Studiu de caz privind contabilitatea decontărilor intrabancare și interbancare la Banca Transilvania [310921]

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” [anonimizat]: FINANȚE-BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. [anonimizat]:

[anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI”[anonimizat]: FINANȚE ȘI BĂNCI

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR BANCARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. [anonimizat]:

[anonimizat]

2017

Tema: Studiu de caz privind contabilitatea decontărilor intrabancare și interbancare la Banca Transilvania

CUPRINS

Introducere

Din necesitatea de a asigura unele resurse suplimentare ori de plasare a [anonimizat], [anonimizat] (interbancare).

[anonimizat], [anonimizat], funcționarea acestui mecanism depinzând într-o mare măsură de buna funcționare a sistemului bancar. [anonimizat].

Derularea decontărilor între instituțiile de credit a [anonimizat]. [anonimizat]: decontări intrabancare și decontări interbancare.

Decontările intrabancare — sunt decontările între unitățile aceleiași unități bancare. Decontările interbancare — [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat], o anumită instituție de credit. Derularea operațiunilor intrabancare poate fi realizată și prin intermediul Băncii Naționale a României. Această situație este acceptată doar cu titlu de excepție în cazul instituțiilor de credit nou înființate.

Am ales ca temă Studiu de caz privind contabilitatea decontărilor intrabancare și interbancare la Banca Transilvania” pe care am structurat-o astfel:

– capitolul 1: [anonimizat]. Capitolul mai cuprinde exemplificarea SEPA ca principală componentă a [anonimizat] – statutul. [anonimizat]: S.W.I.T., TARGET, MONEYGRAM, EUROGIRO și WESTERN UNION.

– al doilea capitol: [anonimizat]ilitatea viramentelor bancare ce cuprinde principalele operațiuni contabilre referitoare la decontările interbancare și intrabancare.;

– ultimul capitol: Studiu de caz privind decontările intrabancare și interbancare la banca Transilvania cuprinde prezentarea instituției de credit, urmat de exemplificarea instrumentelor de paltă utilizate în cadrul băncii, iar la final se prezintă principalele operațiuni intrabancare și interbancare la Banca Transilvania.

La final se regăsesc principalele concluzii, urmate de bibliografie și de anexe care cuprind scheme exemplificative pentru tema analizată.

Capitolul 1: Precizări privind decontările

1.1. Decontările intrabancare și interbancare

Sistemul de plăți este indisolubil legat de monedă, iar evoluția acesteia a determinat apariția și perfecționarea sistemului de plăți ca un cadru organizat al transferurilor monetare în scopul finalizării tranzacțiilor economice. Relațiile specifice sistemului de plăți au ca rol asigurarea transferului de proprietate a activului ban de la client la bancă și invers.

Conform literaturii de specialitate, sistemul de plăți bancar are două funcții precum:

– cea de intermediare a tranzacțiilor monetare – ce are loc cu ajutorul băncilor comerciale (agențiile bancare) și companiile de plăți, brokeri, poță etc. ce sunt denumire agenții nebancare. Tranzacții precum servicii de transfer de fonduri sau de încheiere a obligațiilor de plată;

– cea de garantare a plăților cu scopul de a finaliza un schimb. Garantarea se asigură de banca centrală prin intermediul unui mecanism de finalizare a tuturor decontărilor din cadrul băncilor. Are ca rol asigurarea unui sistem de plăți normal și reducerea riscurilor care pot afecta decontările intra și interbancare.

După rolul lor, principalii participanți la sistemul de plăți sunt:

– banca centrală și sistemul bancare;

– agenți de decontare și compensare;

– agenții economici și populația.

În cadrul unui sistem de plăți, operațiunea de plată și transferul de fonduri, sunt diferite, deoarece transferul de fond face referire la transferul unei sume de la o instituție bancară la alta, cu rol strict economic, spre exemplu transferul de bani între două persoane sau mai multe, cu scop umanitar. Însă operațiunea de plată constituie un transfer de fond cu scop economic și efect de încheiere a unei obligații de natură financiară între participanții la tranzacții, de exemplu modificarea statului juridic al unor fonduri.

Raporturile dintre instituțiile de credit sunt:

a. raporturi interbancare – constituie acele raporturi de dezvoltare în diferite bănci, ce sunt privite ca persoane juridice independente. Se identifică mai multe tipuri de relații interbancare precum:

– legătura dintre bănci și banca centrală – care se realizează prin conturi curente deschise la bănci la banca centrală;

– relații interne – sunt cele care se realizează între instituțiile bancare care sunt din același sistem bancar, se realizează prin sistemul de compensare interbancară sau folosind legături de corespondent create;

b. raporturi intrabancare – sunt relații ce se bazează pe operațiuni realizate între unități din aceeași bancă. Relațiile sunt atât pe verticală, dezvoltându-se între filialele bănci, între sucursală și centrală, cât și pe orizontală între diferite subunități. Operațiunile raporturilor intrabancare sunt denumite ca operațiuni între sedii – prescurtat OIS.

Raporturile interbancare creează creanțe și datorii, acestea se pot stinge prin decontări bancare, mai exact prin transferuri de mijloace bănești dintr-un cont bancar în altul.

Speculând diferența între împrumuturile atrase de pe piața interbancară și plasamentele efectuate, în condițiile în care riscurile asumate față de o bancă sunt, cel puțin teoretic, mult mai reduse decât plasamentele în credite, multe societăți bancare au o cotă însemnată din activ alocată operațiunilor interbancare.

O instituție de credit se poate afla în acelaș timp atât în poziția de împrumutant, cât și în poziția de plasator pe piața interbancară.

Poziția netă rezultată din soldarea la o anumită dată a împrumuturilor atrase cu cea a plasamentelor efectuate pe piața interbancară de către o bancă nu poate fi decât ori de împrumutat ori de plasator.

Prin natura și specificul lor, unele bănci, cum sunt cele de economii sau cele ipotecare, se află de regulă în poziția de plasator pe piața interbancară unde își fructifică excedentul de lichidități, iar alte bănci specializate în acordarea de credite se găsesc, de regulă, în poziția de împrumutat pe piața interbancară, de unde își asigură astfel o parte din necesarul de resurse.

Tranzacțiile interbancare pe piața monetară în lei și valută se derulează prin compartimentele de arbitraj ale untăților bancare.

Sala de arbitraj (Dealing Room) – este locul unde băncile efectuează tranzacțiile atât cu clienții cât și cu băncile comerciale, fiind centrul operațional al oricărei bănci, organizat în cadrul direcției de trezorerie.

Sălile de arbitraj ale băncilor românești sunt organizate pe 4 secțiuni specializate, aferente principalelor categorii de instrumente tranzacționabile pe piața interbancară românească:

a. Secțiunea de piață valutară (Forex Echange Desk) – cuprinde dealerii care activează pe piața valutară interbancară internă și internațională. Aceștia efectuează atât tranzacții valutare la vedere (outright/spot), la termen (outright/forward), precum și tranzacții swap.

b. Secțiunea de piață monetară (Money Market) – cuprinde dealerii care activează pe piața monetară interbancară internă și internațională și efectuează operațiuni de atragere/plasare disponibilități în lei și valută, precum și tranzacții interbancare de tranzacționare bancnote.

c. Secțiunea de clientelă (Customer Desk) – tranzacționează cu clientela, toate categoriile de instrumente specifice pieței valutare și pieței monetare, în acord cu reglementările în vigoare și cu nivelurile înregistrate pe piața interbancară.

d. Secțiunea de titluri de stat (Fixed Income Desk) – tranzacționează titluri și obligațiuni de stat atât pe piața primară cât și pe piața secundară, atât în sistem intrabancar (cu clientela) cât și interbancar (între bănci).

Dealerii au în dotare stații de lucru cuplate cu terminale Reuters, folosite pentru vizualizarea cotațiilor, cât și a principalelor știri și indicatori economici, acestea fiind actualizate permanent la orice schimbare survenită pe piață. Un al doilea terminal îl reprezintă dealingul, sau calculatorul prin intermediul căruia se contactează băncile și se efectuează tranzacțiile, fiind conceput special în vederea încheierii tranzacțiilor interbancare.

Prin noțiunea de plată se înțelege acel transfer de fonduri care are drept scop stingerea unor obligații financiare dintre două părți participante la o tranzacție economică, în schimbul acelor sume fiind cedate bunuri și servicii.

Într-o altă definiție, plata reprezintă orice operațiune, atât de plată cât și de încasare, rezultată în urma unei operațiuni comerciale sau necomerciale realizate de o unitate bancară pentru contul unui client al său, sau în numele și pentru contul său. Astfel, prin plată se înțeleg doar acele transferuri de fonduri realizate prin bănci. În acest context, transferul de fonduri are un conținut mai larg, incluzând toate transferurile de valoare în formă bănească, inclusiv cele care nu sunt dublate de un transfer de bunuri și servicii, cum ar fi:

– transferul de fonduri dintr-un cont în altul, al aceluiași titular;

– transferul de sume în scop umanitar;

– transferul de sume între membrii;

– unei familii fără a avea drept scop stingerea unei obligații etc.

Transferurile interbancare sunt acele transferuri de fonduri făcute între bănci diferite, iar transferurile intrabancare sunt transferurile de fonduri realizate între unitățile aceleași bănci.

Transferurile de fonduri pot fi transferuri de mare valoare, dacă depășesc o limită minimă stabilită prin reglementările specifice sau: transferuri de mică valoare, dacă se situează sub acele valori.

Sistemele naționala de plăți sunt, la rândul lor, interconectate, formând sisteme de plăți la nivel internațional. Sistemele de plăți pot fi organizate centralizat sau descentralizat. Sistemele de plăți centralizate presupun o singură casă de compensație, decontarea realizându-se prin banca centrală.

Instrumentele de plată sunt mijloacele prin care se derulează plățile în economie. Instrumentele de plată pot fi numerarul sau substitute ale acestuia, precum și o serie de documente bancare operaționale, pe suport hârtie sau electronic, având circuit, tehnici de operare și elemente de securitate bine stabilite.

Instrumentele de plată se clasifică după mai multe criterii, cum ar fi:

a. După tipul de monedă utilizat: instrumente de plată cu numerar și instrumente de plată cu monedă scripturală (fără numerar).

b. Din punct de vedere al obligațiilor juridice create:

– instrumente de credit, din inițiativa debitorului, cum ar fi: ordinul de plată;

– instrumente de debit, la inițiativa creditorului, cum ar fi: cecul cambia etc.

c. După natura juridică a inițiatorului: instrumente de plată pentru persoane fizice și instrumente de plată pentru persoane juridice.

d. După dimensiunea plății: instrumente de plată de valori mari și instrumente de plată de valori mici.

e. În funcție de modalitatea de a intra în contact cu banca: plăți la ghișeul băncii și plăți la distanță (internet banking, phone banking etc.)

f. În funcție de momentul emiterii instrucțiunii în raport cu scadența obligației: instrumente de plată anticipată; instrumente de plată în timp real și instrumente de plată întârziată.

g. După suportul instrumentului: instrumente de plată pe suport hârtie și instrumente de plată pe suport electronic.

h. În funcție de moneda de denominare a instrumentului de plată: instrumente de plată în-monedă națională și instrumente de plată în valută.

Instrumentele de plată tradiționale cu monedă scripturală sunt: ordinul de plată, cecul, cambia și biletul la ordin. În cadrul relațiilor comerciale internaționale sunt utilizate acreditivul documentar și incasso-ul documentar. După cum s-a menționat, plățile externe sunt, de regulă, efectuate utilizându-se un canal diferit de cel utilizat pentru efectuarea transferurilor de fonduri bănești în limitele granițelor naționale.

Instrumentele de plăți sunt monedele propriu-zise și anumite documente bancare operaționale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, care funcționează pe baza unor tehnici specifice de operare și securizare în vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar.

1.2. Mecanismul de transmisie privind decontările efectuate prin sistemul bancar din România

Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăților pot avea loc între bănci diferite și, în acest caz, acestea se numesc transferuri interbancare și au ca efect o ieșire din bilanțul unei bănci și o intrare în bilanțul celeilalte bănci, deci o modificare patrimonială. Transferurile care au loc în cadrul aceleiași bănci, de la o sucursală la alta, se numesc transferuri intrabancare care nu modifică situația patrimonială a băncii, deci bilanțul rămâne același, operațiunile reflectându-se numai în gestiunea celor două sucursale.

Decontarea. Este o noțiune care se folosește în practica bancară și se referă la încărcarea/descărcarea de gestiune a băncilor participante la transferul bancar, indiferent dacă sunt simple transferuri sau plăți, iar serviciul care gestionează plățile (back-office) se mai numește și serviciul de decontări. Decontările se împart în două categorii, după valoarea plăților: decontări pe bază brută și decontări pe bază netă.

– Decontările pe bază brută sunt cele care se efectuează operație cu operație și sunt specifice plăților de valori mari.

