Studiu de Caz Privind Contabilitatea Produselor Bancare

"Studiu de caz privind contabilitatea produselor bancare".

Cap. 1. Sistemul bancar – parte a sistemului financiar European

Sistemul bancar din România

Termenul de " banca" este ca "fiind o instituție financiara care întrunește , în detaliu, indiferent de țara de origine același rol" cu privire la traiul economic si anume: atragerea de depozite, acordarea de credite(printre acestea amintim:creditele de consum, ,credite ipotecare , etc) , operațiuni de plăți, emiterea de mijloace de plată,leasing financiar,emiterea de bancnotă, schimb de valuta, etc.

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, banca reprezintă o "instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente".

Privit din punct de vedere etimologic , termenul de" bancă "provine din limbă italiană "banca", termen de sorginte germanică, ce semnifică scaun lung pe care se pot așeza mai multe persoane. În special italienii din nordul Italiei, lombarzii, decurgeau la diferite acțiuni în diferite locații , piețe sau camere largi ce foloseau ample instrumente de mobilier pentru activitatea lor.

Conform legii bancare nr .58/1998 publicată în Monitorul Oficial nr 121 din 23.03.1998, banca este definită ca fiind "persoană juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și în cont propriu".

În conformitate cu legea bancară nr 58/1998 republicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, termenul de bancă poate fi asimilat alături de organizațiile cooperatiste de credit, ca unități de emitere monetară.

Sistemul bancar reprezintă componentă esențială a sistemului financiar al unui stat. Sistemul financiar reprezintă ansamblul de elemente ce este caracterizat de legaturile între componentele sale, și are un caracter unitar.

Așadar putem afirma că, sistemul financiar este caracterizat de mai multe aspecte:

un sistem de reguli si norme ce vizează bunul mers al desfășurarii activității bancare ;

un sistem de conexiuni financiare;

un sistem de instrumentate de conducere și reglare

înfințarea și impartirea fondurilor

etc;

Sistemul bancar este definit ca fiind un subsistem al sistemului financiar aflat temporar într-o conexiune cu celelalte elemente. În ceea ce privește sistemul financiar,acesta este o componentă a economiei naționale, iar aceasta din urmă, facând parte din economia globală.

Pe lângă BNR, în România mai există:

organizațiile cooperatiste de credit;

instituțiile emitente de monedă electronică;

băncile, persoane juridice române;

băncile de economisire și creditare în domeniul locativ;

băncile de credit ipotecar;

sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine, denumite încontinuare instituții de credit.

Privit din punct de vedere al caracterului național putem afirmă că, sistemul bancar din România este format din sistemul bancar international.

Deci putem spune că, atât sistemul din România cât și cel international sunt component ale sistemul financiar, dar și cel international.

Termenul care definește aceste interacțiuni este relatia de interacțiune.

Datorită acestor reglementări , întelegem prin instituția de credit ca fiind entitatea în jurul căreia se atrag depozite alte fonduri ce sunt rambursabile clientilor, dar și acordarea de credite.Primele atestări cu caracter bancar au apărut încă din perioada feudalismului, apărând astfel zafari și cămătarii.Zafarii se ocupău în primul de schimbul de monede, in zilele noastre fiind asemănător cu schimbul valutar.Aceasta metodă era cauzată de multitudinea de însemne provenite din alte țari. În jurul anului 1867, când a fost înfiintat primul sistem monetar din țară, circulau circa 80 de tipuri de monede pe teritoriul Țării române, din aur ,argint, cum ar fi :"napoleon francez, lira sterina, lira otomană, ducatul austriac ,icosarul, rubla, sfanțicul, creițarul, talerul, paralele, piaștrii, copeicile".

Cămătarii acordau credite cu dobânzi foarte mari , credite care erau sub forma unor împrumuturi de consum, dar și in cadrul politic(domnitorii își cumpărau tronul domnesc de la Oastea Otomană).

Cu ocazia dezvoltării relațiilor capitaliste, au apărut instituțiile financiare care erau competente să susțină unele proiecte.

Pentru prima data au apărut acele "case comerciale" cu sediul in centrele comerciale ale țarii noastre." Ele au funcționat între anii 1830-1860 și au fost într-un numar de 10 case in Brăila, 21 la Galați, 20 la București și câte una la Buzău, Craiova și Iași".

