Studiu de Caz Privind Asigurarea Bunurilor pe Timpul Transportului Maritim la Societatea S.c. Allianz Tiriac Asigurari S.a

Capitolul I

Conceptul de asigurări în cadrul transporturilor maritime

1.1. Nevoia de protecție

Întotdeauna omul a simtit nevoia de protectie, fiind supus unor pericole multiple si variate, cauzate de fortele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiti factori sociali sau socio-economici, cautând sa se apere împotriva acestora, sa le prevada, sa le previna sau sa le micsoreze efectele devastatoare, ori de câte ori acest lucru a fost posibil.

Dorinta omului pentru securitate, pentru asigurarea împotriva incertitudinii viitorului, este veche precum rasa umana însasi. La început, el a încercat numai sa-si satisfaca nevoia de a se descurca singur, însa mai târziu a gasit un sprijin în familie, clan, organizatie : “Oamenii primitivi nu au descoperit nevoia de asigurare, considerând ca erau protejati de familie sau de trib, unde mutualitatea însasi, ca si în asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat la civilizatiile antice ale Egiptului, Feniciei, Greciei si Romei în care individul se vedea expus la multe riscuri fara protectia comunitatii familiei”.

Pericolele la care sunt expuși oamenii și bunurile sunt multiple și variate, ei aparând în postura de “victime” ale fortelor naturii, de “actori” ale propriilor lor destine, precum și de “agresori” conștienși sau inconștienți ai semenilor lor, ai naturii, ai mediului ambiant.

Riscul și perceptia lui socială

Riscul se definește ca pericol potențial sau ca o pierdere posibilă. Când vorbim de pericole sau de pierderi avem în vedere o serie de evenimente nedorite cu consecințe materiale, spirituale și financiare grave, cu vătămări corporale sau deteriorări ale stării de sănătate, în cazuri extreme acestea se manifestă prin decese sau prin calamități naturale. Deoarece pericolele sunt “potențiale” iar pierderile sunt posibile, aceste evenimente sunt incerte, ele putându-se întâmpla într-o anumită perioadă de timp sau nu. Când anume și în ce împrejurari concrete se va produce evenimentul nedorit nu poate ști nimeni și nici anticipa cu precizie.

Gradul de incertitudine se poate evalua cu ajutorul statisticii matematice, în sensul determinării probabilității de realizare a lui. Conceptului de risc i se asociază două dimensiuni semantice :

gradul de incertitudine – consecințe materiale și financiare aferente producerii unui eveniment nedorit

percepția riscului

Modul în care se conștientizează anumite pericole diferă de la o persoană la alta. Această componentă psiho-socială a conceptului de risc este foarte importantă în analizarea și mai ales în interpretarea riscurilor materiale sau tehnologice la care sunt supuși oamenii și bunurile lor.

Existența nu poate fi gândită fără riscuri. Ele fac parte în mod necesar din viața noastră. Asa cum sublinia o celebră maximă de pe Wall Street în New York, previziunea este un lucru dificil mai ales atunci când se aplică la viitor.

Singura noastră șansă este de a conștientiza în mod realist riscurile la care putem fi supuși, de a încerca o evaluare cât mai adecvată a lor și, respectiv, de a găsi modelele cele mai potrivite de a controla aceste riscuri.

Evitarea completă a riscurilor este practic imposibilă. Totuși, fiecare dintre noi poate să evite producerea unor anumite riscuri. Este o metodă pasivă, de renunțare de fapt la acele activități care implică un anumit risc. Chiar dacă nu putem evita complet riscul producerii unui eveniment nedorit, putem găsi mijloace de a reduce probabilitatea de realizare a acestuia.

Pierderea financiară rezultată nu poate fi compensată pe altă cale decât prin asigurare. În acelasi timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi si ele afectate, ducând la imposibilitatea desfășurării unei activități, și deci lipsa unui venit. Împrumuturile pentru achizitionarea de diferite bunuri și locuințe, automobile, etc., asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada pensionării se pot realiza tot prin asigurare.

Conștientizarea și manifestarea nevoii de protecție a oricărui om, ca și decizia de a accepta asigurarea, ca demers individual și facultativ, sunt determinate în mare măsură de factori obiectivi (economici, economico-sociali – crize economice, inflație, somaj, financiari – disponibilitatea de a folosi o parte din venituri pentru aceasta, sociali, familiali, educaționali) și factori subiectivi (experiențele anterioare, cunoașterea avantajelor și protecției oferite de asigurare).

1.2. Riscuri apărute în transportul maritim

Printre categoriile de riscuri care pot să apară în transporturile maritime se disting riscurile determinate de neglijența armatorului; riscurile provenind din neglijența căpitanului și a echipajului; riscurile provenind din viciile ascunse ale mărfii și ambalajului; riscurile mării; riscurile provocate de fenomene ale naturii; riscuri provocate de evenimente fortuite.

a) Riscurile din neglijența armatorului.

Acestea provin din pregătirea superficială a navei de către armator, fapt ce poate duce la avarii, pierderi cantitative sau la pierderea navei cu întreaga încărcătură. Acoperirea pagubei se poate face prin precizarea în contractul de navlosire a obligațiilor și a răspunderii materiale ce îi revine armatorului. De fapt, în această situație de pierdere sau deteriorare a mărfii din aramarea necorespunzătoare a navei avem de-a face cu o stare de culpabilitate și nu cu o stare de risc propriu-zisă.

b) Riscurile provenind din neglijența căpitanului și a echipajului.

Prin contractul de navlosire, trebuie, de asemenea, precizate răspunderile personalului navigant. Neîndeplinirea corectă a obligațiilor ce îi revin determină tot o situație de culpabilitate urmată de răspunderi materiale bine definite contractual.

c) Riscurile determinate de viciile ascunse ale mărfii și ambalajului.

Sunt riscuri ce provin din neglijența fabricantului, ambalatorului, expeditorului. Aceștia trebuie să răspundă pentru pagubele cauzate. Ne aflăm, în continuare, în domeniul culpabilității și nu al riscului propriu-zis. Uzual s-a împământenit noțiunea de risc, dar în fond este vorba de neglijențe culpabile, care în contract trebuie să fie bine definite. Suportarea pagubelor se va face de către cei vinovați, în măsura în care viciul ascuns poate fi dovedit.

Riscurile mării.

