STUDIU DE CAZ: I NTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 3.1. Obiectivele principale ale integrarii Obiectivul Romaniei a fost de a obtine statutul… [628810]

CAPITOLUL AL III-LEA
STUDIU DE CAZ: I NTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1. Obiectivele principale ale integrarii
Obiectivul Romaniei a fost de a obtine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit –
ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s -a declarat ca Uniunea Europeana sprijina acest obiectiv.
În Raportul de tara din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentara europeana î n
grupul popularilor crestin -democrati, se mentioneaza ca "Finalizarea negocierilor de aderare la
sfarsitul lui 2004 si integrarea în 2007 sunt imposibile daca Romania nu rezolva doua probleme
structurale endemice: eradicarea coruptiei si punerea în aplica re a reformei". Recomandarile
destinate autoritatilor romane privesc: masurile anticoruptie, independenta si functionarea sistemului
judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.
Amendamentul 19 al aceluiasi raport a dat cele mai multe emotii la Bucuresti, deoarece în acesta se
propunea initial suspendarea negocierilor cu Romania. "Parlamentul European cere Comisiei o
analiza detaliata si o monitorizare permanenta a problemelor mentionate în raport si raportarea
acestora catre parlament. Prin u rmare, recomanda Comisiei si Consiliului sa reorienteze strategia
de aderare a Romaniei , pentru a îndruma aceasta tara catre un stat de drept, cere Comisiei sa
stabileasca de urgenta un plan pentru o monitorizare mai buna si mai eficienta a implementarii
acelei parti a legislatiei europene deja adoptate de Romania, în special în ceea ce priveste justitia si
afacerile interne", se arata în amendament.
Dupa dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s -a dat castig de cauza, însa s -au realizat
cateva sc himbari care au moderat tonul acestuia. Romania a reactionat imediat prin realizarea unui
plan de actiune pentru anii dinaintea aderarii. Pana la sfarsitul anului si pe parcursul anului
2004, Uniunea Europeana a dat semnale bune în privinta Romaniei iar la Summit -ul UE de la
Bruxelles 2004 primul al Extinderea Uniunii Europene Romania a primit asigurari ca face parte din
primul val al extinderii alaturi de Bulgaria si celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune si ca
Uniunea Europeana are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului.
Comisarului european pentru extindere, Günter Verheugen, a exp rimat de multe ori în vizitele sale
dorinta Uniunii de a vedea Romania cat mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia.
Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare s -a desfașurat pe 25 aprilie2005 în Luxemburg.1
Obiectivul aderării a adunat și al iniat resursele națiunii și a catalizat reformele din
economie și societate În același timp, cinicii locali au văzut aderarea ca pe un târg prin
care România devenea piață de desfacere, furnizor de resurse naturale și de mână de
lucru ieftină la schimb cu acces la fondurile europene pentru o parte din elitele locale.

3.2. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (pro ceduri de aderare, proceduri de

1 https://conspecte.com/Geoeconomia/integrarea -romaniei -in-uniunea -europeana.html

negociere, evolutia acestor proceduri, etc.)
România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu
Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974 , o înțelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de
Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acor duri cu CEE pentru facilitarea
schimburilor comerciale. În 1980 , România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității
Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mi xte România – CEE,
concomitent, fiind semnat și Acordul asupra Produselor Industriale.
ASPECTE PROCEDURALE ALE NEGOCIERILOR DE ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA
EUROPEANĂ Deschiderea negocierilor de aderare este precedată de reuniuni bilaterale de examinare
analitică a acquis -ului comunitar – screening – pentru fiecare din cele 31 de capitole. Pornind de la
concluziile reuniunilor bilaterale de examinare a stadiului preluării acquis -ului comunitar de către țările
candidate, precum și a altor instrumente de moni torizare de care dispune (tabele de monitorizare
țară/capitol, raport de monitorizare și rapoarte de progres privind evoluțiile înregistrate de țările
candidate în procesul aderării la UE), Comisia Europeană formulează o opinie cu privire la capitolele
pentru care gradul de pregătire a țării candidate permite începerea negocierilor. Pe baza acestei opinii,
Consiliul UE adoptă decizia cu privire la capitolele de negociere care sunt deschise cu fiecare țară
candidată. În vederea purtării negocierilor de adera re a României la UE, autoritățile naționale trebuie să
întocmească și să transmită Consiliului UE câte un document de poziție corespunzător fiecărui capitol de
negociere. Baza negocierilor de aderare este reprezentată de documentul de poziție al României
împreună cu poziția comună a Uniunii Europene. România dezvoltă o abordare a negocierilor ce
cuprinde consultări tehnice permanente cu Comisia Europeană (înaintea prezentării poziției României la
capitolul respectiv – în vederea fluidizării și eficientizări i negocierilor), schimburi de opinii la nivel de
Negociatori Șefi și între echipele de negociere ale statelor candidate la statutul de membru al Uniunii
Europene, precum și consultări pe plan intern (cu implicarea sindicatelor și patronatelor în cadrul
Com itetului Economic și Social, a partidelor politice, a unor organizații reprezentative, a societății civile
în general). Delegațiile sectoriale interministeriale constituite pentru fiecare capitol de negociere
reprezintă structura principală în procesul int ern de negociere și consultări, în urma căruia sunt
elaborate documentele de poziție. Fiecare delegație sectorială este formată din reprezentanți ai tuturor
instituțiilor care au responsabilități în transpunerea și implementarea acquis -ului din domeniul
respectiv. Din toate delegațiile sectoriale fac parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului
Integrării Europene (instituția care coordonează întregul proces de pregătire a României pentru
aderarea la UE) și un reprezentant al Ministerului Fina nțelor. La baza documentului de poziție se află un
dosar de fundamentare, care are menirea să asigure un caracter realist angajamentelor exprimate de

România în cursul negocierilor. Pentru a permite stabilirea în mod corect a acestor angajamente,
dosarele de fundamentare, alcătuite din fișe elaborate pentru fiecare act normativ comunitar, trebuie să
arate cu precizie care sunt eforturile legislative, sociale și bugetare pe care le solicită fiecare măsură,
precum și ce condiții se cer a fi îndeplinite în pre alabil pentru ca o măsură să poată fi luată și care este
impactul său (efecte de constrângere și beneficii scontate). Odată elaborate, documentele de poziție și
dosarele de fundamentare sunt supuse adoptării de către Guvernul României. În cursul elaborării și
după adoptare, au loc consultări cu Comisia Parlamentului pentru integrare europeană și cu comisiile
parlamentare relevante pentru fiecare capitol de negocieri, în conformitate cu prevederile Constituției
României. Documentul de poziție este apoi trans mis Consiliului UE. În relația cu Uniunea Europeană,
negocierile de aderare iau forma unei conferințe interguvernamentale bilaterale – Conferința
interguvernamentală de aderare a României la UE. La reuniunile Conferinței participă România, statele
membre U E și Comisia Europeană. Spre deosebire de alte tipuri de negociere, negocierile de aderare se
desfășoară, în principal, în procedura scrisă. Întâlnirile sunt concentrate la nivel de miniștri/ șefi de
delegații și la nivel de negociatori șefi, adjuncți ai ș efilor de delegații. Conform procedurii, au loc cel
puțin o întâlnire la nivel ministerial și una la nivel de adjuncți ai șefilor de delegații la fiecare șase luni (în
cursul unei președinții a Consiliului UE), cu posibilitatea ca frecvența acestor întâlni ri să fie adaptată
necesităților. Comisia Europeană este instituția comunitară care elaborează proiectul de poziție comună
a Uniunii Europene, prin consultarea statelor membre. Poziția comună a Uniunii Europene este adoptată
de Consiliul UE. Acesta poate d ecide închiderea provizorie a negocierilor pe capitolul respectiv sau, în
cazul în care consideră că este necesar, poate să solicite informații suplimentare sau clarificări din partea
țărilor candidate. Principiile de bază sunt acelea că acquis -ul comunita r trebuie preluat în întregime de
către fiecare stat candidat (fiind admise derogări doar în mod excepțional, precum și unele aranjamente
tranzitorii și tehnice, limitate ca durată și întindere); nici un capitol de negociere nu este definitiv închis
până c e toate cele 31 de capitole nu sunt închise; orice punct de vedere exprimat de oricare dintre părți
asupra unui capitol de negociere nu va influenta poziția cu privire la alte capitole de negociere.
Rezultatele negocierilor sunt încorporate într -un proiect de tratat de aderare, elaborat de Comisia
Europeană în colaborare cu viitorul stat membru. Acest document este supus spre adoptare Consiliului
UE și spre avizare Parlamentului European. După semnare, tratatul de aderare este ratificat de toate
statele mem bre, precum și de țara candidată. În unele țări, înainte de ratificare, tratatul este supus
referendumului.2
In anul 1993, in cadrul Consiliului European de la Copenhaga, statele membre au facut un important pas

2 http://www.mie.ro/_documente/negocieri/aspecte_procedurale.pdf

catre largirea Uniunii Europene stabilind ca “statele asociate la UE din Europa Centrala si de Est care doresc pot
deveni membri UE”. La Copenhaga s -a afirmat ca aderarea unui stat la Uniunea Europeana va avea loc de indata ce
acesta are capacitatea de a -si asuma obligatiile de membru, satisfacand c riteriile economice si politice cerute de
Uniune, cunoscute sub numele de criteriile de aderare de la Copenhaga. Astfel, calitatea de membru implica:
– criteriul politic: institutii stabile, care garanteaza democratia, respectul legii, al drepturilor omulu i si respectul fata de
minoritati;
– criteriul economic: o economie de piata functionala capabila de a face fata concurentei si fortelor de piata din UE;
– criteriul legislativ: adoptarea aquis -ului comunitar astfel incat legislatia comunitara sa fie efici ent implementata in
legislatia nationala.

Procesul de aderare la Uniunea Europeana a inceput pentru Romania in 1993, odata cu semnarea Acordului de
Asociere care a avut ca obiectiv fundamental pregatirea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Aceste c riterii de aderare au fost confirmate in decembrie 1995 de Consiliul European de la Madrid, care a accentuat
importanta adaptarii structurilor administrative ale tarilor candidate in vederea crearii conditiilor pentru o integrare
treptata si armonioasa.

In 1995 Romania a depus cererea oficiala de aderare la UE, iar in decembrie 1999 Consiliul European de la Helsinki
a decis deschiderea negocierilor de aderare cu sase state candidate, intre care si Romania. Au fost negociate toate
cele 31 de capitole ale ac quis-ului comunitar, intreg procesul incheindu -se in decembrie 2004 iar pe data de 25 aprilie
2005 a fost semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana a Romaniei si Bulgariei.

Domeniile acoperite de negocierile de aderare la UE au fost structurate, din ratiuni metodologice, in 31 de capitole
cuprinzand toata legislatia Uniunii Europene (acquis -ului comunitar). In momentul in care se ajunge la o pozitie
comuna intre statul candidat si Uniunea Europeana, capitolul respectiv se considera inchis provizoriu. Negocierile
sunt incheiate numai atunci cand toate capitolele s -au negociat, nici un capitol nefiind considerat definitiv inchis pana
cand toate cele 31 de capitole nu sunt finalizate.

Rezultatele negocierilor sunt incorporate in proiectul tratatului de aderare. Acesta este supus spre aprobare
Consiliului si apoi Parlamentului European, urmand ca tratatul de aderare sa fie supus spre ratificare statelor membre
si statului candidat. In anumite cazuri, acest lucru se face prin referendum. Tratatul intra in vigoare, iar statul candidat
devine stat membru, la data aderarii.

De la 1 ianuarie 2007, Romania a devenit Stat Membru al Uniunii Europene, calitate care implica atat drepturi cat si
obligatii. Toate aceste drepturi si obligatii deriva din tratatele si l egislatia adoptate de Uniunea Europeana de la
infiintarea ei si pana in prezent, tot acquis comunitar pe care Romania trebuie sa il respecte ca orice alt stat membru
al Uniunii Europene3