În evoluția activității bancare în Țările Române, un eveniment destul de important a fost acela când a fost înființată prima instituție de credit si anume " Casa de Depuneri și Consemnațiuni". Aceasta avea resursele atât din domeniu public dar și privat.

Banca României a luat naștere la 17 octombrie 1865, prin schimbarea sucursalei băncii care apartinea Imperiului Otoman din București și a emis bancnote prin concesiune, timp de 30 de ani.

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, concesiunea a fost desființată , dar a continuat să funcționeze ca o societate anonimă, dar dupa o perioadă îndelungată a devenit sucursala unei alte firme și anume "Bank of Romania Limited Londra"

La 17 aprilie lua naștere Banca Națională a României, fiind înfiintată după modelul Băncii Belgiene, care respecta toate principiile școlare din aceea vreme.Banca a avut un capital privat în jur de 2/3 cât și de stat de 1/3.

Datorită faptului ca a fost înfiintata Banca Naționala, a crescut capitalul intern ceea ce a dus la o creștere dar și dezvoltare economică prin mobilizarea de disponibilități bănești dar și acordarea de noi credite.

Pâna la izbucnirea Primului Razboi Mondial, erau 195 de instituții de credit private.În timpul primului război mondial, instituțiile dee credit și-u mărit capitalul social, ceea ce a dus la sporirea nevoilor țării aflate în plin război.

Astfel strucura sistemului bancar românesc în funcție de proveniență capitalului, după cum urmează.

Sursa : .Slăvescu, Victor, Marea finanța din România în timp de război, Editura Cartea Românescă, Bucuresti, 1920, p8

După înlăturarea regimului de sorginte comunistă s-a produs o schimbare în economia românească care până atunci era condusă sub directivele planului general unic. Așadar, în urma celor întâmplate a apărut crearea structurii bancare pe cele două nivele și începerea reformei bancare.

Astfel până in anul 2014, sistemul bancar și-a arătat echilibrul economic dar și structural prin acordarea de credite, atragerea de depozite,leasing financiar, operațiuni de plăți și altele în cursul anului 2015, asemanator cu anul în care a fost criza.

În ceea ce privește rata de solvabilitate, aceasta a atins în iunie 2015 18.07%, știind ca pragul minim a fost de 8% potrivit cadrului de reglemetare al CRD IV/CRR.

Indicele "Intermedierii financiare" este exprimat la finele anului 2014 ca fiind 32 %, în scădere fata de anul 2011 când a înregistrat valoarea de 40 %, diferența rezultând din restrângerea bilanțului instituțiilor financiare.

PIB a activelor bancare brute este în valoare de 60.8%, care este în concordanță cu volumul activelor nete(82 de milioane de euro la sfârsitul lunii iunie 2015).

Datorită creșterilor economice, generate de atragerea fondurilor europene gradul de intermediere a fost 32 % și gradul de balcanizare de 50% fac din țara noastra o atracție pentru pentru investitorii din domeniul bancar.

Sistemul bancar din România este format așadar 40 de instituții de credit.

La sfârsitul anului 2014,structura sistemului bancar cuprindea doua instituții de credit cu capital majoritar de stat, trei instituții cu capital majoritar autohton,9 sucursale ale unor bănci straine, o organizatie cooperatistă de credit si alte 25 de cu capital străin.

O clasificare a originii acțiunilor în funcție de active arată astfel:

instituții de credit cu capital austriac- 36,7%

instituții de credit cu capital francez- 13,3%

instituții de credit cu capital grecesc- 12,4%

Potrivit datelor deținute, primele cinci instituții de credit dețineau 54,2% din

valoarea volumului agregat al activelor, 58,3% din capitaurile proprii, iar 54% în cel al depozitelor atrase, potrivit Băncii Naționale a României din anul 2014.

Reducerea finanțărilor de la instituțiile mama a compensate avansul economisii interne, astfel conform datelor primate de Banca Națională a României, expunerea instituțiilor mama făța de filiale a dus la reducerea numarului acestora cu 16%.

O finanțare buna își găseste locul acolo unde este si o fructificare buna.

Figura 1

Sursa: http://www.arb.ro/sistemul-bancar-din-România/sistemul-bancar-din-România/

În luna iunie a anului 2015, raportul creditelor acordate a fost plasat la 93,56%, iar pentru scăderea bilanțurilor, băncilor vor sa se implice tot mai mult în ceea ce privește partea de creditare.Existența pe piața monetară a dobânzilor a dus la scăderea lichiditații existentă pe piață, în prezent este de 1,29%.