– Decontările pe bază netă sunt cele de valori mici supuse compensării. Această clasificare este universală și are drept scop să departajeze plățile care se supun procedeelor diferite de procesare în vederea decontării în termene cât mai scurte. În ceea ce privește activele monetare care se transferă întru-un sistem de plăți, acestea sunt creanțe asupra băncii centrale (depozitele băncilor comerciale la banca centrală) sau creanțe asupra băncilor comerciale (depozitele clienților la băncile comerciale). Aceste creanțe circulă prin intermediul unor instrumente monetare denumite, în practică, mijloace de decontare.

În efectuarea operațiunilor lor cu instrumente de plată de debit și cu instrumente de plată de credit, băncile trebuie să respecte dispozițiile reglementărilor legale în vigoare cu aplicabilitate în domeniu.

În procesul de efectuare a operațiunilor de încasări și plăți fără numerar operatorii economici (persoane fizice și juridice) utilizează o multitudine de instrumente și forme de decontare puse la dispoziție de societățile bancare, în conformitate cu prevederile legale care reglementează aceste operațiuni.

În cele ce urmează voi exemplifica clasificarea instrumentelor de decontare:

1. Din punct de vedere al ordonatorului plății:

a) instrumente de plată de credit, care circulă de la unitatea bancară a plătitorului către unitatea bancară a beneficiarului, având ca efect debitarea contului plătitorului și creditarea contului beneficiarului – ordinul de plată.

b) instrumente de plată de debit, care circulă de la unitatea bancară a beneficiarului către unitatea bancară a plătitorului, având ca efect debitarea contului plătitorului și creditarea contului beneficiarului – cec, cambie, bilet la ordin.

2. Din punct de vedere al transmisibilității: netransferabile – ordinul de plată; transferabile: cecul, cambia și biletul la ordin.

3. Din punct de vedere al fermității ordinului dat băncii de a efectua plata: revocabile: ordinul de plată; irevocabile: cecul, cambia, biletul la ordin.

4. Din punct de vedere al titlului de credit pe care îl reprezintă:

– titlu de credit obiectivizat – localizat la un singur raport de plată, pentru o sumă dată și cu un circuit unic: ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la ordin;

– titlu de credit multiplu – de-a lungul termenului de valabilitate, titularul îl poate utiliza în exercitarea dispozițiilor de plată succesive – cartea de credit;

5. Din punct de vedere al momentului decontării: plătibile la vedere: ordinul de plată, cecul; plătibile la termen: cambia, biletul la ordin.

6. Din punct de vedere al certitudinii încasării sumei: instrumente certe: ordinul de plată și cecul certificat; instrumente cu un anumit grad de risc al încasării: cec, cambie, bilet la ordin.

7. Din punct de vedere al utilizării instrumentului de decontare ca de finanțare: efecte de comerț, în lei și valută, scontabile: cambia și biletul la ordin; instrumente de decontare creditabile: ordinul de plată, cecul.

8. Din punct de vedere al compensării multilaterale a plăților interbancare fără numerar, pe suport hârtie: instrumente compensabile: de credit – ordinul de plată de mică valoare (maxim 500 mii. lei); de debit – cec, cambie, bilet la ordin; instrumente necompensabile: ordine de plată de mare valoare și/sau urgente.

În cele ce urmează voi exemplifica clasificarea modalităților de decontare:

1. Din punct de vedere al naturii plăților: plată în avans; plată după livrare; plăți recurente: Standing order (ordin de plată programată) și Direct debit (aviz de prelevare directă).

2. Din punct de vedere al caracteristicilor legale, orice instrucțiune de transfer de fonduri poate fi încadrată în una dintre categoriile: ordin de transfer credit și ordin de transfer debit.

3. Din punct de vedere al tehnologiei implicate, transferurile de fonduri pot fi clasificate:

a) după modul în care sunt prezentate instrucțiunile de plată:

– pe suport hârtie: ordin de plată; cec, cambie, bilet la ordin;

– fără suport hârtie: moneda electronică.

b) după canalele de transmisie ale instrucțiunilor de plată: manual; telefonic; telex; electronic și alte forme de telecomunicație.

4. Din punct de vedere al momentului în care are loc decontarea efectivă a plăților, în cazul operațiunilor cu cârduri de plată, acestea se clasifică în:

– cu plata înainte – carduri prealimentate;

– cu plata acum – carduri de debit;

– cu plata mai târziu: carduri de credit; carduri de comerciant (retailer card); carduri de cheltuieli (charge card).

5. Din punct de vedere al băncilor implicate în circuitul de decontare:

a) decontare intrabancară – efectuată între două unități bancare care aparțin aceleiași societăți bancare:

– decontare locală – efectuată între două unități bancare situate în aceeași localitate;

– decontare intrajudețeană – efectuată între două unități bancare situate pe teritoriul aceluiași județ;

– decontare interjudețeană – efectuată între două unități bancare situate pe teritoriul a două județe.

b) decontare interbancară – efectuată între două unități bancare care nu aparțin aceleiași societăți bancare, se realizează la fel: decontare locală, intrajudețeană și interjudețeană.

6. După data efectuării plății: plata la cerere; plata la o dată fixă (scadență); plata la o dată determinabilă în viitor (scadență);

7. După natura instrumentului de plată utilizat:

– decontări cu numerar – prin intermediul bancnotelor;

– decontări cu monedă de cont – prin intermediul instrumentelor de decontare:

materializate – ordin de plată, cec, cambie, bilet la ordin; dematerializate – moneda electronică.

8. Modalități de plată în comerțul internațional: ordin de plată: în avans (payment in advance): cu garanție de restituire a avansului; fără garanție de restituire a avansului; după livrare: simplu (open account) și documentar.

Operațiuni cu numerar (cash). Numerarul reprezintă expresia materială a banilor pe care autoritățile monetare din fiecare țară îi emit în conformitate cu propriile reglementări, fiind cunoscute generic ca bancnote în cazul celor de hârtie, sau ca monedă în cazul celor de metal. De fapt, plățile în numerar sunt de regulă asociate cu tranzacțiile de mică valoare efectuate între persoane fizice sau între persoane fizice și o firmă de detaliu. Funcția numerarului ca instrument de plată este preluată din ce în ce mai mult, chiar și în transferurile bancare sub forma decontărilor fără numerar.

Prin casieriile proprii, organizate în cadrul sucursalelor și filialelor din subordine, băncile comerciale primesc depunerile de numerar de la clienții lor, pentru diverse operațiuni.

Operațiunile de primire a numerarului se efectuează pe baza următoarelor documente numite acte de casă: foaie de vărsământ cu chitanță; ordin de încasare; borderou însoțitor.

Depunerea numerarului cu foaie de vărsământ cu chitanță se efectuează pe baza documentului menționat care se completează de client, persoană fizică sau juridică (reprezentantul autorizat al acestuia) în două exemplare.

După primirea foii de vărsământ de la clienți, lucrătorul băncii verifică completarea corectă a datelor solicitate, apoi verifică suma primită spre depunere atât din punct de vedere al valabilității ei (să nu fie falsificată, să nu fie ruptă sau deteriorată), cât și al concordanței sumei efective cu cea înscrisă în foaia de vărsământ, după care semnează de primire și restituie depunătorului un exemplar cu semnătura și ștampila băncii, drept dovadă a depunerii banilor.

Concomitent, suma primită se înregistrează de lucrătorul băncii (casier) în jurnalul de casă, iar după punctajul cu contabilitatea, suma se înregistrează în contul deponentului.

Pentru depunerile de numerar reprezentând operațiuni interne ale băncii (restituiri de avansuri spre decontare neutilizate, salarii neplătite: depunerea numerarului rezultat din vânzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, soldul zilei precedente de la programul prelungit de lucru, restituirea numerarului rămas în casetele ATM, încasări si lei din vânzarea de valută la casa de schimb valutar, hârtii de valoare, alte încasări în lei), cât și pentru înregistrarea în evidențele casieriei și ale contabilității, pentru alimentarea cu fonduri a casei de circulație (de la Banca Națională a României, alte bănci) se folosește ordinul de încasare tipizat sau editat pe calculator. Acesta se întocmește de lucrătorul de la grupa de evidență contabilă și se înregistrează în jurnalul de casă.

Instituțiile de credit pot organiza depunerea numerarului prin genți sigilate de către clienți cu un volum mare de încasări. Programul de depunere a genților sigilate se stabilește de bancă, împreună cu clienții respectivi.

Depunerea încasărilor la bancă, prin genți sigilate se poate face:

– direct la ghișeele băncii, în timpul programului normal de lucru;

– direct la ghișeele băncii, în timpul programului prelungit de lucru;

– direct la ghișeele băncii, la casa de încasări serale;

– prin colectare cu mijloacele de transport valori ale băncii.

Pentru depunerea numerarului prin genți sigilate, banca încheie cu clienții respectivi o convenție scrisă, iar ca document de depunere se folosește în toate cazurile "Borderoul însoțitor". Toate operațiunile de plăți în numerar către clienții băncii se efectuează prin casele de plăți organizate de bănci la toate unitățile teritoriale (sucursale și agenții) în timpul de lucru (orar) stabilit de bancă. Toate sumele de bani plătite în numerar trebuie înregistrate în evidențele casieriei și cele contabile ale băncii.

Operațiunile de eliberare a numerarului prin casele de plăți se efectuează pe baza următoarelor documente (acte de casă): ordin de plată; cerere de răscumpărare certificate de depozit; documente elaborate de sistemul I.T.

Eliberarea numerarului pe baza ordinului de plată se utilizează pentru efectuarea unor cheltuieli proprii ale instituțiilor de credit, pentru eliberarea de sume în numerar din conturile persoanelor fizice la cererea acestora, pentru răscumpărarea unor certificate bancare (de depozit, cu discont), plăți în lei pentru cumpărarea de valută prin casele de schimb valutar, alimentare ATM (mașini automate de distribuit monedă pe baza cârdului).

Instituțiile de credit organizează case de circulație în valută, prin care clienții pot efectua:

– încasări și plăți în conturile valutare ale persoanelor fizice și juridice;

– operațiuni de schimb între valute pentru persoane fizice;

– plăti pentru diverse taxe, contribuții și cotizații;

– încasări și transferuri de cecuri de călătorie și comerciale;

– încasări din ordine de plată și mandate poștale externe;

– alte operațiuni valutare.

Instituțiile de credit pot efectua operațiuni de vânzare și cumpărare de valute contra lei, de la rezidenți și nerezidenți, persoane fizice, atât prin unitățile bancare teritoriale, cât și prin puncte de schimb valutar, organizate în zone turistice, centre comerciale, gări etc.Pentru fiecare tranzacție de vânzare/cumpărare de valută, casele de schimb întocmesc un "Buletin de schimb valutar", în două exemplare, care are caracter de document cu regim special și trebuie să aibă, în mod obligatoriu, antet, serie și număr de ordine.

La anexa 1 figura nr. 1. se prezintă circuitul ordinului de plată electronic și circuitul debitului direct în figura nr. 2., procesarea cecurilor prin cont (figura 3), circuitul cambiei (figura 4), circuitul unui transfer de credit de la inițiere până la decontarea finală (figura 5).

Transferul de credit este cel mai frecvent procedeu bancar folosit pentru stingerea obligațiilor de plată dintre participanții la o tranzacție. Preferința pentru transferul de credit este determinată de forma destul de accesibilă a instrumentului de plată folosit (ordinul de plată), universalitatea acestuia, circuitul bancar simplu și timpul foarte scurt de decontare (de la plata amânată la plata în timp real). Pentru realizarea transferului de credit, debitorul trebuie să dispună de un depozit bancar la vedere sau să beneficieze de un credit aprobat pentru asemenea plăți.

Participanții la un transfer de credit sunt partenerii de tranzacție (cumpărător și vânzător) și băncile implicate, astfel: ordonator (plătitor sau emitent), beneficiar (destinatar), banca emitentă (inițiatoare), bancă intermediară și banca colectoare (destinatară). Transferul generează încărcarea și descărcarea de gestiune a celor două bănci, adică banca emitentă se încarcă cu gestiune în momentul preluării fondului din contul emitentului și se descarcă de gestiune atunci când se efectuează transferul, iar banca colectoare se încarcă cu gestiune la primirea transferului și se descarcă de gestiune la înregistrarea sumei în contul beneficiarului.

Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel puțin două semnificații:

– înfăptuiește circulația monetară prin trecerea sumei de la unii agenți la alții în scopul finalizării unor tranzacții;

– transferă creanțele fată de bănci în sensul că la banca obligatarului (debitorului) creanța încetează, iar la banca beneficiarului (creditorului) se creează o nouă creanță, de valoare egală, ca urmare a transferului de depozit.

Aceste semnificații demonstrează că transferul de credit presupune o plată intermediată de agenții de decontare și că la baza acesteia stă transferul de creanță asupra băncilor/entităților nebancare participante. Din punct de vedere juridic avem un transfer de proprietate asupra fondurilor și o cesiune de creanță, iar răspunderea băncilor trebuie bine delimitată pe tot acest parcurs.

