Studiu DE Caz Privind Intocmirea Si Prezentarea Situatiilor Financiare Conform Iasifrs

STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE CONFORM IAS/IFRS

CUPRINS

INTRODUCERE (motivația alegerii temei, importanta situațiilor financiare în contextul actual.)

CAP.I. REGLEMENTĂRI CONTABILE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE

Reglementări contabile românești privind situațiile financiare

Rolul și importanța situațiilor financiare

Normalizarea-armonizarea-convergența contabilă;

Principii contabile și rolul lor în întocmirea situațiilor financiare

CAP.II. ASPECTE PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

2.1. Lucrări contabile preliminare întocmirii situațiilor financiare;

2.2. Bilanțul contabil (situația poziției financiare);

2.3. Contul de profit și pierdere (situația rezultatului global). Structura contului de profit și pierdere în normalizarea contabilă internațională;

2.4. Situația modificărilor capitalurilor proprii;

2.5. Tabloul fluxurilor de trezorerie;

2.6. Politici contabile și note explicative;

2.7. Auditul situațiilor financiare

CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA SC. X

3.1. Prezentarea societății (obiect de activitate, organigramă, compartimente, scurta prezentare a activității economico-financiari ai societații…

ȋntocmirea situațiilor financiare…(prezentare conform IAS/IFRS)

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Situațiile financiare ale unei entități economice reprezintă cel mai important mijloc prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali, motiv pentru care acestea trebuiesc prezentate într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către utilizatori.

Mediul de afaceri al zilelor noastre este într-o perfecționarea continuă susținută puternic de guvernele țărilor dezvoltate în scopul consolidării funcționării economiei de piață. În acest context, cadrul general de contabilitate și audit financiar din România își îmbunătățește continuu calitatea informației contabile prin aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Uniunii Europene.

Necesitatea de conformitate se impune din urmatoarele motive: globalizarea economiilor naționale, accesul României pe piețele de capital internaționale, transparența și simplificarea raportărilor financiare.

Pentru atingerea acestor obiective, în ultima perioadă au avut loc o serie de modificări legislative între care se numără:

modificarea și completarea Legii contabilității nr.82/1991;

reglementările contabile conforme cu Directiva IV-a și a-VII ale Uniunii Europene;

adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS), prin Ordin al Ministrului Finantelor Publice;

Motivul alegerii acestei teme îl consituie dorința de aprofundare și documentare în legatură cu acest subiect pe care îl consider extrem de important în condițiile în care, pentru a putea supraviețui și pentru a se dezvolta în mediul economic al zilelor noastre, orice entitate economică are nevoie de informații financiar-contabile, iar pentru a obține aceste informații este necesară o analiză detaliată a situațiilor financiare anuale care permit determinarea poziției financiare și a performanțelor realizate, altfel procesul decizional nu ar fi posibil.

CAP.I. REGLEMENTĂRI CONTABILE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE

1.1. Reglementări contabile românești privind situațiile financiare

În contextul globalizării actuale și al existenței unor culturi contabile semnificative (americană, europeană), în România au existat, de-a lungul timpului, o serie de oscilații privind alegerea unui sistem contabil.

În prezent se încearcă o convergență a acestuia cu mediul european dar și cu cel internațional.

Contabilitatea este reglemetată de Legii contabilității nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare .

Situațiile financiare anuale s-au întocmit pana la data de 31 decembrie 2014 conform uneia din următoarele reglementări:

OMFP 3055/2009 – Reglementări contabile conforme cu directivele europene pentru majoritatea entităților economice,

Ordinul nr. 2239/2011 pentru aprobarea sistemului simplificat de contabilitate aplicabil de către entitățile economice cu o cifră de afaceri mai mică de 35.000 euro și care optează pentru acest sistem,

Ordinul nr. 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

În Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014 a fost publicat OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate. Acesta se va aplica de la 1 ianuarie 2015, dată la care se abrogă OMFP 3055/2009 și OMFP 2239/2011.

Pentru organizațiile non-profit, situațiile financiare anuale se ȋntocmesc conform Ordinului nr.1969/2007 din 09/11/ 2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fǎrǎ scop patrimonial publicat ȋn Monitorul Oficial, Partea I nr.846 din 10/12/2007

În ultimii ani, sistemul contabil românesc a fost supus unui proces continuu de schimbări menit să îmbunătățească, simplifice și să mărească acuratețea operațiunilor contabile prin armonizarea reglementărilor contabile românești cu cele ale Uniunii Europene. Principalul act normativ care reglementează sistemul contabil este Legea Contabilității numărul 82/1991. Aceastǎ lege a fost modificată de la emiterea sǎ prin adoptarea Ordinelor Ministerului Finanțelor Publice (OMFP) în vederea alinierii standardelor contabile românești la directivele Uniunii Europene și la standardele contabile internaționale. Primul ordin emis în acest sens a fost Ordinul numărul 94/2001 cu privire la aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a Europeană. Ordinele care au urmat au fost Ordinul 1752/2005, anulat ulterior de către Ordinul 3055/2009 cu privire la aprobarea reglementărilor contabile în conformitate cu Directiva a IV-a Europeană (pentru situațiile financiare individuale) și în conformitate cu Directiva a VII-a Europeană (pentru situațiile financiare consolidate).

* În data de 29 octombrie 2009 a fost implementat Ordinul nr. 3055 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010. OMFP 3055/2009 a devenit astfel fundamentul întocmirii tuturor situațiilor financiare și al documentelor ce determină o bună funcționare a sistemului fiscal într-o entitate. Reglementările prevăzute de Ordin cuprind Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

* În anul 2012, a fost publicat Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/2012 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, care specificǎ faptul că societățile cotate la Bursa de Valori București vor întocmi obligatoriu situații financiare în conformitate cu IFRS. Reglementările acestui ordin vor fi aplicate împreună cu Legea Contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, precum și cu alte prevederi legale aplicabile, în scopul asigurării unui grad ridicat de transparență și comparabilitate a situațiilor financiare anuale. Prevederile acestui ordin nu se aplică instituțiilor de credit, instituțiilor financiare nebancare, instituțiilor de plată, instituțiilor emitente de monedă electronică, Fondului de garantare a depozitelor din sistemul bancar, precum și a altor instituții predominant bancare.

Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 au transpus prevederile cuprinse în Directiva a IV-a Comunităților Economice Europene 78/660/CEE din data de 25 iulie 1978 și Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene 83/349/CEE din data de 13 iunie 1983 privind conturile consolidate, aplicabile operatorilor economici.

In conditiile ȋn care cele două directive menționate mai sus și care au stat la baza reglementrilor contabile aprobate prin OMFP 3055/2009, au fost abrogate prin Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, Ministerul Finantelor Publice a elaborat ordinul 1802/2014 care transpune prevederile cuprinse în noua directivă comunitară, aplicabile operatorilor economici ale căror valori mobiliare nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Publicat ȋn Monitorul Oficial nr. 963 din 30/12/ 2014, OMFP nr.1802/2014 reglementeazǎ situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate și se va aplica de la 1 anuarie 2015, dată la care se abrogă OMFP nr 3055/2009 și OMFP 2239/2011.

Principalele modificari aduse de OMFP 1802/4014 fațǎ de prevederile OMFP 3055/2009 se referǎ la:
– Introducerea de noi criterii de mǎrime pentru persoanele juridice ce aplicǎ aceste prevederi și ȋn funcție de acestea clasificarea ȋn trei categorii de mǎrime, ȋn funcție de care se vor ȋntocmi situații financiare anuale cu componente diferite; – Introducerea de noi prevederi referitoare la modificarea politicilor contabile și aplicarea retroactivǎ dacǎ efectele modificǎrii pot fi cuantificate, cu ȋnregistrarea efectelor pe seama rezultatului reportat;
– Se introduc prevederi referitoare la estimǎrile contabile precum și tratamentul modificǎrilor acestor estimǎri;

– Reducerile comerciale primite ulterior facturǎrii vor fi ȋnregistrate diferit pentru bunuri sau pentru servicii, iar ȋn cadrul reducerilor comerciale aferente bunurilor tratamentul va fi diferit ȋn funcție de momentul primirii acestora;

– Se introduc conturi noi și reguli noi pentru reflectarea ȋn contabilitate a reevaluǎrilor efectuate asupra imobilizǎrilor corporale;
– Se introduc prevederi referitoare la ȋnregistrarea și reluarea provizioanelor pentru dezafectarea imobilizǎrilor corporale;
– Se introduc prevederi referitoare la modul de repartizare asupra contului de profit sau pierdere a stimulentelor acordate la ȋncheierea sau negocierea unor contracte ȋndeosebi ȋn cazul contractelor de ȋnchiriere sau leasing operațional;
– Se introduc prevederi referitoare la posibilitatea ȋnregistrǎrii ȋn contabilitate a operațiunilor ȋn valutǎ utilizȃnd cursul Bǎncii Centrale Europene;

1.2. Rolul și importanța situațiilor financiare

Situațiile financiare au ca scop general oferirea imaginii fidele a poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie a unei entități la sfȃrșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori care vor fi interesați sǎ aibǎ acces la aceste informații deoarece deciziile pe care le iau cu privire la societatea respectivǎ sunt afectate de acestea.

Sistemul contabil diferă de la o țară la alta atât din punctul de vedere al conținutului cȃt și a modalităților de aplicare, ȋn funcție de condițiile economico-sociale, obiceiurile și tradițiile culturale ale fiecăreia. Condițiile concrete ale fiecărei țări sunt cele care crează diferențe privind obiectivul contabilității și implicit al situațiilor financiare. Dintre cauzele principale care determină aceste diferențe putem preciza forma juridică diferită a entităților economice, modul predilect de finanțare al acestora, sistemul fiscal practicat de stat.

În țări precum Marea Britanie și Statele Unite unde bursa este principala sursă de finanțare, categoria privilegiată de utilizatori ai situațiilor financiare o reprezint ȋnregistrǎrii ȋn contabilitate a operațiunilor ȋn valutǎ utilizȃnd cursul Bǎncii Centrale Europene;

1.2. Rolul și importanța situațiilor financiare

Situațiile financiare au ca scop general oferirea imaginii fidele a poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie a unei entități la sfȃrșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori care vor fi interesați sǎ aibǎ acces la aceste informații deoarece deciziile pe care le iau cu privire la societatea respectivǎ sunt afectate de acestea.

Sistemul contabil diferă de la o țară la alta atât din punctul de vedere al conținutului cȃt și a modalităților de aplicare, ȋn funcție de condițiile economico-sociale, obiceiurile și tradițiile culturale ale fiecăreia. Condițiile concrete ale fiecărei țări sunt cele care crează diferențe privind obiectivul contabilității și implicit al situațiilor financiare. Dintre cauzele principale care determină aceste diferențe putem preciza forma juridică diferită a entităților economice, modul predilect de finanțare al acestora, sistemul fiscal practicat de stat.

În țări precum Marea Britanie și Statele Unite unde bursa este principala sursă de finanțare, categoria privilegiată de utilizatori ai situațiilor financiare o reprezintă investitorii. Aceștia, pentru a-și plasa capitalul au nevoie de transparență în informare, înțeleasă ca o informare completă și realistă asupra rezultatelor activității. Prin urmare raportările financiare vor trebui să subscrie la a furniza o imagine cât mai adevărată și cinstită, binecunoscută prin expresia ,,true and fair value” în Marea Britanie, sau o reprezentare justă, ,,fair presentation” în S.U.A. În schimb în țările în care finanțarea se face cu aportul băncilor și al altor instituții de credit, bursa neavând un rol esențial, se manifestă o politică de informare mai redusă. Acest tip de politică deși are un scop general, vizează în special acționarii și băncile, și are ca obiectiv calculul rezultatului.

