Studiu de Caz Evaluarea Si Gestionarea Deseurilor Solide Urbane In Municipiul Braila

CUPRINS

Introducere

Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă România în ceea ce privește protecția mediului. Aceasta se referă la activitățile de colectare,

transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor. Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul

plătește” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”. Autoritățile administrației publice locale joacă un rol deosebit de important în asigurarea implementării la nivel local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilor asumate de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană. (ratificat prin Legea nr. 157/2005,

publicat în Monitorul Oficial nr. 465/1.06.2005). Activitățile componente ale gestionării deșeurilor trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor de protecție a mediului, care

reflectă cerințele impuse de legislația europeană. Directivele europene transpuse în legislația românească au determinat o nouă abordare a problemei deșeurilor, acordând atenție necesității

protejării și economisirii resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune și găsirii de soluții eficiente pentru reducerea poluării. [1]

Municipiul Brăila a suferit în ultimul timp din cauza poluării. Un simplu geam lăsat deschis dimineața sau seara și mirosul din casă devenea insuportabil datorita complexului de porci de la marginea orașului. Măsura închiderii complexului a fost luată după ce patronul nu a respectat prevederile autorizației integrate de mediu, prin care se obligase ca până la 31 decembrie 2011 să realizeze anumite investiții destinate protecției mediului. Totuși, mirosul a rămas încă întipărit și nimeni nu ne poate da înapoi toți acei ani în care nici nu mai puteai să te plimbi prin oraș. De aceea am considerat că managementul nechibzuit al deșeurilor reprezintă cea mai importantă problemă pentru mediu.

Lucrarea este structurată în două capitole, în care am expus problema deșeurilor este din punct de vedere ecologic și economic. În lucrare am abordat următoarele probleme: conceptul de dezvoltare durabilă, strategia națională de gestionare a deșeurilor urbane, situația actuală a gestionării deșeurilor la nivelul municipiului Brăila.

Scopul acestei lucrări este de a arăta cât de importantă este sănătatea mediul ambiant, necesitatea reciclării deșeurilor pentru a evita epuizarea resurselor cât și efectul produs asupra factorilor de mediu/oamenilor a depozitelor de deșeuri necontrolate.

Obiectivele studiului au constat în monitorizarea deșeurilor în municipiul Brăila, prezentarea sistemului de gestionare a deșeurilor urbane în municipiul Brăila și a caracteristicilor depozitului ecologic de deșeuri solide – D.E.D.M.I. Brăila

Capitolul 1. Gestionarea deșeurilor în contextul dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă avut ca punct de pornire criza ecologică mondială 1929-1933 și s-a dezvoltat apoi prin înglobarea tuturor sferelor economico-sociale ajungând ca în zilele noastre, dezvoltarea durabilă să reprezinte noul drum al umanității. Dezvoltarea durabilă a fost gândită ca o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și caută în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător. Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de conciliere între progresul economic și social fără a pune în pericol echilibrul natural al planetei. Ideea care stă la baza acestui concept este aceea de a asigura o calitate mai bună a vieții pentru toți locuitorii planetei, atât pentru generația prezentă, cât și pentru generațiile viitoare. Dezvoltarea durabilă aduce în prim plan un nou set de valori care va ghida viitorul model de progres economic  și social, valori ce vizează mai ales omul și nevoile sale prezente și viitoare, mediul natural – protejarea și conservarea acestuia, precum și atenuarea deteriorării actuale a ecosistemelor.

Definiția dezvoltării durabile, cea mai cunoscută este aceea dată de către Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „ Viitorul nostru comun" cunoscut și sub numele de Raport Brundtland: „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi". [2]

Sintetizând, putem deduce ca suprapopularea va conduce la epuizarea resurselor naturale, la poluare și nu în ultimul rând la generarea de deșeuri industriale și menajere în cantități uriașe, iar aceste probleme sunt luate în considerație de majoritatea guvernelor care caută soluții optime pentru rezolvarea lor.

Poluarea reprezintă deteriorarea condițiilor și factorilor de mediu, cauza reprezentând-o acțiunile necugetate ale oamenilor, cu „ efect de bumerang”, având consecințe foarte grave. Aproape tot ce inventează sau realizează oamenii în mod practic, are influență directă asupra ecosferei. Ecosfera și resursele sale naturale sunt limitate ca dimensiuni și ritm de activitate. Ciclul ecologic al Pământului se autoreînoiește permanent, el poate funcționa și susține un anumit număr de oameni raportat la o anumită perioadă de timp. Poluarea ambientală este rezultatul direct al supraîncărcării ciclului natural și limitat al ecosistemelor.

În consecință, poluarea reprezintă acele cantități uriașe de reziduri solide, lichide și gazoase, generate de activitățile populației umane care este în permanentă creștere numerică. Gestionarea deșeurilor cere o abordare integrată la nivel de macrosistem, iar scopul ei este diminuarea cantitativă, inestetică și toxică a deșeurilor care au o compoziție mai complexă, acționând negativ asupra mediului, atunci când evacuarea și depozitarea lor se efectuează necontrolat.

1.2 Clasificarea deșeurilor în funcție de proveniență

Cantitatea și calitatea deșeurilor urbane este un factor dependent de mărimea localității, condițiile climatice, sistemul de încălzire, modul și nivelul de trai al populației umane, stadiul dezvoltării economice etc. Pentru a pune în evidență procesul de gestiune al deșeurilor este necesar a se face o clasificare a acestora, în funcție de proveniența, gradul de agresivitate/toxicitate asupra mediului și compoziției.

Deșeurile urbane

a) Deșeurile menajere sunt deșeuri provenite din activități casnice zilnice, magazine , hoteluri, restaurante , cantine, unități de alimentație publică , instituții de învățământ etc. Producția medie zilnica de deșeuri menajere este estimată la 0.8-1.1 Kg/loc/zi . Producția medie anuală este de cca 440 Kg/loc. Evoluția generării de deșeuri indică o scădere a fracțiunii organice în favoarea creșterii fracțiunii care conține materiale de ambalaje (carton, sticla, materiale plastice, materiale compozite), fapt ce conduce la o scădere a densității relative , concomitent cu o creștere a puterii calorice nete.

b) Deșeurile stradale sunt specifice fluxurilor stradale ale centrelor populate, rezultate din activitatea cotidiană a populației, din parcuri sau din depuneri obișnuite ale suspensiilor solide din atmosfera.

c) Deșeurile comerciale provin din activitățile comerciale de orice fel, ponderea cea mare având-o ambalajele și produsele perisabile.

d) Deșeurile sanitare provin din instituțiile de sănătate de stat sau private (spitale, dispensare, cabinete); sunt deșeuri cu potențial infecțios și în consecință necesită manipulare, transportare și tratare specială.

Fig. 1.1 Tipuri de deșeuri

Deșeurile industriale

Aceste deșeuri rezultă din procesele tehnologice industriale, miniere, energetice, chimice, siderurgice, în care fracțiunea anorganică este predominantă. Deșeurile provenite din procesele tehnologice din industria alimentară au fracțiunea dominantă de natură organică.

Deșeurile din construcții

Aceste deșeuri sunt caracteristice activităților din domeniul construcțiilor și sunt generate de demolări de construcții civile și industriale.

Deșeurile agrozootehnice

Generarea acestor tipuri de deșeuri rezultă din activitatea agricola de câmp și de la complexele zootehnice. În componența lor intră dejecții animaliere, resturi de furaje și așternut, biostimulatori, antibiotice, pesticide, diverse resturi vegetale, sunt specifice mediului rural și zonele limitrofe ale orașelor.

Deșeurile speciale

Din aceasta categorie fac parte: explozibili, substanțe radioactive – diverși izotopi radioactivi rezultați din activități industriale, cercetare științifică, medicală , agricolă, zootehnică, centrale atomo-electrice. Periculozitatea acestor reziduuri este dată de gradul lor de radioactivitate. Cantitățile acestor reziduuri radioactive rezultate au diferite grade de toxicitate cu efect negativ asupra mediului, implicit a componentelor sale biotice și abiotice și reprezintă o problemă complexă în prag de mileniu.[3]

1.3 Gestionarea deșeurilor solide urbane

Gestionarea deșeurilor reprezintă una din problemele majore de mediu cu care se confruntă societatea umană contemporană. Este de menționat faptul ca deșeurile se înmulțesc mai mult decât oamenii. Oricât de dificilă ar fi rezolvarea sa, problema deșeurilor impune un alt nivel de cooperare, atât din partea societății civile cât și din partea autorităților de decizie în ceea ce privește alegerea sistemului de gestionare și modul practic de realizare a acestuia .

În prezent situația gestiunii deșeurilor variază deosebit de mult în lume, depinzând de influența unor factori specifici: consecvența autorităților naționale și locale, cadrul legislativ , tipul de localitate (urbană, rurală, turistică), tipul de zonă , condiții geografice și climatice. În modul de abordare al problemei au intervenit schimbări considerabile, în sensul ca până nu demult soluția adoptată era aceea de evacuare a deșeurilor în depozite necontrolate. În prezent soluțiile alternative conduc la evitarea producerii de deșeuri până la reciclarea și valorificarea acestora, sau adoptarea de modalități ecologice de evacuare ale acestora.