Transferul de credit, ca procedeu de decontare între parteneri, se desfășoară după anumite reguli stabilite de banca centrală, cu caracter public, deci care se pot consulta de agenții economici în vederea cunoașterii normelor de lucru și a drepturilor și obligațiilor care se nasc în timpul transferului de fonduri.

1.3. SEPA – principală componentă a decontărilor bancare

Zona unică de plăți în euro – Single Euro Payments Area – SEPA este o zonă geografică în care nu vor mai exista diferențe între plățile interne și transfrontaliere în euro, în care clienții vor fi capabili să efectueze și să primească plăți în euro în interiorul spațiului european, la fel de sigur, rapid și eficient ca în contextul național, folosind un cont unic și un set de instrumente standardizate, pentru operațiuni de transfer de credit, debitare directă, plăți cu carduri, alte instrumente prin care un client să poată face plăți în euro din contul propriu către orice altă destinație din zona SEPA.

Scopul SEPA este acela de a crea o economie europeană mai competitivă și mai transparentă, de a realiza o integrare europeană mai puternică, prin asigurarea unei piețe competitive de plăți de mică valoare în euro, care să aducă o mai bună calitate a serviciilor, produse mai eficiente și alternative mai ieftine de efectuare a plăților.

Fundamentele SEPA se regăsesc în obiectivele stabilite de Agenda Lisabona, menită să transforme, până în 2020, Uniunea Europeana în cea mai dinamică și competitivă economie din lume bazată pe cunoaștere și să pregătească tranziția către o economie informatizată.

Premisele realizării SEPA sunt lansarea monedei euro în anul 1999, punerea în circulație a monedei unice în țările din zona euro în anul 2002, precum și lansarea sistemului de plăți de mare valoare în euro TARGET la 1 ianuarie 1999, urmată de lansarea TARGET2 la 19 noiembrie 2007.

SEPA este un proiect de armonizare, standardizare și restructurare majoră, cu impact asupra piețelor de plăți naționale și reprezintă un proces continuu, cu scopul de a unifica într-o singură piață internă toate piețele de plăți de mică valoare în euro, în prezent fragmentate.

SEPA a devenit realitate atunci când persoanele fizice și corporațiile au putut realiza plăți în euro fără numerar, în SEPA, dintr-un cont unic deschis la o instituție din SEPA, folosind un singur set de instrumente de plată, în aceleași condiții de eficiență și siguranță în care se derulează în prezent plățile la nivel național.

Astfel dezvoltarea serviciilor cu valoare adăugată au avut ca scop acoperirea viitoarelor cerințe ale clienților, dar și stimularea unei zone de plăți electronice fără suport hârtie, cu procesarea automată integrată end-to-end (E2E STP) a tuturor instrucțiunilor de plată conforme cu cerințele SEPA.

Componentele SEPA sunt următoarele: ”moneda unică euro, un set unic de instrumente de plată în euro, infrastructuri de procesare eficiente pentru plățile în euro, standarde tehnice comune, practici comune, un cadru legal armonizat și dezvoltarea continuă de noi servicii oferite consumatorilor” .

Pentru plățile cu carduri, nu va fi introdusă o nouă schemă de carduri, dar s-a definit un cadru european care s-a adoptat de toate schemele de carduri SEPA și de băncile care emit carduri. Cadrul de lucru pentru SEPA Cards susține introducerea cardurilor cu chip si PIN în zona euro pentru a permite securizarea autorizării tranzacțiilor cu carduri, fiind proiectat pentru a asigura cea mai largă acceptanță posibilă a cardurilor la POS-uri și ATM-uri în interiorul SEPA.

În toate țările SEPA au fost înființate organisme de coordonare, care cuprind cu precădere reprezentanți ai autorităților naționale, ai asociațiilor bancare naționale și ai băncilor centrale naționale. Obiectivul lor este garantarea implementării principiilor de bază ale SEPA și a faptului că sistemele bancare naționale dețin informații suficiente despre SEPA și sunt pregătite pentru apariția acesteia.

Sistemele de plăți integrate sprijină dezvoltarea euro, prin creșterea încrederii în această monedă și întărirea relațiilor economice în interiorul SEPA.

SEPA încurajează înlocuirea treptată a tranzacțiilor cu numerar prin cele electronice. Obiectivul pe termen lung este stimularea unei zone de plăți electronice fără suport hârtie, cu procesarea automată integrată E2E STP a tuturor instrucțiunilor de plată conforme cu cerințele SEPA, prin utilizarea instrumentelor SEPA exclusiv în format electronic, astfel plățile putând fi asociate serviciilor cu valoare adăugată atât înainte, cât și după decontarea unei plăți.

Beneficiile aduse de implementarea SEPA pot fi rezumate astfel:

– Consumatorii și corporațiile pot alege dintre mai mulți oricărui furnizori de servicii de plăți din Europa, în funcție de cerințele proprii privind calitatea serviciilor, conținutul acestora și costurile implicate;

– există posibilitatea de a efectua plăți în euro dintr-un cont unic bancar, deschis la orice bancă din Europa;

– gama de servicii are o calitate îmbunătățită, datorită posibilității de a proiecta și oferi servicii adiționale, destinate unor grupuri țintă de clienți;

– pentru toate categoriile de participanți, au apărut noi oportunități de afaceri și creșterea eficienței, prin integrarea ciclurilor comerciale și financiare.

Documentele elaborate pentru implementarea SEPA sunt:

• Schemele de plăți în euro, reprezentate prin manuale de reguli, ghiduri de implementare, specificații tehnice, documentație de aderare:

– SEPA Credit Transfer – SCT

– SEPA Core Direct Debit – Core SDD

– SEPA Business-to-Business Direct Debit – B2B SDD

• Un format global de mesaje pentru plățile în euro: ISO 20022 XML.

• Identificatoare unice pentru contul bancar și furnizorul de servicii de plată:

– International Bank Account Number (IBAN);

– Business Identifier Code (BIC).

• Un cadru armonizat pentru infrastructurile de compensare și decontare la nivel european: SEPA Clearing & Settlement Mechanisms – CSM Framework.

• Un cadru armonizat pentru plățile prin card-uri: SEPA Cards Framework (SCF) și SEPA Cards Standardization Volume.

• Un cadru armonizat pentru numerar: Single Euro Cash Area – SECA Framework.

• Servicii electronice adiționale bazate pe instrumentele SEPA – standarde în curs de elaborare: e-payments, m-payments și e-invoicing.

SEPA Credit Transfer – SCT. Este o schemă interbancară de plăți care definește un set comun de reguli și procese aplicabile operațiunilor de transfer credit în euro. Schema SCT stabilește un nivel comun de calitate a serviciilor și un interval de timp în care instituțiile financiare participante la această schemă trebuie, ca o condiție minimă, să proceseze operațiunile de transfer credit SEPA. Utilizarea standardelor SEPA este recomandată pe segmentul client-instituție de credit și este obligatorie pe segmentul inter-bancar, în compensarea și decontarea interbancară a plăților mecanismele de compensare și decontare conforme SEPA.

SEPA Direct Debit (SDD). Este o schemă interbancară de plăți care definește un set comun de reguli și procese aplicabile operațiunilor de debitare directă exprimate în euro. Schema SDD stabilește un nivel comun de calitate a serviciilor și un interval de timp în care instituțiile financiare participante la această schemă trebuie să fie în măsură, ca o condiție minimă, să acționeze ca bănci debitoare. Utilizarea standardelor SEPA este recomandată pe segmentul client-instituție de credit și este obligatorie pe segmentul inter-bancar, în compensarea și decontarea interbancară a plăților mecanismele de compensare și decontare conforme SEPA.

Schema SEPA Business to Business Direct Debit (B2B SDD) servește ca bază pentru dezvoltarea produselor și serviciilor specifice de debitare directă care permit corporațiilor cu rol de debitori sa efectueze plăți prin debitare directă, ca parte a tranzacțiilor proprii de afaceri.

În prezent, operațiunile de plăți la nivel național sau internațional utilizează diferite formate de date, în funcție de mai multe elemente:

– plată în segmentul client-bancă, bancă-bancă sau bancă-client;

– plată locală sau externă;

– transfer credit, debitare directă sau tranzacție cu card;

– tranzacții prelucrate individual sau în bloc. Formatele diferă în ceea ce privește tipul și dimensiunea datelor necesare, în lipsa unui set comun și a unui model logic de date.

În SEPA va fi obligatorie folosirea codurilor IBAN – International Bank Account Number și BIC – Bank Identifier Code, împreună cu formatele de date SEPA.

SEPA Cards Framework – SCF. Cadrul armonizat SEPA pentru plățile prin card este un set de principii și reguli pe care vor trebui să le respecte atât băncile emitente, băncile acceptante, schemele de carduri, cât și procesatorii. Conform principiilor cuprinse în SCF, deținătorii de carduri vor avea posibilitatea să-și utilizeze cardurile pentru a efectua plăți și pentru a retrage numerar în euro, în spațiul SEPA, cu aceeași ușurință și în aceleași condiții ca pe teritoriul național.

SEPA CSM / PE-ACH Framework. Cadrul SEPA pentru infrastructurile de compensare și decontare (Clearing and Settlement Mechanism / Pan-European Automated Clearing House Framework CSM & PE-ACH Framework) definește principiile pe baza cărora furnizorii de infrastructuri vor facilita operațiunile de transfer credit și debitare directă SEPA, separând rolurile și responsabilitățile schemelor și cele ale infrastructurilor. Prin urmare, cadrul SEPA de compensare și decontare va fi astfel proiectat încât să asigure accesibilitatea tuturor băncilor din zona euro și o separare între schemă și infrastructură.

SECA – Single Euro Cash Area. În scopul creării unei zone unice de numerar Single Euro Cash Area – SECA pentru procesatorii de numerar, Banca Centrală Europeană a stabilit un set de măsuri pentru crearea unui mediu concurențial deschis pentru serviciile de procesare a numerarului în cadrul Eurosystem (Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale din zona euro), precum și pentru asigurarea unei convergențe sporite a serviciilor de numerar ale băncilor centrale naționale pe termen mediu.

Servicii opționale suplimentare în SEPA – AOS (Aditional Optional Services). În ultimii ani, e-SEPA a devenit o componentă a vocabularului privind plățile în Europa, referindu-se atât la produse SEPA utilizate în medii on-line, cât și la noi produse care folosesc infrastructura SEPA. În timp ce SEPA acoperă segmentul bancă-bancă, -SEPA include canalele bancă-client și client-bancă. Seviciile opționale suplimentare adaugă noi funcționalități schemelor standard de plăți SEPA în condițiile competitivității din mediul bancar. Acestea pot fi diverse îmbunătățiri aduse produselor bancare sau introducerea de servicii noi cu valoare adăugată. În gama serviciilor cu valoare adăugată intră inițierea de plăți prin internet, inițierea de plăți prin telefonul mobil, facturarea electronică e-invoicing, notificări de credit, mandate de debitare directă în format electronic, reconcilierea electronică e-reconciliation.

e-SEPA include servicii direct legate de instrumentele de plăți, precum plățile on-line, serviciile 3D Secure pentru carduri și mandatul electronic (e-mandate). S-a inițiat și confirmarea plăților prin telefonul mobil – m-payments. Telefonul mobil poate fi utilizat în SEPA pentru a facilita plățile, fie prin inițierea plății, fie prin autentificarea plăților trimise pe un alt canal, de exemplu Internet.

Transferul de bani este realizat folosind instrumentele de plată SEPA, fie prin transfer credit, fie prin tranzacție cu card. Telefonul mobil poate fi folosit pentru procese asociate, de exemplu pentru semnarea unei instrucțiuni de debitare directă (m-mandate).

Asociația Română a Băncilor susține procesul de implementare pentru instituțiile de credit ce asigură conformitatea cu regulile SEPA și își asumă procesul de implementare coordonat de Consiliul European al Plăților, îndeplinind rolul de organizație suport pentru implementarea schemelor de plată SEPA – NASO (National Adherence Support Organization).

Instituțiile de credit din România aplică standardele SEPA pentru plățile naționale și transfrontaliere în euro până la adoptarea monedei euro. Instrumentele SEPA înlocuiesc actualele instrumente și procese de plăți în euro după o perioadă de tranziție, pe parcursul căreia noile scheme de transfer coexistă cu cele utilizate în prezent de bănci.

Perioada de tranziție cuprinde procese diferite, în funcție de instrumentul de plată SEPA implementat.

În concluzie data de început și durata acestor procese sunt condiționate de anumite aspecte, după cum urmează:

– Costul implementării noilor servicii de plăți, variabil de la bancă la bancă și dependent de nivelul tehnologic actual în materie de plăți existent în fiecare bancă, de gradul de integrare în grupul financiar european, de dimensiunea băncii și capacitatea acesteia de procesare directă;

– Menținerea calității serviciilor de plăți actuale și evitarea impactului negativ al procesului de implementare asupra clienților;

– Competiția între bănci în domeniul plăților – implementarea serviciilor SEPA generând un cert avantaj competitiv pentru bănci;

– Profunzimea și complexitatea armonizărilor legislative și de reglementare naționale, dependente la rândul lor de documentele finale de reglementare aprobate la nivelul Consiliului European al Plăților.

