Studiu de Caz Asupra Circulatiei Turistice Turismului In Judetul Mehedinti

Introducere………………………………………………………………………

Capitolul 1. Judetul Mehedinti………………………………………………….

Judetul Mehedinti, perspective istorice…………………………….

Perspective demografice…………………………………………..

Perspective contemporane………………………………………….

.Punctele turistice in judetul Mehedinti…………………………….

1.5 Resedinta de judet………………………………………………….

1.6.. Localitati limitrofe…………………………………………………

. Herculane2.2.1…………………………………………………………..

1.7. Orsova……………………………………………………………..

1.8. Cazanele mici, cazanele mari………………………………………

1.9.Personalitati mehedintene :………………Artisti, scriitori, pictori……………………………………………….

1.10.Alte atractii…………………………………………………………..

1.11. Dunarea si atractiile ei………………………………………………..

1.12.. Evenimente sportive…și festivaliere……………………………………………….

Cap.2. Studiu de caz asupra circulației turistice turismului in judetul Mehedinti

2.1.Circulatia turistică în Mehedinti(iei de pe pag. Directia Judeteana de Statistica Mehedinti)poti sa scrii si un un pic de teorie cu ce este circulația turistică,tipuri(internă și internațională)etc

Concluzii…………………………………………………………………………

Bibliografie……………………………………………………………………….

Județul Mehedinți

Județul Mehedinți este situat în partea de Sud- Vest a României, pe malul stâng al Dunării la ieșirea acesteia din defileu.

Având o suprafață de 4933 km (2, 1 % din suprafața țării ), acesta se învecinează cu județele Caraș Severin la Vest, Gorj la Nord și Dolj la Sud Est, iar la Sud se învecineză cu Serbia și Bulgaria.

Din punct de vedere al organizării administrative, în componența județului intră 2 municipii și anume Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe Baia de Aramă, Strehaia și Vânju Mare, dar și 61 de comune și 344 de state.

Zona în care se găsește Mehedințiul se înfățișează sub forma unui amfiteatru dispus în trepte ce coboară dinspre Nord – Nord- Vest spre Sud – Sud- Est, de la munți la câmpie. Trepta montană, situată în partea de Vest si Nord- Vest a județului, flanchează Cerna și malul stâng al Dunării. Este reprezentată de Munții Mehedinți ( Vârful lui Stan – 1466 m, altitudinea maximă a județului remarcânduse printr-o mulțime de forme carstice ) și Munții Almaj cu multe culmi domoale complet împădurite.

La coborârea spre Dunăre, județul se întinde pe Podișul Mehedinți și Getic, iar în parte de Sud- Est pe Câmpia Olteniei și Lunca Dunării, astfel diferența de nivel fiind de 1400 m ( Petre Coteț, 1957 ).

Județul Mehedinți este străbătut de șoseaua europeană E70, iar darea în folosință a canalului Rin- Main- Dunăre pune reședința de județ, municipiul Drobeta Turnu Severin în contact direct cu toate orașele riverane de la Marea Neagră până la Marea Nordului.

Relieful județului este format din munți, podișuri și câmpii. Cea mai înaltă treaptă, se află în Nord- Vest și este alcătuită din munții Mehedinți și Cerneți, treapta mijlocie cuprinde podișul Mehedinți, dealurile Motrului și câmpia înaltă a Bălăciței, iar cea mai joasă treaptă cuprinde Câmpia Blahniței care este alcătuită în mare parte din terasele Dunării și văile largi ale Drincei și Blahniței.

Prezența unor depresiuni ca Baia de Aramă, Comănești, Halânga, a unor văi largi precum și a unor depresiuni de tip subcarpatic a Topolniței oferă condiții de locuit și de circulație, inclusiv în zonele înalte ale județului.

Clima județului o reprezintă cea temperat- continentală, în care se simt influențe submediteraneene. Iarna, în special, au loc invazii de mase de aer umede și calde de origine mediteraneene și oceanică, ceea ce face ca acest anotimp al anului să fie mai blând. Verile sunt în general călduroase, uneori cu temperaturi de peste 35

grade celsius ca urmare a invaziei a aerului fierbinte tropical.

Temperatura medie anuala a aerului este de 11, 5 grade Celsius, media anuală a precipitațiilor fiind de cca 600 mm, iar viteza medie a vântului de 6 m/s.

www.mehedinti.insse.ro

Județul Mehedinți perspective istorice

La baza județului Mehedinți stă o bogată istorie, fiind analizat ca o parte contemporană a vetrei de locuire în care poporul român și-a marcat continuitatea. Corespunzător legilor de dezvoltare istorică, pe teritoruiul județului de-a lungul mileniilor s-au succedat oranduirile sociale fiind cunoscute in istoria umanitații, astfel putându-se acumula o bogată civilizație atât materială cât si spirituală.

Ne putem da seama de urmele de locuire a oamenilor datorită descoperirilor facute in spatiul carpato-danubiano-pontic încă din timpul comunei primitive, de la sfârșitul paleoliticului. Urmele găsite la sfârșitul paleoliticului implicit începutul neoliticului sunt constituite din corn de cerb, dăltite, răzuitoare și unelte din colți de mistreț.

Cele mai vechi urme care datează încă de la sfârșitul paleoliticului superior au fost descoperite in județul Mehedinți în Peștera lui Climente de la Dubova din Cazanele Dunării. Urmele culturii neoliticului, din epoca bronzului și cea a fierului au fost descoperite in localități ca Șvinita, Ilovăț, Hinova, Drobeta Turnu Severin și altele.

Porțile prin care românii au forțat intrarea în Dacia sub conducerea lui Traian, în anul 105 s-a aflat la Drobeta. Aici arhitectul Apolodor din Damasc realizează podul de peste Dunare, fiind considerat ca cea mai îndrăzneață lucrare de inginerie româna. Podul avea o lungime de 1135 metri, lățimea măsurând 14,55 metri și 20 de pile în apa Dunării. Ruinele piciorului podului încă dăinuie și în prezent în Drobeta Turnu Severin, unde românii au construit un castru de piatră.

Fiind apreciat trecut de către mehedințeni, acestia au adăugat realizari ale epocii contemporane. Între municipiile județului, Drobeta Turnu Severin și Orșova au fost realizate sistemul hidroenergetic și de navigatie Portile de Fier, acestea repezentând o realizare unică in România, fiind chiar una din cele mai mari din Europa.

Județul Mehedinți perspective demografice

Județul Mehedinți are o suprafață de 493289 hectare, fiind situat în sud-vest-ul României, pe malul stâng al Dunării, învecinându-se cu județele Caraș- Severin la vest, Dolj în sud-est, iar la sud se învecinează cu Bulgaria și Serbia.

Analizând organizarea administrativă în componența a județului intra două municipii și anume Drobeta Turnu Severin și Orșova, trei orașe, mai exact Baia de Aramă, Strehaia și Vânju Mare, incluzând și alte 61 de comune și 344 de sate.

În ceea ce privește populația județului Mehedinți conform datelor statistice realizate la nivel local de către Direcția Județeană de Statistică la 1 ianuarie 2014 numărul locuitorilor era de aproximativ 284 000.

Șoseaua europeană care străbate județul este E70, iar punerea in folosință a Canalului Rin – Main – Dunăre reușește să pună reședința județului Drobeta Turnu Severin, acesta fiind în direct contact cu orașele riverane de la Marea Nordului până la Marea Neagră.

Distanțele rutiere, dintre Drobeta Turnu Severin și orașele europene, reușeșc să fie scurtate de către podul de la sistemul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier.

Relieful județului este format din munți, podișuri și câmpie. Aceste se înfățișează sub forma unui amfiteatru care este format în trepte ce coboară dinspre nord-nord-vest spre sud-sud-est.

Cea mai înaltă treaptă, în nord-vest, este alcătuită din munții Mehedinți și Cernei, treapta mijlocie cuprinde podișul Mehedinți, dealurile Motrului și câmpia înaltă a Bălăciței, cea mai joasă treaptă, Câmpia Blahniței este alcătuită în mare parte din terasele Dunării și văile largi ale Drincei și Blahniței. Prezența unor depresiuni ca Baia de Aramă, Comănești – Halânga, a unor văi largi și a depresiunii de tip subcarpatic a Topolniței oferă condiții de locuit și circulație, inclusiv în zonele înalte ale județului.

Tipul de climă întâlnit în județul Mehedinți este temperat- continentală, având influențe mediteraneene în zona Cazanelor și municipiului Drobeta Turnu Severin. Hotarul cel mai natural și important al județului având o lungime de 192 de kilometri este reprezentat de fluviul Dunărea.