Comunitatea Economică Europeană a dispus de o politică comunitară de gestionare a deșeurilor, începând din anul 1975, care s-a concretizat în diverse reglementări și programe de cercetare-dezvoltare. În prezent, în conformitate cu Legea și Tratatul Unic European, se pune accentul mai degrabă pe modul de prevenire decât pe acțiuni de remediere. În mod particular aceste documente legislative recomandă guvernelor să întocmească programe de acțiune pentru gestionarea deșeurilor. Este neîndoielnic faptul că la nivel local autoritățile trebuiau să aibă un rol activ pozitiv în elaborarea și implementarea politicilor de gestionare a deșeurilor de care sunt răspunzătoare. Programele de acțiune de gestionare a deșeurilor trebuie să aibă în vedere:

reducerea volumului deșeurilor care implică :

– dezvoltarea de tehnologii curate

– folosirea produselor „curate” sau cele care au cea mai mică contribuție la sporirea volumului de deșeuri și care au o compoziție nocivă minimă:

raționalizarea sistemelor de producție și consum existente și prelungirea duratei utile de consum a produselor

valorificarea:

– odată ce un reziduu a fost produs, cea mai bună metodă de reducere sau de a elimina impactul negativ asupra mediului este acela de valorificare a sa care urmărește recuperarea de materiale și energie;

– în cazul deșeurilor menajere, valorificarea diverselor tipuri de reziduu implică sortarea lor, fie direct din gospodării (la sursă) prin organizarea unei colectări selective în recipienți adecvați, fie prin selectarea privind tehnici de sortare la nivel de firmă, societate sau companie care se ocupă cu gestionarea deșeurilor;

– în organizarea sistemelor de sortare este esențială cooperarea cu industria, deoarece anumite fracțiuni recuperabile trebuie să reintre în circuitul economic prin reciclarea lor.

Optimizarea evacuării finale

Deșeurile nevalorificabile care trebuie îndepărtate sunt: cenușa, clincher de la incinerare, resturi de la compostare; aceste tipuri de deșeuri necesită o prelucrare suplimentară pentru a le reduce volumul și gradul de agresivitate, după care sunt dirijate spre depozitarea finală.

Depozitele de deșeuri trebuie să îndeplinească condiții stricte în ceea ce privește :

alegerea amplasamentului ;

modul de amenajare a amplasamentului;

prelucrarea prealabilă a deșeurilor;

tipuri de deșeuri admise în depozit;

monitorizarea amplasamentului după închiderea lui.

Costul depozitarii deșeurilor trebuie să reflecte toate cheltuielile implicate, atât cele de exploatare cât și cele pentru recuperare și monitorizarea amplasamentului după încetarea exploatării. Reglementările stabilite la nivel european trebuie să se armonizeze cu

standardele și tehnicile referitoare la evacuarea deșeurilor.

Gestiunea deșeurilor solide urbane este supusă, în prezent, unor schimbări rapide, atât în ceea ce privește modul de percepției a populației cât și în privința aspectelor tehnologice și de reglementare.

Factorii de decizie trebuie să aibă la îndemână date cu caracter informativ și variate tehnici care pot fi aplicate în gestiunea deșeurilor solide urbane, satisfăcând în același timp obiectivele de prevenire, metodele de valorificare/reciclare și ca ultima opțiune –depozitarea finala.

Caracteristici ale deșeurilor solide urbane

Deșeurile urbane, după cum am mai spus, la modul general cuprind următoarele fracțiuni:

reziduuri generate din activitățile gospodărești zilnice;

deșeuri de materiale voluminoase evacuate din gospodării;

resturi din gradină și din curte;

moloz și materiale rezultate în urma demolării din gospodării;

deșeuri comerciale asemănătoare cu deșeurile menajere, predominând ambalajele;

deșeuri stradale.

Primele patru tipuri sunt produse în mod specific în gospodării și de aceea autoritățile locale de decizie trebuie să-și asume responsabilitatea gestionării lor în cele mai bune condiții.

Ultimele categorii de deșeuri, ca urmare a naturii lor, pot fi eliminate prin aceleași procedee de tratare, ca și deșeurile din gospodării, dar trebuie să îndeplinească condiția ca depozitele spre care sunt dirijate să aibă suficientă capacitate de depozitare.

Reziduurile stradale au în compoziția lor, de regulă, următoarele materiale:

praf, pământ;

frunze, lemne;

resturi de la șantierele de construcții (moloz, piatră, cărămizi, var etc.);

resturi vegetale și minerale aruncate întâmplător pe străzi și alei;

alte materiale provenite de la magazine, piețe, populație etc.

Evacuarea deșeurilor stradale intră în competența firmelor de stat sau private care se ocupă cu gestiunea deșeurilor.

Necesitatea de a se ține seama de întregul ciclu al prelucrării deșeurilor urbane

Ori de câte ori autoritățile locale competente întreprind modificarea sistemului de gestionare a deșeurilor, motivele sunt adesea ca: instalația de tratare a ajuns la saturație sau utilajele s-au învechit foarte mult; uneori modificările pot fi necesare pentru că reglementările noi prevăd o serie de restricții care afectează stabilitatea financiară a amenajărilor etc.

Până acum, judecarea problemei implica mai ales alegerea unui sistem de tratare a deșeurilor urbane, alegere care presupune de cele mai multe ori o singura opțiune care se bazează, în principal, pe criterii economice.

In ultimii ani, cerințele de protecție a mediului au impus obiective încât în prezent trebuie avut în vedere întregul ciclul de colectare, transport și depozitare a deșeurilor în totalitatea sa, întrucât opțiunea aleasă pentru unul dintre aspecte va avea o influență considerabilă asupra celorlalte.

Obiective de gestiune a deșeurilor solide urbane

Înainte de abordarea metodelor care trebuie aplicate este necesară menționarea celor patru obiective ale CE, referitoare la deșeuri, așa cum sunt ele definite în Rezoluția Consiliului din 7 mai 1990 (anexa 11); unele din aceste obiective sunt legate direct de autoritățile administrației publice locale:

sa prevină producerea deșeurilor și să diminueze toxicitatea lor;

sa stimuleze reciclarea;

sa asigure o evacuarea controlată și sigură;

sa reducă transportul de deșeuri.

Prevenirea producerii de deșeuri și reducerea toxicității lor îi implică direct pe fabricanți, obiectiv care vizează generarea de deșeuri de producție cât mai puține și să aibă un efect vătămător minim.

Autoritățile locale competente pot promova practici de achiziționare pentru instituțiile publice, de exemplu, ca administrator al unui restaurant public poate să selecteze companii sau furnizori, care sunt conștienți față de protecția mediului și să ofere produse mai sigure pentru mediu și au în politica economica conceptul de Eco-produse sau produse cu ambalaje reduse.

Reciclarea și refolosirea materialelor din deșeuri, în acest caz autoritățile locale implicate pot acționa în calitate de consumator cât și de administrator al serviciilor privind gestiunea deșeurilor.

În calitate de consumator autoritățile pot fi implicate la două nivele:

în cazul achiziționării de furnituri publice poate da întâietate produsele din material reciclat (hârtie, mase plastice etc.), produselor ambalate cu materiale cu potențial de reciclare sau refolosire, sau produse care ele însele sunt reciclabile;

în activități administrate direct sau indirect, prin aplicarea unor masuri destinate reciclării unei cantități maxime de deșeuri (textile, hârtie, sticlă, resturi din gradină), exemplu: folosirea compostului în parcurile publice locale, a combustibililor derivați din deșeuri pentru producerea de energie calorică, utilizarea biogazului purificat în vehicule publice, sau incinerarea deșeurilor ca sursă de energie pentru încălzirea clădirilor instituțiilor publice.

Acest tip de comportament conștient față de mediu este deosebit de însemnat pentru că poate servi ca model pentru alți consumatori individuali sau industriali.

În calitate de autoritate răspunzătoare de eliminarea deșeurilor solide urbane, organele competente în drept pot institui sisteme de colectare separată pentru a stimula reciclarea diverselor componente ale deșeurilor.

Aceste sisteme sunt răspândite deja pentru sticlă, hârtie, materiale plastice și metale. în orice caz, obiectivele stabilite la nivel European, alături de practicile existente, vor fi întărite de două aspecte: unul vizând ambalajele iar celălalt bateriile și acumulatorii electrici.

Separarea componentelor reziduale devine, așadar, o necesitate.

Evacuarea finală a deșeurilor

Sortarea deșeurilor are o fracțiune omogena ce nu poate fi recuperată :

produsele sunt amestecate și inseparabile (elemente fine);

produsele sunt incompatibile cu cerințele metodelor de reciclare;

absența unor sisteme de reciclare (ex. medicamente expirate);

sistemele de reciclare sunt inaccesibile comunităților (ex. insule).

Aceasta fracțiune va fi îndepărtată într-o maniera sigură pentru mediu, prin folosirea unor tehnici care prevăd mijloace de protecție adecvate : purificarea emisiilor gazoase provenite de la incinerare, impermeabilizarea amplasamentelor de depozitare finală etc.

În plus, o directivă va cuprinde prevederi pentru stabilirea răspunderilor civile pentru daunele provocate de reziduuri, precum și prescripții pentru o schema de asigurare.

Pe lângă acestea, directiva referitoare la depozitarea finală a deșeurilor în depozite amenajate, întărește răspunderea operatorului din trecut față de amplasamentul închis, prevăzând o perioada de timp pentru monitorizarea depozitului și posibilele impacturi asupra factorului de mediu.

Criterii pentru alegerea unei scheme de tratare a deșeurilor

Elaborarea unui proiect de tratare este rezultatul final al unei analize care are în vedere mai multe criterii a căror relevanță trebuie apreciată conform unei situații date.

Nu exista proiect ideal. Exista doar proiecte particularizate, fiecare corespunzând unui caz specific.

Alegerea unui proces de tratare este o sarcină dificilă. Decizia nu trebuie să se bazeze în nici un caz pe informații fragmentare.

Analiza unei scheme de gestiune a deșeurilor (schema de tratare) este un element hotărâtor în acest proces decizional.

Alegerea schemei de tratare depinde de anumiți factori determinanți.

Identificarea tipurilor de deșeuri ce necesită a fi tratate este necesară.

Posibilitățile de recuperare- un proiect de eliminare a deșeurilor cuprinde o combinație de mai multe operații: sortare selectivă, colectare pe același tip de materiale, tratare, depozitare. Î
În fiecare etapă a procesului sunt posibile diverse forme de recuperare.

Reciclarea reprezintă posibilitatea reintroducerii unui material în procesul industrial în vederea fabricării unui nou produs cu calității identice (ex. sticla) sau calități inferioare (ex. conducte fabricate din flacoane de material plastic).

