Studiu de Caz Privind Activitatea de Productie Si Comercializare la S.c. Artego S.a

Economie

Studiu de Caz Privind Activitatea de Productie Si Comercializare la S.c. Artego S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PERFORMANȚELE ECONOMICO – FINANCIARE – OBIECTIV AL MANAGEMENTULUI FIRMELOR

Performanțele economico-financiare: definiție, caracteristici, modalități de măsurare

Sistemul de indicatori valorici ai activității de producție și comercializare

Sursele informaționale ale analizei indicatorilor activității de producție și comercializare

Contul de profit și pierdere

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ PRIVIND ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE ȘI COMERCIALIZARE LA S.C. ARTEGO S.A

Prezentarea generală a firmei S.C. ARTEGO S.A.

Analiza producției exercițiului

Analiza cifrei de afaceri

Analiza valorii adăugate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Producția și comercializarea constituie premisa și totodată finalitatea activității oricărui agent economic, calea de multiplicare a averii patrimoniale a societății.

Activitatea economica a unei societăți comerciale, a unei întreprinderi constă practic, în producerea de bunuri și servicii și comercializarea acestora în scopul obținerii de profit. În cadrul activității de comercializare produsele întreprinderii sunt livrate către alte unități comerciale, care pot fi societăți comerciale (întreprinderi) care folosesc produsele cumpărate pentru consumul intermediar (productiv) sau ca elemente ale capitalului fix, sau unitățile economice cumpărătoare pot aparține activității de comerț cu ridicata (en gros), care, la rândul lor desfac produsele cumpărate fie cu destinația de consum intermediar (productiv) sau mijloace fixe, fie cu destinația de consum final prin intermediul unităților de comerț cu amănuntul.

Pentru orice unitate economică, activitatea de producție și comercializare, sau activitatea de exploatare reprezintă obiectivul principal al activității economice, indiferent de forma de proprietate, deoarece, prin aceasta, se realizează bunurile și serviciile necesare satisfaceri nevoilor de consum productiv și consum final ale societății. Orice activitate de exploatare, orice activitate de consum și comercializare este urmarea unei comenzi explicite, prin care se onorează cererea de produse și servicii.

Pe de altă parte, în contextul unei economii de piață concurențiale, unitățile economice, întreprinderile își desfășoară activitatea atât în cadrul unui singur domeniu de activitate, cât și în cadrul mai multor domenii de activitate. În vederea obținerii unor rezultate economico-financiare cât mai bune, a eficientizării activității lor, deci în vederea obținerii unui profit cât mai mare, societățile comerciale (întreprinderile) desfășoară, de cele mai multe ori, o activitate polivalentă, unele mergând de la producția de bunuri propriu-zisă, până la desfacerea cu amănuntul a acestor bunuri.

Rezultă că, acolo unde este cazul, și volumul de activitate (producția și serviciile) al unei unități economice poate să fie diversificat, respectiv structurat pe principalele domenii de activitate în care activează acesta, iar în cazul domeniilor de activitate sa se realizeze structuri de activități specifice fiecărui domeniu de activitate.

În cazul analizei statistice a activității de producție și comercializare, este oportun ca această analiză să fie abordată pe domenii de activitate, iar, în final, să se efectueze o analiză de ansamblu, la nivelul societății comerciale. De asemenea, analiza activității de producție și comercializare se poate adresa și acelor societăți comerciale care își desfășoară activitatea de exploatare într-un singur domeniu de activitate (industrie, construcții-montaj, agricultura, turism, comerț cu ridicata sau cu amănuntul, etc.).

Scopul și obiectivele acestei lucrări sunt de a analiza starea financiară actuală a firmei SC. ARTEGO S.A. prin intermediul analizei ratelor financiare a activității de producție și comercializare.

Lucrarea de față este structurată pe două capitole. În primul capitol, Performanțele economico-financiare – obiectiv al managementului firmelor, am adus în discuție caracteristicile performanțelor economico-financiare, urmând să dezvolt modalitațile de măsurare a acestora, cât și sistemul de indicatori utilizați în analiza activității de producție și comercializare.

În cel de-al doilea capitol, Studiu privind activitatea de producție și comercializare la S.C. ARTEGO S.A., m-am oprit asupra realizării analizei producției exercițiului, cifrei de afaceri și a valorii adăugate pe un interval de cinci ani consecutivi.

CAPITOLUL 1. PERFORMANȚELE ECONOMICO – FINANCIARE – OBIECTIV AL MANAGEMENTULUI FIRMELOR

Performanțele economico-financiare: definiție, caracteristici, modalități de măsurare

Cuvântul performanță este de origine latină, dar semnificația sa vine din limba engleză. În latină, cuvantul “performare” consta în a finaliza o activitate propusă. ”To perform” presupune a realiza ceva care cere abilitate sau o anumită aptitudine. “Performance” traduce maniera cu care o organizație atinge obiectivele care i-au fost propuse.

În domeniul economic, s-au dat mai multe definiții noțiunii de performanța. În diversitatea de definiții se disting trei mari orientări: definiția performanței în funcție de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice, definiția performanței în funcție de crearea valorii și definiția performanței în funcție de productivitatea și eficacitatea întreprinderii.

Nu există performanța independentă de obiectivele propuse. Este performant cel care atinge obiectivele sale.

Performanța în întreprindere reprezintă ceea ce contribuie la ameliorarea cuplului cost-valoare, și nu doar ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la creșterea valorii. O întreprindere poate crea două tipuri de valori: o valoare externă și o valoarea internă:

Valoarea externă presupune ca întreprinderea are o valoare de piață mai mare decât valoarea contabilă a activelor pe care le deține. Diferența între valoarea de piață a unui activ și valoarea sa contabilă este dată de creșterea prețurilor activelor respective pe piață, creștere care nu poate fi influențată de deciziile interne din cadrul întreprinderii, ci de condițiile specifice pieței.

Valoarea internă presupune că întreprinderea creează valoarea adăugată economică, deci o valoarea netă pozitivă după remunerarea tuturor factorilor de producție, incluzând aici și costul capitalurilor proprii.

În literatura economică din țara noastră, performanța întreprinderii se definește: “ o întreprindere este performantă dacă ea este în același timp productivă și eficace”, productivitatea reprezentând raportul dintre rezultatele obținute și mijloacele angajate pentru obținerea rezultatelor, iar eficacitatea reprezentand raportul dintre rezultatele obținute și rezultatele așteptate.

Analiza performanțelor economico-financiare trebuie să utilizeze toate sursele de informații susceptibile, să evidențieze caracteristicile economico-financiare ale întreprinderii. Informațiile furnizate de către contabilitate, în particular de către contabilitatea financiară, constituie materialul esențial utilizat în demersul metodologic al analizei rezultatelor.

Conceptului de performanță i se asociază trei noțiuni: economicitatea (procurarea resurselor necesare la cel mai mic cost), eficiența (a maximiza rezultatele obținute, pornind de la o cantitate dată de resurse, fie a minimiza cantitatea de resurse pentru un rezultat prestabilit) și eficacitate (rezultatele obtinute să atingă rezultatele prevăzute).

Performanța reprezintă realizarea obiectivelor propuse. Poate fi pozitivă, dacă obiectivul propus este de a obține profit și negativă, dacă obiectivul propus este de a obține pierdere.

Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru masurarea performanței financiare a întreprinderii.

Rezultatul întreprinderii comportă un rezultat din utilizarea factorilor de producție prezentat în contul de profit și pierdere și un rezultat din deținerea factorilor de producție ce generează câștiguri și pierderi latente.