Riscurile mării sunt cele mai frecvente, determinate de o multitudine de cauze. Sunt de menționat avariile sau naufragiile datorită vânturilor puternice; coliziunile determinate de ceață și vânturi puternice; necesitatea aruncării în mare a unor loturi de marfă pentru salvarea navei și a echipajului; coroziunile provocate de excesul de umiditate în cazul unor transporturi prelungite în mod forțat de cauze de forță majoră sau de evenimente fortuite etc. Acoperirea împotriva riscurilor mării se poate face pe calea asigurării transportului la companiile internaționale de asigurare.

Riscurile provocate de acte ale naturii.

Sunt determinate de acte ale naturii ale căror cauze nu sunt specifice mediului maritim, ci unor cauze naturale: înghețul, trăsnetul, cutremurul de pământ etc. În actele naturii se include orice accident care poate fi dovedit cu martori că a avut cauze naturale, în mod direct și exclusiv, fără intervenția omenească și că nu a putut să fie împiedicat oricâtă prevedere și grijă ar fi fost din partea cărăușului.

Riscuri provocate de evenimente fortuite.

Aceste riscuri sunt foarte numeroase și provin din acte independente de voința armatorului sau a echipajului angajat, precum actele de guvernământ, grevele, revoltele, stările beligerante, intervenția autorităților sanitare, blocadele, instituirea carantinei.

Asigurarea mărfurilor transportate pe mare este standardizată, iar asigurarea mărfurilor transportate pe cale ferată, aeriană sau rutieră, se bazează pe practica asigurărilor maritime, neexistând pentru aceste genuri de transport norme de drept uniformizate.

Important este de știut că revendicarea drepturilor de la compania de asigurare se poate face numai de către persoana către care au fost transferate riscurile, lucru precizat prin condiția de livrare a contractului de vânzare internațională.

În virtutea funcțiilor pe care le îndeplinește conosamentul este:

o adeverință semnată de armator (sau în numele acestuia, de un împuternicit al său) și eliberată expeditorului pentru a face dovada că mărfurile pe care acesta le descrie au fost încărcate pe un anumit vas, cu o anumită destinație, sau au fost încredințate armatorului în vederea transportului;

un titlu de proprietate asupra mărfii specificată de acesta, care permite destinatarului să preia marfa respectivă la destinație sau să dispună de ea, girând sau cedând conosamentul;

conosamentul constituie o dovadă a existenței și conținutului contractului de transport. Conosamentul nu este în sine un contract de transport; contractul de transport se încheie, de regulă, înainte de eliberarea conosamentului, însă constituie o dovadă deplină a termenilor și condițiilor contractului de transport.

La predarea mărfii către cărăuș, armatorul (prin comandantul navei sau agentul său) eliberează expeditorului un conosament. Pentru mărfurile încărcate pe navă armatorul eliberează conosamente purtând mențiunea „shipped on board” (încărcate la bordul navei). Acest gen de conosamente face dovada deplină a expedierii mărfii spre conosamentele cu mențiunea „received for shippment” (primit marfa spre încărcare) care se practică de obicei la navele de linie și se eliberează expeditorului când a predat marfa la dană sau în depozitele companiei de linie respective. După încărcarea efectivă a mărfurilor pe nava de linie, un conosament „primit spre încărcare” poate fi transformat într-un conosament „încărcat la bord” dacă comandantul face această ultimă mențiune pe conosament, urmată de semnătura și ștampila sa.

Conosamentul pe care-l primește expeditorul în schimbul mărfurilor încărcate pe vas trebuie să fie un conosament curat (clean B/L). Conosamentul curat este acel conosament prin care comandantul navei recunoaște primirea mărfurilor la bordul navei în stare și condiție aparent bune. Conosamentul curat, spre deosebire de conosamentul pătat sau murdar (Foul B/L, Unclean B/L), nu conține mențiuni categorice cu privire la starea necorespunzătoare a mărfii sau a ambalajului acesteia. Un conosament pe care comandantul menționează că anumite butoaie prezintă scurgeri, sau anumite lăzi sunt deteriorate etc., este un conosament pătat. Un astfel de conosament nu permite exportatorului să încaseze contravaloarea acreditivului deschis în favoarea sa de banca importatorului.

Un conosament conținând anumite mențiuni poate rămâne totuși un conosament curat. Este vorba de mențiunile prin care nu se constată expres că mărfurile sau ambalajele lor ar fi nesatisfăcătoare („lăzi uzate”, „butoaie vechi” etc.), de cele care prevăd exonerarea cărăușului de la răspunderea pentru riscurile legate de natura intrinsecă a mărfurilor, de mențiunile prin care comandantul își declină răspunderea asupra numărului coletelor, greutății acestora sau valorii mărfii etc., întrucât îi sunt necunoscute, neavând posibilitatea să le fi verificat exact în timpul încărcării.

De obicei expeditorii solicită comandanților de nave, în schimbul mărfurilor încărcate la bord, un set complet de conosamente curate (clean on board). Eliberarea într-un astfel de caz a mărfii în baza unuia dintre exemplarele originale, atrage în mod automat anularea celorlalte originale.

1.3. Tipuri de asigurări în transportul rutier, maritim și de aviație

Deși la început asigurările auto presupuneau acordarea protecției numai pentru vătămări corporale și pagube materiale produse terților, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecție. De aceea, asigurările auto nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport.

Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:

Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;

Asigurarea răspunderii transportatorului;

Asigurarea autovehiculului;

Asigurarea de răspundere civilă;

Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal transportate în autovehicul etc.

Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca și în celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurătorilor, dar fiecare dintre ele are anumite particularități privind tipurile de riscuri-asigurabile și excluse-subscriere etc.

Este foarte important de menționat faptul că asigurările maritime sunt cele care au influențat toate asigurările de transport și că toate condițiile de asigurare a mărfurilor și mijlocului de transport sunt o preluare a practicilor acestor asigurări. În mod similar, riscurile pentru care se acordă protecție reprezintă o adaptare a riscurilor acoperite prin asigurarea maritimă, a căror producere generează același tip de pagube materiale, vătămări sau răspunderi. Prin condițiile generale de asigurare se acoperă o gamă largă de riscuri (toate riscurile sau riscuri numite). Riscurile speciale sunt asigurabile separat, contra plății unor prime de asigurare adiționale.

Asigurările de răspundere față de terți în asigurarea de aviație se pot încheia la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și pentru mărfurile transportate, precum și pentru terți, în limitele prevăzute de convențiile internaționale, legislațiile naționale și acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi.

Este important de menționat faptul că limitele privind asigurarea de răspundere și condițiile de asigurare cunosc unele diferențe de la un stat la altul, în afara convențiilor internaționale care reglementează aceste aspecte. Astfel, Elveția, Canada, SUA, Australia sunt câteva exemple reprezentative în acest sens.