3 https://www.adrnordest.ro/index.php?page=ROMANIA_EU_MEMBER

Scurt istoric al negocierilor Uniunea Europeana – Romania 1993 Romania incheie Acordul de Asociere la
Uniunea Europeana, baza legala a relatiilor dintre Uniunea Europeana si Romania, statuand cadrul
juridic si institutional al raporturilor cu UE avand ca o biectiv fundamental pregatirea integrarii in
Uniunea Europeana. 1995 La 1 februarie a intrat in vigoare Acordul de Asociere, iar la 22 iunie Romania
a inaintat Cererea de aderare la UE, anexand Strategia Nationala de Pregatire a Aderarii Romaniei la
Uniune a Europeana. 1998 In noiembrie se publica primul Raport Anual al Comisiei Europene privind
cererea de aderare a Romaniei la UE. 1999 In iunie Romania inainteaza Programul National de Aderare
la Uniunea Europeana. Consiliul European de la Helsinki din decem brie 1999 a hotarat deschiderea
negocierilor de aderare a Romaniei la UE. 2000 Se incep efectiv negocierile de aderare, Romania
deschizand negocierile pentru 9 capitole de negociere: 27 -Politica externa si de securitate comuna, 6 –
Concurenta, 12 -Statistica , 16-Intreprinderi mici si mijlocii, 17 -Stiinta si cercetare, 18 -Educatie, formare
profesionala si tineret, 19 -Telecomunicatii si tehnologia informatiei, 20 -Cultura si politica in domeniul
audio -vizualului si 26 -Relatii externe. Dintre acestea, 6 capitole de negociere au fost inchise provizoriu,
iar pentru trei capitole (6 -Concurenta, 19 -Telecomunicatii si tehnologia informatiei si 20 -Cultura si
politica in domeniul audio -vizualului) au fost solicitate informatii suplimentare din partea autoritatilor
romane . 2001 Romania a deschis negocierile pentru 8 capitole: 4 -Libera circulatie a capitalului, 5 –
Dreptul societatilor comerciale, 8 -Pescuitul, 9 -Politica in domeniul transporturilor, 10 -Impozitarea, 13 –
Politici sociale si ocuparea fortei de munca, 23 -Protectia consumatorului si a sanatatii si 25 -Uniunea
Vamala si au fost inchise provizoriu negocierile pentru 3 capitole (5 -Dreptul societatilor comerciale, 8 –
Pescuitul si 23 -Protectia consumatorului). 2002 In acest an Romania a deschis negocierile pentru 13
capito le de negociere: 1 – Libera circulatie a marfurilor, 2 -Libera circulatie a persoanelor, 3 -Libera
circulatie a serviciilor, 7 -Agricultura, 11 -Uniunea Economica Monetara, 14 -Energia, 15 – Politica
Industriala, 21 -Politica Regionala, 22 -Protectia mediului, 24 -Justitie si afaceri interne, 28 -Control
financiar, 29 -Prevederi financiar bugetare si 30 – Institutii. Capitolele 11 -Uniunea Economica Monetara,
13-Politici sociale si ocuparea fortei de munca, 15 -Politica Industriala, 19 -Telecomunicatii si tehnologia
inform atiei, 20 -Cultura si politica in domeniul audio -vizualului, 25 -Uniunea Vamala si 30 – Institutii au fost
inchise provizoriu. In luna decembrie – Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderarii a 10
noi membri si adopta Foile de parcurs propuse de catre Comisia Europeana pentru Romania si Bulgaria,
exprimand sprijinul pentru obiectivul aderarii la UE in 2007. 2003 In acest an au fost inchise provizoriu
capitolele 1 -Libera circulatie a marfurilor, 2 – Libera circulatie a persoanelor, 4 -Libera circulat ie a
capitalului, 9 -Politica in domeniul transporturilor si 10 -Impozitarea. Decembrie – Pentru prima data intr –
un document al Consiliului European este afirmat obiectivul semnarii Tratatului comun de aderare al
Romaniei si Bulgariei in 2005, pentru a putea deveni stat membru in 2007. 2004 Romania a inchis
provizoriu 2 capitole de negociere: 7 -Agricultura si 29 – Prevederi financiare si bugetare. Aceasta decizie
a fost luata in cadrul Conferintei de Aderare Romania – Uniunea Europeana care a avut loc la Bruxe lles in
data de 4 iunie 2004. Capitolul de negociere 14 – Energia a fost inchis provizoriu, in cadrul Conferintei de
Aderare Romania -UE, care a avut loc la Bruxelles, miercuri, 30 iunie 2004. Romania a finalizat negocierile
pentru capitolele 3 – Libera cir culatie a serviciilor si 21 – Politica regionala si coordonarea
instrumentelor structurale in cadrul Conferintei de Aderare Romania -UE, desfasurata la Bruxelles,
miercuri, 23 septembrie 2004. La conferinta de aderare din 26 noiembrie 2004, Romania a inchis
provizoriu capitolelel 22 – Mediu si 31 – Diverse. Romania a finalizat negocierile de aderare, prin
inchiderea ultimelor doua capitole de negociere: 6 – Concurenta si 24 – Justitie si afaceri interne.
Inchiderea celor douã capitole a avut loc cu prilejul conferintei de aderare Romania -UE care a avut loc la
Bruxelles, in seara zilei de 8 decembrie 2004. Uniunea Europeanã va continua monitorizarea pregãtirilor
de aderare si considerã cã Romania va fi capabilã sã -si asume obligatiile de membru de la 1 ianuari e
2007. 2005 La 13 aprilie 2005 Parlamentul European a adoptat rezolutia referitoare la aderarea
Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. La Abatia de Neumunster din Luxemburg, pe data de
25 aprilie, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana,

impreuna cu primul ministru al Bulgariei, Simeon de Saxe -Coburg, alaturi de reprezentantii celor 25 de
state membre. Incepand cu aceastã datã, Romania are statutul de observator la activitatea institutiilor
europe ne. La 25 octombrie 2005, Comisia Europeanã publicã primul Raport Comprehensiv de
Monitorizare pentru Romania care evidentiaza progresele facute in pregatirea interna. 2006 La 16 mai
este publicat Raportul comprehensiv de monitorizare al Comisiei – numarul domeniilor care ridicau
serioase semne de intrebare in contextul pregatirii Romaniei pentru aderare a scazut in mod
semnificativ de la 14 in octombrie 2005 la 4 in prezent. Comisia Europeana va continua sa monitorizeze
progresele Romaniei pana in momentul aderarii.4

Negocierile de aderare a Romaniei la UE au fost lansate oficial in 15 februarie 2000. In primul semestru
al anului 2000, pe durata preSedintiei portugheze a UE, Romania a deschis si a inchis provizoriu cinci
capitole: cap.16 – Intreprinderi mici si mijlocii, cap.17 – Stiinta si cercetare, cap.18 – Educatie, formare
profesionala si tineret, cap.26 – Relatii externe, cap. 27 – Politica externa si de securitate comuna.
In cadrul celei de a doua reuniuni a Conferintei de aderare la nivel ministerial, care a avut loc in 14 iunie
2000, Romania a aratat ca este pregatita sa inceapa negocieri pentr u inca opt capitole. Consiliul UE, la
propunerea Comisiei Europene, a decis insa deschiderea a numai patru capitole de negociere cu
Romania, in cursul presedintiei franceze: cap.6 -Concurenta, cap.12 – Statistica, cap.19 – Telecomunicatii
si tehnologia inf ormatiei si cap.20 – Cultura si politica in domeniul audio -vizualului.
Dintre cele patru capitole, numai cap.12 – Statistica a fost provizoriu inchis, pentru celelalte trei capitole
fiind solicitate informatii suplimentare din partea autoritatilor romane.
Astfel, in 2000, Romania a deschis negocierile pentru 9 capitole de negociere si a inchis
provizoriu negocierile pentru 6 capitole de negociere.
Noul Guvern, rezultat in urma alegerilor din toamna anului 2000, a urmarit accelerarea si intensificarea
pregat irilor pentru aderarea la Uniunea Europeana printr -o modificare institutionala care a vizat insusi
nucleul sistemului de coordonare la nivel national a activitatii de integrare europeana, prin infiintarea
Ministerului Integrarii Europene si a Delegatiei Na tionale pentru Negocierea Aderarii Romaniei la UE.
Delegatia Nationala este formata din delegatiile sectoriale corespunzatoare fiecarui capitol de negociere,
copresedintii acestora si adjunctii sefului delegatiei nationale. La randul lor, delegatiile secto riale sunt
formate din reprezentanti ai ministerelor si celorlalte institutii ale administratiei publice centrale cu
responsabilitati in transpunerea si implementarea acquis -ului din domeniul respectiv.
Noua strategie de negociere a aderarii Romaniei la Un iunea Europeana s -a bazat in mod special, pe
abordarea globala a procesului de negocieri. Accentul s -a mutat de la capitolele asa zis “usoare” (Relatii
externe, Statistica, Educatie, formare profesionala si tineret, Politica externa si de securitate comuna ) pe
capitolele cu impact economic si social.
Astfel, Romania a orientat pregatirile negocierilor spre capitolele esentiale legate de cele
patru libertati fundamentale (Libera circulatie a marfurilor , Libera circulatie a serviciilor , Libera circulatie a
capitalului ), capitole care nu fusesera abordate deloc pana la sfarsitul anului 2000. Pentru a contribui la
structurarea functionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala, documente
de pozitie la celelalte capitole referitoare l a piata unica , la principalele ramuri economice, precum si la
coeziunea economica si sociala. De asemenea, au fost abordate capitolele deosebit de dificile, precum
Protectia mediului, Agricultura, Politici regionale, Control financiar si Prevederi financia r bugetare.

4https://www.adrnordest.ro/user/file/romania%20eu%20members/1_%20Scurt%20istoric%20al%20negocierilor%
20UE%20 -%20Romania. pdf

Capitolele abordate au accentuat in continuare, pregatirea pietei conform standardelor Europene, prin
crearea unui mediu de afaceri si conectarea la mediul de afaceri international si la Piata Interna. De
asemena, poate fi subliniat ca Romania a urmarit abordarea graduala a capitolelor cu impact bugetar
major. Astfel, se poate afirma ca Romania a intrat intr -o etapa de negocieri substantiale, avand in vedere
contributiile la PIB si resursele financiare necesare.
Elementele definitorii ale strate giei de negociere pentru anul 2001 au constat in abordarea preponderent
cantitativa a acestui proces, concentrata fiind pe analizarea intregului acquis comunitar, precum
si orientarea preponderent interna catre desfasurarea negocierilor inter -institutional e in cadrul
Delegatiei Nationale si catre consultari cu partenerii sociali, partidele politice si comisiile parlamentare. De
asemenea, Romania a adaugat si alte dimensiuni procesului de elaborare a documentelor de pozitie si
negociere, respectiv un amplu p roces de consultari tehnice cu Comisia Europeana, cu Statele Membre si
cu echipele de negociere ale Statelor Candidate.
Noua abordare strategica si institutionala a permis o avansare substantiala in pregatirea procesului de
negocieri. Astfel, in 2001 Roman ia a elaborat si trimis oficial Uniunii Europene un numar de 31 de
documente de pozitie (17 documente de pozitie, 8 documente de pozitie complementare, 4 documente
de pozitie revizuite si 2 documente referitoare la acquis -ul pe 2000).
Pana la sfarsitul anu lui 2001, au fost comunicate oficial Uniunii Europene documentele de pozitie pentru
toate cele 29 de capitole de negociere.
In cursul presedintiei suedeze si belgiene (la Conferintele Interguvernamentale de Aderare Romania –
U.E din martie, iunie, iulie, o ctombrie, noiembrie si decembrie) au fost deschise negocierile pentru 8
capitole (cap.4 – Libera circulatie a capitalului , cap.5 – Dreptul societatilor comerciale , cap.8 – Pescuitul ,
cap.9 – Politica in domeniul transporturilor , cap.10 – Impozitarea , cap.13 – Politica regionala si ocuparea
fortei de munca , cap.23 – Protectia consumatorului si a sanatatii , cap.25 – Uniunea Vamala ) si au
fost inchise provizoriu negocierile pentru 3 capitole (cap.8 – Pescuitul , cap.23 – Protectia consumatorului
si a sanatatii , cap.5 – Dreptul societatilor comerciale ).
Astfel, pana la sfarsitul anului 2001, Romania a deschis negocierile pentru 17 capitole de
negociere dintre care 9 capitole au fost provizoriu inchise .
Pentru anul 2002, principalul obiectiv al negocierilor a fost deshiderea tuturor capitolelor de negociere,
inchiderea provizorie a cat mai multor capitole de negociere, bazata pe avansul pregatirilor de aderare,
precum si indeplinirea angajamentelor asumate in negocieri.
In 2002, Delegatia Nationala pentru Negocierea Aderarii Romaniei la UE a continuat accelerarea
pregatirilor negocierilor, in concordanta cu strategia de Extindere emisa de Comisia Europeana in
noiembrie 2001 si cu deciziile Consiliului European de la Laken, pentru avansarea radicala a negocierilor
de aderare, prin deschiderea tuturor capitolelor in 2002.
Avand in vedere faptul ca avansarea negocierilor a fost bazata exclusiv pe pregatirea interna, Guvernul
Romaniei a intensificat masurile necesare pentru indeplinirea criteriului de economie de piata fu nctionala
si a aplicat in intregime Programul de Actiune pentru Intensificarea Pregatirilor pentru Aderare, adoptat in
ianuarie 2002.
Prioritate a avut intarirea capacitatii administrative a Romaniei, bazata pe planurile de actiune pentru
capacitatea admin istrativa si PHARE, aprobate de catre Comisia Europeana si prezentate statelor
membre.
In consecinta, 13 capitole de negociere (1 – Libera circulatie a marfurilor , 2 – Libera circulatie a
persoanelor , 3 – Libera circulatie a serviciilor , 7 – Agricultura , 11 – UEM , 14 – Energia , 15 – Politica
Industriala , 21 – Politica regionala , 22 – Protectia mediului , 24 – Justitie si afaceri interne , 28 – Control

financiar , 29 – Prevederi financiar bugetare si 30 – Institutii ) au fost deschise in cadrul Conferintelor de
Aderare Interguvernamentale din martie, aprilie, iunie, ulie, octombrie, noiembrie si decembrie
2002 , iar 11 – UEM , 13 – Politica sociala , 15 – Politica Industriala , 19- Telecomunicatii si tehnologia
informatiei , 20 – Cultura si politica in domeniul Audiov izualului , 25- Uniunea vamala si 30 – Institutii au
fost inchise provizoriu .
In 2003, cap.4 – Libera circulatie a capitalului a fost inchis provizoriu in cadrul Conferintei de Aderare
Interguvernamentale din aprilie. De asemenea in luna iunie au mai fost i nchise provizoriu cap. 1 – Libera
circulatie a marfurilor si cap. 10 – Impozitarea .
si tot in 2003, capitolele 2 – Libera circulatie a persoanelor , respectiv 9 – Politica in domeniul
transporturilor au fost inchise provizoriu la Conferinta de Aderare Roman ia-UE la nivel ministerial care a
avut loc la Bruxelles, marti, 9 decembrie, si de asemenea s -a confirmat inchiderea capitolului 28 –
Controlul financiar .
In cursul presedintiei irlandeze, la Conferinta de Aderare Romania – UE din 04 iunie 2004 au fost inc hise
provizoriu Cap.7 – Agricultura si Cap. 29 – Prevederi financiare si bugetare .
Capitolul de negociere 14 – Energia a fost inchis provizoriu, in cadrul Conferintei de Aderare Romania –
UE, care a avut loc la Bruxelles, miercuri, 30 iunie 2004.
Romania a finalizat negocierile pentru capitolele 3 – Libera circulatie a serviciilor si 21 – Politica regionala
si coordonarea instrumentelor structurale in cadrul Conferintei de Aderare Romania -UE, desfasurata la
Bruxelles, miercuri, 23 septembrie 2004.
La conferi nta de aderare din 26 noiembrie 2004, Romania a inchis provizoriu capitolelel 22 – Mediu si 31 –
Diverse .
Romania a finalizat negocierile de aderare, prin inchiderea ultimelor doua capitole de negociere: 6 –
Concurenta si 24 – Justitie si afaceri interne. Inchiderea celor douã capitole a avut loc cu prilejul
conferintei de aderare Romania -UE care a avut loc la Bruxelles, in seara zilei de 8 decembrie 2004.
Rezultatul negocierilor este cuprins in Tratatul de aderare a Romaniei si a Bulgariei la Uniunea
Europeana.5

3.3. Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (cu ceea ce contine textul,
finalizarea negocierilor si analiza lor, semnarea tratatului, efecte ulterioare pentru Romania si
U.E.- dreptur i si obligatii de ambele parti)
Prezentare generalã
Semnat la 25 aprilie 2005 la Luxembourg, Tratatul de aderare prevede aderarea României si a Bulgariei
la Uniunea Europeanã. Acesta reflectã conditiile aderãrii României (si Bulgariei) la Uniunea Europeanã si
reprezintã rez ultatul integral al procesului de negociere a celor 31 de capitole.