Este posibil ca diferențele menționate anterior să constituie motivul pentru care nu există un set de obiective universal valabile pentru situațiile financiare, un astfel de deziderat fiind condiționat de o multitudine de factori care ar trebui să fie comuni atât sistemelor contabile cât și întreprinderilor ca atare.

Obiectivele situațiilor financiare sunt influențate de conflictele de interese care apar pe așa numita piață a informației contabile, ca urmare a interacțiunii a trei grupuri: firmele, utilizatorii și profesia contabilă. Firmele sunt subiectul informării financiare și, totodată, cele care permit întocmirea unor situații financiare relevante. Utilizatorii sunt cei care solicită informațiile și ale căror cerințe pot influența producția de informații contabile. Profesia contabilă are rolul de a îmbunătăți conținutul situațiilor financiare, fiind garantul calității informațiilor. Marcând ariile de interes ale fiecărui grup, se constată că acestea se întrepătrund, existând prin urmare, o zonă comună tuturor, în care informațiile sunt divulgate de firme cu acordul profesiei contabile și satisfac cerințele utilizatorilor.

Normalizarea-armonizarea-convergență contabilă

Normalizarea contabilă este definită în literatura de specialitate ca procesul prin care se armonizează prezentarea situațiilor financiare, metodele contabile și terminologia.

Procesul de normalizare se concretizează în definirea de concepte, principii și norme contabile bazate pe o terminologie precisă și identică pentru toți producătorii și utilizatorii de informații contabile precum și în aplicarea acestora în practică, în vederea realizării comparabilității în timp și spațiu a informațiilor contabile.

Obiectivele normalizării contabile sunt urmatoarele :

elaborarea unei terminologii unitare și a unor principii generale;

definirea informațiilor prezentate în situațiile financiare;

stabilirea schemelor și modelelor de prezentare a informațiilor în cadrul situațiilor financiare;

elaborarea unui plan contabil care să stea la baza recunoașterii tranzacțiilor;

stabilirea principiilor de recunoaștere în contabilitate a tranzacțiilor.

Procesul de extindere la Uniunea Europeană, mondializarea economiilor, gruparea societăților, creșterea capitalizării bursiere, dezvoltarea piețelor financiare, apariția de noi instrumente financiare, toate acestea constituie cauze care conduc la necesitatea armonizării contabile internaționale.

Armonizarea contabilă internațională reprezintă procesul prin care normele sau regulile naționale, diferite de la o țară la alta, uneori divergente, sunt perfecționate pentru a deveni compatibile. Spre deosebire de aceasta, normalizarea contabilă presupune uniformizarea completă a regulilor.

Normalizarea contabilă comportă la nivel internațional elaborarea de reguli sau de norme aplicabile, în totalitate ori parțial, la un ansamblu de țări, la un ansamblu de specialiști ai profesiei contabile. Pe plan mondial, în prezent se aplică două seturi de standarde, alături de practicile contabile specifice economiilor fiecărei țări în parte: 1. International Accounting Standards (IAS) – ce se aplică în țările continental europene, precum și în țarile care la un moment dat au fost sub sfera de influență a Franței, România se află sub influența IAS.

2. General Accepted Accounting Principles (GAAP) – ce se aplică în țările de orientare anglo-saxonă. Exemple: Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Australia s.a.

Cele două seturi de standarde sunt reglementate de către același organism internațional: International Accounting Standards Board (IASB).

Până în anul 2005 aproximativ 1.500 de entități au ajuns să întocmească situații financiare conforme cu standardele IFRS. Studiile efectuate în anul 2005 asupra societăților mari care au trebuit să aplice standardele IFRS au scos în evidență următoarele aspecte: entitățile nu au avut resursele financiare necesare implementării în formă și fond a unui sistem de raportare bazat pe standardele IFRS; au existat dificultăți în asimilarea standardelor IFRS în rândul membrilor profesiei contabile, aceștia fiind obișnuiți, mai degrabă, să facă raționamente fiscale decât economice; slaba deconectare a contabilității de fiscalitate, deoarece în absența unor prevederi explicite în norma contabilă, contabilii aplică regula fiscală, ocolind prevederile standardelor IFRS; slaba conștientizare a importanței unui sistem de raportare bazat pe standardele IFRS de către conducerea entităților (trecerea la aplicarea standardelor IFRS a fost văzută ca o schimbare a formei de prezentare a situațiilor financiare și nu ca o implementare a politicilor contabile în acord cu realitatea economică și financiară a entităților) .

În cadrul programului de reformă contabilă din țara noastră, care are drept scop armonizarea cu normele europene au fost puse în aplicare reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a europeană și cu standardele de contabilitate, fiind emise OMFP nr. 94/2001 (pentru întreprinderile mari) și OMFP nr. 306/2002 (aplicabil întreprinderilor mici și mijlocii).

După 2006, sistemul contabil al entităților din România a fost structurat în două părți: în primul rând trebuia să se aplice Reglementările armonizate cu Directivele Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, și în al doilea rând, firmele considerate mici să aplice o variantă simplificată a Reglementărilor Contabile armonizate doar cu Directivele Europene.

Aplicarea spiritului standardelor internaționale în mediul contabil românesc va întâmpina greutăți în anumite situații ca urmare a resimțitei mixiuni a dreptului fiscal în sfera contabilității. Considerăm că ar fi necesară o deconectare a contabilității de fiscalitate. Într-un sistem optim nu poate coexista libertatea raționamentului profesional împreună cu menținerea în perimetrul aplicațiilor contabile a legislației și reglementărilor de natură fiscală.

În anul 2004, CECCAR a publicat un ghid pentru înțelegerea și aplicarea fiecărui standard internațional de contabilitate ,din anul 2005 a preluat sarcina traducerii în fiecare an a standardelor IFRS, iar din anul 2007 și a standardelor IPSAS (International Public Sector Accounting Standards). Totodată în anul 2006 a fost creat în cadrul CECCAR Comitetul pentru IFRS din care fac parte profesioniști de seama și care are ca obiective: analiza incidenței deciziilor Comisiei Europene asupra evoluției sistemului contabil național; analiza reglementărilor contabile naționale și identificarea stărilor conflictuale cu prevederile din standardele IFRS; formularea de soluții menite să asigure coerența reglementărilor contabile naționale cu prevederile IFRS și înaintarea lor organismului de normalizare; extinderea programului de pregătire profesională prin organizarea de cursuri pentru manageri, pentru specialiștii din bănci, din domeniul asigurărilor, din instituțiile publice etc; supravegherea modului de implementare a standardelor IFRS în entități, prin sondaje și studii menite să pună în evidență eventualele surse de dificultăți; acordarea de consiliere membrilor profesiei în vederea soluționării dificultăților de aplicare a standardelor IFRS.

Ordinele emise de Ministerul Finanțelor Publice care au avut cea mai mare influență asupra internaționalizării contabilității romanesti sunt:

– Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 907/2005

– Ordinul nr. 1752/2005 din 17 noiembrie 2005 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene a fost emis pentru a adopta Directiva a IV-a și Directiva a VII-a Europeană, ce vor fi aplicate de toate entitățile, începând cu 1 ianuarie 2006.

– Ordinul nr. 1121/2006 din 4 iulie 2006 privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară a apărut din necesitatea grupurilor de societăți de a întocmi situații financiare conforme cu IFRS. De aceea, începând cu 1 ianuarie 2007, instituțiile de credit (sub forma grupurilor de societăți, listate sau nu la Bursă) și grupurile de societăți vor întocmi situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS .

– Ordinul nr. 3055 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

– Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Trecerea la Standardele Internaționale de Raportare Financiară reprezintă adoptarea unui limbaj comun de către societățile transfrontaliere și companiile multinaționale, iar acest proces aduce o nouă perspectivă asupra raportării financiare, acestea devenind mai transparente, coerente, comparabile și complete, contribuind la luarea unor decizii economice solide și la creșterea lichidității companiilor ce aplică IFRS.

Esențial rămâne faptul că în țara noastră, contabilitatea a ținut pasul cu cerințele mai recente de globalizare și mondializare a economiilor naționale, aflându-se astăzi în plin proces de armonizare și convergență a sistemului său contabil cu referențialul contabil european și internațional.

1.4. Principii contabile și rolul lor în întocmirea situațiilor financiare

Conform OMFP 3055/2009, sistemul contabil românesc funcționează având la bază urmatoarele principiile: continuitatea activității; permanența metodelor; prudența; independența exercițiului; intangibilitatea bilanțului; necompensarea; prevalența economicului asupra juridicului; evaluarea separată; importanța relativă – determinarea pragului de semnificație.

1. Principiul continuității activității presupune ca entitatea își contiună ȋn mod normal funcționarea, făra a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității;

2. Principiul permanenței metodelor. Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul. Modificările de politici contabile ar putea fi determinate de:

a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale;

b) o decizie a unei autorități competente (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.

Exemple de situații care justifică modificarea de politici contabile pot fi: admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entității sau retragerea lor de la tranzacționare; schimbarea acționariatului datorată intrării într-un grup; fuziuni și operațiuni asimilate, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societății absorbite cu cele ale societății absorbante.

3. Principiul prudenței presupune ca la întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă , astfel:

a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;

b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;

c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia. Se au ȋn vedere eventualele provizioane, precum și datoriile rezultate din clauze contractuale;

d ) trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere. Activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile, subevaluate. Cu toate acestea, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nici credibile.

4. Principiul independenței exercițiului. Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă facturǎ (contul 418 "Clienți – facturi de întocmit"), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă facturǎ (contul 408 "Furnizori – facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (avize de însotire a mărfii, situații de lucrări).

5.Principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.

6. Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

7.Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.

8.Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției. În condiții obișnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni și forma sǎ juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora. Exemple de situații când se aplică principiul prevalenței economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație; recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea participațiilor ca fiind deținute pe termen lung sau pe termen scurt; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

9. Principiul pragului de semnificație presupune ca un element este semnificativ și trebuie prezentat dacǎ poate influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare.

Conform OMFP 3055/2009, Secțiunea 7, Articolul 48, în cazuri excepționale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prezentate dar orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum și motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.

IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la ȋntocmirea situațiilor financiare. De asemenea, indică unele principii care stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabila: principiul continuității activității, contabilitatea de angajamente (tranzacțiile și evenimentele trebuie recunoscute atunci când acestea se produc și nu atunci când se primește sau se plătește numerarul); pragul de semnificație; principiul consecvenței; cumularea / compensarea .

CAP.II. ASPECTE PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Conform IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare'', un set complet de situații financiare anuale include:

o situație a poziției financiare la sfârșitul perioadei;

o situație a rezultatului global pe perioadă;

o situație a modificărilor capitalurilor proprii pe perioadă;

o situație a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;

note care cuprind un rezumat al politicilor contabile si alte informații explicative;

o situație a poziției financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci când entitatea reclasifică unele elemente din conținutul situațiilor finaciare sau aplică retroactiv o politică contabilă.