A integra câștigurile și pierderile latente în performanța întreprinderii implică, pe de o parte, a răspunde la întrebarea dacă evoluțiiile parametrilor de piață, precum rata dobânzii, cursul de schimb, cursul valutar, trebuie să fie luate în considerare în evaluarea performanței întreprinderii.

O întreprindere este performantă atunci când este, în același timp, și eficiența și eficace. Rezultă, astfel, că performanța este o funcție de două variabile, eficiența și eficacitatea, combinația dintre ele reflectând nivelul de performanță a unei firme. În timp ce eficacitatea reflectă gradul de îndeplinire a așteptărilor externe, eficiența este măsurată prin gradul de îndeplinire a așteptărilor mediului intern al întreprinderii.

Date fiind cele enunțate anterior, se poate stabili relația matematică de calcul al performanței: Performanța = Eficiența x Eficacitate.

Performanța reprezintă gradul în care o întreprindere reușește să satisfacă atât cerințele mediului intern, cât și ale mediului extern, printr-o combinație optimă între eficacitate și eficiență.

Pentru realizarea unei activități eficiente, este necesar ca eficacitatea să primeze asupra eficienței, aceasta fiind condiția pentru implementarea progresului tehnic și supraviețuirea firmei pe piață.

Indicatorii prin care se apreciază performanțele au un rol deosebit în procesul de analiza diagnostic a activității unei firme, întrucât cuantifică în forma financiară sau nonfinanciară finalitatea unei activități economice lucrative. În aceste condiții, indicatorii de performanță pot avea următoarele utilizări:

constituie principalul element determinant al politicii de dividend;

sunt mijloc de previziune a rezultatelor viitoare;

reprezintă instrument de evaluare a eficienței managementului întreprinderii;

reprezintă instrument managerial într-o serie de domenii (politica de stabilire a prețurilor, negocierile salariale, determinarea potențialului de creditare etc.);

permit evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor fixate.

Măsurarea performanțelor prezintă interes pentru o serie de participanți la viața economică a întreprinderii (stakeholderi):

Tabel 1.1. Măsurarea performanțelor întreprinderii

Sursa: Analiza performanțelor economico-financiare, manual format electronic, D. Cîrciumaru, 2011

Pentru evaluarea performanțelor, au fost utilizate mai multe categorii de indicatori de-a lungul timpului. Inițial, performanța unei întreprinderi a fost apreciată pe baza dimensiunii acesteia, considerându-se că talia este o măsura definitorie în obținerea performanței. Practica a dovedit, însă, că firmele mici sunt mai flexibile și că pot fi mai ușor de gestionat, în special când mediul economic se deteriorează. În consecință, s-a trecut la un alt criteriu de apreciere a performanțelor, respectiv profitul.

Acesta reflectă rezultatul care îi rămâne firmei după acoperirea cheltuielilor. Totodată, prin calcularea profitului pe acțiune se poate determina câștigul care i se cuvine unui acționar. Profitul are în schimb mai multe limite, precum necorelarea cu volumul de activitate sau cu capitalul folosit, neluarea în calcul a riscului, suferă distorsiuni contabile etc.

Sistemul de indicatori valorici ai activității de producție și comercializare

Stabilirea obiectivelor întreprinderii în domeniul activității de producție și comercializare constituie un act decizional privind politicile sale de afaceri.

Sistemul întreprindere este unul deschis, iar realizarea obiectivelor sale presupune un schimb permanent de resurse cu mediul ambiant, care se desfășoară după modelul “intrare-transformare-ieșire”.

Pentru a-și dovedi viabilitatea, sistemul întreprindere trebuie să-și sporească posibilitatea de adaptare și stabilitate prin perfecționarea parametrilor de funcționare, a structurii și comportamentului său. Afirmația este cu atât mai viabilă cu cât în economiile de piață cele mai multe întreprinderi își desfășoară activitatea în condiții de risc și incertitudine. Teoria și practica economică recomandă utiivității de producție și comercializare constituie un act decizional privind politicile sale de afaceri.

Sistemul întreprindere este unul deschis, iar realizarea obiectivelor sale presupune un schimb permanent de resurse cu mediul ambiant, care se desfășoară după modelul “intrare-transformare-ieșire”.

Pentru a-și dovedi viabilitatea, sistemul întreprindere trebuie să-și sporească posibilitatea de adaptare și stabilitate prin perfecționarea parametrilor de funcționare, a structurii și comportamentului său. Afirmația este cu atât mai viabilă cu cât în economiile de piață cele mai multe întreprinderi își desfășoară activitatea în condiții de risc și incertitudine. Teoria și practica economică recomandă utilizarea unui sistem de indicatori valorici a căror putere cognitivă permite sesizarea și comensurarea unor aspecte definitorii privind aprecierea dimensiunilor activității întreprinderii, evaluarea rezultatelor și performanțelor sale comerciale.

Pentru a înțelege utilitatea folosirii sistemului de indicatori valorici meniți a dimensiona activitatea de producție și comercializare, trebuie cunoscut conținutul fiecărui indicator în parte.

Producția exercițiului reflectă producția totală (producție neterminată, semifabricate, produse finite, lucrări, servicii) realizată de o întreprindere într-o perioadă de timp, destinată a fi vândută în afara sau pentru consumul propriu al întreprinderii.

Indicatorul în cauză reflectă volumul total al activității productive desfășurată de către firmă pe perioada unui exercițiu financiar.

Indicatorul “producția exercițiului”, sau “producția globală”, își dovedește necesitatea și utilitatea, în principal, în analiza activității întreprinderilor cu ciclu lung de fabricație unde producția neterminată are un volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de timp.

Producția exercițiului este formată din producția vândută (sau cifra de afaceri exprimată în prețuri de vânzare, exclusiv T.V.A.), variația producției stocate (creșterea/descreșterea producției stocate, în care se includ stocurile de produse finite, semifabricate, producție neterminată etc) și producția imobilizată (respectiv, costul imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie), astfel:

(1)

În care:

Qv = producția vândută;

Qs = variația producției stocate;

Qi = producția imobilizată.

Ultimele două elemente componente ale producției exercițiului sunt evaluate în costuri de producție, potrivit cerințelor principiului prudenței, ceea ce crează un important neajuns care afectează comparabilitatea datelor, dat fiind faptul că producția vândută, respectiv cifra de afaceri este exprimată în prețuri de vânzare, exclusiv T.V.A.. Înlăturarea acestui inconvenient, s-ar putea realiza prin evaluarea tuturor elementelor în costuri standard sau prestabilite.

Orice modificare a elementelor componente concură la modificarea producției exercițiului, atât din punct de vedere structural cât și din punct de vedere al dinamicii.

În procesul de analiză, trebuie calculate ponderile acestor componente în producția totală a exercițiului:

(2)

Ponderea cea mai mare în Qe trebuie să o dețină producția vândută, în timp ce, în cazul celorlalte elemente, ponderea trebuie menținută între anumite limite rezonabile.

Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază volumul activității întreprinderii. În termeni concreți, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului practicat.

Cifra de afaceri exprimă volumul total al vânzărilor din activitatea de producție și de comerț, realizate de către o firmă într-o anumită perioadă de timp.

Ea constituie unul dintre indicatorii principali de apreciere a performanțelor economico-financiare ale unei firme, deoarece reliefează puterea concurențială a firmei și poziția sa pe piață.

Din punct de vedere al conținutului, cifra de afaceri poate fi privită ca: cifră de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală și cifră de afaceri critică.