1.4. Supravegherea decontărilor efectuate de banca centrală – statutul

Pentru a se îndeplinii funcțiile băncii centrale, este necesar să se deschidă conturi curente centralizate pentru băncile comerciale. Deoarece pe baza acestei operațiuni, băncile pot să își țină disponibilitățile bănești și să înregistreze plăți. Băncile comerciale au un singur cont curent, care la rândul lui este centralizat cu două subconturi, unul cu destinație pentru deconturi și altul cu scopul de a se asigura o rezervă minimă ce este impusă de banca centrală, cu rol de obligativitate.

Scopul principal al băncii centrale presupune ca toate deconturile din subordinea ca să dobândească caracter de finalitate și irevocabilitate, iar prin ele să se încheie ciclul financiar al tranzacțiilor.

Deci, rolul băncii centrale este de intermediar financiar cu scopul de a asigura transferurile fondurilor de la o instituție bancară la alta. Am menționat anterior despre ce-al deal doilea subcont al băncilor la banca centrală, cel referitor la rezerva minimă obligatorie, se poate menționa că acest cont are rolul de a asigura constituirea unor resurse și folosirea lor conform politicii băncii centrale.

Pentru băncile comerciale, toate aceste măsuri impuse de banca centrală presupun creșteri și descreșteri a rezervei minime obligatorii, dar și creșteri și descreșteri ale dobânzii, care este principala sursă de remunerare a rezervei.

În concluzie, banca centrală, prin conturile curente ce sunt centralizate în subordinea sa, deține întregul control asupra disponibilităților bănești ale băncilor comerciale, dar și asupra transferurilor interbancare ale fondurilor și poate influența, într-o anumită măsură, evoluția creditului bancare din sistemul instituțiilor de creditare.

În legătură cu sistemul de plăți, rolul băncii centrale se poate sintetiza în elaborarea și implementarea politicilor specifice sistemului de plăți – creditor de ultimă instanță, supraveghetor al sistemului și garantor al finalizării plăților. în România, atribuțiile băncii centrale sunt stabilite prin Legea 312/2004 de aprobare a Statutului BNR, care în ceea ce privește sistemul de plăți prevede:

– reglementarea sistemului de plăți ca un întreg, incluzând instrumentele de plată;

– supravegherea instrumentelor de plăți individuale;

– identificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a preveni orice situație ce ar putea pune în pericol buna funcționare a sistemului de plăți;

– monitorizarea și prevenirea riscurilor ce ar putea interveni în sistemele de plăți și a riscului de credit în sistemul bancar.

Din lege rezultă cu prioritate rolul de reglementare și supraveghere pentru prevenirea riscurilor în vederea menținerii sub control a întregului sistem.

Băncile centrale comerciale, în operațiunile de transfer de valori TARGET, au posibilitatea de a admite astfel de participanți cu aceleași drepturi și obligații ca și participanții direcți, cu condiția să nu prezinte riscuri mai mari decât cei direcți.

Pentru BNR, monitorizarea sistemului de compensarea are în primul rând rolul de a preveni apariția riscului sistemic, adică intrarea în incapacitate de plată a unei bănci să nu determine o reacție în lanț și să se ajungă în situația ca întreg sistemul de plăți să nu mai funcționeze. Pentru a preveni acest risc, BNR dispune de un set de politici monetare prin care piața monetară și de capital să dispună de lichidități suficiente pentru acoperirea deficitului de la compensare. Prin monitorizare se urmărește ca gradul de compensare să se mențină în anumite limite, băncile să dispună de lichiditatea necesară, băncile mari să sprijine prin credite băncile mici, care pot avea unele momente dificile, și dacă situația nu se remediază se recurge la suspendarea de la compensare a băncilor cu probleme cronice de lichiditate. BNR este instituția care garantează finalizarea plăților și, în același timp, creditorul de ultimă instanță.

1.5. Servicii bancare pentru decontările bancare

Din considerente de risc, dar și din rațiuni practice, transferurile electronice de fonduri se împart în două categorii, după valoarea acestora:

a) transferuri de valori mari (SWIFT, TARGET);

b) transferuri de valori mici (EUROGIRO, WESTERN UNION, MONEYGRAM etc.)..

Criteriul principal de departajare dintre ele reprezintă riscurile diferite pe care le incumbă cele două categorii și implicit costurile diferențiate de securizare a transferurilor. Facilitățile tehnologice au creat posibilitatea transmiterii pe cale electronică a unui volum foarte mare de informații și într-un timp destul de scurt, însă, procedeele de lucru diferite de la o țară la alta constituia un impediment mai greu de depășit.

1.5.1. Transferuri de valori mari S.W.I.T. și TARGET

În prezentul subcapitol voi analiza pe scurt principalele trăsături specifice transferurilor de valori mari SWIT si TARGET.

S.W.I.F.T. transfer de mare valoare

ECU Clearing and Settlement System constituie un sistem de plăți prin intermediul căruia băncile membre ale ECU Banking Association din țările membre ale Uniunii Europene compensează automat și decontează transferurile interbancare de fonduri bănești denominate în ECU. Viteza și securitatea mesajelor de plăți transmise sunt asigurate de către rețeaua de telecomunicații internaționale S.W.I.F.T., în timp ce funcția de compensare este asigurată de către S.W.I.F.T. Service Partners S.A. Decontarea este efectuată prin intermediul conturilor la vedere denominate în ECU menținute în evidențele Băncii Reglementelor Internaționale (BRI) în localitatea Basel, Elveția. Marea majoritate a plăților procesate provin din operațiuni financiare interbancare cum ar fi cele încheiate pe piețele euroobligațiunilor, valutare sau de futures și options. În prezent, EBA are peste 100 de bănci membre și membri asociați pe întreg globul. Participarea ca membru cu drepturi depline în EBA este deschisă oricărei bănci care are un sediu înregistrat sau cel puțin o sucursală într-un stat membru al Uniunii Europene și un volum total de activitate în ECU conform cu cel definit de organismele EBA.

Rețeaua S.W.I.F.T. este utilizată pentru a transmite toate mesajele de plăți denominate în ECU, care urmează a fi compensate între băncile participante la compensare. Această rețea este de asemenea, utilizată pentru a transmite mesajele între aceste bănci și Banca Reglementelor Internaționale în calitatea acesteia de bancă de decontare finală. Ulterior desfășurării procedurilor de compensare prin rețeaua S.W.I.F.T., sunt transmise către băncile participante la compensare și către Banca Reglementelor Internaționale toate rapoartele privind operațiunile de compensare procesate electronic.

Rețeaua S.W.I.F.T. mai poate fi utilizată pentru transmiterea mesajelor de plăți denominate în ECU către băncile participante la compensare de către băncile lor corespondente. Implicarea S.W.I.F.T. în activitatea de compensare a sistemului este limitată numai la efectuarea operațiunilor de calcul al pozițiilor nete înregistrate de către fiecare bancă participantă. Astfel, în prima parte a unei zile de operațiuni ordinele de plată schimbate între băncile participante la compensare sunt compensate, iar pe baza lor se obțin balanțele preliminare conținând pozițiile nete. Pozițiile nete debitoare sau creditoare cuprinse în aceste balanțe preliminare sunt ulterior reduse ca urmare a operațiunilor de creditare încheiate între băncile participante la compensare.

În concluzie, implicarea S.W.I.F.T. în procedurile operaționale ale sistemului precede dar nu constituie plata finală, operațiune care necesită intervin Băncii Reglementelor Internaționale ca bancă de decontare finală.

Banca Reglementelor Internaționale (BRI), ca agent al EBA și al băncilor participa la compensare, acționează ca bancă de decontare finală pentru ECU Clearing and Settlem System. BRI ca agent al băncilor care participă la compensare deschide și operează în nu acestora conturi de compensare care, în fapt, reflectă pozițiile înregistrate pe parc procesului de compensare și care sunt aduse la zero (soldate) la închiderea fiecărei zile lucru.

Rețeaua SWIFT este accesibilă permanent, zi și noapte, prin linii speciale cu partenerii de rețea, iar mesajele acoperă trei tipuri de operațiuni: transferuri de credit prin ordine de plată care sunt cele mai numeroase, confirmări de schimb valutar și tranzacții cu titluri. Prin rețeaua SWIFT se fac și transferuri online internaționale sau locale. Schema de transmitere a mesajelor SWIFT se prezintă la figura nr. 1. din anexa 2.

Transmiterea mesajelor în sistem SWIFT se poate realiza în următoarele regimuri: normal, adică se introducere urgent în sistem, înaintea altor mesaje; cu circuit limitat, adică se transmit informații cu caracter general pentru membrii SWIFT. Responsabilitatea pentru asigurarea transferului revine celor trei participanți în funcție de poziția pe care o au, astfel:

– banca emitentă răspunde de elaborarea corectă a mesajului și de asigurarea la timp a fondurilor pentru plată;

– banca destinatară răspunde de efectuarea plății conform instrucțiunilor;

– compania de transfer răspunde de transmiterea mesajelor între băncile partenere în condiții de integritate și securitate.

Transferul SWIFT este considerat de beneficiari ca unul dintre cele mai performante datorită următoarelor avantaje:

– Siguranța în funcționare – operațiunile sunt computerizate și transferurile se desfășoară automat. Programele elimină posibilitatea apariției erorilor, iar mesajele sunt codificate. Se elimină interpretarea greșită a mesajelor și reduce l zero unul din riscurile cele mai frecvente.

– Rapiditatea – transmisia pentru fiecare segment de circuit este de ordinul secundelor, iar decalajele apar datorită fusului orar. Deci rapiditatea este mai mare la transferurile externe care folosesc sistemul SWIFT decât la cele interne bazate pe alte sisteme.

– Costuri scăzute. Costurile sunt, în medie, de 1$-10$ pentru un mesaj față de 30$-50$ prin telex, și diferă în funcție de mărime, urgență și cerința de confirmare. Astfel majoritatea țărilor utilizează sistemul SWIFT pentru decontări multilaterale și compensări.

– Fiabilitatea – sistemul este funcțional permanent, 24 de ore din 24 și 7 zile din 7 pe săptămână, fiind deci accesibil în orice moment.

Avantajele oferite de sistemul SWIFT au determinat pe toți să folosească sistemul SWIFT, iar comunitatea de afaceri agreează acest sistem din ce în ce mai mult.

TARGET – transfer de mare valoare

Sistemul Transeuropean Automated Real-time Gross settlement Express Transfer – TARGET.

TARGET reprezintă acronimul pentru Transeuropean Automated Reaktime Gross Settlement Express Transfer, numele sistemului de transfer interbancar de fonduri care va asigura integrarea pieței monetare și implicit punerea în aplicare a politicii monetare unice în Stadiul al Treilea al Uniunii Economice și Monetare. Având în vedere acest stadiu, sistemul a fost proiectat într-un asemenea mod încât să susțină procesarea plăților externe denominate în euro ca și cum ar fi plăți interne. Obiectivul principal al acestui sistem este acela de a permite ca transferurile de fonduri bănești și, în special, cele legate de piața monetară să fie făcute îs spațiul euro la costuri scăzute, cu un înalt grad de securitate și o viteză sporită a procesării. Pe lângă obiectivul principal de susținere a implementării politicii monetare unice, sistemul TARGET urmărește dezvoltarea unor mecanisme de plăți solide și eficiente pe întreaga arie a Pieței Unice. Posibilitatea îndeplinirii ambelor obiective este asigurată de procedurile de decontare în timp real aferente sistemului, ca cel mai sigur tip de mecanism de procesare a transferurilor de fonduri de mare valoare deoarece facilitează participanților ia sistem decontarea irevocabilă a plăților în timp real.

Sistemele de decontare pe bază brută în timp real în statele membre ale Uniunii; Europene din afara spațiului euro vor putea fi conectate la sistemul TARGET în măsura în care vor fi capabile să proceseze transferuri de fonduri bănești denominate în euro.

Proiectul sistemului TARGET constând din cinci faze diferite de acțiune a constituit ăia dintre părțile de fond al activității pregătitoare pentru intrarea în Stadiul al Treilea al Uniunii Economice și Monetare. Cele cinci faze diferite au fost următoarele: faza preliminară, care a avut ca obiectiv definirea aranjamentelor de plăți pentru Stadiul al Treilea;. faza de specificații, pe parcursul căreia au fost dezvoltate specificațiile privind sistemul de plăți în spațiul euro; faza de dezvoltare, pe parcursul căreia s-a pus în aplicare proiectul sistemului; faza de testare și faza de simulare.

Pe fond, criteriile de acces în cadrul sistemului TARGET iau în considerare abordările naționale dar, ca regulă generală, numai băncile centrale și instituțiile de credit) pot fi admise ca participanți direcți în sistemele de transfer de fonduri bănești interconectate la acest sistem european. În particular, băncile centrale pot accepta sau autoriza și alte instituții care mențin conturi pentru clienți să participe direct la operațiunile acestor sisteme cu condiția ca prin satura publică a operațiunilor lor riscul de eșec în decontare să fie foarte scăzut sau să fie supravegheate și recunoscute de o autoritate competentă în domeniu.