Topolnița, Drincea, Bahna, Cerna și Blahnița, reprezintă cele 5 râuri ce se varsă în Dunăre.

În partea de nord-est a județului Mehedinți se întinde bazinul râului Motru cu afluenții săi, și anume : Coșuștea și Hușnița.

Cele mai importante resurse ale subsolului sunt: cărbunele, azbestul, bentonita, calcarul, ardezia, nisipul și apele sulfuroase.

Datorită poziției geografice județul Mehedinți ajunge să cunoască încă din vechime o activitate bogată în comerț și transporturi navale. Transporturile rutiere dispun de o rețea de 1865 kilometrii, dintre care 374 de kilometrii sunt reprezentați de către drumurile naționale și cele europene.

Fiind analizat din punct de vedere economic putem observa că în județ există capacitați importante de producție în mai multe domenii cum ar fi : capacitatea de extragere a cărbunelui, confecțiile txtile, construcții navale, de fabricare a produselor anorganice, de prelucare a lemnului, de producere a energiei electrice, de fabricare a hârtiei și a mobilierului din lem.

www.mehedinti.insse.ro

Județul Mehedinți perspective contemporane

Analizând prezentul județului Mehedinți, putem observa stadiul accentuat de dezvoltare atât din perspective ale infrastructurii, cât și din perspective industriale. Chiar dacă stadiul este încă în fază incipientă, județul promite o sumedenie de oportunități. Analizând datele statistice, precum și alte informații concludente, putem observa trendul ascendent, astfel după cum urmează a fi prezentată perioada anilor analizați.

Astfel, din punct de vedere al populației și al recensământului acesteia putem observa un trend descendent având in vedere mișcarea populației dintr-un județ în altul

sau dintr-o țară într-alta în perioada anilor 1992- 2011.

www.mehedinti.insse.ro

Din punct de vedere al forței de muncă având în vedere șomeri înregistrați și rata șomajului putem observa următorul trend, în perioada anilor 2009-2013 :

În ceea ce privește activitatea întreprinderii, la fel ca forța de muncă cât și al populației avem de altfel un flux al unităților locale active pe activități ale economiei naționale la nivel de secțiune CAEN Rev.2, clase de mărime după numărul de salariați, în anul 2012 pe care il putem urmarii :

www.mehedinti.insse.ro

www.mehedinti.insse.ro

Punctele turistice in județul Mehedinți

Potențialul turistic al Mehedințiului este reprezentat de grandiosul peisaj format din fluvial Dunărea și defileul său, de toată diversitatea refiefului din zona muntoasă, de existența elementelor faunistice deosebite, multe din ele fiind înscrise în rezervațiile științifice, unde se adaugă o impresionantă mărturie a unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice.

Datorită poziției sale cu ieșirea Dunării în defileu, precum și numeroaselor obiective social- istorice și culturale, municipiul Drobeta Turnu Severin poate constituii un centru polarizator al industriei turistice mehedințene.

Principalele obiective turistice severinene sunt reprezentate de :

Ruinele Podului lui Traian ( pod ce a fost construit în perioada dintre razboaiele dacice purtate de către împaratul Traian împotriva lui Decebal )

Castrul Drobeta ( fiind realizat în aceeași perioadă cu Piciorul podului lui Traian )

Ruinele bisericii medievale așezată lângă castrul roman.

În partea de sud a municipiului, pe malul Dunării, se află monumentala clădire a muzeului Porțile de Fier, cu secții de istorie, arheologie, etnografie, științele naturii și un deosebit acvariu.

Principalele zone turistice ale județului, în afara municipiului Drobeta Turnu Severin sunt:

-Zona Porțile de Fier I, cu defileul Dunării, clisura cu Cazanele Mari și Mici, lacurile de acumulare, sistemul hidroenergetic și de navigație, numeroase viaducte înălțate deasupra unor văi sălbatice, municipiul Orșova, desfășurat sub formă de amfiteatru pe malul golfului Cerna, iar deasupra acestuia, Mânăstirea Sfânta Ana.

-Ostrovul Șimian – insulă situată în aval de Drobeta Turnu Severin, unde a fost strămutată cetatea de pe fosta insulă Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.

-Zona de nord a județului, caracterizată prin frumusețea peisajului. Aici se găsește orașul Baia de Aramă unde se poate vizita Biserica Sfinții Voievozi, ridicată în stil bizantin și pictată in sec. al XVII-lea. La circa 4 km nord-vest de Baia de Aramă se găsește complexul carstic Ponoare, reprezentat prin mai multe monumente ale naturii (podul natural de la Ponoare, lacurile carstice Zatonul Mare și Mic, peștera Ponoare și platoul de lapiezuri de deasupra peșterii). Tot în această zonă se află peștera Topolnița, cu o lungime explorată de 10.330 m, fiind a doua ca mărime din țară.

Nu departe de orașul Baia de Aramă se află stațiunea balneo-climaterică Bala cu ape termo-minerale. Apele minerale de la statiunea Bala sunt la fel de bune ca și cele de la Herculane, iar în unele privințe chiar mai bune și mai puternice decât acestea, dar din păcate rezervele de ape minerale sunt insuficient exploatate.

-Zona Strehaia, situată la circa 40 km de Drobeta Turnu Severin, cu cetatea Mânăstirii Strehaia, construită în jurul anului 1500, pădurea de tei, iar către est, Mânăstirea Gura Motrului.

Un loc distinct în cadrul județului îl ocupă rezervațiile naturale. Dintre acestea amintim:

Rezervația botanică Cracul Găioara. Colilia Porților de Fier vegetează pe Cracul Găioarei, singurul loc din lume unde a fost întâlnită. Pajiști cu colilia Porților de Fier, bine conservate, au fost identificate pe versantul dunărean al Cracului Găioara. www.mehedinti.insse.ro

Rezervația botanică Valea Oglănicului este situată în aval de Gura Văii, în dreptul Insulei Ostrovul Banului, având o floră și faună bogată în elemente specifice Porților de Fier.

Rezervația botanică Cracul Crucii se găsește în dreptul barajului, deasupra tunelului Moșul și se întinde până pe platoul denumit de localnici „Crucea Sfântu Petru”. Aici se întâlnesc pajiști de o rară valoare peisagistică.

Rezervația botanică Gura Văii- Vârciorova este considerată un El Dorado floristic, această zonă se evidențiază prin bogăția speciilor de plante, multe dintre ele reprezentând rarități pentru flora țării noastre și sunt prezente în toate etajele de vegetație.

Rezervația botanică Fața Virului se află la 4,5 km de Vârciorova spre Gura Văii, în fața Porților de Fier, între apa Slătinicului și Creasta Virului. Relieful variat, foarte frământat, micile cascade și cheile dau un pitoresc aparte acestei zone.

Rezervația botanică Dealul Dohomnei este situată între Valea Bahnei și Valea Vodiței. Aici sunt protejate pădurile de „osieci”, dar și pădurile seculare în care predomină alunul turcesc și gorunul.

Rezervația paleontologică Bahna se află între localitățile Ilovița și Bahna, la 4 km de șoseaua națională. Este unul dintre cele mai vechi și interesante puncte fosilifere din țară, de mare valoare științifică. Calcarele recifale conservă o faună fosilă veche de 16 mil. ani.

Rezervația complexă Cazanele Mari și Cazanele Mici este situată între Valea Ogradena și pârâul Ogașul Turcului, unde Dunărea străbate două chei grandioase Cazanele Mari și Cazanele Mici, separate de bazinetul de la Dubova.

Rezervația paleontologică Svinița situată pe văile Saraorschi, Țiganilor și Vodiniciki, este unul dintre cele mai importante puncte fosilifere din Carpați. Calcarele roșii de la Svinița conțin cea mai bogată faună de amoniți din țară. Amoniții, acești melci uriași, contemporani cu dinozaurii, puteau să ajungă la un diametru de 2 m. În această arie de interes științific internațional, amoniții sunt reprezentativi pentru Jurasicul mediu (176 mil. ani).

Podul natural de la Ponoare este o arcadă naturală de circa 25 m lungime, 8 m lățime și 14 m înălțime. Format prin prăbușirea tavanului unei peșteri, este un fenomen unic în țară.

Peștera de la Pod, cu o lungime de 633 m, este originea Podului natural de la Ponoare.

Peștera Zăton, situată în zona ponorului Zăton, are o lungime de 105 m.

Lacul Zăton este unul dintre cele mai frumoase lacuri de origine carstică din țară.

Câmpurile de lapiezuri reprezintă cel mai valoros element al acestui complex, cel mai remarcabil câmp de lapiezuri din țară. Acesta oferă un peisaj inedit prin ariditatea sa și prin sculptarea adâncă a calcarului sub un înveliș impermeabil pe o suprafață foarte mare.