Principalele tipuri de asigurări oferite în prezent de asigurătorii români sunt următoarele:

Asigurarea aeronavei pentru pierdere totală;

Asigurarea de răspundere față de terți inclusiv sau exclusiv pasageri, mărfuri și poștă;

Asigurarea de răspundere față de pasageri, mărfuri și poștă;

Asigurarea aeronavei pentru riscul de război;

Asigurarea de accidente de persoane;

Avarii la motorul aeronavei;

Asigurarea de răspundere a aeroportului, companiilor de aprovizionare cu combustibil și controlorilor de trafic aerian.

Pe plan internațional, asigurarea maritimă este considerată asigurarea navelor și a încărcăturii acestora, prin navă înțelegând orice tip de vapoare, corăbii, iahturi, nave petroliere etc.

În România, asigurările maritime se referă la:

asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului extern (cargo);

asigurarea navelor comerciale, de pescuit și colectoare, precum și a altor ambarcațiuni și utilaje plutitoare asimilate (casco);

asigurarea de protecție și indemnizație (răspundere față de terți);

Asigurarea de aviație acoperă următoarele categorii de riscuri, și anume:

a) riscurile pentru pierderea sau avarierea accidentală a aeronavei;

b) riscuri de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube materiale produse terților (alții decât pasagerii). Clienții care solicită această acoperire sunt compania de transporturi aeriene și aeroporturile;

c) riscuri de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube materiale produse pasagerilor;

d) asigurarea mărfii, de obicei în condiția ”toate riscurile" (Al Risks);

e) asigurarea de grup pentru accidente încheiată pentru echipajul aeronavei și pentru călători;

f) asigurarea de răspundere a producătorului sau reparatorului aeronavei, acoperind răspunderea ce rezultă din proiectarea sau producerea defectuoasă a aeronavei;

g) asigurarea de pierdere a licenței pentru personalul aeronavei.

Folosirea aviației ca modalitate de transport crește de la an la an datorită naturii tehnice și specializate a riscurilor asociate acesteia, precum și datorită costurilor mari ale accidentelor și tuturor riscurilor asociate aviației, de la părți componente la corpul aeronavei, este necesară asigurarea pe piața asigurărilor de aviație.

Cele mai multe polițe se încheie în condiția de asigurare ”toate riscurile", cu anumite restricții. Cumpărătorii acestor asigurări sunt companiile de transport aerian, proprietarii unor avioane – companii sau persoane fizice, cluburi aeronautice.

Prin această asigurare care, de regulă, apare ca o secțiune din polița de asigurare de aviație, se garantează indemnizarea terților pentru pagubele materiale, decesele sau vătămările corporale create de asigurat.

În categoria de ”terți” sunt incluse persoanele aflate la sol, ocupanții altei aeronave cu care a interferat aeronava asigurată, pasagerii, bagajele acestora, marfa și poștă. Din categoria de terți sunt excluși angajații asiguratului și ai subcontractanților aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pasagerii și echipajul aeronavei asigurate, daunele produse bunurilor aflate în proprietatea asiguratului, în grija sau custodia sa. Unele polițe de asigurare acoperă și daunele produse direct de aeronavă, precum și de obiectele și persoanele care au căzut din aceasta.

Limita răspunderii se stabilește ca o sumă absolută care reprezintă despăgubirea maximă pe fiecare eveniment; în cazul în care în poliță sunt incluse mai multe aeronave, limita se stabilește pe fiecare aeronavă în parte.

Din polițele de răspundere este exclusă compensarea terților pentru pagubele produse de:

– poluarea sonoră sau boom-ul sonic;

– interferența electrică sau radio;

– poluarea chimică prin scurgeri sau scăpări;

– contaminarea prin substanțe radioactive sau radiații ionizante.

a. Asigurarea de accidente de aviație

Asigurarea acoperă riscurile de accident și cheltuielile de judecată legate de acesta în anumite limite stabilite în polița de asigurare. Ca regulă, se exclud războiul, zgomotul și poluarea, contaminarea radioactivă, vătămarea corporală, îmbolnăvirea sau decesul survenite la un angajat al asiguratului în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, avarierea sau distrugerea proprietății închiriate sau luate în chirie, ocupate sau folosite de asigurat.

Accidentul este definit, evident, în condițiile sau termenii contractului de asigurare și reprezintă ”un eveniment neașteptat sau neobișnuit sau o întâmplare exterioară pasagerului". El trebuie să se petreacă între momentul îmbarcării pe aeronavă în scopul efectuării zborului și cel al debarcării din aceasta; conform aceleiași definiții:

– persoana este vătămată fiind în aeronavă, în contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv părți detașate din aceasta sau ca urmare a expunerii directe la jet; sunt exceptate rănirile provocate din cauze naturale, loviri de situații în care pasagerii se ascund (de obicei pentru a călători clandestin) în afara zonelor destinate prin construcție sau amenajare, în mod special, pentru aceștia.

– defecțiunile sau imperfecțiunile structurale ale aeronavei când afectează negativ structura de rezistență, performanța sau caracteristicile zborului și când, în mod normal, ar fi necesitat reparații sau înlocuirea componentelor afectate; sunt exceptate funcționarea defectuoasă sau avariile la motor, evacuarea gazelor sau părțile accesorii, avariile la elice, aripi, antene, roți, frâne, mici adâncituri sau găuri ale învelișului aeronavei.

– aeronava dispare sau este complet inaccesibilă.

Iată un exemplu privind un accident produs în timpul zborului. Motivul intentării unui proces de către un pasager unei companii de transport aeriene l-a constat fracturarea unui dinte în timp ce își lua gustarea oferită în timpul zborului. Era important de definit dacă întâmplarea a fost un accident. În conformitate cu definiția, completul de judecată a considerat că rănirea provenită ”dintr-o întâmplare improprie sau neintenționată în operarea unei aeronave sau linii aeriene reprezintă un accident. Instanța a considerat că reclamantul și-a rupt dintele când a mușcat ”un obiect străin” aflat în mâncarea oferită în avion. Acest eveniment a fost, pentru pasager, considerat ”neașteptat", ”neobișnuit" și ”exterior", iar rănirea sa s-a produs ca urmare a unei întâmplări neoportune sau neintenționate în timpul zborului, deci s-a încadrat în categoria de ”accident", fiind tratat în consecință și plătit de asigurător.

b. Asigurarea de răspundere a producătorului

În cazul asigurării de aviație, răspunderea producătorului are valențe complexe, determinate de implicațiile variate pe care le presupune aviația însăși. Alături de interesul operatorilor de aeronave de a avea aparatele în stare perfectă, apare și cel manifestat, în mod firesc, de asigurători.