Lipsa încrederii, dar și a proiectelor mari de investiții și reglementarilor europene a condus la afectarea accesului clientului privid obținerea de credite.

Pentru dezvolatarea economică a României, totalitatea bancilor din România consideră că, trebuie menținută încrederea la un nivel propice.

Astfel soldurile creditoare neguvernamentale, acestea sunt într-o tendință de scădere,iar bilanțurile depășesc creditele noi rambursate,iar în luna iunie a anului 2015 se înregistra o valoare de 1,1% ceea ce înseamna o valoare de 215 miliarde lei.

În luna iunie tot a anului 2015 s-a înregistrat un nou nivel record pâna la 50% față de anul 2014 al creditelor în lei, acordate de populației și de companiile nationale și multinaționale ceea ce înseamnă că, instituțiile de credit acordă intr-un ritm destul de alert credite.

Monedă în sunt contractate creditele este , moneda națională, leul.

În ceea ce privește finanațarea clientilor trebuie să ne gandim la eligibilitatea și cererea. Potrivit unui sondaj realizat de Banca Națională a României fiscalitatea, lipsa cererii și concurența sunt principalele problemele ale firmelor.

Datorită acestor probleme, s-a decis să se reducă gradul de îndatorare fața de bănci :68% dintre firme nu ar dori sa contracteze un credit în euro și 64% nu ar mai lua un credit în lei, iar capacitatea companiilor de a face față unor evenimente nefavorabile în ceea ce privește rata dobânzii este scăzută.

Dacă s-ar înființa o bariera, cum este Biroul de Credit al persoanele fizice, creditarea pentru persoanele juridice ar putea crește gradul de utilizare al garanțiilor, iar valoarea creditelor noi contractate ar putea crește și cu două cifre.

Atunci când vine vorba de vânzarea de active, instituțiile de credit sunt mult mai interesate în anul 2015 față de 2014, după cum urmează în figura numarul 2.

Figura 2

Referitor la zone de retail, pute afirma ca circa 90% din instițiile de credit apreciază o creștere a cererii în domeniu imobiliarelor, iar în cazul creditelor de consum circa 80%. O altă evoluție ce ține de prevederile din dreptul comunitar este cea a creditelor ipotecare pe termen mediu și lung.

Înlocuirea metodei de calcul a NPL a determinat reducerea cu 9 puncte procentuale a ratei în ceea ce privește creditele neperformante în valoare 12,80%, la jumatatea anului 2015.

Instituțiile de credit și-au adaptat cerintele în funcție de numărul de angajați, redimensionarea rețelei și portofoliile de credite.

La sfârsitul anului 2014, numărul unitațiilor bancare a fost de 5,304, iar numarul angajațiilor a fost de 57,732.

În contextul Uniunii Bancare Europene se poate încadra și România, cu rolul de a veghea asupra bunei desfașurări a proceselor bancare prin asistența financiară publică directă, iar instituțiile de credit care nu sunt prea semnificative, vor beneficia de inalte standarde de supraveghere( cu referire la cele trei banci ale fiecarui stat european.

Retragerea și restrângerea capitatului a bancilor cu capital străin sunt consecințe ale procesul de transpunere, conturare și respectare a prevederilor legale, în acest fel au apărut prevederile tratatului de la Basel III, a fost introdus din 1 ianuarie 2014.

Cauza principală a acestor reglementari o reprezintă adaptarea ansamblului instituților financiar-bancare la cerințele de lichiditate și solvabilitate ce sunt obligatorii, conform tratatului de la Basel III, care ar putea suferi urmatoarele modificari referitoare la restrângerea și modificarea modelului de business.

Circa 90% din instituțiile bancare din România au capital strain, iar sistemul bancar este însemnat prin prisma achizițiilor și fuziunilor, care vor duce la o mai mai mare concentrare, iar în concurența pentru top 5, este acerbă.

Menținerea rolului sistemului bancar din România vizează priorițățile industriei bancare, care include și demersurile privind înlăturarea disciplinei finaciare.

Astfel în România, circa 90% din instituțiile de credit asigură finanțarea economiei, iar la nivelului european circa 80% și în SUA,circa 15%.