5 http://www.mie.ro/_documente/arhiva_mie/ro/relatiile_ro_ue/istoric.htm

Prin Tratatul de aderare, tratatele constitutive ale Uniunii devin parte integrantã a legislatiei României.
În conditiile aderãrii la Uniunea Europeanã, principiul suprematiei dreptului co munitar asupra dreptului
intern se va aplica si în România.
Tratatul de aderare este direct aplicabil tuturor cetãtenilor României, creând atât drepturi, cât si obligatii
pentru acestia.
Spre deosebire de cele zece state membre care au aderat la 1 mai 2004 , România si Bulgaria vor adera
prin Tratatul de aderare si la Tratatul de instituire a Constitutiei pentru Europa, dacã acesta va fi ratificat
de toate statele membre pânã la data aderãrii efective a României si a Bulgariei. În acest context, Tratatul
de aderare a României si a Bulgariei contine adaptãrile necesare aduse Tratatului de instituire a
Constitutiei pentru Europa.
S-au redactat în paralel un Act de aderare si un Protocol de aderare .
Actul de aderare cuprinde modificãrile aduse prin aderarea Româ niei si a Bulgariei la Uniunea
Europeanã tratatelor constitutive în vigoare în prezent: Tratatul privind Uniunea Europeanã, Tratatul de
instituire a Comunitãtii Europene si Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM).
Protoco lul de aderare adapteazã Tratatul Constitutional pentru a face posibilã aderarea României si a
Bulgariei la acest document. Actul si Protocolul au, în principiu, continut identic (diferã doar referirea la
textele din Constitutia Europeanã, respectiv Tratat ul instituind Comunitatea Europeanã si Tratatul privind
Uniunea Europeanã).
Actul si Protocolul vor intra în vigoare alternativ , în functie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a
Constitutiei pentru Europa. În cazul în care Tratatul de instituire a Constitutiei pentru Europa va intra în
vigoare înaintea aderãrii României si Bulgariei (1 ianuarie 2007), Protocolul de aderare va intra direct în
vigoare. Dacã, însã, Tratatul Constitutional va intra în vigoare dupã aderarea României si Bulgariei, la
momentul aderãrii acestora, va intra în vigoare Actul de aderare, iar odatã cu intrarea în vigoare a
Tratatului Constitutional, Actul de aderare va fi abrogat si Protocolul va începe sã producã efecte juridice.
Structura si continutul Tratatului de aderare

Tratatul de aderare a României si a Bulgariei la Uniunea Europeanã cuprinde:
 Pãrtile generale : Tratatul propriu -zis, Actul de aderare / Protocolul de aderare;
 Anexele: mãsurile convenite în cadrul negocierilor – mãsuri permanente si mãsuri temporare
 Declaratiile.
Spre deosebire de Tratatul celor zece noi state membre, Tratatul României si Bulgariei nu contine în
anexã adaptãrile tehnice aduse acquis -ului comunitar, având în vedere perioada mare între momentul
semnãrii Tratatului si momentul aderãrii e fective. Adaptãrile tehnice au fost redactate în paralel cu
Tratatul si au fost convenite la nivel politic în 11 februarie 2005 si vor fi adoptate prin acte ale institutiilor
comunitare, respectiv Consiliul si Comisia.
Tratatul de aderare propriu -zis (care cuprinde sase articole) consacrã aderarea României si a Bulgariei
la Uniunea Europeanã, precum si faptul cã prin aderare cele douã state devin parte la Tratatul de
instituire a Constitutiei pentru Europa, în conditiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat.
Tratatul contine o clauzã privind intrarea în vigoare alternativã a Actului de aderare si a Protocolului de
aderare.

De asemenea, se precizeazã data la care Tratatul de aderare va intra în vigoare, precum si faptul cã
acesta va fi ratificat de pãrtile contractante conform procedurilor interne. Instrumentele de ratificare vor fi
depuse pânã la 31 decembrie 2006.
Conform clauzei finale, dacã unul dintre cele douã state care aderã nu depune instrumentul de ratificare
pânã la aceastã datã, Tratatul va intra în vigoare pentru celãlalt stat, Consiliul urmând sã adopte
ajustãrile necesare Protocolului de aderare sau, dupã caz, Actului de aderare.
Actul de aderare / Protocolul de aderare contine:
 Partea I – Principiile
 Partea a II -a – Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constitutiei
 Partea a III -a – Prevederile permanente (în principal adaptarea acquis -ului)
 Partea a IV -a – Prevederile temporare (perioadele de tranzitie)
 Partea a V -a – Prevederi legate de imp lementarea Actului
Partea I (Principiile) contine definitii si prevederi privind caracterul obligatoriu pentru România si
Bulgaria al tratatelor fundamentale si al actelor adoptate de institutiile comunitare si de Banca Centralã
Europeanã anterior aderãrii acestor state la UE.
Aplicarea dispozitiilor tratatelor originare si ale actelor institutiilor sunt supuse derogãrilor convenite în
cursul negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat. Este statuatã obligatia celor douã noi state
membre de a adera la conventiile si acordurile încheiate de Uniune cu terte state, conventiile încheiate
între statele membre, precum si însusirea acquis -ului Schengen. Lista conventiilor încheiate între statele
membre este anexatã Actului/Protocolului. România si Bulgaria au obligatia de a modifica, pânã la data
aderãrii, tratatele încheiate cu state terte, care sunt incompatibile cu dreptul comunitar. În caz contrar,
aceste tratate vor fi denuntate.
Se prevede faptul cã Uniunea va adapta restrictiile cantitative la otel si pr oduse din otel în relatia cu
statele terte, în functie de importurile României si Bulgariei. De asemenea, restrictiile cantitative aplicate
de Uniune importurilor de produse textile si de îmbrãcãminte vor fi adaptate pentru a tine cont de
aderarea României si a Bulgariei la Uniune. În ceea ce priveste acordurile bilaterale privind pescuitul
încheiate de România si Bulgaria înainte de aderare, acestea vor fi administrate ulterior de Uniune.
România si Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii Economice si Mon etare, de la data aderãrii, fiind
considerate state cu derogare de la adoptarea monedei unice conform articolului 122 al Tratatului de
instituire a Comunitãtii Economice Europene.
Partea a II -a contine prevederile institutionale, respectiv participarea Rom âniei si Bulgariei la institutiile
Uniunii Europene.
România va avea 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007 – 2009. Dupã aceastã
datã, numãrul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin Decizie a Consiliului European.
România va avea 14 voturi în Consiliul Uniunii.
România are dreptul la un judecãtor la Curtea de Justitie a Uniunii Europene si unul la Tribunalul de
Primã Instantã. Mandatul este de sase ani. La fiecare trei ani, se vor schimba, alternativ, treisprezece sau
paisprezece judecãtori.
România va avea 15 membri în Comitetul Economic si Social si 15 membri în Comitetul Regiunilor.
România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Bãncii Europene de Investitii, precum si în
Comitetul Stiintific si Tehnic prevãzut de Tratatul EURATOM.

Se stipuleazã cã limba românã si limba bulgarã devin limbi oficiale ale Uniunii.
Partea a III -a (Prevederile permanente) contine acceptarea mãsurilor negociate permanente (prevãzute
într-o anexã), precum si referirea la mecani smul efectuãrii adaptãrilor tehnice ale acquis -ului adoptat
pânã la 1 octombrie 2004 (”cut -off date”).
Partea a IV -a (Prevederile temporare) se referã la mãsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor
(continute în anexã), prevederile institutionale si prevederile financiare cu caracter temporar.
Potrivit prevederilor institutionale cu caracter temporar, România va avea 35 de locuri în Parlamentul
European în perioada cuprinsã între data aderãrii efective la Uniune si data la care se vor desfãsura no i
alegeri pentru Parlamentul European (2009). România are obligatia de a desfãsura alegeri pentru
Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie 2007”. Aceasta înseamnã cã România poate
organiza aceste alegeri oricând înainte de 31 decembrie 2007, inc lusiv în intervalul dintre semnarea
Tratatului de aderare, care va avea loc la 25 aprilie 2005 si data aderãrii.
În ipoteza în care Constitutia Europeanã va intra în vigoare în 2007, pânã în 2009 se va mentine sistemul
de vot „Nisa”, România având 14 votur i în Consiliu, precum si numãrul de 15 locuri în Comitetul Economic
si Social si 15 în Comitetul Regiunilor.
Conform prevederilor financiare cu caracter temporar, România va contribui la capitalul subscris Bãncii
Europene de Investitii cu 42,3 milioane Eur o. Contributia României la Fondul de Cercetare pentru
Cãrbune si Otel este de 29,88 milioane Euro.
De asemenea, în perioada de tranzitie, România va beneficia de Facilitatea Schengen având ca scop
finantarea actiunilor desfãsurate la frontiera externã în vederea implementãrii acquis -ului Schengen,
precum si de Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash -flow Facility) în vederea îmbunãtãtirii acestora.
Alocãrile pentru România vor fi de:
 297,2 milioane Euro în 2007
 131,8 milioane Euro în 2008
 130,8 milioane Euro în 2009.
Se stipuleazã gestionarea de cãtre agentiile de implementare a fondurilor din cadrul asistentei de pre –
aderare, acordatã prin programul PHARE, programul PHARE – CBC (Cross -border cooperation),
programul ISPA, programul SAPARD si Facilitatea p entru perioada de tranzitie.
Sumele anuale pentru alocãrile privind actiunile structurale pentru România în perioada 2007 -2009 vor fi
de:
 1 399 milioane Euro în 2007
 1 972 milioane Euro în 2008
 2 603 milioane Euro în 2009.
Partea a IV -a cuprinde si clauzel e de salvgardare .
Ca si în cazul celor zece noi state membre, Tratatul contine trei clauze generale de salvgardare :
 clauza de salvgardare generalã (economicã)
Dacã, pânã la sfârsitul a trei ani de la aderare, vor apãrea dificultãti grave si persistente înt r-un anumit
sector economic sau care ar putea deteriora situatia economicã într -un anumit domeniu, România sau

Bulgaria pot solicita Comisiei autorizatia de a lua mãsuri de protectie pentru a ameliora situatia creatã si a
ajusta respectivul sector economic al Pietei Comune. În aceleasi circumstante, orice stat membru actual
poate solicita autorizatia de a lua mãsuri protectioniste cu privire la unul sau ambele noi state membre.
 clauza de salvgardare privind Piata Internã
Dacã în primii trei ani de la aderar e, România si Bulgaria nu îsi îndeplinesc angajamentele asumate în
cadrul negocierilor periclitând astfel functionarea Pietei Interne, Comisia Europeanã, din proprie initiativã
sau la solicitarea unui stat membru, poate sã ia mãsurile necesare pentru remed ierea acestei situatii.
Aceastã clauzã poate fi invocatã si înainte de data aderãrii celor douã state.
 clauza de salvgardare justitie si afaceri interne
Dacã în România si Bulgaria existã întârzieri cu privire la transpunerea sau implementarea prevederilor
comunitare referitoare la recunoasterea mutualã în domeniul civil si penal, Comisia, din proprie initiativã
sau la solicitarea unui stat membru, poate, pânã la sfârsitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului,
sã ia mãsurile necesare si sã spec ifice conditiile de aplicare a acestora. Aceste mãsuri trebuie sã fie
justificate si mentinute nu mai mult decât este strict necesar pentru remedierea situatiei.
Fata de Tratatul celor zece noi state candidate, în cazul României si al Bulgariei se poate aplica o clauzã
de amânare a aderãrii . Consiliul, prin vot în unanimitate, la recomandarea Comisiei, poate lua decizia de
a amâna data aderãrii cu un an, pânã la 1 ianuarie 2008, dacã în urma monitorizãrii Comisiei se constatã
cã stadiul pregãtirii si impl ementãrii acquis -ului de cãtre cele douã state demonstreazã pregãtirea
insuficientã a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii.
În plus, în ceea ce priveste România, Consiliul poate decide, prin vot cu majoritate calificatã, amânarea
aderãrii cu un an , pânã la 1 ianuarie 2008, dacã se constatã o pregãtire insuficientã în domeniul justitiei
si afacerilor interne si în domeniul concurentei (existã 11 obligatii mentionate într -o anexã).
Partea a V -a (Prevederi referitoare la adaptãrile institutionale) cupri nde dispozitii privind adaptãrile
institutionale care sunt necesare în urma aderãrii României si Bulgariei, modalitãtile de aplicare a actelor
institutiilor comunitare fatã de Bulgaria si România si prevederile finale.
Anexele, care sunt identice pentru ce le douã documente, Actul de aderare, respectiv, Protocolul de
aderare, cuprind listele de acorduri si conventii la care România si Bulgaria trebuie sã devinã parte de la
data aderãrii, listele documentelor comunitare care trebuie adaptate în vederea luãrii în considerare a
participãrii României si Bulgariei, precum si mãsurile convenite în urma negocierii celor 31 de capitole.
Declaratiile anexate Tratatului de aderare au caracter politic si nu produc efecte juridice. Astfel, se
regãsesc urmãtoarele documen te: Declaratia comunã a statelor membre (UE 25) privind libera circulatie
a persoanelor; Declaratia comunã a UE 25 si a Comisiei Europene privind pregãtirile pentru aderare ale
Bulgariei si ale României; Declaratia comunã a Germaniei si Austriei privind li bera circulatie a
persoanelor; Declaratia Bulgariei privind alfabetul chirilic.
Elemente de noutate
Tratatul de aderare introduce în dreptul intern român un nou concept, cel de „ resortisant ”. În întelesul
Tratatului de aderare, al Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa, al Tratatului de instituire a
Comunitãtii Europene a Energiei Atomice si al Tratatului privind Uniunea Europeanã, precum si al actelor
normative cu caracter obligatoriu adoptate în temeiul acestor tratate, „ resortisant al unui stat ” reprezintã
persoana fizicã care are aceastã calitate în conformitate cu legislatia internã a acelui stat si persoanã
juridicã care are nationalitatea acelui stat în conformitate cu legislatia sa internã. În acelasi context,