Asigurarea de răspundere a producătorului se referă atât la întreaga aeronavă, cât și la părțile componente produse și incorporate, la reparațiile și lucrările de întreținere efectuate de către acesta din urmă. În acești termeni, fabricația include toate operațiunile de proiectare, asamblare și reparație.

Excluderile tipice se referă la răspunderea față de personalul angajat, răspunderea contractuală, pierderile și distrugerile de bunuri aflate în grija sau în custodia asiguratului.

c. Asigurarea de răspundere a proprietarilor și operatorilor de aeroporturi

Polița creată pe piața Lloyd's prin sindicatul de aviație numit Ariel, în ceea ce privește asigurarea de răspundere a operatorilor de aeroporturi, are o formă standard. Prin această poliță se acoperă:

răspunderea pentru vătămări corporale produse persoanelor aflate pe sau deasupra aeroportului, pasagerilor și/sau membrilor echipajelor răniți în situații în care răspunderea este a operatorului aeroportului;

răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor sau proprietăților terților (aeronavele parcate sau care folosesc aeroportul sau serviciile acestuia, cele încredințate în custodie proprietarului aeroportului pentru verificări, întreținere și reparații);

răspunderea ce decurge din folosirea, consumarea și manipularea oricăror bunuri procurate, vândute, întreținute sau reparate de operatorii aeroportului, inclusiv din serviciile de alimentare cu combustibil, reparații la aeronave, catering, dirijare pentru îmbarcarea și debarcarea pasagerilor.

Prin această asigurare se stabilește o anumită limită a răspunderii asigurătorului pentru fiecare secțiune și o limită totală pentru întreaga poliță, pe toată durata pentru care a fost încheiată.

Excluderile cele mai frecvente de la această acoperire sunt:

răspunderea ivită ca urmare a traficului auto în vecinătatea aeroportului;

răspunderea privind aeronavele operate sau aflate în proprietatea asiguratului;

răspunderea privind spațiul aerian, mai puțin cele acceptate de asigurător;

răspunderea rezultată din construcția sau repararea clădirilor sau a pistelor;

răspunderea pentru reparațiile necesitate de efectuarea unor lucrări greșite;

răspunderile contractuale și cele rezultând din garanții acordate;

răspunderea ce rezultă din operarea unui turn de control, cu excepția celor acceptate prin condițiile de asigurare.

d. Răspunderea pentru pasageri și bagajele acestora

Răspunderea transportatorilor aerieni pentru pasagerii și bagajele acestora a fost reglementată prin Convenția pentru unificarea unor reguli cu privire la transportul aerian internațional, cunoscută sub denumirea de Convenția de la Varșovia, semnată la 12 octombrie 1929; în prezent, există 115 țări semnatare ale acesteia. Ulterior, amendamentele aduse acestei Convenții au fost incluse în Protocolul de la Haga la 28 septembrie 1955. Limita despăgubirii pentru pasageri este stabilită în biletul de călătorie conform Convenției de la Varșovia, amendată prin protocoalele de la Haga și Montreal. Răspunderea pentru accidente față de terți este guvernată de mai multe acorduri internaționale și reglementări naționale. Unele reglementări naționale stabilesc creșterea acestor limite pentru zborurile interne.

În cazul în care călătoria include o destinație finală sau o escală într-o țară alta decât țara de plecare, prevederile Convenției de la Varșovia se pot aplica pentru întreaga rută, incluzând tronsoane interne ale țării în care s-a făcut escala sau ale țării de destinație.

În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată pentru:

vătămarea corporală sau decesul pasagerilor ca urmare a accidentării acestora la bordul aeronavei sau în cursul oricărei operațiuni de îmbarcare ori debarcare;

pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate sau neînregistrate precum și a bunurilor aflate asupra pasagerilor;

pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate;

vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavei, cu condiția ca acestea să fi fost cauzate în mod direct de aeronavă sau de obiecte desprinse ori căzute din aceasta;

cheltuieli necesare pentru procurarea obiectelor de strictă necesitate, în cazul sosirii cu întârziere a bagajelor;

cheltuieli necesare și economicoase făcute pentru salvarea pasagerilor, bagajelor și a mărfurilor transportate, precum și a persoanelor și a bunurilor din afara aeronavei sau pentru micșorarea, prevenirea extinderii ori stabilirea cauzelor și cuantumului pagubelor produse;

cheltuieli de judecată, arbitraj și altele asemănătoare făcute de asigurat cu acordul asigurătorului, în scopul respingerii sau reducerii pretențiilor la despăgubire ale terților sau pentru formularea pretențiilor față de aceștia.

e. Asigurarea de pierdere a veniturilor

Această asigurare acoperă pierderile ce decurg din imposibilitatea operatorului unei aeronave comerciale de a o utiliza ca urmare a unui accident. Nu este o formă de asigurare foarte frecvent utilizată datorită complexității tehnice a aeronavelor și problemelor mecanice care pot apărea destul de frecvent de aceea și primele de asigurare sunt relativ ridicate. Companiile aeriene mari au posibilitatea financiară de a dispune de o flotă suficientă pentru a putea înlocui temporar un aparat avariat și astfel, a-și continua activitatea.

Se acceptă în asigurare numai pierderile determinate de avarii parțiale, deoarece se consideră că, în cazul daunelor totale, asiguratul va primi despăgubirea corespunzătoare pentru înlocuirea aeronavei avariate. Deoarece se scurge un oarecare interval de timp între încasarea indemnizației și achiziționarea unei aeronave noi, se poate încheia o poliță pentru lipsa de folosință și în cazul avariei totale.

Prin contractul de asigurare se stabilește o sumă fixă pentru fiecare zi în care aeronava asigurată nu se află în serviciu ca urmare a unui accident pentru care s-ar putea ridica pretenții în baza unei polițe ”all risks”.

f. Asigurarea pentru pierderea licenței

Asigurarea pentru pierderea licenței se poate încheia pentru profesioniștii specializați în activități de aviație, cum sunt piloții, instructorii de zbor, controlorii de trafic aerian care, pentru exercitarea profesiei, au nevoie de o licență. Ea se eliberează și se reînnoiește periodic, în urma unor examinări medicale, care să ateste starea fizică adecvată pentru practicarea activităților implicate de aceste profesii.