Pădurea de liliac de la Ponoare se află în apropierea comunei Ponoarele cu o suprafață de 20 ha, din care cca. 10 ha este rezervație forestieră și a fost declarată monument al naturii. Pe lângă liliac și mojdrean care sunt speciile principale, mai apar gorunul, cornul, cărpinița, vișinul turcesc etc. În această pădure, în prima parte a lunii mai, are loc cea mai mare sărbătoare a județului Mehedinți –Sărbătoarea liliacului.

Peștera Topolnița, una dintre cele mai mari peșteri din țară, are o lungime a galeriilor de 25 km. Peștera Topolnița reprezintă un complex de galerii și culoare dispuse pe mai multe etaje ce se întretaie și se suprapun în spirale, puțuri și sifoane. www.mehedinti.insse.ro

Numeroase lacuri, sclipind ca gheața la lumina lanternelor, întrerup pe alocuri cursul subteran al apei, sporind frumusețea peșterii. Pe întreg parcursul peșterii se întâlnesc galerii ornate cu stalactite și coloane, cu stalagmite-lumânări, cu ghirlande, draperii, baldachine și valuri translucide din calcit imaculat. O astfel de galerie este Galeria Racoviță foarte bogată în formațiuni de calcit, în care unele zone, ca Pădurea de Lumânări sau Lacul de Cleștar fiind de o rară frumusețe.

Peștera lui Epuran, cu o lungime de peste 3 km, are galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil și altul inferior, activ. Peștera este un complex de săli și galerii, cu numeroase ramificații, cu blocuri de calcar prăbușite. În Sala Urșilor se găsesc numeroase schelete de urs de peșteră, fixate în decursul timpului pe planșeu cu cristale albe de calcit. Cea mai frumoasă zonă a peșterii este Galeria Comorilor, justificată prin bogăția și varietatea concrețiunilor. Peștera lui Epuran reprezintă, de fapt, partea cea mai nordică a Peșterii Topolniței.

www.mehedinti.insse.ro

Reședința de județ

 Începând cu o perspectivă descriptivă relativ veche, din anul 1925, viziune pe care autorul o avea atunci când analiza Severinul de odinioară. Așadar Drobeta Turnu Severin

prezintă un caleidoscop de forme și mai ales de culori, căci între culmile de dealuri curge Dunărea.

Turnu- Severin e singurul dintre orașele din România cis-carpatica, care aduce cu orașele transcarpatice.

Severinul este construit după un plan hotărât. Străzile sunt paralele cu malul apei, iar altele, în curmeziș, taie pătrățelele regulate. Străzile sunt bune și dacă ar fi mai curate, ar da impresie mai apropiată de occident.

Clădirile au păstrat ceva din simplicitatea veche. Dintre ele, localul liceului este mai impunător, foarte bine păstrat, an cu an reparat, curățit și mai ales înconjurat de o grădină bine îngrijită, adevărat parc cu plante variate, multe exotice, ar fi o admirabilă grădină botanică pentru elevi și populațiune, dacă s-ar pune în dreptul fiecărei plante un țăruș cu o placă cu numele corespunzător.

Un profesor de științe naturale d. C. Lacrițeanu, își întrebuințează puținul timp rămas liber, ocupându-se de studii agronomice, din care a publicat ceva. Un alt profesor, d. Bărcăcilă, directorul liceului, își cheltuiește din vreme și din firava-i leafă adunând tot ce se găsește în domeniul archeologiei și al preistoriei.

Tot un profesor, d. Theodor Costescu, e acela care s-a dat peste cap pentru a isprăvi teatrul, după cum la o moșioară ce o are a întemeiat un sat model, cu o școală de meserii, cum nu s-a făcut de Stat.

Monumente istorice nu există în orașul, relativ nou. În schimb în cuprinsul lui stau ascunse ruinele castelului și oppidului roman, mărturia neștearsă a obârșiei noastre.

Capătul de pod ce a mai rămas, deși gata să fie cu totul șters prin impietatea tuturora, arată importanța veche a regiunii,

Cei mai mulți se ingrămădesc în grădina publică, frumoasă și ea desișul căreia răsar yiduri vechi ca „ turnul lui Sever „ , mai bine păstrat decât „ Podul lui Traian „, fiind după spusa cunoscătorilor, restul dintr-o clădire medievală.

Viața de eri se împletește cu cea de ayi, În dreptul grădinii, pe malul Dunării, se înșiră portul, șantierele, gara, iar mai încolo, pe dâmb, modernul abator, caruia însă după războiu i s-a schimbat destinația, fiind transformat în… crescătorie de cai.

Rar oraș care să cuprindă în el urmele trecutului glorios, o priveliște atât de fermecătoare și mai ales condițiuni fizice prielnice pentru o desvoltare înfloritoare.”

Unul dintre cele mai frumoase și curate orașe ale României, proaspătul renovat, încă antrenat în diverse proiecte de restructurare, Drobeta Turnu- Severin, este un oraș cu potențial enorm.

Situat la malul Dunării, în marginea țării, într-o zonă cu climat semi- mediteranean, ferit de intemperii agresive, oferă turiștilor și locuitorilor perspective de dezvoltare permanentă, locuri de relaxare, ambiente europene de ultimă generație, dar și zone de agrement conform standardelor urbanistice, luxuriante, contemporane.

Municipiul și reședința de județ a Mehedințiului este reprezentată de Drobeta Turnu- Severin. Dudașul Schelei, Schela Cladovei și Gura Văii, sunt cele 3 mici suburbii ce sunt cuprinse în perimetrul orașului nostru. Denumirea actuală ce o deține orașul și anume Drobeta Turnu- Severin, datează încă din 15 mai 1972. Fiind așezat pe malul sâng al Dunării, și tot o dată străbatut de cele www.ghidulprimariilor.ro

4 râuri și anume Topolnița, Vodița, Bahna și Jidoștița, acesta este așezat la 22°33' longitudine vestică și 44°38' longitudine nordică, chiar la ieșirea Dunării din defileu.

Municipiul nostru are o populație de 92617 de locuitori, dintre care :

Români 91,3%

Necunoscuti 7,73%

Altă etnie 0,91%

În ceea ce privește economia, Severinul se bucură din plin de activitățile ce le desfășoară, cum ar fi : fabricarea anvelopelor gigant, construcții hidrothenice, producția de apă grea, producția de energie termică, fabricarea materialului rulant, prelucarea de lemn, producerea palților din lemn, instalații electrice și automatizări, precum și construcții civile și industiale.

Drobeta Turnu- Severin este un bun punct turistic, deoarece este un oraș bogat în ceea ce privește obiectivele turistice. Severenineni se bucură din plin de frumușetea, bogăția și minunătia lor.

Putem începe cu Strada Crișan care este o stradă principală, unde severineni noștri pot să simtă frumusețea la fiecare pas. Acolo întalnim părinții ce își plimbă copiii, bunici, tineri îndrăgostiți, toți orașenii noștrii. Aici întalnim și Casa Tineretului, unde se țin majoritatea evenimentelor culturale și politice, de altfel găsim și un patinoar pentru copiii pasionați de patinaj artistic, precum și pentru toți doritorii. Tot aici găsim și o scenă amplasată la mijloc pentru diverse concerte și activități.

Tot ca obiectiv turistic întâlnim și parcul natural “ Porțile de fier “, pădurea Crihala care este un parc de agrement și au loc evenimente curlturale cum ar fi : Zilele Severinului, festivalul de tarafe populare Toamna severineană. De altfel mai întâlnim și parcul rozelor, castelul de apă, ruinele piciorului podului lui Traian, muzeul de artă, peștera Topolnița, portul la Dunăre, palatul cultural Theodor Costescu, catedrala ortodoxă.

I.Siminonescu- profesor la Universitatea din Iași, Orașe din România, Editura Cartea Românescă București

www.ghidulprimariilor.ro

I.Simionescu- profesor la Universitatea din Iași, Orașe din România, Editura “ Cartea Românească”

Localități limitrofe reședinței de județ

Având în vedere punctele principale învecinate reședinței Mehedințiului, în următoarele rânduri acestea vor fi prezentate, în ordine alfabetică.

Baia de Aramă este un oraș ce face parte din județul Mehedinți, situat în Podișul Mehedinți, fiind străbătut de râul Brebina. Se află la intersecția următoarelor coordonate geografice : 45°0’0 latitudine și 22°48’41, longitudine estică.

Prima atestare documentară a regiunii datează din 1581. Baia de Aramă este însă un vechi târg, locuit din perioada dacilor.