1.2. Importanța sistemului bancar privind dezvoltarea durabilă a economiei

O influență destul de importantă asupra activității economiei o reprezintă aria bancară.În toate țările, în ultimii ani, a apărut problema în care se afla stadiul starii sistemului financiar-bancar.Atât sectorul financiar cât și cel bancar sunt vulnerabile la crizele sistematice ale schemelor de asigurare ce au la baza lor metode de garantare ale depunerilor împreuna cu problemele de hazard moral.

O teorie nou aparută consideră ca, instituțiile de credit ar fi un fel de "cutii negre", care sunt considerate a fi transparente și nu oferă informațiile necesare.

Sisteme financiare sunt considerate ca fiind o trăsăstură destul de importanta a fenomenului de dezvoltare economică, iar în acest sens există o legătură între dezvolatarea economică pe termen lung și funcționarea sistemului financiar.

Dezvoltarea economică se realizează cu ajutorul sectorului financiar,astfel s-a dovedit faptul că, sectorul bancar este scos în evidență datorită investiților productive, care sunt un declanșator al dezvoltării economice.

În ceea ce privește perspectiva economiei românești, putem afirma că, sistemul bancar are un atuu asupra dezvoltării noastre de viitor.

Aderarea României la Uniunea Europeană a condus la luarea unor măsuri în legătură cu dezvolarea economică reală ce este susținută atât din punct de vedere intern cât și extern.

Perspectivele dezvoltării economiei românești sunt pozitive datorită investițiilor și consumului.

Politica monetară este restrictivă datorită faptului că inflația este menținută la pragul de 5%, pentru a evita deficitul contului actual din cauza cererii interne.

Eventualele încasari de capital dar și lichiditatea sunt principalii factori în valorizarea monedei naționale.

O problemă destul de importantă o reprezintă dezechilibrul extern, care trebuie să fie monitorizat, fiind sustinut de o economie politică strictă.

Cap. 2. Oferta de produse și servicii bancare

2.1. Clasificarea serviciilor bancare

Instituțiile de credit oferă clienților săi posibilitatea de a alege o gamă largă de servicii, care au ca scop aducerea de venituri, tarife, comisione, etc.

Serviciul bancar reprezintă o îndeletnicirea care este ireversibilă, ce se realizează cu ajutorul clienților și se poate executa fie înaintea, în timpul sau după obținerii produselor bancare prin intermediul băncilor.

Încasarea prețului poartă denumirea de comision bancar.

Principală calitate o reprezintă servirea clientului, în funcție de necesitățile și nevoile acestuia. Serviciile bancare aparțin unei categorii de servicii , care se diversifică prin natura și caracteristicile lor.

Serviciile bancare se află în strânsă legatura cu deshiderea de noi conturi, fie în moneda națională sau în valută, acordarea de credite și nu în ultimul rând transferurile bancare și interbancare.

În cadrul serviciilor bancare, întâlnim și comerțul cu titlurile de credit și instrumente de plată.Cu ajutorul operațiunilor cu cecuri de călătorie mai putem întâlni cardurile, care sunt folosite de persoanele care călătoresc în afara statului român.

Sfera de activitate a servicilor bancare mai cuprinde:

servicii de executor testamentar;

cumpararea sau vinderea de titluri de valoare;

asigurarea de călătorie;

încasarea taxelor și a amenzilor;

servicii de consultanța;

etc;

Băncile își dezvoltă gama largă de activități în raport cu Legea bancară numarul 58/1998, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.03.1998, cu numărul 121, astfel:

atribuirea de depozite;

conferirea de credite, scontarea efectelor de comert și operațiunile de factoring;

depuneri și plăți;

emiterea de cărți de credit, de monedă electronică dar și cecuri de călătorie;

schimb de valută;

împrumuturi de casete de siguranță;

leasing financiar;

împuternicire asupra instrumentelor de plată;

Funcțiile pe care le îndeplinesc servicile bancare sunt de 2 feluri și anume: active, care se ocupă cu plasarea de resurse atrase și pasive, care se ocupă cu operațiunile de atragere ale resurselor financiare.