Există, astfel, riscul că, pe aceste baze, licența să nu mai poată fi reînnoită, sau să fie suspendată ori retrasă, dacă urmările anumitor boli sau accidente fac imposibilă continuarea exercitării activității în condiții de maximă siguranță. De aceea, asigurarea încheiată ca poliță individuală pe o anumită perioadă de timp (de obicei de un an), stabilește o sumă ce va fi plătită de asigurător în cazul retragerii licenței în perioada de asigurare. Pentru unele boli ce reprezintă cauza suspendării sau retragerii licenței, se pot acorda anumite cote procentuale din suma asigurată.

Ca excluderi, pot fi menționate sinuciderile, urmările bătăilor, consecințele unor fapte cu caracter penal. Persoanele ce pot fi incluse în asigurare nu pot depăși 45 de ani, datorită gradului foarte ridicat de solicitare impus de aceste profesii.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C.ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A.

2.1.Piața asigurărilor

În 2014 pare ca cifrele nu au contat asa mult in peisajul pietei. Știrile cu rezultate financiare, devenite deja rutină la finele fiecarui trimestru, au fost eclipsate de subiecte mult mai spectaculoase legate de domeniu… pe tot parcursul anului.

Tocmai se incheie un an tumultuos marcat de demisii la varful supravegherii, urmariri penale, retineri, un nou ASF o data la 3 luni… si, recent, chiar proteste de strada avand ca subiect asigurarile.
Paradoxal, pare ca analizele de piata si-au pierdut din popularitate. Chiar si asa, in planul doi, cifrele pietei protesteaza de mult! De prea multa vreme ne uitam la cifre si ne intrebam… oare cum e posibil?
De prea multa vreme acest domeniu este prins intre vocea asiguratilor care isi doresc asigurari ieftine, despagubiri rapide si de valoare cat mai mare. De prea multa vreme asiguratorii sunt prinsi – intentionat sau conjunctural – intre lupta preturilor mici, daunele in crestere si insatisfactia asiguratilor!
Mirajul de moment al cotelor de piata si goana dupa cash au condus, de fapt, la servicii de slaba calitate… Paradoxul e, si aici, ca “ne dorim” mentinerea preturilor mici dar si servicii onorabile!
2014 se va incheia sub semnul acestei situatii paradoxale iar actorii pietei –  companii, brokeri, supraveghetor… vor trebui sa rezolve probleme acumulate in ani… in cel mult cateva luni!

2.2.Impactul economiei asupra pieței asigurărilor

Economia poate influența puternic sectorul asigurărilor, în condițiile în care atât companiile din piață, cât și consumatorii pot fi afectați de evoluția economiei, prin scăderea puterii de cumpărare a produselor de asigurare.

Anul trecut, piata de asigurari din Romania a totalizat 8,09 miliarde lei, in scadere cu 0,34% față de anul 2013, indică datele publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Dupa principalele linii de business, asigurarile de viată au crescut cu 0,47% până la 1,64 miliarde lei, in vreme ce asigurările generale au scazut cu 0,55% până la 6,45 miliarde lei. Totodată, datele provizorii indică o scădere a gradului de penetrare a pieței asigurărilor în 2014 pana la 1,21%, față de 1,29% in anul 2013, respectiv de 1,41% in anul 2012.Ca și în perioadele de raportare anterioare, segmentul de asigurări generale a fost dominat de cele trei mari clase de asigurare: CASCO, RCA, respectiv incendiu si calamitati naturale. Cumulat, cele trei sub-segmente au generat 84,46% din totalul subscrierilor realizate pe linia de asigurari non-viață.
Demna de menționat este evoluția pozitivă pe segmentul RCA: subscrieri in crestere cu 13,6% fata de 2013, până la 2,79 miliarde lei (43,34% din total PBS pe asigurari generale). De cealalta parte, linia de asigurariCASCO și-a continuat declinul: scădere de 5,77% pana la 1,69 miliarde lei (26,23% din total asigurari generale).
Cresterea segmentului de asigurari de viață a fost sustinută de ascensiunea politelor unit-linked: subscrieri de 554 milioane lei (+1,89% față de 2013), echivalentul a 33,75% din total subscrieri pe acest segment. In cazul politelor de asigurare traditionale, valoarea PBS s-a diminuat cu 2,05 până la 1 miliard lei (echivalentul 61,15 % din totalul subscrierilor pe segmentul life).
În ceea ce priveste daunele platite anul trecut, asiguratorii romani au raportat o valoare totala a indemnizatiilor brute platite in sumă de 4,84 miliarde lei, cu 2,78% mai puțin față de 2013. Din acest total, 4,03 miliarde lei a revenit segmentului de asigurari non-viață (față de 4,22 miliarde lei in 2013), diferența de 817 milioane lei reprezentand sume platite pentru îndemnizații, maturitați si răscumpărări aferente polițelor life (cu 6,65% mai mult decat in 2013).
În valori absolute, segmentele auto (RCA si CASCO) au generat cea mai mare cantitate de daune platite: 1,96 miliarde lei (RCA, 48,61% din totalul îndemnizatiilor brute platite pentru asigurarile generale), respectiv 1,44 miliarde lei (CASCO, echivalentul a 35,86%).

2.3. Evoluția asigurărilor pe piață românească

Tabel.2.1 Sursa:Evoluția pieței de asigurare-reasigurare in anul 2014,raport emis de Autoritatea de Supraveghere Finaciară

Din analiza datelor raportate rezulta ca:primul loc in piata este ocupat de Allianz-Țiriac,cu subscriberi de 984.986.460 lei,in crestere cu 7,21% fată de anul 2013 si o cotă de piață de 12,17%,iar pe locul al doilea se situează Omniasig VIG in scadere cu 2,35% subscrieri fata de 2013 si cota de piața de 10,63%.Primele 10 societați cumulează 79,38% din piața cu total de 6.425.233.060 Ron in prime brute subscrise.

Fig.2.1 Sursa:Evoluția pieței de asigurare-reasigurare in anul 2014,raport emis de Autoritatea de Supraveghere Finaciară

2.4. Indicatorii principali folositi de societațile de asigurare:

În anul 2014 au desfășurat activitate un număr de 37 de societăți de asigurare din care: 20 asigurători au practicat numai activitate de asigurări generale, 9 asigurători au practicat numai activitate de asigurări de viață și 8 asigurători au practicat ambele categorii de asigurare.