Lucrări contabile preliminare întocmirii situațiilor financiare

Întocmirea situațiilor financiare cu întreaga lor formație de documente de sinteză reprezintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situația patrimoniului și rezultatele obținute. Derularea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilanțului.

Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exercițiului, fiind structurate astfel:

1.Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere.

2.Inventarierea generală a activelor și datoriilor.

3.Contabilitatea operațiilor de regularizare privind: diferențele de inventar; amortizarile; provizioanele pentru deprecieri; provizioanele pentru riscuri și cheltuieli; diferențele de curs valutar; delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor.

4.Stabilirea balanței conturilor după inventariere.

5. Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii.

6.Redactarea bilanțului contabil.

1. Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere

Pentru centralizarea și controlul exactității datelor ȋnregistrate ȋn conturi se întocmește balanța de verificare înainte de inventarierea patrimoniului. Balanța conturilor poate fi abordată ca un inventar contabil care pregătește datele de referință necesare comparării soldurilor din inventarul contabil cu cele din inventarul faptic.

Relațiile de control proprii balanței sunt cele dintre debitul și creditul conturilor, ȋnregistrarea sintetică și analitică. Dintre acestea, cea care oferă informații de control privind ȋnregistrarea ȋn conturi a tuturor documentelor justificative este aceea că totalul rulajului debitor sau creditor din balanță trebuie sǎ fie egal cu totalul rulajului calculat ȋn Registrul – jurnal.

Situația de referintă a inventarului faptic o reprezintă soldurile finale calculate ȋn balanță. De aceea, balanța poate fi interpretată și ca un inventar contabil.

Balanța conturilor reprezintă și un instrument de verificare a conținutului soldurilor conturilor contabile, ȋn sensul ca acestea trebuie sǎ reflecte operații economice și financiare reale consemnate ȋn documentele justificative și ȋnregistrate ȋn concordanță cu normele metodologice de utilizare a conturilor.

2. Inventarierea generala a activelor și datoriilor

Reprezintǎ lucrarea preliminarǎ prin care se stabilește situația realǎ a patrimoniului. Nu se poate concepe un bilanț, nu se pot determina patrimoniul, situația financiarǎ și rezultatele unei ȋntreprinderi la un anumit moment și pe o anumitǎ perioadǎ de timp, fǎrǎ sǎ se alcatuiascǎ ȋn prealabil inventarul care se referǎ atât la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cât și la evaluarea valorii lor actuale. Numai printr-un bilanț alcatuit pe baze reale, ȋntreprinzatorul se poate orienta și menține într-o economie ȋn continuǎ schimbare.

Constatarea existenței elementelor inventariate se face prin observarea directǎ (numarare, cântǎrire, mǎsurare, cubare și calcule tehnice) pentru bunurile corporale (materiale), pe bazǎ de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terți), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creanțe și datorii, ȋn ceea ce privește evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumitǎ valoare de inventar.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimatǎ ȋn funcție de prețul pieței, utilitatea bunului pentru economia ȋntreprinderii, starea și amplasarea bunurilor. De aceea, ȋn mai multe lucrǎri de specialitate se apreciazǎ ca valoarea de inventar este egalǎ cu valoarea de ȋntrebuințare.

3. Contabilitatea operațiilor de regularizare

a) Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar

Odatǎ stabilite rezultatele inventarierii, plusurile și minusurile de inventar, se procedeazǎ la ȋnregistrarea și decontarea lor gestionarǎ. A efectua aceastaǎoperație ȋnseamnǎ a regulariza rezultatul inventarierii.

In principiu, plusurile se ȋnregistreaza ca intrari ȋn patrimoniul ȋntreprinderii, iar minusurile se imputǎ. Dacǎ lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se deconteazǎ asupra cheltuielilor sau veniturilor ȋntreprinderii. De asemenea, se pot admite compensǎri cantitative ale lipsurilor cu plusurile, ȋn cazurile ȋn care existǎ riscul de confuzie ȋntre sorturile aceluiasi produs, fǎrǎ a se diminua patrimoniul unitǎtii. Compensarea se admite numai pentru aceeași perioada de gestiune și la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale acceptate ca pierderi se acordǎ scǎzǎaminte fǎrǎ a depasi valoarea constatatǎ ȋn minus. De asemenea, pentru aceste valori, ȋn cazul compensǎrii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scǎzǎmintele se calculeazǎ numai ȋn situația când cantitǎtile lipsǎ sunt mai mari decat cantitǎtile ȋn plus. Diferenta stabilita ȋn minus ȋn urma compensarii și aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu, se recupereaza de la persoanele vinovate ȋn conformitate cu dispozitiile legale.

b) Operații privind calculul amortizarilor

Amortizarea activelor imobilizate se calculeaza și se ȋnregistreaza pe baza planului de amortizare sau a fiselor mijloacelor fixe. La inchiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar va fi egala cu valoarea ramasa de amortizat.

c) Operații privind provizioanele pentru deprecieri

Provizioanele pentru deprecieri vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercițiului este mai mica decat valoarea contabila de intrare. Aceste micsorari de valoare au caracter reversibil, ȋn consecinta sunt regularizate la inchiderea contului.

d) Operații privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli

Asa cum s-a aratat, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se constituie pentru finanțarea acelor cheltuieli și pierderi a caror realizare sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile ȋn perioadele urmatoare.

La inchiderea exercițiului, provizioanele constituite efectiv se ȋnregistreaza ȋn debitul conturilor de cheltuieli și creditul conturilor de provizioane pentru riscuri și cheltuieli. De asemenea, se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent și cele ȋn cursul exercițiului.

e) Diferentele de curs valutar

O ȋntreprindere poate desfasura activități ȋn strǎinǎtate ȋn doua moduri: poate realiza tranzactii ȋn valuta sau poate avea operațiuni ȋn strǎinǎtate.

Tranzactia ȋn valuta este o tranzactie care este exprimata sau care necesita decontarea ȋn valuta, inclusiv tranzactiile rezultate atunci când o ȋntreprindere: cumpara sau vinde bunuri sau servicii al caror pret este exprimat ȋn valuta; imprumuta sau ofera spre imprumut fonduri, sumele ce urmeaza a fi incasate sau platite fiind exprimate ȋn valuta; achizitioneaza sau instraineaza active; contracteaza sau achita datorii exprimate ȋn valuta; devine parte a unui contract de schimb valutar nerealizat.

Diferenta de curs valutar este diferenta ce rezulta din raportarea aceluiasi numar de unitati ale unei valute ȋn moneda de raportare, la cursuri de schimb diferite.

IAS 21 „Efectele variatiilor cursurilor de schimb valutar” permite unei ȋntreprinderi sǎ includa diferentele de curs valutar din imprumuturi ȋn valoarea contabila a activelor, ca urmare a unei devalorizari severe recente. De asemenea conform IAS 21 „Efectele variatiilor cursurilor de schimb valutar” nu se constituie provizioane pentru pierderi din diferente de curs valutar..

f) Operații privind delimitarea ȋn timp a cheltuielilor și veniturilor

Pentru a stabili corect rezultatul exercițiului este necesara separarea ȋn timp a cheltuielilor și veniturilor ȋnregistrate ȋn cursul exercițiului sau preluate ca sold din exercițiul precedent.

In sfera regularizarii cheltuielilor și veniturilor se cuprind:

operațiile privind ȋnregistrarea cheltuielilor de plata (facturi neprimite, documente de plata neȋntocmite) și veniturilor de realizat (facturi neȋntocmite pentru bunuri materiale și prestatii furnizate);

operații privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fǎrǎ bunuri materiale și prestatii (la cumparator) și veniturilor pentru facturile ȋntocmite fǎrǎ expedierea bunurilor materiale sau receptia prestatiilor (la vanzator);

operațiile privind regularizarea cheltuielilor și veniturilor ȋnregistrate ȋn avans (prestatii care afecteaza doua exerciții);

operații privind etalarea (repartizarea) cheltuielilor pe mai multe exerciții.

4. Balanța conturilor după inventariere

după efectuarea inventarierii și contabilizarii regularizarilor de inventar se întocmește o noua balanța a conturilor. funcția acesteia se manifesta cu precadere pentru pregatirea informației necesare determinarii rezultatului exercițiului și asigurarea suportului informațional necesar redactarii bilanțului contabil.

balanța se redacteaza înainte de stabilirea rezultatului exercițiului și nu după determinarea acestuia. Ea se delimiteaza și ca suport informațional pentru inchiderea conturilor de cheltuieli și de venituri.

5. Determinarea rezultatului exercițiului

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar.

Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului. Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.

După operațiile de ȋnchidere a conturilor de venituri și cheltuieli, contul 121” Profit și pierdere” ȋncorporează ȋn credit totalul veniturilor anuale realizate, iar ȋn debit, totalul cheltuielilor anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. Dacă volumul veniturilor este mai mare decȃt cel al cheltuielilor, contul 121” Profit și pierdere” va avea sold creditor și reprezintă profitul net obținut ȋn exercițiul financiar. Dacă volumul cheltuielilor este mai mare decȃt cel al veniturilor, contul 121” Profit și pierdere” va avea sold debitor ceea ce reprezintă pierdere din exercițiul financiar care se ȋncheie.

Impozitarea profitului

Impozitul pe profit se calculeaza pornind de la rezultatul contabil brut, care reprezinta diferenta dintre veniturile și cheltuielile reflectate ȋn contabilitate. dacǎ volumul veniturilor il depaseste pe cel al cheltuielilor, se obtine profit contabil brut, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit , rezultand profitul contabil net. dacǎ volumul cheltuililor il depaseste pe cel al veniturilor, se obtine pierderea contabila bruta, din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit, rezultand o pierdere contabila netǎ.

Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil, care se obtine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile și cu deducerile fiscale:

Rezultatul Impozabil= Rezultat contabil + Cheltuieli nedeductibile – Decuceri fiscale

Dacǎ rezultatul impozabil este pozitiv,se calculeaza impozitul pe profit datorat, conform relatiei:

Impozitul pe profit= Rezultat impozabil X cota de impozit (16%)

Dacǎ rezultatul impozabil este negativ, acesta reprezinta pierdere fiscala și se va recupera din profiturile impozabile obtinute ȋn exercițiile financiare urmatoare.

Profitul fiscal și pierderea fiscala nu se ȋnregistreaza ȋn contabilitate , ci numai ȋn „Declaratia anuala privind impozitul pe profit”. Pierderea contabila din anii precedenti se acopera numai la sfȃrșitul exercițiului financiar, când are loc repartizarea anuala a profitului contabil net.

Plata impozitului se face trimestrial, pana la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul urmator.

Distribuirea rezultatului exercițiului

După ce s-a calculat rezultatul bilanțier, se procedeaza la ȋnregistrarea operațiilor de distribuire a profitului.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Ca regula autonoma, distribuirea profitului se efectueaza ȋn conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 70/1994, Legii contractului de management nr. 66/1993, Hotararea Guvernului nr. 263/1994 și Hotararii Guvernului nr. 484/1995.

In cazul societǎții comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza ȋn conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 și Ordonantei Guvernului nr. 26/1995, iar la societǎțile comerciale cu capital privat, potrivit hotararilor adunarii generale a acționarilor sau asociatilor. Totodata ȋn distribuirea profitului este necesar ca acesta sǎ fie abordat ȋn mod structurat și nu global. Astfel, profitul net consemnat ȋn bilanțul contabil definit și prin expresia profitul ramas după plata impozitului pe profit.

