Studiu de caz: afișul filmului Moromeții, 1987 [605578]

Studiu de caz: afișul filmului Moromeții, 1987

Un afiș de film sau poster de film este un material de înștiințare imprimat expus public,
cuprinzând anumite informații folosite pentru promovarea unui film. ( www.wikipedia.org )
Christopher Landry identifică în cartea sa, „Marele ecran în epoca de aur”, trei tipuri
de afișe de film din perioada României comuniste: „Primul era simplu – o tipăritură pe hârtie
de ziar, î ntr-o culoare sau două, de obicei fără nicio grafică spectaculoasă, având dimensiune
de 36 pe 47 cm. Aceste afișe erau lipite pe pereți și pe chioșcuri în orașele mari și mici, acolo
unde filmul urma să ruleze. Al doilea model și cel mai răspândit, a fost cel tipărit în patru culori
pe hârtie fotografică lucioasă, de 46 pe 67 cm, tipul acesta de afiș fiind cel mai des întâlnit în
cinematografele din România comunistă. Mult mai rar, el era înlocuit cu unul în două sau trei
culori, pe o hârtie de proastă cali tate, măsurând 50 pe 70 cm. Cel de -al treilea și cel mai elaborat
model de afiș era destinat pentru cele mai prestigioase premiere, fiind emis în mult mai puține
exemplare. Măsurând 70 pe 100 cm și imprimate pe hârtie mai groasă, aceste afișe au fost de
multe ori adevărate opere de artă, unicate pe piața românească. Toate afișele au fost fabricate
într-una din cele trei tipografii de stat din Sibiu, Oradea sau, cea mai mare dintre ele,
Întreprinderea Poligrafică 13 Decembrie 1918 din București.” ( www.historia.ro )
Lucrarea de față își propune să analizeze modul în care un afiș de film reușește, prin
îmbinarea mai multor tipuri de limbaj, să atragă cât mai mulți spectatori, incluzând o serie de
simboluri care însumeaz ă viziunea despre lume expusă în film. Mi -am îndreptat atenția asupra
unei capodopere a cinematografiei românești, ecranizarea primului volum al romanului
„Moromeții” de Marin Preda în regia lui Stere Gulea care a avut premiera în data de 28
septembrie 19 87. Filmul nu are nevoie de multă prezentare, povestea lui Ilie Moromete și
implicit a familiei sale este cunoscută de orice absolvent: [anonimizat]: „Pe fondul unor mutații sociale – care se vor
dovedi ireversibile – filmul urmărește destrămarea unei familii țărănești tradiționale. Încercarea
autoritară și disperată a capului familiei – Ilie Moromete (Victor Rebengiuc) – de a ține pe loc
această realitate, eșuează. Cu Ilie Moromete dis pare un prototip social care a reprezentat secole
de-a rândul societatea românească. Dispare de fapt o identitate care nu a mai fost înlocuită.”
Cu toate acestea ea surprinde cuvinte cheie care fac legătura dintre imaginea surprinsă de poster
și acțiunea f ilmului: destrămare, familie, țăran, capul familiei. La finalul descrierii apar două
opinii avizate. Cristi Puiu afirmă: „Moromeții mă emoționează foarte tare. Când zic

"Moromeții" zic actorie și mi se pare, cantitativ, cel mai important film românesc din acest
punct de vedere”, în timp ce Radu Muntean susține că „Filmul lui Stere Gulea îmi place nu atât
din punctul de vedere al transpunerii corecte a romanului, ci mi se pare că are o atmosferă și
un autentic foarte convingătoare. Victor Rebengiuc e genial. S-au întâlnit acolo niște lucruri în
modul cel mai fericit cu putință: imaginea lui Vivi Drăgan Vasile, actorii ș.a.m.d. Am văzut
"Moromeții" de nu stiu câte ori și tot l -aș mai revedea ”.
Conform wikipedia, la momentul apariției, Asociația Cineaștilor di n România a
acordat mai multe premii:
➢ Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj
➢ Premiul pentru interpretare masculină – Victor Rebengiuc, pentru rolul Ilie Moromete
din filmul Moromeții
➢ Premiul pentru imagine – Vivi Vasile Drăgan
➢ Premiul pen tru montaj – Mircea Ciocâltei, pentru filmele Moromeții și Vulcanul stins
➢ Premiul pentru scenografie – Svetlana Mihăilescu, pentru costumele la filmul
Moromeții
➢ Premiul pentru muzică – Cornelia Tăutu
➢ Diplomă de onoare – Luminița Gheorghiu, pentru rolul Ca trina Moromete din
Moromeții
De asemenea, „Moromeții” a obținut Premiul III („Ciorchinele de bronz”) la
Festivalul de la Santarem (Portugalia) din 1988, iar actorul Victor Rebengiuc a primit
Premiul pentru interpretare masculină la festivalele de la San Re mo (Italia) și Santarem
(Portugalia).
Unul dintre afișele care au anunțat apariția filmului este următorul:

