Studiu DE Caz Privind Importanta Contractului CU Clauze Standard In Legislatia Civila AL Republicii Moldova

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPORTANȚA CONTRACTULUI CU CLAUZE STANDARD ÎN LEGISLAȚIA CIVILĂ AL REPUBLICII MOLDOVA

CUPRINS

INTRODUCERE

1. ASPECTE PRINCIPALE PRIVIND CONTRACTUL DE ACORDARE A ASISTENȚEI JURIDICE

1. 1. Noțiuni generale cu privire la contractul de acordare a asistenței juridice

1. 2. Raportul juridic civil generat de contract

2. CLASIFICAREA, TRĂSĂTURILE, ELEMENTELE ȘI CONDIȚIILE DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI DE ACORDARE A ASISTENȚEI JURIDICE ÎN CALITATE DE CLAUZE STANDARD

2. 1. Clasificarea, trăsăturile și elementele contractului de acordare a asistenței juridice

2. 2. Corespunderea actului juridic și a cauzei lui prevederilor legii, ordinii publice și bunelor moravuri

2. 3. Capacitatea și consimțămîntul persoanei de a încheia actul juridic

2. 4. Obiectul și forma contractului de acordare a asistenței juridice

3. STUDIU DE CAZ

3. 1. Descrierea speței privind acțiunea BAA”TATAR-AKȚEPT” împotriva lui Primac Alexandru cu privire la încasarea datoriei

3. 2. Hotărîrea judecătorească privind acțiunea BAA”TATAR-AKȚEPT” împotriva lui Primac Alexandru cu privire la încasarea datoriei

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Actualitatea temei: Fiind independentă 22 ani, Republica este un stat relativ tînăr. Ca rezultat, legislația ei se află în mișcare permanentă și necesită dezvoltarea a tuturor ramurilor ale dreptului.

Institutul acordării asistenței juridice, apărării și reprezentării intereselor a fost și este un element sine qua non al vieții omenești în sens larg, și al statutului de drept, al jurisprudenței democratice, în sens restrîns. Însă, institutul dat nu este dezvoltat în masură suficientă. Reglementările legale respective sunt împrumutate din legislațiile altor state nefiind adaptate la legislația naționala a Republicii Moldova, și anume nefiind aduse în conformitate cu acele acte normative, care influențează aplicarea acestor reglementări de către subiecte de drept. Mai mult ca atît, cînd prevederile legale se împrumută din alte state, unele prevederi, care le completează sunt ignorate și nu sunt preluate.

Cel mai mare merit al legiuitorului nostru referitor la institutul acordării asistenței juridice, apărării și reprezentării intereselor a fost remarcat în 2002 prin adoptarea Legii din 19.07.2002 nr. 1260 cu privire la avocatură. Legea dată a fost elaborată cu ajutorului Consiliului Europei și în opinia noastră este foarte binegîndită. Însă, puterea legislativă a Republicii Moldova nu se grăbea să corecteze alte legi sau prevederile acestor legi, care influențează aplicarea legii sus numite. De exemplu, pînă nu demult persoanei care se ocupa cu acordarea asistenței juridice în domeniul dreptului privat dintr-un punct de vedere chiar încurca licența de avocat, deoarece avînd licența dată, el devinea incompatibil cu orice altă activitate, cu excepția activității științifice sau didactice. Neavînd venituri mari, persoana respectiva suporta multe cheltuieli(asigurare medicala fixă, asigurare socială fixă) obligatorii pentru avocați și neobligatorii pentru simpli prestatori ai serviciilor juridice. Totodată, avocatul nefiind întreprinzător pînă-n prezent nu se supune Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor. Faptul dat îl favorizează și îi oferă posibilitatea să fie pe poziție mai avantajoasă față de client, decît acea persoană care nu are licență de avocat.

Astfel, legiuitorul Republicii Moldova creează lacune în sistemul de drept național și împiedică buna desfășurare a procesului de realizare, apărare a drepturilor și intereselor legitime.

Prin abordarea temei “Studiu de caz privind importanța clauzelor standard in contractul de acordare a asistenței juridice”, în partea teoretică a tezei de licență, noi vom analiza toate trăsăturile ale tuturor contractelor de acordare a asistenței juridice posibile, formele existente ale acestor contracte, drepturile și obligațiile subiectelor de drept ale raporturilor juridice respective, vom arăta lacunele legislative în domeniul acordarii asistenței juridice, și vom proiecta problemele ce pot apărea din cauza lor.

Pe cînd în partea practică a tezei, noi vom cerceta cazuistica domeniului dat prin analiza complexă a unei cauze existente din practica judiciară.

Așadar, ca rezultat al cercetărilor efectuate și eforturilor depuse noi vom propune soluțiile necesare pentru îmbunătățirea sistemului de drept în domeniul acordării asistenței juridice.

Metodologia proiectului de licență: Tema proiectului de licență este abordată prin următoarele instrumente:

– utilizarea actelor normative, cum ar fi Codul Civil al Republicii Molova, Legea cu privire la avocatură, Legea cu privire la asigurarea egalității, Legea privind protecția consumatorilor, cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Codul Civil al României și a actului de recomandare, și anume a recomandărilor privind cuantumul onorariilor avocaților și compensări de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică

– folosirea literaturii de specialitate a autorilor moldovenești, români, ruși, etc.

– proiectarea exemplelor pentru a găsi lacune în legislația Republicii .

– analiza personală a textului cu exprimarea propriilor concluzii.

Scopul prezentului proiect este abordarea minuțioasă a contractului de acordare a asistenței juridice, în sens larg, și analizarea tuturor aspectelor lui, inclusiv și clauzelor standard, în sens restrîns.

Ca rezultat, putem evidenția următoarele obiective:

descrie în întregime contractul de acordare a asistenței juridice după mai mulți factori de clasificare și delimitare

găsi lacune în legislația Republicii Moldova privind domeniul cercetat.

propune soluții pentru îmbunătățirea legislației Republicii Moldova.

Deci, primul capitol se numește “Aspecte principale privind contractual de acordare a asistenței juridice” și povestește despre acele noțiuni de bază, care, în general, caracterizează contractul de acordare a asistenței juridice și despre raportul juridic generat de contractul dat, precum și despre elementele acestui raport.

Al 2-lea capitol se numește “Clasificarea, trăsăturile, elementele și condițiile de valabilitate ale contractului de acordare a asistenței juridice în calitate de clauze standard”. Acest capitol descrie contractul de acordare a asistenței juridice mai detailat și definește sub ce categorii de acte juridice se încadrează contractul analizat, ce trăsături are el în Republica și în alte state, arată elementele și condițiile de valabilitate ale lui în contextul clauzelor standard.

Al 3-lea capitol reprezintă descrierea cauzei din practica judecătorească, care ne interesează datorită specificii sale și legăturii cu tema proiectului. Totodată, acest capitol conține concluziile privind examenarea cauzei și rezultatul ei.

ASPECTE PRINCIPALE PRIVIND CONTRACTUL DE ACORDARE A ASISTENȚEI JURIDICE

1. Noțiuni generale cu privire la contractul de acordare a asistenței juridice

Contractul de acordare a asistenței juridice (contractul de asistență juridică) este act juridic, care reprezintă un acord de voință, încheiat între persoana, care acordă asistența juridică (avocat sau prestator al serviciilor juridice) și persoana(sau mai multe persoane) care beneficiază de asistență juridică (client) cu privire la acordarea a astfel de servicii.

Serviciile juridice pot fi manifastate prin:

– reprezentarea intereselor in instanță de judecată

– reprezentarea intereselor în fața unei autoritați publice

– consultațiile juridice

– deserverea juridică temporară și permanentă

– pregătirea actelor juridice, etc [16, p. 5].

Contractul de acordare a asistenței juridice este un contract specific din punct de vedere a normelor de drept care îl reglementează. În dependență de subiecții contractului, el este reglementat și de Codul Civil al Republicii Moldova, și de Legea nr. 1260 din  19.07.2002 cu privire la avocatură. Însă, dacă merge vorba de contractul de acordare a asistenței juridice încheiat între avocat și client, Codul Civil al Republicii Moldova reglementează numai aspecte generale care trebuie să fie respectate nu numai în cadrul încheierii contractului de asistență juridică, ci și în cadrul încheierii celorlalte acte juridice(de exemplu, condițiile de valabilitate a actelor juridice ). Partea specială a Codului Civil al Republicii Moldova nu-l reglementează expres deoarece referitor la legislația civilă în vigoare, contractul de acordare a asistenței juridice este un contract nenumit, adică, contractul dat nu este prevăzut expres în Codul Civil al Republicii Moldova. Trebuie menționat, că, în funcție de faptul dacă sunt sau nu reglementate de legislația civilă, actele juridice civile se clasifică în acte juridice numite și acte juridice nenumite.

Actul juridic numit este actul reglementat de legislația civilă, îndeosebi de Codul civil. Toate actele juridice reglementate de art. 753-1397 din Codul civil sunt acte juridice numite.

Actul juridic nenumit este actul care nu are o reglementare expresă în legislație, fiind întocmit la voința părților. Existența unor astfel de acte este posibilă deoarece, conform prevederilor din Codul civil, drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și pe baza actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul legislației civile [1, art. 8].

Nu trebuie confundat contractul de asistență juridică cu contractul de prestări servicii, dacă este încheiat între avocat și client deoarece contractul de prestari servicii presupune o activitate comerciala, iar conform art. 1 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei de avocat. Activitatea avocatului nu este activitate de întreprinzător.

Pe de altă parte, contractul de asistență juridică încheiat între avocat și client pare a fi unul numit referitor cu privire la avocatură, care prevede expres denumirea acestui contract în art. 60 alin. (1) și anume: Avocatul acordă asistența juridică clientului în baza contractului de asistență juridică, încheiat în formă scrisă.

Dacă merge vorba despre contractul de asistență juridică încheiat între prestator al serviciilor juridice și client, el face parte din categoria contractelor de prestări servicii.

2. Raportul juridic civil generat de contract

Caracteristic raportului juridic – fiind relatia sociala reglementata de norma juridica, raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil.

Subiectul raportului juridic civil este partea care participă nemijlocit în raportul juridic civil și are calitatea de persoană fizică sau juridică.

Din definiția contractului în cauză reiese, că unul din subiectele contractului (persoana care acordă asistența juridică) poate fi diferit, în dependență de statutul lui: avocatul, avocatul stagiar sau prestatorul a serviciilor juridice, iar cealalt subiect (persoana care beneficiază de asistență juridică) întotdeaună este clientul, indiferent de statutul lui.

Conform Legii cu privire la avocatură, profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetățenia Republicii Moldova, are capacitate deplină de exercițiu, are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputație ireproșabilă și a fost admisă în profesia de avocat după susținerea examenului de calificare.

Definiția statutului prestatorului este prevăzută doar în Legea privind protecția consumatorilor:

prestator – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii [4, art. 1].

Conform legislației cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, întreprinderea este obligată să obțină licențe pentru genurile de activitate care se desfășoară în bază de licență [5,tului (persoana care acordă asistența juridică) poate fi diferit, în dependență de statutul lui: avocatul, avocatul stagiar sau prestatorul a serviciilor juridice, iar cealalt subiect (persoana care beneficiază de asistență juridică) întotdeaună este clientul, indiferent de statutul lui.

Conform Legii cu privire la avocatură, profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetățenia Republicii Moldova, are capacitate deplină de exercițiu, are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputație ireproșabilă și a fost admisă în profesia de avocat după susținerea examenului de calificare.

Definiția statutului prestatorului este prevăzută doar în Legea privind protecția consumatorilor:

prestator – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii [4, art. 1].

Conform legislației cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, întreprinderea este obligată să obțină licențe pentru genurile de activitate care se desfășoară în bază de licență [5, art. 7].