Un criteriu de clasificare al servicilor bancare le împarte în:

pure:care se referă la rezultatele muncii personalului;

mixte:care au la bază munca personalului;

ce au în componență lor capitalul:care se trag din credite și depozite bancare;

Serviciile bancare se mai clasifică astfel:

după felul clienților:

servicii oferite persoanelor fizice;

servicii oferite persoanelor juridice;

b)după procesul de continuitate al serviciului bancar:

serviciul singular;

serviciul cu caracter de continuitate;

În general, "instituțiile de credit oferă două tipuri diferite de servicii":

"de relație" – clientul solicită n anumit serviciu în mod repetat;

"azi cu azi"-clientul solicită efectuarea de schimb valutar;

Referitor la aceste doua tipuri de servicii putem determina achiziționarea servicilor de către clientela bancară și stau la baza relațiilor cu clienții.

Pe cât de bine un client cunoaște oferta de bunuri și serviciile ale unei institutii de credit,acesta cu ușurința va evalua produsele și serviciile, dar și relația de credit.

2.2Clasificarea produselor bancare

Produsele bancare se află în raport cu dezvoltarea economiei de piața, care ocupă un loc destul de important în activitatea instituțiilor de credit.Nu se poate vorbi cu exactitate despre delimitarea serviciilor de produsele bancare, deoarece acestea se află într-o continuuă evoluție. Cu ajutorul acestora dar și a reglementarilor legale putem vorbi despre introducerea produselor bancare noi, cum ar fi de exemplu, leasingul.

Principalele caracteristici ale produselor bancare sunt:

sunt adresate direct clientelei;

sunt imateriale, deoarece nu fac obiectul uzurii morale și fizice;

sunt purtătoare de dobandă;

nu sunt apărăte de brevete, deoarece îndeplinesc functii de uniformizare;

sunt condiționate de orânduielile bancare și legislative;

În categoria produselor bancare putem încadra:

conturile curente în lei sau în valută;

carduri de cumpărături în lei sau în valută;

depozite la vedere în lei sau în valută;

depozite la termen în lei sau în valută, aici putem vorbi despre depozite de pentru salarii, pensii, vacanțe, burse, etc.

Cel mai întalnit produs bancar este creditul, care este rezultatul creanței asupra clientelei bancare pentru finanțarea acestora.

Produsul bancar se poate clasifica dupa urmatoarele criterii:

dupa durata de timp avem:

pe termen scurt până la 1 an

pe termen mediu, durata este între 1 și 5 ani

pe termen lung, ce depășește 5 ani

după statul persoanelor

credite acordate persoanelor fizice;

credite acordate persoanelor juridice;

în funcție de scopul în care se utilizează:

credite ipotecare;

credite imobiliare;

credite pentru cumpărarea de autovehicule;

credite pentru turism;

credite pentre echipamente;

credite de trezorerie;

credite pentru reparații lucrari imobiliare;

alte categorii de credite.

dupa tipul de garanții:

credite fără garanții;

credite cu garanții;

2.3 Importanța prețului produselor și serviciilor în oferta bancară

În sectorul financiar-bancar, prețul este definit ca fiind expesia bănească a venitului. Pretul unui produs sau serviciu bancar este reprezentat de dobândă, care este principala sursă de venit a instituțiilor de credit.

2.3.1. Formule de calcul ale dobânzii

Dobânda bancară rezultată din creditele bancare dar și din depozite se calculează sub urmatoarele forme:

la creditele bancare pe termen scurt:

dobânda simplă –poscalculație- în cadrul creditelor pe termen scurt dobânda se calculează cu ajutorul dobânzii simple. Dobânda se calculează și se plătește la scadența pentru credite și pentru depozite investitorului: ;

unde: D=suma anuală a dobânzii; K=capitalul titlului;T= perioada de timp;

d= rata anuală a dobânzii;

Formula de calcul a dobânzii în cazul rambursarii este urmatoarea:

CF=C+D, iar CF este capitalul final.

dobânda simplă- antecalculație- dobânzii se calculează și se restituie

investitorului în momentul achitarii bonului D=CF-CE, unde:

D – suma anuala a dobânzii;

Cf – capitalul final;

Ce – capitalul investit de casa

Capitatul investit și cel final au următoarele fomule de calcul:

Cf=;

Ce=K -= K-);

rata efectivă a dobânzii-cel care investește obține o valoare mai mică a capitalului în detrimentul bonului de casa, așadar rata efectivă este mai mare decât rata nominală a dobanzii:

la depozitele bancare :pentru depozitele bancare unele instituții de credit oferă o practică de capitulazare a dobânzii , pentru perioade de un an de zile.

rata dobânzii anuale compuse are următoarea formulă

RDAC=100[]

unde:- i – rata anuala a dobânzii simple;

