Studiu de Caz Privind Contabilitatea Stocurilor la S.c. Prestige S.r.l
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE 2
1.1 Definire, concepte și cuvinte cheie privind stocurile întreprinderii
1.2 Clasificarea stocurilor
1.3 Evaluarea stocurilor
1.4 Documentele financiar contabile
1.5 Metode de contabilizare a stocurilor
1.5.1 Metoda inventarului permanent
1.5.2 Metoda inventarului intermitent
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C PRESTIGE SRL
2.1 ISTORICUL ȘI OBIECTUL DE ACTIVITATE
2.2. SEDIUL SOCIAL AL FIRMEI ȘI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
2.1.2. Structura organizatorică
2.1.3. Organigrama firmei
2.1.4. Politica salarială a societății
2.2. Concurența și sezonalitatea
2.2.1. Piața de aprovizionare și furnizorii societății
2.3. Piața de desfacere și beneficiarii (clienții) societății
2.4. Cifra de afaceri
CAPITOLL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR
LA S.C PRESTIGE SRL
3.1 Monografia contabilă la S.C PRESTIGE SRL
3.2. Reflectarea contabilitații stocurilor de materii prime și materiale la SC PRESTIGE SRL
3.2.1. Contabilitatea mărfurilor
3.2.2. Cazuri particulare privind contabilitatea stocurilor de mărfuri la S.C PRESTIGE SRL
3.3 Analiza principalilor indicatori economico-financiari la S.C. PRESTIGE SRL
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR
LA S.C. PRESTIGE SRL
Bibliografie
ANEXA 1
ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI DE MARKETING
INTRODUCERE
Întreprinderile sunt agenții economici ce transformă factorii de producție în bunuri și servicii. În procesul combinării factorilor de producție are loc consumarea acestora, obținându-se bunurile economice. Întreprinzătorul rațional va compara permanent rezultate obținute cu factorii de producție utilizați. Acest lucru se realizează mai ales prin intermediul productivității.
În altă ordine de idei, firma este organizată dupa anumite cerințe juridice, economice, tehnologice care concepe și desfășoară un complex de procese de muncă, folosind mijloace de muncă și forță de muncă, acestea concretizându-se în produse și servicii, în vederea obținerii unor rezultate cat mai avantajoase. Funcționalitatea firmei necesită, printre altele, asigurarea bazei materiale si de echipamente in concordantă cu volumul si specificul activitații firmei.
Resursele materiale si financiare se afla in mediul exterior; asigurarea lor necesită operațiuni de aprovizionare, stocare, consum si livrare pe criterii de eficiența, evidența tehnica-operativă si contabilă.
Lucrarea de față CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE isi propune sa trateze problema stocurilor de mărfuri in perfectă rezonanță cu cerințele economiei de piața concurențiala.
Astfel, primul capitol prezinta stadiul cunoasterii teoretico-metodologic privind evidența stocurilor in general si a stocurilor de materii prime si materiale in special, reflectarea lor in contabilitate si in bilanțul contabil. Conform IAS 2 stocurile sunt active :
deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăsurării normale a activității;
in curs de producție în vederea unei vânzari în aceleași condiții ca mai sus;
sub forma de materii prime , materiale și consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
Capitolul al 2-lea reflectă prezentarea generală a S.C. PRESTIGE SRL, societate care are ca principal obiect de activitate comercializarea mărfurilor cu amănuntul. Aceasta se realizează prin cele doua magazine proprii.
Capitolul al 3-lea prezintă studiul de caz privind contabilitatea stocurilor la societatea prezentata mai sus unde se tratează modul de înregistrare în contabilitate a vânzărilor de mărfuri in consignație și contabilitatea vânzărilor cu plata în rate.
Pentru elaborarea lucrarii au fost consultate atât carți de strictă specialitate cât si colecțiile unor publicații de renume in domeniu, titlurile lor putand fi regăsite in nota bibliografică. În scopul explicării și adâncirii problemelor abordate, au fost utilizate tabele, grafice, exemple numerice.
CAPITOLUL 1. CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE
1.1 Definire, concepte și cuvinte cheie privind stocurile întreprinderii
Activul se sub împarte în două grupe, al căror comportament este foarte diferit: o parte fixă (active fixe) și o parte mobilă (active circulante). Această diviziune este foarte importantă din punct de vedere financiar și economic.
O importanță deosebită se acordă delimitării acestor grupe, care nu întodeauna este simplă, deoarece nu are legătură nici cu natura lor fizică sau juridică, nici cu durata lor în cadrul patrimoniului; ea are un caracter subiectiv și anume: destinația.
Activele imobilizate sunt bunuri și valori destinate să servească în mod durabil activității societății. Ele nu se consumă la prima utilizare, ci sunt destinate să rămână pe o perioadă de timp îndelungată sub aceiași formă în cadrul societății.
Activele circulante sunt elemente ale patrimoniului care, datorită naturii lor, nu rămân în societate decât pentru o perioadă scurtă de timp, ele fiind destinate vânzării, periodic, se schimbă pe bani. Un bun poate fi, ca urmare a unor circumstanțe, un activ circulant sau un activ fix (imobilizat).
Stocurile reprezintă o bună parte din activele circulante. Stocurile sunt acele bunuri materiale, lucrări și servicii destinate să fie consumate sau să fie vândute (în cazul marfurilor și produselor finite).
Stocurile sunt active:
deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
în cursul producției în vederea unei vânzări în aceleași condiții ca mai sus;
sub forma de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
Stocurile ca active trebuie recunoscute atunci când:
reprezintă o resursă controlabilă de întreprindere și, deci, întreprinderea își asumă riscurile și avantajele aferente deținerii stocurilor;
este probabil să genereze beneficii economice viitoare, atât la intrare cât și la ieșire pentru întreprindere și au un cost sau o valoare care poate fi determinată/ evaluată în mod credibil.
În sens larg, stocurile sunt, elemente ce cuprind toate activele achiziționate pentru revânzare, (inclusiv terenuri și mijloace fixe în cazul întreprinderilor ce au obiect de activitate comerțul cu astfel de active), sau pentru a fi folosite la obținerea de active în scopul vânzării, toate acestea în condițiile desfășurării normale a activității întreprinderii.
Stocurile sunt participante active la derularea activității de exploatare, fiind legate de ciclul: aprovizionare- producție/ depozitare – valorificare. În aplicarea aliniatului de mai sus este necesar să se asigure:
recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate și înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignație se recepționează și înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanțului;
în situația unor decalaje între aprovizionare și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entității, se procedează astfel:
– bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât și în contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;
– bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
în cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
– bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului;
– bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieșirea din gestiune potrivit legii;
bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrari și respectiv, la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
1.2 Clasificarea stocurilor
Potrivit reglementarilor contabile, stocurile sunt active circulante:
care urmeaza să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii,
în curs de producție,
reținute, pentru a fi vândute pe parcursul desfașurarii activitații de exploatare.
În calitatea lor de active sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare. În raport de forma fizică pe care o imbracă și de destinația în activitatea de exploatare, stocurile sunt formate din:
Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor și se gasesc integral sau parțial în acestea, fie in starea lor inițiala, fie transformată.
Materiale consumabile (materiale auxiliare, energie și apă, combustibil, materiale de ambalat, piese de schimb, semințe si materiale de plantat, furaje, etc) care asigură sau condiționează derularea procesului de exploatare, fară a se regăsi, de regulă, în produsul finit, sau asigură desfașurarea activității curente a instituției.
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevazută de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata lor de folosință, sau cu o durată mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, imbracamintea specială, mecanismele, sculele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masură și control etc.)
Semifabricate, definite ca bunuri care au parcurs parțial procesul tehnologic (intr-o secție sau fază de fabricație) și care urmează a se prelucra intr-o altă secție sau fază de fabricație sau se vînd terților.
Produsele finite care au parcurs integral procesul tehnologic și sunt depozitate temporar în vederea livrării sau expediate direct clienților.
Rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile cuprind rebuturile (definitive sau parțiale) și produsele declasate. Rebutul definitiv este acel produs rezultat în urma procesului tehnologic, dar care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte și nu poate fi utilizat decât, eventual, ca materie primă sau material pentru producerea altor bunuri. Rebutul parțial este produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar care, fiind supus unor operații de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs corespunzator sau poate fi valorificat ca produs declasat. Produsul declasat este acela care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, în condițiile legii, la preț redus.
Producția in curs de execuție este reprezentată de acele produse care nu au trecut prin toate fazele prevazute în procesul tehnologic, sau care nu au fost supuse probelor si recepției tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea, în aceasta categorie sunt asimilate si lucrările și serviciile aflate în curs de execuție.
Stocurile aflate la terți sunt bunuri aflate în custodie, prelucrare sau consignație la terți.
Animalele si păsările includ animalele născute vii și cele tinere de orice fel crescute pentru producție, reproducție, muncă, reprezentație, expunere precum si animalele si păsările la îngrășat pentru a fi valorificate.
Mărfurile reprezintă bunurile pe care entitatea le cumpară în vederea revânzării sau produsele realizate în instituții și transferate spre vânzare magazinelor proprii.
Ambalajele sunt reprezentate de materialele refolosibile, achiziționate sau realizate in instituție, folosite pentru ambalarea produselor destinate vânzarii și care in mod temporar pot fi pastrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte.
Materialele din rezerva de stat includ bunuri din proprietatea publică a statului, scopul constituirii acestui tip de stocuri fiind acela de a interveni operativ pentru protecția populației, a economiei si pentru apărarea țarii, în situații excepționale determinate de calamități naturale (inundații, cutremure etc.), epidemii, epizotii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau în situație de război.
Materialele din rezerva de mobilizare includ bunuri din proprietatea publica a statului necesare în situație de război, fiind clasificate pe domenii astfel:
în industrie: materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri, utilaje strict specializate, scule, dispozitive, verificatoare etc.;
în telecomunicații și transporturi: materialele destinate restabilirii și menținerii in stare de funcționare a capacitaților de transport si telecomunicații necesare asigurării nevoilor forțelor sistemului național de apărare;
în domeniul sănătații: materialele sanitar – farmaceutice consumabile, materii prime si materiale necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatura, instrumentar medical;
în comerț: produse alimentare și industriale necesare asigurării cererilor unitaților militare, solicitate pe plan local, la momentul mobilizării.
Ambalajele din rezerva de stat si de mobilizare cuprind ambalajele aferente bunurilor ce se constituie în rezerva de stat și de mobilizare.
Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ – teritoriale precum și bunurile de acest fel aflate în custodie sau în consignație la terți sunt evidențiate distinct de către instituțiile statului abilitate în acest sens.
Alte stocuri cuprind: munițiile și furniturile pentru apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și alte stocuri specifice altor instituții publice.
În funcție de sursa de proveniență distingem:
stocuri cumpărate (intrare cu titlu oneros): materii prime, materialele consumabile, mărfuri, ambalaje, etc.;
stocuri fabricate: producția în curs de execuție, lucrări/servicii neterminate, semifabricate, produse finite, mărfuri rezultate din produsele transferate în magazine proprii;
stocuri primite cu titlu gratuit: aport la capital, donații, sponsorizări.
Stocurile deținute cu titlu, precum și operațiunile la care sunt supuse trebuie să fie înregistrate în contabilitate. Dupa locul de creare al gestiunilor, stocurile se grupează in:
a) stocuri care fac parte din patrimoniu propriu și cuprind:
stocuri aflate în depozitele titularului de patrimoniu;
stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate;
stocuri sosite fără factură;
stocuri livrate dar neprelucrate;
stocuri facturate dar nelivrate;
stocuri aflate la terți ( materii prime și materiale aflate la terți, produsele aflate la terți, mărfuri în custodie sau în consignație la terți)
b) stocuri care nu fac parte din patrimoniul propriu și cuprind:
stocuri primite spre prelucrare;
stocuri în custodie;
stocuri în consignație;
Aceasta categorie de stocuri (b) se înregistrează în conturi extrapatrimoniale (extrabilanțiere).
1.3 Evaluarea stocurilor
Evaluarea este un procedeu al metodei contabilității care constă in cuantificarea și măsurarea în etalon monetar a mărimii valorice a elementelor patrimoniale.
Sunt evaluate astfel bunurile materiale, creanțele, obligațiile, cheltuielile și veniturile, rezultatele financiare precum și toate operațiile economice ce au loc cu ele, folosindu-se in acest scop prețurile și tarifele. Fără evaluare nu se poate realiza contabilitatea unităților patrimoniale. Contabilitatea folosește evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operațiilor economice cât și pentru centralizarea și generalizarea datelor sale informaționale.
Evaluarea stocurilor se bazează pe principiul costului istoric, ceea ce implică recunoașterea stocurilor în contabilitate la costul de achiziție sau la costul de fabricație.
Se pot identifica patru momente ale evaluării stocurilor:
la data intrării;
cu ocazia inventarierii;
la intocmirea bilanțului
la data ieșirii stocurilor.
Potrivit art. 7 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991 “înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz”.
Pentru conducerea contabilității stocurilor câteva probleme deosebite se cer rezolvate corect și într-o manieră unitară, între care:
relația cantitate – valoare și prețul de evaluare
actualizarea valorii stocului final
corelația contabilitate sintetică – evidență analitică
posibilitatea reflectării reale a elementelor materiale cu ajutorul conturilor contabile.