6. Redactarea situațiilor financiare

Lucrarile de completare a situațiilor financiare reprezinta, prin conținutul lor ȋn cea mai mare parte operații de prelucrare și transcriere a datelor din situațiile financiare precedente și din balanța conturilor. Prin structura lor operațiile de prelucrare a datelor privind exercițiul curent constau din selectarea, gruparea și insumarea soldurilor din balanța conturilor. Aceste operații necesita cunoasterea posturilor din bilanțul contabil și din contul de rezultate care corespund conturilor din balanța.

2.2. Bilanțul contabil (situația poziției financiare)

2.2.1 Definirea bilanțului

Bilanțul este documentul contabil de sinteză, componentă de bază a situațiilor financiare, prin care se prezintă ,,ansamblul elementelor de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar”, precum și în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității. Cuvântul bilanț provine din adjectivul latin bilanx (“bi” – două și “lanx” – talere) având înțelesul cu două talere și semnificația unei balanțe aflate permanent în echilibru. Bilanțul contabil are un rol deosebit atât în teoria, cât și în practica contabilă. El traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilității în partidă dublă: dubla reprezentare prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenței materiale cât și sub aspectul surselor de proveniență. Din punct de vedere practic, bilanțul reprezintă o sursă de informații pentru cei ce doresc să ia decizii.

2.2.2 Structurile bilanțului

Conform reglementărilor contabile actuale structurile bilanțului sunt:

Activele Un activ reprezintă o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare, al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.

Datoriile reprezintă o obligație actuală a entității care decurge din evenimente trecute, prin decontarea căreia se așteptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei entități, după deducerea tuturor datoriilor sale.

Activele reprezintă forma materială a patrimoniului și cuprind elemente concrete de avere ale entității, iar datoriile și capitalul propriu forma abstractă a acestuia punând în evidență sursele de procurare ale averii.

2.2.3 Formatul bilanțului

Ca manieră de prezentare bilanțul contabil se poate întocmi în format cont (sau format orizontal) redat în mod schematic în figura 1.2 , a cărui ecuație fundamentală este :

ACTIVE = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Fig.1.2 Formatul cont (orizontal) al bilanțului

sau format listă (sau format vertical), prezentat în mod schematic în figura 1.3, care se bazează și dă expresie ecuației:

ACTIVE – DATORII = CAPITAL PROPRIU

Fig.1.3 Format listă (vertical) al bilanțului

Între cele două scheme de bilanț propuse de Directivele europene, România a ales schema verticală de bilanț numită, datorită ecuației care o descrie, și forma diferență. Trecerea la întocmirea bilanțului vertical s-a efectuat prin reglementările cuprinse în Ordinul nr. 94/2001 și respectiv Ordinul nr. 306/2002 și a fost menținută și de reglementările unificate actuale. În opinia unor autori schema verticală de bilanț reprezintă o viziune pragmatică de tip britanic asupra prezentării periodice a patrimoniului deoarece favorizează analiza financiară punând în mod explicit în evidență doi indicatori:

Fondul de rulment, calculat ca diferență între active circulante nete și datorii curente nete;

Poziția financiară netă curentă care se determină în bilanț ca diferență între total active și datorii curente.

Din analiza modului de prezentare a informațiilor în bilanț se observă că ordonarea lor se face după anumite criterii astfel: elementele de activ sunt ordonate în bilanț după destinație și lichiditate iar datoriile și capitalul propriu, după proveniență și exigibilitate.

Analizând din punct de vedere tehnic structura bilanțului vertical putem observa că informația contabilă ce oferă conținut acestuia este structurată pe trei nivele în cazul bilanțului dezvoltat și numai pe primele două dintre acestea în cadrul bilanțului prescurtat și anume:

Grupa – are sfera cea mai largă, în ea fiind cuprinse elementele patrimoniale după caracteristicile generale. Grupa se notează în bilanț cu majuscule latine;

Capitolul – detaliază grupa după criterii mai analitice și se simbolizează în bilanț cu cifre romane;

Postul – este ultima treaptă de detaliere a informației în bilanț, fiind simbolizată cu cifre arabe.

Contul de profit și pierdere (situația rezultatului global). Structura contului de profit și pierdere în normalizarea contabilă internațională

2.3.1 Conținutul și evaluarea structurilor contului de profit și pierdere

Delimitări privind rezultatul

Contul de profit și pierdere este cea de-a doua componentă a situațiilor financiare, componentă care prezintă informații referitoare la performanța întreprinderii. El ,,sintetizează ansamblul operațiilor care au loc în cadrul unei entități patrimoniale și care conduc la formarea rezultatului exercițiului. În timp ce în bilanț rezultatul exercițiului este numai constatat în contul de profit și pierdere acesta este explicat”. De aceea se apreciază că deși ocupă locul secund în ierarhia situațiilor financiare contul de profit și pierdere prezintă interes din cel puțin două puncte de vedere:

permite determinarea unui rezultat global și formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performanțelor economico-financiare ale perioadei;

permite recapitularea elementelor de venituri și cheltuieli care au contribuit la realizarea lui și identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influențat.

Orice activitate economică este în același timp ,,consumatoare de resurse și producătoare de rezultate”, procesul de formare și măsurarea a acestuia fiind explicat prin prisma relației de echilibru dintre venituri și cheltuieli. Informațiile despre performanța întreprinderii conținute în contul de profit și pierdere și îndeosebi despre rentabilitatea acesteia, sunt folosite pentru:

a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente;

a aprecia eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse;

a evalua potențialele modificări ale resurselor economice ale întreprinderii ce pot fi controlate în viitor de aceasta.

Informațiile despre variația performanțelor sunt, deasemeni deosebit de importante. De exemplu, scăderea rezultatului exercițiului poate fi generată de creșterea necontrolată a costului de achiziție a unor materii prime, de îndatorarea excesivă și creșterea cheltuielilor financiare, de scăderea ritmului vânzărilor.

De obicei utilizatorii situațiilor financiare consultă contului de profit și pierdere pentru a afla informații privind rezultatul contabil, considerat a fi cel mai semnificativ indicator de măsurare a performanțelor întreprinderii. Rezultatul a îmbrăcat întotdeauna forma de profit sau de pierdere. În literatura de specialitate, s-au conturat mai multe abordări ale noțiunii de profit:

O primă modalitate de determinare a rezultatului propriei activități o reprezintă compararea veniturilor și cheltuielilor aparținând perioadei analizate prin cunoscuta ecuație economică de determinare a rezultatului:

Venituri – Cheltuieli = ± Rezultat

O alternativă de determinare a rezultatelor unei perioade o reprezintă așa numita ecuație patrimonială, potrivit căreia variația capitalurilor proprii de-a lungul unui exercițiu și luarea în calcul a eventualelor modificări suferite de capitalul social și distribuiri ale rezultatului, ilustrează profitul / pierderea perioadei analizate, astfel:

Variația Creșteri ale Reduceri ale Rezultatul

Capitalurilor – capitalului + capitalului social = exercițiului

proprii în social în și distribuiri ale N

exercițiul N exercițiul N rezultatului ca dividende

Există și așa numita determinare financiară a rezultatului ilustrată de relația următoare:

Rezultatul = Capacitatea de – Cheltuieli cu amortizările și

exercițiului autofinanțare provizioanele

Structurile contului de profit și pierdere. Recunoaștere și evaluare

Potrivit Cadrului General IASB structurile contului de profit și pierdere direct legate de măsurarea profitului sunt veniturile și cheltuielile, astfel:

Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

În același Cadru sunt stabilite criteriile pentru recunoașterea elementelor ce descriu performanța entității. Astfel, veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

creștere de beneficii economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării unei datorii și

evaluarea credibilă a creșterii beneficiilor economice.

Aceasta înseamnă că veniturile sunt recunoscute concomitent cu recunoașterea creșterii activelor sau diminuării datoriilor, cum ar fi de exemplu, creșterea netă a activelor ca urmare a vânzării de bunuri sau prestării de servicii sau diminuarea datoriilor ca urmare a anulării unei datorii.

În cazul cheltuielilor, criteriile pentru recunoașterea lor în contul de profit și pierdere sunt :

reducere de beneficii economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, și

evaluarea credibilă a reducerii beneficiilor economice.

Aceasta înseamnă că recunoașterea cheltuielilor are loc concomitent cu recunoașterea creșterii datoriilor, cum ar fi de exemplu salariile datorate angajaților sau diminuării activelor, ca de exemplu amortizarea imobilizărilor. De asemenea, trebuie să se țină seama de principiul conectării cheltuielilor la venituri, conform căruia “cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit. Așadar, cheltuielile urmează veniturile. De exemplu, cheltuielile care alcătuiesc costul bunurilor vândute sunt recunoscute simultan cu venitul obținut din vânzarea bunurilor respective.

În practica contabilă, criteriile de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor sunt diferite, în funcție de natura acestora. Spre exemplu: 1.veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor; b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor și c) veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate. 2. veniturile din dobânzi, redevențe și dividende se recunosc astfel: a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente; b) redevențele se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului; c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului de a le încasa.

Formatul contului de profit și pierdere

Din punct de vedere al formei Contul de profit și pierdere se poate prezenta diferit în funcție de: 1. criteriul reținut pentru clasificarea veniturilor și cheltuielilor;

2. modul de raportare a veniturilor la cheltuieli.

Reținând primul criteriu, se pot folosi două scheme pentru constituirea contului de profit și pierdere, respectiv o schemă bazată pe natura cheltuielilor și veniturilor și o alta bazată pe destinația cheltuielilor și veniturilor, prezentate în Schema1.1 și respectiv Schema1.2. În structurarea veniturilor și cheltuielilor, practica continentală a adoptat clasificarea după natură, în timp ce contabilitatea anglo-saxonă preferă gruparea după destinație sau pe funcții ale întreprinderii.

Schema1.1. Schema bazată pe natura cheltuielilor și veniturilor operează cu următorii indicatori:

• producția vândută în prețuri de vânzare

(+/-) variația (creșterea/diminuarea) stocurilor de produse finite și producție în curs de

execuție

(+) producția efectuată în scopuri proprii și capitalizată

(=) producția exercițiului

• vânzări de mărfuri

(+) producția vândută

(=) cifra de afaceri

(+) subvenții de exploatare

(+) alte venituri din exploatare

(=) venituri din exploatare

(-) cheltuieli pentru exploatare

(=) rezultatul din exploatare (profit sau pierdere)

• venituri financiare

(-) cheltuieli financiare

(=) rezultatul financiar (profit sau pierdere)

(=) rezultatul curent al exercitiului (profit sau pierdere)

• venituri extraordinare

(-) cheltuieli extraordinare

(=) rezultatul extraordinar (profit sau pierdere)

(-) impozitul pe profit

(=) rezultatul exercitiului

Schema 1.2. Schema listă a contului de profit și pierdere alcătuită după funcția (destinația) cheltuielilor dă expresie următorilor indicatori:

• cifra de afaceri netă

(-) costul vânzărilor (costul de achiziție sau de producție, după caz)

(=) rezultatul brut din cifra de afaceri (marja brută)

(-) costurile de distribuție

(-) costurile generale de administrație

(-) alte cheltuieli de exploatare

(=) rezultatul din exploatare (profit sau pierdere)

(+) veniturile din participații

(+) venituri care provin din alte valori imobiliare și din creanțe imobilizate

(+) alte dobânzi și venituri asimilate

(-) cheltuieli cu dobânzile și cheltuieli financiare asimilate

(-) impozitul asupra rezultatului curent sau ordinar

(=) rezultatul curent sau ordinar dupa impozitare (profit sau pierdere)

• venituri extraordinare

(-) cheltuieli extraordinare

(=) rezultatul extraordinar (profit sau pierdere)

(-) impozitul asupra rezultatului extraordinar

(=) rezultatul extraordinar dupa impozitare

(-) alte impozite care nu figurează la posturile anterioare

(=) rezultatul exercițiului (profit sau pierdere)

Din analiza comparativă a celor două scheme privind contul de profit și pierdere, după natură și după destinație, se constată că prima este centrată pe indicatorii privind cifra de afaceri și producția exercițiului, iar a doua pe indicatorii privind cifra de afaceri și costul bunurilor vândute.