Orașul are o populație de 5.617 locuitori. Suprafața totală a orașului este de 91,11 km². Orașul Baia de Aramă are în subordine administrativă următoarele localități: Bratilovu, Brebina, Dealu Mare, Mărășești, Negoești, Pistrița, Stănești și Titerlești.

Este specific zonei de deal. Altitudinea medie este de 275 m. Hidrografia este reprezentată de râul Brebina.

Cheile Bulbei, Peștera Bulba, Peștera Gura Plaiului, Biserica Sfintii Voievozi, Rezervația Corneț, Statuia Tudor Vladimirescu, Statuia Constantin Brancoveanu.

Strehaia este un oraș ce face parte din județul Mehedinți, situat în partea de Nord-Est pe malul râului Motru. Această asezare este amintită încă din documente ce datează din secolul al XV- lea.

Strehaia rămâne o localitate preponderent agricolă, încă din epoca medievală, unde pentru o perioadă, reședința banului este mutată la Drobeta Turnu- Severin din cauza atacurilor turcești, însă într-un timp putem spune relativ scurt, aceasta este mutată la Craiova.

Fiind o reședință episcopală, orașul Strahaia, devine martorul unor lupte dintre Tudor Vladimirescu cu Potera Domnească, înca din 1821.

Strehaia mai este cunoscută și datorită târgurilor ce se organizau în anii 1653. La aceste târguri principala atracție erau vitele, mai degrabă, în loc de târgul de vite, am putea spune că era o expoziție de vite, datorită oamenilor care veneau cu cea mai mandră „ dobitoacă” din ogradă.

Orașul Strehaia se mai face remarcat și prin industrie, cum ar fi : fabrica de armături, fabrica de pompe, confecții îmbrăcăminte, dar este cunoscută ca și centru cultural și comercial cu mici funcții administrative.

Cetatea și mânăstirea Strehaia ( secolul XV ), fiind ctitorite de boierii craiovești, reprezintă cel mai importantobiectiv turistic al Strehaiei.

În pădurile Strehaiei, găsim țestoasele Testudo hermani din Oltenia, acestea fiind cunoscute ca cele mai mari colonii de broaște. Această specie de broaște țestoase Testudo Hermani este ocrotită prin lege.

În ceea ce privește economia orașului, este una foarte scăzută, investițiile fiind reduse, deoarece totul merge pe privatizare.

Avem și o mică prezentare a componenței etnice a orașului. După cum putem observa avem :

Români (80.92%)

Romi (11.14%)

Necunoscută (7.82%)

Altă etnie (0.1%)

În ceea ce privește partea confesională a orașului, observăm urmatoarele :

Ortodocși (91.15%)

Necunoscută (7.82%)

Altă religie (1.01%)

Orșova, pe lângă așezarea caracteristică unui mini- golf, încă de la majestica statuie care ne urează bun venit, ne iese în cale cu un design urbanistic demn de cerințele unei localități cochete.

Mănăstirea Sf. Ana se află pe Dealu Moșului, un loc care oferă un peisaj unic dominând orașul Orșova și împrejurimile. Mănăstirea a fost fondată de jurnalistul Pamfil Șeicaru care luptând aici ca sublocotenent în Primul Război Mondial, a dorit să-și exprime recunoștința în fața lui Dumnezeu fiincă rămăsese în viață după ce fusese îngropat aici de explozia unei bombe. Pentru faptele sale de curaj, lui pamfil Șeicaru i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”.

Mănăstirea a fost construită în stilul bisericilor tradiționale din lemn, între anii 1936-1939, Bisera se află în centrul mănăstirii, complexul de chilii pentru maici fiind de o parte și de alta. Picturile interioare au fost șterge în timpul perioadei comuniste, păstrându-se doar picturile din turn.

În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost pe rând sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză și tabără pentru copii, biserica fiind transformată pentru o perioadă într-un bar apoi într-o recepție de motel. În apropiere a fost construit un restaurant, clădire care a trecut în administrarea mănăstirii în anul 1993.

Sfințirea mănăstirii a avut loc pe 2 decembrie 1990, și a fost înfăptuită de episcopul Damaschin Severineanu. Între anii 1993-1997 au fost efectuate lucrări vaste de restaurare, fiind restaurate picturile murale și iconostasul care au fost sfințite de sfințenia sa Nestor Vornicescu în anul 1999.

În anul 1995 a fost inaugurat muzeul mănăstirii, dedicat fondatorului său, Pamfil Șeicaru, iar în anul 1996 a fost terminată construcția turnului cu clopot.

Biserica Catolică este considerată o capodoperă arhitecturală a secolului XX, reprezentând totodată o pagină unică în istoria orașului, biserica fiind puntea de legătură dintre minoritățile din Orșova (germani, cehi, români și unguri).

Biserica este unică în Europa, elementele sale specifice fiind forma de cort a interiorului și acoperișul în formă de cruce.

Construcția bisericii a avut loc între anii 1972-1974 sub supravegherea arhitectului Hans Hackelmann.

Serviciul religios este ținut în patru limbi: germană, cehă, română și maghiară.

www.primariaorsova.ro

www.wikipedia.org

Bustul regelui Decebal

Fiu al lui Scorillo și succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal (87-106) ocupa tronul Daciei într-un moment în care tendințele expansioniste ale Imperiului Roman, care-și stabilise durabil frontiera pe linia Dunării, se accentuau rapid. La începutul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius îi făcea următorul portret: „Era foarte priceput în ale razboiului și iscusit la faptă, știind să aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibacie de o victorie și de a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”.

Aici a început constructia în 1998 a efigiei regelui dac Decebal sub auspiciile Fundației Europene Iosif Constantin Drăgan. Efigia se dovedește a fi o copie fidelă a chipului regelui dac Decebal și este intitulată DECEBALUS REX. Figura lui Decebal sculptată în stâncă, este așezată la vărsarea râului Mraconia în Dunăre și se poate vedea de pe DN 57, care leaga Eșelnita de Dubova și de asemenea, poate fi văzută de pe Dunare. Este amplasată aici ca o replică a monumentului Tabula Traiana ce se află la câteva sute de metri in aval, pe țărmul sârbesc al Dunării.

Mănăstirea Mraconia

Pe soșeaua Orșova- Moldova-Nouă, în Valea Mracunei din apropierea comunei Ogradena Veche, este situată o veche mănăstire, numita „Mracuna”. Vechiul lăcaș „stă” ascuns într-un loc pitoresc în fața fostului drum Traian de pe malul sârbesc, unde se află „Tabula Traiana”. În apropiere sunt „Cazanele”, cea mai frumoasă și fermecătoare porțiune a Dunării.

Dealungul anilor mănăstirea a fost cunoscută sub diferite denumiri : mănăstirea din Valea Dunării, mănăstirea. Din Valea Mracuna, mănăstirea de la Ogradena-Veche, mănăstirea de la Orsova.

Peștera Ponicova, cea mai mare din întreg defileul Dunării (galeriile însumează 1660 m) poate fi accesată de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca. Este accesibilă și persoanelor mai puțin experimentate, echipamentul putând fi unul de circumstanță. Vă recomandăm galeria activă (a râului Ponicova) și pe cea arhaică (sala cu Coloane a Marelui Șarpe).

Peștera Gura Ponicovei prezintă mai multe niveluri de galerii, cele inferioare fiind active. Dintre galeriile fosile, cea mai spectaculoasă este Galeria Concreționară, precum și Sala Coloanelor. Aici, apa și timpul au creat stalactite și stalagmite de forme și mărimi diferite, domuri și coloane, podeaua de calcita alba, gururi, perle de cavernă, draperii etc. Tot în această peșteră au fost găsite oase de urs și de hiena de pesteră, precum și de cultură halstattiană.

Tabula Traiana

Tabula Traiana se află pe malul sârbesc, aproape de Cazanele Mici, în dreptul fostului așezământ al satului Ogradena. Pa malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protecție. Tabula este fixată în piatră și pe ea sunt reprezentați doi delfini plutind și un vultur pe cer. Figurinele și ornamentele sunt sculptate în relief, iar scrisul este cioplit în piatră. Tabula Traiana a fost construită pe Romani, pentru a comemora obstacolele întâmpinate de armata romană la trecerea Dunării în anul 101 e.n., tabula amintind totodată de lucrările de anvergură efectuate de administrația romană în această regiune. Dealungul timpului tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii, ea fiind ridicată deasupra lacului de acumulare „Porțile de Fier” o dată cu construirea hidrocentralei „Porțile de Fier 1”. www.primariaorsova.ro

www.wikipedia.org

Mănăstirea Vodița

Mănăstirea Vodița a fost întemeiata între 1370 și 1372 pe teritoriul comunei Vîrciorova, la aproximativ 500 m distanță de Dunăre, în apropierea frontierei dintre imperiul Austro-Ungar și Țara Românească. Astăzi se mai văd ruinele bisericii mănăstirii, lângă care s-a construit în 1995 o biserica de lemn și un popas turistic. Importanța mănăstirii a fost deosebită, deoarece se încerca stoparea expansiunii bisericii catolice și să se întăreasca autoritatea bisericii ortodoxe.