Structura și modul de funcționare a sistemului TARGET se prezintă în figura 2 de la anexa 2

Principiul referitor la decontările TARGET constituie asigurarea integrală a disponibilului la nivelul băncilor centrale naționale. TARGET funcționează fără:

– rezerve minime obligatorii preconstituite;

– facilități de descoperit de cont pe parcursul zilei;

– facilități prin acorduri de răscumpărare. Aceste sunt asigurare în sistemele naționale de plăți conectate la sistemul TARGET.

Politica de tarifare urmărește pe de o parte acoperirea integrală a costurilor, inclusiv cele de legate de creditele pe parcursul zilei, iar pe de altă parte realizarea unor tarife cât mai apropriate între participanți. Tarifarea se face pe mesaje, fiind diferențiată de la 0,80 euro/mesaj (minim 1000 mesaje/lună) până la 1,75 euro/mesaj ( maxim 100mesaje/lună).

În conformitate cu reglementările sale sistemul TARGET trebuie să proceseze în mod obligatoriu numai plățile aflate într-o directă legătură cu operațiunile de politică monetară în care Sistemul European al Băncilor Centrale Europene este implicat fie la nivel de primitor, fie la nivel de receptor. Se așteaptă însă ca sistemul TARGET să proceseze mult mai multe plăți decât numai cele din categoria menționată. Astfel, este preconizat ca acest sistem să proceseze toate plățile de mare valoare transmise între participanții direcți fie în nume propriu, fie în numele clienților acestora. Reglementările actuale și cele preconizate a fi emise pe termen scurt și mediu nu stabilesc limite superioare sau inferioare pentru sumele care urmează a fi transferate prin sistemul TARGET. Se apreciază, însă, că plățile de detaliu care nu necesită o foarte rapidă viteză de execuție nu vor fi procesate prin sistemul TARGET, ci vor continua să fie operate prin alte sisteme de transfer de fonduri la costuri mai scăzute, dar cu durate de procesare mai mare.

TARGET2 este un sistem european de transfer de fonduri cu decontare pe bază brută și în timp real, utilizat pentru plăți de mare valoare în euro. Sistemul este structurat ca o multitudine de sisteme de plăți naționale, având reguli de funcționare armonizate.

TARGET 2 Securities se utilizează pentru decontările operațiunilor cu instrumente financiare, în special în euro, dar și alte valute.

1.5.2. Transferuri de valori mici MONEYGRAM, EUROGIRO și WESTERN UNION

În prezentul subcapitol voi analiza pe scurt principalele trăsături specifice transferurilor de valori mici MONEYGRAM, EUROGIRO și WESTERN UNION.

Plățile de mică valoare, care prezintă o mare diversitate și care nu necesită o viteză de procesare prea mare, sunt accesibile pentru alte sisteme cu o capacitate mai mică și cu proceduri mai simple.

WESTERN UNION și MONEYGRAM. Serviciile de transferuri rapide de fonduri s-au extins destul de mult și în ceea ce privește populația ca urmare a unei circulații tot mai intense a persoanelor, fie pentru locuri de muncă, studii, tratamente medicale, fie în scopuri turistice. Majoritatea acestor transferuri se realizează de persoane care lucrează temporar în alte țări și care transferă sumele economisite în țara de origine. Pentru asemenea transferuri au apărut firme specializate, non-bancare, care nu impun deschiderea unui cont și care facilitează transmiterea fondurilor către o gamă largă de ghișee de plăți – bănci, agenții de plăți, agenții de turism, oficii poștale, case de schimb valutar etc. – amplasate cât mai aproape de destinatar. Cele mai renumite firme în acest sector de transferuri și cu cele mai largi rețele internaționale sunt WESTERN UNION și MONEYGRAM, care operează pe baza unui sistem similar cu următoarele caracteristici.

Serviciile oferite sunt transferuri de fonduri între persoane fizice și plăți de taxe școlare, cotizații etc. Suma tranzacțiilor este însă limitată pentru a se preveni transformarea acestor transferuri în canale de spălare a banilor. Suma maximă este de 10.000 USD, maxim 20.000 USD/zi în cazul în care aceeași persoană face mai multe tranzacții într-o zi. Eliberarea banilor se face pe baza actului de identitate al beneficiarului, iar dacă acesta nu-1 are asupra sa se poate folosi metoda interogării-test lansate de expeditor, la care beneficiarul trebuie să dea un răspuns exact.

Fluxul operațional se desfășoară între agenții și Centrul Operațional pentru transmiteri de mesaje de transfer sau plăți și autorizări, pe de o parte, și între băncile la care agențiile au conturi și banca Centrului Operațional pentru transferurile efective de fonduri, pe de altă parte. Fluxul operațional se prezintă în figura nr. 3 din anexa 2.

Sistemul EUROGIRO. Este un sistem internațional de transfer de fonduri între organizațiile poștale care efectuează și diverse servicii financiare. EUROGIRO are o rețea proprie de plăți electronice, EUROGIRO NETWORK. Rețeaua este formată din organizații poștale, bănci comerciale și alte instituții de credit interesate în acest tip de transferuri. Componenta principală este modulul local care procesează o gamă variată de servicii financiare de plăți, transmise de terminale. Toate tranzacțiile se transmit în euro, dar sistemul dispune de echipamente care asigură la destinație conversia în valuta locală.

Capitolul 2: Evidența decontărilor

2.1. Tehnica deschiderii conturilor bancare

Legăturile dintre bănci și clienți lor, se exemplifică prin operațiuni bancare, operațiuni care ulterior sunt reflectate în sistemul conturilor bancare și desigur în bilanțul contabil al acestora. Utilizarea conturilor bancare este importantă pentru a se înregistra operațiuni atunci când se realizează și au ca rol reflectarea drepturilor și obligațiilor instituției bancare față de clienții săi.

Contul bancar constituie astfel un fel de custode al clientului, aceste poate fii sub mai multe forme:

a. conturi curente care se deschis pentru a se înregistra operațiile de încasări și plăți în numerar, dar și pentru a se transfera fondurile între băncile și clienți, precum și operații specifice unui credit bancar (acordare și derulare), dar și pentru depozite (constituie și retragere).

b. conturi de depozit sunt cele pasive și reflectă obligațiile instituțiilor bancare față de clienții. Prin ele se creditează sumele depozitate și se debitează sumele ce ies din cont la lichiditarea depozitului. În momentul în care vine scadența depozitului, în situația în care nu există o clauză de reînnoire periodică, atunci acesta împreună cu dobânda se transferă în contul curent.

c. conturi de credit sunt cele active și reflectă obligațiile clienților față de instituția bancară. Prin ele se debitează sumele creditate ce s-au retras și se creditează sumele rambursate.

d. conturi de dobânzi sunt cele specifice depozitelor și creditelor bancare, a căror funcționalitate se raportează la legături cu contul curent.

În concluzie contul curent este cel mai folosit dintre acestea, deoarece el permite îndeplinirea fluxului monetar al clientului și o informare exactă asupra lichidității imediate a acestuia. Zilnic contul curent are sold creditor sau debitor, asigurând utilizarea fondurilor proprii, ulterior a celor împrumutate.

”Într-o economie de piață, atât persoanele juridice, cât și persoanele fizice, potrivit reglementărilor în vigoare, au posibilitatea să-și deschidă conturi la oricare dintre băncile existente în cadrul sistemului bancar”.

Deschiderea unui cont bancar presupune încheierea convenției între bancă și viitorul titular de cont și, de regulă, efectuarea primei operațiuni, cum ar fi depunerea unor sume de bani în cont, prin intermediul casieriei. La deschiderea contului, banca verifică o serie de informații cu privire la client, cum ar fi:

– identitatea sa și adresa;

– capacitatea și puterea exercitării drepturilor civile ca titular de cont (ex. dacă are vârsta legală etc.);

– istoricul său bancar (dacă a mai fost client al băncii sau a altor bănci);

– situația materială și bonitatea financiară;

– sursa fondurilor etc.

În acest sens, pentru deschiderea conturilor, băncile solicită o documentație specifică. Aceasta poate varia de la o banca la alta sau în funcție de tipul de client: persoană juridică sau persoană fizică.

Documentația care trebuie depusă la bancă în vederea deschiderii conturilor de către societățile cu personalitate juridică se poate compune din:

a. Cererea pentru deschiderea contului;

b. Actul din care să rezulte funcționarea legală a unității. Documentele care atestă această situație pot fi:

– copia actului de înregistrare la Direcția Generală a Finanțelor Publice și autorizația de funcționare, eliberată de Banca Națională a României în cazul băncilor comerciale;

– copia actului care atestă înregistrarea la Ministerul Finanțelor în cazul societăților comerciale cu capital mixt român și străin sau cu capital integral străin;

– copia actului care dovedește înregistrarea la organele financiare (Ministerul Finanțelor sau Direcțiile Generale a Finanțelor Publice), potrivit dispozițiilor legale, după caz, a persoanelor române și străine care exercită activitate economică sau de altă natură pe teritoriul României. Această înregistrare conferă acestora calitatea de persoane juridice.

c. Dovada înregistrării la Registrul Comerțului;

d. Documentul care atestă dreptul conducătorului unității sau al reprezentanților săi de a dispune de cont. Acest document poate fi ordinul de numire a conducerii (director, contabil șef) pentru regiile autonome sau instituțiile financiare și, respectiv, extrasul după procesul-verbal de alegere a organelor de conducere de către Consiliul de Administrație, în cazul societăților comerciale;

e. Fișa cu specimenele de semnături și amprenta ștampilei.

Documentația depusă la bancă, va fi verificată de către conducătorul compartimentului de contabilitate și se aprobă de către director. După această operațiune se procedează la deschiderea efectivă a conturilor solicitate, atribuindu-le un cod IBAN, corespunzător conținutului și funcției pe care urmează să le îndeplinească.

Pentru persoanele fizice, procedura de deschidere a conturilor constă din:

– depunerea unei cereri scrise din care rezultă, cu prioritate, datele de identitate și specimenul de semnătură;

– prezentarea actului de identitate.

Odată cu deschiderea conturilor bancare, titularii de conturi pot începe efectuarea de operațiuni bancare. De regulă, operațiunile bancare derulate prin conturile bancare sunt:

– Transferuri între conturile deschise la aceeași bancă;

– Transferuri către conturi deschise la o altă bancă din țară sau din străinătate;

– Operațiuni de schimb valutar;

– Depunere și retragere de numerar.

Funcționarea contului presupune conducerea evidenței de cont, adică înregistrarea prin formule contabile a operațiunilor și stabilirea soldului după fiecare operațiune sau periodic (la sfârșitul zilei sau alte perioade).

De asemenea, funcționarea conturilor presupune aplicarea unui regim de dobânzi, comisioane și speze bancare. Comisioanele bancare pot fi:

– Comisioane de mișcare (rulaj);

– Comisioane de descoperit de cont;

– Comisioane de administrare lunară sau anuală; » Comisioane de transfer de fonduri;

– Comisioane de alimentare;

– Comisioane de retragere numerar. închiderea contului bancar poate fi făcută de către titularul de cont sau, după caz, de către bancă, în anumite condiții. De asemenea, pot exista motive de închidere a conturilor independente de voința ambelor părți.

În momentul închiderii se determină poziția soldului contului, după ce sunt derulate toate operațiunile care țin de drepturile și obligațiile ambelor părți (plăți sau încasări de dobândă, plata comisioanelor de către client etc.). În cazul în care soldul contului este creditor, acesta va fi pus la dispoziția clientului. Astfel, clientul va putea dispune de sumele de bani în numerar, prin intermediul casieriei sau prin virament într-un alt cont bancar la aceeași bancă sau la altă bancă, după caz. în urma acestei operațiuni soldul va deveni zero, iar contul va fi închis efectiv.

În cazul în care soldul este debitor, clientul va trebui să depună sau să vireze sumele echivalente cu valoarea acestuia în cont, astfel încât soldul să devină zero. Abia după această operațiune contul va fi efectiv închis.

Operațiunile efectuate prin intermediul conturilor deschise clienților la bănci, pun în evidență relațiile intervenite între titularii acestor conturi și bănci, reflectând; drepturile și obligațiile reciproce ale celor două părți, stabilite prin convenția încheiată la deschiderea contului. La baza deschiderii conturilor la bănci stau și principiile de drept administrativ, potrivit cărora, titularii de cont se obligă să respecte disciplina de bancă cu referire la efectuarea operațiunilor de încasări și plăți, la modul de păstrare a disponibilităților sau cu privire la angajarea și rambursarea creditelor.

2.2. Viramente bancare

Viramentul bancar presupune o metodă specială de plată prin cadrul căreia se realizează transferul unor resurse monetare de la o persoană fizică la alta, prin debitarea contului acesteia și creditarea contului celeilalte persoane, cu o sumă similară, prin folosirea metodei scripturale.

