Studiu de caz Adevărul , Evenimentul zilei , România liberă [628139]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE, RELAȚII INTERNATIO NALE, ȘTIINTE POLITICE ȘI
ȘTIINȚELE COMUNICĂ RII
DOMENIU L DE STUDIU : ȘTIINȚELE COMUNICÂ RII
SPECIALIZAREA : JURNALISM

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Lector.u niv.dr.Ioan Laza

Absolvent: [anonimizat]2018 –

2
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE , RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI
ȘTIINȚ ELE COMUNICĂ RII
DOMENIU L DE STUDIU : ȘTIINȚELE COMUNICĂ RII
SPECIALIZAREA : JURNALISM

BRAȘOV, 15 NOIEMBRIE 1987. REFLECTĂRI MEDIATICE
Studiu de caz – Adevărul , Evenimentul zilei , România liberă
(1990 – 2017)

Coordonator științific :
Lector.u niv.dr.Ioan Laza
Absolvent: [anonimizat]2018 –

3

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
FORME ALE REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE IN ROMÂNIA ………………………….. ……………… 6
I.1 Conceptul de rezistență anticomunistă ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
I.2 Rezistența ar mată din munți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
I.3 Revolte ale țăranilor împotriva colectiviză rii agriculturii ………………………….. ………………………….. 9
I.4 Revoltele muncitoreș ti împotriva regimului ………………………….. ………………………….. ………………. 11
I.5 Disidență in regimul Ceau șescu………………………….. ………………………….. ………………………….. …..14
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …20
BRA ȘOV, 15 NOIEMBRIE 1987 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 20
II.1 Contextul si cauzele revoltei brașovenilor ………………………….. ………………………….. ……………….. 20
II.2 Desfășurarea acțiunii protestatare ………………………….. ………………………….. ………………………….. .23
II.3 Măsurile represive si consecințele lor ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
II.4.Solidarizarea studenților cu cauza protestatarilor brașoveni ………………………….. …………………….. 29
II.5 Interviu cu domnul Lucian Silaghi, director executiv al Direcției pentru Cultură a județului Bihor 32
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 43
REFLECTĂRI MEDIATICE ALE REVOLTEI BRAȘOVENILOR DIN 15 NOIEMBRIE 1987 …43
Studiu de caz : Adevă rul , Evenimentul Zilei , Româ nia lib eră (1990 -2017) ………………………….. …….. 43
III.1 Analiza Cantitativă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 43
III.2 Tematica articolelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
III.3 Modalităț i jurnalistice de abordare ………………………….. ………………………….. ………………………… 47
III.4 Tonalitatea articolelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 49
III.5 Frecvența apariț iei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 51
III.6 Vi zibilitatea textelor si ilustraț iilor………………………….. ………………………….. ………………………… 52
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 57
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..60
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 64

4
INTRODUCERE

Revolta de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, a fost o acțiune spontană de protest
împotriva regimului comunist din România , condus de Nicolae Ceaușescu. Dictatura comunistă
a supraviețuit datorită mecanis melor de constrângere a populației, aservirii și acțiunii instituțiilor
de forță (Miliție,Securitate,Procuratură), insti tuirii unui regim bazat pe frică si teroare, obedienței
unei pă rți din apa ratul politic.
În anu l 1987, a fost pentru prima oară când frica a fost depășită de oamenii care nu au
mai putut suporta condițiile economic o-sociale vitrege, care persistau de o bună perioada,
acutizându -se.
Revolta muncitorilor brașoveni se înscrie înt re formele de reziste nță anticomunistă
înregistrate î n România, nefiind un caz singular, dovada celei petrecute in Valea Jiului (1977),
Iași,Cluj,Motru și altele.
Am căutat să nu mă rezum la analiza istorică a evenimentelor, preocupându -mă să
descifrez contextul în care s -au petrecut , miza acestora , caracterul lor, stăruind asupra măsurilor
represive la care a recurs puterea pentru a destru ctura nucleele de rezistență ș i a bloca orice
tentativă de coagulare a acestora.
Obiectivul lucrării este de a co ntura moda litațile de reflectare mediatică a evenimentelor
de la Brașov din noiembrie `87 . Ca studiu de caz am hotărât să fac o analiză a publicațiilor :
Adevărul, Evenimentul zilei și România Liberă din perioada 1990 -2017.
Lucrarea este structurat ă în tr ei capitole, primele două reprezentând partea teoretică, iar
cel de -al treilea, partea practică a lucrării.
Capitolul I, “Forme ale rezistenț ei anticomuniste în Româ nia”, fiind structurat la rândul
lui în cinci subcapitole, definește conceptul de rezisten ță anticomunistă în general, prezintă
forme ale revoltelor muncitorești și greve împotriva co lectivizării agriculturii, dar ș i disidența
politico -ideologică reprezentată de scriitori și intelectuali ai perioadei respective.
Capitolul al II – lea, “Brașov, 15 n oiembrie 1987” este configurat î n cinci subcapitole
prezentând contextul și cauzele revoltei muncitorilor, desfășurarea acțiunii, măsurile represive
aplicate protestatarilor de către autoritatile locale î n drept și de către instituțiile de forță
(Mili ție,Securitate) și solidarizarea studenților cu cauza protestatarilor brașoveni. Ultima parte a