De fapt, intemeietorul acestui lăcaș este un călugăr grec sau greco-sârb, venit în Țara Româneasca pe la 1359, și care, după întemeierea acestei mănăstiri, cu sprijinul voievozilor Radu I și Dan I a întemeiat Mănăstirea Tismana (1377-1378). Aici a copiat un tetraevanghel slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Țara Românească).

Podul lui Traian

În urma războiului din 101-102 romanii au anexat sudul Olteniei nereușind însă să cucereasca Dacia. Neîmpăcat cu acest eșec Traian reia preparativele militare. În acest context s-a construit faimosul pod de peste Dunare – podul de la Drobeta.

Podul a fost construit între Drobeta și Pontes, sub supravegherea lui Apolodor din Damasc. Construcția s-a făcut între 103-105 și a constituit o mare cucerire a tehnicii antice. În apropierea capătului de pod romanii au costruit pe malul dacic un castru denumit Drobeta.

Ruinele podului se pot vedea și astăzi pe malul Dunării, fiind împrejmuite de ziduri de protecție împotriva acțiunii corozive ale Dunării

Vînju- Mare

Veche așezare mehedințeană, orașul Vînju Mare este situat în sud-estul județului Mehedinți în zona Văii Blahniței, la o distanță de 33 km de municipiul Drobeta Turnu-Severin pe drumul național Turnu Severin – Calafat.

Vînju Mare este în general o regiune de câmpie îngemănată cu dealuri ale căror soluri fertile, propice agriculturii.Totodată este o zonă renunumită pentru cultivarea viței de vie. Clima este temperat-continentală, cu ploi multe toamna și primăvara și puține vara.Vînju Mare cuprinde vechile sate: Orevița Mare (care este cunoscută ca localitate încă din 1652 pe timpul domniei lui Matei Basarab); Nicolae Bălcescu, Bucura și Traian.

Orașul se învecinează cu o serie de comune: Vînjuleț, Rogova, Poroina Mare, Corlățel, Punghina, Pătulele, având o suprafață de 95 km², ceea ce reprezintă 1,9% din suprafața județului Mehedinți.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Vânju Mare se ridică la 5.311 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.940 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,51%), cu o minoritate de romi (2,54%). Pentru 4,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,35%). Pentru 4,88% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

www.primariaorsova.ro

www.wikipedia.org

Orșova

Orșova ( în maghiară Orsova, în sârbă Opшaвa, în latină Dierna,în germană Orschowa) face parte din județul Mehedinți, România.

Municipiul Orșova, este situat lângă zona de vărsare a râului Cerna, în Dunăre.

Orșova a făcut parte din provincia romana Dacia, unde romanii au construit castrul Dierna. Aici au fost descoperite urme ale așezărilor daco- romane Dierna, fiind ridicată la rang de municipiu în anul 193.

Localitatea va rămane o perioadă în posesia domnitorilor munteni, trecând însă în posesia maghiară a lui Iancu de Hunedoara, ca ban al Severinului, subiect ce duce la disputa dintre principele muntean Litovoi și Regatul Ungariei.

Fiind cucerită de către turci în anul 1524, aceștia reușesc să o țină sub asediul lor până în anul 1688.

La 1 decembrie 1918, așezarea este deliberată să revină României, de către armata romană.

Este declarată oraș în anul 1923.

Face parte din județul Mehedinți datorită reformei administrative din perioada anului 1968.

Orșova în Harta Iosefină a Banatului, 1769-1772

Cele mai importante momente din istoria Orșovei

Paleoliticul superior – primele urme de locuire ale omului în zona Orșovei (Cazanele Dunării , Cuina Turcului și Băile Herculane, Peștera Hoților.

Epipaleolitic (10.000 – 8.000 î.C. ) primele unelte agricole din zonă și primele manifestări de artă ale omului.

Neolitic – bronz (5.500 – 2.200 î.C. și 2.200 – 1.200 î.C.) primele urme de locuitori.

100 – Se construiește (pe malul opus) drumul roman din Defileul Dunării (cu Tabula Traiana) și canalul roman de la Sip, .

101 – Cucerirea romană; se înființează localitatea Dierna, printre primele centre daco-romane din noua provincie a Imperiului Roman. Centru meșteșugăresc și punct vamal.

157 – o inscripție atestă prima dată epigrafic numele orașului sub numele de Tisierna.

193-211 – Împăratul Septimius Severus ridică Dierna la rangul de Municipiu.

Sfârșitul sec. III – sec. IV – Este construit castrul roman târziu. Tot în această perioadă sunt atestați primii creștini în localitate.

Sec. IV – VI – Dierna-Zernes este restaurată de romani, apoi de bizantini.

Sec. X – Cetatea Urscia este centrul politic și militar al voievodului Glad.

1366 – Regele Ludovic cel Mare proclamă Orșova “Cetate Regească”.

1524 – Turcii cuceresc cetatea Orșovei.

1660 – Orșova este stăpânită de otomani, este reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori.

1739 – 1740 – pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei).

1790 – prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei.

1772 – 1870 – Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc".

1829 – se termină lucrările la șoseaua Caransebeș – Orșova.

1830 – Orșova devine însemnat punct în navigația pe Dunăre, sediul unor agenții de navigație.

1834 – 1846 – se construiește șoseaua de pe malul stâng al Defileului Dunării.

1849 – la Orșova este îngropată coroana Ungariei de către revoluționarii ce trec în Imperiul Otoman. Coroana a fost găsită abia în anul 1853, pe locul respectiv înălțându-se "Capela Coroanei".

1853 – se înființează oficiul telegrafic.

1866 – prima circumscripție medicală.

1873 – Orșova este inclusă în Județul Severin din Provincia Banat. Localitatea dispune de judecătorie, pretură, notariat pentru nevoile locuitorilor din zonă.

1877 – Orșova primește dreptul la două târguri săptămânale și doua anuale (1 mai și 17 septembrie).

1878 – se termină lucrările la calea ferată Timișoara – Orșova, legată de calea ferată Timișoara – Budapesta și Vârciorova – București. Primul tren sosește în Orșova la 11 ianuarie 1878, iar la 19 mai 1878 prin gara imperială de graniță de aici începe circulația normală a trenurilor.

1890–1896 au loc lucrările de regularizare a șenalului navigabil al Dunării, se înființează un șantier de reparații navale, se construiește paralel portul de mărfuri “Coroana” legat prin cale ferată de gară și printr-o conductă de rafinăria de petrol din zona gării. O parte a portului din zona orașului primește statutul de "Port liber".

1916 (august – noiembrie) – bătăliile armatei române de la Alion și Cerna, conduse în prima parte de generalul–erou Ioan Dragalina. www.wikipedia.org

1919 (5 mai) – Armata Română intră în Orșova, integrată apoi definitiv în România.

1923 – Orșova primește statutul de oraș.

1944 (26-28 august) – lupte de eliberare a Orșovei din al doilea război mondial; luptele continuă până la 30 august 1944 pentru eliberarea defileului Orșova – Severin; în luna septembrie 1944 au loc luptele de apărare a Defileului Dunării în fața inamicului ce declanșase ofensiva de-a lungul întregului defileu.

1954 – prin noua împărțire administrativă, Orșova devine centru de raion în regiunea Banat (între anii 1950 – 1954, datorită conflictului cu Jugoslavia, centrul de raion a fost stabilit la Mehadia) dispunând de toate instituțiile administrative și politice de rigoare.

1968 – prin împărțirea administrativ-teritorială din februarie 1968, Orșova este inclusă pentru prima oară în județul Mehedinți, pierzând o serie de instituții: judecătoria, notariatul, agențiile de navigație.

1966 – 1974 – are loc strămutarea orașului ca urmare a construirii sistemului hidrotehnic și de navigație “Porțile de Fier”; în componența noului oraș intră și satele Jupalnic, Tufări, Coramnic.

1990 (noiembrie) – orașul primește statut de municipiu.

Actualul oraș nu se află pe vatra orașului vechi, deoarece acesta a fost mutat mai sus față de nivelul Dunării, în prima parte a anilor '70, odată cu umplerea lacului de acumulare format de barajul de la hidrocentrala Porțile de Fier I.