Din cauza, că Legea privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nu prevede, că activitatea de acordare a serviciilor juridice presupune obținerea licenței, putem face concluzia, că legislația în vigoare nu interzice, ca activitatea de acordare a asistenței juridice să fie efectuată de alte persoane, decît de către avocați și salariații întreprinderilor.

Însa, Legea cu privire la avocatură permite reprezentarea intereselor in instanță de judecată doar avocaților licențiați și avocaților-stagiari. Ceea, ce ține de materia penală, art. 67 alin(2) al Codului de Procedură Penală al REPUBLICII MOLDOVA prevede, că în calitate de apărător în procesul penal pot participa:

1)avocatul;
    2)alte persoane abilitate prin lege cu atribuții de apărător;
    3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de o persoană indicată la pct.1).

Părțile contractului de acordare a asistenței juridice reglementat de Legea cu privire la avocatură

Conform art. 26 al Legii cu privire la avocatură, Profesia de avocat se exercită, la discreția fiecărui avocat, în una din următoarele forme:

a)cabinet al avocatului

b)birou asociat de avocați

În cadrul cabinetului avocatului profesia de avocat este exercitată de un singur avocat.

Cabinetul avocatului este persoană fizică.

În cadrul biroului asociat de avocați profesia de avocat poate fi exercitată de mai mulți avocați. Art. 28 alin. (1) prevede, că biroul asociat de avocați este fondat de doi și mai mulți avocați (fondatori ai biroului). Însă, în așa mod, Legea stabilește, că biroul doar nu poate fi fondat de un singur avocat. Ea nu prescrie, că, dacă biroul a rămas cu un singur avocat-membru, el trebuie să inceteze activitatea.

Dacă avocatul activează în cadrul cabinetului, el figurează nemijlocit ca parte a contractului de acordare a asistenței juridice și poartă raspunderea civilă față de client în mod direct.

În cazul, în care avocatul activează în cadrul biroului asociat de avocați, avocatul figurează ca executor și nu este nemijlocit parte a contractului, dar biroul figurează ca parte a contractului.

Însă, aceasta este o regulă general, deoarece Legea cu privire la avocatură nu prevede expres cum trebuie să fie încheiat contractul de acordare a asistenței juridice.

Obiectul raportului juridic civil îl constituie acțiunile sau inacțiunile părților care trebuie să fie îndeplinite sau respectate în cadrul acestui raport.

În cazul încheierii contractului în cauză obiectul raportului juridic civil produs de el, obiectul se poate manifesta prin una sau două obligații generale. Dacă contractul este cu titlu oneros, obiectul contractului îl constituie numai obligația acelei persoane, care acordă asistența juridică. Iar daca contractul este oneros, obiectul este constituit din obligația unei persoanei de a acorda asistența juridică și obligația celeilalte persoane de a achita onorariul pentru asistența dată.

Conținutul raportului juridic civil este totalitatea drepturilor și obligațiilor subiectelor raportului juridic civil pe care ele le au în cadrul acestui raport.

În cazul încheierii contractului în cauză obiectul raportului juridic civil produs de el, conținutul se manifestă prin dreptul acelui subiect care prestează serviciile respective(avocat sau prestator) să primească onorariul pentru acordarea acestor servicii; obligația respectivă a celui subiect care beneficiază de serviciile date(client) să achite onorariul; dreptul clientului să primească asistența juridică calificată; obligația avocatului sau prestatorului să acorde asistența juridică calificată, precum și dispozițiile legii și acele prevederi ale contractului care presupun anumite drepturi și obligații. De exemplu, în ce termen trebuie să fie achitat onorariul sau în ce cazuri poate fi reziliat contractul [15, p. 14].

CLASIFICAREA, TRĂSĂTURILE, ELEMENTELE ȘI CONDIȚIILE DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI DE ACORDARE A ASISTENȚEI JURIDICE ÎN CALITATE DE CLAUZE STANDARD

2. 1. Clasificarea, trăsăturile și elementele ale contractului de acordare a asistenței juridice

Pentru analiza integrală a contractului de acordare a asistenței juridice este nevoie de a clasifica, la început, după mai multe criterii simplul act juridic civil, iar apoi să trecem la următoarele aspecte. Apoi, fiecare categorie trebuie de interpretat, dacă este nevoie. După acțiunea dată, trebuie să verificăm cum și în ce categorie se încadrează contractul de acordare a asistenței juridice. Dacă contractul de acordare a asistenței juridice se încadrează într-o, trebuie să gasim sau să înventăm exemplele respective. Dacă nu se încadrează în nici o categorie, explicăm de ce. În unele cazuri, contractul de acordare a asistenței juridice se poate încadra în două și chiar în mai multe categorii. Deci, actele juridice deosebit de variate pot fi grupate, clasificate. Clasificarea are valoare practică: fiecare categorie de acte juridice produce efecte specifice, supunîndu-se anumitor reguli juridice.

În doctrină și practică clasificarea actelor juridice se face în funcție de următoarele criterii:

A. După numărul voințelor juridice care dau naștere actului juridic se disting acte juridice:

– unilaterale

– bilaterale

– multilaterale [10, p. 173].

Contractul de asistență juridică datorită naturii sale nu poate fi un act unilateral, deoarece orice contract este act juridic cel puțin bilateral și presupune acordul cel puțin între două părți.

Legea cu privire la avocatură nu interzice, ca contractul de acordare a asistenței juridice să fie încheiat între mai multe marți. Aceasta corespunde logicii, deoarece într-o cauză pot sa figureze ca clienți mai multe persoane, fie fizice, fie juridice.

Iar dacă merge vorba de un contract de acordare a asistenței juridice încheiat între prestator și beneficiar, Codul Civil limitează numărul părților prin sintagmele *o parte* și *celeilalte părți): “Prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită.”

În funcție de conținut, actele bilaterale și multilaterale se împart în contracte:

– sinalagmatice

– unilaterale [8, p. 160].

Acest criteriu de clasificare are la bază repartizarea obligațiilor între părțile contractului.

Contractele sinalagmatice (bilaterale). Potrivit art. 704 al Codului Civil, un contract este sinalagmatic dacă fiecare dintre părți se obligă reciproc, astfel încât obligația fiecăreia din ele să fie corelativă obligației celeilalte. În contractele sinalagina tice există o corelație și interdependență între obligațiile reciproce ale părților: obligația ce revine unei părți își are cauza juridică în obligația reciprocă a celei lalte părți. Fiecare parte are concomitent atât calitatea de creditor, cât și cea de debitor față de cealaltă parte. Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare vânzătorul este debitorul obligației de a preda bunul în proprietatea cumpărătorului și, totodată, creditorul obligației de plată a prețului, iar cumpărătorul este debitorul obligației de plată a prețului și creditorul obligației de livrare. Particulari tățile contractelor sinalagmatice au determinat inserarea în Codul civil a unor prevederi speciale dedicate acestei categorii de contracte, care au fost grupate într-un capitol distinct (art. 704-711 Cod Civil).

Contractele unilaterale sunt acelea care generează obligații doar pentru una dintre părți (art. 666, alin. (3) al Codului Civil). în aceste contracte o parte este numai creditor, iar cealaltă numai debitor.

Importanța practică a clasificării contractelor în sinalagmatice și unilate rale se manifestă sub aspectul deosebirilor dintre regimul juridic al efectelor produse de aceste două categorii de contracte. Caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor în contractele sinalagmatice determină anumite efecte specifice, care nu se pot găsi la contractele unilaterale:

– excepția de neexecutare, care constă în aceea că partea contractului sinalagmatic este în drept să refuze executarea propriei obligații în măsura în care cealaltă parte nu-și execută obligația corelativă, dacă nu s-a obligat să execute prima sau dacă această obligație nu rezultă din lege sau din natura obligației (art. 705, alin. (1) al Codului Civil);

– riscul contractual în cazul imposibilității fortuite de executare a contractului de către una dintre părți, în acest sens art. 707, alin. (I) al Codului Civil) dispune că, dacă o prestație din contractul sinalagmatic devine imposibilă din motive independente de părți, partea care trebuie să execute prestația devenită imposibilă pierde dreptul de a cere executarea obligației corelative. Prin urmare, riscul contractual îl suportă partea contractului care este debitorul obligațiilor imposibil de executat;

– rezoluțiunea contractului pentru neexecutare. Dacă una dintre părțile contractului sinalagmatic nu execută obligațiile sale contractuale, cealaltă parte este îndreptățită să rezoluționeze contractul (a se vedea art. 709-711 Cod Civil).

Ținem să menționăm că delimitarea între aceste două categorii de contracte nu este întotdeauna rigidă. Caracterul sinalagmatic sau unilateral al unui contract depinde în mare măsură de voința părților. Nimic nu împiedică ca părțile prin voința lor să transforme un contract unilateral prin natura sa într-un contract sinalagmatic. Spre exemplu contractul de mandat, care este unilateral, devine sinalagmatic dacă părțile convin să se plătească mandantului o remunerație.

De asemenea, un contract unilateral la momentul încheierii sale poate deveni oneros, dacă pe parcursul executării lui se nasc obligații în sarcina părții care inițial nu era obligată. Astfel, dacă în cadrul unui contract de mandat gratuit mandatarul a trebuit să suporte unele cheltuieli, mandantul este ținut să-i compenseze aceste cheltuieli (art. 1046, alin. (1) al Codului Civil).

B. După scopul urmărit de părți la încheierea actelor juridice se disting acte juridice:

– cu titlu oneros

– cu titlu gratuit [28, p. 101].

Titlul oneros a contractul presupune două sau mai multe contraprestații, fie exprimate în bani, fie exprimate în bunuri.

La rîndul său, contractul cu titlu oneros poate fi:

– comutativ

– aliatoriu [9, p. 201].

Contractele comutative sunt acele contracte în care existența și întinderea prestațiilor părților este certă și poate fi apreciată chiar la momentul încheierii contractului. Marea majoritatea a contractelor cu titlu oneros sunt comutative: vînzarea-cumpărarea, schimbul, locațiunea, antrepriza, transportul, etc.

Contractele aleatorii sunt acele contracte în care existența sau întinde­rea prestațiilor părților, sau numai a uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert astfel încât, la momentul încheierii contractului, nu se poate cunoaște și nu se poate aprecia cu certitudine câștigul sau pierderea fiecărei părți și uneori nici nu se poate ști dacă va exista un câștig sau o pierdere.

Astfel, în contractul de asigurare nașterea obligației asigurătorului de plată a despăgubirii de asigu­rare depinde de un eveniment viitor, posibil, dar incert, care poate să aibă loc sau nu riscul asigurat (art. 1301­1307 Cod Civil).

Importanța practică a distincției între contractele comutative șț aleatorii se manifestă sub următoarele aspecte:

– ca rezultat al elementului aleatoriu, care face imposibilă aprecierea reciprocității și echivalenței prestațiilor, în privința unui asemenea contract nu se poate intenta acțiunea în anulare pentru leziune (art. 230 al Codului Civil);

– un contract aleatoriu va fi lovit de nulitate dacă îi lipsește elementul aleatoriu.

Contractul de acordare a asistenței juridice încheiat între avocat și client poate fi întocmit atît cu titlu oneros, cît și cu titlu gratuit, deoarece Legea cu privire la avocatură reglementează aspectul dat în art. 5 alin. (5): “Pornind de la starea materială a persoanei, avocatul îi poate acorda acesteia asistență juridică în mod gratuit”.

În ceea ce privește contractul de acordare a asistenței juridice încheiat între prestator și beneficiar, Codul Civil prevede în mod obligatoriu titlul oneros al contractului.

C. După timpul, momentul în care își produc efectele, se disting acte juridice:

– între vii

– pentru cauză de moarte [11, p. 134].