Recuperarea de energie , adesea sub formă de căldură, din reziduuri menajere cu trei procese posibile:

incinerarea directe;

incinerarea combustibilului obținut din deșeuri (COG)

recuperarea de biogaz din depozite, cu injectarea acestuia în sisteme de producere a căldurii sau a electricității.

Recuperarea agricolă este un proces conceput pentru a reintroduce în circuitul agricol fracțiunea organică a deșeurilor care au fost sortate și compostate în prealabil, în scopul folosirii lor ca amendament pentru sol.

Resurse teritoriale și geografice

Resursele de terenuri – opoziția publică față de un proiect este legata adesea de problemele de achiziționare de terenuri.

Caracteristicile geografice și dezvoltările urbane ale zonei avute în vedere sunt extrem de importante pentru stabilirea procesului de tratare.[4]

Alte criterii:

reducerea deplasărilor de deșeuri prin procesele de precolectare selectivă;

numărul de locuri create sau necesare;

consumul de apă și energie;

experiența anterioară;

dorința de a încorpora utilajele existente;

durata de serviciu a amenajării;

gradul de încredere al procesului;

studii statistice referitoare la populație, suprafață localității în vederea dimensionării depozitului etc.

1.4 Strategia națională de gestionare a deșeurilor solide urbane (SNGD)

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor este elaborată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, în conformitate cu responsabilitățile cei îi revin ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și conform Ordonanței de Urgență nr. 78/2000, privind regimul deșeurilor, modificată și aprobată prin Legea nr. 426/2001.

Elaborarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic .

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor se aproba prin Hotărâre de Guvern și se revizuiește periodic la cinci ani.

Prevederile SNGD se aplică pentru toate tipurile de deșeuri definite conform OUG nr. 78/2000.

Pentru scopul prezentei strategii, toate tipurile de deșeuri generate în România sunt clasificate în mod formal, în:

deșeuri municipale asimilabile: totalitatea deșeurilor urbane și rurale din gospodării, instituții, societăți comerciale și prestatoare de servicii (deșeuri menajere); deșeurile stradale colectate din spatii publice , străzi, parcuri verzi; nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești;

deșeuri de producție: totalitatea deșeurilor generate din activitățile industriale, care pot fi deșeuri de producție nepericuloase și deșeuri de producție periculoase;

deșeuri generate din activități medicale.[5]

Strategia Protecției Mediului

Programul guvernamental stabilește principiile de bază ale politicii de mediu a României, în conformitate cu prevederile europene și internaționale, asigurând protecția și conservarea naturii, a biodiversității și utilizarea durabilă a componentelor mediului.

In anul 1999 Guvernul a adoptat Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă, iar în anul 2002 a fost elaborată Strategia Protecției Mediului .

Acest document stabilește ca principii generale:

conservarea și îmbunătățirea condițiilor de sănătate a oamenilor;

dezvoltarea durabila;

evitarea poluării prin masuri preventive;

conservarea biodiversității și reconstrucția ecologică a sistemelor deteriorate;

conservarea valorilor culturale și istorice;

principiul „ poluatorul plătește”;

stimularea activității de redresare a mediului.

Criteriile pe baza cărora au fost stabilite obiectivele protecției

mediului sunt:

menținerea și îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții;

menținerea și îmbunătățirea capacității productive și de suport a sistemelor ecologice naturale;

apărarea împotriva calamitaților naturale și a accidentelor;

respectarea convențiilor internaționale și ale programelor internaționale privind protecția mediului;

maximizarea raportului beneficiu/cost;

integrarea țării noastre în Uniunea Europeană.[6]

Tabelul 1.1 Situația legislativă existenta în domeniul deșeurilor

Sursa http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/legislatie-deseuri-2

1.5 Date generale privind gestionarea deșeurilor urbane în Romania

Gestionarea deșeurilor în Romania, cuprinde toate activitățile de colectare, transport, tratare, recuperare și eliminare a deșeurilor. Organizarea activităților de colectare, transport și eliminare a deșeurilor urbane este una dintre obligațiile administrației publice locale. Categoria deșeurilor solide urbane include:

deșeuri menajere generate în gospodăriile populației;

deșeuri de tip menajer generate de unitățile socio-economice;

deșeuri din comerț;

deșeuri stradale;

deșeuri din parcuri și grădini;

nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești;

deșeuri din construcții și demolări.

În mediul urban, gestionarea deșeurilor solide urbane este realizată în mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate.

Acestea lucrează pe bază de contract cu generatorii individuali. În mediul rural nu există servicii organizate pentru gestionarea deșeurilor, transportul la locul de depozitare fiind făcut în mod individual de către generatori.

Cantitatea totală de deșeuri urbane generate în anul 2002 a fost estimată la 9,58 milioane tone, din care cantitatea de deșeuri menajere s-a estimat ținând cont de valorile indicelui mediu de generare, adică 1,04 Kg/locuitor/zi în mediul urban și 0,15 Kg/locuitor/zi în mediul rural.

Astfel, pentru anul 2002 s-a obținut o valoare totală de 6,53 milioane tone, din care numai 5,77 milioane tone au fost colectate de serviciile de salubritate.

Fig. 1.2 Compoziția deșeurilor generate în anul 2002

În prezent, un român din mediul urban generează, în medie, aproximativ 346 kg de deșeuri menajere/an (plastic, metal, hârtie-carton, sticlă, resturi de mâncare etc.), în timp ce persoanele din mediul rural produc, în medie, de până la 3,5 ori mai puțin, respectiv aproximativ 95 kg de deșeuri menajere/an. Din acest total, deșeurile reciclabile reprezintă aproximativ 39%, la oraș, și 52% în mediul rural, iar circa jumătate dintre acestea reprezintă ambalaje.

În mediul urban, populația separă, în containerele dedicate de 1,1 mc, o cantitate de 8,4 kg (6,3%) din totalul deșeurilor reciclabile generate (134,6 kg deșeuri reciclabile generate anual de o persoană).

Restul de aproximativ 94% se regăsesc în masa de deșeuri colectate în amestec și trimise spre stațiile de sortare și depozitele de deșeuri. Totodată, cele mai multe deșeuri reciclabile identificate de către cetățeni sunt cele de hârtie, urmate de cele de plastic și de cele de sticlă.

În plus, din masa totală de deșeuri reciclabile, cele de ambalaje reprezintă aproximativ 50% (65 kg), iar raportat la totalul deșeurilor generate anual de către o persoană în mediul urban (346 kg de deșeuri menajere), ambalajele reprezintă 18%.

La ora actuală, 7,5% din toate deșeurile de ambalaje trimise la gropile de gunoi sunt colectate containerele de 1,1 mc, respectiv 5 kg din totalul de 65 kg de deșeuri de ambalaje generate în fiecare an de o persoană, în mediul urban.[7]

Cantitățile de deșeuri înregistrate au variat semnificativ de la un an la altul, din motive cum ar fi:

modificări survenite în activități economice și de prestări servicii;

modul de evacuare a cantităților de deșeuri de fiecare generator;

conștientizarea diferita de către generatorii de deșeuri a importanței activității de colectare și raportare a datelor ;

controlul diferit din partea autorităților locale, privind obligația legală de colectare și raportare a datelor de către generatorii de deșeuri;

modificarea chestionarelor de anchetă în anul 2003 pentru raportarea datelor din 2002.

1.6 Principii și obiective strategice

Principiile care stau la baza activităților de gestionare a deșeurilor sunt enunțate în cele ce urmează:

Principiul protecției resurselor primare – este formulat mai larg în conceptul de „ dezvoltare durabila” și stabilește necesitatea de a minimiza și eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare:

Principiul masurilor preliminare – corelat cu principiul utilizării BATNEEC (cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive) stabilește că, pentru orice activitate (inclusiv gestionarea deșeurilor) trebuie să se tină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerințele pentru protecția mediului, alegerea și aplicarea acelor masuri fezabile din punct de vedere economic;

Principiul prevenirii – stabilește ierarhizarea activităților de gestionare a deșeurilor, în ordinea descrescătoare a importanței care trebuie acordată: evitarea apariției, minimizarea cantităților, tratarea în scopul recuperării, tratarea și eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu;

Principiul „ poluatorul plătește” corelat cu principiul responsabilității producătorului și cel al responsabilității utilizatorului – stabilește necesitatea creării unui cadru legislativ și economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deșeurilor să fie suportate de generatorul acestora;

Principiul substituției- stabilește necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariția deșeurilor periculoase;

Principiul proximității – corelat cu principiul autonomiei- stabilește ca deșeurile trebuie să fie tratate și eliminate cât mai aproape de sursa de generare, în plus, exportul deșeurilor periculoase este posibil numai de către acele tari care dispun de tehnologii adecvate de eliminare și numai în condițiile respectării cerințelor pentru comerțul internațional de deșeuri;

Principiul subsidiarității corelat cu principiul proximității și cel al autonomiei- stabilește acordarea competentelor, astfel încât deciziile în domeniul gestionării deșeurilor să fie luate la cel mai mic nivel administrativ față de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional și național;

Principiul integrării – stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.[8]

Opțiunile de gestionare a deșeurilor urmăresc următoarea ierarhizare a priorităților , în conformitate cu Strategia Uniunii Europene , prezentata în fig. 1.3.

Fig. 1.3 Prioritățile în abordarea gestiunii deșeurilor

1.7 Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice

Instrumente de reglementare – va fi completat și îmbogățit cadrul legislativ referitor la activitățile de gestionare a deșeurilor prin:

– acte de reglementare a impactului asupra mediului;

acte de reglementare a activităților de recuperare materiala și energetica ;

acte de reglementare vizând responsabilitățile autorităților publice și relațiile ce trebuie definite între acestea și ceilalți factori.

Instrumente economice- acestea trebuie să încurajeze reflectarea costurilor activităților de gestionare a deșeurilor, atât în prețul produselor, cât și în statutul de piață al producătorului.