Conform Regulamentului privind aplicarea Legii contabilității, pentru ca prin evaluare să se dea o imagine fidelă a patrimoniului, la efectuarea evaluării trebuie respectate câteva principii:
principiul stabilirii obiectului evaluării. Obiectul evaluării reprezintă conținutul acesteia; de aceea el trebuie delimitat în timp și spațiu de multitudinea și diversitatea elementelor ce intră în obiectul contabilității. De exemplu, la produse, materiale, mărfuri se utilizează metoda sintetică de evaluare care grupează mijloacele cu caracteristici asemănătoare și le cuantifică valoric o singură dată și nu pentru fiecare unitate fizică de măsură. Dacă obiectul evaluării îl constituie bunuri materiale vândute terților, se utilizează prețurile pentru exprimarea bănească a lor, iar dacă bunurile se folosesc în cadrul fluxurilor interne ele sunt evaluate prin intermediul costurilor de producție;
principiul valorii reale presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate la un preț care să exprime valoarea reală a lor;
principiul alegerii formei de evaluare în funcție de scopul urmărit.Astfel, pentru înregistrările curente în contabilitate se practică evaluarea la costul de producție realizat, prețul efectiv de procurare sau de obținere a elementelor supuse evaluării. Pentru evaluările făcute periodic se folosește valoarea actuală sau de utilitate;
principiul prudenței impune ca la evaluarea elementelor să se țină seama de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității în viitor;
principiul permanenței metodelor impune continuitate în aplicarea normelor și a regulilor utilizate la evaluare în tot cursul exercițiului și de la un exercițiu la altul, în vederea asigurării comparabilității informațiilor contabile. In cazuri justificate unitatea patrimonială poate schimba metoda de evaluare, menționând în documentele de sinteză influența acestor modificări asupra situației patrimoniale și financiare și a rezultatului exercițiului.
Forma de evaluare
În funcție de modul de efectuare în timp a evaluării și de scopul urmărit există două forme principale de evaluare: evaluarea curentă și evaluarea periodică.
Evaluarea curentă este practicată la înregistrarea operațiilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfășurării activității, fiind numită și evaluare contabilă. Aceasta se face la valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniu, stabilită în funcție de căile de dobândire a bunului respectiv.
Evaluarea periodică se efectuează în două momente principale:
la inventarierea elementelor patrimoniale, numită și evaluare de inventar;
cu ocazia alcătuirii bilanțului contabil, numită evaluare bilanțieră.
A. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu.
La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabilește astfel:
– bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, se evaluează la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora;
– bunurile procurate cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție.
Costul de achiziție este format din următoarele elemente:
prețul de cumpărare al bunurilor din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum și rabaturile și remizele;
taxele nerecuperabile (taxele vamale aferente bunurilor importate);
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunurilor. Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor în gestiune. Ele pot fi: costuri externe (cheltuieli de tranzit, transport extern, asigurare) și costuri interne (cheltuieli de transport pe parcurs intern, cheltuieli de încărcare – descărcare, recepție – manipulare, comisioane etc.).
Nu se includ în costul de achiziție cheltuielile financiare aferente finanțării necesare constituirii stocurilor și nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadență.
Bunurile produse în unitatea patrimonială (producția în curs de execuție, produsele finite, precum și alte bunuri) se evaluează la costul standard, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de producție. Astfel, în cursul lunii ele se vor înregistra la prețul standard, urmând ca la finele lunii acest preț prestabilit să fie recorectat cu diferența dintre totalul costurilor efective și cele antecalculate.
Costul de producție – în cazul bunurilor și serviciilor obținute din activitatea proprie de exploatare, format din:
prețul de achiziție a materialelor consumabile;
cheltuieli directe de fabricație;
cheltuieli indirecte de fabricație.
Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor cuprinde cheltuieli directe aferente producției, precum :
materialele directe;
energie consumată în scopuri tehnologice;
manopera directă;
alte cheltuieli directe de producție
precum și cheltuieli indirecte de producție.
Cheltuielile directe sunt identificabile pe purtatorul de costuri ( produs, fază, comandă, centre de cost). Aceste cheltuieli sunt cele cu materia primă, manopera directă, inclusiv contribuțiile angajatorului la acestea.
Cheltuielile indirecte de producție cuprind:
regia variabilă, formată din acele cheltuieli de producție care cresc sau descresc în funcție de volumul producției;
regia fixă, formată din cheltuieli indirecte care ramân relativ constante indiferent de volumul producției.
Exemple de cheltuieli care nu se includ în costul de producție sau de prelucrare al stocurilor:
pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție sau de prelucrare al stocurilor;
cheltuieli de depozitare;
cheltuieli generale de administrație, care nu participă la aducerea costurilor în forma și la locul final;
costul de desfacere;
Costul standard este un cost prestabilit care acționează atât ca etalon de masură și comparație a costului efectiv, cât și ca instrument de orientare și precizare a condițiilor în care trebuie să se desfașoare activitatea unei întreprinderi. În esență, standardele exprimă mărimi sau valori antecalculate, cât și unele elemente previzionate corelate cu condițiile în care se preconizează desfașurarea activității viitoare a unui agent economic. Costul standard teoretic sau standardul ideal se poate obține în cele mai bune condiții de organizare a producției.
B. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii.
Cu ocazia inventarierii bunurile se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar și stabilită în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieței.
Valoarea de inventar este deci, egală cu valoarea actuală, care este o valoare estimată, apreciată în funcție de piață și de utilitatea pentru întreprindere.
Valoarea de utilitate sau prețul pieței, ca bază de evaluare a bunurilor la inventariere, se identifică, în principal, în funcție de destinația lor:
bunurilor destinate vânzării, produselor finite și unor materiale li se stabilește, de regulă, valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare care este dată de prețul de vânzare din care se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru comercializarea lor, cum sunt cheltuielile de transport, comisioane cedate etc.
producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă;
materiile prime și materialele consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire (de reaprovizionare).
C. Evaluarea stocurilor la inchiderea exercițiului prin bilanț contabil.
La încheierea exercițiului, evaluarea bilanțieră constituie o acțiune completă, efectuăndu-se cu prilejul închiderii conturilor, în vederea întocmirii bilanțului contabil. In bilanțul contabil elementele se evaluează și se reflectă la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii, stabilindu-se:
diferențe cantitative constatate în plus sau în minus între situația scriptică din contabilitate și situația faptică de pe teren, care se înregistrează în contabilitate pentru punerea acesteia de acord cu realitatea;
diferențe rezultate din compararea valorii de intrare (contabile) a elementelor patrimoniale și valoarea de utilitate (de inventar) a acelorași elemente, stabilite la inventariere. Tinând seama de principiul prudenței aceste diferențe sunt tratate astfel: pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț ele se mențin la valoarea de intrare.
Plusul de valoare egal cu diferența dintre valoarea de inventar și valoarea de intrare (mai mică), fiind o majorare incertă, nu se înregistrează în contabilitate. Pentru stocurile la care au rezultat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț ele se mențin la valoarea de intrare.
Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare (mai mare) se înregistrează în contabilitate prin ajustarea la depreciere.
În concluzie, valoarea contabilă și valoarea de inventar sunt cele două mărimi între care se mișcă evaluarea elementelor patrimoniale în contabilitate. Pornind de la aceste mărimi, cu ocazia întocmirii bilanțului contabil, intră în rol “principiul prudenței” în evaluarea și decontarea elementelor patrimoniale. Aceasta constă, de fapt, în compararea valorii contabile cu valoarea de inventar, cu reținerea în evaluare a valorii celei mai mici.
D. Evaluarea stocurilor la data ieșirii.
La data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. Aceasta reprezintă o fațetă oarecum mai dificilă a problemei întrucât evaluarea trebuie să se facă la un anumit preț, sau după un anumit “caz”, în stare să permită stabilirea contravalorii stocului final cât mai corect, de așa manieră încât diversele influențe conjuncturale de consumuri și mai ales de preț să fie transferate integral asupra perioadei de gestiune care se închide.
Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității recomandă evaluarea și înregistrarea ieșirii bunurilor din gestiune utilizând una din următoarele metode:
metoda “costului mediu ponderat” (CMP)
metoda “primei intrări – primei ieșiri” (FIFO)
metoda “ultimei intrări – primei ieșiri” (LIFO)
metoda ”prețului standard”
Metoda costului mediu ponderat (CMP)
Costul mediu ponderat se calculeaza ca raport între valoarea totală a stocului inițial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (Qs) plus cantitățile intrate (Qi).
Si + Vi
CMP = –––––––––––––––
Qs + Qi SQi
Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante:
actualizarea costului unitar mediu ponderat dupa fiecare intrare
actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care în principiu să nu depașească durata medie de stocare.
Metoda prima intrare/ prima iesire FIFO (first-in, first-out)
Potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul primului lot intrat respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe măsura epuizarii lotului bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor în ordine cronologică.Ca urmare, stocurile sunt evaluate cu costurile ultimelor loturi achiziționate.
Metoda ultima intrare/prima iesire LIFO (last-in,first-out )
Ieșirile sunt evaluate la costurile ultimului lot intrat,respectiv al articolului care este cel mai recent. Dupa epuizarea ultimului lot,cantitatile ieșite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
Metodele FIFO si LIFO dau rezultate extreme, prima evaluând stocul final la ultimul cost de achiziție,mai mare determinând ca ieșirile să aibă o valoare mai mică decât valoarea determinată prin metoda LIFO. La metoda CMP evaluările se situează ca mărime între valorile date de celelalte doua metode.
Tabel nr.1.1 – Metoda prima intrare/ prima ieșire FIFO (first-in, first-out)
Prin această metodă ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea intrării loturilor în gestiune.
Tabel nr.1.2 – Metoda ultima intrare/prima iesire LIFO (last-in,first-out )
Prin această metodă ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea inversă intrării loturilor în gestiune.
Întreprinderile în cadrul contabilității interne de gestiune pot să determine costuri și prețuri prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. Aceste costuri pot fi costuri antecalculate sau costuri medii dintr-o perioadă anterioară. În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilește anticipat costurile de înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează și înregistrează intrările și ieșirile. Diferențele dintre costul de înregistrare (standard) și costurile efective de achiziție sau de producție se evideniaza in conturi distincte. În cazul folosirii prețurilor standard se cere o reactualizare a lor , ca urmare a evoluției prețurilor , cel puțin odată pe an.
Conform articolului 69 al Regulamentului privind aplicarea Legii contabilității 82/1991 “evaluarea și înregistrarea în contabilitate a materiilor prime, produselor, mărfurilor și altor bunuri de natura stocurilor se poate face și la prețuri standard (prestabilite), pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective, denumite prețuri de înregistrare, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție sau de producție după caz”.
Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unității patrimoniale, dar potrivit principiului permanenței metodelor, o metodă adoptată trebuie să fie aceeași în tot cursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul (conform art. 20).
Reevaluarea fiind supusă caracterului internațional al practicii, Regulamentul prevede că diferențele constate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, menținându-se valoarea de intrare, iar diferențele constatate în minus se înregistrează în contabilitate pe seama constituirii provizioanelor.
Sistem contabil acceptă reevaluarea intervenită în urma unor prevederi legale exprese. În aceste cazuri valoarea contabilă este modificată și substituită cu valoarea curentă (actuală). În perioada inflaționistă cum este și cazul României la ora actuală, excedentul de valoare ce rezultă din reevaluare este delimitat ca o structură distinctă a capitalurilor proprii, fiind denumită “diferență de reevaluare”, care se transferă la rezerve sau capital social.
Structuri de prețuri
Dacă privim evaluarea mărfurilor prin prisma doar a celor două momente caracteristice prin repetabilitate, aprovizionare și vânzare, putem identifica două tipuri de prețuri:
a) prețuri de cumpărare;
b) prețuri de vânzare;
a) Prețurile de cumparare (Pc) reprezintă echivalentul sumei plătite sau de plătit pentru mărfurile furnizate de alte întreprinderi (furnizori).
Aceste prețuri se caracterizează prin fluctuație și negociabilitate
Prețul de cumpărare este doar o componentă, desigur de bază, a costului de achiziție, folosit cu ocazia evaluării marfurilor intrate în patrimoniu.
b) Prețurile de vânzare (Pv) exprimă echivalentul bănesc al sumelor încasate sau de încasat ca urmare a vânzării mărfurilor. Dacă privim acest preț prin prisma participanților posibili la circuitul comercial, se pot decupa două structuri : prețul de vânzare al angrosiștilor și prețul de vânzare al detailiștilor
Prețul de vânzare se compune din : prețul de cumpărare (Pc) și adaos comercial (A)
Pv = Pc + A
Sau:
-cost de achiziție (Ca)
-marja brută (Mb)
Pv = Ca + Mb
Cunoscând modul de calcul al costului de achiziție :
Pv = Pc + Cha + Mb
Marja brută servește pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare și asigurarea beneficiului net (Bn), deci, Mb = Ce + Bn
iar, Pv = (Pc + Cha) + (Ce + Bn) sau Pv = Ca + Ce + Bn
Adaosul comercial reprezintă suma cuprinsă în prețul de vânzare destinată acoperirii cheltuielilor de circulație C și asigurării beneficiului B întreprinderii vânzătoare.
A = C + B
Adaosul comercial se adaugă la prețul de cumpărare pentru a obține prețul de vânzare.