Actele juridice bilaterale pot fi încheiate numai între vii, și, ca rezultat, orice contract de acordare a asistenței juridice este încheiat între vii.

D. După efectele produse:

– constitutive

– translative de drepturi

– declarative

Sunt constitutive acele acte juridice, după încheierea cărora, apar noile drepturi.

Sunt translative de drepturi acele acte juridice civile, care presupun transmiterea unui drept de la o persoană la o altă persoană.

Sunt declarative acele acte juridice, care presupun folosirea unor drepturi preexistente.

Contractul de acordare a asistenței juridice este este constitutiv, translativ de drepturi și, uneori, declarativ, totodată.

Este constitutiv, deoarece avocatul sau prestatorul primește dreptul să primească onoraiul.

Este translativ de drepturi, deoarece, iarăși, se transmite dreptul asupra bunurilor(banilor) de la client la avocat sau la prestator.

Este declarativ acel contract care este încheiat între avocat și client, deoarece părțile folosesc dreptul de a reprezenta/a apăra sau a fi reprezentat/a fi apărat prevăzut de lege, pe care îl aveau anterior.

E. După importanța pe care o prezintă actele juridice în raport cu patrimoniul persoanei pot fi:

– de conservare

– de administrare

– de dispoziție

Act juridic de conservare este acel act, prin care se preîntîmpină pierderea unui drept subiectiv civil.

Act juridic de administrare este acel act, prin care se pune în valoare un bun sau patrimoniu.

Act juridic de dispoziție este acel act, prin care un drept iese din patrimoniu sau se grevează cu sarcini reale un bun [13, p. 155].

Contractul de acordare a asistenței juridice este act de dispoziție deoarece in patrimoniul clientului iese dreptul asupra banilor pe care acesta îi plătește pentru serviciile primite.

F. După modul de formare:

– consensuale

– solemne(formale)

– reale

Act juridic consensual este acel act, care se încheie pur și simplu prin manifestarea voinței de către părțile actului juridic, fără ca să fie necesară efectuarea unei formalități.

Act juridic solemn este acel act, care se încheie valabil doar cu condiția efectuării unei anumite formalități. În caz contrar actul este lovit de nulitate.

Act juridic real este acel act a cărui valabilitate depinde de consimțământ, și de transmiterea bunului către dobânditori.

Contractul de acordare a asistenței juridice este consensual deoarece poate fi încheiat în formă verbală, deși Legea cu privire la avocatură prevede forma scrisă a contractului dat, însă, nu stabilește sancțiunea nulității în cazul nerespectării formei scrise, cum necesită Codul Civil al Republicii Moldova.

G. După corelațiile existente între ele, actele juridice sunt:

– principale

– accesorii

Orice contract de acordare a asistenței juridice este principal deoarece poate exista de sine stătător.

H. După legătura cu cauza (scopul) pentru care s-a încheiat actul juridic distingem actele:

– cauzale

– acauzale (abstracte) [14, p. 147].

Contractul de acordare a asistenței juridice este cauzal, dacă se încheie în baza unui dosar sau litigiu.

El poate fi și acauzal (abstract), dacă obiectul contractului îl constituie deservirea juridică temporară sau permanentă (consulting).

I. După posibilitatea încheierii lor prin reprezentare distingem actele juridice:

– obișnuite

– strict personale

Sunt obișnuite acele acte juridice civile, care pot fi încheiate atît personal de către partea actului juridic civil, cît și prin întermediul unui reprezentant, așa cum prevede art. 242 al Codului Civil al Republicii Moldova.

Sunt strict personale acele acte juridice civile, care pot fi încheiate doar personal de către partea a actului juridic civil.

Legea nu interzice, ca contractul de acordare a asistenței juridice să fie încheiat prin intermediul unui reprezentant.

Putem face analogia dreptului în cazul dat cu articolul 253 al Codului Civil al Republicii Moldova, care prevede, că persoana căreia îi este eliberată procura poate elibera o procură de substituire numai dacă acest drept este stipulat expres în procură sau dacă este în interesul reprezentantului. Astfel, putem face o concluzie, că reprezentantul persoanei poate să încheie în numele ei contractul de acordare a asistenței juridice, dacă el are împuternicirile stabilite expres, fie în procură, fie în mandat. 

J. După legătura actelor juridice cu modalitățile lor, deosebim actele juridice:

– pure și simple

– afectate de modalități [20, p. 198].

Pur și simplu este acel contract, a cărui efect nu depind de o condiție.

Afectat de modalități este, învers, acel contract de acordare a asistenței juridice, care depinde de o condiție.

Contractul analizat poate fi atît pur și simplu, cît și afectat de modalități.

Contractul de acordare a asistenței juridice este afectat de modalități, de exemplu, dacă onorariul avocatului sau prestatorului depinde de rezultatul serviciilor acordate. Uneori onorariul depinde de prejudiciul reparat.

K. După cum sunt sau nu reglementate de lege ele pot fi:

– numite

– nenumite (netipice)

Sunt numite acele acte juridice, care sunt prevăzute expres în lege.

Sunt nenumite acele acte, care nu sunt prevăzute expres, însă, pot fi încheiate în limitele legii și în baza legii.

Cum deja am scris mai sus, contractul de acordare a asistenței juridice este un contract specific din punct de vedere a normelor de drept care îl reglementează. În dependență de subiecții contractului, el este reglementat și de Codul Civil al Republicii Moldova și de Legea cu privire la avocatură. Însă, dacă este vorba de contractul de asistență juridică încheiat între avocat și client, Codul Civil al Republicii Moldova reglementează numai aspecte fundamentale, care trebuie să fie respectate nu doar în contextul încheierii contractului de asistență juridică, ci și în contextul încheierii celorlalte acte juridice(de exemplu, condițiile de validitate a actelor juridice ). PS a Codului Civil al Republicii Moldova nu îl reglementează expres din cauza. că în privința la legislația civilă în vigoare, contractul de acordare a asistenței juridice este un contract nenumit, adică, contractul dat nu este prevăzut expres în Codul Civil al Moldova. Trebuie menționat, că, în funcție de faptul dacă sunt sau nu reglementate de legislația civilă, actele juridice civile se clasifică în acte juridice numite și acte juridice nenumite.

L. După rolul diferit al voințelor părților la încheierea actului juridic se disting acte juridice:

– negociabile

– de adeziune

– impuse (forțate)

Contractele negociabile sunt acele contracte ale căror clauze rezultă din negocierile dintre părți, fără influența nemijlocită a oricărei voințe din exterior. Aceste contracte sunt regulare pentru domeniul civil al dreptului(Reamintim. că contractul de acordare a asistenței juridice este un contract pur civil, indiferent de caracterul cauzei, fie penale, fie administrative, etc.). Încheierea acestor contracte presupune, de regulă, existența fazei prealabile(precontractuale), în cadrul căreia părțile contractante efectuează tratative, discuții în privința obiectului prestației viitoare, condițiilor și intinderii obligațiilor respective ale părților.

Contractele de adeziune sunt acele contracte, clauzele cărora sunt prestabilite de către una dintre părți (numită utilizator), cealaltă parte (numită mic rent) neavînd putința să le negocieze și sa influențeze asupra conținutului lor. Partea căreia i se propune contractul de adeziune are doua posibilități: ea poate să-l accepte, adică să adere la el, sau să renunțe la încheierea contractului.

De regulă, aceste contracte se prezintă sub forma unor condiții generale, contracte-tip inserate pe formulare tipizate, cu clauze prestabilite, care sunt propuse potențialilor contractanți [21, p. 211].

La prima vedere, analizînd definiția contractului de adeziune și definiția clauzei standard, pare, că se poate de făcut concluzia, că contractul de adeziune este contractul, care, în mod obligatoriu, este alcătuit doar din clauzele standard.

Într-adevăr, dacă contractul este format numai din clauzele standard, el începe să aibă caracterul contractelor de adeziune, deoarece partea contractantă respectivă (mic rent) nu negociază clauzele lui, sau, cu alte cuvinte, nu contribuie la formarea și includerea acestor clauze, datorită caracterului lor standard, ele fiind propuse de partea cealaltă (utilizator) și incluse în contract în mod unilateral. Partea, căreia i s-au propus clauzele respective, are posibilitatea doar să decidă asupra semnării contractului-faptul, care evidențiază coincidența trăsăturilor contractului format numai din clauzele standard cu cele specifice contractului de adeziune.

Însă, regula “orice contract alcătuit doar din clauzele standard este contract de adeziune” nu lucrează in ordinea recursivă. Nu orice contract de adeziune este format doar din clauzele standard. Clauza standard este acea clauză, care se include într-o mulțime de contracte de același subiect de drept contractant. Iar caracterul contractului de adeziune nu presupune existența obligatorie mai mult de un singur contract, fiind necesară doar formarea și includerea unilaterala a clauzei contractuale, evitînd posibilitatea negocierii ei.

Tipul contractului după criteriul “rolului diferit al voințelor părților la încheierea actului juridic” depinde de mai mulți factori:

– caracterul cauzei

– condițiile dictate de piața acordării serviciilor juridice

– frecvența cauzelor de același gen

– capacitatea financiară a clientului [22, p. 72].

Factorul „caracterul cauzei” presupune politica diferită a avocatului sau a prestatorului în raport cu natura cauzei, care servește drept temei de adresare a clientului pentru primirea asistenței juridice [24, p. 30].

De exemplu, avocatul sau prestatorul pot stabili un anumit price-list sau anumite obligații ale clientului, care duc la achitarea adițională în cazul efectuării unor lucrări suplimentare în cazul deservirii permanente a întreprinderilor “mici”, și contractul de acordare a asistenței juridice devine contract de adeziune, neputînd fi negociat.

Și invers, pot să nu stabilească anumite prețuri în acele domenii ale activității lor unde aproape orice cauză necesită o atenție individuală asupra clauzelor contractului, și contractual de acordare a asistenței juridice devine, ca rezultat, contract negociabil.

Factorul „condițiile dictate de piața acordării serviciilor juridice” presupune politica prețurilor diferite în dependență de prețurile medii de pe piața acordării serviciilor juridice, precum și în dependență de Recomandările Uniunii Avocaților privind cuantumul onorariului, în cazul încheierii contractului de acordare a asistenței juridice între avocat și client.

Astfel, un diapazon rezonabil și recomandabil pentru mărimea tarifelor orare ale avocaților din Republica Moldova este între 50 și 150 euro/oră [6, art. 5].

Recomandarea respectivă duce la stabilirea unui plafon de prețuri și. ca rezultat, la alcătuirea contractelor de adeziune ale căror obiect îl constituie consultațille juridice respective.

La consicențele acestea duce și prețul mediu stabilit pe piață pentru o anumită categorie de servicii juridice.

Spre exemplu, dacă îcheierea tranzacției de împăcare costă aproximativ 1000 de lei, atunci și participanții pieții vor tinde spre stabilirea unor astfel de prețuri și spre încheierea contractelor de adeziune respective.

Factorul “frecvența cauzelor de același gen” presupune existența sau absența necesității alcătuirii unui contract-tip sau, cu alte cuvinte, a unui contract de adeziune în legătură cu frecvența semnării a astfel de contract pe o anumită cauză.

Spre exemplu, persoanele care vor să privatizeze un bun imobil conform Legii cu privire la privatizare,deseori se adresează la avocați, neavînd suficiente cunoștințe în domeniul acesta.

Fiind cauză frecventă, ea, bineînțeles, duce la alcătuire de către avocați a unui contract de adeziunea care urmează a fi încheiat în astfel de cazuri și care prescrie clauzele standard respective.

Respectiv, cauzele care sunt prin caracterul lor unice sau rare, nu necesită alcătuirea unui contract-tip sau a unor clauze standard, ci au nevoie de o abordare și de un aport juridic individual.