Cifra de afaceri totală (CAt) exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în prețurile pieței sau curente. Ea cuprinde valoarea producției vândute (Qv), veniturile obținute din vânzarea mărfurilor (Vm) și veniturile din subvenții de exploatare aferente vânzprilor (Se):

(3)

Valoarea producției vândute cuprinde veniturile din vânzarea produselor, din executarea lucrărilor și din prestarea serviciilor.

Cifra de afaceri medie () se poate determina în unitățile monoproductive și reprezintă încasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu:

(4)

Cifra de afaceri marginală ( ) exprimă variația vânzărilor unei firme generata de creșterea cu o unitate a volumului vânzărilor:

(5)

Cifra de afaceri critică (CAcr) reprezintă acel nivel al vânzărilor la care se asigură acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero:

(6)

Unde:

CF = cheltuielile fixe de exploatare aferente vânzărilor;

Cv = cheltuielile variabile de exploatare aferente vânzărilor;

Rv = rata cheltuielilor variabile față de cifra de afaceri.

În cadrul analizei, se poate calcula ponderea veniturilor provenite din vânzarea produselor, din vânzarea de mărfuri sau din subvenții de exploatare în cifra de afaceri totală:

(7)

Pentru firmele productive, ponderea cea mai mare dintre cele trei componente trebuie să o dețină producția vândută. Vânzările de mărfuri sunt specifice firmelor de comert, dar pot apărea și la firmele de producție, dar cu o pondere redusă în cifra de afaceri.

Subvențiile de exploatare se întâlnesc doar în anumite ramuri de activitate și, de asemenea, nu trebuie să dețină o pondere ridicată în cifra de afceri.

Analiza cifrei de afaceri necesită și calcularea raportului static (Rs) și a raportului dinamic (Rd) între producția vândută și producția exercițiului:

(8)

(9)

Raportul static arată proporția sau ponderea producției vândute a unei firme față de producția exercițiului și reflectă gradul de valorificare a producției exercițiului într-o anumită perioadă de timp. Acest raport poate lua valori mai mici, egale sau mai mari decât 1 (Rs≤1, Rs≥1) și exprimă modificările intervenite în stocurile de produse finite semifabricate sau producție neterminată.

Raportul dinamic arată evoluția sau dinamica producției vândute în raport cu dinamica producției exercițiului și poate fi egal, mai mare sau mai mic decât 1 sau 100%.

Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terți, respectiv bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii.

Valoarea adaugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea nou creată în activitatea productivă și de comerț a unei firme în decursul unei anumite perioade de timp.

Valoarea adaugată nu se regăsește în mod direct în vreuna din situațiile obișnuite ale contabilității, dar este o componentă principală a tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

În practică, se folosesc mai multe concepte de valoare adăugată:

valoarea adăugată din activitatea de comerț – este reprezentată de marja comercială generată de activitatea de comerț a firmelor;

valoarea adăugată din activitatea de producție – este generată de activitatea de producere de bunuri, prestări servicii, execuții de lucrări;

valoarea adăugată operațională – este conceptul tradițional sub care e privită valoarea adaugată și reprezintă valoarea adăugată obținută din activitatea de bază a firmei;

valoarea adăugată realizată – este reprezentată de valoarea adăugată operațională aferentă cifrei de afaceri sau vânzărilor firmei;

valoarea adăugată atrasă sau dobândită – este aplicabilă întreprinderilor care obțin și alte venituri decât cele din activitatea operaționala.

În măsura în care o firmă dispune de lichidități însemnate pe care nu le mai poate investi în activitatea sa de exploatare, nemaiavând oportunități de investiții, ea le va investi pe piața de capital, obținând venituri financiare sub formă de dividende, dobânzi sau creșteri de curs ale acțiunilor deținute;

valoarea adaugată globală – cuprinde valoarea adăugată operațională și pe cea dobândită.

Valoarea adăugată se poate determina prin două metode: indirect, prin metoda deductivă, și direct, prin metoda analitică.

Conform metodei deductive, valoarea adăugată operațională (VA) se determină prin scăderea consumurilor intermediare furnizate de terți (Ci), adică materii prime, materiale, lucrări și servicii, din producția exercițiului (Qe), la care se adaugă marja comercială (Mc), în cazul în care întreprinderea vinde și mărfuri:

(10)

Unde:

VAp – valoarea adaugată din activitatea de producție.

Marja comercială arată sporul de valoare adăugată sau valoarea nou creată de către activitatea de comerț a firmelor și se determină ca diferență între valoarea mărfurilor vândute (Vm) și costul mărfurilor vândute (Cmv), adică:

(11)

Această marjă reflectă surplusul de valoare obținut peste costul mărfurilor vândute și reflectă poziționarea întreprinderii pe piața sa ținând cont de:

natura produselor;

forma de distribuție;

formarea prețului de vânzare;

intensitatea concurenței.

Consumurile intermediare reprezintă expresia valorică a materiilor prime, materialelor, energiei, combustibililor, serviciilor externe etc., consumate în procesul de producție și care provin de la terți.

O problemă legată de mărimea consumurilor intermediare se referă la metodele de evaluare a stocurilor de materii prime și materiale. În aceste condiții, analistul poate întâmpina probleme atunci când se utilizează metode diferite de evaluare de la o firmă la alta sau când sunt schimbate metodele de evaluare de la o perioadă la alta.

Întrucât rezultatele activității de producție pot fi confirmate sau infirmate de piață, ar fi mai relevant să se calculeze valoarea adăugată aferentă vânzărilor firmei, numită și valoare adăugată realizată (VAr), calculată astfel:

(12)

Unde:

C’ – consumurile intermediare aferente producției vândute.

Pentru determinarea acestui indicator, trebuie stabilit nivelul consumurilor intermediare aferente producției vândute, lucru destul de dificil pentru sistemul contabil românesc, care prevede înregistrarea totală a cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumate, indiferent dacă produsele obținute au fost vândute sau nu.

În privința valorii adăugate atrase sau dobândite (VAd), relația de calcul este relativ simplă:

(13)

Unde:

Vf – veniturile financiare obținute din plasamentele financiare efectuate;

C – cheltuielile efectuate pentru obținerea acestor venituri financiare.

Daca în privința veniturilor ce concură la formarea valorii adăugate dobândite nu apar probleme deosebite, la identificarea cheltuielilor aferente acestora este necesară apelarea la datele contabilității de gestiune, contul de rezultate nefurnizând informații complete în acest sens.

Valoarea adăugată globală (VAg) cuprinde valoarea adăugată operaționala, din activitatea de bază (VA), și valoarea adăugată dobândită (VAd):

(14)

Potrivit metodei directe (analitice sau aditive), valoarea adăugată se va determina prin însumarea veniturilor participanților (direcți și indirecți) la crearea valorii adăugate: salariați, creditorii, acționarii, statul și întreprinderea în sine. Astfel mărimea valorii adăugate se poate calcula astfel:

(15)

Unde:

Cp = cheltuielile de personal;

Cf = cheltuielile financiare (cu dobânzile);

IT = impozitele și taxele datorate statului;

A = amortismentele;

Pn = profitul net.

În acest caz, valoarea adăugată asigură remunerarea muncii prin cheltuielile de personal, a capitalului propriu deținut de acționari prin profitul net cuvenit acestora, a capitalului împrumutat prin dobânzile plătite băncilor, a capitalului tehnic prin amortismente, a statului prin impozite și taxe.