Economia Orsovei este reprezentată prin exploatări de bentonit,de crom,granit și balast. Principalele industrii dezvoltate la nivelul orașului sunt: industria energetică, construcții de nave fluviale, industria constructoare de motoare, generatoare și transformatoare electrice, industria de prelucrare a minereurilor neferoase (feldspat, azbest, cuarț, talc) și de prelucrare a lemnului, industria textilă.

Obiectivele turisticele ale Orsovei sunt reprezentate de :

Mănăstirea Sfânta Ana, Orșova

Biserica Catolica, Orșova

Capul lui DECEBAL REX

Clisura Dunarii

Golful Dunarii

Barajul Portile de Fier 1

www.wikipedia.org

Cazanele mici, cazanele mari

Cazanele reprezintă un sector din defileul Dunării.Au o lungime de circa 9 de km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.

Cazanele Dunării fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier. Aproape de golful Mraconia, putem observa chipul lui Decebal, care are 55 m- înălțime și 25 m- lățime.

Rezervația naturală a Cazanelor Mici și Cazanelor Mari este de tip mixt, suprafața acesteia fiind de 215 ha și este amplasată pe teritoriul localităîii Dubova, între Ogașul Turcului și Valea Ogradena. În yona aceasta, Dunărea străbate cea mai grandioasă și cea mai îngustă zonă a defileului, și anume Cazanele Dunării.

Prin Cazanele Dunării înțelegem porțiunea de defileu ce este cuprinsă între gurile de vărsare a râurilor Ogradena și Plavișevița, fiind formate din doua porțiuni distincte : Cazanele Mare și Cazanele Mici, despărțite printr-un golf semicircular și anume bazinetul Dubova.

Între Plavișevița și bazinetul Dubova se întind pe o lungime de 3,8 km, Cazanele Mari, formate din masivul calcaros Ciucarul Mare (318 m), care cu ajutorul pereșilor săi abrupți reușesc să mărginească latura stângă a fluviului și Știrbatul Mare ( Veliki Strbac – 768 m ), pe malul sârbesc.

Între bazinetul Dubova și Ogradena se află Cazanele Mici, cu o lungime de 3,6 km. Ele sunt alcătuite din Ciucarul Mic ( 313 m) și Știrbatul Mic ( 626 m) pe teritoriul Serbiei.

Flora din zona Cazanelor conține multe elemente submediteraneene în amestec cu cele central- europene. La baza peretelui abrupt se întalnesc arborete de fag, cârpinița, mojdrean, jugastrul Cazanelor sau arțar trilobat, alun turcesc. În zonele cele mai însorite creste cerul, alături de stejarul pufos, gorunul, liliacul sălbatic. În zonele umbrite, la numai 120 m altitudine, se dezvoltă tisa ( taxus baccata ), relict terțiar și monument al naturii.

Alte plante ocrotite în cadrul rezervației mai sunt : laleaua Cazanelor ( tulipa hungarică ), stânjenelul de stâncă, clopoțeii Cazanelor, sipica de râpă, cornutul, etc.

Reprezentative pentru arealul rezervației sunt reptitele : țestoasa lui Hermann, ( Testudo hermanni, vipera cu corn ( vipera ammodytes ), gușterul ( Lacerta viridis ), iar în peșteri, liliecii.

Relieful carstic este bine reprezentat în zona Cazanelor, atât prin formele exocarstice ( lapiezuri, doline, uvale ), cât și endocarstice ( peșteri, avene ) .

www.cazaneledunarii.ro

Personalități mehedințene, artiști, scriitori, pictori

În ceea ce privește cultura, județul Mehedinți are o mare si bogată tradiție.

Impresionat de marea operă culturală în care erau angajați mehedințenii și dornic să contribuie la "înălțarea generațiilor viitoare" Ion G. Bibicescu, om de o aleasă cultură, fost guvernator al Băncii Naționale a României, daruieste Severinului biblioteca pe care o alcătuise timp de o viață întreagă. Astfel Societatea Culturală Biblioteca Ion G. Bibicescu i-a ființă cu scopul de a ridica conștiința națională nu numai a mehedințenilor ci și a "fraților" din ținuturile de peste munți.

Din Mehedinți au pornit spre ținuturile locuite de români peste 100000 volume, iar în comunele și satele mehedințene s-au înființat 250 biblioteci a câte 400 volume fiecare.

Muzeule Regiunii Porțile de Fier constituie o altă instituție de cultură cu un rol deosebit de important în păstrarea și valorificarea tradițiilor istorice ale acestor meleaguri. Această instituție culturală este înființată în anul 1881 având până în prezent un bogat și divers patrimoniu. Actualmente permanentelet funcții ale muzeului sunt cele de cercetare științifică, de colectare și achiziționare, de depozitare și conservare.

O alta instituție culturală cu o bogată valență este și Palatul Cultural « Theodor Costescu « . În sălile sale funcționează o casă de cultură, o bibliotecă, un cinematograf și diverse cursuri de calificare pentru tinerii dornici de învățătură.

Fiind reprezentat de frumusețea și varietate sa, folclorul mehedințean parcă vine în completarea frumuseții și sălbăticiei acestor meleaguri.

Mehedințenii care au avut o activitate deosebită în domeniul culturii, științei și artei se numără :

GHEORGHE IONESCU ȘIȘEȘTI (1885-1968) Profesor la Academia Agricolă din București aduce o deosebită contribuție în ceea ce privesșe dezvoltarea școlii românești de agricultură. Pentru meritele sale a fost ales membru al Academiei Române (1936) și al Academiei Cehe de Agricultură.

VICTOR DAIMACA (1892-1969) Profesor de matematică și astronom, Victor Daimaca descoperă în septembrie 1943 cometa ce-i va purta numele. În decembrie același an, simultan cu Van Gent din Africa de Sud și Peltier din S.U.A. descoperă o nouă cometă ce va purta numele celor trei oameni de știință.

DIMITRIE GRECESCU (1841 – 1910) Se numără printre întemeietorii cercetărilor floristice și geobotanice din România. Director al Grădinii Botanice din București din anul 1866, pentru meritele sale științifice și didactice a fost ales membru al Academiei Române (1907) și membru de onoare al Societății farmaciștilor, al Societății geografice, al Societății naturaliștilor din Moscova, al Societății de științe matematice și naturale Cherbourg, al Societății de botanică din Franța și membru al Academiei internaționale de geografie botanică.

ȘTEFAN ODOBLEJA (1902 – 1978) Întemeietor al ciberneticii teoretice generalizate, medicul Ștefan Odobleja, este autorul lucrării Psychologie consonantiste, publicată la editura Maloine, Paris, în anii 1938 – 1939.

CONSTANTIN RĂDULESCU – MOTRU (1868 – 1957) Filozof și psiholog cu studii în Franța și Germania a fost profesor la Universitatea din București. A fost membru și apoi președinte al Academiei Române (1938 – 1941). A înființat și condus " Societatea de filozofie" și publicațiile periodice "Noua revistă română", "Studii filozofice" și "Analele de psihologie".

www.mehedinti.insse.ro

DUMITRU TUDOR (1908 – 1982) Doctor în istorie, decan al Facultății de istorie, este membru al Societății internaționale de arheologie. Pentru valoarea lucrărilor sale în domeniul arheologiei și istoriei primește în anii 1937, 1940 și 1942 premiul "Vasile Pîrvan"din partea Academiei Române.

ȘERBAN CIOCULESCU (1902 – 1986) Criticul, istoricul literar și esteticianul Șerban Cioculescu a fost profesor la Facultatea de filologie din Iași și șef de catedră la Facultatea de limba și literatura română din București. În 1974 a devenit membru deplin al Academiei.

PETRE SERGESCU (1893 – 1954) Membru al Academiei Internaționale pentru Științele Matematicii de la Paris, al Academiei cehoslovace, al Academiei din Liege și al Societății Științifice din Varșovia.

GHEORGHE ȚIȚEICA (1873 – 1939) Descoperitor al unor categorii geometrice care-i poartă numele, ilustrul profesor universitar a fost membru al Academiei Române (1913) și doctor honoris cauza al Universității din Varșovia. Este membru fondator al revistei " Gazeta Matematică".

VICTOR GOMOIU (1882 – 1960) Pentru vasta și însuflețita sa activitate științifică, medicul Victor Gomoiu, a devenit membru a 17 academii și societăți științifice din străinătate.

THEODOR COSTESCU (1864 – 1939) Pentru activitatea de aproape o jumătate de secol dăruită propășirii culturale a Severinului și Mehedințiului, profesorul Theodor Costescu a fost primit în rândul membrilor de onoare ai Academiei Române.