O trăsătură esențială a viramentului bancar este reprezentata de plasamentul instituțiilor bancare care formează circuitul dintre plătitor și beneficiar. Dacă viramentul bancar se realizează:

– între bănci din același stat se poate vorbi despre un virament național (care poate fi între filialele, sucursalele aceleași bănci sau între bănci diferite care implică transfer de fonduri între aceștia);

– între bănci plasate în state diferite se poate vorbi despre un virament internațional (care are același specific cu deosebirea că implică un transfer internațional al fondurilor).

Viramentele naționale se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare interbancară, urmând proceduri stricte specifice structurii bancare naționale, dar și particularităților operaționale ale fiecărei bănci în parte, modul de realizare ale acestora fiind clasic (pe o durată de 1 – 2 zile) sau tip telex (virament realizat în ziua curentă înaintării ordinului de plată, etc. de către plătitor).

Viramentul propriu-zis se realizează de cele mai multe ori înainte de transferul efectiv de fonduri, la baza stând acorduri bancare sau naționale care dau girul de garanție și garantare al transferului de fonduri. Din acest motiv transferul prin virament implică anumite riscuri, cum ar fi riscul de revocare și riscul de sistem. Primul tip de risc presupune, ca în perioada de timp din momentul depunerii dispoziției de plată (a ordinului de virament) și până la momentul procesării ei (adică extragerea sumei indicate în ea din contul plătitorului) plătitorul are dreptul de a revoca (refuza) plata. În acest caz, dispoziția de plată prezentată către beneficiar nu este garanția efectuării acestei plăți.

Posibilitatea de diminuare a acestui risc – reducerea termenului de procesare a dispoziției de plată. Cel de-al doilea tip de risc presupune existența unor erori de ordin tehnic, inclusiv în sistem, care nu permit înregistrarea sumei încasate în contul beneficiarului. Cel mai simplu exemplu – din cauza unei erori în numărul contului beneficiarului, comise neintenționat de plătitor, banca beneficiarului nu poate înregistra suma în contul beneficiarului și este nevoită s-o returneze către banca plătitorului. Și în acest caz prezenta dispoziție de plată, inclusiv cu mențiunile băncii plătitoare, care certifică efectuarea plății, nu este garanția încasării ei pentru beneficiar.

2.3. Contabilitatea viramentelor bancare

În acest subcapitol voi exemplifica principalele operații contabile referitoare la decontările intrabancare și interbancare.

1. Virarea unei sume de bani de la o bancă la alta:

a) Banca plătitorului și banca beneficiarului prezentate la Casa de Compensați, pe baza documentelor primite se înregistrează plata interbancară:

b. încasarea înregistrată la banca beneficiarului:

2. În situația în care băncile sunt localizate în județe diferite, compensarea se face în județul beneficiarului.

a. Expedierea avizului de creditare către subunitatea din județul unde se va face compensarea în vederea efectuării plății:

b. Primirea avizului de creditare de către subunitatea care va face compensarea și inițierea compensării:

c. încasarea la banca beneficiarului:

3. Băncile comerciale sunt situate în județe diferite. Compensarea se face în județul băncii plătitorului. Va exista o operațiune intrabancară de virament de la aceasta din urmă către sucursala unde are contul beneficiarul, operațiile sunt:

a. Efectuarea plății prin compensare:

b. Încasarea sumei prin compensare de către subunitatea băncii beneficiarului, situată în județul plătitorului, și virarea sumei către subunitatea plătitorului:

c. încasarea la subunitatea beneficiarului:

4. Băncile se afla în județe diferite. Compensarea se face la nivelul centralelor, prin sistemul BNR. În acest caz apar în plus două operațiuni intrabancare.

a. Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare către centrală, în vederea efectuării plății:

b. Centrala băncii plătitorului inițiază compensarea în vederea efectuării plății:

c. Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare suma și o decontează către subunitatea unde beneficiarul are contul:

d. încasarea sumei de către beneficiar ia subunitatea unde are contul:

5. În cele ce urmează voi exemplifica operațiunile de virament prin contul casa:

a. depunerea numerarului de un client în contul curent al acestuia:

b. Se constituie un depozit la termen prin depunerea de numerar:

c. Se obține numerar de la BNR:

d. Se transferă numerar de la altă sucursală a băncii:

e. Se retrage numerar din contul de către un client:

f. Se lichidează un depozit la vedere:

g. Instituția de credit plătește dobândă la un cont la vedere:

h. Se depun sume la BNR:

i. Se transferă numerar la altă subunitate a băncii:

6. În cele ce urmează voi exemplifica operațiunile de virament cu numerar:

a. se evidențiază alimentarea cu numerar a ATM-urilor:

b. Se evidențează ridicarea numerarului de la automatele bancare decătre clientul aceleași bănci:

c. se evidențiază ridicarea numerarului de la automatele bancare de către clientul unei alte bănci:

d. se evidențiază sumele încasate de la banca clientului care a folosit automatul bancar altul decât cel al băncii emitente:

7. Se înregistrează încasarea contravalorii cardului eliberat și a operațiunilor de alimentare a contului și a ATM-ului:

a. alimentarea contului cărții de plată a clientului:

b. încasarea prețului cărții de plată:

c. reținerea comisionului de eliberare a cărții de plată:

d. alimentarea ATM-ului, sucursală:

8. Înregistrarea operațiunilor de retragere a numerarului cu ajutorul cărților de plată:

a. diminuarea numerarului din ATM la sucursala:

b. recepția avizului de retragere sosit prin Casa de compensații rezultând retrageri de numerar de la ATM altei bănci:

c. concomitent se diminuează contul de cărți de plată a clientului, deschis la sucursală:

d. se evidențează recepția fondurilor prin Casa de Compensații de către sucursală:

9. Operațiuni referitoare la creanțele îndoielnice provenite din credite curente interbancare:

a. se înregistrează creanțele îndoielnice provenite din credite curente interbancare:

b. se înregistrează creanțele restante devenite depreciate:

c. se înregistrează dobânzile restante devenite îndoielnice:

10. Decontări intrabancare:

a. înregistrarea sumelor virate de alte subunități în contul băncii care primește avizul de credit:

b. se primește avizul de debit:

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ PRIVIND DECONTĂRILE INTRABANCARE ȘI INTERBANCARE LA BANCA TRANSILVANIA

3.1. Prezentarea instituției de credit Banc Transilvania din județul Gorj

Istoriа Băncii Trаnsilvаniа încеput în Cluj-Nаpocа, în аnul 1994, lа initiаțivа unor oаmеni dе аfаcеri din Cluj. Spiritul аntrеprеnoriаl аl fondаtorilor а dеtеrminаt consolidаrеа pozițiеi Băncii Trаnsilvаniа, într-o primă еtаpă în Cluj și lа nivеl rеgionаl și nаționаl, pеntru а sе еxtindе аtât în Cipru cât și аltе job-uri.

Strаtеgiа bаncii еstе sustinutа dе аctionаri putеrnici: Bаncа Еuropеаnа pеntru Rеconstructiе si Dеzvoltаrе, cаrе dеtinе 15% din cаpitаlul sociаl, Bаnk of Cyprus si IFC – Diviziа dе invеstitii а Bаncii Mondiаlе.

Bаncа Trаsilvаniа еstе unа dintrе cеlе mаi mаri bănci din Româniа, еа dеținе o rеțеа tеritoriаlă аtât în țаră cât și lа nivеl mondiаl dеstul dе mаrе.

Sеdiul cеntrаl аl Băncii Trаnsilvаniа, еstе lа Cluj-Nаpocа, strаdа G. Bаritiu nr. 8 , Tеlеfon: (40)-264-40715(0)/(1)/(2) , Fаx: (40)-264-407179, Cod SWIFT: BTRLRO22, Tеlеx: 31208 TBАNK.

Grupul Finаnciаr Biаncа Trаnsilvаniа еstе: Bаnking, lеаsing, fаctoring, consumеr finаncе, аssеt mаnаgеmеnt. Bаncа Trаnsilvаniа prеsupunе Bаncа Oаmеnilor Întrеprinzători din Româniа și cеа mаi mаrе instituțiе bаncаră cu cаpitаl privаt mаjoritаr românеsc. Locul ocupаt dе bаncă lа nivеlul Româniеi, prеsupunе locul аl 3-lеа în topul băncilor din Româniа, in funcțiе dе аctivе, lа finаlul аnului 2011. Misiunеа Băncii Trаnsilvаniа rеprеzintă sprijinul dеzvoltării mеdiului dе аfаcеri, prin produsе și sеrvicii inovаtoаrе, ofеritе cu profеsionаlism.

Vаlorilе Băncii Trаnsilvаniа, pе cаrе bаncа lе аplicа în tot cееа cе întrеprindе, sunt: Suflеt, Еnеrgiе și Idеi Noi.

Componеntа grupului:

– Bаncа Trаnsilvаniа – piеsа cеntrаlă;

– BT Аssеt Mаnаgеmеnt S.А.I. S.А.;

– BT Dirеct;

– BT Lеаsing;

– BT Sеcuritiеs;

– Compаniа dе Fаctoring;

– BT Finop Lеаsing;

– BT Mеdicаl lеаsing.

În figurа nr. 3.1 sunt prеzеntаtе sucursаlеlе din Târgu-Jiu.

Figurа nr.3.1 Sucursаlе Târgu-Jiu

Banca Transilvania oferă produse de servicii atât pentru persoane fizice cât și pentru persoane juridice.

Pentru persoane fizice oferă:

a. carduri, care pot fii:

– carduri de cumpărături: BT Flying Blue, STAR Card și STAR Forte pentru Medici;

– carduri de debit: Visa Electron, MasterCard Mondo, MasterCard Gold Debit, MasterCard Debit, BT-Omis Pas.

b. – credite de consum: pentru nevoi personale, pentru asigurări de viață și șomaj, pentru nnvoi garantat cu ipotecă, pentru nevoi cu destinație imobiliară, prima mașină, auto, Leasing Auto.

– credite pentru investiții imobiliare: imobiliare-ipotecare, prima casa.

– alte tipuri de credite: Gaudeamus pentru studii și Creditul pacient.

c. Alte facilități:

– brățară Contacless și Card personalizat cu poză;

– SMS Alert și Cont curent;

– START STUDENT.

– Economii și investiții;

– Asigurări și internet banking.

3.2. Instrumente de plată utilizate în cadrul Băncii Transilvania

În cadrul Băncii Transilvania se utilizează ca instrumente de plată: ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la ordin, acreditivul documentar etc.

Ordinul de plată specific Băncii Transilvania este o dispoziție necondiționată, dată de către un titular de cont al Băncii Transilvania, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani. Ordinele de transfer credit sunt ordine de plată prin care banca plătitorului – Banca Transilvania – este instructată să pună, la dispoziția beneficiarului, fonduri bănești cu o anumită valoare. Atunci când aceste instrumente se referă la plăți de natură recurentă se utilizează termenul ordin de plată programat (standing order). În figura nr. 3.2. este prezentat un model de ordin de plată emis de Banca Transilvania.

Figura nr. 3.2. Model ordin de plată – Banca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro

Costurile relativ ridicate implicate de decontarea prin corespondent bancar, precum și perioada de timp necesară pentru creditarea contului beneficiarului sunt adesea necunoscute de către plătitor – Banca Transilvania în momentul inițierii ordinului de plată.

Cecul este un instrument de plată prin care titularul unui cont dă o instrucțiune băncii Transilvania de a pune la dispoziție o anumită sumă de bani unei alte entități, persoană fizică sau juridică. Cele mai multe plăți externe efectuate pe bază de cecuri sunt cele care utilizează Eurocheque-urile.

În figura nr. 3.3. este prezentat un model de cec emis de Banca Transilvania.

Figura nr. 3.3. Model cec – Banca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro

Cambia reprezintă un înscris prin care trăgătorul dă o dispoziție necondiționată trasului de a plăti beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumită sumă de bani. Deși a avut o perioadă îndelungată de utilizare ca instrument de plată și de credit, cambia este tot mai puțin utilizată în prezent. În figura nr. 3.4. este prezentat un model de cambie emis de Banca Transilvania.

Figura nr. 3.4. Model cambie – Banca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro

Biletul la ordin este o formă mai simplă a cambiei care reflectă relațiile doar între beneficiar și bancă. Banca Transilvania emite un bilet la ordin prin care se angajează ferm să plătească la scadență o sumă de bani înscrisă pe document. În figura nr. 3.5. este prezentat un model de bilet la ordin emis de Banca Transilvania.

Figura nr. 3.5. Model bilet la ordin – Banca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro

Acreditivul documentar este un instrument de plată frecvent utilizat în comerțul internațional. El reprezintă angajamentulut, băncii Transilvania de a plăti vânzătorului de bunuri/prestatorului de servicii anumită sumă de bani condiționată de prezentarea unor documente specificate în acreditiv, care să dovedească livrarea mărfii/prestarea serviciilor.