Așa cum spuneam, unul dintre cuvintele cheie este familia și acesta este motivul pentru
care realizatorul acestui afiș alege să folosească o imag ine în care sunt reprezentați toți membrii
săi. Ceea ce se poate remarca încă de la început este modul în care aceștia sunt poziționați: Ilie
Moromete (tatăl) se află în prim plan ceea ce sugerează faptul că el este personajul principal în
jurul căruia gra vitează toți ceilalți, iar la nivel simbolic, este redată autoritatea sa în cadrul
familiei sau faptul că el este cel care își asumă toate greutățile provocate de întreținerea familiei
și de nevoia de a păstra pământul „întreg”. În spatele său, agățat de g âtul lui stă mezinul,
Nicolae. Această poziție pe care fiul cel mic o are poate face trimitere la două secvențe pe care
le vom regăsi în film: prima, în care copilul, într -un exces de bucurie și jovialitate îi sare în
spate tatălui morocănos care îi promis ese să îl lase să meargă la școală, iar cea de -a doua, care
oferă o conotație diferită, este aceea în care tatăl își duce în spinare fiul cuprins de friguri tocmai
în toiul serbării școlare. Ceea ce se întâmplă în spatele celor doi e de -a dreptul încărcat de
simboluri. În partea din dreapta îi putem identifica pe cei trei fii din prima căsătorie a lui Ilie
Moromete: Paraschiv, Achim și Nilă, iar în partea stângă, aproape fără să îi atingă pe cei trei
băieți se află Catrina ( mama, a doua soție a lui Morome te), avându -le în spate pe cele două
fete „făcute cu Moromete”, Tita și Ilinca. Așa cum spuneam, modul în care sunt poziționate
personajele nu e deloc întâmplător. El sugerează, ca și în roman, în scena cinei, conflictele
existente care vor duce în final l a destrămarea familiei. Cei patru bărbați poartă pălării, semn

al maturității, indicator al statutului pe care mezinul familiei nu l -a câștigat încă. Femeile au
capetele acoperite cu basmale legate cu nod la spate așa cum poartă tinerele, nu sub bărbie ca
femeile bătrâne. Singurele care au privirea îndreptată în altă direcție sunt cele două fete, fiind
parcă detașate de familie și de problemele cu care aceasta se confruntă.
Un alt element foarte important îl reprezintă culorile folosite. Nu întâmplător imag inea
este împărțită în două: în partea inferioară predomină culoarea maro, având o simbolistică
aparte, în timp ce în partea superioară s -a folosit albul, simbol al purității, al infinitului, al
libertății. Maroul este culoarea pământului, a stabilității, a rezistenței, simplității și confortului,
el comunică sinceritate, putere și maturitate. Psihologii susțin că cei dezrădăcinați și
deposedați, cei lipsiți de independență materială, cei care nu au încă un cămin al lor în care să
se poată relaxa și cu o sl abă perspectivă de securitate preferă această culoare. Această
interpretare ar putea fi utilă dacă ne gândim la soarta personajului principal, la declinul pe care
îl suferă atunci când întregul său univers se prăbușește. De asemenea, albul din partea de su s a
afișului pare a fi cerul a cărui imensitate apasă din ce în ce mai puternic pe umerii familiei
țărănești aflată în luptă cu timpul nerăbdător.
Am lăsat pentru final elementul care, din punctul meu de vedere, este cel care aduce
imaginii cel mai mare plus de originalitate și semnificație, liniile de culoare maro închis spre
negru ce seamănă cu niște crăpături. Personal, cred că ele sunt mai mult decât crăpăturile pe
care le formează pământul atunci când trece printr -o perioadă mai lungă de secetă, sunt
conflictele care mocnesc în interiorul familiei Moromete și care vor duce, în final, la
destrămarea sa.
Partea de sus a afișului conține informațiile esențiale legate de producția filmului. Astfel
aflăm că „Româniafilm prezintă” „o producție a casei de filme unu”, o adaptare după romanul
„Moromeții”, vol. I de Marin Preda. Nume sonore precum Stere Gulea (regizor și scenarist),
Vivi Drăgan Vasile (director de imagine), Victor Rebengiuc, Luminița Gheorghiu, Gina
Patrichi, Dorel Vișan, Mitică Popescu, Pe tre Gheorghiu și Florin Zamfirescu (actori) imprimă
în mintea viitorului spectator imaginea unei capodopere pe care trebuie urmărită negreșit. Titlul
este scris în mijloc, folosindu -se litere mici de tipar, îngroșate pentru a fi scos în evidență și a
atrag e astfel atenția privitorilor.
Ca o concluzie, aș putea afirma că afișul unui film este un element paratextual asemenea
titlului unei opere literare sau a coperții unei cărți care poate influența opțiunea individului prin
inserarea unor simboluri în structurile de adâncime ale textului vizual.