EUFROSIN POTECA (1786 – 1858) Profesor de filosofie și director al școlilor în București până în 1832, este exilat de guvernatorul rus Kiseleff la Mânăstirea Gura Motrului – Mehedinți. În 1836 înființează la Buicești prima școală sătească din Mehedinți cu un număr de 32 elevi. Această școală a făcut parte din cele 10 școli sătești existente în Țara Românească în 1838, sub egida Eforiei școlilor.

www.mehedinti.insse.ro

Alte atracții

Municipiul Drobeta Turnu- Severin este un oraș ce se bucură din plin de o multitudine de atracții cultural- turistice, pe lângă noua îmbunătățire a infrastructurii.

Dintre acestea ne vom orienta cu preponderență asupra castelului de apă, muzeului, patinoar, străzii Crișan, teatrului, fântânilor arteziene și portului.

Încă din trecut, locuitorii orașului ai avut probleme cu apa. Între 1890 și 1907, s-au făcut repetate încercări de identificare a unor izvoare mari în pânza freatică, însă fără succes. În aprilie 1909, în urma studiilor coordonate de ing. Elie Radu, a fost propusă unica soluție salvatoare: alimentarea orașului cu apă din Dunăre. Apa urma să fie decantată, filtrată și sterilizată cu ajutorul ozonului.

Proiectul Castelului de Apă din Drobeta a fost aprobat de Consiliul Comunal, la 10 iunie 1910, după planurile inginerului Elie Radu. Castelul avea să fie amplasat la cea mai înaltă cotă din oraș, la 104 metri altitudine pentru o distribuție avantajoasă în toate zonele orașului. Lucrările s-au desfășurat sub atenta supraveghere a ing. Petre Ciocâlteu, șeful Serviciului Tehnic al județului Mehedinți.

Castelul a fost gata în 1913 și inaugurat un an mai târziu, când s-a pus în funcțiune întregul sistem de alimentare cu apă a orașului. La deschidere au participat primul ministru I.I.C.Brătianu, miniștrii Al. Constantinescu și V.Gh. Mortun, episcopul Ghenadie al Râmnicului- Noului Severin și a oficialităților locale. În 1915, a fost așezată la baza sa o inscripție în amintirea momentului fixării pietrei fundamentale și a începerii lucrărilor.

Castelul de Apă are 27 de metri înălțime și este cea mai înaltă construcție din Drobeta. A fost construit în stil medieval. Construcția a fost plătită dintr-un credit contractat de primărie la Casa Creditului Comunal și Județean.

Întreg sistemul avea o stație de captare în amonte de oraș, uzina de apă care făcea decantarea, filtrarea și sterilizarea și, nu în ultimul rând, castelul de apă, prevăzut să facă distribuirea. El a fost proiectat astfel încât să fie ridicat din beton armat și organizat în interior cu două rezervoare suprapuse. Fiecare rezervor deservea unei părți a orașului. Capacitatea lor era de 1025 de metri cubi.

În timpul Primului Război Mondial, castelul a fost folosit de armata germană ca punct de observație. Era un loc ideal datorită celor patru turnuri mici, făcute initial pentru a putea fi folosite de către pompieri.

Odată cu trecerea timpului, orașul și-a continuat dezvoltarea, bazinele de decantare din Castel au devenit insuficiente și s-a pus problema construirii unui al treilea bazin. Acesta se realizează în anul 1964 și este amplasat în spațiul podului peste ultimul planșeu de beton al construcției.

În 1980, construcția îsi pierde utilitatea și este destinată atelierelor și birourilor firmei ce furnizează apa potabilă în Drobeta Turnu Severin. Cum astăzi distribuția apei este asigurată prin alt sistem, Castelul cu Apă are o nouă funcționalitate.

În 2010, castelul a intrat într-un proiect de modernizare și conservare, așa că, în iunie 2012, a intrat în circuitul turistic. Costurile de reabilitare au urcat la 1 milion de euro, fonduri europene. Astăzi, clădirea este concepută ca o succesiune de spații pe verticală, care să adăpostească un centru de informare turistică, un spațiu de expoziție și galerie de artă, un muzeu „Istoria alimentării cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin", o expoziție de fotografii și sculptură, o cafenea literară și spațiu de belvedere.

www.mehedinti.djc.ro www.worldwideromania.com

În 2013, la Castelul cu Apă a început inaugurarea unei serii de de expoziții de artă, în cadrul proiectului cultural „Maratonul artelor vizuale", inițiat de Primăria municipiului Drobeta-Turnu-Severin.

Referitor la muzeul regiunii Portile de Fier, acesta a fost construit în jurul unor edificii precum :

-castrul roman Drobeta

– podul construit de Apollodor din Damasc la ordinul împăratului Traian

– termele romane

– fortificația poligonală din sec. XIII d. Chr.

– Biserica mitropoliei Severinului.

La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul în forma actuală având două secții: istorie și științele naturii cu un acvariu în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. Ulterior au mai fost create secțiile de etnografie și de artă.

Strada Crișan, este una dintre cele mai notorii străzi din oraș. Cuprinde de a lungul ei trei licee, o școală generală, renumita Casă a Tineretului, dar si un bazin de talie olimpică, precum și patinoarul. Anual se organizează diverse evenimente precum zilele Severinului, culminând în luna cadourilor cu o împodobire luminoasă, demnă de invidiat la nivel occidental.

Teatrul

Lucrarile au inceput in anul 1912.

Piatra de temelie a Palatului Cultural “Teodor Costescu” a fost pusa în anul 1912 , dar în loc de sala de conferinte si spectacole cum se proiectase la început a fost realizat maretul edificiu Palatul Cultural, care si-a putut începe rodnica sa activitate în anul 1924 si în scurt timp a reusit sa imprime orasului si judetului o viata noua.

Palatul Cultural , proprietate a Societatii Culturale Teatrul Orasului Turnu Severin , nu a fost si nici nu putea fi opera unui singur om si nici a unei organizatii oarecare , deoarece la înfaptuirea lui au contribuit toti oamenii de bine din orasul Severin si din judetul Mehedinti , fara deosebire de avere , pozitie sociala si credinte.

Fericita a fost ziua de 30 noiembrie 1924 , când s-a inaugurat aceasta importanta cladire pentru Severin si pentru judetul Mehedinti , partial terminata în prezenta românilor veniti din toate unghiurile tarii , în special din tinuturile alipite si de peste hotare , unde aceasta institutie, desi tânara , începuse sa-si arunce razele binefacatoare ale culturii , prin înfiintare de bibilioteci satesti.

Maretul edificiu , opera defunctului arhitect Grigore Cerchez , are un plan cu totul deosebit si a fost proiectata sa cuprinda sapte sali mari : trei sali suprapuse cu destinatia de bibilioteca ( Bibilioteca I. G. Bibicescu) , cinematograf si restaurant , formând aripa de nord ; alte trei sali la fel asezate formeaza aripa de apus în care s-a aflat Muzeul “ Dr. C.I. Istrati ”, salonul de festivitati si Sala ajutatoare ; iar a saptea la mijloc

între cele doua aripi aratate mai sus, este marea Sala de teatru care a fost terminata mai târziu.

www.mehedinti.djc.ro

www.worldwideromania.com

Fântânile artezine sunt numeroase și îmbie privirile mehedințenilor cu diversitatea culorilor ce le dețin.

www.mehedinti.djc.ro

www.worldwideromania.com

Dunărea și atracțiile ei

După Volga, Dunărea, este cel de-al doilea fluviu ca lungime, dintre fulviile Europei, tot o dată fiind singurul fluviu care curge de la Vest la Est. Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) în curtea castelului Fürstenberg. Numele german al fluviului este Donau, pronunțat /'do.nau/. Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de aproximativ 2.860 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România,Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta șiBelgrad.

Napoleon numea Dunărea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga o numea ca fiind „cea mai bogată în daruri”, ea reușind să se bucure de atenția popoarelor continentului; pe malurile ei s-au făurit și au durat până în zilele noastre civilizații milenare. Pentru țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost linia luptelor cu Imperiul Otoman: „Oriunde atii vedea-o în țara noastră, Dunărea e (…) ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor” (George Vâlsan).

Diferitele denumiri ale Dunării provin înca din antichitate, precum : Istros, Istru, Hister, Danaistru.

Denumirea dată de către romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată, Dunav; Дyнaв în limba bulgară si limba sârbă , Дyнaй(Dunai) în limba ucraineană, pentru tările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă.