Principalele caracteristici ale sale sunt:
mărimea adaosului comercial se stabilește de către întreprinderea vânzatoare, dar se negociază cu clientul în momentul stabilirii prețului de vânzare care îl include;
mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fluctuația prețului de vânzare pe grupe sau sortimente de marfuri:
nivelul adaosului comercial se diferențiază în funcție de natura mărfurilor desfăcute și profilul întreprinderii;
Adaosul comercial se poate stabili:
procentual
în sumă absolută
mixt, prin combinarea procentului cu suma fixă
ca diferență între prețul de vănzare și cel de cumpărare
În cazul în care evaluarea mărfurilor se face la preț de vânzare apare necesitatea folosirii categoriei economice de rabat. Rabatul comercial are același conținut și scop ca și adaosul. În sumă absolută sunt egale, dar procentual se diferențiază. Deosebirea dintre rabat și adaos constă în modul de calcul al prețurilor:
procentul de adaos se aplică la prețul de cumpărare al mărfii, suma rezultată adăugîndu-se la aceasta pentru a obține prețul de vânzare .
procentul de rabat se aplică la prețul de vânzare, suma rezultată scăzîndu-se din acesta pentru a determina prețul de cumpărare.
Ca urmare apare necesitatea transformării procentului de adaos în procent de rabat și invers. Pentru transformarea adaosului în rabat se folosește procedeul sutei majorate cu procentul (Pa) de adaos:
100 * Pa
A–––– R = –––––-
100 + Pa
iar pentru transformarea rabatului în adaos, se folosește procedeul sutei micșorate cu procentul (Pr) de rabat:
100 * Pr
R–––- A = –––––-
100 – Pr
Dacă evaluarea mărfurilor se face la cost de achiziție apare categoria economică de marjă brută. Aceasta, are în principiu aceeași esență ca adaosul, dar nivelul cheltuielilor de acoperit este mai redus, exceptându-se cheltuielile direct legate de cumpărarea mărfurilor care intră în structura costului de achiziție. Adaosul sau marja, incluse în prețul de vânzare, exprimă de fapt, rezultatele brute din vânzarea mărfurilor. Rezultatele nete, sub forma beneficiului sau profitului net se calculează:
Rezultatul net = Vânzări de mărfuri – Costul complet al mărfurilor vândute
(Rn) (Ca) (Cc)
Costul complet al mărfurilor vândute – exprimă suma cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru vânzarea mărfurilor și se compune din costul de achiziție al mărfurilor vândute și cheltuielile necesare funcționării întreprinderii.
1.4 Documentele financiar contabile
Pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare, serviciul de aprovizionare organizează o evidență operativă, care cuprinde: Registrul de comenzi și Fișa de urmărire a executării comenzilor. În cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, întreprinderea cumpărătoare primește de la furnizor avizul de însoțire a mărfii și/sau factura.
Avizul de însoțire a mărfii se emite, pe măsura livrării, de compartimentul vânzări și servește ca document pentru eliberarea și scăderea depozitului, a produselor, a mărfurilor sau altor valori destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare. Este un document care circulă de la furnizor la cumpărător și însoțește bunurile pe timpul transportului.
Documentul care stă la baza vânzărilor /cumpărărilor de mărfuri este factura. Pentru furnizor, este un document de vânzare a mărfurilor, pentru client un document de cumpărare.
Factura cuprinde : prețul unitar al mărfurilor care înmulțit cu cantitatea vândută / cumpărată, pentru fiecare sortiment de marfă permite stabilirea valorilor parțiale. Acestea însumate dau valoarea totală a mărfii.
Reducerile de preț care pot fi de două tipuri:
1.Reducerile comerciale pot fi : rabaturi, remize , risturnuri
2.Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare, care sunt reduceri acordate de către furnizor clientului pentru plata / încasarea înainte de termenul de exigibilitate.
Tabel nr. 1. 3. Model factură
TVA de plată către stat se determină ca diferență între suma TVA încasată de la clienți și suma plătită furnizorilor.
Lunar se efectuează calculul:
TVA de plată/lună =
TVA încasată pentru vânzările lunii – TVA plătită pentru cumpărările lunii
TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă
Recepția reprezintă operația de luare în primire a valorilor materiale aprovizionate de la furnizor. Pentru lipsurile constatate se întocmește Proces verbal de constatare care se semnează de delegatul organizației de transport și de cei al întreprinderii destinatare.
În cazul în care se constată deteriorări sau lipsuri la recepția valorilor materiale, precum și nepotriviri calitative față de datele indicate în documentele însoțitoare, se întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe. Prin acest document materialele necorespunzătoare sunt respinse la recepție, preluate în custodie și ținute la dispoziția furnizorului. Dacă materialele se primesc în tranșe sau sosesc înainte de primirea facturii de la furnizor, precum și în cazul în care materialele respective au fost achitate și lăsate un timp în custodia furnizorului, la sosirea acestora, pentru consemnarea recepției, se întocmește Nota de intrare recepție.
Bonul de predare, transfer, restituire este folosit pentru predarea la magazie a produselor și materialelor obținute din producție proprie, pentru transferul materialelor de la un depozit la altul în cadrul întreprinderii și pentru restituirea celor neutilizate la sfârșitul perioadei.
Bonul de consum și Fișa limită de consum sunt documente utilizate la eliberarea stocurilor de active circulante materiale din depozite.
Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terți se eliberează pe baza avizului de însoțire a mărfii pe care se face mențiunea “pentru prelucrare la terți”. La înapoierea materialelor prelucrate se controlează dacă s-a primit cantitatea prelucrată corespunzătoare în raport cu normele de consum, iar pe documentele de recepție, pentru o evidență corectă, se face mențiunea “din prelucrare”.
Fișa de magazie este un document de evidență operativă a depozitului și se întocmește separat pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale.
Documentele referitoare la intrarea valorilor materiale, după înregistrarea în fișele de magazie se predau serviciului de aprovizionare. După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnico-operativă a aprovizionării aceste documente se trimit la compartimentul de contabilitate.
1.5 Metode de contabilizare a stocurilor
1.5.1 Metoda inventarului permanent
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitățile mari și mijlocii, și constă în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al acestora după fiecare operație de intrare și de ieșire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decât debitor,
intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,
ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului,
în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri – se va stabili în permanență stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor,
folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor,
conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent asigură cunoașterea în orice moment a nivelului stocurilor, cu ajutorul conturilor de mărfuri, realizându-se în acest fel un inventar scriptic continuu. În acest sens în contul „Mărfuri” se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric. Determinarea nivelului stocurilor impune ca toate operațiunile de intrare-ieșire să fie evaluate la același tip de preț indiferent care ar fi acesta.
Presupunem că societatea analizată în cadrul acestei lucrări, dispune la începutul lunii de marfuri în valoare de 11.900.000 lei la pret cu amanuntul inclusiv TVA ( Valoarea TVA – 1.900.00 lei ) cu o diferență favorabilă ( adaos comercial ) de 2.000.000 lei.
În cursul perioadei de gestiune au loc urmatoarele operații privind mărfurile, așa cum rezultă din jurnalul pentru cumparari:
Se achiziționează mărfuri: preț de cumpărare 14.000.000 lei, TVA deductibilă 2.660.000 lei, prețul de vânzare 17.500.000 lei, TVA inclus în prețul de vânzare 3.325.000 lei, preț de vânzare inclusiv TVA 20.825.000 lei.
Nota: La contul 378 s-a înregistrat adaosul comercial, respectiv valoarea de 14.000.000 lei x 25%
23.485.000 lei % = % 23.485.000 lei
20.825.000 lei 371 ,, Mărfuri “ 401 ,, Furnizori “ 16.660.000 lei
2.660.000 lei 4426 ,, TVA deductibilă “ 378 ,, Diferențe de preț “ 3.500.000 lei
4428 ,, TVA neexigibilă “ 3.325.000 lei
S-au vândut mărfuri cu plata în numerar, așa cum rezultă din jurnalul pentru vânzari:
Valoarea marfurilor vândute ( inclusiv TVA ) 14.000.000 lei
Din care: TVA 14.000.000/1.24*24% 3.360.000 lei
Valorea la pret de vânzare fara TVA 10.640.000 lei
5311 ,, Casa în lei “ = % 14.000.000 lei
707 ,, Venituri din vânzarea marfurilor “ 10.640.000 lei
4427 ,, TVA colectata “ 3.360.000 lei
Descărcarea la sfârsitul lunii a gestiunii, cu valoarea mărfurilor, vândute presupune calcule și înregistrări:
determinarea coeficientului mediu de diferențe de preț ( adoas comercial )
k = TSC ct.378/ TSD ct.371 – TSC ct.4428 x 100 = 5.500.000/27.500.000 x 100 = 20% *
determinarea diferenței de preț aferente mărfurilor în stoc (⌂s ) aplicarea cotei procentuale de diferențe (k) asupra valorii mărfurilor rămase în stoc ( sold final cont 371 – sold final cont 4428)
⌂s = (18.725.000 – 2.989.706 ) x 20/100 = 15.735.294 x 20/100 = 3.147.059 lei
determinarea diferenței de preț ( adaos comercial ) aferent mărfurilor vândute ( ⌂v ):
⌂v = TSC ct.378 – ⌂s = 5.500.000 – 3.147.059 = 2.352.941lei
calculul costului mărfurilor vândute:
14.000.000 – ( 3.360.000 + 2.352.941 ) = 8.287.059 lei
Articolul contabil va fi urmatorul:
% = 371 ,, Mărfuri “ 14.000.000 lei
4428 ,, TVA neexigibila ” 3.360.000 lei
378 ,, Diferențe de preț la mărfuri “ 2.352.941 lei
607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 8.287.059 lei
Dupa aceste înregistrări, soldul contului de mărfuri 18.725.000 lei reprezintă valoarea la preț de vânzare inclusiv TVA, a mărfurilor în stoc. Controlul gestionar presupune inventarierea mărfurilor și compararea totalului valorii inventarului, adică soldul faptic, cu soldul scriptic al contului de mărfuri, rezultând fie minus, fie plus de inventar la preț cu amănuntul, inclusiv TVA.
Pentru un calcul cât mai corect este indicat ca atât la numaratorul cât și la numitorul acestui raport să se ia în considerare soldul inițial la 01.01 și rulajul creditor/debitor pe perioada de la 01.01 pâna la sfârșitul perioadei de calcul.
Pentru înregistrarea plusului de inventar este necesar să se determine adaosul comercial, cât si TVA- ul aferent acestui plus și, prin scăderea acestor elemente se află valoarea la preț de cumparare a mărfurilor constatate în plus cu care se vor diminua cheltuielile privind mărfurile.
Exemplu: Se consideră ca în urma inventarului s-a stabilit totalul faptic de 18.735.000 lei. Deci:
Sold faptic 18.735.000 lei
Sold scriptic 18.725.000 lei
Plus de inventar ( în preț de vânzare, inclusiv TVA ) 10.000 lei
TVA = 10.000/1.24×24% = 1.935 lei 1.935 lei
Plus de inventar la preț fara TVA 8.064 lei
Adaos comercial = ( 8.403 x 20 )/100=1.612.8 lei 1.612.8lei
Costul mărfurilor în plus 6.452 lei
371 ,, Mărfuri “ = % 10.000 lei
378 ,, Diferențe de preț la mărfuri “ 1.612 lei
4428 ,, TVA neexigibilă “ 1.935 lei
607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 6.452 lei
În cazul minusurilor de inventar neimputabile, articolul contabil va fi cel anterior, doar inversat, adică:
% = 371 ,, Mărfuri “ 10.000 lei
378 ,, Diferențe de preț la mărfuri “ 1.612 lei
4428 ,, TVA neexigibilă “ 1.935 lei
607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 6.452 lei
În cazul minusurilor imputabile, alături de înregistrarea de mai sus, efectuată pentru descarcarea contului de mărfuri cu valoarea lipsei, se va întocmi, pentru imputarea lipsei, urmatorul articol contabil:
461 ,, Debitori diverși “ = % 10.000 lei
7711 ,, Venituri din despagubiri și penalitați “ 8.064 lei
4427 ,, TVA colectata “ 1.935 lei
Pentru regularizarea taxei pe valoare adaugată se efectuează înregistrarea:
% = 4426 ,, TVA deductibilă “ 2.660.000 lei
4427 ,, TVA colectată “ 2.235.294 lei
4424 ,, TVA de recuperat 424.706 lei
Observație: Conturile 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile ” și 707 ,, Venituri din vânzarea
mărfurilor “ se închid pe seama contului de rezultate 121 ,, Profit și pierdere “.
Exemplu nostru se refere la comerțul cu amanuntul și întrucât evidența acestor gestiuni se
ține global valoric, la nivel de unitate, este necesară folosirea prețului de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA ca preț de înregistrare. În această situație pentru considerentele mai înainte prezentate, se folosesc conturile 4428 ,, TVA neexigibilă “ și 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri “
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.
1.5.2 Metoda inventarului intermitent
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii, și constă în neurmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității față de cele provenite din producția proprie și anume:
pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:
se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;
achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu permite, însă, un control riguros al gestionării și al asigurării integrității lor.