De exemplu, anularea testamentului.

Factorul “capacitatea financiară a clientului” presupune alcătuirea contractelor de adeziune cu diferite prețuri în calitate de clauze standard în dependență de solvabilitate a clientului [25, p. 93].

De exemplu, pentru antreprenori cu multe active valoroase, prețul alcătuirii cererii de desfacere a căsătoriei este 10000 lei, iar pentru vînzătorul în supermarket-2300 lei.

Un alt exemplu poate servi acordarea gratuită a asistenței juridice persoanelor fără venituri sau cu venituri mici, și, ca rezultat, alcătuirea contractelor de adeziune și clauzelor standard respective pentru această categorie de persoane, și, pe de altă parte, acordarea cu titlu oneros a asistenței juridice persoanelor care își pot permite fără dificultate achitarea acestor servicii.

Însă, în privința acestei practici, apare o problemă serioasă din punct de vedere a respectării principiului egalității și nedescriminării, în sens larg, și din punct de vedere a respectării a Legii cu privire la asigurarea egalității Nr. 121 din 25.05.2012.

Scopul acestei legi este prevenirea și combaterea discriminării, precum și asigurarea egalității tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală și alte sfere ale vieții, fără deosebire, delimitare de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu similar.

Discriminare – orice deosebire, excludere, restricție ori preferință în drepturi și libertăți a persoanei sau a unui grup de persoane, precum și susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse.[3, art. 2]

Deci, diferențierea din punct de vedere al prețului pe asistența juridică acordată ipotetic se încadrează în prevederile legii sus numite și poate fi interpretata și recunoscută drept discriminare. Însă, pentru evitarea unor situații neplăcute, și, ținînd cont de faptul, că persoanele juridice sunt mai solvabile decît cele fizice, poate fi alcătuit aparte contractul de adeziune, unde client este persoana juridică, și, aparte contractul de adeziune, unde client este persoana fizică, stabilind diferite niveluri de prețuri pentru aceleași categorii de asistență juridică. Metoda dată este mai securizat și mai puțit pasibil de sancțiuni datorită faptului, că așa criteriu de discriminare cum ar fi criteriul statutului juridic nu este prevăzut expres în legea respectivă și datorită faptului, că multe instituții, agenți economici, chiar și întreprinderi de stat aplică această practică.

M.După executarea în timp a obligațiilor ele pot fi:

– cu executare instantanee (imediată)

– cu executare succesivă în timp [10, p. 174].

Este cu executare instantanee (imediată) acel contract, care se execută în momentul încheierii contractului.

Este cu executare succesivă în timp acel contract, care se va executa în viitor.

Contractul de acordare a asistenței juridice poate fi și cu executare instantanee (imediată), și cu executare succesivă în timp.

Contractul este cu executare succesivă în timp. dacă obiectul lui îl constituie, de exemplu, un litigiu, care, după natura lui, nu este determinat în timp.

Contractul este cu executare instantanee (imediată), dacă obiectul lui îl constituie, de exemplu, acordarea consultației juridice.

Importanța practică a acestei clasificări constă în următoarele:

­ contractele cu executare imediată, în cazul neexecutării culpabile a obligației de către una din părți, sancțiunea va fi rezoluțiunea­ care are efect retroactiv, pe când în contractele cu executare succesivă sancțiu­nea va fi rezilierea­ care desființează contractul numai pentru viitor;

­ în materia nulității actelor juridice, prin excepție de la regula generală, conform căreia actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din mo­mentul încheierii, în cazul contractelor cu executare succesivă efectele nulității se aplică numai pentru viitor. Într­adevăr, un contract de locațiune, în virtutea căruia locatorul a asigurat folosința unui bun, iar locatarul a plătit chiria, nu poate fi desființat pentru trecut, întrucât beneficiul folosinței esțe ireversibil. Deci restituirea chiriei nu se justifică, deoarece ea ar aduce la îmbogățirea fără justă cauză a locatarului (art. 1389­1397 Cod Civil);

­ numai în contractele cu executare succesivă se poate pune problema suspendării executării obligației pe o perioadă de timp: de exemplu, pe perioada cât durează un eveniment de forță majoră ce împiedică executarea obligației, sau atât timp cât cealaltă parte nu își execută obligația corelativă (excepția de neexecutare) [18, p. 168].

Ținind cont de faptul, că Republica Moldova a împrumutat multe aspecte de drept de și de , considerăm necesar să cercetăm cum anume este reglementat contractul de acordare a asistenței juridice și în cel măsură coencide reglementarea acestuia în Federația Rusă, România și Republica Moldova.

Trăsăturile specifice ale contractului de acordare a asistenței juridice în Federația Rusă

Conform contractului de acordare a asistenței juridice cu titlu oneros executorul se obligă la solicitarea clientului să acorde serviciile(să efectueze anumite acțiuni sau să îndeplinească anumită activitate), iar clientul se obligă să achite aceste servicii.

Fiecare contract este unic și condițiile lui depind de trăsăturile specifice ale unui șir de condiții și de voință a părților. Deși, există condițiile (ele se numesc esențiale), care trebuie să fie incluse în orice contract de acordare a asistenței juridice, sub sancțiunea nulității. Condițiile esențiale sunt acele condiții, care determină concret categoria asistenței acordate, acestea fiind următoarele:

1. Obiectul contractului de acordare a asistenței juridice cu titlu oneros, adică contractul trebuie să prevadă clar ce servicii anume urmează a fi acordate.

2. Următoarele servicii pot fi considerate servicii juridice:

– consultațiile orale sau scrise

– alcătuirea documentelor ( contractelor, pretențiilor, cererilor de chemare în judecată, etc.)

– deservirea juridică a activității organizației

– înregistrarea organizațiilor și eliberarea extraselor respective

– suportul juridic în cadrul tranzacțiilor cu bunuri imobile

– înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și eliberarea extraselor respective

– ducerea litigiilor și ocrotirea intereselor clientului în instanță de judecată

– incasarea datoriei și efectuarea controlului asupra procedurii de executare [30].

Nu este condiție esențială condiția în privința prețului serviciilor acordate. În caz de absență în contract a acestei condiții, prețul este determinat conform Codului Civil al Federației Ruse, adică, conform prețului, care de obicei se stabilește în astfel de circumstanțe pentru astfel de servicii.

Alte trăsături specifice ale contractului de acordare a asistenței juridice:

– Contractul trebuie să fie încheiat în simplă formă scrisă.

– Contractului i se aplică prevederile privitoare la antrepriză, dacă ele nu contravin normelor capitolului 39 al Codului Civil al Federației Ruse și trăsăturilor specifice obiectului contractului de acordare a asistenței juridice cu titlu oneros.

– Dacă clientul este cetățean, raporturilor juridice ale părților se aplica Legea cu privire la protecția drepturilor consumatorilor.

Alcătuirea documentelor primare este importantă atît pentru client, cît și pentru executor, deoarece:

– rezultatul obținut în urma acordării serviciului nu poate fi văzut sau pipăit

– serviciul juridic se consumă odată cu momentul acordării lui.

– serviciul se consideră acordat după semnarea actului de primire-predare a serviciilor juridice acordate.

Pentru elucidarea serviciilor juridice documente principale sunt:

– contractul de acordare a asistenței juridice:

– actul de primire-predare a serviciilor juridice acordate

– bonul de plată sau factura executorului

– documentele de plată [29].

Trăsăturile contractului de acordare asistenței juridice în România

Legislația românească stabilește expres, că împuternicirea de a reprezenta se dovedește printr-un document.

Astfel, potrivit dispozițiilor ale Noului Cod de Procedură Civilă al României , împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.

În conformitate cu prevederile Statului profesiei de avocat, avocatul are dreptul să reprezinte partea în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat în formă scrisă de avocat și client ori de mandatarul acestuia. Contractul de asistență juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat. Contractul prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului său, iar avocatul, în baza acestui contract, se legitimează prin împuternicirea avocațială .

Contractul de asistență juridică trebuie semnat obligatoriu de către client, aceasta făcând dovada nașterii raportului juridic respectiv. Împuternicirea avocațială nu este necesar a fi semnată de client în cazul în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea, aspect prevăzut în modelul de împuternicire avocațială stabilit de statut. Dacă se contestă existenta mandatului, instanta îi va pune în vedere avocatului să depună la dosar contractul de asistență juridică, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, rubricile cu caracter confidențial putând fi acoperite.

Din același model de împuternicire avocațială stabilit de statut rezultă că semnătura avocatului și aplicarea ștampilei nu sunt necesare în situația în care împuternicirea avocațială este semnată de către client sau reprezentantul acestuia.

Dacă nu se prevede altfel, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului său.

În condițiile în care art. 81 alin. (1) al Noului Cod de Procedură CIvilă nu distinge, înseamnă că avocatul are nevoie de un mandat special pentru a putea face acte procedurale de dispoziție. Având în vedere și prevederile art. 126 alin. (3) din Statut, potrivit cărora, pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziție în numele și pe seama clientului, s-a apreciat că, pentru actele procedurale de dispoziție, este suficient ca avocatul să prezinte în instanță contractul de asistență juridică prin care a fost împuternicit în acest sens. După cum, este suficient ca, prin contract, avocatul să fie împuternicit să săvârșească acte procesuale de dispoziție, în general, iar nu un anume asemenea act.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (2) al Noului Cod de Procedură Civilă, avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. în aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte. Susținerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri [22, p. 111].

Astfel, prin excepție de la regula consacrată în Codul CIvil al României, conform căreia contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală, avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, în temeiul unui mandat expres, poate, într-o etapă procesuală ulterioară, chiar în absența unui mandat expres, să îndeplinească actele necesare păstrării drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexecutarea lor la timp și să exercite căile de atac împotriva hotărârii date [7, art. 2013].

Actele făcute de avocat în aceste condiții nu trebuie ratificate de parte, deoarece el s-a întemeiat pe o împuternicire prevăzută de lege.

În doctrină s-a exprimat și opinia contrară, în sensul că aceste acte de conservare au fost săvârșite de mandatar în temeiul unui mandat tacit, valabilitatea lor fiind condiționată de o ulterioară ratificare de către parte.

Elementele contractului de acordare a asistenței juridice

Conform Codului Civil al Republicii Moldova, clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți la încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condițiilor și forma contractului.

Alin. (3) al art. 712 al Codului Civil al Republicii Moldova stabilește, că condițiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd partea care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres la cunoștința celeilalte părți sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în considerare și handicapul acesteia, să ia cunoștință de conținutul lor și, cînd cealaltă parte este de acord, să le accepte [1, art. 712]. 

Însă, conform art. 713, chiar și fără respectarea condițiilor prevăzute la art. 712 alin. (3), se consideră incluse în contract clauzele contractuale standard stabilite de lege pentru anumite tipuri de contracte. Din această prevedere putem face concluzia, că clauzele standard pot fi create atît de către partea contractului, cît și în temeiul prevederilor legislației.

Referitor la contractul de acordare a asistenței juridice încheiat între avocat și client, Legea cu privire la avocatură nu reglementează expres ce clauze în mod obligatoriu trebuie să fie parte a contractului sau, ce clauze au statutul clauzelor standard.

Însă, în cadrul întocmirii contractului de acordare a asistenței juridice trebuie să fie respectate anumite cerințe, introduse anumite elemente obligatorii care reies din prevederile legale, care determină valabilitatea contractelor de acordare a asistenței juridice și se consideră clauze standard:

– clauza standard care privește părțile contractului

– clauza standard care privește obiectul contractului

– clauza standard care privește cauza sau temeiul contractului

Celelalte clauze standard sunt formulate de partea contractantă, care acordă asistența juridică, ele fiind următoarele:

– clauza standard care privește executorul obligațiilor contractuale

– clauza standard care privește drepturile părții, care acordă asistența juridică

– clauza standard care privește obligațiile părții, care acordă asistența juridică

– clauza standard care privește drepturile părții, care beneficiază de asistență juridică

– clauza standard care privește obligațiile părții, care beneficiază de asistență juridică

– clauza standard care privește onorariul părții, care acordă asistența juridică

– clauza standard care privește durata contractului

– clauza standard care privește instanțele judecătorești în care sau pentru care este acordată asistența juridică în contractul de acordare a asistenței juridice încheiat între avocat și client.