Decontarea prin incasso, utilizată, de asemenea, pentru plățile Internaționale, este negarantată bancar. Incasso-ul presupune obligația de plată a cumpărătorului, asumată prin contractul comercial internațional. Băncile implicate în circuit nu sunt oblicate la nici un angajament de plată. Astfel, acestea nu își asumă nici un risc comercial, singura lor responsabilitate constând în manipularea setului de documente. În acest context, incasso-ul presupune tratarea de către bănci, conform instrucțiunilor primite, a documentelor comerciale (facturi, documente de transport, documente de proprietate etc.) și/sau financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri, chitanțe etc.) în vederea acceptării sau plății acestora.

Instrumentele de plăți sunt elaborate de Banca Transilvania cu aprobarea BNR pentru a se asigura o formă standardizată și un conținut economic și juridic care să permită transferul de fonduri în deplină siguranță și delimitarea responsabilităților participanților la transferul bancar.

Schemele instrumentării și circulației instrumentelor de plată la Banca Transilvania, precum și transmiterii fondurilor sunt prezentate în continuare.

a. Instrumente de credit. Instrumentul de plată folosit este ordinul de plată inițiat de cumpărător, care se prezintă la Banca Transilvania pentru executare.

Figura nr. 3.6.: Instrumente de credit – transfer

sursa: https://www.bancatransilvania.ro

În acest caz, avem un transfer de credit (o creanță asupra băncii Transilvania) inițiat de debitorul cumpărător în favoarea creditorului vânzător. Atât instrumentul de plată, cât și fondurile au același circuit.

b. Instrumente de debit. Instrumentul de plată folosit poate fi cecul, cambia sau biletul la ordin care se prezintă direct de cumpărător către vânzător, iar vânzătorul solicită băncii sale instrumentarea plății.

Figura nr. 3.7.: Instrumente de debit – transfer

Deci, avem un transfer de debit inițiat de creditor, adică un transfer asupra căruia debitorul și-a dat acordul prin semnarea instrumentului de plată și urmează ca suma să fie transferată creditorului la simpla cerere a acestuia. Ca urmare, sensul de circulație a instrumentului de plată este de la banca beneficiarului la banca debitorului – Banca Transilvani, iar cel al fondurilor urmează sensul uzual de la banca debitorului la banca creditorului.

3.3. Evidențierea principalelor operațiuni intrabancare și interbancare la Banca Transilvania

Un client – persoane fizică dorește să achite suma de 2000 lei din contul său personal deținut la Banca Transilvania, unei alte persoane care are contul la Banca comercială română. Operațiile contabile sunt următoarele

1. Plata unei sume către un client ce are contul la o altă sucursală bancară:

2511 = 341 2.000 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Decontări intrabancare”

2. încasarea unei sume de la un client ce are contul la o altă sucursală bancară:

341 = 2511 2.0000 lei

”Decontări intrabancare” ”Conturi curente / beneficiar”

Figura nr. 3.8. Accesarea contului clientului Băncii Transilania

Pentru această operațiune este necesar logarea în contul clientului Banca Transilvania, conform figurii nr. 3.8

Decontări intrabancare

Banca Transilvania Târgu-Jiu are 4 unități operative:

– Banca Transilvania strada Unirii, nr. 14;

– Banca Transilvani Bulevardul Constantin Brâncuși, nr. 51;

– Banca Transilvania strada Victoriei nr. 111M

– Banca Transilvania strada Nicolae Titulescu..

Clienta Popescu Maria și Ionescu Vasile au conturi deschise la Banca Transilvania Târgu-Jiu, Popescu Ion și Vasilescu Gheorghe au conturi deschise la Banca Transilvania Strada Nicolae Titulescu,; clientele Marinescu Ion și Dragan Vasile au conturi deschise la Banca Transilvania strada Victoriei, iar Vasile Mihai are cont deschis la Banca Transilvania strada Bulevardul Constantin Brâncuși.

Soldurile inițiale ale celor 7 clienți sunt următoarele:

– Clienta Popescu Maria – 50.000 lei

– Clientela Ionescu Vasile – 47.000 lei

– Clientela Popescu Ion – 88.500 lei

– Clientela Vasilescu Gheorghe – 53.000 lei;

– Clientela Marinescu Ion – 20.000 lei;

– Clientela Dragan Vasile – 11.350 lei;

– Clientela Vasile Mihai – 20.000.

Operațiunile intrabancare între cei 7 clienți ai Băncii Transilvania sunt:

a. Popescu Maria încasează o filă de cec de la Ionescu Vasile în valoare de 11.300 lei;

b. Popescu Ion emite un ordin de plată în favoarea lui Vasilescu Gheorghe în valoare de 35.000 lei;

c. Marinescu Ion încasează o filă de cec de la Drăgan Vasile în valoare de 9.000 lei și completează un ordin de plată în favoarea lui Vasile Mihai în valoare de 30.000 lei,

Comisionul este de 0,5%.

Operațiile contabile sunt următoarele:

a. – Plata lui Popescu Maria către clientul Ionescu Vasile în sumă de 12.300 lei – vezi figura nr. 3.9.:

2511 = 341 12.300 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Decontări intrabancare”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Popescu Maria

2511 = 7085 61,5 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Venituri privind mijloacele de plată”

– Încasarea de către Ionescu Vasile a sumei de 12.300 lei de la Popescu Maria:

341 = 2511 12.300 lei

” Decontări intrabancare” ” Conturi curente / beneficiar”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Ionescu Vasile:

2511 = 7085 61,5 lei

”Conturi curente / beneficiarr” ”Venituri privind mijloacele de plată”

Figura nr. 3.9. Borderorul de încasare CEC – de la Popescu Maria

b. – Plata lui Popescu Ion către clientul Vasilescu Gheorghe în sumă de 35.000 lei – vezi figura nr. 3.10.:

2511 = 341 35.000 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Decontări intrabancare”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Popescu Ion

2511 = 7085 175 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Venituri privind mijloacele de plată”

– Încasarea de către Vasilescu Gheorghe a sumei de 35.000 lei de la Popescu Ion:

341 = 2511 35.000 lei

” Decontări intrabancare” ” Conturi curente / beneficiar”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Vasilescu Gheorghe:

2511 = 7085 175 lei

”Conturi curente / beneficiarr” ”Venituri privind mijloacele de plată”

Figura nr. 3.10. Ordinul de plată emis de Popescu Ion

c. – Plata lui Marinescu Ion către clientul Dragan Vasile în sumă de 9.000 lei – vezi figura nr. 3.11:

2511 = 341 9.000 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Decontări intrabancare”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Marinescu Ion

2511 = 7085 45 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Venituri privind mijloacele de plată”

Figura nr. 3.11. Borderorul de încasare CEC – de la Popescu Maria

– Încasarea de către Dragan Vasile a sumei de 35.000 lei de la Marinescu Ion:

341 = 2511 9.000 lei

” Decontări intrabancare” ” Conturi curente / beneficiar”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Dragan Vasile:

2511 = 7085 45 lei

”Conturi curente / beneficiar” ”Venituri privind mijloacele de plată”

Completarea ordinului de plată în favoarea lui Vasile Mihai, în valoare de 30.000 lei – vezi figura nr. 3.12..

2511 = 2511 30.000 lei

”Conturi curente / plătitor” ” Conturi curente / beneficiar”

Figura nr. 3.11. Ordinul de plată emis de Popescu Ion

Clienta Banca Transilvani, Popescu Maria care are cont deschis în lei, emite o cambie în valoare de 2000 euro în favoarea furnizorului extern Adidas. În această relație Popescu Maria are calitatea de trăgător, iar beneficiarul Adidas, care are cont deschis la Commerzbank AG, Frankfurt am Main fiind o bancă corespondentă Băncii Transilvania în Germania. Cursul de schimb este: 4,4 lei/euro;

Comisionul este de 0,4%.

Operațiile contabile sunt:

Înregistrarea plății lui Popescu Maria, vezi figura nr. 3.12

2511 = 341 8.800 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Decontări intrabancare”

Suma de 8.800 lei privire de la transformarea sumei de 2.000 euro în lei la un curs valutar de 4,4 lei,

– înregistrarea comisionului bancar a lui Popescu Maria

2511 = 7085 35.2 lei

”Conturi curente / plătitor” ”Venituri privind mijloacele de plată

Suma de 352 provine de la 0,4x2000eurox4,4 lei = 35,2 lei

Figura nr. 3.12. Borderorul de încasare CEC – de la Popescu Maria

– Încasarea de către Adidas a sumei de 8.800 lei de la Popescu Maria – vezi figura nr. 3.13.:

341 = 2511 8.800 lei

” Decontări intrabancare” ” Conturi curente / beneficiar”

– înregistrarea comisionului bancar a lui Adidas:

2511 = 7085 35,2 lei

”Conturi curente / beneficiar” ”Venituri privind mijloacele de plată”

Figura nr. 3.13. Ordinul de schimb valutar –

https://www.bancatransilvania.ro/files/documente-de-plata-procesate-prin-scanare/ordin_plata_lei_bt.PDF

Decontări interbancare

Înregistrarea operațiunilor contabile specifice mandatelor Western Union achitate în România este:

a) înregistrarea formularului de transfer western union Network – vezi figura nr. 3.14. – (valoarea mandatelor este de 1000 EUR x 4,4 lei; valoarea taxelor 10 EUR x4,4 lei) este următoarea:

4111                             =                                 %                                     4.444,00  lei

”Clienți”                                                        482                                    4.400,00  lei

(cu valoarea mandatelor                        ”Decontări între subunități”

Western achitate și a taxelor încasate) (cu valoarea mandatelor Western achitate)

704                                       44,00  lei                                                   “Venituri din lucrări executate și servicii prestate”

(cu valoarea taxelor Western )

Figura nr. 3.14.Trimitere bani prin Western Union

b) Încasarea prin banca a clientului extern (2100  EUR x 4,4 lei) se înregistrează astfel:

5124                          =                                    %                                   4.444,00  lei

“Conturi la bănci în valută”                          4111                                  4.400,00  lei

Clienți 765 44 lei

“Venituri din diferențe de curs valutar”

Figura nr. 3.15. Detalii transfer bani

Figura nr. 3.15. Confirmarea transferului de Western Union în cadrul Băncii Transilvania – primirea codului MTCN

c) Mandatele Western Union pe teritoriul României se achită în LEI, EUR sau dolari, raportat la dorința clientului intern conform formularelor pentru mandatele Western Union achitate în 20.05.2017 care se înregistrează astfel:

482                               =                                 4511                             4.400,00  lei     “ Decontări între subunități”               “Decontări în cadrul grupului”

(cu valoarea mandatelor achitate)          (cu valoarea mandatului achitate pe fiecare Sucursală Banca Transilvania)

CONCLUZII

Apariția companiilor specializate în transferuri electronice și mai ales standardizarea mesajelor a creat cadrul necesar pentru realizarea unor transferuri rapide între instituțiile financiare din întreaga lume, diversificarea serviciilor și specializarea lor pe segmente de piață, capabile să satisfacă o gamă tot mai mare de cerințe, atât în ceea ce privește companiile, cât și populația.

Rețeaua S.W.I.F.T. este utilizată pentru a transmite toate mesajele de plăți denominate în ECU, care urmează a fi compensate între băncile participante la compensare.

Transferul TARGET a apărut ca o necesitate de reglementare unitară a transferurilor de fonduri dintre băncile centrale din Uniunea Europeană. Sistemul TARGET se bazează pe decontarea brută în timp real (RTGS-sistemul european), la care sunt conectate sistemele similare din țările participante (ReGIS-România) și procesează numai tranzacțiile în euro.

În această perioadă, băncile au devenit proprietate de stat, organizate pe un singur nivel și au dobândit drepturi destul de mari de control asupra plăților (controlul prin leu), având drept de refuz, ca reprezentant al statului, chiar dacă beneficiarul avea disponibilități și solicita expres efectuarea plății. În 1990, sistemul bancar se reorganizează pe două nivele, banca centrală și băncile comerciale, și din 1995 se introduce un nou sistem de decontare și compensare. Totodată, în 1995 se creează sistemul național de plăți interbancare în care banca centrală are rol conducător. Sistemul de plăți interbancar se aliniază, treptat, la sistemul de plăți folosit de Uniunea Europeană, iar în 2005 s-a implementat sistemul electronic de plăți cu componentele de compensare automată pentru plățile de mică valoare și plățile cu decontare brută în timp real pentru cele de mare valoare.

Alegerea instrumentului de plată poate fi o opțiune a plătitorului, un acord între părți sau impus de natura plății (anticipată, imediată, amânată, parțială, printr-un instrument cu plată la vedere, printr-un instrument garantat) și de regulă face obiectul unei clauze contractuale.

În principiu, o plată se inițiază de cumpărător pentru a stinge obligația care a apărut prin primirea bunului achiziționat sau serviciului prestat. În numeroase cazuri, cumpărătorul nu poate emite imediat instrumentul de plată adecvat, întrucât trebuie să se ducă la bancă și să instrumenteze plata, ceea ce întârzie achiziția, iar situația devine și mai incomodă când cei doi parteneri se află în localități diferite. Pentru asemenea situații există instrumente de plată care se emit de cumpărător și se predau vânzătorului, urmând ca acesta să instrumenteze plata, prin banca sa, adică plata se inițiază de către vânzător.