5
acestui capitol o constituie un interviu realizat cu Domnul Lucian Silaghi, director al Direcției
pentru Cultură a județului Bihor, și actor al revoltei brașo venilor din 15 noiembrie 1987
Capitolul al III – lea, “Reflectări mediatice ale revoltei brașovenilor din 15 noiembrie
1987 ”. Studiu de caz : Adevărul, Evenimentul zilei, România liberă (1990 -2017), este alcatuit
din șase subcapitole în care am recurs la o analiză cantitativă pe fiecare publicaț ie în parte , dar și
la una calitativă, focalizată pe temele abordate, modalitațile de tratare publicistică, frecvența
apariției articolelor, tonalitatea textelor, vizibilitatea lor în corpul ziarelor.
Metodele de cercetare la care am apelat au fost : analiza de continut, analiza comparativă, ș i
interviul.
Pentru suportul teoretic ș i analiza textelor am apelat la o bibliografie alcă tuită atât din
cărti cu tematică istorică, și din sfera politologiei, cat si la luc rări de specialitate, specifice
jurnalismului. Dintre lucrările consultate amintesc : Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae
Ceaușescu 1965 -1989. Geniul Carpaților ,Ruxandra Cesereanu (coord) , Comunism și
represiune in România. Istoria tematică a unui fra ticid național , Mihai Coman (coord) , Manual
de Jurnalism , Adrian Cioroianu ,Pe umerii lui Marx , Florin Constantiniu, O istorie sincera a
poporului român, editia a III – a revăzută si adaugită , ,Dennis Deletant , România sub regimul
comunist,editia a II -a revăzută , Nicoleta Ionescu -Gură, Dimensiunea represiunii din România
în regimul comunist,Dislocări de persoane si fixări de domiciliu obligatorii, Marius
Oprea(coord).Balanescu Flori, Olaru Stejarel, Ziua care nu se uită .Revolta brașovenilor din 15
noiembrie 1987 , Sorin Preda , Tehnici de redactare in presa scrisă , Yves Agnes – Introducere in
jurnalism .
La acestea se adauga o serie de studii elaborate de : Cosmin Budeancă, Doru Radosav,
Paula Ivan, Dorin Dobrincu, incluse in volume colective.
Activit atea cea mai consistentă a reprezentat -o însa cercetarea celor trei cotidiene dn
1990 până î n 2017. Alături de acestea ,am consultat, Jurnalul National, revista Memoria, ziarul
Crișana , precum si o seamă de coment arii si analize oferite de agenț iile Mediafax si Agerpress.
În alta ordine, am vizionat episodul consacrat protestelor de la Brasov din serialul Memorialul
Durerii , realizat de Lucia Hosszu -Longin, precum si documentarul “Doi ani prea devreme”,
semnat de Liviu Tofan.
Revolta muncitorilor braș oveni a fost prologul evenimentelor din decembrie 1989, care
au schimbat cursul istoriei țării

6

Capitolul I
FORME ALE REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE IN ROMÂ NIA