În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu în prezentarea sub formă de „cont” (bilateral), veniturile și cheltuielile apar în două coloane distincte, soldul fiind înscris după caz, în coloana de venituri (pierdere) sau de cheltuieli (profitul) iar în prezentarea „listă” se permite evidențierea veniturilor, a cheltuielilor și prin diferență a rezultatului pe operațiuni.

Pentru contul de profit și pierdere Directiva a IV-a, ținând cont de tradițiile contabile ale țărilor membre, recomandă în cuprinsul paragrafelor 23-26, toate aceste patru scheme de prezentare, două sub formă orizontală, două sub formă verticală, criteriul de clasificare al cheltuielilor fiind natura lor sau funcția lor. Contul de profit și pierdere prezentat după natura cheltuielilor permite calculul indicatorului „producția exercițiului”, iar cel prezentat după funcția cheltuielilor face posibilă determinarea rezultatului brut. Alegerea uneia dintre modelele de prezentare aparține statelor membre, singura condiție fiind aceea ca informațiile furnizate să fie conforme cu cele prevăzute de Directive și prezentate în ordinea indicată. De exemplu, tradiția contabilă franceză își exprimă preferința pentru prezentarea cheltuielilor și veniturilor după natura lor economică, în timp ce tradiția contabilă anglo-saxonă își exprimă preferința pentru prezentarea cheltuielilor și veniturilor după funcțiunile întreprinderii.

În concluzie, ca situație financiară de închidere a exercițiului contul de profit și pierdere menține clasificarea veniturilor și cheltuielilor după natură ceea ce în opinia unor autori ,,facilitează în continuare întocmirea documentelor și controlul fiscal al acestora”.

Pe de altă parte, având în vedere că întreprinderile își pot alege, în anumite limite, politicile contabile, se poate pune sub semnul întrebării dacă rezultatele obținute reflectă obiectivele lor sau realitatea. În această situație mai este credibil și relevant rezultatul ?

Date fiind condițiile, interesul tot mai mare al utilizatorilor informațiilor financiare în special al investitorilor pentru performanțele întreprinderii „cheamă”, o dată în plus, profesia contabilă la reflecție pentru descoperirea unor concepte care să raspundă necesităților informaționale ale acestora.

2.4. Situația modificărilor capitalurilor proprii

Modificările capitalurilor proprii apărute în timpul exercițiului financiar reflectă creșterea sau diminuarea activului net pe parcursul exercițiului respectiv. Cu excepția modificărilor rezultate din tranzacțiile cu proprietarii care acționează în calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuțiile la capitalul propriu, reachiziționarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entității și dividendele) și a costurilor de tranzacționare legate direct de astfel de tranzacții, modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă valoarea totală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv câștigurile și pierderile generate de activitățile entității.

În conținutul Situației modificărilor capitalurilor proprii trebuie să fie prezentate:

– rezultatul global aferent exercițiului respectiv, atât pentru proprietarii societății-mamă, cât și pentru interesele care nu controlează (interesul minoritar)

– efectul aplicării retroactive sau al retratării retroactive pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii.

– pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la începutul și cea de la sfârșitul exercițiului.

– valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în cursul perioadei, dacă această informație nu a fost prezentată în conținutul notelor.

– valoarea pe acțiune, dacă această informație nu a fost prezentată în conținutul notelor.

2.5. Tabloul fluxurilor de trezorerie

Standardul International de Contabilitate IAS7 defineste fluxurile de

trezorerie (denumite și fluxuri de numerar sau cash – flow ȋn unele lucrari)

drept intrari sau iesiri de numerar și echivalente de numerar.

Cadrul general pentru ȋntocmirea și prezentarea situațiilor financiare

din cadrul carora face parte și " situația fluxurilor de trezorerie " stipuleaza

ca obiectivul acestora " este de a furniza informații despre pozitia

financiara performantele și modificarile pozitiei financiare a ȋntreprinderii care

sunt utile unei sfere largi de utilizatori ȋn luarea deciziilor economice. Utilizatorii de

situații financiare includ investitorii prezenti și potențiali, personalul angajat, creditorii , furnizorii și alti creditori comerciali .

Avantajele informațiilor privind fluxurile de trezorerie

Atunci când este utilizat ȋn conjuctie cu celelalte situații financiare, un

tablou al fluxurilor de trezorerie furnizeaza informații ce permit utilizatorilor

sa evalueze schimbarile activului net al unei ȋntreprinderi, structura

sa financiara(inclusiv lichidiatea și solvabilitataea sa) și capacitatea sǎ de a

modifica valorile și scadentarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se

adapta schimbarilor de circumstante și oportunitati.Totodata, informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite utilizatorilor sǎ

isi elaboreze modele pentru aprecierea și compararea valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor ȋntreprinderi. De asemenea, astfel de informații

intaresc comparabilitatea datelor referitoare la performantele exploatarii

diferitelor ȋntreprinderi, deoarece ele elimina efectele utilizarii unor prelucrari contabile diferite, pentru aceleasi operații și evenimente.

Situata fluxurilor de trezorerie explica variatia lichiditatilor și a

echivalentelor de lichiditati ale unei întreprinderi, furnizând informații utile în

vederea evaluarii performantei acesteia.

Tablou l fluxurilor de trezorerie prezinta intrarile (fluxuri pozitive) și iesirile

de fonduri (fluxuri negative), clasificate în funcție de activitatea care le-a generat.

Astfel, prezinta:

fluxuri generate de activitatea de exploatare( operaționale) ;

fluxuri generate de activitatea de investiții;

fluxuri generate de activitatea de finanțare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activități este

utila pentru : corelarea profitului (pierderii ) cu numerarul; separarea activităților

care implica numerar de cele care nu implica numerar; evaluarea

capacitatii ȋntreprinderii de a-si indeplini obligatiile de plati cash; evaluarea

fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare ( cash – flow strategic).

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse

sau a unei utilizari de lichiditati.

Fluxurile de trezorerie ale activității de exploatare: Sunt fluxuri generate

de principalele activități generatoare de venituri și ca urmare, ele rezulta din tranzactiile și alte elemente care concura la formarea rezultatului net. mǎrimea fluxurilor de trezorerie implicate de activitățile de exploatare este un indicator cheie al masurii ȋn care ȋntreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sǎ operaționala, a varsa dividende și a face investiții, fǎrǎ sǎ recurga la alte surse externe de finanatare . Exemple: încasari provenite din vanzarea de bunuri și prestarea de servicii; plati în favoarea personalului și ȋn contul acestora; încasari din redevente,onorarii,comisioane și din alte venituri; plati catre furnizori de bunuri și servicii; incasarile și platile relative la prime și calamitati, la anuitati și la alte prestatii legate de politele de asigurare, ȋn cazul unei institutii de asigurari; platile și rambursarile de impozite asupra profitului, cu conditia ca ele sǎ nu poata fi ȋn mod specific asociate activităților de finanțare și de investiții

Fluxuri de trezorerie generate de activitățile de investiții: Indica ȋn ce măsura platile au fost efectuate pentru achiziția de active destinate sǎ genereze venituri și fluxuri de trezorerie viitoare. Fluxurile de trezorerie generate de activitățile de investiții ofera informații privind maniera ȋn care ȋntreprinderea isi asigura perenitatea și cresterea. Ele se refera la: plati efectuate pentru achizitia de imobilizǎri corporale și necorporale, precum și a altor active pe termen lung; incasarile ce decurg din vanzarea de imobilizǎri corporale și necorporale, [recum și a altro active pe termen lung; plati efectuate pentru achizitia de titluri de participare și de titluri de creanta emise de /sau de la alte entități, precum și platile efectuate pentru achizitia de participatii de tip joint-venture; incasari relative la vanzarea de titluri de participare și de titluri de creanta emise de sau provenite de la alte ȋntreprinderi , precum și incasarile relative la vanzarea de participatii ȋn ȋntreprinderile de tip joint-venture; avansurile de trezorerie și imprumuturile acordate tertilor; incasari ce decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie și imprumuturilor acordate tertilor.

Fluxuri de trezorerie generate de activitățile de finanțare: Activitățile de

finanțare sunt acele activități care antreneaza schimbari ȋn mǎrimea și structura capitalurilor proprii și imprumutate ale ȋntreprinderii.Prezentarea separata a acestor fluxuri ȋn tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor ȋn previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile viitoare.Miscarile de trezorerie generate de activitățile de finanțare se refera la: incasarile din emisiunea de actiuni și de late instrumente de capitaluri proprii; varsamintele efectuate acționarilor pentru achizitia sau rascumpararea actiunilor; incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de imprumuturi ipotecare și de alte imprumuturi pe tremen scurt sau lung; rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate; varsaminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie-finanțare.

Politici contabile și note explicative

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale. Exemple de politici contabile alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau recunoașterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.

Administratorii entității sau persoanele care au obligația gestionării entității trebuie să aprobe politici contabile pentru operațiunile derulate. Aceste politici trebuie elaborate de catre specialisti ȋn domeniu cu respectate principiile contabile generale

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații care trebuie să fie: inteligibile; relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor și credibile în sensul că trebuie sǎ reprezinte fidel activele, datoriile, poziția financiară și profitul sau pierderea entității trebuie sǎ fie neutre, prudențe, complete sub toate aspectele semnificative iar evenimentele și tranzacțiile sunt contabilizate și prezentate conform principiului prevalenței economicului asupra juridicului

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. În cazul modificării unei politici contabile, entitatea trebuie să menționeze în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum și motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informații credibile și mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a rezultatelor activității entității.

Note explicative la situațiile financiare anuale contin informații suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor ȋn ceea ce priveste pozitia financiara și rezultatele obtinute. Notele explicative trebuie prezentate într-o maniera sistematica.Fiecare element semnificativ al bprofit și pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie și al situatiei modificǎrilor capitalului propriu trebuie sǎ fie insotit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cate ori este nesesar, pentru buna lor intelegere:

numele ȋntreprinderii care face raportarea

faptul ca situațiile financiare sunt proprii ȋntreprinderii, și nu grupului

data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situațiile financiare

moneda ȋn care sunt ȋntocmite situațiile financiare

exprimarea cifrelor incluse ȋn rapotare

Pentru elementele menționate ȋn notele explicative se va prezenta, de regula, și suma corespunzatoare anului precedent celui la care se refera acesta. ȋn situația ȋn care suma corespunzatoare nu este comparabila, aceasta trebuie ajustata, prezentandu-se rezultatul ajustarii, modul de efectuare și motivele pentru care aceasta a fost efectuata.