Instrumentele de plată analizate în activitatea bancară de decontare se împart în două categorii precum: instrumente de plată aferente operațiuniunilor efectuate în lei și valută.

Instrumentele de plăți se împart în două mari categorii: instrumente cu numerar și instrumente fără numerar.

Instrumentele de plată cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalică și bancnote și reprezintă cea mai veche forma de circulație monetară. Pentru a îndeplini funcția de instrument de plată, moneda metalică și bancnotele – numerarul în termeni bancari – necesită un complex de tehnici de confecționare și reglementări de circulație emise de banca centrală.

Instrumentele de plată fără numerar sunt documente standardizate care conțin instrucțiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca beneficiarului. În tranzacțiile dintre parteneri se poate folosi unul din următoarele instrumente de plată: ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la ordin, dispoziția de plată externă, dispoziția de încasare externă, cârdul, ordinul de plată electronic, cecul electronic. Mai sunt unele instrucțiuni de plată care determină transferuri de fonduri în cadrul unei bănci ca: debitul direct și plățile programate.

Din punctul de vedere al inițiatorului plății, instrumentele se împart în două grupe: instrumente de credit, instrumentate de cumpărător, și instrumente de debit, instrumentate de vânzător.

Instrumentele de debit are la bază partenerul ce inițiază plata (debitorul sau creditorul) a determinat ca și transferurile de fonduri să fie denumite de credit sau de debit. Aparent, aceste noțiuni par a avea mai mult un sens tehnic, dar cel mai important aspect îl constituie natura relațiilor juridice care se creează, mai ales în cazul transferului de debit în care creditorul deși nu a intrat în posesia fondurilor dispune de un titlu de credit la vedere, care poate fi executat imediat și, în acest fel, se realizează schimbul de proprietate asupra activului bani.

În concluzie Banca Transilvania realizează de peste 10 ani transferuri prin Western Union însă de 5 ani s-a lansat serviciul de transfer de bani prin Mobile Banking, care permite trimiterea și primirea de bani prin Western Union Money Transfer în și din România și/sau străinătate prin BT24 Mobile Banking, mBT24 (www.bt24.ro) al Băncii Transilvania.

BIBLIOGRAFIE

Basno Cezar, Dardac Nicolae, Sisteme de plăți, compensări, decontări, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004

Căpraru Bogdan, Activitate bancară, sisteme, operațiuni și practici, ediția a-II-a, Editura C. H. Beck, București, 2014

Cocriș, Vasile, Tehnici și operațiuni bancare, Ed. Universității Al I. Cuza lași, 1992.

Cristea Mirela, Gestiune și Contabilitate Bancară, Editura PrintXpert, Craiova, 2007.

Dedu Vasile Enciu Adrian, Ghencea Stănel, Produse și servicii bancare, Corporate și retail bancar, principii și tehnici de analiză, creditare, monitorizare, trezorerie, plăți economice, Editura ASE, București, 2008.

Dedu Vasile, Enciu Adrian, Contabilitate bancară, Editura Economică, București, 2008.

Diaconescu Mariana, Bănci, sisteme de plăți. Riscuri. Editura Economică, București, 1999

Hurduc Natalița, Optimizarea activității băncii de rețea, Editura Expert, București, 2002,

Garleanu Ciprian George, Considerations regarding money laundring, 2010.

Ghencea Stănel, Sistemul plăților interbancare. Concepte, instrumente, procedee, transferuri, riscuri, securitate, Editura Economică, București, 2007

Medar Lucian-Ion, Contabilitatea instituțiilor de credit – tratat de contabilitate bancară, Editura Academică Brâncuși, Târgu-Jiu, 2011

Medar Lucian-Ion, Voica Irina-Elena, Evidența operațiunilor bancare, Editura Universitaria Craiova, 2009

Medar L.I., Chirtoc I.E., Monografia contabilă a operațiunilor bancare – conformă cu standardele IFRS -, Editura Academica Brâncuși, 2014

Mihai Ilie, Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, București, 2003.

Moraru Maria, Moraru M., Pavel Codruța, Dumitrescu A., Știrbu D., Domil Aura, Contabilitatea instituțiilor de credit, Ed. Mirton, Timișoara, 2006

Nedelescu Mihai, Produse și servicii bancare, Editura Universitară, București, 2012

Contabilitatea instituțiilor de credit / Ștefan Anamari-Beatrice. – București : Pro Universitaria, 2014

Zaharciuc Elena, Contabilitate bancară, Editura Pro Universitară, București, 2009.

www.arb.ro

https://www.bancatransilvania.ro/

w.bnr.ro/

www.ecb.europa.eu/

www.marketwatch.ro

http://mcr.doingbusiness.ro

www.transfond.ro

ANEXA 1

Figura nr. 1 Circuitul ordinului de plată

1. active transferate de furnizor (beneficiar fonduri) conform contractului;

2. ordonatorul (plătitorul) emite un OP pe care îl transmite băncii sale;

3. sucursala emitentă validează OP și operează transferul în cont;

4. sucursala emitentă transmite OP centralei băncii sale (A);

5. centrala băncii A prezintă OP la casa de compensare;

6. casa de compensare stabilește soldul și îl comunică băncii centrale (BNR) pentru decontare, precum și celor două bănci centrale A și B;

7. banca centrală (BNR) transferă fondurile din contul băncii A în contul băncii B;

8. centrala băncii B transmite transferul la sucursala beneficiarului;

9.sucursala operează transferul în contul beneficiarului

Circuitul ordinului de plată electronic. Circuitul operațional începe cu emiterea de către plătitor a ordinului de plată și prezentarea băncii care îl deservește, continuă cu transferul fondurilor către casa de compensații sau direct către banca beneficiarului, în funcție de valoarea transferului, urmează transferul efectiv de fonduri între conturile centralizate de la banca centrală ale băncilor participante și se încheie cu înregistrarea sumei în contul beneficiarului de la unitatea bancară de care aparține. Acest circuit reprezintă un transfer de credit la care iau parte mai multe entități numite participanți astfel: ordonator, beneficiar, banca emitentă, banca intermediară și banca colectoare.

Figura nr.2 Debitul direct

Transferul de debit (engl. debit transfer) este cea de-a doua formă a transferului bancar de fonduri, în care inițiativa aparține creditorului spre deosebire de transferul de credit care este inițiat de debitor.

În acest fel, banca plătitoare devine mandatara debitorului de a executa instrucțiunile de plată primite de la creditor. Relațiile de decontare se stabilesc între parteneri și sucursalei e/agențiile care îi deservesc și între acestea și centrala băncii unde se realizează transferul de fonduri (sucursalele/agențiile dețin conturi curente în centrala băncii de care aparțin). Decontările au la bază fișierele electronice cu facturile și clienții care se transmit de către furnizor unităților bancare plătitoare, iar acestea, la data stabilită, declanșează mecanismul de transfer al fondurilor către unitatea bancară unde furnizorul are contul. Transferul are loc efectiv la centrala băncii care preia sumele din conturile unităților bancare plătitoare și le transferă în contul unității bancare colectoare care, după primirea mesajului de transfer, înregistrează suma în contul beneficiarului.

Figura 3 Circuitul cecului cu plata prin cont

Procesarea bancară a cecurilor are loc în mod diferit în funcție de modalitatea de plată: în numerar sau prin cont. Procesarea cu plata în numerar presupune ca ambii parteneri sa aibă relații numai cu o singură bancă.

Beneficiarul care primește cecul de la cumpărător îl transmite băncii sale pentru remiterea la încasare. Banca colectoare efectuează o verificare formala (respectarea condițiilor de redactare a unui cec și încadrarea în perioada de valabilitate), după care îl remite băncii emitente pentru decontare prin casa de compensații.

Figura 4. Circuitul cambiei

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă și internațională

Circuitul se referă la o plată prin cont și prin casa de compensații. În cazul în care plata se face în timp real, din circuit dispare casa de compensații, relațiile de decontare desfășurându-se numai prin banca centrală.

Cambia este denumită de normele bancare interne ca un instrument de plată ce exprimă obligația asumată de un debitor de a plăti la vedere sau la scadență o sumă de bani în favoarea unui beneficiar. în antichitate, cambia era singurul instrument de plată fără numerar folosit pe plan intern și intențional și răspundea condițiilor din acea perioadă.

Relațiile cambiale sunt mai complexe atât datorită numărului de participanți, minim trei, dar de regulă sunt mai mulți, cât și poziției diferite în care pot apăra aceștia – trăgător, tras, beneficiar, girant, giratar.

Figura 5 Circuitul transferului de credit de la inițiere până la decontare

Circuitul transferului de credit pornește de la plătitor către beneficiar, desfășurându-se pe verticală în cadrul celor două bănci. Compensarea are loc la nivel central unde se realizează mai întâi respingerea mesajelor eronate și validarea celor corecte, după care se face automat soldarea pentru fiecare bancă participantă.

În ceea ce privește procesarea transferurilor de debit (numai cecul barat și biletul la ordin), sistemul de compensare se bazează pe aceleași principii ca la transferul de credit, cu deosebirea că circuitul începe de la beneficiar către plătitor, adică în sens invers, iar compensarea se realizează numai după primirea acceptării din partea băncii plătitoare. în momentul acceptării, unitatea bancară a debitorului preia suma din contul acestuia și o transferă centralei băncii și, prin aceasta, casei de compensații în vederea realizării transferului către banca beneficiarului.

Circuitul se realizează prin fișiere electronice în care sunt nominalizate mesajele de plată și care sunt supuse autentificării și validării de cele două bănci. Casa de compensații păstrează în memoria echipamentului de compensare fișierul original, iar o copie a acestuia se remite băncilor plătitoare pentru acceptare. Confirmările de plată (OK) se remit prin fișier casei de compensații care le confruntă cu cel original, mesajele care nu prezintă modificări se introduc în compensare. Pentru refuzuri, plătitorii elaborează fișiere separate cu motivațiile necesare care se transmit beneficiarilor prin casa de compensații.

ANEXA 2

Figura 1 Transmiterea mesajelor SWIFT

Exemplificare figură:

Fluxul operațiunilor de transmitere, validare și autorizare este următorul:

– operatorul de la banca emitentă introduce mesajul în terminal, potrivit unui format standard (ecran performant) și tipului de tranzacție (transfer, plată, confirmare schimb valutar, deschidere acreditiv) și îl plasează într-un fișier de așteptare;

– operatorul controlor verifică mesajul și îl trece în fișierul de plecare, după care se conectează la rețea și îl transmite;

– ordinatorul băncii emitente verifică mesajul, din punct de vedere al completării formularului, cu informațiile prevăzute și îl transmite concentratorului național;

– concentratorul național verifică autenticitatea expeditorului și transmite mesajul la centrul de comutare de care aparține;

– centrul de comutare validează mesajul și îl transmite la centrul de procesare de care aparține;

– centrul de procesare autorizează tranzacția, înregistrează datele și transmite mesajul la centrul de procesare de care aparține beneficiarul;

– centrul de procesare al beneficiarului înregistrează datele și retransmite mesajul la centrul de comutare, iar acesta la centrul național și în final la ordinatorul beneficiarului.

Figura 2 Operațiuni de plăți prin TARGET

Fluxul operațional:

– instituția de credit inițiatoare transmite mesajul de plată (transfer credit), codificat, către banca centrală A din țara sa;

– banca centrală A (emitentă) recepționează mesajul, autentifică emitentul, validează plata, debitează contul instituției de credit inițiatoare și creditează contul interlinking al băncii centrale B, formatează mesajul conform standardelor comunitare și îl transmite, prin rețea, băncii centrale B;

– banca centrală B (receptoare) recepționează mesajul, autentifică emitentul, debitează contul interlinking al băncii centrale A și creditează contul băncii destinatare, formatează mesajul conform standardelor interne și îl transmite băncii destinatare;

– banca destinatară creditează contul beneficiarului și trebuie să comunice, în interval de 30 de minute, băncii inițiatoare primirea transferului.

Figura 3 Fluxul operațional al unui transfer de fonduri -WESTERN UNION și MONEYGRAM

Operațiunile sunt diferite în funcție de transmitere sau primire a transferului de fonduri. La transmitere:

– ordonatorul se prezintă la o agenție pentru un transfer de bani și completează un formular tip;

– agentul încasează de la ordonator valoarea nominala a transferului plus comisionul operatorul introduce datele tranzacției în sistemul de transmisie;

– tranzacția se prelucrează la centrul operațional și se transmite un număr de referință;

– ordonatorul primește o copie a formularului cu numărul de referință;

– ordonatorul contactează telefonic beneficiarul și îi comunică numărul de referință.

La primire:

– beneficiarul se adresează unei agenții și completează un formular tip;

– operatorul accesează sistemul pe baza numărului de referință, identifică operațiunea și procesează tranzacția;

– centrul operațional transmite autorizarea de plată printr-un cod;

– clientul primește banii împreună cu o copie de pe formular pe care este înscris numărul de referință;

– operatorul comunică centrului operațional efectuarea plății si operațiunea se închide.