În conditiile practicarii metodei ,, inventarului intermitent “, marfurile se înregistrează direct pe cheltuieli în momentul aprovizionării, evident evaluându-se la prețul efectiv de cumpărare, astfel că nu mai este necesară folosirea pentru scopul arătat mai sus, în cazul inventarului permanent, a conturilor 4428 ,, TVA neexigibilă “ și 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri “
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C PRESTIGE SRL
2.1 ISTORICUL ȘI OBIECTUL DE ACTIVITATE
Societatea a luat ființă în urma Hotărârii de Guvern numărul 247/05.04.1991, privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în domeniul difuzării de carte, discurilor și ale bunurilor culturale.
În anul 1998 societatea și-a schimbat forma de proprietate din societate cu capital majoritar de stat, în societate cu capital majoritar privat.
Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al societății PRESTIGE este consemnat în capitolul II al Statutului societății – comerț cu amânuntul cu cărți, jurnale, articole de papetărie – care a fost completat prin articolul 5 și cu alte obiecte de activitate.
2.2. SEDIUL SOCIAL AL FIRMEI ȘI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
PRESTIGE cu sediul in localitatea Slobozia județul Ialomița are urmatoarele date de identificare:
sediul SLOBOZIA, strada Gradiniței , nr 23, jud Ialomița
telefon/fax 0243-597191;
nr. de înregistrare la Registrul Comertului J29/1632/2004;
atribut fiscal RO
cod de înregistrare fiscală 17827992
cod IBAN RO98 RNCB 0205 0729 6581 0001
BANCA COMERCIALA ROMANA – SLOBOZIA
Capitalul social
Capitalul social al S.C. PRESTIGE SRL înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului și publicat în Monitorul Oficial este de 1200 lei, așa cum reiese din actul constitutiv al societații, capital privat, integral românesc.
Administratorul societații, d-nul STOICA NICU este și membru fondator al societații alături de MANCIU GINA. Părțile sociale sunt în proporții egale de 50-50%.
SC PRESTIGE S.R.L se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii (microintreprindere). Conform declarației 010 „Declaratia de inregistrare fiscala„ este plătitoare de impozit pe profit 16% si înregistrată în scopuri de TVA (este plătitoare de TVA) lunar, ca perioadă de raportare.
2.1.2. Structura organizatorică
Ca și o mașină, structura organizațională trebuie descrisă și dotată cu instrucțiuni privind alimentarea, pornirea, oprirea, monitorizarea, întreținerea și reparația, spre a i se asigura o bună exploatare.
Structura organizatorică poate fi pusă în mișcare pe baza regulamentului de organizare și funcționare (ROF). ROF este considerat ca un manual al firmei. El cuprinde următoarele componente:
a) organigrama structurii firmei: Într-o firmă modernă fiecare angajat este dator să cunoască locul ocupat de el în cadrul mecanismului de ansamblu al firmei și să lucreze conform cerințelor poziției ocupate.
b) diagrame de relații: ele indică legăturile cu alte compartimente și cu mediul, precum și documentele care circulă pe traseele legăturilor respective. Diagramele de relații reprezintă elementele de bază pentru construirea sistemului informațional, pentru analiza raționalității circuitelor și fluxurilor informaționale și pentru introducerea și utilizarea sistemelor informatice.
c) Descrierea posturilor: comportă două părți:
Prezentarea postului;
Cerințele față de postul ocupat.
În prezentarea posturilor se relatează despre ce este vorba și ce sarcini să îndeplinească, iar cerințele față de ocupant precizează pregătirea, experiența și abilitățile pe care trebuie să la aibă solicitanții pentru a ocupa postul.
Fig. 3.1. Structura posturilor
d) procedurile si tehnicile administrative asociate: sunt proiectate ținând seama de îndeplinirea rațională a principiilor sarcinilor din fiecare compartiment.
Exemplu:
trecerea personalului dintr-o categorie de salarizare în alta;
modul de verificare al cunoștințelor și de testare a aptitudinilor personalului la angajare și pe parcursul activității;
înregistrarea, completarea, modificarea și semnarea documentelor administrative;
stocarea, transportul Și prelucrarea informațiilor.
2.1.3. Organigrama firmei
Funcțiunea organizatorică a managementului unei firme include totalitatea activităților manageriale menite să asigure juxtapunerea părților sistemului firmei în vederea unei acționări coerente a acesteia astfel încât să contribuie eficient la realizarea obiectivelor planificate
Structura organizatorică a unei firme este definită, printr-un set de compartimente ce grupează sarcini stabile alocate pe sub-compartimente și persoane și printr-o rețea de legături de comandă și raportare între aceste elemente, caracteristică organizației. În fazele în care firma este condusă total de către manageri profesioniști, structura organizatorică a firmei poate fi compartimentată după cinci criterii de specializare:
1. Pe funcțiuni ale firmei: potrivit acestui model de organizare, cele cinci compartimente subordonate managerului general (anumit adese si președintele firmei) grupează personal care efectuează sarcini specifice funcțiunilor firmei (cercetare dezvoltare, producție, comercial/marketing, personal, financiar – contabil);
2. Pe produse: elimină dezavantajele organigramei pe funcțiuni. În acest caz compartimentele grupează angajații după criteriul specializării pe produse.
2.1.4. Politica salarială a societății
Recompensarea reprezintă totalitatea veniturilor financiare și materiale pe care le primește un angajat.
Recompensarea personalului dintr-o organizație este cel mai important obiectiv
managementului resurselor umane, deoarece:
sistemul de recompensare al unei organizații are o contribuție majoră asupra recrutării, motivării, eficientei și satisfacției personalului;
(2) salariile reprezintă a cheltuială considerabilă pentru organizație
Salariul este cea mai importantă componentă a subsistemului de recompensare directă. Prin salariu se înțelege suma primită de un angajat pentru munca desfășurată sau pentru rezultatele obținute într-o unitate de timp (oră, zi, săptămână, lună, an).
Dimensionarea salariului este influențată de mai muți factori, cum sunt: politica salarială a organizației, puterea economică a organizației, constrângerile legislative, costurile forței de muncă formate pe piața muncii, conjunctura economică etc. În plus, salariul este influențat de dificultatea sau complexitatea sarcinilor aferente unui post clin organizație.
Dificultatea unui post se exprimă printr-un anumit număr de puncte. Cuantificarea acestei mărimi necesită o evaluare a posturilor și identificarea factorilor și a ponderii pe care o au asupra dificultății postului. Principalii factori de dificultate sau complexitate a activităților pot fi: îndemânarea, efortul, responsabilitatea, condițiile de muncă.
Salariile aferente posturilor ce aparțin unei clase de salarizare pot varia cle la un nivel minim la un nivel maxim.
La S.C. PRESTIGE S.R.L grila de salarizare se prezintă astfel
Spor pentru orele prestate suplimentar peste durata normală a timpului de lucru:
În zilele lucrătoare: 50%
Sâmbăta și duminica: 100%
Spor pentru codiții deosebite de muncă, pentru personalul care lucrează pe calculator:
Schimbarea nivelului de încadrare precum și a salariului se face prin decizia Consiliului de Administrație.
2.2. Concurența și sezonalitatea
Firma este un organism complex, ce-și desfășoară activitatea într-un mediu concurențial, confruntându-se cu obiective contradictorii ce lin de tactica și strategia dezvoltării și de satisfacerea intereselor proprietarilor și ale managerilor, interese care, de multe ori, sunt divergente.
În dubla lor ipostază de cumpărător și vânzător, firmele își plasează competiția dintre două planuri: pe de o parte, ele își dispută furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitățile de forță de muncă etc., iar, pe de altă parte, își dispută clienții, urmărindu-se obținerea celor mai avantajoase condiții îi asigurarea resurselor și în plasarea produselor proprii pe piață.
Concurența propriu-zisă se desfășoară între firme, în calitatea lor de ofertanți, gradul de; intensitate fiind dat de raportul cerere-ofertă, de măsura echilibrării acestuia, pe de altă parte.
Concurența directă privește:
concurența dintre firme ce apar pe piață cu bunuri identice sau foarte puțin diferite și vizează satisfacerea acelorași nevoi;
concurența dintre firme ce apar pe piață cu bunuri similare, dar satisfac în măsură diferită aceeași nevoie.
Concurența indirectă se manifestă ori de câte ori firmele de adresează acelorași nevoi sau unor nevoi diferite, prin ofertarea unei game variate de bunuri, diferențiate prin nivelul costurilor, calitate și servicii oferite în sprijinul desfacerii produselor.
Specialiștii de marketing trebuie să fie atenți, însă și la concurența care provine din industrii diferite – producătorii de înlocuitori, care, pentru aceleași nevoi, pot oferi aceleași produse sau nou-veniții.
Există două tipuri de potențiali nou-veniți pe o piață:
firmele care deja vând unui anume grup de consumatori se decid să-și extindă gama de produse pe care le oferă;
firmele din "amontele" și "avalul" unei industrii, care încearcă să-și asigure fie o sursă de furnizare, fie o rețea de distribuție.
Pentru specialiștii de marketing, relevant este și numărul concurenților:
în cazul monopolului, potențialii clienți care au nevoie de produsul firmei nu-1 pot
cumpăra decât de la firma care deține monopolul;
în cazul oligopolului, marketingul cere ca fiecare firmă să fie foarte atentă la concurență, mai ales la cea directă.
2.2.1. Piața de aprovizionare și furnizorii societății
Societatea trebuie să se găsească într-un contact permanent cu piața. Acest contact ia forma unui ansamblu de relații prin intermediul cărora firma își orientează, organizează și finalizează activitatea sa economică.
În relația cu piața, societatea comercială apare simultan în două ipostaze:
de ofertant (furnizor);
de beneficiar (cumpărător).
Contactul permanent al societății comerciale cu piața este determinat de necesitatea
asigurării cu materii prime, materiale și diverse servicii a procesului de producție precum și de asigurare a desfacerii produselor proprii rezultat al procesului de producție.
Pentru a-și asigura necesarul de mijloace fixe și circulante, pentru desfășurarea în bune condiții a procesului de producție, societatea comercială intră în diverse relații cu alte societăți comerciale producătoare, respectiv furnizori. Nu întotdeauna mijloacele necesare procesului de producție pot fi asigurate de furnizorii de pe piața internă și atunci apare necesitatea studierii pieței externe în vederea găsirii unui furnizor extern.
Relația dintre firmă și furnizorii externi este pusă în evidență și de modelul de desfășurare a procesului de aprovizionare tehnico-materială.
Firma intră în relații cu diferiți furnizori interni și externi nu numai în procesul de aprovizionare ci și pentru executarea de diferite lucrări și prestări servicii de care are nevoie. fie pentru buna desfășurare a procesului de producție fie pentru asigurarea desfacerii produselor fabricate.
În relația firmă-furnizor, ponderea importantă o dețin relațiile de aprovizionare tehnico-materială.
Problemele aprovizionării tehnico-materiale trebuie să se găsească în centrul atenției organelor de conducere ale firmei, deoarece rezolvarea lor judicioasă depinde în foarte
mare măsură de desfășurarea procesului de producție.
Relația firmă-furnizor are la bază un contract economic pe baza căruia furnizorul se obligă să livreze beneficiarului bunurile și serviciile necesare acestuia.
Principalul obiectiv al activității de aprovizionare se concretizează în asigurarea completă și complexă a unității economice cu resurse materiale și tehnice corespunzătoare calitativ, la locul și termenul solicitat, cu un cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv, se inițiază și desfășoară în principiu mai multe activități specifice cu grad de complexitate și dificultate diferit, dintre care amintim:
identificarea și stabilirea volumului și structurii materiale și energetice necesare desfășurării activității de ansamblu a unității economice și în primul rând a celei productive;
fundamentarea tehnico materială a planului și programelor de aprovizionare materială și energetică a unității;
dimensionarea pe bază de documentație tehnico-economică a consumurilor materiale și energetice;
elaborarea de bilanțuri materiale și energetice care contribuie la evidențierea modului de folosire a resurselor, ca și a formei concrete de regăsire a acestora pe parcursul lucrării;
dimensionarea pe criterii economice a stocurilor și a loturilor de resurse materiale pentru comandă și aprovizionare;
prospectarea pieței interne și externe de resurse materiale și energetice în
vederea depistării și localizării surselor reale și potențiale de furnizare;
alegerea surselor materiale și echipamentelor tehnice care corespund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum, prezintă cele mai avantajoase condilii de livrare, reprezintă substituenți eficienți pentru materialele deficitare, scumpe, care se asigură prin import;
alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiții economice și asigură certitudine în livrările următoare pe termen scurt sau lung;
elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse în raport cu piața de furnizare internă și externă;
testarea credibilității furnizorilor selectați în scopul evidențierii probității morale, garanților de care se bucură, seriozității în afaceri, responsabilității
respectarea obligațiilor asumate și, nu în ultimul rând, a solvabilității;
negocierea și concretizarea relațiilor cu furnizorii aleși; urmărirea și controlul derulării contractelor de asigurare materială, întocmirea fișelor de urmărire operativă a aprovizionării pe furnizori și resurse; analiza periodică a stadiului asigurării bazei materiale și tehnice, a realizării programelor operative și a planurilor de aprovizionare, a contractelor economice pe total și distinct pe furnizorii principali la resursele vitale, de importanță strategică;
asigurarea condițiilor normale de primire – recepție a materialelor sosite de la furnizori;
stabilirea anticipată a spațiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea internă a fluxurilor de circulație, alegerea sistemelor eficiente de depozitare, efectuarea operațiunilor de dezambalare și de depozitare – aranjare a resurselor materiale în magazii și depozite;
organizarea rațională a sistemului de servire ritmică cu resurse materiale a subunităților de consum ale întreprinderii, în strictă concordanță cu cerințele acestora și cu programele de fabricație care stau la baza elaborării celor de aprovizionare;
controlul sistematic al evoluției stocurilor efective în raport cu limitele estimate pentru a se evita consecințele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau lipsa materialelor în stoc asupra activității economice a întreprinderii, a situației financiare a acesteia;
urmărirea și controlul utilizării resurselor materiale și energetice pe destinații de consum;
conceperea și aplicarea unui sistem informațional cuprinzător, simplu și operativ;
selectarea și angajarea după principiul competenței a personalului de specialitatea în structura profesională specifică; formarea și perfecționarea lucrărilor din sectorul de asigurare materială prin forme de pregătire;
Toate activitățile componente ale managementului aprovizionării au importanță și semnificație economică specifică pentru activitatea generală a întreprinderii, pentru realizarea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. Se impune o atenție mărită în următoarele activități:
studierea pieței de furnizare, a furnizorilor potențiali și reali;
selectarea și testarea credibilității furnizorilor;
elaborarea strategiilor în cumpărare de resurse materiale și echipamente tehnice, ca și în domeniul gestiunii stocurilor;
negocierea condițiilor de vânzare-cumpărare, de comercializare în general și finalizarea acțiunii, în cea mai mare măsură, pe bază de contracte comerciale;
urmărirea evoluției pieței de furnizare, a structurii și potențialului de resurse, a
prețurilor.