De asemenea, exclude elementele alte cheltuieli și alte venituri din exploatare, precum și subvențiile de exploatare. În situația în care aceste presupuneri nu se adeveresc, în calculul valorii adăugate prin metoda analitică mai intervine o altă componentă, alte elemente, stabilită cu relația:

(16)

Unde:

Cex = cheltuieli extraordinare;

Vex = venituri extraordinare;

Vf = venituri financiare;

Cdda = cheltuieli cu despăgubiri, donații, active cedate;

P = ajustări privind provizioanele de exploatare;

Ave = alte venituri de exploatare;

Se = subvenții de exploatare;

Ip = impozitul pe profit.

Indiferent de metoda de calcul, valoarea adăugată are semnificații complexe în analiza diverselor aspecte ale vieții unei firme: exploatare, strategie, performanțe.

În situația în care cifra de afaceri exprimă capacitatea firmei de a vinde, valoarea adăugată arată aportul economic, surplusul de producție creat prin efortul propriu al acesteia.

Totodată, valoarea adăugată este expresia bogăției create de întreprindere, bogăție ce se repartizează între cinci parteneri: personalul, statul, creditorii financiari, acționarii, întreprinderea.

Pentru urmărirea modului de repartizare a valorii adaugate operaționale între participanții direcți și indirecți la activitatea economică a firmei, se pot calcula ratele de remunerare sau ratele de structura ale valorii adăugate după destinație:

rata de remunerare a personalului:

(17)

rata de remunerare a statului:

(18)

rata de remunerare a capitalului tehnic:

(19)

rata de remunerare a creditorilor:

(20)

rata de remunerare a acționarilor:

(21)

Aceste rate permit efectuarea de comparații sectoriale și interexerciții si oferă informații asupra modului de repartizare a valorii adăugate între partenerii sociali, respectiv personalul, statul, firma, creditorii și acționarii.

Astfel, o creștere a ponderii profitului se apreciază favorabil, în timp ce creșterea ponderii cheltuielilor financiare poate însemna o creștere a gradului de îndatorare a firmei. Structura valorii adăugate operaționale poate fi privită și după proveniența, caz în care se pot calcula ponderile marjei comerciale și ale valorii adăugate de producție în valoarea adăugată:

ponderea marjei comerciale:

(22)

ponderea valorii adăugate de producție:

(23)

Nivelul acestor rate oferă o indicație cu privire la care din cele două tipuri de activități (de producție sau de comerț) contribuie într-o măsură mai însemnată la crearea de valoarea adăugată.

În cadrul analizei, se pot calcula și raportul static și raportul dinamic dintre valoarea adăugată și producția exercițiului:

(24)

(25)

Raportul static (Rs) arată ponderea valorii adăugate de producție în producția exercițiului, în timp ce raportul dinamic (Rd) arată dinamica sau ritmul modificării valorii adăugate în funcție de dinamica sau ritmul modificării producției exercițiului.

Pentru analiza valorii adăugate, se mai pot calcula și alte rate financiare, care reflectă eficiența activității desfășurate. Aceste rate pun în balanță, pe de o parte, valoarea adăugată, iar, pe de altă parte, indicatori ai activității de producție și comercializare sau indicatori de consum de resurse.

Ratele marjei comerciale

Arată eficiența activității de comerț a firmei sau adaosul comercial relativ practicat și se pot calcula astfel:

(26)

(27)

Reducerea marjei comerciale într-o anumită perioadă trebuie urmărită cu mare atenție, în scopul identificării cauzelor care au condus la această situație, respectiv: înrăutățirea conjuncturii economice pe piață, apariția unor noi concurenți, creșterea costului achizițiilor etc.

Ratele valorii adăugate de producție

Arată eficiența activității de producție a firmei și pot calcula astfel:

rata valorii adăugate de producție față de producția exercițiului (raportul static):

(28)

rata consumurilor intermediare față de producția exercițiului:

(29)

Cele doua rate financiare sunt complementare și sunt influențate de variația consumurilor intermediare, de structura producției pe sortimente, de randamentele utilizării materialelor și de prețurile de aprovizionare.

Ratele valorii adăugate operaționale

– rata de eficiență a activelor totale folosite în activitatea de exploatare a firmei – se determină astfel:

(30)

Unde:

– activele totale medii anuale folosite.

– gradul de integrare a activității operaționale – exprimă valoarea adăugată totală relativă generată de întreaga activitate operațională a firmei:

(31)

Rata valorii adăugate realizate

O valoare informațională deosebită o prezintă și gradul de integrare a activității de vânzări, calculat ca raport între valoarea adăugată realizată și cifra de afaceri:

(32)

Această rată este o expresie a productivității globale, a bogăției create la un anumit nivel de activitate. Gradul de integrare a activității de vânzari este dependent direct de natura activității și de durata ciclului de exploatare.

O variație a ratei reflectă o variație a profitabilități pentru acționari, stat, creditori, întreprindere, motiv pentru care este necesară identificarea căilor sale de creștere. În acest scop, trebuie să se țină seama de factorii care influențează mărimea acestui raport, printre care amintim:

randamentul utilizării materialelor;

eficiența folosirii mijloacelor fixe;

productivitatea muncii;

prețurile materiilor prime, serviciilor, utilităților etc.;

ponderea sortimentelor care au o valoare adăugată mai mare decât media firmei.

Rata valorii adăugate dobândite

Exprimă nivelul relativ al valorii adăugate atrase de la alte firme, în urma plasamentelor financiare efectuate:

(33)

Prin compararea acestei rate cu gradul de integrare a activității operaționale, se poate analiza eficiența investițiilor de portofoliu efectuate în raport cu cea a activității de exploatare a firmei. În efectuarea acestor comparații, trebuie să se țina seama și de riscul implicat de cele doua tipuri de investiții.

Dintre avantajele utilizării valorii adăugate în cadrul sistemului tradițional al indicatorilor economico-financiare, menționăm:

exprimă contribuția reală a întreprinderii la realizarea producției sale;

reprezintă un criteriu pertinent de apreciere a creșterii volumului de activitate al întreprinderii;

evidențiază contribuția fiecărui participant la formarea valorii adăugate, prin intermediul ratelor de repartizare a valorii adăugate;

reflectă gradul de utilizare a factorilor de producție;

arată gradul de integrare a întreprinderii, respectiv independența în derularea activității sale;

este parte integrantă a sistemului contabilități naționale, prin însumarea tuturor valorilor adaugate ale firmelor dintr-o țară obținându-se Produsul Intern Brut (PIB).

Sursele informaționale ale analizei indicatorilor activității de producție și comercializare

După cum se poate vedea din relațiile prin care se determină indicatori valorici ai activității de producție și comercializare, în diferitele modalități de exprimare a acestora intră o multitudine de date economice.

Mai mult, aceste date nu rezultă din proceduri simple, ci necesită, la rândul lor, un algoritm de procesare în mai multe etape prin care se ajunge la valoarea acestor indicatori. Iată de ce considerăm că se impune abordarea modului în care sunt organizate fluxurile informaționale prin care se ajunge la determinarea indicatorilor ce intră în calculul activității de producție și comercializare.

Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoară performanțele activității unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. Măsurarea performanțelor întreprinderii poate fi abordată din trei puncte de vedere:

patrimonial, prin compararea valorii unei întreprinderi la două momente diferite utilizând aceleași metode de evaluare;

economic, prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la aceeași perioadă;

financiar, prin deducerea amortizării din fluxurile nete de trezorerie.

Contul de profit și pierdere prezintă importanță pentru o gamă largă de utilizatori de informație contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaționale.