– n – numarul de perioade capitalizate cuprinse într-un an.

rata dobânzii se calculează și în funcție de timp:

; iar Nq =2(13-L)-t;

unde : L – luna depunerii sau retragerii din cont; – t – coeficientul de timp.

la operatiunile de încasari si plati în contul curent dobânda se calculează periodic, iar formula folosită este următoarea:

D; unde: – D – suma dobânzii;

– N – soldul sau suma;

– Divizorul fix;

creditele de scont-Sc;

unde : – Sc- scontul comercial;

– Vn – valoarea nominala a efectului scontat

– Tx – taxa nominala a scontului;

-T – scadenta efectului comercial.

b)la creditele bancare pe termen lung.

Împrumuturile pe termen lung sunt specifice întrepinderilor dar și persoanelor fizice pentru nevoile lor durabile,iar formula dobânzii creditelor pe termen lung este următoarea:

CF=C*, iar u=i+1;

D=CF-C=C*-C=C(-1);

C;CF=

unde:

n – perioada sau numarul de ani pentru care se calculeaza dobânda compusa;

– d – rata anuala a dobânzii;

– i – rata dobânzii la o unitate monetara (d / 100)

2.3.2. Rolul comisioanelor în realizarea veniturilor bancare

Orice instituție de credit practică o anumită strategie pentru fiecare client în parte, fie ea persoana fizică sau juridică.Astfel la rândul lor, clienții își doresc și ei o ofertă a serviciilor acestora cât mai rentabilă.

Clasificarea serviciilor bancare se face într-o anumită ierarhie în funcție de tarifele și comisioanele bancare

Putem spune că, în cadrul costului creditului bancar regăsim costul de administrare dar și dobânda.

Pe lânga aceste costuri mai întâlnim și costuri de administrare a creditului dar și costuri de plată pentru clienții care ofera creditul înainte de data scadență.

Privit din punct de vedere economic, prețul este definit ca fiind suma de bani ce este oferită de cumpărător în schimbul posesiei de bunuri sau servicii.

După clasificarea prețului și comisionului, putem vorbi despre veniturile bancare, care sunt sume ce sunt încasate de către instituțiile de credit în urma creditelor acordate sau a altor forme de produse și servicii bancare.

Prețul are și el la rândul său diferite înțelesuri, așadar în cadrul produselor bancare prețul este reprezentat de dobândă și are o caracteristică aparte aceea de a acoperi riscul nerambursarii creditului de către clienți.

O altă caracteristică o reprezintă know-know sau achiziționarea de licențe, care reprezintă o cotă parte din cifra de afaceri, care deține licență achiziționată.

Tarifele reprezintă prețurile ce se plătesc de către agenții economici dar și de către persoanele fizice pentru prestarea de servicii.

Tariful este expresia banească a prețului dintr-un anumit domeniu de activitate.

Deosebirea față de preț este că tariful se află în raport cu valoarea unei mărfi în competență cu serviciul.

Datorită faptului că, serviciul nu se află într-o permanentă legatură cu producția, putem spune că, acestea se realizează atât în timp și în spațiu.

Destul de des se produce confuzia dintre comision și taxă.

În primul rând, după modul de destinație putem spune că, taxele au un caracter general și fiscal și sunt colectate de către bugetul de stat, iar comisionele sunt colectate de către instituțiile de credit.

În plan secundar, putem vorbi despre determinarea costurilor care în cazul comisioanelor este costul prestării, iar la taxe nu putem observa astfel de costuri.

În ultimul rând, se poate spune că există o delimitare a organelor ce se stabilesc, precum:comisioanele sunt o componentă a instituțiilor de credit , iar taxele sunt o componentă a organelor fiscale.

După criteriul de clasificare al sferei de cuprindere putem vorbi de prețuri și comisioane care au aspecte din punct de vedere teoretice și practice.

Astfel clasificarea se face după felul rezultatului activității desfașurate: pentru un anumit produs avem preț, iar la servicii avem tarife și comisioane.

În ciuda clasificării prețului și a comisionului, apar și unele particularități de delimitare a prestării de servicii.

Cap. 3. Contabilitatea produselor bancare.

3.1. Evidența creditelor

Banca Cooperatistă JIUL TG-JIU este o instituție de credit care este constuită ca o asociație autonomă de persoane fizice, care au ca scop îndeălinirea nevoilor și cerințelor clienților unite sub aspect economic, social și cultural.