Profesia de avocat se exercită, la discreția fiecărui avocat, în una din următoarele forme:

a)cabinet al avocatului;

b)birou asociat de avocați [2, art. 29].

Prevederea aceasta nu indică direct însuși avocatul sau anume biroul asociat de avocați trebuie să figureze ca parte la contract, însă, ținînd cont de faptul, că Biroul asociat de avocați dispune de conturi în bancă.

Condițiile de valabilitate ale contractului de acordare a asistenței juridice

Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil sunt acele condiții ce reies din normele imperative ale Codului Civil al Republicii Moldova, care trebuie respectate în mod obligatoriu sub sancțiune de nulitate.

Nu orice act juridic este totodată și contract juridic, însă orice contract juridic în același timp este și act juridic.

Codul Civil al Republicii Moldova reglementează toate condițiile de valabilitate ale actului juridic civil care totodată sunt și condiții de valabilitate ale contractului civil.

Există următoarele condiții de valabilitate a actului juridic civil:

– corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice și bunelor moravuri;

– capacitatea persoanei de a încheia actul juridic;

– consimțămîntul valabil al persoanei sau al persoanelor de a încheia actul juridic;

– obiectul actului juridic de a fi determinat, determinabil și licit;

– o cauză corespunzătoare legii, ordinii publice și bunelor moravuri;

– forma actului juridic civil.

2. 2. Corespunderea actului juridic și a cauzei lui prevederilor legii, ordinii publice și bunelor moravuri

Contractul de acordare a asitenței juridice, sub sancțiune de nulitate, trebuie sa corespundă prevederilor legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Conceptul de ordine juridică semnifică un ansamblu, o mulțime bine ordonată și coerentă (prin aflarea unor criterii interne în conformitate cu ale căror cerințe logice se constituie și se validează) de norme juridice și de instituții juridice prin care o societate se organizează juridic și politic, precum și modul de reglementare, prin astfel de norme și de instituții, a relațiilor dintre diversele subsisteme ale societății global considerate, a relațiilor părților componente ale însuși ansamblului normativ și instituțional respectiv.

Este însă adevărat că, încercând o definiție aproximativă a conceptului din perspectiva teoriilor normativiste, și argumentul cel mai potrivit aici este doctrina kelseniană, este dificil a vorbi de o ordine juridică fără a o lega de o ordine de drept și de o ordine statală, în sens politic, altfel spus printr-o referință la stat.

Orice normă, în mod deosebit norma juridică, este un imperativ, o sollen-sentință, ce semnifică un act de voință îndreptat asupra unui comportament uman personal sau de grup, un act de directă intenționalitate ce impune și este valid prin însăși existența sa ca normă.

Producerea și aplicarea normei, a normelor induc în mod expres și necesar existența unei organizări coercitive a comunității sociale ca stat.

Statul este o ordine coercitivă, astfel că statul, ca organizare politică a societății, este ordinea de drept, fără însă a identifica statul cu însăși ordinea de drept [23, p. 25].

Ordinea de drept/ordinea publică este conștientizarea de către persoane, fie individual, fie colectiv considerate, a conținutului prescriptiv al comandamentului dat de către autorii ce produc norme juridice, conștientizarea faptului că nesocotirea acestei sollen-sentințe sau abaterea de la aceasta cade sub puterea coercitivă a unor organe constituite cu competența materială de a exercita anumite atribute coercitive, așadar competente prin norme de instituire a exercita controlul și dominația puterii statului asupra persoanei. Într-un alt mod spus, ordinea de drept poate fi afirmată ca limitare in actu a liberei manifestări a voinței persoanei. Comportamentul persoanei se expresionează în acte și fapte numai în conformitate cu ceea ce impune statul, ca mod de organizare politică, prin voința sa, sau cel puțin numai o astfel de expresionare este sau ar fi corectă în raport cu comandamentul legiuitorului, în caz contrar urmând, prin consecvență logică, sancțiunea juridică.

Din analiza textului Constituției României, rezultă, cel puțin prima facie, două supoziții: a) constituantul nostru vizează o anume cvatriplă complementaritate funcțională a ordinii publice, a ordinii morale (apelul la bunele moravuri), a ordinii sanitare ( prevenirea răspândirii unei epidemii (art. 27 alin. 2 lit. d) și apărarea sănătății (art. 53 alin. 1 )) și a ordinii constituționale ( dreptul constituțional demotic – același art. 53 alin.1) din Constituția României din 1991 (astfel cum a fost revizuită în 2003); b) constituantul român a dorit să țină seama de textul Convenției Europene pentru Drepturile Omului (1953), utilizând, simetric, aceeași cvadruplă valență a conceptului de ordine publică.

De altfel, constituantul din 1991 nu a putut să nu observe diligența legiuitorului civil din 1864 , de a utiliza, în art. 5 Cod civil român, conceptul de ordine publică, de asemenea complementar folosit cu conceptul de ordine morală (bunele moravuri), plecând de la considerentul că există o permanentă osmoză, mai ales în sfera privatului, între cele două câmpuri normative: cel moral și cel juridic. Iar complementaritatea ordinii morale (bunele moravuri) este nu doar de natură generică și reflectând o palidă nostalgie a dreptului, a reglementării juridice după substanța sa matricială (morala), ci de o reală și funcțională complimentaritate.

Oricum, dincolo de geneza sa și dincolo de faptul că ordinea juridică este, ,, în culise”, tributară ordinii morale, al filosofiilor și ideologiilor secolelor privind înțelegerea acesteia, ordinea juridică rămâne a releva conținutul ordinii de drept și al celei publice, a ordinii, la modul general de discuție uneori a dreptului, rămâne a preciza funcțiile acestora, a le fundamenta și susține întreaga lor operaționalitate în planul practicii constituțional-politice.

Rămâne, mai ales, a concepe proiectarea creației dreptului pozitiv român plecând de la înțelegerea și acceptarea unei complementarități între ordinea juridică statală, ordinea juridică comunitară și ordinea juridică internațională, o triadă funcțională cu preeminențe dinspre ordinile juridice comunitară și internațională înspre cea statală [17, p. 10].

Bunele moravuri sunt acele deprinderi naturale rezultate dintr-o practică constantă de către persoane și colectivități, relativ la ceea ce este bine sau rău).

Cauza actului juridic civil reprezintă scopul concret, motivul determinant, în vederea căruia se încheie un act juridic [12, p. 188].

Conform art. 207 alin. (1) al Codului Civil al Republicii Moldova, Actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect.

Prin sintagma „o cauză falsă” se are în vedere cauza care nu există(lipsește scopul) sau situația, cînd partea se află în eroare referitor la cauza care a determinat-o să încheie actul juridic.

Conform art. 207 alin. (3) prin sintagma „o cauză ilicită” se are în vedere cauza care contravine legii, bunelor moravuri și ordinii publice. Deci, după cum am definit termenele de ordine publică și bunele moravuri, deja este clar esența acestei condiții.

Codul Civil al Republicii prevede prezumția cauzei corespunzătoare legii, ordinii publice și bunelor moravuri, precum și existența și caracterul real al cauzei prin dispoziția alin. (2) al art. 207 al Codului Civil al Republicii Moldova: Cauza actului juridic se prezumă pînă la proba contrară. Sarcina probațiunii, ca rezultat, revine părții interesate.

Pentru a înțelege condiția cauzei în contextul contractului de acordare a asistenței juridice este nevoie să abordăm cîteva exemple.

În privința cauzei false:

a)Clientul, din cauza lipsei descernămîntului, a încheiat contractul de acordare a asistenței juridice, deși el nu are nevoie de astfel de asistență. Ca rezultat, lipsește și scopul.

b)Clientul a fost indus în eroare de către prestator sau avocat și încheierea contractului nu a avut sens deoarece scopul lui de a-l încheia a fost creat artificial.

În privința cauzei ilicite: Avocatul sau prestatorul a încheiat cu un client un contract de acordare a asistenței juridice prin care se obligă să comită traficul de influență pentru a cîștiga litigiul.

2. 3. Capacitatea și consimțămîntul persoanei de a încheia actul juridic

Capacitatea de a încheia actul juridic. Dat fiind faptul că actul juridic este o manifestare de voință a subiectelor raportului juridic civil (persoane fizice și persoane juridice), pot încheia acte juridice numai persoanele fizice care au capacitate de exercițiu și persoanele juridice constituite în condițiile legii.

Conform art. 19 al Codului Civil al Republicii Moldova, capacitate de exercițiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie și de a exercita drepturi civile, de a-și asuma personal obligații civile și de a le executa. Codul Civil al Republicii Moldova prescrie cînd persoana fizică dobîndește capacitatea deplină de exercițiu și prevede anume: Capacitatea deplină de exercițiu începe la data cînd persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea vîrstei de 18 ani; Minorul dobîndește prin căsătorie capacitate deplină de exercițiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exercițiu a minorului. În cazul declarării nulității căsătoriei, instanța de judecată îl poate lipsi pe soțul minor de capacitatea deplină de exercițiu din momentul stabilit de ea.; Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitate de exercițiu deplină dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinților, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător. Atribuirea capacității depline de exercițiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărîre a autorității tutelare, cu acordul ambilor părinți, adoptatorilor sau curatorului, iar în lipsa unui astfel de acord, prin hotărîre judecătorească [1, art. 20].

Persoanele fizice limitate în capacitatea de exercițiu (Codul civil, art. 25), precum și persoanele care au capacitate de exercițiu restrânsă (art. 21 și 22) pot încheia numai acte juridice permise de lege. Nu au capacitatea de a încheia acte juridice civile persoanele declarate incapabile (art. 24) și minorii în vârstă de până la 7 ani (art. 22).

Ținînd cont de cele expuse mai sus, putem face concluzia, că contractul de acordare a asistenței juridice poate încheia nemijlocit orice client, care a atins vîrsta de 7 ani, în cazul contractului cu titlu gratuit, deoarece conform art. 22, alin. (2) al Codului Civil al Republicii Moldova, minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine stătător acte juridice de obținere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor, și, conform art. 1, alin. (2) al Codului Civil al Republicii Moldova, minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani are dreptul fără consimțămîntul părinților, adoptatorilor sau al curatorului să încheie actele juridice prevăzute la art. 22 alin. (2).

În cazul contractului de acordare a asistenței juridice cu titlu oneros, contractual dat poate fi încheiat de orice client care are capacitatea de exercițiu deplină sau limitată.

În celelalte cazuri, contractele se încheie prin intermediul părinților, instituției de tutelă și curatelă, conform legii.

Consimțămîntul-manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un act juridic civil.

Consimțămîntul este prima parte a voinței juridice care mai este constituită și din cauză [19, p. 101].

Voința juridică are la bază două principii:

– principiul autonomiei de voință

– principiul voinței reale [18, p. 129].

Principiul autonomiei de voință reiese din art. 8 al Codului Civil al Republicii Moldova și presupune dreptul oricărei persoane de a încheia orice gen de acte juridice civile, indiferent de faptul, dacă sunt sau nu reglementate expres în lege. În cazul nostru, acest principiu confirmă posibilitatea interpretării libere a contractului de acordare a asistență juridică în limitele legii și bazîndu-se pe principiile dreptului.