2.4.1. Prime brute subscrise:

Din analiza datelor pentru anul 2014 rezultă un volum al primelor brute subscrise pentru cele două categorii de asigurare de 8.094.442.855 lei, înregistrându-se o scădere cu 0,34% față de anul 2013 (8.122.446.891 lei). Primele brute subscrise în anul 2014 au următoarea structură în funcție de cele două categorii de asigurare: a) Asigurările generale în valoare de 6.452.457.944 lei, reprezintă 79,71% din totalul primelor brute subscrise în piața asigurărilor și sunt în scădere cu 0,55% față de anul 2013. b) Asigurările de viață în valoare de 1.641.984.911 lei, reprezintă 20,29% din totalul primelor brute subscrise în piața asigurărilor și sunt în creștere cu 0,47% față de anul 2013.

Tabelul 1:Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurări și pe total

Tabelul 2.2 Sursa:Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Fig.2.2

Prime brute subscrise din asigurari generale:

Volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurari generale in anul 2014 a fost de 6.452.457.944 lei ,inregistrat o scadere nominala de 0,55% față de 2013.

Tabelul 2.3. Sursa:Evolutia pieței de asigurari-reasigurari in anul 2014 ,raport emis de Autoritatea de Supraveghere Finaciară.

Din analiza datelor raportate,rezulta că top 10 societați au acumulat o valoare de 5.846.106.760 lei,ceea ce reprezintă 90.60% din totalul acestui segment de activitate .Cea mai pondere in totalul primelor brute subscrise pentru asigurari generale a fost detinuta de clasa x –Asigurari de raspundere civilă pentru vehicule (43,34% față de 37,93% in anul 2013),clasa III –Asigurari de mijloace de transport terestru ,altele decât cele feroviare (26,23% fata de 27,19% in anul 2013),clasa VIII-Asigurari de inendiu si alte calamitați naturale (14,88% față de 16,34% in anul 2013.

2.4.2.Îndemnizatiile brute platite aferent asigurărilor generale: Clasamentul al asigurătorilor care au raportat cele mai mari sume reprezentând indemnizații brute plătite la 31.12.2014 pentru categoria asigurărilor generale:

Tabelul 2.4 Sursa:Evoluția pieței de asigurare-reasigurare in anul 2014,raport emis de Autoritatea de Supraveghere Finaciară

Cea mai mare pondere în totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale o dețin plățile aferente următoarelor clase, reprezentând împreună 93,0%.

clasa X – asigurările de răspundere civilă pentru vehicule, cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 1.957.768.143 lei, reprezintă 48,61% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale și au înregistrat o creștere de 1,61% față de anul 2013. Cele mai mari plăți aferente acestei clase au fost raportate de următoarele societăți: Astra SA (338,89 mil. lei), Carpatica Asig SA (315,16 mil. lei), Euroins SA (292,90 mil. lei) și Omniasig VIG SA (223,75 mil. lei);

clasa III – asigurări de mijloace de transport terestru (Casco), cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 1.444.303.116 lei, reprezintă 35,86% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale și au înregistrat o scădere de 18,15% față de anul 2013. Cele mai mari plăți aferente acestei clase au fost raportate de următoarele societăți: Groupama Asigurări S.A. (265,69 mil. lei), Uniqa Asigurări S.A. (261,40 mil. lei), Omniasig VIG S.A. (257,43 mil. lei) și Allianz-Țiriac Asigurări S.A. (235,59 mil. lei);

clasa VIII – asigurări de incendiu și alte calamități naturale, cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 204.822.759 lei, reprezintă 5,09% din total plăți aferente asigurărilor generale și au înregistrat o scădere de 7,44% față de anul 2013. Indemnizațiile cele mai mari plătite pentru această clasa au raportat societățile: Omniasig VIG S.A. (41,19 mil. lei), Groupama Asigurări S.A. (35,41 mil. lei) și Uniqa Asigurări S.A. (26,62 mil. lei);

clasa XIII – asigurări de răspundere civilă generală, cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 139.163.847 lei, reprezintă 3,46% din total plăți aferente asigurărilor generale și a crescut de 3,8 ori față de anul 2013. Cele mai mari plăți aferente acestei clase au fost raportate de următoarele societăți: Omniasig VIG S.A. (99,59 mil. lei), City Insurance S.A. (18,71 mil. lei) și Asirom VIG S.A. (6,55 mil. lei).

Fig.2.4

Din analiza graficelor de mai sus se pot constata următoarele:la data de 31.12.2014, pentru categoria asigurărilor generale, indemnizațiile brute plătite reprezintă 62,43% din valoarea primelor brute subscrise, în scădere față de anul 2013, când reprezentâd 65%;

2.4.3.Rata daunei

Din analiza datelor raportate de societățile de asigurare a rezultat faptul că, per total asigurări generale, rata daunei a înregistrat, anul trecut, o scădere cu 5,69% față de anul 2013.

La nivelul claselor III – Asigurări de mijloace de transport terestru și X – Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule au fost înregistrate, de asemenea, scăderi de 5,16% și, respectiv, de 12,90%. În același timp, rata daunei pentru clasa VIII – Asigurări de incendiu și alte calamități naturale a înregistrat o creștere cu 4,89%.

La finele anului trecut, 37 de societăți desfășurau activități de asigurare din care: 20 de asigurători desfășurau activități de asigurări generale, 9 asigurători activități de asigurări de viață, iar 8 asigurători ambele categorii de asigurare.

2.5. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII

Prezentare generală Allianz-Țiriac Asigurări a fost fondată în anul 1994, operând inițial sub numele de Asigurări “Ion Țiriac” – ASIT. Compania a reușit să se impună pe piața asigurărilor din România într-un timp record, în primul rând prin seriozitate și consecvență în promovarea celor mai ridicate standarde de calitate în ceea ce privește serviciile și produsele oferite.

Aceste valori au reprezentat fundamentul înregistrării unei evoluții permanent crescătoare ale afacerilor ASIT, justificând ascensiunea continuă a companiei spre vârful ierarhiei asigurătorilor care desfășoară operațiuni în România. Integrarea – în august 2000 – a societății ASIT în grupul de asigurări german Allianz a întărit poziția acesteia pe piața românească, statutul de membru al unuia dintre cele mai importante grupuri financiare din lume conferind companiei rezultate – Allianz-Țiriac Asigurări – un avantaj competițional sensibil, atât din perspectiva garantării stabilității financiare, cât și în ceea ce privește angajamentul de a impune, pe termen lung, o marcă de prestigiu în România.

Allianz-Țiriac Asigurări a acționat în permanență ca un adevărat formator de piață, punând clientul în permanență în centrul preocupărilor sale, prioritatea companiei pe termen lung fiind aceea de a deveni numărul unu în preferințele clienților săi prin produsele și serviciile de protecție și planificare financiară pe care le oferă.