Contul de profit și pierdere poate fi utilizat și de partenerii întreprinderii. Astfel, clienții pot obține informații despre capacitatea întreprinderii de a le furniza bunurile și serviciile de care au nevoie, sindicatele pot examina rezultatele întreprinderii în vederea negocierii de noi convenții colective de muncă, guvernul utilizează informațiile din contul de rezultate în vederea fundamentării politicilor economice și fiscale, iar managerii utilizează informațiile din contul de profit și pierdere în vederea evaluării eficienței resurselor ce le dețin și fundamentării de noi strategii de firmă.

Practica contabilă permite conturarea unei tipologii de prezentare a contului de profit și pierdere ce are la bază două criterii:

clasificarea conturilor de rezultate după forma de prezentare:

sub formă de tablou bilateral sau schema sub formă de cont – prezintă în partea stângă cheltuielile și pierderile, iar în partea dreaptă veniturile și profiturile;

sub formă de listă sau schema verticală care descrie formarea rezultatului.

clasificarea conturilor de rezultate după conținutul informațional:

cont de rezultate cu prezentarea destinației cheltuielilor și veniturilor. Activitatea curentă nu se suprapune cu activitatea de exploatare, ci include și alte operațiuni prezintă un anumit grad de permanență. Alături de veniturile și cheltuielilor curente, în contul de rezultate se regăsesc și veniturile și cheltuielile operațiunilor extraordinare ale întreprinderii. Acestea din urmă au un caracter nerepetitiv accidental.

O schemă simplificată de prezentare a contului de rezultate în țara noastră este prezentată în tabelul următoar:

Tabel nr 1.2. Model simplificat al contului de profit și pierdere

Sursa: prelucrare propriepe baza unui model de cont de profit și pierdere

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, etape succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascada pornind de la cel mai cuprinzător și încheind cu cel mai sintetic. Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de acumulare.

Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune are ca scop:

aprecierea creșterii bogăției, generate de activitatea întreprinderii;

descrierea repartizării bogăției create de întreprindere între: salariați și organismele sociale, stat, acționari, întreprindere;

înțelegerea formării rezultatului net;

studiul structurii activității cu ajutorul unor rate care permit analiza evoluției în timp a acesteia (de exemplu, rata marjei comerciale, rata valorii adăugate, ponderea exportului etc.);

studiul mijloacelor de exploatare, folosind rate precum randamentul forței de muncă, randamentul echipamentului industrial etc.;

analiza rentabilității;

analiza evoluției în timp prin calcularea variației procentuale a principalelor solduri intermediare de gestiune, identificarea cauzelor acestor variații și stabilirea, dacă este cazul, de măsuri corectoare.

Rezultatele analizei valorilor soldurilor intermediare ale gestiunii oferă informații importante despre evoluția economico-financiară a unei întreprinderi, care sunt utilizate de către:

managerii întreprinderilor, care sunt interesați de rezultatele economico – financiare, precum și de modul de formare a acestora;

acționari, care sunt interesați de rezultatul net, de evoluția acestuia, precum și de modul de formare ca factor de creștere a drepturilor lor (valoarea acțiunilor și a dividendelor);

stat, care privește întreprinderea ca pe un potențial plătitor de taxe și impozite și este interesat de evoluția indicatorilor economico-financiari;

sindicate și salariați, care sunt interesați de evoluția rezultatelor economico-financiare ca factor de creștere a salariilor.

Tabelul 1.3. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Sursa: Analiza performanțelor economico-financiare, manual format electronic, D. Cîrciumaru, 2011

CAPITOLUL 2. STUDIU PRIVIND ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE ȘI COMERCIALIZARE LA S.C. ARTEGO S.A.

Prezentarea generală a S.C. ARTEGO S.A.

Societatea comercială S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu a fost înființată în baza legilor 15 și 31/1990 prin H.G. nr. 1224/1990, ca urmare a reorganizării și preluării integrale a patrimoniului fostei întreprinderi de Articole Tehnice de Cauciuc și Cauciuc Regenerat Târgu-Jiu, funcționează în amplasamentul unic din orașul Târgu-Jiu, strada Ciocârlău nr.38.

Întreprinderea de Articole Tehnice de Cauciuc și Cauciuc Regenerat Târgu-Jiu s-a înființat în anul 1973 în subordinea Centralei Industriale de Prelucrarea a Cauciucului și Maselor Plastice București sub îndrumarea și controlul fostului Minister al Industriei Chimice și Petrochimice și a avut ca profil de fabricație articole tehnice de cauciuc și accesorii metalice.

Societatea efectuează, din 1994, comerț cu autovehicule, piese și accesorii auto.

Obiectivele generale ale S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu pentru perioada următoare – până în anul 2013 sunt:

menținerea profitului de activitate actual, cu orientarea structurii de fabricațieîn funcție de cerințele pieței;

creșterea volumului producției, a calității acesteia și a vânzărilor astfel încât să nu recurgă la reduceri severe de personal;

îmbunătățirea situației financiare prin utilizarea mai eficientă a potențialului tehnico-economic existent și prin investiții pentru retehnologizare.

Evoluția în timp a întreprinderii, determinată atât de investițiile pentru dezvoltare și modernizare, cât și de preocuparea permanentă pentru asimilarea de produse noi și modernizarea celor existente, a condus la modernizarea și diversificarea producției, urmărindu-se, în același timp, creșterea continuă a calității produselor și prestigiului mărcii fabricii.

Obiectul de activitate: conform statutului, este fabricarea de articole tehnice de cauciuc, utilizându-se cauciuc regenerat rezultat din refolosirea deșeurilor decauciuc a camerelor de cauciuc uzate și a anvelopelor uzate.

Principalele tipuri și sortimente de produse fabricate de S.C. ARTEGO S.A.sunt:

benzi de transport;

plăci tehnice;

covoare de cauciuc;

garnituri presate;

manșoane de radiator și racorduri auto, într-o structură variată, însumând peste 2300 tipodimensiuni;

cauciuc regenerat tip RA;

tamburi recondiționați;

matrițe și accesorii metallic;

soluții pentru îmbinarea benzilor la cald și rece;

piese de schimb și S.D.V. – uri specifice prelucrării cauciucului;

semifabricate.

Pentru a produce competitiv S.C. ARTEGO S.A. a intrat în relații direct cu furnizorii de materii prime și materiale precum:

SC CROM Onești (CAROM);

SC ARPECHIM Pitesti (negru de fum);

CÂMPIA TURZII (cablu);

CHIM COMPLEX Borzesti ( clor și parafină);

SC TEXTILA Teleorman (pânză);

SC CORD Buzau ( cablu tractiune);

BICAPA Târnăveni (oxid de zinc și sulf).

S.C. ARTEGO S.A. este unul dintre cei mai importanți producători de articoletehnice de cauciuc la scară națională, atât ca volum al producției și cifră deafaceri cât și sub aspectul complexității diversității și importanței produselor sale pentru economia românească.

Pe plan intern S.C. ARTEGO S.A. intră înconcurență cu Rolast S.A. Pitești; Arteca – Jilava; Arca – Botoșani.

Informații Generale preluate la data de 11-Mai-2010:

Firmă înfințată în anul 1991;

Ultima înregistrare la ANAF: 22.10. 2009;

Prelucrarea ultimelor informații depuse la ANAF: 23.10. 2009;

Agent comercial înregistrat ca plătitor de impozit pe profit înregistrat la data de 01.01.2003;

Este plătitoare de accize începând cu 01.02.2008;

Firmă plătitoare de tva începand cu data de 01.07.1993;

Plata contribuției de asigurari sociale plătite începand cu data de 31.01.2004;

Plata contribuției de asigurări pentru somaj plătite începând cu data de 31.01.2004;

Plata contribuției angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale începând cu data de 01.01.2007;

Plata contribuției pentru asigurări de sănătate începand cu data de 31.01.2004;

Plata contribuției pentru concedii și indemnizatii de la persoane juridice sau fizice 01.01.2007;

Plata pentru impozitul pe venitul din salarii asimilate salariilor începand cu data de 01.01.2003;

Număr mediu de salariați pentru anul 2010: 1224 angajați.