2.2.2. FurnizoriI interni și externi.
În sectorul de carte am putea menționa:
editura TEORA București;
editura POLIROM Iași;
editura ALL București;
editura ALL BECK București;
editura MEDICALĂ București;
editura JURISS ARGESIS Pitești;
editura ARAMIS PRINT București;
editura HUMANITAS CLASIC București;
editura HUMANITAS EDUCATINAL București;
editura TEHNICĂ
editura NOI București
editura CARMINIS Pitești
editura EFICIENT București
2.3. Piața de desfacere și beneficiarii (clienții) societății
Managementul desfacerii produselor reprezintă activitatea prin care se asigură vânzarea rezultatelor producției. Acțiunea implică stabilirea căilor, formelor și modalităților prin care urmează a fi vândute produsele fabricate și a piețelor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacere produselor (vânzarea lor) se încheie practic circuitul economic al întreprinderii.
H Lewis si E. England definesc termenul de ,cumpărare" ca un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea prețului și a altor condilii de tranzacționare și urmărire a comenzilor până la livrarea acestora.
Beneficiarii (clienții) sunt persoane fizice și instituții publice (biblioteci, primării), școli, grădinile și societăți comerciale.
Elaborarea strategiei în domeniul desfacerii este o acțiune complexă, Și necesită un volum de informalii foarte mare care se împrospătează, de regulă, la intervale scurte de timp, datorită frecventelor mutații care se înregistrează în oferta producătorilor, ca și în cerințele pieței de produse și servicii. O dată elaborată, strategia în domeniul desfacerii vânzărilor de produse și servicii se adaptează sistematic în raport cu noile elemente care apar și le modifică pe cele avute inițial în vedere.
O bună strategie în domeniul desfacerii este cea care are în vedere toate activitățile componente ale managementului desfacerii, interpretate în strânsă corelație cu interdependențele care le sunt specifice, dintre care amintim:
Informarea largă a potențialilor utilizatori asupra produselor și serviciilor care se pot
oferi pentru comercializare directă sau prin intermediari;
Studiul pieței în vederea identificării cererilor dimensional-structurate ale viitorilor
cumpărători-utilizatori;
Evaluarea previziunilor în vânzări;
Întocmirea portofoliului de comenzi și încheierea de contracte economice;
Organizarea activității servire, vânzare, livrarea-expediție a produselor;
Organizarea și modernizarea rețelelor de distribuție și de service;
Oferirea și asigurarea serviciilor asociate produselor;
Urmărirea comportamentului produselor la utilizatori.
O anumită parte dintre aceste acțiuni se desfășoară în cadrul activității de marketing, care se integrează astfel activității comerciale generale; o altă parte are în vedere evaluarea strategiei în domeniul desfacerii-vânzărilor, ceea ce înseamnă elaborarea concretă a unui ,,plan strategic"și a unor „programe de desfacere-distribuție a produselor" pe canalele prevăzute sau pe destinatari. În această a doua parte se încadrează și elaborarea de programe de desfacere pe produse, organizarea livrărilor de produse pe întreaga structură de operații, formarea stocurilor pe criterii economice sau în funcție de strategia care se adoptă în raport cu piața. Expedierea produselor pe canale de distribuție stabilite, organizarea sistemului informațional al întregului proces de desfacere-vânzări urmărirea și controlul derulării acestui proces și a decontării facturilor de către cumpărător, etc. Toate aceste activități surit subordonate nu numai desfășurării la parametrii proiectați ai procesului de desfacere, ci și extinderii, în viitor, a vânzărilor de produse și servicii – bază a supraviețuirii Și dezvoltării durabile a unității economice.
Relațiile de desfacere, pe planul intern al unității economice, se manifestă, se inițiază și se desfășoară între compartimentul de specialitate:
Compartimentele de strategii, planificare – dezvoltare Și conducere operativă a producției;
Compartimentul de marketing;
Compartimentul de aprovizionare;
Subunitățile de producție;
Compartimentul de transport;
Compartimentul tehnic, de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică;
Cu depozitele de produse finite;
Compartimentul de control tehnic de calitate.
În afară, relațiile se organizează între unitatea de producție industrială și:
Clienții (cumpărătorii produselor);
Unitățile de transport;
Centre de calcul;
Unități specializate în comerț exterior;
Institute și unități de cercetare specializate;
Unități bancare;
Unități specializate în comercializarea de produse în sistem en gros;
Unități de conjunctură mondială;
Burse de mărfuri;
Agenți de vânzare, reprezentanți sau reprezentanțe comerciale
Unități organizatoare de târguri și expoziții.
Relațiile care se stabilesc în acest domeniu de activitate, atât în interiorul unităților economice de producție cât și în afara lor, au rolul de a asigura satisfacerea promptă, la nivelul maxim al exigențelor, „a întregii" palete a clienților de pe piața internă și internațională; acest aspect asigură stabilitatea și extinderea vânzărilor de produse, sporirea încrederii cumpărătorilor în produsele și serviciile oferite de producători, menținerea sau creșterea de produse din profilul de fabricație etc. Toate acestea se concretizează, în final, în menținerea sau creșterea cifrei de afaceri pentru producător și implicit obținerea de profit mai mare, ca scop final al fiecărui investitor de capital – premisă a funcționalității și dezvoltării continue a firmei industriale în general.
Relațiile pe care le stabilește unitatea economică pentru activitățile de aprovizionare și de desfacere pe plan intern și în afară sunt, cu preponderență, de colaborare cu sens de circulație pe orizontală.
2.4. Cifra de afaceri
Cifra de afaceri reprezintă un indicator esențial pentru precizarea locului societății comerciale în sectorul de activitate, a poziției acesteia pe piață, a capacității de a lansa și dezvolta activități profitabile.Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri sesizează cauzele care au determinat evoluția acestui indicator și modificările structurale, în vederea stabilirii măsurilor corespunzătoare pentru reglarea activității.
Tabel + grafic nr. 2.1 – Evoluția cifrei de afaceri S.C. PRESTIGE SRL
Concluzia este aceea că evoluția cifrei de afaceri se înscrie pe o linie ascendentă, întreprinderea dispunând de un potențial care-i permite să-și consolideze poziția pe piață. Fiind o verigă de bază a economiei, S.C. PRESTIGE SRL are urmatoarele trăsături:
este unitate producătoare si prestatore de servicii catre terți;
este unitate organizatorico-administrativă;
este unitate economico-socială.
Funcționarea entitații ca sistem face necesară existența unui cadru de reglare a relațiilor ce se stabilesc intre diferitele subsisteme. Acest cadru se realizează prin intermediul structurii organizatorice. Prin structura organizatorică se intelege ansamblul persoanelor si a tuturor verigilor organizatorice, modul de organizare al acestora, relațiile ce se stabilesc intre acestea in realizarea obiectului de activitate in condiții de profitabilitate.
Structura de conducere este de tip mixt (ierarhic-funcționala) – ANEXA 2.1.
În cadrul funcțiunilor firmei, funcțiunea comercială este cea mai importantă, fiind definită ca principala verigă relațională cu mediul ambiant, mai ales cu cel din aval privind desfacerea produselor la S.C. PRESTIGE SRL.
Funcțiunea comercială cuprinde principalele grupe de activitați:
– studiul pieței și elaborarea politicilor de distribuție și de preț;
– asigurarea stocurilor de produse în funcție de cererea de piață;
– livrarea produselor în condiții de calitate și promtitudine.
Funcțiunea de personal este definită prin ansamblul activitaților ce au drept scop asigurarea, formarea si integrarea personalului necesar. S.C. PRESTIGE SRL utilizează forță de muncă angajată cu contract de muncă pe perioada nedeterminată. Structura personalului se prezinta astfel:
Dupa funcție:
vânzători si reprezentanți vânzări = 8; personal TESA si auxiliar = 6.
După vârstă:
– între 20 – 30 ani = 5;
– între 31 – 40 ani = 6;
– peste 41 de ani = 3
Funcțiunea financiar-contabilă are drept obiective evaluarea și înregistrarea eforturilor necesare desfășurării activitații ca si a efectelor rezultate, precum si asigurarea mijloacelor financiare necesare. In cadrul acesteia se desfasoară doua grupe de activități:
– activități de natură contabilă ce au drept scop evaluarea si înregistrarea eforturilor ca și a rezultatelor firmei;
– activități de natura financiară ce au drept scop asigurarea si folosirea mijloacelor financiare și un important rol previzional.
Contabilitatea este apreciată ca fiind cel mai important element al sistemului informațional economic al unei organizații deoarece:
sistemul informațional contabil permite administratorului și utilizatorilor externi de informații contabile să obțină o imagine asupra întregii organizații;
sistemul informațional contabil leagă alte sisteme informaționale importante ale organizației (cum sunt cele aferente marketingului, personalului, producției, de cercetare – dezvoltare, etc.).
CAPITOLL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR
LA S.C PRESTIGE SRL
3.1 Monografia contabilă la S.C PRESTIGE SRL
Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea stocurilor sunt majoritatea conturi de activ mai puțin provizioanele care sunt conturi de pasiv.Aceste conturi fac parte din clasa 3- conturi de stocuri și producție în curs de execuție.
Reduceri comerciale și financiare în contabilitate
Într-un mediu de piața concurențial, derularea tranzacțiilor de vănzare-cumparare
presupune, operarea cu reduceri de preț, destinate să rasplătească fidelitatea unui client, achitarea înainte de termen a unei datorii și, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creșterea cifrei de afaceri.
1. Aspecte generale
În literatura de specialitate și in practica afacerilor sunt întâlnite doua categorii de reduceri de preț:
– reduceri de natură comercială (sau reduceri comerciale), care au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi;
– reduceri de natură financiară (sau reduceri financiare), care poartă denumirea de sconturi (numite și sconturi de decontare sau sconturi de casă).
În categoria reducerilor comeciale se includ: rabatul, remiza și risturnul.
Rabatul reprezintă reducerea practicată, în mod excepțional, asupra prețului de vânzare convenit anterior între furnizor și client, ținându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, față de clauzele prevăzute in contract.
Remiza este o reducere practicată în mod excepțional asupra prețului curent de vânzare, ținându-se cont de volumul vanzărilor sau de importanța cumparatorului în clientela vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a întreprinderii sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri contractuali.
Risturnul reprezintă o reducere de preț calculată asupra ansamblului operațiilor efectuate de același cumparator pe o perioadă determinată.
De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din prețul brut, dar se pot acorda și în suma fixă.
În categoria reducerilor financiare este inclus scontul de decontare.
Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadența normală. Altfel spus, scontul de decontare reprezintă o bonificație acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipație a unei sume datorată de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plații (încasează o suma inainte de scadență) și un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadență.
2. Tratamentul contabil al reducerilor de preț
Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare, recunoaștere fiscală trebuie aplicate urmatoarele reguli:
– toate reducerile de preț sunt înscrise în factură;
– reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
– reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau sumele absolute ale fiecarei categorii de reducere se aplică asupra "netului" anterior;
– în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile și apoi remizele și risturnurile;
– scontul de decontare se aplică dupa ultima reducere de natură comercială, adică la netul comercial;
– aspectele legate de taxa pe valoare adaugată trebuie corelate cu prevederile legale in vigoare (art.137 și 138 din Legea 571/2003 și pct.22 din HG 44/2004 );
– reducerile comerciale, acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii de vânzare cumpărare, deși înscrise în factură, nu se contabilizează în mod distinct nici la furnizor, nici la client;
– reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) și ca un venit financiar la cel care îl primește (clientul).
3. Reduceri de preț acordate în momentul facturării
Pentru evidențierea modului de determinarea a reducerilor de preț, va supune atenției exemplul de mai jos, în care am presupus toate categoriile de reduceri, evidențiind astfel ordinea în care se determină aceste reduceri, dar și modul de contabilizare a unei facturi care comportă toate tipurile de reduceri.