„resortisant român ” înseamnã persoana fizicã care are calitatea de cetãtean român si persoanã juridicã
care are sediul în România si este înregistratã potrivit legislatiei române.
Ratificarea Tratatului de aderare
Tratatul de aderare va intra în vigoare dupã ce va fi ratificat , conform procedurilor nationale, de toate
statele membre.
Pânã în prezent, Tratatul de aderare a României si a Bulgariei a fost ratificat de: Slovacia, Slovenia,
Ungaria, Cipru, Grecia, Estonia, Republica Cehã, Spania si Italia.
Lista perioadelor de tranz itie cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeanã
Anexa VII la Act/Protocol cuprinde mãsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor.
Capitolul 2 – Libera circulatie a persoanelor
 perioadã de tranzitie de 2+3+2 ani privind libera c irculatie a lucrãtorilor
Pânã la sfârsitul unei perioade de doi ani dupã data aderãrii, actualele state membre vor aplica mãsuri de
drept intern, sau mãsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementeazã accesul cetãtenilor români
pe piata fortei de muncã din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua sã aplice
aceste mãsuri pânã la expirarea unei perioade de cinci ani dupã data aderãrii. La sfârsitul perioadei de
cinci, un stat membru care mentine mãsuri de drept intern sau mãsuri care rezultã din acorduri bilaterale
poate continua, în cazul în care pe piata fortei de muncã din respectivul stat membru se produc sau
existã riscul sã se producã perturbãri grave, precum si dupã ce notificã Comisia, sã aplice aceste mãsuri
pânã la sfâr situl unei perioade de sapte ani dupã data aderãrii.
Capitolul 3 – Libera circulatie a serviciilor
 o perioadã de tranzitie de cinci ani pentru transpunerea Directivei nr. 97/9/CE, privind schemele
de compensare a investitorilor
Prin derogare de la articolu l 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensãrii (20 000
Euro) nu se aplicã în România pânã la 31 decembrie 2011. România asigurã cã sistemul sãu de
compensare pentru investitori prevede o despãgubire în valoare de minim4500 EUR de la 1 ianuarie
2007 si pânã la 31decembrie2007, de minim 7000 EUR de la 1ianuarie2008 si pânã la 31decembrie2008,
de minim9000 EUR de la 1 ianuarie2009 si pânã la 31decembrie2009, de minim 11000 EUR de la
1ianuarie 2010 si pânã la 31decembrie2010 si de minim 15000 EUR de la 1ianuarie2011 si pânã la
31decembrie2011.
Capitolul 4 – Libera circulatie a capitalurilor
 o perioadã de tranzitie de 7 ani pentru achizitionarea de teren agricol, pãduri si teren forestier de
cãtre cetãtenii UE si Spatiul Economic European (SEE);
România poate mentine în vigoare, timp de sapte ani de la data aderãrii, existente la momentul semnãrii
prezentului Protocol, re strictiile stabilite de legislatia sa privind dobândirea proprietãtii asupra terenurilor
agricole, pãdurilor si terenurilor forestiere de cãtre cetãtenii statelor membre sau ai statelor care sunt
parte la Acordul privind Spatiul Economic European (ASEE), p recum si de cãtre societãti comerciale
constituite în conformitate cu legislatia altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE si care nu sunt nici
stabilite, nici înregistrate în România. În nici un caz, un cetãtean/resortisant al unui stat membru nu poa te
fi tratat mai putin favorabil în ceea ce priveste dobândirea de teren agricol, pãduri sau teren forestier

decât la data semnãrii Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat în mod mai restrictiv decât un cetãtean
al unei tãri terte.
Agricultorilor care desfãsoarã activitãti independente, care sunt cetãteni/resortisanti ai unui alt stat
membru si care doresc sã se stabileascã si sã aibã resedinta în România nu li se aplicã dispozitiile
paragrafului precedent sau orice alte proceduri, decât cele care se a plicã cetãtenilor români.
 o perioadã de tranzitie de 5 pentru dreptul de achizitie asupra terenului pentru resedinta
secundarã.
România poate mentine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderãrii, restrictiile stabilite de legislatia
sa, existente la m omentul semnãrii prezentului Protocol, cu privire la dobândirea proprietãtii asupra
terenurilor pentru resedinte secundare de cãtre cetãtenii/resortisantii statelor membre sau ai statelor care
sunt parte la Acordul privind Spatiul Economic European (ASEE), nerezidenti în România, precum si de
cãtre societãtile comerciale constituite în conformitate cu legislatia altui stat membru sau a unui stat
membru al ASEE si care nu sunt stabilite, si nici nu au o sucursalã sau reprezentantã pe teritoriul
României.
Cetãtenilor/resortisantilor statelor membre si cetãtenilor/resortisantilor statelor care sunt parte la Acordul
privind Spatiul Economic European cu drept legal de rezidentã în România nu li se aplicã dispozitiile
paragrafului precedent sau orice alte norme sa u proceduri, altele decât cele care se aplicã cetãtenilor
români.

Capitolul 6 – Politica în domeniul concurentei
 o perioadã de tranzitie pentru aplicarea impozitului pe profit (conform Ordonantei de Urgentã a
Guvernului nr. 24/1998) pentru întreprinderile cãrora li s -a dat certificatul de investitor permanent
într-o zonã defavorizatã înainte de 1 iulie 2003:
o Pentru 3 zone defavorizate (Brad, Valea Jiului, Bãlan) pânã la 31 decembrie 2008;
o Pentru 22 de zone defavorizate (Comãnesti, Bucovina, Altân Tepe, Fil ipesti, Ceptura,
Albeni, Schela, Motru Rovinari, Rusca Montanã, Bocsa, Moldova Nouã -Anina, Baraolt,
Apuseni, Stei -Nucet, Borod Suncuius -Dobresti -Vadu Crisului, Popesti -Derna -Alesd, Ip,
Hida-Surduc – Jibou -Bãlan, Sãrmãsag -Chiejd -Bobota, Baia Mare, Borsa Vise u, Rodna)
pânã la 31 decembrie 2009;
o Pentru 3 zone defavorizate (Cugir, Zimnicea, Copsa Micã) pânã la 31 decembrie 2010
 o perioadã de tranzitie pânã la 31 decembrie 2011 pentru aplicarea unor scutiri de la plata
redeventei pentru zonele libere, pentru firm ele care au semnat contracte comerciale cu
Administratiile Zonelor Libere înainte de 1 iulie 2002;
 o perioadã de tranzitie pentru restructurarea sistemului siderurgic pânã la 31 decembrie 2008.
Capitolul 7 – Agricultura
 perioadã de tranzitie de 8 ani pânã la 31 decembrie 2014 pentru defrisarea suprafetelor de 30
000 ha ocupate cu hibrizi interzisi si replantarea acestora cu soiuri din specia Vitis vinifera, cu
recunoasterea dreptului de replantare;
 o perioadã de tranzitie de 3 ani pânã la 31 decembrie 2009 pentru modernizarea si
retehnologizarea unitãtilor de tãiere si alinierea la cerintele europene a unitãtilor de procesare a
cãrnii (26 unitãti);
 o perioadã de tranzitie de 3 ani pânã la 31 decembrie 2009 pentru modernizarea si
retehnologizarea unitãtilor d e procesare a cãrnii de pasãre (2 unitãti);
 o perioadã de tranzitie de 3 ani pânã la 31 decembrie 2009, pentru modernizarea si
retehnologizarea unitãtilor de procesare a laptelui (28 unitãti), precum si pentru organizarea
centrelor de colectare si a celor de standardizare lapte;

 o perioadã de tranzitie de 3 ani pânã la 31 decembrie 2009, pentru conformarea la cerintele
comunitare a fermelor de animale de lapte si la calitatea laptelui crud obtinut;
 o perioadã 3 ani pânã la 31 decembrie 2009 – pentru utilizarea produselor de protectie a
plantelor omologate în prezent în România si care contin urmãtoarele substante active incluse in
Anexa I a Directivei 91/414/CEE: sulf, acetoclor, dimetoat si, respectiv, 2 ani pânã la 31
decembrie 2008 pentru substanta activa 2,4 D, cupru (sub forma de sulfat, oxiclorura sau
hidroxid).
Capitolul 9 – Politica în domeniul transporturilor
 perioadã de tranzitie de 2+3 ani pentru Regulamentul EEC 3118/93 privind cabotajul rutier (la
cererea statelor membre ale Uniunii)
Pânã la sfârsitul celui de -al treilea an de la data aderãrii, transportatorii stabiliti în România sunt exclusi
de la prestarea serviciilor de transport rutier national de marfã în celelalte state membre, iar transportatorii
stabiliti în celelalte state membre sunt exclusi de la prestarea serviciilor de transport rutier national de
marfã în România. Înainte de sfârsitul celui de -al treilea an de la data aderãrii, statele membre
informeazã Comisia în cazul în care vor prelungi aceastã perioadã pentru cel mult doi ani sau în care, de
la acea datã, vor aplica în întregime articolul 1 din regulament. În lipsa unei asemenea notificãri se aplicã
articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliti în acele state membre în care se aplicã articolul 1
din regulamen t pot presta servicii de transporturi rutiere de marfã în celelalte state membre în care se
aplicã, de asemenea, articolul 1.
 o perioadã de tranzitie de 7 ani pânã la 31 decembrie 2013 pentru aplicarea integralã a
prevederilor referitoare la greutãtile max ime ale Directivei 96/53, care stabileste dimensiunile
maxime admise în traficul national si international si greutãtile maxime admise în traficul
international. Perioada de tranzitie este acordatã pentru depãsirea greutãtii maxime pe axa
motoare (nu si pe ntru depãsirea greutãtii totale) si se aplicã pentru reteaua de drumuri secundare
nereabilitatã. Sunt prevãzute urmãtoarele suprataxe pentru vehiculele cu suspensie mecanicã:
o între 10 si 10,5 tone: 0.11 euro/km
o între 10,5 si 11 tone: 0.30 euro/km
o între 11 si 11,5 tone: 0.44 euro/km
Pentru vehiculele cu suspensie pneumaticã taxele vor fi cu cel putin 25% mai reduse. Pentru reteaua de
tranzit principalã nu a fost acordatã perioadã de tranzitie întrucât cea mai mare parte a retelei respective
va fi reabilitatã pânã la data aderãrii.
 perioadã de tranzitie de 4 ani pânã la 31 decembrie 2010 în care nu se aplicã în România
vehiculelor angajate exclusiv în operatiunile de transport intern nivelurile tarifelor minime
prevãzute de anexa I la Directiva 1999/62/CE.
Capitolul 10 – Impozitaresa
 o derogare de la aplicarea art. 24(2) din Directiva 77/388/EEC privind regimul special aplicabil
micilor întreprinzãtori în ceea ce priveste aplicarea pragului de impozitare de 35 000 Euro cifrã de
afaceri anualã pentru plãtitorii de TVA.
 o derogare de la Directiva 77/388/EEC , potrivit art. 28 alin. 3 (b) si Anexei F pct. 17, pentru
aplicarea scutirii cu drept de deducere a transportului international de persoane.
 o perioadã de tranzitie de 3 ani pânã la 31 decembrie 2009 privind a plicarea accizei minime
totale aplicate la pretul de vânzare cu amãnuntul (care include toate taxele) al tigaretelor din
categoria de pret cea mai vândutã, cu conditia ca în aceastã perioadã România sã -si ajusteze
treptat cotele accizelor la acciza minimã totalã prevãzutã de Directiva 92/79/CEE privind
apropierea taxelor pentru tigarete

 o derogare pentru acordarea unui regim special pentru accizarea bãuturilor alcoolice distilate din
fructe, obtinute de fermieri si destinate autoconsumului, echivalent a 50 litri bãuturi spirtoase
/gospodãrie/an, cu concentratie de 40% în volum, prin aplicarea unei cote de 50% din acciza
standard aplicatã în România.
 urmãtoarele perioade de tranzitie pentru aplicarea Directivei 2003/96/CE:
o pânã la 1 ianuarie 2011, sã alinieze nivelul national de impozitare a benzinei fãrã plumb
utilizatã drept carburant la nivelul minim de359 EUR pentru 1000 l. Începând de la 1
ianuarie 2008, cota efectivã de impozitare aplicatã benzinei fãrã plumb utilizatã drept
carburant nu poate fi mai mic ã de323 EUR pentru 1000 l;
o pânã la 1 ianuarie 2013, sã alinieze nivelul national de impozitare a motorinei utilizatã
drept carburant la nivelul minim de330 EUR pentru 1000 l. Cota efectivã de impozitare
aplicatã motorinei utilizatã drept carburant nu poate fi mai micã de 274 EUR pentru 1000
l începând de la 1 ianuarie 2008 si de302 EUR pentru 1000 l începând de la 1 ianuarie
2011;
o pânã la 1 ianuarie 2010, sã alinieze nivelul national de impozitare a gazului natural
utilizat pentru încãlzire în scopuri necom erciale la nivelul minim de impozitare stabilit la
anexa I tabelul C;
o pânã la 1 ianuarie 2010, sã alinieze nivelul national de impozitare a pãcurei grele utilizate
în termoficare la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C;
o pânã la 1 ianua rie 2009, sã adapteze nivelul national de impozitare a pãcurei grele
utilizatã în alt scop decât în termoficare, la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I
tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cota efectivã de impozitare aplicatã produselor din pãcurã nu poate fi mai micã
de13 EUR pentru 1000 kg.
o pânã la 1 ianuarie 2010 pentru alinierea nivelului national de impozitare a energiei
electrice la nivelele minime de impozitare stabilite la anexa I tabelul C. De la 1 ianuarie
2007, cotele efective de impozit are aplicate energiei electrice nu pot fi mai mici de 50%
din cota minimã în materie la nivel comunitar.
 o perioadã de tranzitie de 4 ani pânã la 31 decembrie 2010 pentru aplicarea Directivei
2003/49/CE. Pe durata acestei perioade de tranzitie, cota impozi tului pe plãtile de dobândã sau
redevente efectuate cãtre o societate asociatã din alt stat membru sau cãtre un sediu permanent
situat în alt stat membru al unei societãti asociate dintr -un stat membru nu trebuie sã depãseascã
10%.
Capitolul 14 – Energia
 o perioadã de tranzitie de 5 ani pânã la 31 decembrie 2011 pentru constituirea stocului minim,
datã la care România va atinge un nivel de stocare de 67,5 zile.
 o derogare de 25% din nivelul stocului minim de petrol si/sau produse petroliere, întrucât
Români a este tarã producãtoare de petrol si, în prezent, consumul este acoperit în proportie de
cca. 50% din productia internã. Astfel, România va asigura un stoc minim corespunzãtor
consumului pe 67,5 zile, fatã de 90 de zile, cât prevede acquis -ul.
Capitolul 2 2 – Protectia mediului înconjurãtor
Directiva 94/63/EC privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati din
depozitarea benzinei si distributia sa de la terminale la statiile de distributie a benzinei
 o perioadã de tranzitie de 1 an, pânã la 31 decembrie 2007, pentru:
o 115 instalatii de depozitare la 12 terminale, care tranziteazã o cantitate de benzina
cuprinsa intre 25 000 –50 000t/an;