Principiul voinței reale presupune, că așa numită voința internă trebuie să corespundă voinței externe sau, cu alte cuvinte, exteorizate la încheierea contractului.

Valabilitatea consimțămîntului este condiționată de viciile consimțămîntului reglementate de al Codului Civil al Republicii Moldova care la rîndul lor sunt următoarele:

– eroare

– dol

– violență

– leziune

Eroare

Eroarea este falsa reprezentare a unei situații, o părere greșită despre unele împrejurări legate de încheierea convenției.

Codul Civil al Republicii Moldova prevede, că actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanța de judecată [1, art. 227].

Alin. (2) al art. 227 spune, că eroarea este considerabilă dacă la încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la:

a) natura actului juridic;

Exemplu: clientul nu a știut, că încheie contractul de acordare a asistenței juridice și a crezut că încheie careva alt contract.

b) calitățile substanțiale ale obiectului actului juridic;

Exemplu: clientul a crezut. că avocatul sau prestatorul îl va apăra în instanță de judecată, dar conform contractului încheiat, el îl va apăra în faza urmăririi penale.
c) părțile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic.

Exemplu: clientul a crezut că încheie contractul cu un anumit avocat sau prestator, dar în realitate l-a încheiat cu altă persoană.

Dol

Dolul-un viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene pentru a o determina să încheie un act juridic. în esență, dolul este o eroare provocatăю

Conform art. 228 actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părți poate fi declarat nul de instanța de judecată chiar și în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.

De exemplu, avocatul, explicîndu-i clientului perspectivele neîncheierii contractului de acordare a asistenței juridice cu dînsul, a exagerat grav sancțiunea potențială într-o cauză penală și faptul dat l-a determinat pe client să încheie contractul [26, p. 212].

Violență

Conform art. 229 al Codului Civil al Republicii Moldova, Actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violență fizică sau psihică poate fi declarat nul de instanța de judecată chiar și în cazurile cînd violența a fost exercitată de un terț.

Exemplu: clientul a fost amenințat cu moarte, ca să încheie contractul.

Leziune

Actul juridic pe care o persoană l-a încheiat din cauza unui concurs de împrejurări grele de care a profitat cealaltă parte, în condiții extrem de nefavorabile, poate fi declarat nul de instanța de judecată.

2. 4. Obiectul și forma contractului de acordare a asistenței juridice

Conform art. 206 alin. (1) al Codului Civil al Republicii Moldova, obiectul actului juridic este obligația persoanei care a încheiat actul juridic.

În cazul încheierii contractului în cauză obiectul se poate manifesta prin una sau două obligații.Dacă contractul este cu titlu oneros, obiectul contractului îl constituie numai obligația acelei persoane, care acordă asistența juridică. Iar daca contractul este oneros, obiectul este constituit din obligația unei persoanei de a acorda asistența juridică și obligația celeilalte persoane de a achita onorariul pentru asistența dată.

Alin. (2) prevede condițiile care trebuie respectate, ca obiectul să corespundă legii și să nu ducă la nulitatea actului juridic civil:

“Obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil și să fie determinat sau determinabil cel puțin în specia sa.”

Sintagma “să se afle în circuit civil” se descrie de art. 286, care prevede, că bunurile pot circula liber, cu excepția cazurilor cînd circulația lor este limitată sau interzisă prin lege.

Este imposibil de găsit un exemplu care s-ar referi la condiția dată deoarece obligația prevăzută în contractul de acordare a asistenței juridice în toate cazurile se manifestă prin servicii.

Sintagma “să fie determinat sau determinabil cel puțin în specia sa” presupune, că acele servicii, care izvorăsc din contractul analizat trebuie să fie prevăzute expres și să fie clar în ce constă și prin ce se manifestă.

Exemplul obiectului nedeterminat și nedeterminabil în specia sa:

În capitolul “Obligații” al contractului de acordare a asistenței juridice este prevăzut doar, că avocatul se obligă să acorde an ajutor în materia juridică.

Există următoarele forme ale contractului:

-scrisă

-verbală

-autentificată [27, p. 80].

Art. 52 al Legii cu privire la avocatură, Avocatul acordă asistență juridică clientului în baza contractului de asistență juridică, încheiat în formă scrisă.

Însă această prevedere nu exclude posibilitatea autentificării contractului de acordare a asistenței juridice, deoarece legislația civilă prevede prin art. 212, că contractul poate fi autentificat prin acordul părților, chiar dacă legea nu cere autentificarea lui.

În privința contractului de asistență juridică asimilat cu contractul de prestări servicii, Codul Civil nu prevede expres forma contractului care trebuie să fie respectată. Este logic, ca acest contract să fie încheiat în formă scrisă dacă se încheie dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei deoarece în caz contrar, conform art. 211 alin. (1), părțile pierd posibilitatea învocării probei de martori, în caz de litigiu, însă, lipsa formei scrise nu duce nemijlocit la nulitatea contractului de asistență juridică.

Conform Codului Civil al Republicii Moldova, nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai în cazul în care acest efect este expres prevăzut de lege sau prin acordul părților [1, art. 211].

În privința contractului de asistență juridică încheiat între avocat și client, deși, Legea cu privire la avocatură prevede forma scrisă [2, art. 60].

Însă, legea nu prevede efectul nulității în caz de lipsă a formei scrise, avocatul trebuie să tindă să încheie contractele respective numai în formă scrisă, deoarece legea respectivă îi prescrie să țină registrul contractelor de asistență juridică încheiate de către avocați și avocații stagiari cu clienții lor. În cazul nerespectării prevederilor Legii cu privire la avocatură, avocații pot fi sancționați de Uniunea Avocaților.

STUDIU DE CAZ

3. 1. Descrierea speței privind acțiunea BAA”TATAR-AKȚEPT” împotriva lui Primac Alexandru cu privire la încasarea datoriei

La 8 septembrie 2011, Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Primac Alexandru în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 20172 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 29 542,11 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. Motivația cerințelor formulate derivă din raporturile de acordare de asistență juridică stabilite între Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” și Primac Alexandru.

Primac Alexandru s-a adresat la avocatul Tatar Ghenadie pentru apărarea intereselor lui în primă instanță și în Curtea de Apel Chișinău în cadrul învinuirii lui conform art. 326 al Codului Penal. Astfel, la 06.04.2008 ei au încheiat contractul de asistență juridică, conform căruia, în baza Capitolului II lit. A. pentru asistența juridică acordată Primac Alexandru, fiind client, a fost obligat să plătească 60000 (șaizeci mii). Conform Capitolului II lit. C. onorariul dat urmează a fi achitat în decursul a trei zile din momentul semnării contractului dat.Astfel suma a fost achitată conform bonului de plată seria DB nr. 960686 la 19 iunie 2009 15 558 lei, bonului de plată seria DB nr. 960765 la 22 decembrie 2010 4270 lei, bonului de plată seria DB nr. 960768 la 01 martie 2011 20 000 lei. Suma rămasă fiind de 20 172 lei.

În adresa pîrîtului au fost expediate cereri prealabile cu propunerea de a stinge datoria, ulterior Primac Alexandru a achitat doar o parte, restul datoriei a refuzat de a o stinge. Avocatul și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale prevăzute, în contract, fapt confirmat prin achitarea ultimului printr-o sentință judecătorească.

În cadrul examinării cauzei Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” și-a concretizat pretențiile solicitînd, doar încasarea dobînzii de întîrziere întrucît Primac Alexandru a achitat datoria existentă, inclusiv și cheltuielile de plata taxei de stat.

Ulterior în perioada examinării pricinii avocatul Tatar Ghenadie a decedat, iar în baza împuternicilor delegate de asociații Biroului Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” a intervenit în proces ca reprezentant al reclamantului în bază de mandat avocatul Tighinean Alexei, care a susținut întegral cererea de concretizare a pretențiilor. A solicitat încasarea dobînzilor de întîrziere în mărime de 29542,11 lei.

Prin Hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” împotriva lui Primac Alexandru cu privire la încasarea dobînzilor de întîrziere în mărime de 29542,11 lei s-a respins ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constata că legislația R. Moldova nu prevede că plata onorariului avocatului este purtătoare de dobîndă, mărimea și termenul de achitare fiind stabilit de către părți în conformitate cu Legea cu privire la avocatură și Recomandările Consiliului Uniunii avocaților privind cuantomul onorariului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014, apelul declarat de Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” s-a respins, fiind menținută hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 octombrie 2013. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță, a dat probelor administrate și circumstanțelor cauzei o apreciere corectă, și justă, iar hotărîrea instanței de fond urmează a fi menținută.La 16 mai 2014, recurentul Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Rîșcani din 25 octombrie 2013 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014, solicitând casarea acestora, cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie admise integral pretențiile înaintate de Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept”.

Prin încheierea din 02 iulie 2014, recursul a fost declarat admisibil.

În motivarea recursului, , s-a reiterat că hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 25 octombrie 2013 și decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014 sunt ilegale și neîntemiate. Curtea Supremă de Justiție a fost de acord cu concluziile instanțelor investite cu judecarea fondului precum că onorariul avocatului nu este purtător de dobîndă. Instanța de recurs a considerat că contractul de asistență juridică urmează a fi relatat ca oricare alt contract care corespunde prevederilor art. 619 Cod civil. Potrivit prevederilor contractuale obligațiunile asumate au fost executate cu bună-credință. Atît instanța de fond cît și instanța de apel corect au constatat circumstațele de fapt a pricinii, însă nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat-o eronat. Instanța de recurs a constatat că Instanțele investite cu judecarea fondului nu au indicat și nu s-au bazat pe nici o normă a dreptului material conform căruia contractul de asistență juridică nu se aplică prevederile art. 585,619 Cod Civil.

3. 2. Hotărîrea judecătorească privind acțiunea BAA”TATAR-AKȚEPT” împotriva lui Primac Alexandru cu privire la încasarea datoriei

Curtea Supremă de Justiție a declarant, că analizînd legalitatea actelor de dispoziție atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanții la proces și a probelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat și care urmează a fi admis parțial din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Recurentul invocă că a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel la 20 martie 2013, deci s-a conformat prevederilor legale și recursul declarat la 16 mai 2014, este depus în termen. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

S-a constatat că între Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” și Primac Alexandru au existat raporturi de prestări servicii de asistență juridică stabilite prin contractul din 08 aprilie 2008, obiect al căruia a fost acordarea serviciilor juridice pentru reprezentarea lui Primac Alexandru în instanța de fond și în instanța de apel. Prețul prestării serviciilor juridice a fost stabilit de către părți suma de 60000 lei.

Conform contractului suma urma a fi achitată timp de 3 zile din momentul încheierii raporturilor contractuale. Potrivit bonurilor de plată nr. 960686 din 19 iunie 2009 Primac Alexandru a achitat suma de 15558 lei, la 22 decembrie 2010 suma de 4270 lei potrivit bonului de plată 960765, la 01 martie 2011 suma de 20 000 lei potrivit bonului de plată nr.960768, suma restantă neachitată la momentul adresării în judecată a reclamantului fiind de 20172 lei.

În cadrul examinării pricinii în instanța de fond Primac Alexandru a achitat creanța existentă în mărime de 20172 lei, inclusiv și cheltuielile de plata taxei de stat. Primac Alexandru nu a executat obligațiile pecuniare în termen, respectiv reclamantul potrivit prevederilor art. 619 și 585 Cod Civil a operat pentru punerea debitorului în întîrziere, pentru perioada 09 aprilie 2008-02 iunie 2011.

Conform contractului de asistență juridică termenul de achitare a serviciilor a expirat la 09 aprilie 2008, însă ulterior debitorul a achitat datoria în rate, ultima achitare fiind la 01 martie 2011, deci se deduce că creditorul a acceptat fracționarea plății, renunțînd astfel la beneficiul pe care îl acordă principiul indivizibilității, întrucît norma în cauză este supletivă și nu imperativă.