Exemplu:
Presupunem că totalul brut al unei facturi pentru vânzări de stocuri/mărfuri este de 90.000 lei; rabatul pentru defecte de calitate este de 5.000 lei; remiza pentru vânzări superioare sumei de 50.000 lei este de 5%; remiza pentru poziția preferențiala a cumparatorului în clientela întreprinderii este de 10%; scontul de decontare pentru plata înainte de scadență este de 2%; TVA 24%.
Factura simplificată se prezintă astfel:
Valoarea bruta a mărfurilor vândute 90.000 lei
(-) 5.000 lei
Net 1 85.000 lei
(-) Remiza 1 (pentru vânzări superioare sumei
de 50.000 lei): 85.000 * 5% 4.250 lei
Net 2 80.750 lei
(-)Remiza 2 (pentru importanța clientului):
80.750 * 10% 8.075 lei
NET COMERCIAL 72.675 lei
(-)Scont de decontare : 72.675 * 2% 1.453,5 lei
NET FINANCIAR 71.221,5 lei
(+) TVA : 71.221,5 * 24% 41.332,20 lei
NET DE PLATA (TOTAL FACTURA) 84.753,59 lei
Această factură, care include reduceri comerciale și financiare, se contabilizează astfel:
În contabilitatea furnizorului:
% = %
411x 84.753,59
667 1.453,5
707x 72.675
4427 41.332,20 sau:
a).Contabilizarea vânzării mărfurilor:
411x = % 86.207,09
707x 72.675
4427 41.332,20
b).Contabilizarea scontului de decontare acordat:
667 = 411x 1.453.5
În contabilitatea clientului :
% = %
3xx 72.675
4426 13.532,09
401x 84.753,59
767 1.453,5
sau:
a).Contabilizarea achiziției stocurilor:
% = 401 x 86.207,09
3xx 72.675
4426 41.332,20
b).Contabilizarea scontului de decontare obținut:
401x = 767 1.453,5
4. Reduceri de preț acordate dupa facturare
În practica comercială se întalnesc situații când reducerile de preț sunt acordate ulterior facturării, deci după derularea tranzacției de vânzare-cumpărare. Conform acestei uzante, reducerile comerciale și financiare fac obiectul unor facturi de reducere
Dacă ar fi să facem o ierarhizare a frecvenței apariției în practică, se poate afirma că:
– rabaturile sunt destul de frecvente, ca urmare a reclamațiilor clienților;
– risturnele foarte frecvent, datorită naturii acestora;
– sconturile, generate de plată anticipată, destul de frecvent,
– remizele mai rar.
5. Reduceri de preț comerciale
Atunci când reducerile comerciale fac obiectul facturilor de reducere, ele trebuie să fie contabilizate deoarece modifică efectele facturii inițiale. Astfel, în contabilitatea clientului trebuie contabilizată o reducere a costului de achiziție aferent stocului pentru care s-a primit o reducere comercială ulterior facturării, pentru reflectarea stocurilor din cumpărări, în bilanț, la valoarea lor reală de achiziție. În schimb, furnizorul trebuie să înregistreze o diminuare a veniturilor din vânzari, cu valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, pentru a prezenta în contul de profit și pierdere cifra de afaceri la valoarea netă, exclusiv reducerile comerciale acordate.
Exemplu:
La sfârșitul anului, furnizorul F transmite clientului C o factură de reducere reprezentând risturne în suma de 10.000 lei, TVA 24 %, aferente livrarilor de mărfuri efectuate în cursul anului. În contabilitatea clientului C se înregistrează reducerea comercială obținută ulterior facturării astfel:
401x = % 24.000
371 10.000
4426 1.000
În contabilitatea furnizorului F se Înregistrează reducerea comercială acordată, ca o diminuare de venituri:
% = 411 x 24.000
4427 1.000
Față de această soluție, în literatura de specialitate românească, există opinia dupa care reducerile comerciale acordate ulterior facturării trebuie să fie contabilizate în contul 658 "Alte cheltuieli de exploatare", la furnizor, pentru reducerile acordate și respectiv în contul 758 "Alte venituri din exploatare", la client, pentru reducerile primite. Însă, se consideră că această soluție este discutabilă deoarece nu are drept efect corectarea costului de achiziție al stocurilor cu reducerile comerciale primite ulterior facturării, la client, și nici diminuarea veniturilor .
6. Reduceri de preț financiare
Acordate a posteriori, printr-o factura de reducere, sconturile de decontare sunt contabilizate similar cazului facturilor inițiale, adică sunt înregistrate drept cheltuieli financiare, la furnizorul care le acordă și sunt înregistrate ca venituri financiare la clientul care beneficiază de aceste sconturi.
Exemplu:
Furnizorul F adresează clientului C o factură reprezentând livrari de mărfuri în suma de 50.000 lei, TVA 24%, cu decontare dupa trei luni.Ulterior, clientul C îl înștiințează pe vânzător ca dorește sa-și deconteze datoria cu doua luni mai devreme, cu condiția să beneficieze de un scont. În consecință, furnizorul întocmește o factură de reducere care menționează un scont de 10%, acordat asupra livrării inițiale, adică:
– suma bruta (net comercial) 50.000 lei
– scont de decontare (50.000 * 10%) 5.000 lei
– TVA aferentă scontului de decontare (5.000 * 24%) 1200 lei
Total factură de reducere 6.200 lei
În contabilitatea vânzătorului se înregistrează :
1).Vânzarea de mărfuri:
411x = % 62.000
707 x 50.000
4427 1200
2).Scontul de decontare acordat ulterior facturarii (factura de reducere):
% = 411 x 6.200
667 5.000
4427 1200
În contabilitatea cumpărătorului se înregistrează:
1).Cumpărarea de mărfuri:
% = 401x 62.000
371x 50.000
4426 12.000
2).Scontul de decontare primit ulterior facturării (factura de reducere):
401x = % 6.200
767 5.000
4426 1200
Remarca privind rata dobanzii și scontul de decontare
În exemplul precedent se constata faptul că, pentru a plati cu doua luni mai devreme, furnizorul a consimtit o reducere de 10%, care corespunde unei rate a dobanzii anuale de: (10% *12 luni) / 2 luni = 60%
Prin această decontare anticipată cu doua luni furnizorul Și-a procurat fondurile la o rată anuală a dobanzii de 60%, care reprezintă costul financiar al acestei operații, iar clientul a plasat fondurile de care dispune la aceeași rată, care reprezintă randamentul financiar al operației.
7. Reduceri de preț acordate pentru facturi anterioare și inscrise în facturi ordinare ulterioare
Uneori, în locul emiterii unei facturi de reducere, furnizorul preferă menționarea reducerii într-o factură ulterioară .În acest caz, reducerile menționate în factura de vânzare ulterioară trebuie să fie contabilizate ca si cand ar fi înscrise într-o factură distinctă de reducere.
Exemplu :
Factura nr.9, emisă de furnizorul F catre clientul C, în ziua 10 iunie, conține următoarele date:
– Preț brut al mărfurilor 10.000 lei
– Remiza 10% (10.000 * 10%) 1.000 lei
Net comercial 9.000 lei
– TVA 24% (9.000 * 24%) 2.160 lei
Net de plată 12.160 lei
De dedus: reduceri în legatură cu factura nr.4 din 5 iunie
– acordat (50.000 * 5%) 2.500 lei
– TVA aferentă rabatului acordat:24% (2.500 * 24%) 600 lei
Total de dedus 3.100 lei
TOTAL FACTURA 9.060 lei
În contabilitatea cumpăratorului:
1).Înregistrarea facturii nr.9 din 10 iunie cu partea corespunzătoare mărfurilor cumpărate:
% = 401x 12.160
3xx 9.000
4426 2.160
2).Înregistrarea reducerii primite pentru factura nr.4 / 5 iunie (înscrisă în factura nr.9 / 10.11)
401x = % 3.100
3xx 2.500
4426 600
În contabilitatea vânzătorului :
1).Înregistrarea facturii nr.9 / 10 iunie cu partea corespunzătoare mărfurilor vândute:
411x = % 12.160
707x 9.000
4427 2.160
2).Înregistrarea reducerii acordate pentru factura nr.4 / 5 iunie (inscrisa in factura nr.9 / 10.11)
% = 411x 3.100
707x 2.500
4427 600
8. Tratamentul fiscal al reducerilor de preț
În ceea ce privește tehnica fiscală a reducerilor de preț, trebuie reținute urmatoarele reguli:
– Conform prevederilor art.137 alin. (3), din Codul fiscal, nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților.
– Conform prevederilor art. 138 din Codul fiscal, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată se ajustează în situația în care reducerile de preț…sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
– Pentru a nu fi incluse în baza de impozitare a TVA, in conformitate cu pct. 22 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele la Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de preț care nu se cuprind în baza de impozitare trebuie să fie reflectate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate,sa fie in beneficiul clientului și să nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestație oarecare.
3.2. Reflectarea contabilitații stocurilor de materii prime și materiale la SC PRESTIGE SRL
3.2.1. Contabilitatea mărfurilor
Contabilitatea mărfurilor se conduce global-valoric, atât la nivel de entitate patrimonială, cât și pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic. Valoarea stocului de marfă din raportul de gestiune zilnic are aceeași valoare cu cea din contabilitate, existând cont analitic pentru fiecare gestiune de mărfuri. Adaosul comercial declarat si practicat de unitate este intre 0 – 50% si este destinat să acopere cheltuielile comerciale (cheltuieli de circulație și de publicitate și să asigure obtinerea unui profit. Prețul cu amănuntul este format din costul de achiziție al mărfurilor plus adaosul comercial plus TVA 24%.
Pentru alte materiale consumabile contabilitatea este organizată dupa metoda inventarului permanent, existand evidența cantitativ-valorică atât in contabilitate (fișe de cont analitic) cât și la magazie (fișe de magazie). Metoda de evaluare a stocurilor la ieșire este FIFO, „prima intrare – prima ieșire„ conform căreia se calculează consumul de materiale.
La inceputul perioadei de gestiune soldurile inițiale sunt:
371.01 – 4530 lei 378.01 – 524lei si 4428.01 – 344lei
371.02 – 5498 lei 378.02 – 691lei si 4428.02 – 542lei
1 Achiziție mărfuri pentru magazinul M1;
% = 401„Furnizori„ 6720.8
371.01„Mărfuri M1„ 5420
4426 TVA deductibilă 1300.8 (5420 x 24%)
2 Recepție mărfuri pentru M1;
371.01„Mărfuri M1„ = % 2448.76
378.01„Diferențe de preț la mărf„ 1192.4 (5420 x 22%)
4428.01„TVA neexigibilă„ 1256.36(6612.4X24%)
3 Achiziție mărfuri M2;
% = 401„Furnizori„ 8022.8
371.02„Mărfuri M2„ 6470
4426 TVA deductibilă 1552.8
4 Recepție mărfuri M2;
371.02„Mărfuri M2„ = % 3539.09
378.02„Diferențe de pret M2„ 1941
4428.02TVA neexigibilă M2„ 1598.09
5 Plata furnizori in numerar;
401„Furnizori„ = 5311 „Casa in lei„ 5000
6 Plata furnizori prin cont bancar;
401„Furnizori = 5121„Cont curent la bancă„ 6424.5
7 Se importă mărfuri in valoare de 1000 $, la cursul de 3.6 lei/dolar. Se achită in numerar taxe vamale in suma de 1400 lei. Nu se achită TVA, operațiunea fiind cu „taxare inversă„. Datoria față de furnizor se achită la cursul de 3.7 lei/dolar.
Achiziționarea de mărfuri 1000euro*3.6 lei/dolar = 3600 lei
371.01„Marfuri M1„ = 401„Furnizori„ 3600
Achitarea taxelor vamale, care intra in costul mărfurilor:
371.01„Mărfuri M1„ = 5311 „Casa in lei„ 1400
Taxare inversă
4426„TVA deductibilă „ = 4427 „TVA colectată„ 950 (3600+1400)*24%
Achitarea datoriei către furnizor:
% = 5124 3700 (1000*3.7)
401 3600 (1000*3.6)
665 100
Recepția mărfurilor importate:
3600+1400 = 5000 x 25% = 1250 (378.01)
(5000+1250)x 24% = 1500.0 (4428.01)
371.01„ Mărfuri M1„ = % 2437.5
378.01„Diferențe de preț M1 1250
4428.01„TVA neexigibilă„ 1187.5
Se acordă o sponsorizare de mărfuri înregistrate la preț cu amănuntul 1400 lei, din care adaos comercial 200. TVA neexigibilă 150 lei .
La sfârșitul exercițiului financiar, cifra de afaceri era de 170650 lei iar impozitul pe profit datorat, de 2000 lei, cheltuielile privind sponsorizările sunt parțial deductibile.