o 138 instalatii de depozitare la 13 terminale, care tranziteazã o cantitate de benzina mai
mica d e 25 000 t/an;
o 36 instalatii de încãrcare si descãrcare a containerelor mobile la 12 terminale, care
tranziteazã o cantitate de benzina cuprinsa intre 25 000 – 150 000t/an;
o 82 instalatii de încãrcare si descãrcare a containerelor mobile la 18 terminale, ca re
tranziteazã o cantitate de benzina mai mica de 25 000 t/an;
o 31 containere mobile (cisterne auto);
o 116 instalatii de încãrcare în instalatii de depozitare la statiile de distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzina mai mare de 1 000 mc /an;
o 49 instalatii de încãrcare in instalatii de depozitare la statiile de distributie a benzinei, care
tranziteazã o cantitate de benzina cuprinsa intre 500 -1 000 mc/an;
o 23 instalatii de încãrcare in instalatii de depozitare la statiile de distributie a b enzinei, care
tranziteazã o cantitate de benzina mai mica de 500 mc/an;
 o perioadã de tranzitie de 2 ani, pânã la 31 decembrie 2008, pentru:
o 4 instalatii de depozitare la 1 terminal, care tranziteazã o cantitate de benzina între 25
000 – 50 000 t/an.
o 57 in stalatii de depozitare la 10 terminale, care tranziteazã o cantitate de benzinã mai
micã de 25 000 t/an;
o 14 instalatii de încãrcare si descãrcare a containerelor mobile la 11 terminale, care
tranziteazã o cantitate de benzinã mai micã de 25 000 t/an;
o 101 c ontainere mobile (cisterne auto)
o 19 instalatii de încãrcare în instalatii de depozitare la statiile de distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzinã mai mare de 1 000 mc/an;
o 11 instalatii de încãrcare în instalatii de depozitare la statii le de distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzinã cuprinsã între 500 -1000 mc/an;
o 14 instalatii de încãrcare în instalatii de depozitare la statiile de distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzinã mai micã de 500 mc/an
 o perioadã de tranzitie de 3 ani, pânã la 31 decembrie 2009, pentru:
o 526 instalatii de depozitare la 63 de terminale, care tranziteazã o cantitate de benzinã
mai micã de 25 000 t/an
o 114 instalatii de încãrcare si descãrcare a containerelor mobile la 58 de terminale, care
tranziteazã o cantitate de benzinã mai micã de 25 000 t/an;
o 432 containere mobile (cisterne auto);
o 106 instalatii de încãrcare în instalatii de depozitare la statiile de distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzinã mai mare de 1 000 mc/an;
o 85 instalatii de încãrcare în instalatii de depozitare la statiile de distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzinã cuprinsã între 500 -1 000 mc/an;
o 188 instalatii de încãrcare in instalatii de depozitare la statiile d e distributie a benzinei,
care tranziteazã o cantitate de benzinã mai micã de 500 mc/an
Directiva Parlamentului si Consiliului 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje,
modificatã prin Directiva Parlamentului si Consiliului 2004/12/CE
 o perioadã de tranzitie de 5 ani, pânã la 31 decembrie 2011, pentru atingerea obiectivului global
de valorificare de 50% si a obiectivului de reciclare de 15 % pentru plastic, prevãzute in Directiva
Parlamentului si Consiliului 94/62/CE;
 o perioadã de tranzi tie de 5 ani, pânã la 31.12.2013, considerând anul 2008 ca an de referinta,
pentru atingerea obiectivului global de valorificare de 60%, pentru atingerea obiectivului global de
reciclare de 55%, pentru atingerea obiectivului de reciclare de 60% pentru stic la si de 22,5%
pentru plastic;
 o perioada de tranzitie de 3 ani, pânã la 31.12.2011, pentru atingerea obiectivului de reciclare de
15% pentru lemn.
Directiva Consiliului nr. 2000/76/CE privind incinerarea deseurilor

 o perioadã de tranzitie de 1 an, pânã la 31 decembrie 2007, pentru închiderea a 52 instalatii
existente pentru incinerarea fractiei de deseuri periculoase rezultatã din activitãti medicale;
 o perioadã de tranzitie de 2 ani, pânã la 31.12.2008, pentru închiderea a 58 instalatii existente
pentru i ncinerarea fractiei de deseuri periculoase rezultatã din activitãti medicale.
Directiva Consiliului 99/31/CE privind depozitarea deseurilor
 perioade de tranzitie pânã la 16. iulie 2017, calculate dupã expirarea perioadei de tranzitie
acordatã statelor memb re, începând cu luna iulie 2009, pentru aplicarea art. 14 (c) si pct. 2, 3, 4
si 6 ale anexei 1, pentru 101 depozite urbane de deseuri clasã “b”:
o 26 depozite pânã la 16 iulie 2010
o 5 depozite pânã la 16 iulie 2011
o 21 depozite pânã la 16 iulie 2012
o 3 depozit e pânã la 16 iulie 2013
o 4 depozite pânã la 16 iulie 2014
o 7 depozite pânã la 16 iulie 2015
o 9 depozite pânã la 16 iulie 2016
o 26 depozite pânã la 16 iulie 2017
 o perioadã de tranzitie de la 1 ianuarie 2007 la 31 decembrie 2009, pentru depozitarea temporarã
a deseurilor industriale periculoase;
 perioade de tranzitie, pânã la 31 decembrie 2013, pentru interzicerea depozitarii deseurilor
lichide, interzicerea depozitarii deseurilor cu anumite proprietãti (corozive si oxidante) si privind
prevenirea infiltrãrii de apã în depozitul de deseuri (numai apa de suprafata), dupã cum urmeazã:
o pânã la 31.12.2013, pentru 23 de depozite din industria energeticã, chimicã si metalurgie
o pânã la 31.12.2011, pentru 2 depozite din industria minierã
o pânã la 31.12.2010, pentru 4 depozite din industria minierã
Directiva Consiliului nr. 2002/96/CE privind deseurile de echipamente electrice si electronice
(DEEE)
 o perioadã de tranzitie de 2 ani, pânã la 31 decembrie 2008, pentru atingerea tintei de colectare
de 4 kg DEEE/locuitor/an;
 o perioadã de tranzitie de 2 ani, pânã la 31 decembrie 2008, pentru atingerea tintelor de reciclare
si valorificare.
Regulamentul (CEE) nr. 259/93 privind supravegherea si controlul transportului de deseuri în,
dinspre si înspre Comunitatea Europeanã
 pânã la 31.12.2015, toate transporturile cãtre România de deseuri destinate valorificãrii, listate în
Anexa II a Regulamentului (CEE) 259/93, vor fi notificate autoritãtilor competente si procesate în
concordantã cu Articolele 6, 7, si 8 ale Regulamentului;
 prin derogare de la art. 7(4) al Regulamentului (CEE) 259/93, autoritãtile competente române pot
obiecta asupra transporturilor de deseuri pentru valorificare, listate în anexele II, III si IV ale
Regulamentului si asupra transporturilor de deseuri pentru va lorificare, nelistate în aceste anexe,
destinate unei instalatii care beneficiazã de o derogare temporarã de la anumite prevederi ale
Directivei 96/61/CE privind prevenirea si controlul integrat al poluãrii (IPPC), ale Directivei
2001/80/CE privind limitar ea emisiilor anumitor poluanti in aer proveniti de la instalatiile mari de
ardere si Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deseurilor, pe perioada in care se aplica
derogarea temporara instalatiei de destinatie.;
 prin derogare de la articolul 7(4) al R egulamentului (CEE) nr. 259/93, pana la 31.12.2011,
autoritãtile competente române pot ridica obiectii la transporturile cãtre România pentru
valorificare a anumitor deseuri listate în anexa III ca si a deseurilor listate în anexa IV si a
deseurilor nelist ate în anexele II, III si IV ale regulamentului. 3.1. România poate extinde perioada

de tranzitie solicitata pânã nu mai târziu de 31 decembrie 2015, în conformitate cu procedura
definitã în art. 18 al Directivei Consiliului 75/442/CEE, modificatã de Direc tiva 91/156/CEE.
Directiva Consiliului 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane
 o perioadã de tranzitie pânã la 31 decembrie 2015, pentru 263 de aglomerãri cu mai mult de 10
000 l.e., reprezentând 61,9% din încãrcãtura biodegradabila totalã;
 o perioadã de tranzitie pânã la 31 decembrie 2018, pentru 2346 aglomerãri cu mai putin de 10
000 l.e., reprezentând 38,1% din încãrcãtura biodegradabila totalã
Directiva Consiliului 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman
 o perioadã de tran zitie pânã la 31 decembrie 2010:
o pentru oxidabilitate, amoniu, nitrati, turbiditate, aluminiu, fier, metale grele, pesticide,
mangan pentru localitãtile cu populatie peste 100.000 locuitori;
o pentru oxidabilitate si turbiditate pentru localitãtile cu populatie cuprinsã între 10 000
si100 000 locuitori;
o pentru oxidabilitate si mangan pentru localitãtile sub 10.000 locuitori;
 o perioadã de tranzitie pânã la 31 decembrie 2015:
o pentru amoniu, nitrati, aluminiu, fier, metale grele, pesticide si mangan pentr u localitãtile
cu populatie cuprinsa intre 10 000 si 100 000 locuitori;
o pentru amoniu, nitrati, turbiditate, aluminiu, fier, metale grele si pesticide pentru
localitãtile sub 10 000 locuitori.
Directiva Consiliului nr. 76/464/CEE privind poluarea cauzatã d e anumite substante periculoase
deversate în mediul acvatic al Comunitãtii (si cele 7 Directive „fiice”)
 o perioadã de tranzitie de 3 ani, pânã la 31 decembrie 2009, pentru
o 5 substante periculoase: hexaclorbenzen, hexaclorbutadiena, 1, 2 – diclor -etan,
tricloretilena, triclorbenzen si 21 unitãti industriale apartinând industriei chimice
(anorganicã, organicã, a cauciucului, petrochimicã, celulozã si hârtie);
o douã substante periculoase: cadmiu si mercur si 27 unitãti industriale;
o o substantã periculoasã: lin dan si 3 unitãti industriale.
Directiva Consiliului 96/61/CE privind prevenirea si controlul integrat al poluãrii
 perioade de tranzitie pentru:
o 3 instalatii existente pânã la 31.12. 2008
o 16 instalatii existente pânã la 31.12.2009,
o 30 instalatii existente pânã la 31.12.2010,
o 27 instalatii existente pânã la 31.12.2011,
o 23 instalatii existente pânã la 31.12. 2012,
o 13 instalatii existente pânã la 31.12. 2013,
o 69 instalatii existente pânã la 31.12. 2014
o 14 instalatii existente pânã la 31.12. 2015.
Directiva Con siliului 88/609/CEE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti în atmosferã de la
instalatiile mari de ardere (amendatã prin Directiva Consiliului 2001/80/CE)
 o perioadã de tranzitie pânã la 31 decembrie 2013 pentru implementarea prevederilor referitoar e
la valorile limitã de emisie de SO2 pentru 34 instalatii existente,
 o perioadã de tranzitie pânã la 31.12.2013 pentru implementarea prevederilor referitoare la
valorile limitã de emisie de NOx pentru 64 instalatii existente,

 o perioadã de tranzitie pânã la 31.12.2013 pentru implementarea prevederilor referitoare la
valorile limitã de emisie la pulberi pentru 22 instalatii existente
 perioadã de tranzitie de la 31.12. 2016 pânã la 31.12.2017 pentru valoarea limita de emisie a
oxizilor de azot pentru 6 insta latii mari de ardere.

Anexa IX a Tratatului de aderare
Cuprinde angajamente specifice asumate si cerinte acceptate de cãtre România la închiderea
negocierilor de aderare din 14 decembrie 2004.
Capitolul 6 – Politica în domeniul concurentei
1. Asigurarea unui control efectiv de cãtre Consiliul Concurentei al oricãrui potential ajutor de stat, inclusiv
al ajutoarelor fiscale, sociale si al esalonãrilor la plata energiei.
2. Consolidarea fãrã întârziere a implementãrii legislatiei în domeniul ajutorului de stat. Asigurarea unei
implementãri satisfãcãtoare a legislatiei atât în domeniul antitrust cât si al ajutorului de stat.
3. Adoptarea, pânã la mijlocul lunii decembrie 2004, a variantei revizuite a Strategiei de restructurare a
industriei siderurgice si a Planurilor individuale de viabilitate în conformitate cu obligatiile prevãzute în
Protocolul 2 al Acordului European. În acest context, România si -a asumat urmãtoarele angajamente:
a. Sã nu mai acorde sau plãteascã, în perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembr ie 2008, ajutoare de stat
companiilor prevãzute în Strategia de restructurare a industriei siderurgice.
b. Sã respecte nivelul ajutorului de stat agreat în contextul Protocolului 2 al Acordului European pentru
companiile prevãzute în Strategia de restructu rare a industriei siderurgice.
c. Sã respecte reducerile de capacitãti pentru produse finite, de 2,05 milioane tone, prevãzute pentru
întreaga perioadã de restructurare (1993 -2008).
4. Continuarea dezvoltãrii capacitãtii administrative a Consiliului Concur entei prin alocarea de resurse
financiare adecvate si suficiente, precum si prin calificarea corespunzãtoare a personalului.
Capitolul 24 – Justitie si Afaceri Interne
5. Implementare, fãrã nici o întârziere a Planului de Actiune Schengen amendat, conform acquis -ului si
conform termenelor.
6. Accelerarea în mod considerabil a eforturilor în ceea ce priveste modernizarea echipamentului si
infrastructurii la frontiera verde, albastrã si în punctele de trecere a frontierei, precum si continuarea
întãririi capa citãtii de analizã a riscului, pentru a asigura un înalt nivel al controlului si supravegherii
viitoarelor frontiere externe ale UE. Aceasta trebuie sã fie reflectatã într -un singur plan multi -anual de
investitii, realizat pânã în martie 2005 si care sã pe rmitã Comisiei sã evalueze anual progresele pânã la
data aderãrii României la spatiul Schengen. În plus, România trebuie sã accelereze considerabil planurile
de recrutare a celor 4,438 de agenti si ofiteri de politie de frontierã si, în special, sã asigure cã nivelul
ocupãrii posturilor la frontierele cu Ucraina, Moldova, litoralul Mãrii Negre va fi realizat cât mai aproape de
100%, pânã la data aderãrii. De asemenea, România trebuie sã implementeze toate mãsurile necesare
pentru a combate efectiv imigratia ilegalã, inclusiv prin întãrirea cooperãrii cu tãrile terte.
7. Dezvoltarea unei Strategii si a unui Plan de Actiune privind reforma sistemului judiciar actualizatã si
integratã, incluzând cele mai importante mãsuri pentru implementarea Legii privind orga nizarea judiciarã,
Legii privind statutul magistratilor si Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, care au intrat în
vigoare la 30 septembrie 2004. Ambele documente actualizate trebuie sã fie transmise UE pânã în martie
2005; resursele financiar e si umane adecvate pentru implementarea Planului de Actiune trebuie sã fie
asigurate si implementate fãrã nici o întârziere, conform calendarului stabilit. România trebuie sã
demonstreze, pânã în martie 2005, operationabilitatea integralã a noului sistem pentru distributia
aleatorie a cazurilor.