Aplicarea corectă a instrumentelor financiare pe de o parte și a penalităților pe de altă parte, va încuraja activitățile de gestionare prin prevenire, reducere și recuperare, conducând în același timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau care vin în contradicție cu principiul „ poluatorul plătește”.

Instrumente statistice – pe baza lor trebuie să se obțină date corecte referitoare la generarea și gestionarea deșeurilor și care să permită evaluarea situației actuale și stabilirea obiectivelor de îndeplinit.

Este necesara îmbunătățirea și adoptarea sistemului actual de colectare, validare și raportare a datelor la nivel județean și național.

Alte instrumente:

aplicarea și controlul aplicării legislației existente;

elaborarea planurilor de gestionare a deșeurilor;

crearea unor comitete care să cuprindă reprezentanți ai tuturor factorilor implicați în introducerea acordului voluntar intre patronate și autorităților centrale de resort pentru analiza ciclului de viată al produselor și realizarea bilanțurilor ecologice, în scopul implementării celor mai bune practici de gestionare a deșeurilor.

Factori implicați în îndeplinirea obiectivelor naționale și europene în domeniul gestionării deșeurilor (este necesară, practic, implicarea întregii societăți):

autorități publice centrale și locale (mediu, administrație, sănătate, industrie, finanțe);

generatorii de deșeuri (persoane fizice și juridice de stat sau private);

asociații profesionale și institute de cercetare;

societate civila (consumatori de bunuri, organizații non-guvernamentale etc.).[9]

Capitolul 2. Studiu de caz – Evaluarea și gestionarea deșeurilor solide urbane în municipiul Brăila

Pentru a realiza o evaluare corectă a surselor și volumul de deșeuri în municipiul Brăila, este necesară o caracterizare generală a teritoriului.

2.1 Prezentare generală a municipiului Brăila

POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Poziția geografică a județului Brăila în cadrul țării

Județul Brăila, situat în partea sud-estică a României, cu o suprafață de numai 4724kmp, reprezentând 2 % din suprafață tarii, este unul din județele mici ca extindere teritorială. În partea de est se învecinează cu județele Tulcea și Constanța, în nord cu județele Vrancea și Galați, în Vest cu județul Buzău și în sud cu județul Ialomița .

Poziția geografica a municipiului Brăila în cadrul județului

Orașul Brăila, așezat la 13 km în amonte de vărsarea Siretului în Dunăre, pe malul stâng al Dunării, este ultimul port maritim din câte se afla pe cursul fluviului.

Așezată pe Dunărea inferioară, acolo unde ea se reunește prin cele doua brațe ale sale, Dunărea Noua și Dunărea Veche, fiind alcătuita dintr-o terasa, o platforma și un chei natural, la care se adaugă malul adânc ce tine numai cât se întinde orașul.

Influenta microreliefului se resimte în aspectul arhitectural al orașului intravilanul acestuia, care ocupa o suprafață de 2361,07 ha este orientat spre portul orașului înspre care sunt 19 cai de acces sau vaduri de care am amintit anterior. Acest lucru face ca orașul să fie construit ca un amfiteatru uriaș, treapta cea mai de jos fiind lunca Dunării, urmând apoi terasele inferioare și medii, contrastele fiind înlăturate de planurile de sistematizare.

CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

Relieful

Cea mai importantă unitate fizico-geografica este lunca Dunării, care este încadrată în Brăila, la est de munții Pricopanului, spre vest de Câmpia Bărăganului, iar la nord de Câmpia Siretului Inferior.

Diferența de altitudine este între 4 m în Balta Brăilei și 467 m în vârful Țuțuiatul în munții Dobrogei, care se văd de pe faleza orașului.

Zona cea mai joasa este situata pe grindul fluviatil, are față de Dunăre 3-4 m peste nivelul marii, în aceasta zonă găsind-se cea mai mare parte a instalațiilor portuare, inclusiv docurile.

Urmează Lunca Dunării, care face trecerea spre zona de terasa, ca fiind o zona umeda cu lacuri permanente ceea ce face ca locuințele cartierului Comorovca să fie igrasioase.

Aceeași zona cu înălțimi de 4-6 m se întinde în sudul intravilanului cuprinzând Uzina de apa, o secție a Întreprinderii Laminorul și continuând spre satul Vărsătura.

Cea mai mare parte a municipiului Brăila se întinde în zona de terasa ce are înălțimea cuprinsa intre 12-25 m și se ridică peste un versant cunoscut sub numele de faleză.

Terasa Brăilei este plană coborând la nord unde se află Piscul Brăilei cu o înălțime de 33 m, spre sud terasa atingând 15 m, iar de la est la vest, înălțimile variază intre 25 m în Gradina Mare și 10 m în cartierul Lacu Dulce.

Brăila mai este încadrata pe lângă lunca cu același nume și de luncile Călmățuiului, Buzăului și Siretului aflate la distanțe situate intre 2-20 km, la care se adaugă Bălțile Brăilei care astăzi se numesc Insula Mare și mică a Brăilei. Ea are 60 km lungime, 22 km lățime și o suprafață de 10.000 ha. În urma îndiguirii și desecării sale s-au obținut 76.60 ha agricole.

Clima

Din acest punct de vedere, municipiul Brăila se caracterizează printr-o clima temperat-continentală în ținutul climei de câmpie la contactul cu climatul de luncă: Dunăre-Siret-Prut, cu amplitudine mare a variațiilor de temperatură și prin precipitații cantitativ reduse.

Pentru acest tip de climă, de mare importanță sunt și munții Măcinului, care prin orientarea lor nord-vest sud-est reprezintă un baraj natural în calea vânturilor din est, determinând și fenomenul de foehnizare a aerului care trece peste Balta Brăilei cu mari mase de aer cald și uscat. Perioadele de îngheț variază intre 100-110 zile pe an, de la începutul lunii noiembrie și până la sfârșitul lunii martie.

Temperatura medie anuală în zona municipiului Brăila este de +110C, în timpul verii aceasta variind intre +220C și +350C astfel ca 112 zile pe an au o medie de peste +250C vara, dintre care 42 zile ating valori tropicale. De aceea zona este asemănătoare regiunii de sud a Dobrogei și Banatului chiar daca se afla mai la nord.

Temperatura medie anuală în timpul iernii, se cifrează în jurul valorii de –50C. Pentru celelalte doua anotimpuri, temperaturile medii au valori primăvara de +11,30C, iar toamna de +11,60C.

Presiunea atmosferica se caracterizează printr-un maxim în sezonul rece de 754,9 mm, datorita unor câmpuri anticiclonice și printr-un minim în sezonul cald, de 754 mm. Variația medie minima se caracterizează printr-un maxim dimineața și un minim spre seara, nepunând nici o problema pentru aclimatizare.

Vântul reprezintă un element climatic de mare importanta pentru întreaga regiune. Cele mai frecvente sunt vanturile din nord, nord-vest. Viteza medie este de 3 m/s, din direcția nord, ajungând la maxime de 100 km/h. Vântul care bântuie municipiul Brăila este Crivățul, un vânt uscat, rece care bate iarna fiind provocat de anticiclonul siberian, care bate dinspre nord, nord-est. Frecvența medie este de 25,4-28,4 %, valori înregistrate mai ales în luna ianuarie, care atinge și o intensitate de peste 20 m/s în timpul ierni, Crivățul aduce ger și zăpadă, iar vara bate ca un vânt uscat. Austrul, al doilea vânt ca importanță ce bate în zona Brăilei are o frecventa de 13,1% iarna și 11% vara. Munteanu, vânt local bate din sectorul nord, nord-vestic și are în general caracteristicile unui vânt cald care este însoțit de timp friguros și secetos. Băltărețul, vânt ce bate din direcția sud-vest, cu o frecventa de 9,3% iarna și 5,8% vara, este de cele mai multe ori însoțit de cantitate însemnate de precipitații. Anticiclonul siberian sau eurasiatic, fiind de natură termică și semipermanent, acționează cu precădere în zona Brăilei, dar și asupra întregului Bărăgan. Acesta se află sub influența acestui anticiclon îndeosebi iarna, începând din noiembrie și decembrie. În februarie se atinge maximul de intensitate și de durată, iar din martie începe să se retragă.

Rețeaua hidrografica

Hidrografia zonei orașului Brăila este dominată de cele doua brațe ale Dunării, Macin pe dreapta și Dunărea propriu-zisa pe stânga, care încadrează Insula Mare a Brăilei sau cum mai este numita Balta Brăilei.

Lățimea albiei minore în amonte de Brăila este de 420m , ajungând în aval de 463 m , secțiunea albiei fiind de 7270 mp, ceea ce reprezintă în record. Aceste date au o mare importanta pentru navigație , în acest sector fiind mari posibilități de manevrare a navelor.

Adâncimile marine permit intrarea până la Brăila a navelor maritime cu tonaj de 6000 tdw și un pescaj de 7 m.

Debitul mediu multianual calculat pentru o perioadă de 40 ani are valoarea de 5989 mc/s la postul hidrometric din Brăila, iar debitele minime ajungând la 2030 mc/s pentru etapa din decembrie –martie și 2230 mc/s în lunile aprilie – noiembrie. .

Vegetația și fauna :

Într-un trecut mai îndepărtat vegetația caracteristică era reprezentată prin stepă din zonele de câmpie și prin vegetația de lunca și baltă în Balta Brăilei.

Vegetația lemnoasa, reprezentata prin tufișuri de porumbar, migdal pitic, vișin pitic, măceș pitic, nuc negru și rug, se întâlnesc din ce în ce mai rar.

Vegetația arborescenta este relativ puțin reprezentata în zona orașului Brăila. Aceasta este alcătuita din pădurile de lunca (sălcii și plop în principal, stejar și alte specii în secundar). Pădurea Lacu Sărat din apropierea orașului Brăila este formata predominant din salcâm și stejar, fiind extinsa pe ha. În proporții mai mici aici mai apar ulmul, frasinul și alte specii.

În mod spontan, pe dunele de nisip, apare vegetația psamofilă reprezentată prin romaniță, laptele câinelui, salcia de câmp.