Notele explicative trebuie sǎ prezinte politicile contabile adopatate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificǎrilor capitalului propriu. ȋn acest sens se vor mentiona urmatoarele:

dacǎ imobilizǎrile sunt incluse ȋn situațiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluata sau la valoarea ajustata de inflatie, determinata potrivit IAS 29

politicile contabile specifice adopatate, adecvate pentru a permite o corecta intelegere a situațiilor financiare

Auditul situațiilor financiare

Situațțiile financiare anuale ale entităților se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condițiile legii.

Auditorii statutari își exprimă un punct de vedere referitor la gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.

entitățile care ȋntocmesc situații financiare simplificate nu au obligatia auditarii situațiilor financiare anuale. situațiile financiare anuale ale acestor entități se verifica potrivit legislatie ȋn materie.

Raportul auditorilor statutari cuprinde:

a ) o introducere care identifică ituațiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;

b ) o descriere a ariei auditului statutar, care identifică standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;

c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari, potrivit căreia situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară (Opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii)

d ) o referire la aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenția, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;

e) un punct de vedere privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.

Raportul se semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele acestora sau al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, și se datează.

CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA FUNDATIA WORLD VISION România

Prezentarea societății (obiect de activitate, organigramă, compartimente, scurta prezentare a activității economico-financiari ai societații…

1.Prezentarea Fundatiei World Vision România

Forma juridica

Fundatia ”World Vision România” este persoana juridica romana, a carei personalitate juridica a fost acordata de Tribunalul Municipiului Bucuresti – Sectia Contencios Administrativ prin sentinta civila nr. 15/ 12.02/1997, pronuntata ȋn dosarul nr. 23/F/1997.

Fundatia ”World Vision România” este o organizatie non-profit, care isi desfasoara activitatea ȋn conformitate cu OG26/2000 modificata și completata și legislatiei romane ȋn domeniu.

Sediul social

Sediul social al FWVR este ȋn Bucuresti, str. Rotasului, nr. 7, Sector 1.

FWVR are urmatoarele sucursale fǎrǎ personalitate juridica:

Cluj – Cluj-Napoca, str. Republicii, nr.70, judetul Cluj;

Constanta – Constanta, str. Bucovinei, Nr. 3, judetul Constanta;

Iasi – Iasi ,str. Armeneasca, nr. 4, judetul Iasi;

Valcea – Ramnicu Valcea, str. Henri Coanda, nr.12, judetul Valcea;

Craiova – Craiova, str. Mircesti, nr.24, bl.M5, ap.1, judetul Dolj;

Centrul de pregatire și Consultanta Agricola Crit – comuna Bunesti, sat Crit, judetul Brasov.

Obiectul de activitate al Fundatiei

Scopul FWVR este de a promova drepturile copiilor și tinerilor, precum și dreptul la educatie, de a furniza asistenta umanitara, de a stimula implicarea participativa, de a sustine și a acționa ȋn acord cu principiile Crestine, fǎrǎ a face discriminare pe citerii de rasa, etnine, gen sau religie.

Obiectivele FWVR:

a) Elaborarea și implementarea de programe pentru asigurarea respectarii drepturilor copilului, a copilului aflat ȋn dificultate, promovarea și implementarea drepturilor copilului prin activități specifice care sǎ contribuie la combaterea saraciei, inechitatii sociale și injustitiei;

b) Initierea și desfasurarea de programe care sǎ contribuie la combaterea discriminarii și marginalizarii persoanelor cu infectie HIV și SIDA, a persoanelor cu dizabilitati, a copiilor și familiilor care traiesc ȋn saracie;

c) Desfasurarea de programe de formare profesionala pentru domeniul social;

d) Acordarea de sprijin institutiilor sanitare, prin procurarea de schipament medical și sanitar și organizarea de cursuri profesionale pentru personalul sanitar;

e) Primirea de donatii din tara și strǎinǎtate constand din alimente, medicamente, imbracaminte etc. și distribuirea lor catre persoanele aflate ȋn nevoie, beneficiari ai programelor desfasurate de FWVR;

f) Organizarea de cursuri și programe de dezvoltare economica pentru invatarea principiilor oneste ȋn afaceri ȋn conditiile pietei libere;

g) Organizarea de programe de dezvolare profesionala pentru adulti;

h) Desfasurarea de programe de dezvoltare comunitara prin actiuni de informare, formare și advocacy pentru membrii comunitatilor;

i) Elaborarea și implementarea programelor privind stimularea micilor producatori agricoli și a micilor mestesugari pentru valorificarea produselor proprii ȋn conditii avantajoase, tinand cont de principiile oneste ȋn afaceri, desfasurate pe piață libera. Acordarea de suport financiar și de formare acestor categorii de ȋntreprinzatori pana la valorificarea produselor proprii și sprijinirea acestora ȋn elaborarea și implementarea unui plan de afaceri care sǎ le asigure productii maxime cu cheltuieli minime;

j) Initierea și implicarea ȋn redactarea politicilor de cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar;

k) Implementarea și participarea la derularea de programe privind cooperarea pentru dezvoltare și ajutor umanitar și ȋntocmirea de rapoarte privind impactul derularii acestor programe;

l) Initierea și desfasurarea de activități de marketing și strangere de fonduri pentru desfasurarea activităților ce intra ȋn obiectul de activitate al FWVR;

m) Initierea și participarea la colaborari ȋn cadrul unor parteneriate, federatii, forumuri și alte forme de asociere cu structuri ale autorității, ale societǎții civile, cu organizatii non-profit, cu societǎți corporatisete și banci, cu ȋntreprinzatori ȋn afaceri, cu structurile de conducere ale diferitelor culte religioase și cu reprezentantii lor la nivelul comunitatilor, cu grupurile de inițiativa de la nivel comunitar, regional și national ȋn vederea indeplinirii obietului de activitate al FWVR;

n) Desfasurarea de activități de cercetare stiintifica.

funcționarea Fundatiei

Activitatea FWVR se desfasoara ȋn conformitate cu scopul stabilit prin Statut, cu respectarea prevederilor legale.

Patrimoniul FWVR este format dintr-un fond ȋn valoare de 500 lei depusi la banca la dispozitia Fundatiei, la data infiintarii sale.

Fondurile sunt asigurate din donatii, sponsorizari din tara și strǎinǎtate, activități profitabile desfasurate de unitati conexe sau asociate, precum și din dobanzi bancare. Toate activitățile economice servesc la indeplinirea obiectivelor propuse și a scopului FWVR, iar rezultatele acestora nu vor fi folosite pentru a crea avantaje membrilor FWVR.

Bunurile ce formeaza patrimoniul sunt definitiv dedicate scopurilor caritabile și nu vor fi folosite ȋn avantajul nici unuia din membrii sau al unei persoane particulare.

Managementul Fundatiei

Conducerea Fundatiei este asigurata de un Consiliu Director iar administrarea și coordonarea efectiva este asigurata de un Director Executiv.

Consiliul Director este organul de conducere și este format din sase membri, un presedinte, un vicepresedinte și un secretar alesi pe o perioada de 3 ani.

In funcție de necesitaile și volumul activității Fundatiei, numarul membrilor Consiliului Director, precum și componenta pot fi modificate prin hotarari ale membrilor.

Membrii Consiliului nu poti fi anagajati ai Fundatiei. Nu poate fi membriu nici o persoana care ocupa o funcție de conducere ȋn cadrul unei institutii publice, dacǎ Fundatia are ca scop sprijinirea acelei institutii.

Administrarea și coordonarea efectiva a Fundatiei este asigurata de Directorul Executiv numit de catre Consiliul Director pe o perioada de 3 ani. El poate fi revocat din funcție înainte de expirarea perioadei de 3 ani, prin decizia Consiliului sau poate fi eliberat din funcție la cererea sa.

Direcotrul Executiv poate delega altor angajati autoritatea de a acționa ȋn calitate de semnatari ai contractelor și acordurilor inclusiv a documentelor bancare prin care fundatia efectueaza incasari sau plati.

Activiatea Fundatiei va fi controlata anual de un cenzor al carui mandat este valabil pentru o perioada de 3 ani. Cenzorul are atributiile prevazute de lege.

Organigrama Fundatiei

Organigrama FWVR este reprezentata schematic ȋn ANEXA .

Managementul firmei este asigurat de Directorul Executiv numit de catre Consiliul Director pe o perioada determinata de 3 ani, precum și de sefii de departamente.

după cum rezulta și din Organigrama, activitatea FWVR este organizata ȋn urmatoarele departamente principale:

Audit Intern;

Departamentul operațional;

Departamentul GAM;

Advocacy;

Departamentul Servicii de Suport (Financiar Contabil, Achizitii și IT);

Resurse Umane;

Credinta și Dezvoltare;

Comunicare;

Marketing.

Organizarea și ținerea contabilității în cadrul compartimentului financiar-contabil

Organizarea departamentului, cine conduce contabilitatea

FWVR organizează și conduce contabilitate proprie, în acest sens având asigurat în structura organizatorică a firmei un compartiment distinct, condus de un Director Economic cu studii superioare de profil care are în subordine 19 angajați: 3 experti contabili, din care unul Sef Serviciu Financiar Contabil, 10 economisti și 6 casieri.

Directorul Economic împreună cu personalul din subordine răspund pentru aplicarea corespunzătoare a reglementărilor contabile.

Fiind o entitate nonprofit, contabilitatea este organizată centralizat, în cadrul aceluiași compartiment desfășurându-se atât lucrările de evidență contabilă cât și cele de activitate financiară.

Activitatea de contabilitate ȋn FWVR are ca atribuții: înregistrarea la timp și corect în contabilitate, în mod cronologic și sistematic, pe baza documentelor justificative, a tuturor operațiunilor patrimoniale, inventarierea patrimoniului, întocmirea registrului inventar, controlul asupra operațiunilor patrimoniale efectuate, întocmirea situațiilor financiare, furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor privind patrimoniul și rezultatele obținute.

Activitatea financiară are ca obiective: planificarea, urmărirea și evidența mijloacelor financiare ale întreprinderii, asigurarea capitalului și a fondurilor necesare desfășurării unei activități normale, gestiunea veniturilor, calcularea la timp și corect a drepturilor bănești ale angajaților, efectuarea la timp și în bune condiții, cu respectarea dispozițiilor legale a tuturor operațiilor de încasări și plăți, asigurarea încasării debitelor de orice natură.

Funcția financiar-contabilă presupune și activitatea de control financiar care reprezintă ansamblul proceselor prin care se urmărește respectarea normelor legale cu privire la integritatea, utilizarea și păstrarea valorilor materiale și bănești din patrimoniu. Scopul exercitării controlului financiar îl reprezintă prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor materiale și bănești.

2.Situațiile financiare și de raportare financiar-contabilă (cine le întocmește, care sunt acelea, dacă sunt supuse auditului, cât timp se păstrează)

Situațiile financiare ale FWVR se ȋntocmesc în conformitate cu:

Legea Contabilității nr. 82/1991 (republicată);

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice Nr. 1969/2007 (“OMFP 1969”) privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial.

Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale.

Conform contabilității de angajamente, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.

Situațiile financiare se întocmesc pe baza principiului continuității activității și a convenției costului istoric, cu excepția celor prezentate în politicile contabile.