8. Accelerarea considerabilã a luptei împotriva coruptiei si, în special, împotriva coruptiei la nivel înalt,
prin asigurarea aplicãrii riguroase a legislatiei anti -coruptie în vigoare si independenta efectivã a
Parchetului National Anticoruptie (PNA) si prin transmiterea anualã, începând cu noiembrie 2005, a unui
Raport convingãtor privind activitatea Parchetului National Anticoruptie în lupta împotriva coruptiei la nivel
înalt. PNA trebuie sã primeascã resursele f inanciare, umane si de formare, precum si echipamentul
necesar pentru a -si putea îndeplini functiile pentru a fost creat.
9. Realizarea unei auditãri independente privind rezultatele si impactul generat de prezenta Strategie
Nationalã Anticoruptie; reflect area concluziilor si recomandãrilor acestei auditãri în noua strategie
multianualã, care trebuie sã fie un document cuprinzãtor, în vigoare pânã în martie 2005, însotit de un
Plan de actiune cu tinte clar definite, cu rezultate care trebuie obtinute, precu m si cu prevederi bugetare
adecvate; implementarea Strategiei si a Planului de Actiuni trebuie supravegheate de o autoritate clar
determinatã si independentã; Strategia trebuie sã includã angajamentul de revizuire a procedurii penale,
pânã la sfârsitul lui 2005, pentru a se asigura cã toate cazurile de coruptie sunt solutionate în manierã
rapidã si transparentã, pentru a garanta sanctiunile adecvate care au un efect de descurajare. De
asemenea, trebuie sã continã mãsuri care sã reducã considerabil numãrul a utoritãtilor care au atributii de
prevenire sau investigare a coruptiei, pânã la sfârsitul lui 2005, astfel încât sã fie evitate suprapunerile în
ceea ce priveste responsabilitãtile.
10. Asigurarea unui cadru legal clar privind sarcinile si cooperarea dint re jandarmerie si politie, inclusiv
implementarea legislatiei, pânã în martie 2005, dezvoltarea si implementarea unui plan de recrutare clar,
pânã la jumãtatea anului 2005, pentru ambele institutii, cu scopul de a face progrese considerabile, pânã
la data aderãrii, în ocuparea celor 7.000 de posturi vacante în politie si 18.000 de posturi vacante în
jandarmerie.
11. Dezvoltarea si implementarea unei strategii multi -anuale coerente de combatere a criminalitãtii, care
sã includã actiuni concrete care sã modif ice statutul României de tarã de origine, tranzit si destinatie a
victimelor traficului si transmiterea anualã, începând din martie 2005, a unor statistici credibile privind
modul în care criminalitatea este combãtutã.6

APOI,

Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990, urmand ca în 1991
sa fie semnat un Acord de Comert si Cooperare. Acordul european a intrat în functiune în februarie
1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începand din 1993 printr -un "Acord In terimar".
Romania a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreuna cu Declaratia de la
Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale Romaniei, în
care acestea îsi exprimau sprijin deplin pentru integ rarea europeana.
În iulie 1997, Comisia Europeana si -a publicat "Opinia asupra Solicitarii Romaniei de a Deveni
Membra a Uniunii Europene". În anul urmator, a fost întocmit un "Raport privind Progresele
Romaniei în Procesul de Aderare la Uniunea Europeana" . În urmatorul raport, publicat în octombrie
1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu Romania (cu conditia
îmbunatatirii situatiei copiilor institutionalizati si pregatirea unei strategii economice pe termen
mediu).

6 http://www.mie.ro/_documente/arhiva_mie/ro/relatiile_ro_ue/tratat.htm

Dupa decizia Cons iliul European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu
Romania au început la 15 februarie 2000.7

APOI,
Priorități ale României în UE
Consolidarea profilului României în UE este una dintre prioritățile centrale ale României, inclusiv î n contextul
demarării pregătirilor în vederea asigurării unei Președinții de succes a Consiliului UE în 2019 (semestrul I).
Principalii vectori ai acțiunii României în cadrul UE sunt legați de promovarea valorilor europene fundamentale și a
consolidării pr oiectului european. În acest sens, România sprijină o acțiune eficientă a UE, atât în plan intern cât și
extern, prin promovarea obiectivelor majore susținute în cadrul politicilor și documentelor strategice europene
(Agenda Strategică, noua Strategie Glob ală a UE etc.).
România participă la demersul comun de consolidare a pieței interne, a creșterii economice și a ocupării forței de
muncă, inclusiv printr -o politică investițională activă și prin susținerea principiilor care stau la baza pieței interne. Din
perspectiva României, toate aceste măsuri trebuie să aibă ca finalitate reducerea decalajelor de dezvoltare între
diferitele state membre și asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor cetățenilor europeni,
inclusiv libera circulație a persoanelor.
Va continua promovarea obiectivului național strategic de aderare a României la un spațiu Schengen consolidat și pe
deplin funcțional, pentru ca cetățenii români să beneficieze de avantajele exercitării depline a dreptului de libe ră
circulație. MAE acordă, de asemenea, importanță specială aderării României la zona Euro, având în vedere
obiectivul asumat, în acest sens, prin Tratatul de aderare. În acest context, va urmări atent dosarele legate de
consolidarea Uniunii Economice și M onetare, atât din perspectiva de stat membru non -euro, cât și de stat aspirant la
zona Euro.
În contextul dezbaterilor privind provocările curente la adresa Uniunii, România va urmări și va contribui activ la
identificarea celor mai adecvate răspunsuri com une la subiecte de actualitate, precum consolidarea politicii europene
de migrație și azil sau gestionarea provocărilor la adresa securității interne europene.
Asigurarea unei vecinătăți stabile, sigure și prospere este prioritară pentru România. România acționează pentru
menținerea unei atenții sporite a UE asupra regiunii și susține Parteneriatul Estic (PaE) ca instrument de acțiune
strategică a Uniunii în raport cu țările partenere estice, inclusiv în contextul implementării Politicii Europene de
Vecinăt ate revizuite. O atenție specială revine menținerii și consolidării parcursului european al partenerilor estici, cu
precădere al Republicii Moldova.
Procesul de extindere este un proiect istoric de succes al UE, care a adus stabilitate, democrație și prosp eritate pe
continentul european. România rămâne o susținătoare activă a acestuia, ca proiect care a contribuit decisiv la
durabilitatea construcției europene, urmărind prioritar promovarea acestei politici pentru asigurarea continuității

7 https://conspecte.com/Geoeconomia/integrarea -romaniei -in-uniunea -europeana.html

procesului de exti ndere. România sprijină realizarea de progrese de către statele candidate și aspirante în avansarea
acestora pe calea europeană, pe baza meritelor proprii și îndeplinirii criteriilor de aderare.
România susține consolidarea relațiilor Uniunii cu partenerii strategici și globali. Parteneriatul transatlantic rămâne
unul din obiectivele centrale ale politicii externe a României, dar și ale Uniunii. România susține obiectivul încheierii
unui Parteneriat Transatlantic pentru Comerț și Investiții/TTIP ambițios, echilibrat în raport cu partenerii și care să
producă beneficii pentru ambele părți.
În calitate de țară co -inițiatoare a Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), dezideratul României este
concretizarea acestei inițiative macro -regionale în proiecte de succes, care să constituie un cadru de articulare între
obiectivele naționale și avantajele ce pot decurge din cooperarea în cadrul macro -regiunii. România se remarcă deja
prin proiecte de anvergură precum Proiectul DANUBIUS RI (o infrastructură pan -europeană de cercetare în domeniul
delte -fluvii-mări, care va cuprinde un centru de colectare de date la Murighiol și supersite -uri de cercetare în alte țări –
partenere, cu finanțare paralelă din programul Horizon 2020 și din Programul Operațional Competitiv itate), proiecte
de dezvoltare portuară multi -modală (la Giurgiu, Galați, cu finanțare din Mecanismul pentru Conectarea Europei ),
inițiative multiple în domenii de avangardă, precum clusterele, educația duală . Un interes major al României în
SUERD este revigorarea rolului Dunării ca rută de transport, împreună cu activitățile conexe (dezvoltarea porturilor,
recreere, turism).
În contextul negocierilor prilejuite de revizuirea la mijlocul etapei a Cadrului Financia r Multianual 2014 -2020,
obiectivul României este de menținere a principiilor și anvelopelor financiare deja agreate, în special în ceea ce
privește cele două politici tradiționale de interes prioritar – politica de coeziune și politica agricolă. De asemene a, în
perspectiva negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual post -2020, România va continua să promoveze
rolul major al Politicii de Coeziune și al Politicii Agricole Comune și menținerea unei finanțări adecvate în cadrul
acestora, în vederea susținerii corespunzătoare a obiectivului de asigurare a convergenței la nivelul UE.
România va continua să promoveze interesele în contextul noii Strategii privind Uniunea Energiei și a acțiunilor de
implementare a obiectivelor acestei strategii. Din pe rspectiva României, prezintă interes deosebit asigurarea
dimensiunii securității energetice, dezvoltarea infrastructurii energetice prin diversificarea surselor și rutelor de
transport energetic.
MAE promovează în mod activ asigurarea unei bune reprezentăr i a României în cadrul Serviciului European de
Acțiune Externă (SEAE) și al celorlalte instituții europene. Astfel se asigură o oportunitate de promovare eficientă a
priorităților politice, economice și de securitate, ca parte a interesului general europea n8

3.4. Participarea si reprezentarea Romaniei i n cadrul institutiilor europene

8 https://www.mae.ro/node/1579

După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare,
obținând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituțiilor comu nitare, fiind necesară
asigurarea prezenței reprezentaților români la nivelul instituțiilor europene și al grupurilor de lucru ale
acestora. Statutul de observator activ a permis României să își exprime punctul de vedere, fără
drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influența aceste decizii
și promovându -și interesele naționale.
România a participat ca observator activ în următoarele instituții ale Uniunii Europene :
 Parlamentul European,
 Consiliul European,
 Consiliul Uniunii Europene,
 Comitetul Reprezentanților Permanenți – COREPER I și II,
 Grupurile de lucru ale Consiliului,
 Comitetele și grupurile de lucru ale Comisiei Europene,
 Comitetului Regiunilor și Consiliului Economic și Social.
După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi
depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Țara desemnează 35 de
deputați pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr -o reorganizare a
locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit una dintre limbă
oficială|limbile oficiale ale Un iunii (a șaptea după numărul de vorbitori, în concurență strânsă
cu olandeza , urmând ca oricare cetățean al UE să se poată adresa instituțiilor în această limbă.
Denumire a de „Uniune Europeană” , în limba română, a primit statut oficial.9
Reprezentarea României in institutiile si organismele UE Parlamentul European In prezent
Parlamentul European are 785 membri din care 35 reprezinta România. Dupa 2009, numarul locurilor in
Parlamentul European va fi de 736 din care 33 vor fi din România. Orice cetatean al unui Stat Membru
poate candida pentru alegerile parlamentare din alt stat membru cu conditia sa fie rezident. Calitatea de
membru al Parlamentului European este incompatibila cu mandatul parlamentar national. Consiliul
European Consiliul European este denumirea data reuniunilor oficiale ale sefilor de stat sau de guvern ai
Statelor Membre, la care pa rticipa si presedintele Comisiei Europene. Aceste reuniuni au loc cel putin de
doua ori pe an. Din partea Romaniei la lucrarile Consiliul ui European participa Presedintele si Primul
Ministru. Consiliul Uniunii Europene Consiliul UE este alcatuit din minis trii de resort din guvernele
nationale ale Statelor Membre. In documentele oficiale ale UE, se mai numeste Consiliulul de Ministri
sau , simplu, Consiliu. Conform Tratatului de la Nisa, Romania are 14 voturi in Consiliul Uniunii. Comisia
Europeana In Comis ia Europeana, Romania este reprezentat de dl. Leonard Orban – Comisar European
pentru Multilingvism. Curtea Europeana de Justitie Romania are un judecator la Curtea de Justitie a
Uniunii Europene si unul la Tribunalul de Prima Instanta, numiti pe o perioad a de sase ani, cu
posibilitatea de reinnoire a mandatului. Comitetul European Economic si Social Este un organism

9 Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea României la Uniunea Europeană , Editura Universității din
Oradea , 2007

consultativ al Uniunii Europene in care sunt reprezentate diverse categorii economice si sociale, fiind
consultat de catre Comisia Europeana, Parlamentul European sau Consiliul UE inainte de adoptarea
deciziilor referitoare la politica economica si sociala. Reprezentantii sunt numiti de catre guvernele
Statelor Membre pentru o perioada de patru ani. România are 15 membri in Comitetul Economic si
Social. Comitetul Regiunilor Comitetul are rolul de a veghea la aplicarea principiului de subsidiaritate,
conform caruia deciziile trebuie luate la nivelul autoritatilor publice cel mai aproape de cetateni. Comisia
Europeana, Consiliul UE si Parlamentul E uropean au obligatia de a consulta Comitetul Regiunilor în
domenii de competenta colectivitatilor locale si region ale: educatia si tineretul, cultura, sanatatea
publica, transporturi, telecomunicatii si energie, politica regionala (Fondurile structurale), cooperare
transfrontaliera, mediul inconjurator etc. Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, 15 reprezentanti roman i
ai autoritatii publice locale, presedinti ai Consiliilor Judetene din 6 judete ale tarii si primari din 9 orase,
inclusiv municipiul Bucures ti, promoveaza interesele comunitatilor locale in Comitetul Regiunilor. Banca
Centrala Europeana Banca Centrala Europeana coordoneaza moneda unica si este responsabila cu
elaborarea si implementarea politicii economice si monetare a UE. Unul dintre foruril e de decizie ale
BCE este Consiliul General, compus din presedintele si vice -presedintele BCE si din guvernatorii bancilor
centrale nationale din toate Statele Membre. Rolul sau este de a contribui la lucrarile de consultare si de
coordonare ale BCE si la pregatirea extinderii Zonei Euro. Banca Europeana de Investitii Banca
Europeana de Investitii (BEI) acorda î mprumuturi pentru proiecte de interes european, in special in
zonele mai putin dezvoltate, in statele candidate si in statele in curs de dezvoltare . Politica generala de
credite a Bancii este definita de catre Consiliul Guvernatorilor, format din ministri (de regula, ai
Finantelor) din toate Statele Membre. Fiecare stat membru are o contributie la capitalul BEI.10