Cel mai important acționar al companiei este Asociatia Salariaților (P.A.S. Artego), cu 70,04%, respectiv 6.968.820 acțiuni având o valoare nominală totală de 17.422.050 lei. Cei mai importanți acționari ai companiei la data de 31 Octombrie 2012 erau:

Tabel 2.4. Acționarii S.C. ARTEGO S.A. la 31 Octombrie 2012

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de: www.bvb.ro

Acțiunile S.C. ARTEGO S.A. sunt nominative și dematerializate, cuprinzând toate elementele prevăzute de lege. Evidența acțiunilor se ține de către Depozitarul Central SA, cu sediul în București, Bd. Carol I, nr. 34-36, etajele 3, 8 si 9, sector 2, Bucuresti, cod postal 020922, CUI RO9638020, număr de înregistrare la Registrul Comertului J40/5890/1997, Decizia CNVM de funcționare nr. 3567/14.12.2006.

Artego a emis o singură clasă de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate. Actiunile sunt emise în temeiul Legii 31/1990 privind societătile comerciale, republicata în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Nu există restrictii cu privire la libera transferabilitate a acțiunilor Emitentului.

Principalii clienți ai societății pe plan intern sunt companiile din sectorul energetic: CNH Petroșani, SNL Oltenia, Complexurile Energetice Turceni, Rovinari și Craiova dar și SN Cuprului Deva și RA Arsenalul Armatei.

Realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioadă în cadrul firmei, depinde de manifestarea în strânsă interdependență a tuturor funcțiilor sale, bineînțeles cu intensități diferite în funcție de etapa de dezvoltare a acesteia de natura și nivelul obiectivelor stabilite. Aproape unanim, în teoria și practica actuală sunt recunoscute următoarele funcții ale unei firme:

Cercetare-dezvoltare;

Producție;

Comercială;

Financiar-contabilă;

De personal.

Structura organizatorică actuală a S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu a fost proiectată de specialiști proprii din cadrul serviciului O.P.M: avizată de Consiliul de Administrație și aprobată anual de către Consiliul Împuterniciților Mandatați ai Statului (CIMS).

Aceasta cuprinde compartimente de producție și compartimente tehnice și funcționale în care se desfășoară activitățile necesare executării operațiilor și lucrărilor care conduc la realizarea și valorificarea producției.

Compartimentele de producție sunt organizate la nivel de ateliere și secții de producție ținând seama de principalele procese tehnologice ce se desfășoară în cadrul unității și anume:

secția Dozare-Cauciuc Regenerat;

secția Benzi Transport;

secția Garnituri Presate;

secția M.E.A.;

secția Termo-Hidro-Edile.

În cadrul compartimentelor de producție muncitorii sunt grupați în formații de lucru conduse de maiștrii, pe locuri de muncă și activități.

Compartimentele tehnice și funcționale sunt organizate la nivel de birouri și servicii, în funcție de importanța și complexitatea lucrărilor și desfășurarea activităților.

În condițiile autonomiei tot mai accentuate a întreprinderii, a implementării în întreaga ei activitate a principiilor și legilor care guvernează economia de piață, o serie de factori calitativi ai dezvoltării acesteia au primit noi dimensiuni și semnificații, printre aceștia factorul managerial având o importanță deosebită.

Numirea și funcționarea echipei manageriale a S.C. ARTEGO S.A. este în spiritul și cu respectarea integrală a legislației în vigoare, Legea contractului de management nr. 66/07.10.1993.

Echipa managerială lucrează pe principiul separării pe funcții, subordonând fiecărui membru câte o direcție din cadrul organigramei, direcția tehnică, direcția economică, direcția asigurării calității și un manager general al societății. În cadrul direcțiilor sunt stabiliți șefi responsabili pe fiecare compartiment funcțional, secții, compartimente de producție cu pregătire de specialitate corespunzătoare, cu atribuții, sarcini și competențe bine precizate.

Actuala structură organizatorică respectă principiul construcției pe baza concentrării funcțiilor compatibile pe unități funcționale și secții de producție care își desfășoară activitatea în baza Regulamentului de Organizare și Funcționare, cu precizarea sarcinilor și atribuțiilor personalului în conformitate cu fișa postului.

Analiza producției exercițiului

Producția exercitiului reflectă producția totală (producție neterminată, semifabricate, produse finite, lucrări, servicii) realizată de o întreprindere într-o perioadă de timp, destinată a fi vândută în afară sau pentru consumul propriu al întreprinderii.

Producția exercițiului unei întreprinderi cuprinde următoarele elemente:

valoarea producției vândute în acea perioadă (Qv);

creșterea sau descreșterea producției stocate (ΔQs) în care se cuprind stocurile de produse finite, semifabricate și producție neterminată la sfârșitul anului față de începutul anului;

valoarea producției imobilizate (Qi), reprezentată de imobilizările corporale și necorporale realizate în regie, cât și de consumul intern de semifabricate și produse finite din producție proprie.

Relație de calcul: (34)

Rate de structură: (35)

În cazul societății Artego, rezultatele producției exercițiului se prezintă astfel:

Tabel 2.5. Producțiea exercițiului

Tabel 2.6. Modificarea absolută și modificarea relativă a producției exercițiului

Figura 2.1. Producția exercițiului la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

După cum putem sesiza în 2009, producția exercițiului înregistrează valori pozitive, însă în pierdere față de anul 2008, atât la nivelul producției vândute și stocate cât și la nivelul producției imobilizate, înregistrânduse scăderi de circa 62% de la un an analizat, la altul pentru ultimele doua categorii de producție.

Din rezultatele obținute putem observa că producția exercițiului a crescut în anul 2010 față de 2009 cu 21.751.377 Ron , respectiv cu 14,74%.

Această creștere poate fi justificată prin influențele exercitate de modificarea elementelor componente: producția vândută a crescut cu 4.502.370 Ron in 2010 față de 2009, situație favorabilă; producția stocată a crescut în 2010 față de 2009, situație care nu se apreciază tocmai favorabil deoarece poate duce la creșterea riscului de nevandabilitate a produselor; producția imobilizată a crescut considerabil în 2010 față de 2009, cu 11.136.647 Ron, ceea ce denotă o creștere a imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie și o creștere a consumului intern de semifabricate și produse finite din producție proprie.

Figura 2.2. Structura producției exercițiului la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

De asemenea putem remarca faptul că producția vândută deține cea mai mare pondere în producția exercițiului, și anume 95,07 %, în anul 2009, în 2010 scăzând însă cu 9,55%, ajungând la 85,52%, situație nefavorabilă.

Odată cu scăderea ponderii producției vândute în total producție a exercițiului se remarcă o creștere a ponderii celorlalte componente ale sale, cu 3% pentru producția stocată și cu 6,55% pentru producția imobilizată, situație ce se apreciază ca fiind una nefavorabilă deoarece crește riscul de nevandabilitate a producției.

Figura 2.3. Ponderea în producția exercițiului la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din excel

În anii 2011 și 2012 firma s-a concentrat mai mult comparativ cu anul 2010, pe activitatea de vânzare, producția vândută a crescut cu 29,51% în 2011 față de 2010 și cu 4,62% în 2012 față de 2011, în timp ce producția stocată crește în 2011 și scade ușor în 2012 cu 4,39%. La nivelul producției imobilizate situația nu este la fel de satisfăcătoare, înregistrânduse de 68% și respectiv 58% în cei doi ani menționați anterior.