Conform art. 514 Cod civil al R. , obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii, iar în condițiile art. 572 Cod civil al R. , temeiul executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit. Neexecutarea obligației poate fi totală sau parțială. În caz de neexecutare totală, răspunderea contractuală se va angaja cu certitudine, debitorul fiind obligat să repare întregul prejudiciu cauzat. În caz de neexecutare parțială, se face distincție între două situații, după cum obiectul obligației este indivizibil sau divizibil. Dacă 4 obiectul obligației este o prestație indivizibilă, prin natura sa ori prin convenția părților, executarea parțială are valoarea unei neexecutări totale. Dacă obiectul obligației este divizibil, urmează a se aprecia măsura în care obligația este executată, cu diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor pe care debitorul va fi obligat să le plătească creditorului. Potrivit art. 970 alin. 1 Cod civil prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită.

Potrivit hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 24 decembrie 2010 dobînda de întîrziere pentru întîrzierea executării obligațiilor pecuniare curge de drept, chiar dacă nu a fost stabilită prin contract scris între părți. Pentru curgerea de drept a dobînzilor de întîrziere obligația debitorului trebuie să constea în plata unei sume de bani. În cazul în care obligația are ca obiect plata unei sume de bani, debitorul datorează dobînzi pentru întîrzierea executării obligației. Debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urmare a neexecutării obligației pecuniare asumate. Prin obligație pecuniară debitorul e obligat, în baza unui contract sau a unei obligații extracontractuale prevăzute de Codul civil, să transmită creditorului bani, în sumă determinată sau determinabilă, adică utilizează banii ca mijloc de plată.

Potrivit art. 585 Cod civil al Republicii , se statuează că în cazul în care, conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o dobândă egală cu rata de refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Conform art. 619 alin. (1) și (2) Cod civil al Republicii , obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul. Recurentul pretinde încasarea unei dobânzi conform ratelor de bază ale Băncii Naționale. Se denotă că, la data de 01 martie 2011 debitorul a fost pus în întârziere.

Deci, în opinia Curții Supreme de Justiție, dobânda de întîrziere urmează a fi calculată începînd cu 01 martie 2011 pînă la 13 iulie 2011, conform ratelor de dobândă ale Băncii Naționale a Moldovei, datoria se consideră scadentă la 01 martie 2011, iar pîrîtul pus în întîrziere. Materialele cauzei atestă că, datoria recurentului față de Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” la 01 martie 2011 constituia suma de 20172 lei, astfel, intimatul acceptînd achitarea parțială a datoriei restante de facto a acceptat executarea obligației în rate, admițind și efectele executării parțiale, prin diminuarea dobînzii solicitate.

Reieșind din cele expuse colegiul atestă că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au dispus respingerea acțiunii. Colegiul atestă că modalitatea de calcul a dobînzii de întîerziere urmează a fi calculată începînd cu 01 martie 2011 pînă la 13 iulie 2011 ce constituie suma de 1465,61 lei. În conformitate cu art. 87 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, art. 3 al. (1) lit. a) al Legii taxei de stat, valoarea acțiunii se determină din suma cerută – în acțiunile pentru plata unei sume, iar conform art. 94 alin. (l) Codul de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească 5 părții care a avut cîștig de cauză toate cheltuielile de judecată.

Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Deci cuantumul taxei de stat urmează a fi modificat și dispus spre încasare, din contul lui Primac Alexandru în beneficiul Biroului Asociat de Avocați „TatarAkțept” proportional părții admise din acțiune, conform următorului calcul: 1465,61×3%= 43,97 lei."

Astfel, din considerentele menționate Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept”, de a casa integral hotărîrea primei instanțe și instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii. În conformitate cu art. 445 alin.1 lit. b) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, a dispus:

"Se admite recursul declarat de Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept”. Se casează hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 octombrie 2013 și decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014 și se emite o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Biroul Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” împotriva lui Primac Alexandru privind încasarea dobînzilor de întîrziere, se admite parțial. Se încasează din contul lui Primac Alexandru în beneficiul Biroului Asociat de Avocați „Tatar-Akțept” dobînda de întîrziere în mărime de 1465,61 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 43,97 lei, în total 1509,58 lei (una mie cinci sute nouă lei 58 bani)."

ÎNCHEIERE

Deci, toate hotărîrile(deciziile) ale tuturor instanțelor naționale sunt, după părerea noastră, ilegale și neîntemeiate.

Consider că Curtea Supremă de Justiție a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil și a emis decizia ilegală și neîntemeiată din următoarele considerente:

1. Curtea Supremă de Justiție a declarat că acceptînd achitarea parțială a datoriei restante, recurentul de facto a acceptat executarea obligației în rate, admițind și efectele executării parțiale, prin diminuarea dobînzii solicitate și, ca rezultat, a renunțat la beneficiul pe care îl acordă incasarea dobînzii de întîrziere.

Astfel, instanța de recurs nu s-a bazat pe nici o normă de drept, care ar prevedea că dacă debitorul, care din culpă gravă nu execută obligația pecuniară, transmite creditorului doar o parte din suma datorabilă, precum cu întîrziere, și creditorul dat, fiind obligat conform legii, nu-i împiedică să transmită o parte din suma datorabilă, atunci creditorul renunță într-o oarecare măsură la beneficiul pe care îl acordă incasarea dobînzii de întîrziere.

Conform art. 195 al Codului Civil Republicii , Act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile. Renunțarea la beneficiul pe care îl acordă incasarea dobînzii de întîrziere poate rezulta dintr-un act juridic civil. Însă, nu există și nici nu a existat nici un asemenea act juridic civil.

Mai mult ca atît, existența actul juridic civil respectiv poate fi probată numai printr-un document scris, deoarece art. 210 alin. (1) al Codului Civil Republicii Moldova prevede că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. Iar art. 211 alin. (1) al Codului Civil Republicii Moldova prevede că nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.

2. Instanța de recurs greșit interpretează și chiar utilizează în mod arbitrar noțiunea de "indivizibilitate" a obligației, fără ca să se bazeze pe o normă de drept. Referîndu-se la principiul indivizibilității, care nici nu este prevăzut expres în legislația Republicii , instanța ilegal micșorează dobînda de întîrziere care trebuie incasată. Așa o sumă de bani cum ar fi 60000 lei este o mulțime de bunuri și, bineînțeles, este divizibilă deoarece poate fi divizată.

Ca rezultat, obligația este divizibilă deoarece constă în trasmiterea a mulțimii de bunuri, iar contractul respectiv nu prescrie achitarea onorariului doar printr-un singur transfer de bani, ci prescrie că achitarea onorariului urmează a fi efectuată în decursul a trei zile calendaristice din momentul semnării contractului, neînterzicînd posibilitatea achitării onorariului prin mai multe acțiuni(transferuri). Astfel, și obligația generală de a achita onorariul poate fi divizată în mod unilateral de către debitor în mai multe obligații pecuniare, iar executarea lor cu întîrziere nu poate limita dreptul creditorului de a cere incasarea dobînzii de întîrziere.

Așadar, dacă debitorul Primac Alexandru a achitat cu întîrziere onorariul prin mai multe transmiteri de bani, dobînda de întîrziere trebuie să fie calculată prin sumarea tuturor perioadelor de întîrzere care curg din momentul la care debitorul a fost obligat să achite onorariul pînă la achitarea fiecărei părți a onorariului. In cazul dat nu este necesară somația debitorului de la creditor deoarece art. 617 alin. (2) lit. b) al Codului Civil al Republicii prevede că debitorul se consideră pus în întirziere fără somație dacă este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației.

3. Curtea Supremă de Justiție incorect a aplicat norma calculării dobînzii de întîrziere.

Dobînda de întîrziere urma să fie calculată prin alin. (2) art. 619 al Codului Civil al Republicii deoarece conform Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, în relațiile la care participă consumatorul, cealaltă parte este prestatorul și se ocupă cu activitate de întreprinzător, pe cînd Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură în art. 1 alin. (2) stabilește că activitatea avocatului nu este activitate de întreprinzător

Prin coparticiparea tuturor institutelor posibile în cazul dat, cauza a fost analizată suficient, însă, justiția nu a fost înfăptuită.

Legislația incompletă într-o măsură poate sfida nivelul profesionist al juristului. Legislația nu prevede expres, că contractul de acordare a asistenței juridice este un contract civil indiferent de cauza care a dus la încheierea unui astfel de contract, fie civilă, fie penală, fie administrativă.

Faptul dat permite juriștilor și anume judecătorilor să săvîrșească greșeli sau abuzuri de drept, fiind cointeresați în rezultatul cauzei, însă, fără, ca sa fie pedepsiți grav pentru asta, deoarece în orice caz, se poate referi la caracterul interpretabil al dreptului.

Trebuie de menționat, că într-un stat de nivel înalt de dezvoltare inclusiv și în domeniul dreptului, astfel de lipsă de reglementare legislativă cum ar fi lipsa reglementării dobînzii de întîrziere nemijlocit în Legea cu privire la avocatura, nici n-ar putea fi denumită “lacună în drept”. Însă, nivelul de dezvoltare al dreptului al Republicii Moldova admite acest fapt și necesită includerea unei astfel de reglementări, cu toate, că în cazul dat trebuie să fie folosită analogia dreptului permisă de Drept Civil, în sens larg, și de Codul Civil al Republicii Moldovei, în sens restrîns. Faptul acesta , este și din punct de vedere sociologic, societatea neavînd atitudinea drept negativă față de astfel de situații. Ca rezultat, societatea nu are nevoia mare de a include astfel de reglementare.

Într-un stat de drept de dezvoltare înaltă în situația dată deodată s-ar porni analogia dreptului și s-ar ajunge la concluzia. că constractul de acordare a asistenței juridice face parte din categoria contractelor civile. Astfel de concluzie este condiționată și de clasificarea actelor, conform Codului Civil al Republicii Moldova în numite și nenumite, contractul de acordare a asistenței juridice încadrîndu-se sub ultima categorie din punct de vedere reglementării din partea Codului Civil.

Ceea ce privește unele reglementări incomplete ale Legii cu privire la avocatură, aici nu avem nici o cerință concretă, în afară de caracterul scris al contractului, deși și cerința dată nu e obligatorie, neprezumînd sancțiunea de nulitate, pe cînd, conform Codului Civil al Republicii Moldova, forma scrisă se cere sub sancțiune de nulitatea numai dacă legea prevede expres acest fapt.

Celelalte trăsături specifice contractului de acordare a asistenței juridice îi atribuie subiectul de drept în mod unilateral și desinestătător.

Așadar, analiza temei anume constă în cercetarea acelor clauze care devin standard prin folosirea lor desă sau pentru o mulțime de contracte nu rezultînd dintr-o normă imperativă, ci din voința personală a juristului( prestatorului sau avocatului ).

Aici apare o problemă. Legea cu privire la avocatură prevede, că activitatea avocatului nu este activitate de întreprinzător și face imbosibile relațiile de consum(dintre agent economic și consumător), deoarece acele relații, unde părticipă agentul economic și pe de altă parte, consumătorul, sunt relații de comerț și presupun activitatea de întreprinzător.

Astfel, relațiilor dintre avocat și client, adică, contractului de acordare a asistenței juridice încheiat dintre avocat și client nu se aplică Legea cu privire la protecția drepturilor consumatorului. Aceasta înseamnă că legea dată nu oferă nici un mod de protejare a intereselor consumatorilor. Ei, la fel, nu se pot adresa pentru protecția consumatorilor.

Însă, pentru asfel de adresări există un analog-Uniunea avocaților din Republica Moldova.

