12

Cash-flow-ul din activitățile de finanțare pune în evidență evoluția viitoare a numerarului provenit din partea finanțatorilor externi (investitori, acționari.) Valoarea negativă din anul 2011 este influențată de cheltuielile mari cu dobânzile bancare și de cheltuielile cu diferențele de curs valutar, iar valorile pozitive din ceilalți ani indică alimentarea trezoreriei întreprinderii cu resurse de finanțare atrase de la acționarii și creditorii acesteia.

Figura 3.13

Cash-flow-ul total a înregistrat valori negative în anul 2011, ca urmare a unor dificultăți întâmpinate de companie. Creanțele comerciale, și în primul rând creanțele restante înregistrate de distribuitorii de medicamente, au reprezentat o problemă cu care s-a confruntat întreprinderea în această perioadă. Neachitarea creanțelor la termen creează dificultăți mari în aprovizionarea cu materii prime, materiale consumabile, energie electrică. În anul 2012, lichiditățile s-au îmbunătățit, pe seama alocării unor fonduri suplimentare de către Ministerul Finanțelor pentru onorarea la plată a obligațiilor restante înregistrate de unitățile sanitare. Această ușoară creștere a disponibilităților este efectul diminuării investițiilor față de ultimii ani, precum și al creșterii vânzărilor, ce a determinat intrări mai mari de numerar.

Concluzii

Întreprinderi din întreaga lume întocmesc situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară a întreprinderii, rezultatele (performanța) și modificările poziției financiare ale întreprinderii (fluxurile de numerar). Toate aceste informații satisfac necesitățile comune ale majorității utilizatorilor, lăsând în afară o serie de necesități informaționale nefinanciare și predictive. Deciziile economice, care sunt luate de utilizatorii situațiilor financiare, necesită evaluarea capacității unei entități de a genera numerar sau echivalente de numerar, precum și a perioadei și siguranței generării lor. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente de numerar dacă le sunt oferite informații concentrate asupra poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare a unei entități. Informațiile privind poziția financiară sunt oferite, în primul rând, de bilanț, cele privind rezultatul, prin contul de profit și pierdere, iar informațiile privind modificările poziției financiare prin intermediul unor situații distincte. Părțile componente ale situațiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale acelorași tranzacții sau ale acelorași evenimente. Deși fiecare situație oferă informații diferite, este probabil ca nici una să nu servească unui singur scop sau să ofere toate informațiile impuse de necesitățile specifice ale utilizatorilor. De exemplu, contul de profit și pierdere oferă o imagine incompletă a performanței, dacă nu este folosit împreună cu bilanțul și situația modificărilor poziției financiare.

Dar observand cat de benefica este aceasta activitate si in special cat de profitabil ar fi sa investesti intr o astfel de companie nu am putut trece cu vederea peste principalul ei defect si anume societatea comerciala biofarm SA este detinuta cu un pachet majoritar practic de societatile de servicii si investititii financiare acoperind mai mult de 50% din controlul companiei.Asta nu ne poate duce decat la un singur gand si anume ca acesti actionari sunt mai degraba actionari-manageri urmarind mai mult momentul prezent fara sa i intereseze perspectivele companiei dorind sa si marcheze profituri cat mai mari pentru a putea atrage aceste profituri in resurse proprii de finantare,nu intamplator am observat ca peste 50% din investitiile imobilizate in valori mobiliare apartin chiar actionarilor cu o pondere mare in structura actionariatului putand fii chiar un trade intre societatile de investitii prinvind evolutia si ceea ce urmareste compania in ansamblu,ori noi de aici am tras concluziile ca se doresc incasari mari pentru a investii banii in titluri de participare la sif adica sa avem incasari cat mai mari pentru ca sif sa si atraga resurse de investire cat mai mari,ulterior daca este posibila si o ajustare mare a acestor imobilizari creeaza un cadru perfect de finantare ieftina a sifurilor.

Un alt aspect care l-am urmarit in aceasta companie a fost unul simplist dar care ne a raspuns la foarte multe intrebari si anume de cate ori a crescut capitalul social din anul 1999 pana in prezent si am observat ca a crescut de 121 ori,sifurile de teama pierderii unei astfel de oportunitati au urmarit cresterea capitalului social astfel incat sa diminueze valoarea firmei si s a si marcheze cat mai mult posesia asupra ei deorece azi un investitor daca ar dori un control considerabil ar trebui sa vina cu un capital masiv pe cand sifurile au obtinut posesie prin simpla convertire a profitului net in actiuni.

Insumand toate aceste detalii daca privim din viziunea unui posibil investitor trebuie sa luam in considerare acest aspect dar sa nu uitam si de oportunitatea companiei si anume sectorul farma va avea intotdeauna perspectiva de crestere si va prezenta riscuri scazute.

Bibliografie

1.Dragotă Victor, Obreja Laura – ,,Management financiar, volum 1: Analiza financiară și gestiune financiară operationala”, Ed. Economică, București, 2003

2.Dragotă Victor, Obreja Laura – ,,Management financiar, volum 2: Analiza financiară și gestiune financiară operationala”, Ed. Economică, București, 2003

3.Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru-,,Contabilitate aprofundată, Ed. a 3-a”, Ed.Universitara, Bucuresti, 2005

4.Coord. Mihai Ristea-,,Contabilitate financiara, Ed. a 2-a”, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005

5.www.biofarm.ro

6. ORDIN   Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate EMITENT:      MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PUBLICAT  ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 963 din 30 decembrie 2014

7.