Ponderea cea mai mare în totalul Qe o deține la nivelul anilor 2011 și 2012 deasemenea producția vândută, urmată de producția stocată, care crește în anul 2012, situație nefavorabilă.

Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimă volumul total al vânzărilor din activitatea de producție și de comerț, realizate de către o firmă într-o anumită perioadă de timp.

În cadrul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare precum și veniturile extraordinare. Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanță deosebită deoarece permite aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități în mod profitabil. Totodată, modificarea cifrei de afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum și asupra eficienței activității societăților comerciale.

Cifra de afaceri netă (CA), exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în prețurile pieței. Cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor într-o perioadă de timp, precum și veniturile din subvenții pentru exploatare.

Principalele obiective ale analizei cifrei de afaceri vizează: analiza structurală a cifrei de afaceri; analiza factorială a cifrei de afaceri; principalele consecințe ale modificării cifrei de afaceri.

Relație de calcul: (36)

Rate de structură:

(37)

În cazul societății Artego, cifra de afaceri înregistrează următoarele valori:

Tabel 2.7. Cifra de afaceri la S.C. Artego S.A.

Tabel 2.8. Modificarea absolută și modificarea relativă a cifrei de afaceri

Figura 2.4. Cifra de afaceri la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

La nivelul anilor 2009, 2010, cifra de afaceri scade considerabil, situația redresânduse abia la nivelul anului 2011, la nivelul lui 2012 valoarea ciferi de afaceri apropiind-se din nou de suma înregistrată la nivelkul lui 2008.

În urma datelor obținute putem observa că veniturile obținute din vânzarea mărfurilor, la nivelul anului 2010 au crescut cu 724.495 Ron, respectiv cu 11,33%, însă nici în această situație nu se ajunge la veniturile înregistrate la nivelul anului 2008, situație favorabilă în comparație cu anul 2009 și nefavorabilă în paralel cu 2008.

Veniturile din subvenții de exploatare sunt egale cu 0 în toți cei cinci ani supuși analizei, deci atât modificarea cât și ponderea în cifra de afaceri o să fie egale cu 0.

Figura 2.5. Ponderea în CA la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din excel

De asemenea putem remarca faptul că producția vândută deține cea mai mare pondere în cifra de afaceri, și anume valori de peste 90% în toți anii analizați, putem deasemenea să sesizîm că la nivelul anului 2013, în primul semestru valoarea ponderii producției vândute se apropie foarte mult de pragul de 100%.

Veniturile obținute din vânzarea mărfurilor au o pondere scăzută in cifra de afaceri, în creștere doar la nivelul anului 2010, când se stabilește o creștere mică de 0,33%. Putem spune că este totuși o situație favorabilă.

În concluzie firma a înregistrat o oscilație a valorilor capacității de vânzare de la un an la altul.

Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea nou creată de activitatea productivă a întreprinderilor într-o anumită perioadă de timp. În același timp, valoarea adăugată exprimă mai bine efortul nemijlocit al fiecărei întreprinderi la crearea produsului intern brut, permite aprecierea mai corectă a eficienței economice, stimulează reducerea cheltuielilor materiale, folosirea eficientă a mijloacelor de producție și a forței de muncă.

Pentru determinarea nivelului valorii adăugate se pot folosi două metode: metoda sintetică sau indirectă și metoda analitică sau directă.

Metoda deductivă:

(38)

Unde:

VAp – valoarea adaugată din activitatea de producție;

VA – valoarea adăugată operațională;

Mc – marja comercială;

Vm – venituri din vânzari mărfuri;

Cmv – cheltuielile cu mărfurile vândute;

Qe – producția exercițiului;

Ci – consumuri intermediare de la terți.

Metoda directă:

(39)

Unde:

Cp – cheltuielile de personal;

Cf – cheltuielile financiare (cu dobânzile);

IT – impozitele si taxele datorate statului;

A – amortismentele;

Pn – profitul net.

În acest caz, valoarea adăugată cuprinde remunerarea muncii prin cheltuielile cu personalul, a capitalului propriu sau acționarilor prin dividende, a capitalului împrumutat prin dobânzi, a capitalului tehnic prin amortizare, a statului prin impozite și taxe, precum și a întreprinderii prin profitul reinvestit (folosit pentru autofinanțare). Această metodă permite urmărirea modului de repartizare a valorii adăugate între participanții la activitatea firmei.

Ratele financiare ale VA sunt prezentate în continuare:

Ratele marjei comerciale:

(40)

(41)

Ratele valorii adăugate de producție:

Rata valorii adăugate de producție față de producția exercițiului:

(42)

Rata consumurilor intermediare față de producția exercițiului:

(43)

Tabel 2.9. Valoarea adăugată

Tabel 2.10. Modificarea absolută și modificarea relativă a valorii adăugate

Figura 2.6. VA operațional la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

Figura 2.7. VA la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

Figura 2.8. Structura VA la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

În urma datelor obținute remarcăm faptul că toate componentele care participă la determinarea VA au o tendință de creștere în 2010 față de 2009, la fel și la nivelul anului 2011 față de anul 2010 ceea ce determină o situație favorabilă în ceea ce privește VA care înregistrează în 2010 față de 2009 o modificare absolută de 2.125.584 Ron, respectiv o modificare relativă de 4,90% și respectiv o modificare absolută de 6.735.132 Ron, o modificare relativă de 14,80%.

Această situație favorabilă se datorează și creșterii de la un an la altul al Mc, astfel că acest spor de valoare adăugată sau valoare nou-creată înregistrează o tendință de creștere cu 37.597 Ron în 2010 față de 2009 și 121.862 Ron în 2011 față de 2010.

Nu se înregistrează aceeași situație benefică pentu societate însă și la nivelul anului 2008, când Vop scade cu 22,31%, datorită scăderii în cea mai mare parte a Mc, circa 60,4%.

La nivelul anului 2012, firma înregistrează valori benefice pentru activitatea sa, Vop crescând cu 22,11% față de nivelul anului 2011.

Având în vedere ratele de remunerare, acestea oferă informații asupra modului de repartizare a VA între partenerii sociali, respectiv personalul, statul, întreprinderea, creditorii și acționarii.

În urma datelor obținute putem remarca o scădere a ponderii cheltuielilor financiare în anul 2010 față de 2009, ceea ce se poate explica prin faptul că întreprinderea înregistrează un grad de îndatorare mai mic în 2010. Ponderea IT are o tendință de ușoară creștere, acest lucru apreciindu-se ca fiind unul nefavorabil.

Referitor la profitul net, ponderea acestuia are o ușoară creștere de 18,97% în 2010 față de 2009, situația fiind considerată una favorabilă, deasemena și la nivelul anilor 2011 și 2012 ponderea profitului de exploatare este în creștere.

Tabel 2.11. Ratele financiare ale VA

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate din Bilanț și Cont de profit si pierdere

Figura 2.9. Ratele de structură după proveniență la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

Figura 2.10. Ratele de structură după destinație la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

Figura 2.11. Ratele marjei comerciale la S.C. Artego S.A.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate în excel

Pentru o mai bună analiză a VA, ne putem referi și la ratele financiare care reflectă eficiența activității desfășurate.

Astfel putem remarca o ușoară tendință de scădere de la un an la altul, ceea ce ne determină să identificăm care sunt cauzele care au condus la această situație și o ușoară creștere la nivelul anilor 2011 și 2012.