Limita deductubilă pentru cheltuieli de sponsorizare, stabilită la sfarșitul exercițiului financiar, reprezintă suma cea mai mică din urmatoarele restricții :
3‰ din cifra de afaceri 170650 * 3‰ = 511.95 lei
20% din impozitul pe profit datorat 2000*20 % = 400 lei
9. Find persoană impozabilă româna înregistrata in scopuri de TVA, livrează in spațiul comunitar un lot de mărfuri in valoare de 1000 euro la cursul de 3.5 lei/euro. Beneficiarul comunică furnizorului român codul său de TVA. Factura se întocmește in valuta, pe care se scrie „taxare inversă – scutit cu drept de deducere„
Deoarece :
operațiunea este efectuată de catre o persoană impozabilă ;
este in sfera de aplicare TVA (livrare intracomunitară de bunuri);
locul inceperii transportului este în România;
exista scutire de la plată TVA
Livrarea bunurilor
4111„Clienți„ = 707.01„Venituri din vănzare mărfuri M1„ 3500
Taxarea inversă înregistrată în factura
4426„TVA deductibilă„ = 4427„TVA colectată„ 665
10. Se achiziționează un lot de mărfuri in suma de 1000 euro, la cursul de 3.5 lei/euro) de la o persoana impozabilă din spațiul comunitar.
Deoarece :
operațiunea este efectuată de o persoană impozabilă;
operațiunea este in sfera de aplicare TVA (achiziție intracomunitară de mărfuri);
locul finalizării transportului este în România;
Achiziția mărfurilor
371.02„Mărfuri M2„ = 401„Furnizori„ 3500
4426„TVA deductibilă„ = 4427 „TVA colectată„ 665
Recepția mărfurilor, adaos comercial 30%, TVA nedeductibilă 24%
371.02„Mărfuri M2„ = % 1914.5
378.02„MărfuriM2„ 1050
4428.02„TVA neexigibilă„ 864.5
Se achiziționează mărfuri de la furnizori interni pe baza de aviz de însoțire. Se efectuează recepția mărfurilor. Factura se primește ulterior. Conform Codului Fiscal, pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, factura trebuie emisa in termen de cel mult 15 zile din luna urmatoare celei în care ia naștere faptul generator de TVA.
a)Achiziționarea mărfurilor pe baza avizului de însoțire a mărfii :
% = 408„Furnizori- facturi nesosite„ 4700
371.01„Mărfuri M1„ 4000
4428„TVA neexigibilă„ 760
b) Recepția mărfurilor, adaos comercial 25%, TVA 24%
371.01„Mărfuri M1„ = % 1950
378.01„Diferențe de preț M1„ 1000
4428.01„TVA neexigibilă M1„ 950
Primirea facturii :
408„Furnizori – facturi nesosite„ = 401„Furnizori„ 4000
4426„TVA deductibilă„ = 4428„Furnizori – facturi nesosite„ 760
d) Achitarea datoriei
401„Furnizori„ = 512„Conturi la bănci„ 4760
12. Se inregistrează modificare de preț la mărfuri conform proces verbal (anexa 2.2.)
Total diferențe de pret 28
Calculul adaosului comercial aferent
28 x100 / 119 = 23.53
Calcul aferent TVA neexigibilă 28 x 24/124 = 5.4
371.01„Mărfuri M1„ = % 28
378.01„Diferențe de preț„ 23.53
4428.01„TVA neexigibilă„ 5.4
13. Se returnează mărfuri constatate deteriorate si recepționate inițial cu un adaos comercial de 30%
a) Returnare mărfuri
% = 401„Furnizori„ -714
371.01„MărfuriM1„ -600
4426„TVA deductibilă -114
b) Descărcarea gestiunii
371„Mărfuri„ = % -328
378.01„Diferențe de preț M1„ -180
4428.01„TVA neexigibilă M1„ -148
c) Încasarea creanței de la furnizor
5311„Casa in lei„ = 401„Furnizori„ 714
14. Se inregistrează În contabilitate lipsuri 49 constatate in gestiune
20 buc x 1.6 lei = 32 lei
TVA neexigibilă aferentă lipsurilor in gestiune 32×24/124 = 6.1
Adaos comercial aferent (32 – 6.1) x 20% = 5.2
Cost de achiziție al mărfurilor constatate lipsă
32 – 6.1 – 5.2 = 20.7
a) Ieșirea din gestiune
% = 371.02„MărfuriM2„ 32
607„Chelt cu mărfurile„ 20.7
378.02„Diferențe de preț„ 5.2
4428.02„TVA neexigibilă„ 6.1
b) Imputarea catre vănzator a minusului in gestiune
4282„Alte creanțe în legatură cu personalul„= % 32
7581„Venituri din despag.„ 26.89
4427„TVA colectată„ 6.1
c) Reținerea debitului pe statul de salarii
421„Personal remunerații datorate„ = 4282„Alte creanțe in leg. cu pers„ 32
15. Se înregistrează plus de inventar la gestiune M1 in valoare totală de 150 lei
150 x 24 / 124 = 29.03 TVA
150 – 29.03 = 120.97
120.97 x 20% = 24.2 Adaos comercial
371.01„Mărfuri M1„ = % 150
607„Chelt. cu mărfurile„ 100.84
378.01„Adaos comercial„ 24.2
4428.01„TVA neexigibilă„ 29.03
16. Se încasează vânzarea de mărfuri in numerar astfel :
M1 15000 lei
M2 12000 lei
15000 x 24 / 124 = 2903.2 ( valoare TVA)
12000 x 24 / 124 = 2322.5 (valoare TVA)
5311„Casa in lei„ = % 15000
707.01`Venituri din vanzare mărf .M1„ 12605.04
4427„TVA colectată„ 2903.2
5311„Casa in lei„ = % 12000
707.02„Venituri din vanzare mărf .M2„ 10084.03
4427 „TVA colectată„ 2322.5
17. Descarcare gestiune cu marfa vandută gestiunea M1
Km1 = SI 378.01 + RC 378.01 / SI371.01 + RD371.01 – SI4428.01 – RC 4428.01
= 524 + 3311.14 / 4530 + 20306.26 – 344 – 3274.28 = 0.1807 X 100 = 18.074%
12605.04 x 18.074% = 2278.35 (valoare adaos comercial aferent mărfurilor văndute)
% = 371.01„Mărfuri M1„ 15000
607.01„Chelt cu mărf. M1„ 10326.69
378.01„Diferente de preț M1 2278.35
4428.01„TVA neexigibilă M1„ 2903.2
18. Descarcare gestiune M2
Km2 = SI378.02 + RC 378.02 / SI371.02 + RD371.02 – SI4428.02 – RC 4438.02
= 691+2991 / 5498 + 15423.59-542 – 2462.59
= 3682 / 17917 = 0.2055 = 20.55 %
10084.03 x 20.55% = 2072.27(adaos comercial aferent vănzarilor M2)
% = 371.02„Mărfuri M2„ 12000
607.02„Chelt cu mărf .M2„ 8011.76
378.02„Adaos commercial„ 2072.27
4428.02„TVA neexigibilă M2„ 2322.5
19. Depunere la banca a numerarului din casierie
581„Viramente interne„ = 5311„Casa in lei„ 25000
5121„Cont curent la bancă„ = 581„Viramente interne„ 25000
3.2.2. Cazuri particulare privind contabilitatea stocurilor de mărfuri la S.C PRESTIGE SRL
a. Mărfuri aflate in consignație
Comerțul în consignație are ca scop preluarea de la persoane fizice si juridice a unor mărfuri in vederea vănzarii acestora. Comerțul în consignație este organizat in cadrul comerțului cu amănuntul. Vânzarea în regim de consignație are la bază contractul de consignație.
Contractul de consignație este o înțelegere scrisă, intervenită între două parți, prin care una dintre părti, numită consignant, încredințează celeilalte parți, numita consignatar, mărfuri spre a le vinde. Pentru deponenți – persoane fizice se întocmește „Bonul de
primire în consignație. `.
Mărfurile primite sunt înregistrate in „Borderoul de primire a obiectelor in consignație„ și „Notele de recepție si constatare de diferențe„. Unitatea cu profil de consignație încarcă in gestiune mărfurile primite; în momentul în care acestea au fost vândute se întocmește „Borderoul de ieșire a mărfurilor din consignație„ precum și „Borderoul de programare la plata a deponenților„. Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu daca nu sunt ridicate de catre deponentți în termen de 3 ani.
Pentru înregistrarea în contabilitate, în cazul in care deponentul este o persoană juridică, acesta trimite bunurile pe baza de aviz de însotire a mărfii pe care se mentionează „pentru vânzare în regim de consignație„.
La vânzare, consignația are obligația de a cere deponentului sa-i trimita factura pana la sfârșitul lunii. Daca deponentul este o persoana fizica sau juridica neplatitoare de TVA, consignația calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine.
O persoana fizică depune pentru a fi vândute in consignație mărfuri din patrimoniul personal in valoare de 1000 lei. Comisionul practicat este de 10%. Dupa vânzare se achită deponentului contravaloarea mărfurilor.
a) Primirea mărfurilor în consignație înregistrata la prețul deponentului:
D 8033„Valori materiale primite in păstrare sau custodie„ 1000
b) Incarcarea gestiunii cu mărfurile vândute
371„Mărfuri„ = % 1124
462„Creditori diverși„ 1000
378„Diferențe de preț„ 100
4428„TVA neexigibilă„ 24
c) Vânzarea mărfurilor
5311„Casa in lei„ = % 1124
707„Venit din vânzare mărf„(1000+10%) 1100
4427„TVA colectată„(100×19%) 24
d) Descarcarea gestiunii de mărfurile vândute:
% = 371„Mărfuri„ 1124
607„Cheltuieli privind mărf. 1000
378„Diferențe de preț„ 100
4428„TVA neexigibilă„ 24
e) Ieșirea din gestiune a mărfurilor vândute
C 8033„Valori materiale primate in păstrare„ 1000
f) Achitatea mărfurilor primite în consignație
462„Creditori diverși„ = 5311„Casa in lei„ 1000
b. Inventarierea stocurilor și verificarea inventarului
Organizarea sistemului de contabilitate a stocurilor și a circuitului valorilor materiale la SC PRESTIGE SRL utilizează metoda inventarului permanent.
Conform art. 72 al Regulamentului “în condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric”. Așadar, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor (cantitativ și valoric) evaluate la prețul de achiziție, costul de producție, prețul standard, după caz, precum și fiecare operație de ieșire din stoc, atât valoric cât și cantitativ, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor:
Sf = Si + I – E unde:
Sf – sold final Si – sold inițial
I – valoarea intrărilor E – valoarea ieșirilor
c. Contabilitatea vânzarilor cu plata în rate
Vânzarile cu plata in rate au loc in baza unui contract între firma comercială vânzatoare si cea cumpărătoare în care se specifică valoarea la prețul de vânzare a mărfii, avansul de achitat de catre client la data cumpărării, restul de plata cu eșalonarea pe mai multe rate (lunare, trimestriale) si dobanda perceputa de vânzator clientului calculată asupra restului de plata, acesta reprezentând un credit acordat cumpărătorului.
Față de vânzarile de mărfuri cu plata imediată în numerar, intervin unele conturi specifice pentru reflectarea in contabilitate: 472„Venituri înregistrate in avans„ pentru evidenta valorii mărfurilor vândute, mai putin acontul incasat 4428„TVA neexigibilă„ evidențiază în creditul său TVA calculat asupra acelei valori a mărfurilor vândute ce urmează a fi ulterior încasată pe masura ce ratele ajung la scadentă;
4111„Clienți„ pentru a evidenția creanțele vânzătorului față de cumpărător.
Se livrează un lot de mărfuri cu plata in 4 rate lunare, în valoare de 2000 plus TVA, la preț de vănzare. Costul de achiziție al mărfurilor este de 1800 lei. Dobanda lunară este de 1%. Decontările se fac cu OP la sfarșitul fiecarei luni.
Dobanda cuvenită
2000 x 1% + 1500 x1% + 1000 x 1% + 500 x 1% = 50 lei
Vânzarea mărfurilor
4111„Clienți„ = %
707„Venituri din vânzarea mărf„ 2000
472„Venituri înreg in avans„ 50
4427„TVA colectată„ 389.5
Scoaterea din evidența a mărfurilor vândute:
607„Chelt cu mărfurile„ = 371„Mărfuri„ 1800
Incasarea primei rate
2000 / 4 + 389.5 + 2000 x 1% = 909.5
5121„Conturi la banci in lei„ = 4111„Clienți„ 909.5
Includerea în venituri a dobânzii încasate in prima luna 2000 x 1% = 20 lei
472„Venituri înregistrate în avans„ = 766„Venituri din dobânzi„ 20
3.3 Analiza principalilor indicatori economico-financiari la S.C. PRESTIGE SRL
Analiza potențialului material implică abordarea celor două categorii de active : fixe si circulante prin prisma volumului, structurii, dinamicii si eficienței lor.
Grafic nr. 2.3 – Eficiența mijloacelor fixe 2009 – 2010
Primul indicator a înregistrat o evoluție pozitivă peste 900 lei CA la 1000 lei MF. și cel de -al doilea indicator a înregistrat o creștere semnificativă de +11.22.
EFICIENTA ACTIVELOR CIRCULANTE
Analiza eficienței activelor circulante se realizează cu ajutorul indicatorilor
-viteza de rotație a activelor circulante (a stocurilor) ;
– durata recuperării creanțelor
Grafic nr. 2.4 – Eficiența activelor circulante 2009 – 2010
Se observă o crestere a vitezei de rotație a stocurilor, numarul de zile în care stocurile realizează o rotație completă a scazut de la 50 la 34.
Tabel + grafic nr. 2.2 – Durata recuperării creanțelor DRC = CREANȚE /C A * 365
Durata recuperării creanțelor în anul 2009 a fost de 22 zile
Durata recuperării creanțelor în anul 2010 a fost de 16 zile
Având în vedere că valoarea ideală a acestui indicator este între 0 – 30 zile, S.C. PRESTIGE SRL se măndrește cu faptul ca a redus valoarea acestuia de la 22 de zile la 16 zile.