Vegetația halofilă, bine reprezentată în zona sudică Brăilei, este singura în stare să valorifice sărăturile; aceasta fiind dispusă în zone concentrice sau în petice, pe genuri și specii după gradul de salinizare a solurilor: ghirinul, sărățica precum și rogozul de sărătura, pătlagina, limba peștelui.

Vegetația acvatica se întâlnește predominant în bălțile și lacurile zonei inundabile a Dunării fiind reprezentată prin specii din grupa hidrofitelor plutitoare și submerse, prin plancton și macrofite.

La marginea bălților și canalelor se dezvoltă stuful, papura, rogozul, pipirigul mare, săgeata apei etc.

Fauna spontana este reprezentata atât prin animale sedentare, cât și prin animale migratoare. Dintre mamifere , mai ales în zona de stepa, rozătoarele sunt cele mai numeroase aici întâlnind popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp, șoarecele de stepă, iepurele de câmp.

Dintre animalele de stepă de interes cinegetic, bizamii sunt cei mai numeroși.

Pasările sunt mai bine reprezentate prin cele de apă și de pădure, existând un număr apreciabil de păsări sedentare sau migratoare, ca diferite specii de rate, gâște mari, gârlițe, stârci, pescăruși, nagâți, becațe, sitari, lișițe, țigănusi. în număr relativ restrâns se întâlnesc, prepelițe, turturele potârnichii, prigorii, uliul porumbac, șorecarul încălțat, cucuveaua, vulturul pescar.[10]

Cai de acces în teritoriu

Rețeaua de drumuri care leagă municipiul de alte localități sunt în număr de 10. Din totalul celor 10 drumuri publice care penetrează municipiul Brăila cele mai importante sunt:

DN 2B din direcția Galați

DN 21 din direcția Slobozia

DN 2B din direcția Buzău

DN 22 din direcția Rm. Sărat

DJ 202 din direcția Focșani

2.2. Sistemul de gestionare a deșeurilor urbane în municipiul Brăila

Activitatea de salubritate

Activitatea de salubrizare este structurată pe mai multe componente :

salubrizare menajeră

salubrizare stradală

Salubrizarea menajeră

Activitatea de salubrizare menajeră cuprinde :

colectarea și transportul gunoiului menajer de la populație

colectarea și transportul gunoiului de la agenți economici

Colectarea și transportul gunoiului menajer de la populație se face zilnic, în baza graficului avizat de Direcția de Sănătate Publica și aprobat de Primăria municipiului Brăila. Pentru optimizarea activității, suprafața municipiului a fost împărțită în 3 sectoare (zone distincte în care își desfășoară activitatea câte un operator de salubrizare).

Colectarea și transportul gunoiului de la agenții economici se face conform graficelor întocmite pe baza prevederilor contractuale.

Colectarea deșeurilor se face în pubele din plastic (europubele) cu capacitatea de 120 l și 240 l, pubele metalice cu capacitatea de 1,1 mc și containere cu capacitatea de 4 mc.

Salubrizarea stradală

Activitatea de salubrizare stradală se executa de către operatorii de salubrizare în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu Primăria municipiului Brăila, măturatul de bază, măturatul de întreținere cât și celelalte lucrări de salubrizare stradală efectuându-se în baza unui grafic elaborat pe străzi, stabilit în Caietul de Sarcini la organizarea licitației.

De asemenea există acțiuni sezoniere, cu precădere primăvara, care vizează refacerea spațiilor verzi și colectarea deșeurilor.

Tabelul 2.1. Operatorii de salubrizare din municipiul Brăila

Tabelul 2.2. Dotarea agenților de salubritate

Tabelul 2.3. Compoziția medie a deșeurilor urbane solide în municipiul Brăila

Tabelul 2.4. Dotarea agenților cu mijloace de transport a deșeurilor

Fig. 2.1 Mijloc de transport deșeuri[11]

2.3 Monitorizarea deșeurilor în județul Brăila

Urmărirea proiectării și implementării sistemelor integrate de gestionare a deșeurilor

Prin Planul de investiții pe termen lung pentru perioada 2008  – 2038 „Managementul Integrat al Deșeurilor în Județul Brăila" (MASTERPLAN), realizat și aprobat prin HCJ nr. 95/2009, s-a stabilit calendarul de implementare pentru realizarea investițiilor din Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor și obținerea finanțărilor prin POS Mediu. Pentru pregătirea planului și a aplicației de finanțare prin POS Mediu Consiliul Județean Brăila a beneficiat în cadrul proiectului de Asistență Tehnică ISPA finanțat de MMDD (prin împrumut de la Banca Mondială).

Proiectul a fost reglementat în iulie 2011 (acord integrat de mediu emis de ARPM Galați) pentru următoarele investiții prevăzute în MASTERPLAN:

stație de transfer în extravilanul orașului Însurăței;

o nouă stație de transfer în localitatea Muchea după ce depozitul de la Muchea va sista activitatea;

stație de sortare și stație de tratare mecano-biologică (compostare) în extravilanul comunei Vădeni;

depozit de deșeuri nepericuloase și stație de sortare în extravilanul orașului Ianca, care după anul 2026, anul închiderii depozitului Muchea, va deservi întregul județ;

închiderea depozitului neconform Ianca (care a sistat activitatea la 16 iulie 2009);

implementarea unui sistem de colectare selectivă în toate localitățile din județul Brăila.

Până la realizarea investițiilor planificate s-a implementat deja o soluție tranzitorie de colectare și eliminare a deșeurilor menajere din județ prin :

 amenajarea unor puncte de colectare zonală prevăzute cu containere de mare capacitate (32mc) în 10 puncte zonale: Frecăței, Șuțești, Surdila, Găiseanca, Bărăganu, Viziru, Cireșu, Jirlău, Movila Miresii, Silistraru și Măxineni;

 fiecărui punct de colectare îi sunt arondate câte 3-4 comune, fiecare răspunde pentru colectarea deșeurilor de la populație și depunerea la punctele zonale. Deșeurile sunt colectate de la locuințe în saci de plastic, transportate cu ajutorul tractoarelor cu remorcă și descărcâte în containere;

 colectarea de la populație se realizează prin: 6 operatori de salubritate care operează numai în zona rurală, 2 operatori care deservesc și municipiul Brăila sau prin servicii proprii de salubrizare organizate de administrația publică locală, astfel încât toate localitățile beneficiază de servicii de salubrizare.

transportul deșeurilor menajere de la punctele de colectare până la depozitul ecologic Muchea se realizează de către operatorul de salubritate desemnat în urma procedurii de achiziție publica, cu ajutorul unui cap tractor cu sistem de încărcare – descărcare – basculare cu cârlig, și a 11 containere metalice de capacitate mare, proprietate a Consiliului Județean Brăila

după umplere containerele sunt transportate de către S.C. RECORWOOD S.R.L. (prin contract de delegare a gestiunii prin concesiune a serviciului de transport încheiat cu ADI ,,ECO DUNĂREA" Brăila) la depozitul Muchea pentru eliminare. Containerele vor fi integrate ulterior în sistemul noilor investiții și vor deservi localitățile din Insula Mare a Brăilei precum și municipiul Brăila pentru deșeurile din parcuri și grădini care vor fi compostate.

Soluția implementată va asigura un grad de acoperire cu servicii de salubritate de 100% în mediul rural, dar cu caracter temporar, reprezentând o soluție de tranziție până la darea în exploatare a investițiilor  proiectate. Contractul de finanțare cu OI POS Mediu Galați s-a semnat la sfârșitul lunii octombrie 2013.

Urmărirea implementării măsurilor de colectare separată a deșeurilor

S-au colectat datele și s-a transmis raportările privind extinderea sistemelor de colectare selectivă: autoritățile administrației publice locale împreună cu operatorii de salubritate și operatori autorizați pentru colectarea și valorificarea deșeurilor au asigurat o rețea de puncte de colectare stradală cu containere tip clopot pentru colectarea separată în vederea reciclării, pentru deșeurile de ambalaje tip PET, hârtie, carton și sticlă. Rețeaua este destul de bine dezvoltată în municipiul Brăila (79 puncte de colectare cu 187 containere) și în principalele localități urbane.

Din trimestrul IV 2013 SC Recorwood SRL, operator care asigură colectarea deșeurilor (prin contract de delegare a serviciului de salubritate), pe teritoriul a 17 UAT, a inițiat extinderea rețelei în colaborare cu SC Ecologic 3R.

S-au monitorizat cantitățile de deșeuri reciclabile colectate de la populație prin infrastructura de colectare și modul de valorificare a acestor.

Pentru deșeurile din construcții și demolări, pentru care până în anul 2020 trebuie să se atingă o rată de valorificare de 70% din totalul cantităților produse, în municipiu se implementează o altă soluție de valorificare pe un teren din zona liberă. În orașele Ianca și Făurei se utilizează spații de stocare temporară până la valorificare.

Nu sunt încă implementate soluții de colectare separată a deșeurilor municipale periculoase

APM Brăila a participat la inaugurarea stației SIGUREC-  sistem inteligent de preluare separată a deșeurilor direct de la consumatori, amplasată de către Green Group în colaborare cu Grupul Carrefour România în parcarea Carrefour Brăila. Stația poate colecta și deșeuri de echipamente electrice și electronice.

Monitorizarea îndeplinirii prevederilor din HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor

S-a realizat monitorizarea activității depozitelor de deșeuri municipale în ceea ce privește modul de operare și raportarea cantităților de deșeuri care ajung la depozitare.

La ora actuală majoritatea deșeurile municipale colectate, atât din mediul urban cât și din mediul rural, sunt eliminate pe depozitul conform DEDMI Muchea administrat de SC Tracon SA. Deșeurile din localitățile UAT Făurei sunt eliminate pe depozitul neconform Făurei, iar cele din UAT Ianca la depozitul conform Gălbinași.

Depozitul conform Muchea funcționează din 2013 cu celula nr. 2. Pentru celula 1, unde activitatea de depunere a deșeurilor a fost sistată în 2013, s-au demarat lucrările de acoperire provizorie. Titularul a depus planul stării de fapt și planul de închidere provizorie, pentru care APM Brăila a solicitat completări pe care titularul nu le-a transmis încă.