Definitoriu pentru succesul Allianz-Țiriac de-a lungul timpului a fost echilibrul, păstrat în permanență între ritmul de dezvoltare și siguranța financiară a companiei, creșterea profitabilă fiind dintotdeauna o prioritate.

2.5.1.Categorii și clase de asigurări practicate:

Diversificarea progresivă a gamei de produse în concordanță cu nevoile clienților și adaptarea lor la tendințele cererii au reprezentat elemente de strategie ce au avut o contribuție importantă la accelerarea dezvoltării afacerilor Allianz-Țiriac Asigurări. Astăzi, portofoliul companiei are o structură echilibrată, incluzând un spectru larg de produse din gama asigurărilor generale, respectiv din categoria asigurărilor de viață, capabile să acopere, practic, toate solicitările venite din partea clienților locali.

Clasele de asigurări generale practicate de Allianz-Țiriac Asigurări, în baza autorizațiilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt:

asigurări de accidente și boală (inclusiv de muncă și boli profesionale);

asigurări de sănătate; – asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare;

asigurări de mijloace de transport aeriene;

asigurări de mijloace de transport navale (maritime, fluviale, lacustre, canale navigabile);

asigurări de bunuri în tranzit, inclusiv mărfuri transportate, bagaje și orice alte bunuri;

asigurări de incendiu și calamități naturale;

asigurări de daune la proprietăți;

asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor (răspundere civilă auto obligatorie și carte verde);

asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian;

asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport naval;

asigurări de răspundere civilă generală;

asigurări de credite;

asigurări de garanții.

În ceea ce privește produsele de asigurări de viață, Allianz-Țiriac oferă polițe care se încadrează în două clase principale, așa cum sunt ele definite de legislația în vigoare:

asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare;

asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții

2.5.2 Repartizarea personalului:

Între anii 2011-2013 Societatea Allianz-Țiriac a repartizat angajatii astfel:

Fig.2.5 Sursa:Evoluția pieței de asigurare-reasigurare in anul 2014,raport emis de Autoritatea de Supraveghere Finaciară

Fig.2.5

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA MĂRFURILOR PE TIMPUL TRANSPORTULUI LA S.C ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A.

3.1. Situațile financiare realizate în decursul anilor 2011-2013:

Pentru Allianz-Țiriac Asigurări, obiectivul principal pe termen lung vizează creșterea profitabilă a afacerilor proprii. Rezultatele înregistrate de companiei de-a lungul întregii sale existențe confirmă capacitatea acesteia de a realiza, constant, performanțe remarcabile atât în ceea ce privește dinamica afacerilor derulate, cât și sub aspectul eficienței activității.

Fig.2.2.Veniturile-Cheltuielile-profitul/pierderea realizata in perioada 2011-2013(valorile sunt exprimate in milioane lei).

Fig.2.3 TL.Active-Capitaluri proprii-Rezerva de daună privind asig.gen

3.2. Ascesiunea Societății ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI în 2014

Allianz a realizat rezultate pozitive in anul 2014. Pentru prima dată, veniturile au depașit pragul de 120 miliarde de euro. Pa baza cifrelor preliminate veniturile totale ale Grupului au crescut cu 10,4 %, până la valoarea de 122,25 miliarde euro (anul anterior: 110,77 miliarde). In aceeasi perioada, numarul de clienți al Grupului Allianz a crescut cu 2 milioane, ajungand astfel la 85 milioane de clienti.

Profitul operațional a crescut cu 3,3% pâna la 10,40 miliarde de euro (10,7 miliarde euro in anul anterior).

Pe segmentul asigurarilor generale, nivelul primelor brute subscrise a crescut cu 3,7 procente, ajungând la 48,32 miliarde euro in anul 2014 (de la 46,58 miliarde anul anterior).

Profitul operațional pe segmentul asigurarilor generale a crescut cu 2,2 %, ajungând la 5,38 miliarde euro (de la 5,27 miliarde euro), creșterea fiind determinată în principal de un rezultat bun al subscrierii. Rata combinată nu s-a modificat, rămânând la 94,3 procente.

3.3. Evolutia Asigurarilor Generale la Allianz-Tiriac Asigurari

3.3.1 Structura portofoliului detinuta de asigurarile generale

Activitatea derulată de companie între anii 2011-2013 nu a adus modificări relevante în ceea ce privește structura portofoliului de asigurări generale.

A.Asigurarile auto CASCO :dețin o pondere majoritară in structura portofoliului de asigurari generale dupa cum urmează :

In 2013 deține o pondere de 45,4 %.

In 2012 deține o pondere de 49,8%.

In 2011 deține o pondere de 53%.

ASIGURARILE AUTO CASCO

B.Asigurarile de raspundere civila pentru pagube produse terților din accidente auto dețin, la rândul lor o pondere importantă :

In 2013 detin o pondere de 25,6%.

In 2012 detin o pondere de 21,6%.

In 2011 detin o pondere de 19%.

ASIGURILE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

C.Asigurarea de bunuri si proprietati (incluzând asigurările de incendiu și calamități naturale, respectiv daune la proprietăți) :

In 2013 detin o pondere de 19,4%.

In 2012 detin o pondere de 20,6%.

In 2011 detin o pondere de 21%.

ASIGURĂRILE DE BUNURI SI PROPRIETAȚI

Din figura de mai jos, reiese faptul că polițele CASCO sunt cele mai vândute din portofoliul Allianz-Țiriac care cuprind o pondere de 53% atinsă în anul 2011 cu o usoară scadere in ani următori.

3.4.Studiu de caz privind asigurarea bunurilor pe timpul transportului maritim la societatea S.C.ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A.

Conform poliței de asigurare 937-01/I emisă în București, România, la data de 04.06.2014 de către Societatea de asigurare ALLIANZ-ȚIRIAC , Compania Comercială ”Bartimex S.A.” a asigurat 30 tone piper negru boabe, importat din Brazilia, de la Societatea ”Yah Sheng Chong S.A.”

Marfa a fost ambalată în două containere (KNLU – 216777-0, sigiliul nr. 1289504 = 15 tone și KNLU – 312882-4, sigiliul nr. 1289581 = 15 tone) și transportată pe nava ”Ana Luisa” din portul Belem, cu transbordare la Rotterdam pe nava românească ”Baziaș 5” până la Constanța, condiția de livrare fiind C & F – Portul Constanța.

Suma asigurată este de 50.160 USD, fiind formată din două componente:

-45.600 USD, reprezentând contravaloarea mărfii,potrivit facturii nr. E 92174;

/ tonă • 30 tone = 45.600 USD)

-4.560 USD, reprezentând o supraasigurare de 10% din valoarea mărfii, pentru acoperirea unor cheltuieli care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării

(10% • 45.600 USD = 4.500 USD).