În același mod, relațiilor dintre avocat și client, adică, contractului de acordare a asistenței juridice încheiat dintre avocat și client nu se aplică Legea nr. 256 din 09.12.2011 privind clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Conform legii prezente, Scopul prezentei legi constă în crearea unui cadru legal corespunzător în vederea asigurării protecției intereselor economice ale consumatorilor prin interzicerea și prevenirea utilizării de clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Aici ne interesează întrebarea ce este comerciant și consumător?

consumator – orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de activitatea sa de întreprinzător sau de activitatea sa profesională;

comerciant – orice persoană fizică sau juridică (vînzător sau furnizor de mărfuri, prestator de servicii), indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta lege, acționează în scopuri legate de activitatea sa de întreprinzător sau de activitatea sa profesională.

Ne-ar putea pune într-o situație deficilă sintagma: sau de activitatea sa profesională.

Însă, conform DEX-ului, COMÉRȚ – schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

Avănd în vedere, că comerciantul se ocupă cu vînzarea și cumpărarea mărfurilor, putem face concluzia, că în asta și constă activitatea lui de întreprinzător.

Mai mult ca atît, după regulă general, nici un comerț de mărfuri nu poate fi efectuat legal fără obținerea unei licențe stabilite de lege.

Revenim la neacoperirea de către Legea nr. 256 din 09.12.2011 privind clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii a relațiilor dintre avocat și client, adică, contractului de acordare a asistenței juridice încheiat dintre avocat și client.

Conform prezentei legi, clauză abuzivă – clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

Din primă vedere se pare, că,, dacă relațiile subiectelor de drept analizate de noi(avocat și client) nu sunt relații dintre consumator și comerciant, atunci avocatul poate in mod unilateral să includă în contractul de acordare a asistenței juridice orice prevedere grav inechitabilă, și ea nefiind clauză abuzivă va fi inanulabulă în cazul semnării contractului dat de către client.

Codul Civil al Republicii Moldova prevede cazurile nulității clauzei standard.

Însă, Legislația Republicii Moldova nu prevede nici o restricție specială clauzelor contractului de acordare a asistenței juridice, dacă această clauză nu este standard sau este folosit doar odată.

Un exemplu de astfel de prevedere:

Obligațiile contractului de acordare a asistenței juridice sunt considerate executate din momentul achitării onorariului, iar onorariul se achită timp de 3 zile din momentul încheierii contractului.

Clauza dată, fiind standard incalcă grav art. 718 lit. d), care spune, că este nulă orice clauză standard privind dreptul utilizatorului de a modifica prestația promisă ori de a se abate de la executarea ei dacă modificarea sau abaterea nu se poate pretinde celeilalte părți, ținîndu-se cont de interesele utilizatorului;

Tot așa avocatul poate include următoarea clauză:

În cazul revocării contractului(ar cărui valoare este 10000 lei), clientul îi va plăti avocatului 100000.

Fiind standard, această clauză incalcă art. 718 lit. g), care o lovește de nulitate prevăzînd, că clauza prin care, în cazul revocării contractului sau al rezoluțiunii contractului de către o parte, utilizatorul poate cere o plată necorespunzător de mare pentru utilizarea sau folosirea unui lucru ori a unui drept sau pentru obligații executate ori o compensare nejustificat de mare a cheltuielilor;

Deși, se pare că clientul, fiind mic rent, este protejat din toate punctele de vedere, există o mare lacuna în legislația Republicii care poate fi folosită foarte des de către avocați.

Deci, pierzînd sau fiind lipsită de caracterul standard orice asemenea clauză devine legală și incontestabilă.

Procedeul dat se poate face prin orice modificare a cifrei, ca clauza să fie folosită doar odată, dar nu pentru o mulțime de contracte, devenînd standard.

Prin prizma tuturor analizelor și cercetărilor efectuate, putem propune următoarele schimbări:

-a introduce instituția dobînzii de întîrziere în Codul Civil al Republicii

-a schimba legislația în așa fel, ca avocaților și contractelor întocmite de ei să fie aplicată legislația cu privire la protecția drepturilor consumatorului

-a include anumite reglementări, care ar arăta mai concret forma contractului de acordare a asistenței juridice.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative.

1. Codul Civil al Republicii Molova nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 82-56 din 22.06.2002. http://lex.justice.md/md/325085/

2. Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19.07.2002. În: Monitorul Oficial Nr. 159 din 04.09.2010. http://lex.justice.md/md/335889/

3. Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25.05.2012. În: Monitorul Oficial Nr. 103 din 29.05.2012. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=343361

4. Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003. În: Monitorul Oficial Nr. 126-131 din 27.06.2003.

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=546986A0%3A88685EC5

5. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992. În: Monitorul Parlamentului Nr. 2 din 28.02.1994. http://lex.justice.md/viewdoc.php?id=311735&lang=1

6. Decizia cu privire la recomandările privind cuantumul onorariilor avocaților și compensări de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică aprobate de Consiliul Uniunii Avocaților din Republica Moldova nr. 2 din 30.03.2012.

http://www.avocatul.md/files/documents/Recomandari%20onorarii%202012.pdf

7. Codul Civil al României nr. 287 din 25.06.2009. În: Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15.07.2011.  http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_civil_republicat_2011_noul_cod_civil.php

Monografii, aticole de specialitate.

8. Anghelescu C., Boroi G. Curs de drept civil. Partea generală. București: Hamangiu, 2012, 312 p.

9. Apostu I., Daghie V. Elemente de drept. Galați: Super new, 2010, 298 p.

10. Baieș S, Roșca N. Drept Civil. Partea generală. Chișinău: Î.S.F.E.P., 2005, 441 p.

11. Bobos Gh. Teoria generalã a statului si dreptului. Bucuresti: ALL, 1983, 295 p.

12. Ceterchi I. și M.Luburici. Teoria generalã a statului si dreptului. București: Europa Nova, 1983, 324 p.

13. Dragomir E., Palita R. Actul juridic civil. Sinteze tematice. București: Nomina Lex, 2012, 274 p.

14. Ionascu A. Drept civil, Partea generalã. București: E.D.P., 1963, 330 p.

15. Olarescu. I. Subiectele acordarii asistenței juridice. Galați: Inf-edit, 2014, 120 p.

16. Laur V. Aspectele Avocaturii. Iași: A-Lit., 2011, 191 p.

17. Moroianu E. Conceptul de ordine juridică. Iași: Universus, 2002, 10 p.

18. Pop L., Popa I. Curs de drept civil. Obligatiile, București: Universul Juridic, 2015, 251 p.

19. Popa N. Teoria generalã a dreptului. Bucuresti: Actami, 1994, 377 p.

20. Răuschi Șt. Drept Civil. Partea Generală. Persoana fizică. Persoana juridică. Iași: Universus, 2000, 621 p.

21. Stănciulescu L. Curs de drept civil. Contracte. București: Hamangiu, 2014, 443 p.

22. Tereus O. Nuanțe de bază despre avocatură. București: Hamangiu, 2013, 145 p.

23. Kelsen H., General Theory of Norms. Oxford: Clarendon Press, 1991, 319 p.

24. Дмитриев А. Адвокатура России в схемах. Учебное пособие. Москва: Проспект, 2015, 64 с.

25. Жуков М. Справочник адвоката. Консультации, судебная практика, образцы документов. Москва: Юрайт, 2013, 175 с.

26. Куриев К. Проблемы оказания юридической помощи. Москва: М.З., 2009, 368 с.

27. Сеничка Н. Принципы заключения договоров. Санкт-Петербург: Лит-абсолют, 2003, 514 с.

28. Борисов С. Правила заключения договоров. Екатеринбург: К.П.Л., 2008, 270 с.

Site Internet

29. Договор об оказании юридических услуг, [online]. http://www.advocatshmelev.narod.ru/dogovor_yuridicheskie_uslugi.html [citat la 02.03.15]

30. Договор оказания юридических услуг, [online]. http://allcontract.ru/dogovor-okazaniya-uridicheskih-uslug.html [citat la 21.03.15]

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative.

1. Codul Civil al Republicii Molova nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 82-56 din 22.06.2002. http://lex.justice.md/md/325085/

2. Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19.07.2002. În: Monitorul Oficial Nr. 159 din 04.09.2010. http://lex.justice.md/md/335889/

3. Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25.05.2012. În: Monitorul Oficial Nr. 103 din 29.05.2012. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=343361

4. Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003. În: Monitorul Oficial Nr. 126-131 din 27.06.2003.

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=546986A0%3A88685EC5

5. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992. În: Monitorul Parlamentului Nr. 2 din 28.02.1994. http://lex.justice.md/viewdoc.php?id=311735&lang=1

6. Decizia cu privire la recomandările privind cuantumul onorariilor avocaților și compensări de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică aprobate de Consiliul Uniunii Avocaților din Republica Moldova nr. 2 din 30.03.2012.

http://www.avocatul.md/files/documents/Recomandari%20onorarii%202012.pdf

7. Codul Civil al României nr. 287 din 25.06.2009. În: Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15.07.2011.  http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_civil_republicat_2011_noul_cod_civil.php

Monografii, aticole de specialitate.

8. Anghelescu C., Boroi G. Curs de drept civil. Partea generală. București: Hamangiu, 2012, 312 p.

9. Apostu I., Daghie V. Elemente de drept. Galați: Super new, 2010, 298 p.

10. Baieș S, Roșca N. Drept Civil. Partea generală. Chișinău: Î.S.F.E.P., 2005, 441 p.

11. Bobos Gh. Teoria generalã a statului si dreptului. Bucuresti: ALL, 1983, 295 p.

12. Ceterchi I. și M.Luburici. Teoria generalã a statului si dreptului. București: Europa Nova, 1983, 324 p.

13. Dragomir E., Palita R. Actul juridic civil. Sinteze tematice. București: Nomina Lex, 2012, 274 p.

14. Ionascu A. Drept civil, Partea generalã. București: E.D.P., 1963, 330 p.

15. Olarescu. I. Subiectele acordarii asistenței juridice. Galați: Inf-edit, 2014, 120 p.

16. Laur V. Aspectele Avocaturii. Iași: A-Lit., 2011, 191 p.

17. Moroianu E. Conceptul de ordine juridică. Iași: Universus, 2002, 10 p.

18. Pop L., Popa I. Curs de drept civil. Obligatiile, București: Universul Juridic, 2015, 251 p.

19. Popa N. Teoria generalã a dreptului. Bucuresti: Actami, 1994, 377 p.

20. Răuschi Șt. Drept Civil. Partea Generală. Persoana fizică. Persoana juridică. Iași: Universus, 2000, 621 p.

21. Stănciulescu L. Curs de drept civil. Contracte. București: Hamangiu, 2014, 443 p.

22. Tereus O. Nuanțe de bază despre avocatură. București: Hamangiu, 2013, 145 p.

23. Kelsen H., General Theory of Norms. Oxford: Clarendon Press, 1991, 319 p.

24. Дмитриев А. Адвокатура России в схемах. Учебное пособие. Москва: Проспект, 2015, 64 с.

25. Жуков М. Справочник адвоката. Консультации, судебная практика, образцы документов. Москва: Юрайт, 2013, 175 с.

26. Куриев К. Проблемы оказания юридической помощи. Москва: М.З., 2009, 368 с.

27. Сеничка Н. Принципы заключения договоров. Санкт-Петербург: Лит-абсолют, 2003, 514 с.

28. Борисов С. Правила заключения договоров. Екатеринбург: К.П.Л., 2008, 270 с.

Site Internet

29. Договор об оказании юридических услуг, [online]. http://www.advocatshmelev.narod.ru/dogovor_yuridicheskie_uslugi.html [citat la 02.03.15]

30. Договор оказания юридических услуг, [online]. http://allcontract.ru/dogovor-okazaniya-uridicheskih-uslug.html [citat la 21.03.15]