Depozitul neconform Făurei este în funcțiune și urmează să fie sistată depozitarea deșeurilor în anul 2017. Până la finele anului 2014 au fost realizate măsurile scadente din programul de conformare anexat autorizației de mediu. În scopul revizuirii acesteia au fost solicitate informații suplimentare precum și autorizația de gospodărire a apelor pentru depozitul de deșeuri. După depunerea acestora se va analiza documentația într-o ședință CÂT în scopul completării programului de conformare cu planul și operațiile de închidere și operațiile de urmărire post închidere, conform HG nr. 349/2005.

Toate depozitele prevăzute în calendarul de închidere, de deșeuri municipale și industriale,  au sistat activitatea la termenul prevăzut. Situația acestora se prezintă astfel:

Pentru Depozitul neconform de deșeuri municipale Ianca – lucrările de închidere sunt întârziate față de graficul stabilit prin avizul de închidere întrucât au fost preluate pe lista investițiilor din Masterplan deșeuri, a cărui finanțare prin POS Mediu a fost contractată în trim. III 2013. Contractul pentru realizarea lucrărilor de închidere a fost semnat în data de 23.07.2014. Lucrările de închidere sunt realizate în proporție de circa 20%.

Depozitul neconform pentru deșeuri industriale nepericuloase al SC Celhart Donaris să nu a respectat graficul de lucrări stabilite pentru anul 2014. Deținătorul a depus trei solicitări de schimbare a soluției tehnice de închidere (mai simplificată) față de proiectul tehnic de închidere reglementat în 2012 și de decalare a unor lucrări. APM Brăila nu a fost de acord cu aceste propuneri deoarece nu sunt în concordanță cu legislația și obligațiile de mediu a căror respectare este prioritară.

Batalul nou ecologic de șlam petrolier Oprisenesti- lucrările de umplere s-a  finalizat și au fost recepționate în noiembrie 2014.

Batalul vechi neecologic de șlam petrolier Oprișenești – au fost procesate deșeurile însă nu au fost încă reglementate lucrările de remediere.

Monitorizarea agenților economici generatori și colectatori de deșeuri

În conformitate cu prevederile H.G. 856/2005 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv cele periculoase s-a realizat introducerea datelor în programul Medius pentru ancheta statistică privind generarea și gestionarea deșeurilor aferentă anului 2012.

S-a realizat evidența lunară pe 7 tipuri de deșeuri generate, colectate, valorificâte și eliminate de către operatorii economici autorizați din județul Brăila: ulei uzat, acumulatori uzați, anvelopele uzate, deșeuri de ambalaje (PET, hârtie carton, sticlă, polietilenă), deșeuri spitalicești, deșeuri de rumeguș și alte deșeuri de lemn. Datele au fost colectate de la 80 agenți economici generatori de astfel de deșeuri.

2.4. Elemente de Gestiune Integrată a Deșeurilor (GID)

Tabelul 2.5. Componentele unui GID

Platforma ecologică de depozitare a deșeurilor

Platforma ecologică de deșeuri – locul unde deșeurile solide sunt izolate de mediu până când acestea nu mai prezinta un pericol pentru mediu.

Platforma ecologică – condiții

sistem de izolare hidrogeologică totală sau parțială – colectarea și tratarea levigatului este o cerință de bază;

dezvoltarea din punct de vedere ingineresc (studii geotopografice, plan de închidere și restaurare de mediu);

control permanent (personal pregătit pentru construcție, operare, întreținere);

depozitare planificata și segmentată a deșeurilor (în straturi, compactate, în celule mici).

Categorii de deșeuri urbane

deșeuri menajere;

deșeuri comerciale;

deșeuri de la instituții;

deșeuri maturate de pe stradă;

deșeuri din demolări și construcții;

deșeuri de la mică industrie.

Tendințe generale ale compoziției deșeurilor

cantitatea de deșeuri generate per persoană este mai mare în țările dezvoltate față de cele în curs de dezvoltare;

deșeurile colectate în țările dezvoltate sunt mult mai puțin dense, datorită cantității mai mari de deșeuri provenite din împachetare și a unei cantități mai mici de deșeuri organice;

umiditatea deșeurilor urbane este mai mare în țările mai puțin dezvoltate din cauza apei din deșeurile organice în cantitate mare.

Etape ale funcționarii unei platforme ecologice

Identificarea amplasamentului

Alegerea unui amplasament este factorul hotărâtor în buna funcționare ulterioară

procesul de selecție a amplasamentului trebuie să fie sistematic

studiile de fezabilitate vor identifica amplasamentele posibile și le vor elimina pe cele nepotrivite;

studiile detaliate trebuie să confirme amplasamentele preferate;

criteriile de selecție a amplasamentului trebuie să includă categoria de folosință a terenului, structura geologica capacitatea amplasamentului, distanțele de transport;

protecția apei subterane trebuie să fie o grija permanentă.

Criterii de alegere a amplasamentelor:

lista amplasamentelor preferate-criterii: acces ușor la rețeaua de drumuri, apropierea de sursele de deșeuri și de zona urbană, ușurința dobândirii terenului, lipsa utilizării în alte scopuri;

aspecte manageriale- se va avea în vedere oportunitatea transformării depozitelor de deșeuri necontrolate în platforme ecologice.

Proiectarea și construcția platformei

Criterii de proiectare

capacitatea depozitului;

colectarea și tratarea levigatului;

lucrările necesare pentru a permite accesul indiferent de vreme;

costul unui metru cub de deșeuri depozitate.

Derularea unui studiu de impact de mediu

amendarea proiectului de execuție, daca este necesar;

includerea unei consultări a publicului.

Proiect tehnic de execuție

controlul levigatului este esențial

controlul gazelor este obligatoriu (opțiune de cogenerare);

decizia asupra standardelor de utilizare (de regulă- standarde ale Uniunii Europene);

considerarea stratului de acoperire;

includerea unui sistem de monitorizare a mediului;

includerea unui plan de depozitare.

Operarea platformei – condiții

organizarea sigură și bine planificată este ceea ce distinge o platforma ecologică de „o groapă de gunoi”;

chiar și cea mai bună platformă ecologică va avea probleme dacă nu este gestionată corect;

pregătirea personalului este importantă;

planul de depozitare trebuie urmat;

nu trebuie permis focul deschis;

în mod frecvent trebuie realizate inspecții pentru depistarea infestării cu viermi, rozătoare etc.;

drumurile de acces trebuie menținute într-o stare buna;

trebuie înregistrate cantitățile și structura deșeurilor, în fiecare zi;

monitorizarea din punct de vedere a protecției mediului trebuie realizată.

Gestiunea deșeurilor periculoase

multe deșeuri industriale pot fi depozitate la platforma ecologică fără pericol;

deșeurile din categoria celor periculoase nu vor fi acceptate.

Închiderea platformei și îngrijirea ei ulterioară

Stratul de acoperire final trebuie să îndeplinească mai multe funcții:

reducerea infiltrării apei din precipitații;

reducerea eroziunii solului;

sa permită drenarea de suprafață;

sa controleze migrarea gazului și a levigatului;

sa pregătească terenul pentru utilizarea să ulterioară.

Întreținerea după închidere este obligatorie și se referă la controlul:

levigatului;

gazelor.

Depozitul de deșeuri solide urbane

Rampa de deșeuri menajere este o amenajare complexă care, pe lângă depozitul propriu-zis mai poate cuprinde:

1. Drum de acces

Din oraș până în apropierea amplasamentelor există un drum de acces de bine amenajat.

2. Cabina poartă, cu filtru sanitar și echipament de cântărire și înregistrare a cantităților de deșeuri intrate.

Este o construcție ușoara, cu destinație de birouri, vestiar și grup sanitar, lângă care poate fi montată o basculă dotată cu echipament automat de cântărire și înregistrare a deșeurilor intrate în depozit, precum și un filtru sanitar.

3. Hala spălare mașini de transport deșeuri.

Este o construcție ușoara, ce poate fi amplasată pe o platformă betonată și dotată cu un echipament mobil de spălare a mijloacelor de transport deșeuri.

4. Platforma betonată

Servește ca loc de manevră a mijloacelor de transport.

5. Stație pompare ape uzate

Poate fi dotată cu pompe submersibile care au rolul de a evacua în bazinul de acumulare apele reziduale și pluviale din platforma de deșeuri.

6. Rețea alimentare cu apă

Rețeaua poate fi constituita din:

un puț forat pentru alimentare cu apă, dotat cu o pompă submersibilă, care pompează apa într-un rezervor amplasat în cabina poartă,

rețea de conducte din polietilenă care fac legătura intre puțul forat și consumatorii de apă.

7. Rețea canalizare pentru evacuarea apelor uzate

Poate fi constituită din rețeaua de drenaj executată din tuburi de PVC riflat, ce colectează apele uzate de pe platforma de depozitare a deșeurilor și din conductele ce evacuează apele uzate de la grupul sanitar și de la hala de spălare mașini.

8. Puț pentru alimentare cu apă

9. Puțuri pentru supravegherea calității apei subterane

Se impune să se recolteze periodic probe de apă subterană ale cărei proprietăți fizico-chimice vor fi comparate cu cele inițiale (înainte de amenajare)

10. Împrejmuire

Împrejmuirea se va realiza cu un gard de plasă de sârmă pentru a împiedica accesul persoanelor străine, dar și pentru a împiedica răspândirea materialelor ușoare de către vânt.

Urmează a fi plantată o perdea de arbuști de talie înalta.

11. Rețele electrice exterioare

Alimentarea cu energie electrică se poate face din linia de 20 kV aflată în imediata apropiere.

Pentru ușurința exploatării depozitului se recomandă compartimentarea depozitului în alveole. Impermeabilizarea depozitului se va face de la început pentru întreaga suprafață, după care, fiecare alveola va putea fi amenajată și exploatată separat, ceea ce ar reduce costul investiției.