Situațiile financiare sunt prezentate în Lei, moneda națională a României. Fundatia ține evidența contabilă în Lei și își întocmește situațiile financiare statutare în acord cu Regulamentele de Contabilitate și de Raportare emise de Ministerul Finanțelor Publice din România.

Principul permanenței metodelor. Metodele de evaluare sunt aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul, nefiind sesizata schimbarea vreunei metode de evaluare.

Principul prudenței. Evaluarea activelor și obligațiilor este făcută pe o bază prudență, situațiile financiare cuprind:

a) numai profitul realizat la data bilanțului;

b) toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau eventual al unui exercițiu precedent;

c) toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent;

d) toate deprecierile.

Principul independenței exerciților. Veniturile și cheltuielile sunt aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării sau plății sumelor corespunzătoare acestor venituri și cheltuieli.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ și de datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.

Conversia tranzacțiilor în monedă străină.Tranzacțiile Fundatiei în monedă străină sunt înregistrate la cursurile de schimb din data tranzacțiilor; câștigurile și pierderile rezultate din decontarea unor astfel de tranzacții și din conversia activelor și datoriilor monetare exprimate în monedă străină sunt recunoscute în Contul de profit și pierdere.

Soldurile de la sfârșitul anului ale activelor și datoriilor monetare exprimate în valută sunt convertite în lei la cursurile de schimb de la sfârșitul anului.

situațiile financiare ȋn cadrul FWVR, se ȋntocmesc de cei doi experți contabili sub supervizarea directa a Directorului Economic și a Sef Serviciului Financiar Contabil și au la baza balanța de verificare și listele de inventariere. FWVR aplica Reglementarile contabile armonizate cu directivele Comunitatii Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Situațiile financiare anuale se compun din: bilanț, Contul rezultatului exercițiului și Notele explicative la situațiile financiare anuale.

Situațiile financiare anuale sunt însoțite Raportul Administratorului și de declarațiea scrisă de asumare a răspunderii conducerii pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial.

Situațiile financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, verificării de către cenzor și de către auditorul financiar, persoana juridica autorizata. Se depun la Directia Generala a Finantelor Publice ȋn termen de 120 de zile de la incheierea exercițiului financiar.

Situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, excedentului sau deficitului privind activitățile fără scop patrimonial și activitățile cu destinație specială.

Pe baza registrelor contabile, pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate, lunar se întocmeste balanța de verificare, desi legea nu prevede întocmirea ei lunară ci ,,cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a raportărilor contabile stabilite potrivit legii”, Programul de contabilitate folosit pentru evidența contabilă permite ca aceasta să fie generată automat asemeni Registrului jurnal.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale persoanei juridice fără scop patrimonial la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

Î n bilanț elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.

situațiile financiare anuale se pastreaza timp de 10 ani. 

Rapoartele: financiare se întocmesc la termenele stabilite, în mod consecvent;  sunt simple și accesibile utilizatorilor;  se întocmesc în corespundere cu standardele de contabilitate;  conțin informație exactă, veridică, utilă și amplă.

Lunar se realizeaza rapoarte de variatii cheltuieli pentru managerii de departamente și coordonatorii de proiecte , trimestrial sau la cerere se transmit rapoarte de chetuieli catre Sponsori.

Pentru WVI : balanța de verificare, Rapoarte de cheltuieli pe proiecte, Aging-vechimea soldurilor pentru conturile de avansuri catre angajati, avansuri furnizori, furnizori, cheltuieli ȋn avans.

Rapoartele financiare, generate de contabilitatea financiară sunt destinate, în mare parte, utilizatorilor externi: fondatorilor; membrilor și beneficiarilor serviciilor ; organelor publice de statistică și de monitorizare a activității, cît și celor de control; băncilor; partenerilor de programe/proiecte și alte activități; sponsorilor; donatorilor;

CONCLUZII, PROPUNERI și MASURI DE IMBUNĂTATIRE A ActivitățiI COMPARTIMENTULUI FINANCIAR-CONTABIL

Succesul performantelor financiare depinde, în primul rînd, de: calitatea informației folosite pentru luarea deciziilor;  competența și precizia cu care sunt interpretate elementele informaționale;  gradul de modernitate a metodelor, procedeelor și tehnicilor de calcul folosite în culegerea și prelucrarea datelor;  calitatea recomandărilor oferite de managerul financiar, care este determinată atît de competența profesională, cît și de personalitatea acestuia;  capacitatea conducerii de a înțelege, analiza informația financiară și a lua în baza ei decizii financiare, care, de asemenea, este determinată de nivelul de pregătire în domeniul financiar-contabil a persoanelor împuternicite pentru luarea deciziilor.

Realizările unei organizații depind în mare masura de resursele disponibile și de modul în care sunt administrate și folosite. O organizație neguvernamentală viabilă va avea sisteme și proceduri bine stabilite pentru planificarea bugetului astfel încât să îndeplinească cerințele financiare, să se asigure că are la dispoziție fondurile necesare pentru achiziționarea de bunuri și obținerea de servicii utile desfășurării activității organizației. O organizație neguvernamentală nu trebuie să adopte proceduri și

sisteme mult prea complicate și neaplicabile. Oricum, e mult mai bine să utilizeze mecanisme simple pentru structurarea cheltuielilor efectuate în numerar și prin transfer bancar, să se asigure că există registre contabile.

Pe lângă îndeplinirea propriilor necesități, aceste sisteme și proceduri vor fi administrate în așa fel încât să se asigure integrarea lor în cadrul planificarii strategice și operaționale a organizației și să poată fi revizuite și modificate în mod corespunzator. De asemenea, se ține cont și de cerințele furnizorilor resurselor financiare fie ei finanțatori, sponsori, creditori sau clienți care plătesc pentru bunurile și serviciile primite. Organizația va demonstra capacitatea sa de a îndeplini aceste cerințe prin intermediul unor raportări și furnizarea de informații sub forma și

la momentul cerut de finanțator și înaintând regulat spre examinare unei expertize contabile sistemele și procedurile aplicate.

FUNDATIA WORLD VISION ROMANIA

NOTE EXPLICATIVE

LA

SITUATIILE FINANCIARE PENTRU ANUL ÎNCHEIAT

31 DECEMBRIE 2013

Nota 1

Active imobilizate

Imobilizari necorporale

– lei –

Imobilizari financiare

Fundatia este asociat unic in SC AgroVision SRL cu un capitalul social de 2.292.220 lei la 31 decembrie 2013. Suma de 32.449 lei din imobilizari financiare reprezinta garantii acordate.

Imobilizari coporale

Avand in vedere fuziunea efectuata in 29 noiembrie 2012, in cursul anului 2013 s-au consolidat mijloacele fixe ale Organizatiei World Vision International Romania (OWVI Rom) cu cele ale Fundatiei World Vision Romania (FWVR) intr-un fisier comun de mijloace fixe in excel, astfel FWVR a considerat necesar sa analizeze mijloacele fixe venite din OWVI Rom, altele decat cladirile din perspectiva consistentei clasificarii lor si a duratelor de viata. In urma acestui proces s-au reanalizat inregistrarile contabile, consistenta duratelor de viata, diferentele de reevaluare, valorile evaluate etc. In urma acestui process FWVR a decis urmatoarele:

sa anuleze deprecierea cumulata a cladirilor ca proces al reevaluarii si sa creasca diferentele de reevaluare;

sa reclasifice mijloacele fixe si sa stabileasca durate de viata consistente, atat pentru mijloacele fixe venite din OWVI, cat si pentru cele existente in FWVR.

In urma acestor decizii au rezultat urmatoarele diferente:

o scadere a deprecierii cumulate inregistrata ca un excedent intr-un cont de “Rezultat reportat – corectii contabile” in suma de 123.893,88 RON.

o crestere a diferentelor din reevaluare in suma de 777.655 RON.

reclasificari intre conturile contabile si reviziuiri de durate de viata .

Nota 2

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

La 31 decembrie 2013 nu au fost inregistrate astfel de provizioane.

Nota 3

Repartizarea profitului

In anul 2013 rezultatul activității fara scop patrimonial consta intr-un deficit in suma de 1.113.864 lei.

Nota 4

Analiza rezultatului de exploatare

Activitatea economica

In cursul anului 2013 FWVR a refacturat servicii sociale catre Primaria Sector 5 in suma de 41.480 RON. Cheltuielile aferente acestor servicii au fost efectuate in anul 2012, după cum urmeaza: suma de 5.356 RON in FWVR, iar diferenta a venit prin rezultatul reportat al OWVI Rom de la momentul fuziunii astfel ca in 2013 se inregistreaza un excedent ce acopera deficitul inregistrat in 2012. In 31 ianuarie 2013 FWVR a facturat bunuri in suma de 6.139 lei.

Activitatea fara scop lucrativ – lei –

In cursul anului 2013 s-au inregistrat cheltuieli in suma de 8.150.046 RON in cadrul celor doua proiecte si cele doua granturi derulate, inclusiv depreciere, cheltuieli ce au fost reluate aproape integral pe venituri, exceptie facând doar contributia de 2% ce nu a putut fi finantata precum si cheltuielile neeligibile rezultate in urma verificarii cererilor de rambursare de catre organismele abilitate.

In anul 2013 Fundatia a inregistrat reevaluare soldurilor in valuta anual, astfel ca au rezultat diferente de curs, atat pozitive, cat si negative.

Nota 5

situația creanțelor si datoriilor

Soldul contului subventii de primit reprezinta sume nerambursabile ramase de primit pana la sfarsitul proiectului care cuprind, atat cheltuieli efectuate si nedecontate, cat si cheltuieli bugetate ce urmeaza a se efectua.

La 31 decembrie 2013 soldul contului de furnizori este de 447.244 RON, din care datorii rezultate in urma derularii proiectelor europene in suma de 98.219 RON. Deoarece aceste sume nu au fost achitate ele nu au fost introduse in Cererile de Rambursare depuse.

Mentionam ca, atat furnizorii, cat si salariile si contributiile salariale catre bugetul statului au fost achitate in luna Ianuarie 2014 (conform termenului legal/contractual).

Nota 6

Principii, politici si metode contabile

Situațiile financiare prezentate de către Fundatia World Vision Romania (“Fundatia”) sunt elaborate pe baza următoarelor principii, politici și metode contabile:

Fundamentele elaborării situațiilor financiare

Situațiile financiare ale Fundatiei elaborate la 31/12/2013 au fost întocmite în conformitate cu:

Legea Contabilității nr. 82/1991 (republicată);

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice Nr. 1969/2007 (“OMFP 1969”) privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial.

Situațiile financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității și a convenției costului istoric, cu excepția celor prezentate în politicile contabile.

Bazele contabilității

Situațiile financiare de mai sus sunt prezentate în Lei, moneda națională a României. Fundatia ține evidența contabilă în Lei și își întocmește situațiile financiare statutare în acord cu Regulamentele de Contabilitate și de Raportare emise de Ministerul Finanțelor Publice din România. Situațiile financiare de mai sus sunt bazate pe înregistrările contabile statutare ale Fundatiei, care sunt ținute pe baza principiului continuității activității și a convenției costului istoric.

Principul permanenței metodelor

Metodele de evaluare sunt aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul, nefiind sesizata schimbarea vreunei metode de evaluare.

Principul prudenței

Evaluarea activelor și obligațiilor este făcută pe o bază prudență, situațiile financiare cuprind:

a) numai profitul realizat la data bilanțului;

b) s-au luat in considerare toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau eventual al unui exercițiu precedent;

c) s-au luat in considerare toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent;

d) s-a ținut cont de toate deprecierile.