Prima de asigurare

Condițiile de asigurare inițiale au fost: all risks, interior, scurgere – risipă, război + greve.

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, prima de asigurare a fost inițial de 956,8 USD.

Ulterior, la solicitarea asigurătorului, respectiv a Companiei Comerciale ”Bartimex S.A.”, s-au suplimentat condițiile de asigurare (majorare risipire 50%, udare, mucegăire, transbordare), plătindu-se o primă suplimentară.

Această asigurare suplimentară s-a făcut deoarece s-a considerat că în condițiile de asigurare inițiale marfa transportată nu era în deplină siguranță, putând apare noi situații în care calitatea piperului ce constituie obiectul asigurării ar avea de suferit. De exemplu, în caz de udare și deci de distrugere integrală sau parțială a piperului, Compania Comercială ”Bartimex S.A.”, deși încheiase asigurare pentru marfa respectivă, nu putea fi despăgubită de societatea S.C.ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., pe motiv că riscul de udare nu era acoperit.

După cum se observă din tabelul de mai sus, prima de asigurare suplimentară este de 975,61 USD.

Din cele două tabele, rezultă o primă de asigurare totală de 1.932,41 USD.

Durata asigurării

Asigurarea începe la data plecării navei ”Ana Luisa” din portul Belem și se termină la expirarea a 60 de zile de la terminarea descărcării piperului de pe nava ”Baziaș 5” în portul Constanța.

Documente necesare pentru încheierea asigurării:

Cererea de asigurare, făcută de ”Bartimex S.A. la data de 03.06.2014 ce cuprinde elementele în măsură să furnizeze informații necesare unei predimensionări a riscurilor și a primei de asigurare;

Polița de asigurare nr. 937-01/I, a fost emisă la data de 04.06.2014 și reprezintă dovada scrisă a încheierii controlului de asigurare între ”Bartimex S.A.” și ASTRA S.A.;

Certificatul fitosanitar, emis la 26.05.2014de către Serviciul de Protecție a Plantelor din Brazilia, care certifică faptul că piperul ce face obiectul asigurării a fost examinat și nu este dăunător, corespunzând regulilor fitosanitare din țara importatoare.

S-au luat mostre din piperul aflat în depozitul exportatorului, respectiv al companiei ”Yah Sheng Chong S.A.” și s-au examinat în laboratoarele Serviciului de Protecție a Plantelor din Brazilia.

Certificatul de calitate și cantitate, emis de către Societatea Generală de Supraveghere din Brazilia, prin care se certifică faptul că piperul corespunde din punct de vedere cantitativ și calitativ contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Societatea Comercială ”Bartimex S.A. ” din România și Societatea ”Yah Sheng Chong S.A.” din Brazilia.

Referitor la cantitate, se precizează:

600 saci, cântărind ……………………… 30.120 kg brut

greutatea ambalajului ………………….. 120 kg

600 saci, cântărind ……………………… 30.000 kg net,

adică cele 30 tone de piper negru boabe asigurate.

Confirmarea căpitanului navei ”Ana Luisa”, prin care se specifică preluarea în bune condiții a mărfii, care se află în două containere de aproximativ 7 metri fiecare.

Conosamentul, adică documentul care însoțește marfa în timpul transportului pe apă, a fost emis la 29.05.2014, data încărcării mărfii (piperului) pe nava ”Ana Luisa” în portul Belem.

Factura emisă de reprezentantul ”Yah Sheng Chong S.A.” la 20.05.2014, când a vândut cele 30 tone de piper negru boabe companiei ”Bartimex S.A.”.

Constatarea daunei

La descărcarea containerului KNLU – 216777-0, la 09.09.2014 s-a efectuat controlul de calitate în prezența reprezentantului Centrului Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor LAREX – București, precum și a reprezentantului Societății de asigurare ALLIANZ-ȚIRIAC.

La controlul efectuat, sac cu sac, asupra întregii cantități de 15 tone din acest container, respectiv 300 saci, s-a constatat că un număr de 170 saci, cântărind 8,5 tone (170 saci • 50 kg/sac), aveau ambalajul umed, iar piperul era mucegăit.

S-a încheiat un proces verbal (de prelevare mostre și expertizare a condițiilor de depozitare). Probele reprezentative luate din fiecare cei 170 saci au constituit mostre care au fost analizate de Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor – „LAREX”.

Din certificatul de expertiză LAREX nr. 4351/11.09.2014, rezultă că produsul nu este corespunzător prezentând boabe mucegăite și un conținut de umiditate depășit, neputând fi comercializat.

La acest certificat de expertiză se adaugă Buletinul de analiză nr. 4350/11.09.2010, care confirmă concluziile de mai sus.

La 10.11.2014 a fost încheiat un proces verbal privind distrugerea prin ardere a 8,5 tone metrice piper deteriorat de mucegai. În acest document se specifică faptul că, urmare a controlului efectuat de reprezentantul Centrului Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor „LAREX” (Procesul verbal din 09.09.2014) și a încercărilor de laborator pe baza mostrelor prelevate (Buletin de analiză nr. 4350/11.09.2014), s-a procedat la distrugerea unei cantități de 8,5 tone metrice piper negru boabe importat din Brazilia în containerul KNLU – 216777-0 și deteriorat de mucegai pe perioada transportului.

Solicitarea și plata despăgubirii

La 18.09.2014, Societatea Comercială ”Bartimex S.A.” a solicitat Societății de asigurare ALLIANZ-ȚIRIAC S.A. efectuarea plății valorii de despăgubire pentru cele 8,5 tone piper deteriorat.

Calcul daună 170 saci • 50 kg/sac = 8.500 kg

8,5 tone • 1.520USD/tonă = 12.920 USD +

10% beneficiu = 1.292 USD

14.212 USD

Considerându-se că asiguratul a respectat toate obligațiile ce-i revin conform contractului de asigurare, după cum rezultă din Referatul privind dauna transport 3141 (81c) SB/2014, se propune de către inspectorul de daune al societății ASTRA S.A. aprobarea lichidării acestei daune cu suma de 14.212 USD (echivalent LEI).

Prin dispoziția de plată nr. 1278/16.11.2014, Societatea de asigurare ALLIANZ-ȚIRIAC S.A. plătește Companiei comerciale ”Bartimex S.A.”, prin intermediul Băncii Române de Comerț Exterior, suma de 14.212 USD, lichidându-se astfel dosarul de daună, îndeplinindu-și astfel obligația de asigurător.