După ce capacitatea de înmagazinare a unei alveole se va fi epuizat, aceasta va fi acoperită cu un strat de argila (30 – 40 cm), urmând a se trece la amenajarea altei celule.

După epuizarea întregii capacitați de înmagazinare depozitul se va închide prin acoperire cu o folie, peste care se va așterne un strat de pământ vegetal (50 cm), care va favoriza dezvoltarea vegetației specifice zonei.

Pentru evacuarea gazelor rezultate din fermentarea anaerobă a deșeurilor trebuie prevăzută cu coșuri de evacuare.

Surse de poluanți și protecția factorilor de mediu

Protecția calității apelor

Impermeabilizarea rampei de deșeuri are ca scop eliminarea fenomenului de infiltrare a apelor uzate colectate din cuvele de depozitare a deșeurilor.

Apele uzate a căror proveniență este de natură meteorică sau ca rezultat al descompunerii aerob-anaerob a deșeurilor depozitate, trebuie, din punct de vedere chimic, să se încadreze în următoarele limite:

pH = 5 – 6,5 (slab acid),

suspensii = maxim 300 mg/l,

amoniac = 30 mg/l.

Numai daca se încadrează intre aceste limite, aceste ape uzate pot fi evacuate .

Pot fi propuse mai multe soluții privind evacuarea apelor, cum ar fi:

construirea unei stații de epurare de capacitate redusă care să deservească numai rampa,

realizarea unei rețele de canalizare proprii rampei.

Protecția aerului

În luarea măsurilor de protecție a aerului se pornește de la premiza că un depozit neorganizat de deșeuri produce efecte negative asupra calității aerului, deoarece deșeurile depozitate necontrolat la nivelul terenului fermentează aerob și produc mirosuri neplăcute, iar curenții de aer pot antrena materialele ușoare, creând astfel un aspect dezagreabil.

Măsura ce se impune pentru eliminarea acestui fenomen este aceea ca deșeurile descărcate să fie imediat împrăștiate și compactate în straturi (30- 40 cm) cu ajutorul unui utilaj specializat, după care să urmeze acoperirea cu un strat de pământ (10- 15 cm) cu rolul de stabilizare a deșeurilor depuse și de evitare a împrăștierii celor ușoare de către vânt.

Pe de altă parte, pentru evacuarea gazelor rezultate din fermentarea anaerobă a deșeurilor rampa trebuie să fie prevăzută cu coșuri de evacuare.

Protecția solului și subsolului

Fenomenul de poluare a solului și subsolului apare în zonele în care populația depozitează deșeurile în vederea colectării lor, mai ales pe acele platforme neamenajate.

În situația unei rampe ecologice protecția se realizează prin impermeabilizarea acestora, fapt ce se realizează astfel:

depunerea unui strat de argilă compactă (30 cm),

așternerea deasupra unei folii de geotextil cu bentonită,

acoperirea cu folia de impermeabilizare propriu-zisă, care îmbracă atât fundul depozitului cât și taluzele interioare și coronamentul digului.

Fig. 2.2 Impermeabilizarea rampei ecologice

Protecția așezărilor umane

Depozitele de deșeuri menajere reprezintă un factor major de disconfort pentru locuitori. Acesta este motivul pentru care amplasamentul D.E.D.M.I. Brăila a fost ales la distanța de 2 Km de comuna Muchea și 14 Km față de oraș. Distanța de amplasare respectă limitele minime de protecție a obiectivelor economice și sociale existente.

Gospodărirea deșeurilor

Deșeurile transportate la rampa, sunt supuse următoarelor etape:

cântărire,

descărcare,

mijlocul de transport este spălat,

emiterea automată a bonului de transport (cantitatea de deșeuri, numărul mașinii, numele șoferului, numărul cursei).

Parcurgerea acestor etape permite existența unei evidențe precise a deșeurilor colectate și introduse în depozit.

Deșeurile descărcate sunt imediat împrăștiate și compactate în straturi (maxim 40 cm), cu ajutorul unui utilaj specializat. Zilnic, după compactare, se procedează la acoperirea cu un strat de pământ (15 cm maxim), denumit strat de acoperire zilnică, care are rolul de a stabiliza deșeurile depuse.

2.5 Caracteristicile depozitului ecologic de deșeuri solide – D.E.D.M.I. Brăila

Fig. 2.3 Drumul de acces: face legătura din DJ 202 Brăila – Focșani până la intrarea în depozit, având o lățime de 7,0 m

Descrierea investiției:

Depozitul ecologic reprezintă un ansamblu de construcții compus din celule de depozitare cu sistem de impermeabilizare, drenaj și evacuare gaze de fermentare, dotări și utilități aferente funcționarii depozitului la parametrii proiectați.

Fig. 2.4 Intrare D.E.D.M.I. Brăila

Realizarea investiției se va face etapizat:

Etapa I: s-a realizat primă celulă de depozitare cu sistemul de impermeabilizare , drenaj și evacuare gaze de fermentare, precum și a tuturor dotărilor și lucrărilor de utilități strict necesare funcționarii și exploatării corecte a depozitului.

Etapele II-IV: înainte de saturarea primei celule se va executa celula II împreuna cu sistemele de impermeabilizare, drenaj și evacuare gaze de fermentare aferente, urmând ca restul celulelor să se execute în aceleași condiții.

Durata de funcționare pentru cele 4 celule proiectate este de aproximativ 16 ani.

Suprafața totală a depozitului este de 18,085 ha din care pentru realizarea celor 4 celule sunt alocate 11,92 ha..

Diferența de 6,165 ha este ocupată de :

diguri (perimetrale și de compartimentare

taluze terasa

drumuri de acces și platforme tehnologice

clădiri tehnologice și administrative

lucrări de utilități.

Volumul total de depozitare aferent celor 4 celule va fi de 1.668.800 mc, din care celula 1 = 434.000 mc.

2. Celulele de depozitare

Depozitul ecologic cuprinde 4 celule, numerotate conform planului de situație (de la est la vest) având următoarele caracteristici:

celula I: suprafață îndiguită S1= 3,10 ha cu V1 = 434.000 mc

celula II: suprafață îndiguită S2=2,80 ha cu V2 = 392.000 mc

celula III: suprafață îndiguită S3=2,80 ha cu V3 = 392.000 mc

celula IV: suprafață îndiguită S4=3,22 ha cu V4 = 450.800 mc

3. Sistemul de impermeabilizare:

Celula I de depozitare are două diguri perimetrale (executate din loess) cu înălțimi intre 5,0 – 8,0 m, un dig de compartimentare spre celula nr. 2, cu înălțime de 2,5 m și o zona de taluz la platforma betonată de descărcare a deșeurilor.

Patul deponiei s-a executat dintr-un strat de loess compactat, cu grosime de 0,5 m, profilat cu pante spre căminul de captare a levigatului, cu cea mai joasă cotă.

Peste stratul de loess compactat, care constituie prima barieră de protecție, s-a realizat principalul strat de impermeabilizare, care constă dintr-o geomembrană PEHD cu grosime de 2 mm, sudată de personalul specializat al S.C. „TRACON” S.R.L., în baza agrementelor elaborate de INCERC București, pentru ambele procedee de îmbinare.

Geomembrana acoperă întreaga suprafață a celulelor destinate depozitării deșeurilor, digurile de compartimentare, digul perimetral și taluzul, fiind ancorată la partea superioară a acestora, în șanțuri perimetrale și acoperita cu loess compactat.

Peste geomembrana PEHD s-a pozat un strat de geotextil cu 500 gr/mp pentru protecție la eventualele deteriorări mecanice.

Fig. 2.5 Celula I de depozitare

4. Rețeaua de drenaj:

Rețeaua de drenaj are rolul de a colecta levigatul rezultat în urma fermentării materiilor organice depozitate în celule.

Rețeaua de drenaj este formată din tuburi din PEHD cu goluri, având diametre cuprinse intre 250 mm și 300 mm.

Rețeaua de drenaj urmează pantele fundului celulei, (3 % pantă longitudinală și 1 % pantă transversală) iar levigatul este colectat într-un cămin de beton amplasat la cea mai joasă cotă a celulei.

Fig. 2.6 Căminele prefabricate aferente sistemului de drenare

Din acest cămin, levigatul este pompat în bazinul de colectare levigat, unde are loc o decantare a particulelor grosiere, după care faza lichida este trimisa prin pompare în stația de epurare cu osmoză inversă, tip PALL ROCHEM, în care parametrii calitativi ai levigatului sunt aduși la caracteristicile cerute de N.T.P.A. 002/2002.

Fig. 2.7 Bazinul de levigat

Nămolul rezultat se readuce pe celula pentru facilitarea procesului de fermentare.

Rețeaua de drenaj este încorporată într-un strat drenant de pietriș cu granulometrie 16-32 mm, cu grosime de 40 cm, cu rol de filtru și care protejează în același timp geomembrana față de solicitările mecanice determinate de utilajul de compactare, în cursul întinderii primului strat de deșeuri.

Întregul sistem de drenaj al fiecărei celule este interconectat la mai multe cămine situate în nodurile rețelei de drenaj, astfel încât dacă una din ramuri este scoasă accidental din funcțiune, celelalte ramuri îi vor prelua funcțiunile.

Căminele prefabricate aferente sistemului de drenare se ridică concomitent cu umplerea celulei.

Fundația fiecărui cămin este formată dintr-o dală de beton (sub care este asigurată continuitatea foliei din PEHD) de 2,0 X 2,0 m, peste care se așează elementele prefabricate cu secțiune rectangulară cu L = 1000 mm.

Căminele prefabricate sunt prevăzute în pereți cu goluri Ø 60 mm asigurând și captarea și evacuarea controlată a gazelor de fermentare.

Pentru evacuarea gazelor de fermentare din depozit s-a folosit soluția de ventilație pasivă, prin crearea unor zone de depresiune în masa deșeurilor (gazele formate trecând prin golurile din pereții căminelor prefabricate) care conduc la evacuarea liberă în atmosferă.