Reprezentarea României în instituții le UE
România este reprezentată în cadrul instituțiilor și organelor UE – Consiliul, Comisia Europeană, Parlamentul
European prin membri desemnați/aleși, încă de la aderarea la UE.
Sistemul de vot în Consiliu
Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea cali ficată este definită ca reprezentând cel puțin 55% din statele membre,
cuprinzând cel puțin 16 state membre și 65% din populația Uniunii. În cazul în care Consiliul hotărăște altfel decât la
propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentr u afaceri externe și politica de securitate, procentul
necesar de reprezentare a statelor membre devine 72% (21 de state membre). Cu toate acestea, între 1 noiembrie

10https://www.adrnordest.ro/user/file/romania%20eu%20members/3_%20Reprezentarea%20Romaniei%20in%20
institutiile%20si%20organismele%20UE.pdf

2014 și 31 martie 2017, la solicitarea unui stat membru, deciziile pot fi adoptate conform sistemului în vigoare până la
31 octombrie 2014.
Până la această dată, conform Tratatului de la Lisabona, modalitatea de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului UE
a fost prin majoritate calificată, potrivit unui sistem prin care, pentru adoptarea une i decizii a Consiliului UE, erau
necesare 260 de voturi dintr -un total de 352. Voturile trebuiau să provină din partea a cel puțin 15 state membre și să
reprezinte cel puțin 62% din populația UE. România are drept de vot în toate reuniunile Consiliului Uni unii Europene.
Ca cel de -al șaptelea stat membru, după mărime/criteriu demografic, României i -au fost atribuite 14 voturi (după
Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania și Polonia).

Reprezentanții României în instituțiile UE
României îi revin urm ătoarele poziții în cadrul instituțiilor europene:

Comisia Europeană
 1 comisar european pentru mandatul 2014 -2019 – Corina Crețu, căreia i -a fost atribuit portofoliul politica regională
– un portofoliu important care, prin natura și responsabilitățile pe care le implică, face parte din majoritatea grupurilor
de coordonare pe orizontală (așa numitele „echipe de proiect”) din cadrul Comisiei Europene. Conceptul de „echipă
de proie ct” a fost introdus în structura Comisiei Europene în noiembrie 2014.
Politica regională a UE reprezintă una dintre cele mai importante politici europene, având ca scop principal reducerea
decalajelor de dezvoltare între diferitele regiuni europene/asigura rea unei mai mari coeziuni între aceste regiuni, în
principal prin investiții care să contribuie la consolidarea competitivității și creșterii economice la nivelul Uniunii,
îmbunătățirea calității vieții, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea durabilă.

Parlamentul European
 32 parlamentari europeni
În legislatura 2014 -2019, cetățenii României sunt reprezentați în Parlamentul European de 32 de deputați europeni,
aleși prin vot direct în urma alegerilor desfășurate la 25 mai 2014. Parlamentarii europeni aleși vor ocupa această
poziție până în anul 2019, când vor avea loc alegeri europene în toate statele membre pentru desemnarea unui nou
Parlament European. Mandatul din perioada 2014 -2019 este cel de al treilea pentru europarlamentarii români și al
doilea mandat complet, de 5 ani.
Repartizarea în grupurile politice din PE:
 12 parlamentari afiliați grupului PPE;
 15 parlamentari afiliați grupu lui S&D;
 3 parlamentari afiliați grupului ALDE;
 1 parlamentar afiliat grupului ECR;
 1 parlamentar afiliat grupului ENF.
Pentru mai multe informații privind reprezentanții României în Parlamentul European, precum și activitatea acestora
puteți consulta site -ul: http://www.europarl.europa.eu/

Consiliul UE
Alți reprezentanți ai României în cadrul instituțiilor UE
 1 judecător la Curtea de Justiție a Comunităților Europene – Camelia TOADER
 1 judecător la Tribunalul Uniunii Europene – Andrei POPESCU
 1 membru în Curtea de Conturi – George PUFAN
 15 membri în Comitetul Economic și Social
 15 membri în Comitetul Regiunilor .
De asemenea, Banca Națională a României face parte din Siste mul European al Băncilor Centrale , iar
guvernatorul acesteia participă ca membru cu drepturi depline la Consiliul General al Băncii Centrale Europene și
la comitetele acesteia.
Cetățenii români au dreptul de a lucra în cadrul instituțiilor comunitare . Proc edura standard de obținere a unui
astfel de post este concursul. Procedura de selectare prin concurs a personalului în cadrul instituțiilor europene
presupune două mari etape: selecția , organizată de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO), în
urma căreia se stabilesc listele de rezervă, și recrutarea propriu -zisă, realizată de instituțiile europene pe baza
acestor liste. Orice cetățean român care îndeplinește condițiile cerute de instituțiile comunitare care scot la concurs
posturile vacante se poate prezenta la concursurile organizate periodic de fiecare dintre instituțiile comunitare, având
posibilitatea să devină funcționar comunitar11

3.5. Avantaje si dezavantaje ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeană in ceea ce
priveste economia romanească (contributia Romaniei la bugetul U.E., fondurile europene de care
poate beneficia Romania, etc).
România s -a confruntat în primul deceniu în Uniunea Europeană cu două paradigme:
aderarea vs. integrare și creștere vs. dezvoltare. După 10 ani de la aderare, continuăm
să ne raportăm mai mult la termenii aderării decât la procesul integrării și nu suntem
suficient de prezenți la dezbaterile de la Bruxelles , mai ales în aceste momente de
reconfigurare a construcției europene. Aderarea era oportunitatea care trebuia
valorificată. În interiorul Uniunii este competiție, iar aderarea nu înseamnă sfârșitul
istoriei, ci începutul ei.
Țara nu a avut o strategie de integrare economică în lanțurile de producție și în
clusterele de cercetare, inovare, în crearea de interdependențe economice profunde,
care să ne facă membri ai comunității europene, solidari și coezivi. În lipsa unei strategii
de integrare economică, int erdependențele au fost valorificate uneori suboptimal, iar
România și românii au pierdut oportunități semnificative în acești primi 10 ani. Este
corect să spunem că schimbările din ultimii 10 de ani în economia românească sunt în
ansamblu puternic pozitive . Acest rezultat a fost obținut în condiții de schimbări

11 https://www.mae.ro/node/1536

profunde și incertitudini în contextul tranziției la economia de piață, al aderării la UE, a
devastatoarei crize economice din 2008 și a reconfigurării strategice violente a lumii.
Corsetul reformelor, adoptat în perioada de preaderare, a fost abandonat ulterior, ceea
ce a creat condițiile pentru dezechilibre macroeconomice care au lovit dur pe timpul
crizei și au anulat în mare parte câștigurile din perioada precriză. României i -au trebuit
cinci ani pentru a reveni la PIB -ul din 2008, iar valurile crizei au întrerupt convergența
către media europeană (similar cu alte țări din regiune).
Poate că dezavantajul României l -a reprezentat declanșarea crizei economice imediat
după aderare. P arafrazândul -l pe Nicolae Bălcescu, criza europeană a fost însă doar
ocazia, și nu cauza crizei românești. Noi am creat condițiile pentru criză prin politicile
nesustenabile fiscal bugetare din perioada precriză, iar o ajustare dureroasă era
inevitabilă.

Aderarea României la Uniunea Europeană (UE) în urmă cu 10 ani, la 1 ianuarie 2007, a însemnat
debutul unei noi etape de dezvoltare economică, centrată pe principiul coeziunii economice și sociale,
accentuând promovarea condițiilor de creștere economică, re ducerea disparităților de dezvoltare la
nivel regional, asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și a unei dezvoltări echilibrate
și durabile. Studiul pornește de la premisa că aderarea României la UE a oferit o foaie de parcurs pentru
implementarea reformelor necesare dezvoltării economice a țării noastre, după o perioadă de tranziție
dificilă și îndelungată, și care a suplinit, pentru o perioadă, lipsa de obiective pe termen scurt, mediu și
lung la nivel de politici economice. Trebuie me nționat de la bun început că integrarea economică este un
proces pe termen lung, prin urmare orizontul de timp de numai 10 ani nu este suficient pentru a avea o
imagine clară a impactului statutului de membru al UE, mai ales că acesta este un proces în con tinuă
dinamică. Așadar, eforturi similare celor de a deveni membru al UE trebuie perenizate pentru a beneficia
la maximum de proiectul european a cărui parte suntem. Nu în ultimul rând, cadrul în care analizăm la
momentul actual România este marcat de o se rie de dificultăți întâmpinate de constructul comunitar
(criza economică și financiară, Brexit, criza imigranților, valul de euroscepticism etc.), care riscă să
denatureze valențele analizei. Cercetarea este structurată pe șapte capitole, care urmăresc obi ectivul
esențial de a evidenția impactul aderării României la UE asupra principalelor trei sectoare economice:
agricultură, industrie și servicii. În acest scop, studiul acoperă atât partea cantitativă, cât și pe cea
calitativă pentru cuantificarea impactu lui asupra economiei românești, prin utilizarea instrumentarului
statistic și econometric, evidențierea exemplelor relevante pentru economia românească legate de

aderarea la UE și analiza cadrului legislativ. Primul capitol este unul introductiv, având ca scop
prezentarea obiectivelor stabilite de România prin aderarea la UE și trasarea principalelor beneficii
așteptate. Rolul este acela de a stabili măsura în care țintele setate și așteptările se suprapun
rezultatelor efectiv obținute în decada de membru a l UE. Începând cu 2007, principala transformare
suferită de România este adoptarea principiilor de dezvoltare ale UE și ale instrumentelor de lucru
agreate la nivel comunitar. Ca rezultat general, România a reușit creșterea PIB pe locuitor la paritatea
puterii de cumpărare de la 39% din media UE în 2006 la 59% în anul 2016, în condițiile în care Bulgaria a
realizat numai jumătate din performanța României în aceeași perioadă. Deși creșterea s -a resimțit la
nivelul întregii țări, disparitățile regionale persi stă. În același timp, evoluția convergenței structurale
indică o apropiere a structurii economice a României de UE în ceea ce privește valoarea adăugată brută
din economie, ceea ce contribuie la creșterea eficienței politicilor comune. Totuși, România cont inuă să
se confrunte cu divergențe de structură economică la nivelul ratei de ocupare a populației față de UE, în
ciuda progreselor din ultimii ani. Pe întreg parcursul său, lucrarea se concentrează în special pe analiza
convergenței reale și structurale, fără de care trecerea într -o etapă de integrare mai profundă se
dovedește a fi nesustenabilă. Al doilea capitol vizează determinarea impactului aderării la UE asupra
variabilelor economice sectoriale prin analiza valorii potențiale a PIB. PIB -ul potențial caracterizează cel
mai înalt nivel de producție pe care o economie îl poate atinge fără a genera presiuni inflaționiste. În
acest context, output gap desemnează deviația activității economice reale de la acest nivel potențial.
Utilizând aceste două instrum ente, este posibilă separarea producției reale într -o tendință pe termen
lung (identificată cu nivelul potențial) și o componentă ciclică pe termen scurt sau 11 mediu. Analiza
realizată la nivelul acestui capitol își propune să capteze dinamica acestor con cepte la nivelul fiecărui
sector al economiei, atât pentru România, cât și pentru UE. Urmând această procedură, este posibilă
compararea evoluției sectoriale anterior și post -aderare. În general, rezultatele indică faptul că aderarea
la UE a stimulat Român ia în atingerea potențialului la nivel sectorial. Al treilea capitol evidențiază
impactul aderării României la UE asupra nivelului general de dezvoltare economică și a modificărilor
structurale. Se constată un proces de convergență reală în raport cu media UE, accentuat după anii
2012. Prognozele indică o recuperare a decalajului de dezvoltare, PIB -ul pe locuitor ajungând, în anul
2022, la 66,3% din PIB -ul mediu al UE și la 88% din PIB -ul mediu al celor 11 state care au aderat după
2004. Atragem însă atenți a că, în vederea atingerii obiectivelor de convergență economică și socială
indispensabile reducerii decalajelor la nivelul întregii Uniunii, ar trebui ca problema convergenței interne
să fie avută în vedere în cadrul politicilor economice în special în pe rioadele favorabile unui ritm rapid de
creștere rapidă, pe lângă eforturile pe linia convergenței în materie de medie națională a venitului pe