În urma unei comparații între RMc* cu Rvap (Gip) vom observa că dintre cele două categorii de activități, activitatea de producție oferă o marjă mai mare a VA, însă rata de producție înregistrează valori oscilante de la un an la altul și cea de comercializare prezintă o scădere în anul 2012 față de anul 2011 și în 2009 față de 2008.

CONCLUZII

Performanța în întreprindere reprezintă ceea ce contribuie la ameliorarea cuplului cost-valoare, și nu doar ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la creșterea valorii. O întreprindere poate crea două tipuri de valori: o valoare externă și o valoarea internă

Indicatorii prin care se apreciază performanțele au un rol deosebit în procesul de analiza diagnostic a activității unei firme, întrucât cuantifică în forma financiară sau nonfinanciară finalitatea unei activități economice lucrative.

Pentru evaluarea performanțelor, au fost utilizate mai multe categorii de indicatori de-a lungul timpului.

Teoria și practica economică recomandă utilizarea unui sistem de indicatori valorici a căror putere cognitivă permite sesizarea și comensurarea unor aspecte definitorii privind aprecierea dimensiunilor activității întreprinderii, evaluarea rezultatelor și performanțelor sale comerciale.

Evoluția în timp a întreprinderii, determinată atât de investițiile pentru dezvoltare și modernizare, cât și de preocuparea permanentă pentru asimilarea de produse noi și modernizarea celor existente, a condus la modernizarea și diversificarea producției, urmărindu-se, în același timp, creșterea continuă a calității produselor și prestigiului mărcii fabricii.

S.C. ARTEGO S.A. este unul dintre cei mai importanți producători de articole tehnice de cauciuc la scară națională, atât ca volum al producției și cifră de afaceri cât și sub aspectul complexității diversității și importanței produselor sale pentru economia românească.

Pentru a înțelege utilitatea folosirii sistemului de indicatori valorici meniți a dimensiona activitatea de producție și comercializare, trebuie cunoscut conținutul fiecărui indicator în parte: producția exercițiului, cifra de afaceri și valoarea adăugată.

Producția exercitiului reflectă producția totală (producție neterminată, semifabricate, produse finite, lucrări, servicii) realizată de o întreprindere într-o perioadă de timp, destinată a fi vândută în afară sau pentru consumul propriu al întreprinderii.

Producția exercițiului înregistrează valori pozitive, la nivelul anului 2009 însă în pierdere față de anul 2008, atât la nivelul producției vândute și stocate cât și la nivelul producției imobilizate, înregistrânduse scăderi de circa 62% de la un an analizat, la altul pentru ultimele doua categorii de producție.

Din rezultatele obținute putem observa că producția exercițiului a crescut în anul 2010 față de 2009 cu 21.751.377 Ron , respectiv cu 14,74%.

Această creștere poate fi justificată prin influențele exercitate de modificarea elementelor componente: producția vândută a crescut cu 4.502.370 Ron in 2010 față de 2009, situație favorabilă; producția stocată a crescut în 2010 față de 2009, situație care nu se apreciază tocmai favorabil deoarece poate duce la creșterea riscului de nevandabilitate a produselor; producția imobilizată a crescut considerabil în 2010 față de 2009, cu 11.136.647 Ron, ceea ce denotă o creștere a imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie și o creștere a consumului intern de semifabricate și produse finite din producție proprie.

Cifra de afaceri netă (CA), exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în prețurile pieței. Cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor într-o perioadă de timp, precum și veniturile din subvenții pentru exploatare.

La nivelul anilor 2009, 2010, cifra de afaceri scade considerabil, situația redresânduse abia la nivelul anului 2011, la nivelul lui 2012 valoarea ciferi de afaceri apropiind-se din nou de suma înregistrată la nivelkul lui 2008.

În urma datelor obținute putem observa că veniturile obținute din vânzarea mărfurilor, la nivelul anului 2010 au crescut cu 724.495 Ron, respectiv cu 11,33%, însă nici în această situație nu se ajunge la veniturile înregistrate la nivelul anului 2008, situație favorabilă în comparație cu anul 2009 și nefavorabilă în paralel cu 2008.

Veniturile din subvenții de exploatare sunt egale cu 0 în toți cei cinci ani supuși analizei, deci atât modificarea cât și ponderea în cifra de afaceri o să fie egale cu 0.

Valoarea adăugată exprimă mai bine efortul nemijlocit al fiecărei întreprinderi la crearea produsului intern brut, permite aprecierea mai corectă a eficienței economice, stimulează reducerea cheltuielilor materiale, folosirea eficientă a mijloacelor de producție și a forței de muncă.

În cazul Artego, valoarea adăugată înregistrează în 2010 față de 2009 o modificare absolută de 2.125.584 Ron, respectiv o modificare relativă de 4,90% și respectiv o modificare absolută de 6.735.132 Ron, o modificare relativă de 14,80%, situație favorabilă.

Această situație favorabilă se datorează și creșterii de la un an la altul a marjei comerciale, astfel că acest spor de valoare adăugată sau valoare nou-creată înregistrează o tendință de creștere cu 37.597 Ron în 2010 față de 2009 și 121.862 Ron în 2011 față de 2010.

Nu se înregistrează aceeași situație benefică pentu societate însă și la nivelul anului 2008, când valoarea agăugată operațională scade cu 22,31%, datorită scăderii în cea mai mare parte a marjei comerciale, circa 60,4%.

La nivelul anului 2012, firma înregistrează valori benefice pentru activitatea sa, valoarea agăugată operațională crescând cu 22,11% față de nivelul anului 2011.

În urma analizei realizate pe parcursul celor cinci ani, putem sesiza că rezultatele întreprinderii sunt foarte bune, nu întâlnim dificultăți majore în activitatea de producție și comercializare, în anul 2008, firma stătea foarte bine la acest capitol, pe parcurs activitatea de producție scăzând, dar la nivelul anului 2012 putem constata că situația a început să se îmbunătățească, și să producă și comercializeze în scop profitabil.

BIBLIOGRAFIE

Achim M ., Analiză economico – financiară, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 2009;

Bărbulescu C., Constantin Bagu – “Managementul producției”, vol. II, Editura Tribuna Economică, București, 2002;

Bătrâncea I., Bătrâncea L.M., Borlea S. – Analiza financiară a entității economice, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;

Bușe L., Siminică M., Cîrciumaru D., Marcu N. – Analiza economico-financiară, Editura Sitech, Craiova, 2008;

Bușe Lucian – Analiză economico-financiară, Ed. Economică, București, 2005;

Căruntu Constantin, Lăpăduși Mihaela, Căruntu Genu – Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.Universitaria, Craiova, 2005;

Cîrciumaru D. – Analiza performanțelor economico – financiare, manual format electronic, Craiova, 2011;

Feleagă, N., Ionașcu, I. – Tratat de contabilitate financiară, vol. I – Editura Economică, București, 2005;

Gheorghiu Al.- Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004;

Ișfănescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C., Analiza economico-financiară, ediția a 2-a revizuitǎ și adǎugitǎ, Ed. A.S.E., Bucuresti, 2010;

Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, ediția a 2-a, Editura Economică, București, 2009;

Radu F., Cîrciumaru D., Boboc A.- Analiza economic-financiară a firmei, Editura Scrisul Românesc ,Craiova, 2003;

Ristea M., “Contabilitatea rezultatului întreprinderii” Ed. Tribuna Economică, București, 2006;

Spătaru L., Analiză economico-financiară, instrument al managementului întreprinderii, ediția a doua, Editura Economică, București, 2010;

Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N.- Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2010;

*** – www.cnvmr.ro;

*** – www.artego.ro.