În faza de acoperire finală a celulelor, ultimele 2 tuburi se vor executa și monta fără goluri, astfel încât penultimul tub să fie montat în stratul de acoperire cu loess și pământ vegetal, iar ultimul tub va depăși cota finală cu 1 m.

Pe acest tub se va monta un arzător (tip torță) cu care se va arde gazul de fermentare colectat de fiecare puț de evacuare.

Pentru evitarea pătrunderii în depozit a apelor pluviale căzute pe suprafețele limitrofe acestuia, s-au executat șanțuri perimetrale de garda la baza taluzelor și digurilor cu panta spre zona exterioară a depozitului ecologic.

5. Dotări și lucrări de utilități:

1.Pavilionul administrativ este o clădire parter cu suprafața construită Sc = 126,45 mp, realizată din zidărie portantă, cu terasa hidroizolantă, care cuprinde: 2 birouri, laborator, sală de mese + oficiu, 2 vestiare, 2 săli de dus, 2 grupuri sanitare și centrala termică cu rezervor GPL (exterior) care asigură încălzirea centrală și apă caldă.

Fig.2.8 Pavilionul administrativ

2.Hala pentru garaj, întreținere, revizii și reparații este o clădire parter cu H=6,25 m și suprafață construită Sc = 153,9 mp, având fundații de beton și suprastructură din profile metalice, cu închideri din zidării și panouri ROMPAN. Sarpanta este realizată din ferme metalice, cu învelitoare din panouri ROMPAN.

Fig. 2.9 Hala garaj. Compactor tip BOMAG, cu roți de oțel prevăzute cu dinți, (picior de oaie)

3.Depozitul de combustibil lichid are un rezervor metalic cu capacitate de 36 tone, montat în în coajă de beton armat. Suprastructura este executată din profile metalice, cu închidere din panouri ROMPAN. Depozitul este dotat cu o pompă de motorină tip ADAST pentru alimentarea utilajelor.

4.Cabina cântar + 2 poduri basculă cu capacitate de 50 t și lungime de 15,0 m, dotate cu sistem electronic de cântărire.

Cabina este o construcție parter, realizată din zidărie portantă, cu terasă hidroizolată. Suprafața totală ansamblu =124,42 mp.

Fig. 2.10 Cabina cântar + 2 poduri basculă cu capacitate de 50 t

5.Rezervor incendiu: rezerva de incendiu este înmagazinată într-un rezervor deschis, realizat în semirambleu, impermeabilizat cu geomembrana PEHD, având capacitatea de 1000 mc, și este legat de rețeaua de incendiu, dotată cu 2 hidranți exteriori.

Rezervorul este bordat cu împrejmuire metalică de protecție.

Fig.2.11 Rezervor incendiu deschis, realizat în semirambleu, impermeabilizat cu geomembrana PEHD.

6. Alimentare cu apă: puț forat cu adâncime de 80 m, protejat cu cabină executată din zidărie pe fundație din beton armat, cu terasă hidroizolată.

Puțul asigură necesarul de alimentare cu apă potabilă, alimentează rezervorul de incendiu, funcționarea centralei termice și a stației de epurare, asigurând un debit de 7 dmc/sec.

7.Bazinul de levigat cu suprafață construita Sc=80,4 mp este realizat în semirambleu, impermeabilizat cu geomembrana PEHD, având capacitatea de 300 mc.

Fig. 2.12 Bazinul de levigat

8. Împrejmuirea depozitului: incinta depozitului s-a împrejmuit cu un gard din plasă de sarmă și stâlpi metalici, cu înălțimea de 2,5 m, prevăzut cu 2 porți de acces.

La fiecare din etapele următoare, împrejmuirea se va extinde, cuprinzând și noile celule de depozitare.

9. Drumul de acces: face legătura din DJ 202 Brăila – Focșani până la intrarea în depozit , având o lățime de 7,0 m.

Este executat din beton armat și prevăzut cu două benzi de circulație.

10. Drumuri și platforme interioare: toate drumurile din incinta depozitului sunt executate din beton armat cu grosime de 22 cm, inclusiv platforma de descărcare a autogunoierelor de lângă celulă, cu suprafață de 500 mp.

Fig 2.13 Platforma de descărcare a autogunoierelor aferenta celulei.

Pe sensul de ieșire din depozit, înainte de poarta principala s-a executat o basa de dezinfecție în care rotile autovehiculelor sunt spălate cu o soluție de cloramină.

Fig 2.14 Drumul de acces prevăzut cu basa de dezinfecție cu soluție de cloramină.

11. Alimentarea cu energie electrică: racordarea la Sistemul Energetic Național s-a realizat printr-o linie electrică aeriană de 6 kV și un post de transformare propriu 6/0,4 kV , 100 kVA.

12. Rețea electrică interioară + rețea electrică iluminat exterior: asigură funcționarea dotărilor depozitului și iluminatul de noapte al incintei.

13. Puțuri seci= 4 buc.: sunt executate din elemente prefabricate , cu adâncime de 6 m și secțiune 1,0 * 1,0 m, cu destinația depozitarii unor eventuale cadavre de animale transportate accidental la depozit.

14. Rețea canalizare + fosa septică cu volum de 10 mc: preia apele menajere din pavilionul administrativ și se vidanjează la depozit.

CONCLUZII

Problema colectării și reciclării materialelor refolosibile de la populație și cu ajutorul populației reprezintă o problemă economică și ecologică de actualitate, atât la nivel mondial cât și la nivel național și local, pentru a cărei rezolvare ar trebui să existe preocupări intense.

La nivelul municipiului Brăila s-au făcut progrese vizibile în ceea ce privește curățenia orașului. Zone care până mai ieri erau invadate de deșeuri urbane, astăzi sunt curate și dotate cu containere prevăzute cu capace și care se pot manipula și transporta ușor. Ritmul de ridicare a deșeurilor face să se evite depozitarea lor pe lângă containere.

Astfel, în tot orașul, în toate locurile prevăzute pentru precolectarea deșeurilor există astfel de containere ecologice.

Principalele forme de impact și risc determinate de deșeurile urbane sunt:

– modificări de peisaj cu aspect inestetic

– poluarea aerului

– modificări ale fertilității solului și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate

Ca urmare a amenajării depozitului ecologic de deșeuri menajere și industriale ( D.E.D.M.I.) Brăila, poluarea aerului precum și poluarea solului, este diminuată mult datorită practicii exploatării pe celule, acoperirea cu materiale inerte precum și impermeabilizarea depozitului.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri este un proces ce poate fi considerat temporar dar în termenii conceptului de „dezvoltare durabilă” se întinde pe durata a cel puțin două generații, dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică și postmonitorizare (15-20 ani).

În termen de biodiversitate un depozit înseamnă eliminarea de pe suprafața afectată acestei folosințe a unui număr de 30 – 300 specii pe hectar, fără a considera și populația microbiologică a solului.

Deși efectul asupra florei și a faunei sunt, teoretic limitate în timp la durata exploatării depozitului, reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabilii echilibrul ecologic inițial, evoluția ecosistemului fiind modificată ireversibil.

Toate considerentele conduc la concluzia că gestionarea deșeurilor în municipiul Brăila necesită adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor.

Conceptul de ierarhie a opțiunilor de gestionare a deșeurilor dezvoltată în ultimii 20 ani și inclus în Strategia Uniunii Europene privind domeniul deșeurilor indică drept recomandabilă următoarea ordine de prioritizare :

– prevenirea aparițiilor deșeurilor inclusiv minimizarea cantităților generate;

– reciclarea materialelor;

– valorificarea energetică;

– depozitarea.

În concordanță cu cerințele naționale și internaționale de protecția mediului obiectivele globale ale strategiei privind deșeurile sunt:

Crearea condițiilor pentru deșeurile ce se vor genera:

– să fie mai puțin periculoase și să determine riscuri reduse pentru mediu și sănătate ;

– să fie reintroduse în măsura cât mai mare în circuitul economic, în special prin reciclare materială sau să fie redate mediului natural folosind tehnologii nepericuloase (compostare );

– cantitatea de deșeuri care va trebui eliminată în final să fie minimă, iar căile de eliminare să nu implice forme de impact sau risc ecologic.

În concluzie amenajarea depozitului ecologic de deșeuri menajere si industriale ( D.E.D.M.I.) pentru deșeurile solide urbane generate de orașul Brăila, problema gestionării deșeurilor este practic rezolvată pentru o perioadă lungă de timp în condiții sigure pentru mediu.

Modernizarea și aliniere la Normele Europene a serviciilor de interes general – servicii publice din toate domeniile și implicit cel al salubrizării presupune în prezent eforturi deosebite în domeniile legislative instituționale, tehnice și cu totul deosebite în cel financiar, ca urmare a decalajului existent în raport cu Uniunea Europeană.

Bibliografie

1 http://www.actionamresponsabil.ro/managementul-deseurilor/14983

http://apmcs.anpm.ro/ro/dezvoltare-durabila

Note de curs Dreptul mediului, legislație de mediu, politici și strategii-C. Drimer

Octavian Valerian Bold, Gelu Agafiel Mărăcineanu – Managementul deșeurilor solide urbane si industriale

http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/02/Afaceri%20Europene/Legislatie/1_Directive%20UE/4_Managementul%20%20deseurilor/Directiva%202008_98_CE/HG%201470_2004.doc

http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/strategia-nationala-a-romaniei-2013-2020-2030/

http://ecoromambalaje.ro/aproximativ-40-din-deseurile-romanilor-reprezinta-materie-prima-pentru-economia-tarii/

HG nr. 1470/2004 – Ministerul Mediului

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor

și Mediului

Studiu privind factorii de mediu (riscuri naturale, protecția și conservarea mediului) Planul Urbanistic General Brăila, SC DANIAS SRL , Bojoi Silvia, Glăvan – Caranghel Teodor Ianuarie 2012

www.primariabraila.ro

Note de curs Evaluarea Impactului asupra Mediului-Mihaela Vasilescu