Denumirea din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, acesta nu poate fi derivat din aceasta folosind schimbarile fonetice normale. Au încercat o explicație printr-un nume intermediar și anume Donaris, dar nu a fost găsit în niciun document antic, deoarce era o reconstrucție a lingvisticilor moderne.

Regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existența unor importante variații de nivel și de debit în cursul anului și în decursul timpului, din cauza așezării geografice în cadrul continentului a bazinului hidrografic Dunărea la contactul dintre climatul temperat- oceanic din vest, temperat- continental din est și influențele balcanice din nord.

Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor și ploilor abundente, însă în cursul superior și mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Creșterea debitului are loc din amonte spre aval: 1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la Budapesta, 5.300 m3/s în defileul Porților de Fier, 6.470 m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orșova (13 aprilie 1940), 15.900 m3/s (mai 1942) și 15.500 m3/s la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se înregistrează toamna și uneori iarna: 1.250 m3/s la Orșova (12 ianuarie 1954), 1.450 m3/s Oltenița (ianuarie 1964).

www.wikipedia.org

Temperatura apelor Dunării se află sub influența directă a temperaturii aerului și într-o măsură mai mică sub cea a factorilor locali. Încălzirea apelor începe în luna martie și ține până în luna august, după care urmează procesul de răcire. Gheața poate să apară din prima decadă a lunii decembrie până la începutul lunii martie. Durata podului de gheață este în medie de 45-50 de zile. Fenomenul de dezgheț se produce primăvara, cel mai frecvent din aval spre amonte, într-o perioada de câteva zile (4-8 zile).

Cursul inferior se desfășoară pe o distanță de 1.075 km, între localitățileBaziaș și Sulina, făcând graniță u Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km),Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km). Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior este împărțit în 5 sectoare (Ujvari, 1972):

Defileul carpatic (144 km)

Sectorul sud-pontic (566 km)

Sectorul pontic oriental cu bălți (195 km)

Sectorul predobrogean (80 km)

Sectorul deltaic (90 km)

Dunărea colectează majoritatea râurilor din România cu excepția unora dinDobrogea, transportând anual circa 60 de milioane de tone de aluviuni și 200 de miliarde m³ de apă. De asemenea, prezintă importanță deosebită pentru: navigație,hidroelectricitate, piscicultură, furnizând apă pentru industrie, agricultură, populație.[2]

În Lunca Dunării se află multe așezări printre care 18 orașe, (Moldova Nouă,Orșova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea,Giurgiu, Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea,Tulcea și Sulina), fiind traversată de cinci șosele și trei căi ferate.

În anii socialismului, s-au făcut desecări de-a lungul Dunării, ocazie cu care lacuri, precum Potelu, Greaca, Nedeia, au dispărut. Aceste lacuri rețineau apa în timpul inundațiilor și erau o sursă importantă de pește. În prezent, lipsa acestor lacuri duce la consecințe grave în perioadele de inundații.

Lungimile malurilor Dunarii repartizate pe tari :

Germania: malul drept 678,6 km, malul stâng 687,0 km

Austria: malul drept 357,5 km, malul stâng 321,5 km

Slovacia: malul drept 22,5 km, malul stâng 172,1 km

Ungaria: malul drept 471,2 km, malul stâng 275,2 km

Croația: malul drept 137,5 km

Serbia: malul drept 449,9 km, malul stâng 358,0 km

Bulgaria: malul drept 471,6 km,

România: malul drept 354,1 km, malul stâng 1050 km

Republica Moldova: malul stâng 0,6 km

Ucraina: malul stâng 79,60 km

www.wikipedia.org

Evenimente sportive și festivaliere

Evenimentele sportive din județul Mehedinți, respectiv municipiul Drobeta Turnu Severin sunt în număr din ce în ce mai mare, mai ales de cand stadionul orașului nostru a fost ,, readus la viață,,.

Stadionul a fost inaugurat în anul 1977 și este folosit de Clubul FC Drobeta Turnu Severin și temporar de către FC Universitatea Craiova și CS Pandurii Lignitului Târgu Jiu începând cu anul 2010.

Din ianuarie 2009, stadionul a fost în plin proces de modernizare, implicând următoarele : schimbarea gazonului, reabilitarea tribunelor, reabilitarea vestiarelor, dar și refacerea pistei de atletism a arenei precum și nocturna acesteia.

Odată cu completa renovare, municipalul din Drobeta Turnu Severin devine un stadion de înalte standarde europene.

Inaugurarea stadionului municipal a avut loc cu un meci încântător, meci de fotbal între FC Drobeta și Universitatea Craiova la 1 decembrie 2009.

Odată cu inaugurarea oficială a stadionului au avut loc o serie de evenimente sportive ce au încântat mehedințenii.

În ceea ce privește evenimentele festivaliere județul Mehedinți se bucură din plin de prezența lor.

Resedința de județ a Mehedințiului se poate bucura în fiecare an de o multitudine de evenimente festivaliere cum ar fi : zilele orașului care se întind pe o durată de 3- 4 zile, în care mehedințenii se bucură din plin de minunatele activități ce se desfășoară în tot acest timp. În aceste activități sunt cuprinse evenimente de muzică populară care îmbie sufletele și inimile mehedințenilor, diversitatea mâncărurilor care sunt de nelipsit în decursul acestor zile, însa nu putem uita si de micile activități pentru copiii mehedințenilor nostri, dar și de concertele de muzică ușoară pentru tinerii noștri. Zilele orașului cuprind o diversitate de evenimente care se îmbină perfect pentru minunații oameni ai acestui oraș indiferent de vârsta care o au.

Fiind patrioți convinși, mehedințenii, an de an serbează 1 Decembrie Ziua Națională a României prin diverse programe. Seria activităților dedicate acestei zile începe mereu la ore destul de matinale cu depunerea de coroane și parada militară la Monumentul Eroilor care încântă cu desăvârșire privirile mehedințenilor și făcându-i să se simtă mândrii că sunt români. Spectacolul continuând apoi pe platoul din fața Casei Tineretului unde se încinge hora unirii, asa cum numai românii știu să o facă.

În cadrul evenimentelor festivaliere intră și Ziua Marinei care este un adevărat prilej pentru mehedințenii noștri, activitate ce se desfășoară în Portul din Drobeta Turnu Severin. Pentru reușita întregii activități din cadrul acestui eveniment participă autoritățile portuare, dar și cadre din instituția pompierilor. Vor avea loc jocuri marinărești cum ar fi trasul la parâmă, alergatul cu oul în lingură, alergarea în sac, prinderea rațelor, dar si o slujbă religioasă susținută de un sobor de preoți și depunerea de coroane la monumentul eroilor marinari din port, atât din partea autorităților cât și din partea instituțiilor locale.

Ziua Marinei va fi sărbatorită și la Orșova, pe Insula Pescăruș, unde se vor desfășura aceleași activități ca în municipiul Drobeta Turnu Severin.

Capitolul II

Circulația turistică în județul Mehedinți

Turismul la început a pornit din curiozitatea umană de a investiga cât mai multe spații geografice, peisaje de a le explora,curiozitate manifestată încă din perioada primitivă sub forma nomadismului, îmbrăcând cele mai diverse forme în prezent. De la “ homo habilis” din trecut s-a ajuns în prezent la “ homo touristicus “ turistul modern sub semnul mobilității și al descoperirii, îmbrăcând noi motivații.

Acestor motivații individuale manifestate pregnant până în secolul XIX, li s-au adăugat formarea spirituală și exploatarea rațională a resurselor turistice.

Circulația turistică reprezintă migrarea potențialilor turiști, având în vedere punctele notorii de reper în diverse zone.

Numărul turiștilor, durata medie a sejurului, preferința relativă a turiștilor, densitatea circulației turistice, încasările din turism, numărul zile-turist și numărul mediu de turiști, reprezintă cei mai reprezentativi indicatori în ceea ce privește caracterizarea circulației turistice.

În funcție de efectuarea călătoriilor, în țările învecinate, în interiorul țării sau în alte țări îndepărtate, statisticile disting 3 tipuri de turism, și anume :

turism național

turism regional

turism internațional

Circulația turistică, întreținută de rezidenții unei țări în interiorul granițelor țării respective, poartă denumirea de turism național.

În ceea ce privește turismul internațional, ne putem da seama că acesta este format din turismul regional și turismul internațional îndepărtat. Componentele turismului internațional cuprind aspecte atât cantitative cât și calitative alea turismului extern.

Având in vedere circulația turistică la nivelul județului Mehedinți în ceea ce privește structura de primire turistică cu capacități de cazare turistică putem observa următorul trend :

www.mehedinti.insse.ro

În ceea ce privește capacitatea și activitatea de cazare turistică, urmărim următorul flux :

www.mehedinti.insse.ro