locuitor. În ceea ce privește dinamica structurii sectoriale a populației ocupate, deși se înregistrează o
evoluț ie favorabilă după aderare, România mai are de recuperat decalaje structurale semnificative,
comparativ cu media la nivelul UE din anul 2016: +19,2 puncte procentuale în cazul ponderii populației
ocupate din sectorul agricol și respectiv -25,7 puncte proce ntuale în cazul sectorului serviciilor. Aceste
decalaje erau și mai accentuate înainte de aderare. În sectorul industrial (fără construcții), de asemenea,
impactul aderării este reflectat de reducerea decalajului României față de media din UE, de la +6,8
puncte procentuale în anul 2006 la +5,1 puncte procentuale în 2016. Cel de -al patrulea capitol se
concentrează pe aspectele sectoriale ale aderării României la UE. Fiecare dintre cele trei sectoare
menționate mai sus sunt investigate din trei perspective: s ituația actuală a sectorului respectiv în UE;
principalele evoluții la nivel legislativ din ultimii 10 ani și modul în care au fost receptate și implementate
în cadrul normativ românesc; evoluții în dinamica sectorială din perspectiva particularităților fi ecăruia,
ca urmare a integrării și adaptării la specificul comunitar. Agricultura românească continuă să fie, și la un
deceniu de la aderare, structural diferită față de restul Europei. 10 ani nu au fost suficienți pentru a
compensa absența „istorică” a fe rmelor de familie de dimensiuni medii. Prima parte a capitolului
evaluează contribuția PAC în agricultura românească în perioada 2007 – 2013, evidențiind inclusiv
dificultățile în adoptarea sa ca urmare a construcției inițiale a politicii. Aceasta a condus la perpetuarea
situației agriculturii duale – multe exploatații agricole de dimensiuni foarte mici, care practică agricultura
de subzistență, versus ferme de dimensiuni mari, care au fost principalii beneficiari ai sprijinului
financiar public. PAC 2014 – 2020 devine mai centrată pe sprijinirea fermierilor mici, tineri, activi, care
aplică practici ecologice și lasă statelor membre o opțiune mai vastă pentru alocarea fondurilor. Noul
format al PAC răspunde mai bine nevoilor cu care se confruntă România. Op țiunile de măsuri luate în
cadrul PAC încadrează România în rândul statelor care au optat pentru convergența internă și echilibru
teritorial, similar Austriei, Germaniei, Letoniei și Poloniei. România are cel mai mare număr de
exploatații agricole din UE ( 3,6 milioane în anul 2013), peste o treime din numărul de ferme europene,
ceea ce este echivalent cu împrăștierea resurselor de muncă. Deși se constată o tendință ușoară de
comasare a exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse, convergența spre o situați e similară cu cea din
UE este redusă. Productivitatea în agricultură, exprimată ca VAB raportat la forța de muncă totală în
agricultură, a crescut susținut, astfel că un fermier român generează o valoare adăugată de peste două
ori mai mare decât în urmă cu 10 ani, România fiind pe locul cinci cu cea mai mare creștere a
productivității. Cu toate acestea, continuăm să înregistrăm cel mai scăzut nivel al productivității 12 în
agricultură din UE, la fel ca în 2006. O situație similară, a creșterii productivităț ii, este înregistrată și dacă
avem în vedere raportarea producției standard la unitatea de muncă anuală sau la suprafața agricolă

utilizată. Trebuie ținut cont însă de faptul că unele state care au aderat în perioada 2004 – 2007 au
înregistrat creșteri mai mari decât ale României. În lipsa impulsionării productivității în agricultură,
riscăm adâncirea acestor discrepanțe de dezvoltare. În urma crizei economice, industria a fost
reconsiderată la nivel european ca pilon principal al creșterii, sub principiile decarbonizării și economiei
circulare. La momentul actual, Strategia Europa 2020, care guvernează politicile economice ale UE,
abordează o serie de măsuri în domeniul competitivității la nivel industrial. În plus, o serie de comunicări
ale Comisiei Europe ne ghidează măsurile luate de statele membre în direcția industriei: promovarea
inovării, a cunoștințelor și a cercetării, stimularea antreprenoriatului, promovarea unei structuri durabile
a producției industriale, inițiativa privind materiile prime. Print re principalele provocări căreia industria
trebuie să îi facă față se numără și transformările induse de digitalizare. În România, industria are un
aport mai mare la PIB -ul național decât valoarea medie a UE, dar cu o evoluție în scădere începând cu
anul 2 010. Industria românească a reușit însă să se redreseze în urma crizei economice, înregistrând o
creștere mai rapidă a producției decât media UE în perioada 2006 – 2016 și păstrând un trend ascendent.
Momentul crizei (anul 2008) a reprezentat oportunitatea ca industria României să depășească producția
medie a statelor din UE. În cazul ocupării forței de muncă, economia românească a fost mai puternic
afectată decât cea europeană, dar a reușit să se redreseze mai bine începând din anul 2012. Cu toate
acestea, asemenea statelor vestice, România se înscrie într -un proces de dezindustrializare, ca urmare a
tendinței de scădere a ponderii industriei în PIB și a persoanelor ocupate în acest sector. Sectorul
serviciilor este, la momentul actual, pe agenda UE de inte nsificare a liberalizării, cu propuneri de măsuri
privind facilitarea furnizării serviciilor în statele membre prin lansarea cardului electronic european
pentru servicii, introducerea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea de noi reglementări ale
profesiilor, o mai bună notificare a proiectelor de legi naționale în domeniul serviciilor și furnizarea de
orientări specifice fiecărui stat membru privind reformele naționale din domeniul reglementării
profesiilor. România trebuie să evalueze măsura în care aceste propuneri de reglementări o afectează la
nivel intern și să să se implice activ în trasarea obiectivelor de politică a UE în aceste domenii. România
este al treilea cel mai mare stat furnizor de persoane calificate care au solicitat recunoaș terea profesiei
în alt stat membru în vederea stabilirii permanente, după Germania și Polonia în perioada 2007 – 2016,
conform datelor Comisiei Europene. Cele mai multe decizii de calificări recunoscute în vederea stabilirii
permanente au fost în cazul asi stenților medicali (peste 14% de solicitări provenind din România din
numărul total la nivel european), urmate de medici (aproape 10,2% din numărul total la nivel european)
și profesori de liceu (6,5% din totalul la nivel european). Numărul cererilor de re cunoaștere a calificărilor
în vederea stabilirii permanente în alt stat membru s -a majorat semnificativ după aderare. 9% dintre

cererile de recunoaștere a calificării provin din România, în timp ce numai 0,2% din numărul total de
solicitări depuse în veder ea stabilirii au vizat țara noastră. În aceste condiții, România riscă să se
regăsească în incapacitatea de menținere și atragere a forței de muncă înalt calificată. În același timp,
România trebuie să își mențină poziția în trasarea cadrului normativ atât în ceea ce privește asigurarea
unor condiții de muncă echitabile pentru lucrătorii detașați, cât și în susținerea companiilor românești
care detașează salariați în sensul menținerii competitivității acestora. Pentru a continua valorificarea
oportunitățilo r date de integrarea în UE în acest domeniu, România are nevoie de permanente eforturi
de îmbunătățire a cadrului legislativ și instituțional, de flexibilizarea și adaptarea mediului de afaceri
pentru a crește atractivitatea desfășurării activităților antr eprenoriale în rândul cetățenilor și a stimula
atrag erea de investitori străini. Alte direcții de dezvoltare în sectorul serviciilor privesc orientarea spre
economia colaborativă și creșterea rolului platformelor digitale atât pentru promovarea serviciilor , cât și
a industriei, transformarea sectorului digital în factor de creștere economică, integrarea principiului de
economie circulară în fiecare etapă a lanțului de producție. Deși România a depus eforturi pentru a se
alinia acestor cerințe, progresul est e limitat de o serie de vulnerabilități sau de un ritm mai accentuat al
implementării măsurilor necesare la nivelul UE. Continuăm să ne situăm pe ultimul loc în rândul statelor
membre în ceea ce privește digitalizarea, ceea ce afectează posibilitatea recup erării decalajului de
dezvoltare față de restul statelor membre ale UE, conform Eurostat. Capitolul al cincilea se concentrează
asupra evoluției și absorbției fondurilor europene, prin analiza situației sumelor alocate României în
perioada 2007 – 2013, a p rincipalelor schimbări aduse de cadrul financiar multianual 2014 – 2020 în ceea
ce privește sumele distribuite și programele operaționale lansate. Nu în ultimul rând, capitolul
analizează beneficiile fondurilor europene în România, având în vedere că UE nu este doar distribuitor,
ci se implică direct în modul în care ar trebui cheltuite fondurile. Una dintre principalele sublinieri ale
capitolului ține de calitatea României de beneficiar net de fonduri europene, întrucât volumul fondurilor
atrase de la buge tul UE este mai mare decât contribuțiile la bugetul comunitar din anul aderării până în
prezent. Cel de -al șaselea capitol investighează evoluția competitivității României după aderarea la UE
prin analiza evoluțiilor comerciale la nivel intracomunitar și a investițiilor străine directe (ISD)
concomitent cu prezentarea avantajelor României și a principalelor obstacole în calea ISDurilor.
Eliminarea taxelor vamale și deschiderea economică au însemnat impulsionarea schimburilor comerciale
românești cu UE: expo rturile României s -au majorat de 2,5 ori, iar importurile au crescut de două ori în
perioada 2006 – 2016. Comerțul cu UE catalizează peste 75% din totalul exporturilor și peste 77% din
totalul importurilor românești în anul 2016. Mai mult, pentru România, exporturile au reprezentat unul
dintre principalele motoare de redresare economică după criza economică din 2008. Principalele

amenințări pentru exporturile românești rezidă în dispariția avantajelor tradiționale, calitatea scăzută a
sistemelor de transpor t – atât la nivel de infrastructură de transport, cât și la nivel de servicii – și
disponibilitatea redusă a utilizării instrumentelor TIC. Aderarea României la UE și perioada de pregătire
premergătoare acesteia – constând în eforturi semnificative pentru îmbunătățirea mediului legislativ și
instituțional și deschiderea economică, au contribuit la atragerea unor volume istorice de fluxuri de ISD
în țara noastră. România menține un potențial semnificativ de atragere a ISD, dar continuă să se
confrunte cu o s erie de bariere la nivel legislativ și instituțional care împiedică procesul de acumulare al
stocurilor de investiții străine: lipsa unei strategii de atragere a ISD care să stabilească un cadru clar de
stimulente acordate investitorilor, vizibilitatea red usă a agenției de atragere a ISD și a activității acesteia.
În aceste condiții, România riscă reorientarea fluxurilor de investiții cu valoare adăugată ridicată. Ultimul
capitol prezintă principalele concluzii ale studiului și furnizează o serie de recoman dări la nivel sectorial
pentru potențiale măsuri de politici publice. Dintre acestea, menționăm:  Existența unui proces de
convergență spre nivelul mediu de dezvoltare al UE care ar fi fost mult mai dificil de înfăptuit în lipsa
ritmului impus de reformel e UE și de efortul conjugat al statelor membre.  Pe termen scurt, adoptarea
și conformarea la reformele, măsurile și politicile promovate de Uniune a umplut un gol în procesul de
dezvoltare al României și a imprimat o direcție de parcurs. În plus, România este conectată la direcțiile
de dezvoltare care descriu trendul global. 14  Pe termen mediu, PIB -ul pe locuitor la paritatea puterii de
cumpărare a crescut cu 20 de puncte procentuale în ultimii 10 ani. Bulgaria, a realizat numai jumătate
din performanța României.  Evoluția convergenței structurale indică o apropiere a structurii economice
a României de UE în ceea ce privește valoarea adăugată brută din economie, dar continuă să persiste
divergențe de structură economică cu UE la nivelul ratei de ocupare a populației. Pe de o parte, aceasta
înseamnă o creștere a eficienței politicilor comune; pe de altă parte, România trebuie să încurajeze
ocuparea forței de muncă în sectoarele mai productive, pentru a contribui la creșterea competitivității. 
Pe termen lung, asistăm la un proces complex de reformă instituțională, economică și socială. Raportat
la media noilor state membre ale UE care au aderat începând cu anul 2004, PIB -ul pe locuitor în
România, după creșterea deja înregistrată în perioada 2006 – 2016, va continua să se majoreze de la
83,2% în 2016 la 88% în 2022, conform estimărilor FMI.  Continuarea proiectului european este
necesară pentru România în contextul actual. O contribuție esențială în creșterea nivelului de trai și
impulsionarea dezvoltării economice inclusiv în regiunile rurale a fost dată de politicile comune – politica
agricolă comună și politica de coeziune. Cele două politici reprezintă instrumente esențiale pentru
recuperarea decalajelor de dezvoltare economică dintre România și UE și pentru creșterea
competitivității economiei românești, ceea ce susține necesitatea menținerii acestora la nivel european

și, din perspectiva României, intensificarea eforturilor în vederea valorificării rezultatelor lor.  România
trebuie să devină pro -activă în conturarea agendei europene, nu numai să accepte beneficiile care
decurg din situația de stat membru. Cei 10 ani în calitate de stat membru ar trebui să însemne că
România și -a însușit instrumentele necesare pentru a deveni un inițiator de măsuri și politici de
dezvoltare economică.  La 10 ani de la aderarea la UE, rezultatele economice obținute indică faptul că
mergem în direcția potrivită dar, privind la progresele înregistrate de restul statelor membre, constatăm
că nu avem încă viteza necesară. România trebuie să se concentreze pe dezvoltarea infrastructurii de
transport, intensificarea eforturilor și a investițiilor în cercetare -dezvoltare și digitalizare. Ca mod
general de lucru, este necesară creșterea dinamicii în implementarea reformelor, ab sorbția fondurilor
europene, ajustarea cadrului legislativ. 12

World Bank (2017). Doing Business 2017,
http://www.doingbusiness.org/~/media/WBG/DoingBusiness/Documents/AnnualReports/English/DB17
-Full-Report.pdf
World Bank (2006). Doing Business 2007,
http://www.doingbusiness.org/~/media/WBG/DoingBusiness/Documents/AnnualReports/English/DB07
-FullReport.pdf
Wegener, S., Labar, K., Petrick, M., Marquardt, D., Theesfeld, I., Buchenrieder, G. (2011). Administering
the Common Agricultural Po licy in Bulgaria and Romania: obstacles to accountability and administrative
capacity, International Review of Administrative Sciences, 77(3): 583 –608.
Postoiu, C., Busega, I. (2015). Romania's Agriculture and its Role in the Convergence Process, Global
Economic Observer, 1(3): 34 -43.
Uppenberg, K., Strauss, H. (2010). Innovation and productivity growth in the EU services sector,
European Investment Bank.
Monitorul Oficial al României (2015). Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2020 ,
partea I, nr. 340 bis/19.V.2015,
http://www.ancom.org.ro/uploads/links_files/Strategia_nationala_privind_Agenda_Digitala_
pentru_Romania_2020.pdf
Ministerul Economiei (2013). Strategia Națională de Export 2014 -2020,
http://www.minind.ro/strategia_export/SNE_2014_2020.pdf

12 Zăman, G., Repere strategice ale eficienței procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, articol în „
Integrarea României în Uniunea Europeană. Provocări și soluții” – Supliment al Revistei de Economie teoretică și
aplicată, (2007), pp11 -20.

Marinaș, M. C. (2006) Convergența structuralã a economiei românești. Analiză comparativă, Economie
teoretică și aplicată, 1(496): 26 -33.
Jula, D., Jula, N. M. (2017) Foreign Direct Investments and Employment. Structural Analysis, Romanian
Journal of Economic Forecasting, 20(2): 29 -44.
Hunya, G. (2017). Romania: Ten Years of EU Membership, Romanian Journal Of European Affairs, 17(1):
5-15.
Giurcă, D. (2005). Elemente de impact pre – si post -aderare – evaluari pentru sectorul agroalimentar si
rural din România, Oeconomica, 1, 561 -594.
Dunnin g, J.H., Lundan, S. (2008) Multinational Enterprises and the Global Economy, Second Edition,
Edward Elgar Publishing Limited, UK.