În ceea ce privește structura creanțelor, entitatea nu mai are creanțe de recuperat cu o vechime mai mare de un an, ceea ce inseamnă că managerul s-a preocupat de stingerea creanțelor vechi astfel incât să se elimine riscul neincasării lor.
ANALIZA CHELTUIELILOR
Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor la PRESTIGE are la bază datele din contul de profit și pierdere și din bugetul de venituri și cheltuieli.
Tabel + grafic nr. 2. 3 – Analiza cheltuielilor
Pe ansamblu se constată o majorare a cheltuielilor totale in 2010 față de 2009 cu 13054 mii lei, situație justificată din punct de vedere economic prin creșterea cifrei de afaceri.
Tabel + grafic nr. 2.4 – Analiza structurala a cheltuielilor totale
Se observă că ponderea cheltuielilor de exploatare a scăzut in totalul cheltuielilor cu 0.14%. In cadrul cheltuielilor de exploatare ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu personalul de 30.87% in 2008 și de 31.56% in 2009, urmată de cheltuielile materiale cu 29.66 in 2008 și 28.26 in 2009.
Cheltuielile financiare au înregistrat o creștere cu 0.7% in 2010 comparativ cu 2009 datorita creșterii costurilor serviciilor bancare si a diferențelor de curs valutar.
Cheltuielile excepționale au înregistrat o scadere de 0.56 datorita faptului ca in 2010 nu au mai fost înregistrate pierderi din calamitați și accidente neprevăzute.
Tabel + grafic 2.5 – Rata de eficiența a cheltuielilor sau rata medie a cheltuielilor
Se observă o creștere a acestui indicator in 2010 comparativ cu 2009.
Astfel in 2009 pentru realizarea a 1000 lei CA se utiliza 528.93 lei iar in 2010 -558.25 lei pentru 1000 lei CA. Modificările acestui indicator reflectă mișcările produse in situația economico- financiară a firmei și in mediul său ambiant, în care acționează, iar cautările unei formule viabile de structura sortimentală si de funcționalitate nu sunt încheiate.
ANALIZA RENTABILITAȚII FIRMEI
Analiza rentabilitații la S.C. PRESTIGE SRL se realizează cu ajutorul a doi indicatori : profitul (ca indicator de volum) și rata rentabilitații (indicator al mărimii relative a rentabilitații). Acest indicator prezintă importanța deosebită pentru că exprimă gradul in care capitalul sau folosirea resurselor aduc profit.
Tabel + grafic 2.6 – Analiza rentabilității firmei
Rata rentabilității resurselor ocupate (a activelor) a înregistrat valori peste pragul limită de 1% ceea ce reprezintă o valoare pozitivă. De asemenea inregistrează o creștere de 4.26% in 2010 față de 2009, ceea ce indică un aspect pozitiv pentru activitatea firmei.
Rata rentabilității veniturilor crește de la 12.86% la 13.15% ceea ce inseamnă creșterea profitului in concordanță cu creșterea veniturilor , deci o îmbunatațire relativă a activității firmei.
Rata rentabilitații economice se situează peste pragul de 25% si crește in mod susținut, ajungănd in 2010 la aproximativ 40%.
Rata rentabilitații financiare arată capacitatea capitalului investit de a produce profit, crește de asemenea de la 49.625 la 54.9%
ANALIZA PATRIMONIALĂ
Patrimoniul, ca indicator economico-financiar, reflectă valoarea economica a firmei, capacitatea acesteia de a face față necesitaților financiare la un moment dat.
Datorita implicațiilor mult mai directe pe care le are asupra eficienței firmei se analizează fondul de rulment si necesarul de fond de rulment.
Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent destinată și utilizată in vederea finanțarii activitații curente și se determină:
FR = Cp – Ai
unde FR – fond de rulment
Cp – capital permanent Ai – active imobilizate
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă stocurile + creanțele care trebuie să fie finanțate din fondul de rulment si se determină pe baza relației:
NFR = (ST + CR) – Dc unde ST – stocuri; CR – creanțe; Dc – datorii curente
Trezoreria neta (TN) este partea in fondul de rulment care depasește nevoia de fond de rulment TN = FR – NFR
Tabel + grafic 2.7 – Analiza patrimonială
Din datele prezentate rezultă faptul că firma a înregistrat un fond de rulment pozitiv in 2009 și 2010 deși in 2010 s-a constată o scadere a sa cu 2895 mii lei. Aceasta semnifică un excedent de lichiditați potențiale sau o marjă de siguranță față de riscurile activității viitoare.
În ce privește nevoia de fond de rulment acest indicator înregistrează o valoare pozitivă în 2009 iar în 2010 o valoare negativă, ce semnifică faptul că in ultimul an analizat necesitațile temporare au fost mai mici decat sursele temporare posibile de mobilizat.
Trezoreria netă înregistrează valori pozitive pe toata perioada analizată, deși in scadere ușoara ceea ce semnifică o autonomie financiară a firmei pe termen scurt.
Cum fondul de rulment se utilizează pentru acoperirea parțiala a activelor circulante (a stocurilor) se face referire la rata de finanțare a capitalului circulant si rata de acoperire a stocurilor.
Grafic nr. 2.5 – Realizări 2009
Grafic nr. 2.6 – Realizări 2010
Rata de finanțare a capitalului circulant = Fond de rulment/Active circulante x 100
Rata de acoperire a stocurilor = Fond de rulment / Stocuri x 100
Analizând cele doua grafice se consideră că situația este in limita normalului deoarece ambele rate înregistrează valori peste 50% .
ANALIZA SOLVABILITAȚII ȘI CAPACITAȚII DE PLATA
Lichiditatea prezintă capacitatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani si arată cât din valoarea activului se afla sub forma de lichiditati in conturile de disponibilitați banești si câte dintre ele pot sa devină lichide imediat (creanțele si stocurile de produse finite).
Rata lichiditații patrimoniului = Active circulante / Datorii pe termen scurt x 100
Rata lichiditații parțiale= (Active circulante – Stocuri)/Datorii pe termen scurt x 100
Grafic nr. 2.7 – Rata lichidității patrimoniului și activelor circulante 2009-2010
Grafic nr. 2.8– Analiza stocurilor, activelor circulante și a datoriilor 2009-2010
Rata lichiditații patrimoniale a depașit in 2009 pragul de 100% dar este in scădere datorită creșterii valorii datoriilor curente, concomitent cu scăderea valorii lichidităților.
Rata lichiditații activelor circulante a scazut foarte mult datorită scăderii atât a disponibilitaților cât si a activelor circulante, ceea ce inseamnă că firma înregistrează unele dificultăți în a-și onora datoriile.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a-și onora plațile la termenele scadente si se calculeaza astfel:
Solvabilitate patrimoniala = capitaluri proprii / total pasiv
Rata datoriilor = Datorii totale / Total pasiv
Tabel nr. 2.8 – Solvabilitatea firmei
Grafic nr. 2.9 – Rata solvabilității și a datoriilor 2009 – 2010
Rata solvabilității patrimoniale înregistrează atât în 2009 cât și în 2010 valori sub pragul de 60% , situația putand fi considerată aproape normală.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR
LA S.C. PRESTIGE SRL
S.C. PRESTIGE SRL, conform obiectului său de activitate, este întreprindere comercială, oferind spre vânzare la pret cu amănuntul mărfuri alimentare si nealimentare. Pentru aceasta trebuie să dispună de un instrumentar care sa-i permita adaptabilitatea la solicitarile pieței, implicațiile prezente și, mai ales, viitoare ale progresului tehnico-științific contemporan.
Luarea unor decizii privind extinderea pe noi piețe, modernizarea bazei materiale existente, modernizarea spațiilor de producție, pregatirea forței de muncă afectează prezentul, însa condiționează in mod hotărâtor eficiența viitoare a firmei.
S.C. PRESTIGE SRL și-a întocmit un program de activitate pentru urmatorii trei ani, defalcat pe perioade mai scurte, de nivelul anilor si lunilor calendaristice. Astfel, in urma unei cercetări de piață efectuată în cadrul biroului de marketing al firmei s-a descoperit o nișă de piața privind vânzarea produselor nealimentare in localitatea Perieți(materiale de construcție). Sunt foarte mulți întreprinzători particulari interesați de noi investiții in afaceri imobiliare, iar materialele de constructie, de bună calitate si la prețuri promoționale poate oferi societatea prin deschiderea unui punct de lucru in localitatea Perieți.
S.C. PRESTIGE SRL întelege faptul că in viitor se va mări volumul de activitate desfășurat. In acest sens intentionează să-și achiziționeze un spațiu adecvat pentru depozitarea mărfurilor.
Desfășurarea procesului de aprovizionare-desfacere impune organizarea activitații de aprovizionare cu mărfuri, materiale pentru ambalat, energie, apă, combustibili.
Organizarea aprovizionării tehnico-materiale trebuie astfel condusă încât sa contribuie :
La asigurarea completă și la timp a unitații economice cu mijloace de muncă și obiectele muncii ;
asigurarea condițiilor optime de depozitare;alimentarea raționala a standurilor de mărfuri cu resurse necesare ;
utilizarea raționala a resurselor materiale astfel încat să se respecte normele de consum stabilite și stocurile determinate.
Pentru îndeplinirea acestor cerințe, conducerea firmei intenționează să înființeze propriul compartiment de aprovizionare, care să se ocupe în principal cu programarea aprovizionării, aprovizionarea propriu-zisă și determinarea resurselor materiale.
In fața unor asemenea schimbari inevitabile informațiile din domeniul costurilor, care oglindesc întreaga activitate a unitații vor deveni preponderente în cadrul procesului decizional, deoarece indicatorul cost este privit si considerat ca element de bază in competitivitatea firmei, pârghie economică pentru perfecționarea gestionării unitații, criteriu de apreciere a activității, a stimulării materiale si financiare, a nivelului rentabilitații generale. Calculația costurilor și informația costurilor sunt considerate si recunoscute ca instrumente utile si eficiente în managementul firmei. In condițiile actuale, analiza costurilor își face tot mai simțită prezenta si necesitatea.
În prezent calitatea produselor si serviciilor exercită o influență puternică asupra condițiilor de viața ale oamenilor. De aceea, dinamismul transformărilor din societatea contemporană, generate de progresul științific și tehnic, determină o creștere considerabilă a funcției calitații in sistemul funcțiilor firmei. Ca si marketingul, funcția calității are un caracter integrator față de celelalte funcții și cuprinde ansamblul activităților care permit firmei să ofere produse la un nivel optim al calitații, respectând cerințele referitoare la cantitate, termene, în condițiile minimizării costurilor.
Prin tot ceea ce intreprinde, S.C. PRESTIGE SRL dorește să promoveze valorile sale :
să ofere clienților satisfacție prin calitate superioară ;
sa ofere investitorilor profit atractiv prin creștere susținuta ;
sa respecte mediul social și fizic ;
sa fie o firmă din care angajații să fie mândrii că fac parte.
Bibliografie
Caloian Florentin – Bazele contabilității, Ed. CH. Beck, 2008
Dumitrana Mihaela, C. Caraiani – Bazele contabilității, ed. a II-a reviziută și adăugită, Ed. Universitară, 2008
Duțescu Adriana – Politici contabile de întreprindere – Ed. C.E.C.C.A.R., 2009
Feleagă Liliana, Feleagă Niculae – Contabilitatea finaciară: o abordare europeană și intenațională, vol.2; Contabiltate financiară aprofundată, 2005
Feleagă Niculae – Sisteme contabile comparate, vol.2, Ed. A II-a, Ed. Economică
Feleagă Niculae, Malciu Liliana – Recunoaștere, evalure și estimare în contabilitatea internațională, Ed. C.E.C.C.A.R, 2004
Gheorge Dumitru – Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale – 2005
Iamandi Luca, Petcu Paul Mircea – Bazele contabilității, Ed. Național, 2009
Jalbă Luminița – Contabilitatea în comerț, Ed. Universitară, 2009
Lambru Bogdan și Ghe., Possler Ladislau – Contabilitatea întreprinderii – îndrumar practic actualizat și completat prin reglementările contabile prevăzute de directivele europene aprobate de O.M.F.P. nr. 3055/2009, ediția a X-a 20210, Ed. Fundației Andrei Șaguna
Lesconi Frumușanu Mihaela, Ciomagă Adrian – Bazele contabilității, Ed. Eftimiu Murgu 2009
Mandoiu Nicolae – Reglementări contabile – Ed. Confisc, 2008, 2009, 20010
Oprea Călin, Ristea Mihai – Bazele contabilității – Ed. Didactică și Pedagogică, 2004
Popa Irimie Emil, Briciu Sorin, Oprean Ion, Petre Ștefan– Bazele contabilității. Aplicații practice, Ed. Economică, 2009
Ristea Mihai – Sisteme contabile comparate – Ed. C.E.C.C.A.R, 2008
Rus Ioan – Bazele contabilității,ediția a II-a, Ed. Economică, 2010
Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
ANEXA 1
ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI DE MARKETING
ANEXA 1
ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI DE MARKETING
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu de Caz Privind Contabilitatea Stocurilor la S.c. Prestige S.r.l (ID: 147474)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.