Principul independenței exerciților

Veniturile și cheltuielile sunt aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării sau plății sumelor corespunzătoare acestor venituri și cheltuieli.

Utilizarea estimărilor

Întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu OMFP 1969 cere conducerii Fundatiei să facă estimări și ipoteze care afectează valorile raportate ale activelor și pasivelor, prezentarea activelor și datoriilor contingente la data întocmirii situațiilor financiare și cheltuielile raportate pentru respectiva perioadă.

Conversia tranzacțiilor în monedă străină

Tranzacțiile Fundatiei în monedă străină sunt înregistrate la cursurile de schimb din data tranzacțiilor; câștigurile și pierderile rezultate din decontarea unor astfel de tranzacții și din conversia activelor și datoriilor monetare exprimate în monedă străină. sunt recunoscute în Contul de profit și pierdere.

Soldurile de la sfârșitul anului ale activelor și datoriilor monetare exprimate în valută sunt convertite în lei la cursurile de schimb de la sfârșitul anului.

La 31 decembrie 2013 cursurile de schimb pentru devizele utilizate preponderent au fost:

1 EURO = 4,4847 Lei si 1 USD = 3,2551.

Imobilizări

Activele imobilizate sunt înregistrate inițial în contabilitate la cost istoric (costul de achiziție sau costul de producție), ulterior evaluarea acestora făcându-se la cost istoric / reevaluat (numai pentru grupa constructiilor) minus amortizarea cumulată.

(i) Imobilizări necorporale

Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative și recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate și costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

– concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate;

Brevete, licente, programe informatice

Cheltuielile cu licentele si programele informatice recunoscute ca active sunt amortizate pe baza metodei liniare pe durata de viață a acestora, care este stabilita de catre Fundatie la 3 ani.

(ii) Imobilizări corporale

Orice imobilizare corporală recunoscută ca activ este evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare, în funcție de modalitatea de intrare în entitate.

Costul unui element al imobilizărilor corporale este format din prețul de cumpărare, taxele vamale, taxele nerecuperabile, precum și toate celelalte cheltuielile direct legate de punerea în funcțiune a activului; toate reducerile comerciale sunt scăzute pentru calculul prețului de cumpărare.

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.

Imobilizările corporale în curs de executie reprezintă investițiile neterminate efectuate în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de achiziție, după caz. Imobilizările corporale în curs de executie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Elementele de imobilizări corporale care sunt casate sau cesionate sunt eliminate din bilanț împreună cu amortizarea cumulată corespunzătoare. Profitul sau pierderea rezultate dintr-o asemenea operațiune se determină ca diferență între suma obținută și valoarea contabilă netă și sunt incluse în profitul din exploatare al perioadei.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcțiune a acestora și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economică și condițiilor de utilizare a acestora. Metoda de amortizare folosita este cea liniara, iar duratele de amortizare corespund catalogului din 30/11/2004 privind clasificarea mijloacelor fixe utilizate in economie si duratele normale de funcționare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare in ani, aferente regimului de amortizare liniar, publicat in Monitorul Oficial, parte I, numarul 46/13.01.2005.

Avand in vedere fuziunea efectuata si pentru alinierea duratei de viata a cladirilor existente in la 1 ianuarie 2013 cu durata de viata raportata la nivel consolidat, se decide incepand cu 1 ianuarie 2013 micsorarea duratei de viata folosita pentru aceasta grupa de imobilizari de la 30 la 25 ani.

Contabilitatea deprecierii imobilizărilor

Fundatia trebuie să se asigure că activele sale nu sunt înregistrate la o valoare care să depășească valoarea lor recuperabilă. Un activ este înregistrat la o valoare mai mare decât valoarea lui recuperabilă. dacă valoarea sa contabilă depășește valoarea recuperabilă din folosirea sau vânzarea activului. Mijloacele fixe deținute și utilizate de o entitate trebuie analizate din perspectiva diminuării valorii acestora ori de câte ori au loc evenimente care indică posibilitatea de a nu se recupera valoarea contabilă a unui activ din fluxurile de numerar viitoare. În cazurile în care fluxurile de numerar viitoare estimate sunt insuficiente pentru a acoperi valoarea contabilă a activului. trebuie aplicată o corecție care să reflecte pierderea de valoare a mijloacelor fixe.

Stocuri

Stocurile cuprind:

avansuri pentru materiale consumabile;

material consumabile;

materialele de natura obiectelor de inventar.

Stocurile sunt înregistrate la valoarea de intrare.

Pentru stocurile declasate, deteriorate, cu mișcare lentă sau fără mișcare, se fac provizioane pentru corectarea valorii lor.

Casa și conturi la bănci

Conturile la bănci cuprind disponibilitățile în lei și valută. Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/casierie și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, se ține distinct în lei și în valută.

Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

Operațiunile de vânzare – cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferente de curs valutar.

Reevaluarea disponibilitatilor in valuta si inregistrarea diferentelor de curs valutar se face lunar la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru acea dată.

Creanțe comerciale

Creanțele comerciale sunt înregistrate la valoarea realizabilă previzibilă care este suma inițial facturată mai puțin un provizion pentru creanțele incerte. Pentru creanțele incerte se face o estimare bazată pe o analiză a tuturor sumelor restante la sfârșitul anului. Creanțele nerecuperabile sunt trecute pe cheltuieli în anul în care sunt identificate.

Datorii

Datoriile sunt înregistrate la valoarea nominală si sunt clasificate ca:

datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă dacă este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului și se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare,

datorie pe termen lung în toate celelalte cazuri

Pensii și alte beneficii după pensionare

În cursul normal al activității, Fundatia face plăți statului român în contul angajaților săi. Toți angajații Fundatiei sunt incluși în sistemul de pensii de stat. Fundatia nu operează nici un alt plan de pensii sau de beneficii după pensionare și deci, nu are nici un fel de alte obligații referitoare la pensii. Mai mult. Fundatia nu este obligată să ofere beneficii suplimentare angajaților.

Provizioane

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

Provizioanele sunt recunoscute în momentul în care:

Fundatia are o obligație curentă, legală sau implicită generată de un eveniment anterior;

pentru decontarea obligației este necesară o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice și

poate fi făcută o estimare credibilă în ceea ce privește valoarea obligației.

Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanț și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

Impozitare

Conform legislatiei in vigoare in cazul in care Fundatia depaseste plafonul de 15.000 EURO venituri din activitate economica este obligata la plata unui impozit de 16% din profitul impozabil.

Fundatia inregistreaza in mod distinct taxa pe valoarea adăugată de 24% aferenta sumelor eligibile decontate in cadrul proiectelor pentru care a primit asistenta financiara nerambursabila.

Impozitul pe venituri de natura salariilor înregistrat în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale.

Alte impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale cuprind: impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport si altele. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

Recunoașterea veniturilor

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse. Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

Veniturile din activitatea fara scop patrimonial sunt înregistrate pe masura efectuarii cheltuielilor daca sumele aferente au fost incasate.

In ceea ce priveste veniturile din activitatea economica acestea sunt inregistrate pe masura efectuarii serviciilor.

Contabilitatea angajamentelor și altor elemente extrabilanțiere

Drepturile și obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și pasivele entității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și conturi de ordine și evidență.

În această categorie se cuprind angajamente (giruri, cauțiuni, garanții) acordate sau primite în relațiile cu terții, imobilizari corporale luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori scoși din activ urmăriți în continuare, redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadență, precum și alte valori.

In cadrul elementelor extrabilanțiere sunt cuprinse si activele și datoriile contingente.

Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor eventimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității.

Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite.

O datorie contingentă este:

o obligație potențială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului și a cărei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității; sau

o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului, dar care nu este recunoscută deoarece:

nu este sigur că vor fi neccesare iesiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau

valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.

Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice.

Nota 7

Informatii privind salariatii, administratorii si directorii

Numarul de salariati a scazut de la 330 la data de 31 decembrie 2012 la 291 la data de 31 decembrie 2013 ca urmare a incheierii a doua proiecte cu finanțare nerambursabila. Media salariatilor a fost de 303 in cursul anului 2013.

.

Fundatia are 7 puncte de lucru fara personalitate juridica in orasele Craiova, Constanta, Cluj, Iasi , Ialomita, Negresti si Valcea.

Mentionam ca, directorul executiv si directorii care fac parte din comitetul executiv al Fundatiei World Vision Romania nu desfasoara activitate salarizata.

Directorul Executiv al Fundatiei World Vision Romania este domnul Catalin Popa.

Nota 8

Alte informatii

Fundatia este persoana juridica romana, autorizata sa funcționeze prin sentinta civila numarul 15, din 12.02.1997, pronuntata de Tribunalul Municipiului Bucuresti – Sectia Contencios Administrativ in dosarul nr.23/F/1997 si are sediul in Bucuresti, str. Rotasului nr. 7, sector 1. Incepand cu 1 februarie 2012 Fundatia este reprezentata legala de domnul Catalin Popa, cu funcția de Director Executiv.

Fundatia are 7 puncte de lucru la Cluj, Iasi, Constanta, Craiova, Ialomita, Negresti si Valcea. De asemenea, detine titluri de participare la SC „AgroVision” si a fuzionat cu Organizatia World Vision International (OWVI), Filiala din Romania, entitate afiliata la data de 29.11.2013.

La 31 iulie 2013 doua proiecte FSE, „Centrul Multifuncțional” si „Alege scoala 2” si-au incetat activitatea.

Venituri inregistrate in avans: suma de 8.029.481 lei reprezinta venituri inregistrate in avans la 31.12.2013, pentru proiectele care se vor derula in anii 2013 – 2014. Din aceasta suma 5.791.026 lei reprezinta subventii primite pentru activitatea de exploatare din cele patru cu finanțare europeana ramase de folosit la 31 decembrie 2013. Din finanțarea nerambursabila obtinuta, s-au cheltuit in cursul anului 2013 5.704.133 lei.

De asemenea valoarea subventiilor pentru investitii la sfarsitul anului 2013 se ridica la 665.126 lei. Partenerul proiectului „Mestesuguri Nord-Vest” a primit si incasat in 2013 o prefinanțare de 13.400 lei.

In procesul de decontare cu OWVI International, FWVR avea la 31 decembrie 2013:

Cheltuieli efectuate si nedecontate / de incasat in suma de 2.993.173 RON;

Cheltuieli efectuate de alte entități ale OWVI International si ramase de decontat platit in suma de 901.490 RON.

Soldul net al acestor tranzactii la 31 decembrie 2013 era in suma de 2.091.682 RON, sold evidențiat in debitori diversi.

La 31 decembrie 2013 Fundatia nu avea angajamente extrabilanțiere.

BIBLIOGRAFIE:

Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, Contabilitatea Fianciară Românească conforma cu Directivele Europene, Intelcredo, Deva, 2010, pg 489;

http://contabilul.manager.ro/a/14125/noi-reglementari-contabile-de-la-1-ianuarie-2015-s-a-publicat-ordinul-18022014.html

b

BIBLIOGRAFIE:

Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, Contabilitatea Fianciară Românească conforma cu Directivele Europene, Intelcredo, Deva, 2010, pg 489;

http://contabilul.manager.ro/a/14125/noi-reglementari-contabile-de-la-1-ianuarie-2015-s-a-publicat-ordinul-18022014.html