I.1 Conceptul de rezistență anticomunistă

Rezistența anticomunistă din Romania a fost expresia nemulțumirii față de ocupaț ia
sovietică si comunizarea țării, iar mai târziu față de consecinț ele nefaste ale regimului
dictatorial.
Prin rezistenț a anticomunist ă întelegem orice forma de opunere impotri va regimului.
Încercând o sinteză a celor mai cunoscute forme pe care rezistenț a anticomunistă le-a
îmbrăcat în țara noastră, Gheorghe Boldur – Lațescu le configur ează astfel :
1.Rezistența armată, în principal în munții Romaniei;
2.Activități împotriva regimului, cum ar fi : proteste publice, difuzarea de manifeste , grupări
declarate anticomuniste, scrisori și/sau mesaje către guverne, posturi de radio din Occident, cu
scopul de a dezvălui crimele și abuzurile comuniste;
3.Elaborarea de lucră ri literare sau artistice valoroase care, în mod voalat , criticau unele
aspecte ale regimului ( așa – numita „ rezistență prin cultură”),
4.Activități cu caracter religios în cadrul Bisericii sau în afara ei, prin care se manifesta
credința în divinitate și implicit împotriva materialismului de tip comunist;
5.Disidența politico -ideologică, adică respingerea ideilor si practicilor comuniste ;
evoltele muncitorești din anii 1977 ( Valea Jiului ) și 1987 ( Brașov) , înabușite cu cruzime de
către securitate.
6.Lupta țăr anilor impotriva colectivizarii agriculturii impusa de regimul comunist in anii de
dupa 1949, pana in 1962;
7.Revoltele muncitoreș ti din anii 1977 (Valea Jiului) , 1987 (Brașov) ș i altele.

I.2 Rezistența armată din munți

Rezistenta anticomu nista armata din Romania a fost un fenomen istoric care s -a derulat
incepand cu intrarea unitatilor militare sovietice in Romania in 1944, cunoscand mai multe etape,
cu particularitatile lor.

7
Prima etapa a rezistenței armate (1944 -1948) , forma cea mai acută și de cea mai mare
amplitudine, a reprezentat deopotrivă cea mai lungă r ezistență armată anticomunistă, a
popoarelor din estu l Europei ocupate de sovietici1. In cadrul acestei prime etape se pot degaja
mai multe segmente cronologice. Un prim segment cronologic ar fi cel cuprins între 1944 și
1948, care debutează odată cu intrarea armatei sovietice în România și se încheie în luna ianuarie
1948, odată cu plecarea forțată a Regelui Mihai I. în cadrul acestui segment cronologic se pot
degaja trei perioad e ce își găsesc corespondent și în trei tipuri de rezistență derulate în perioadele
martie 1944 – august 1944, 23 august 1944 toamna anului 1945 și 1945 -1948. în prima perioadă
are loc rezistența antisoviética, în condițiile în care, la sfârșitul lunii mar tie 1944, trupele
sovietice pătrund pe teritoriul României, în nord, în Bucovina. La inițiativa Marelui Stat -Major
al armatei române s -au organizat așa -numite batalioane regionale fixe, formate din militari și
voluntari civili, care aveau drept scop oprire a infiltrărilor sovietice pe linia frontului, acțiuni de
diversiune și culegere de informații. Astfel de batalioane au fost organizate în județele Neamț,
Vrancea, dar cel mai cunoscut și mai activ era cel din Bucovina, format din militari și civili din
rîndul populației românești și ucrainene antisovietice. Ele erau compuse din mai multe plutoane
și companii conduse de învățători din satele bucovinene, care erau totodată și ofițeri în rezervă.
Odată cu înaintarea trupelor sovietice, aceste batalioane s -au transformat și s -au regrupat
începând cu luna mai 1944 în grupuri de partizani sau de autoapărare în fața jafurilor, violurilor
și crimelor comise de armata sovietică de ocupație. Numărul luptătorilor din batalionul
„Bucovina" s -a ridicat la peste 1.300 de combatanți, care apoi s -au repliat în grupuri mai mici
sau unități de partizani ce cuprindeau 15 -120 de combatanți. Cele mai active grupuri au fost cele
conduse de Vladimir Macoveiciuc, grupul Constantin Cenușă, grupul Ion Vatamaniuc, grupul
„Vul turii", gr upul Vasile Motrescu2.
A doua perioadă a rezistenței armate anticomuniste, fixată cronologic între 23 august
1944 și toamna anului 1945, se caracterizează prin activitatea unităților de rezistență
antisoviética, parașutate din Germania și Austria în Româ nia și formate în special din foști
legionari refugiați după 1941 – odată cu lichidarea mișcării legionare de către generalul Ion
Antonescu – în Germania și Austria. Ei urmau să lupte în spatele frontului româno -sovietic cu
scopul de a răsturna regimul pol itic din țară instalat după 23 august 1944 și de a reînscrie
România în alianța cu Germania. în intervalul 6 martie 1945 – 10 decembrie 1945, au acționat un
număr de 17 grupuri parașutate în toată țara, fiecare având în jur de 30 -50 de combatanți. A treia

1 A.Brișcă, “Rezistența armată anticomunistă din România”, in Arhivele Totalitarismului, VII, nr. 22 -23, București,
1995, p.42
2 Dorin Dobrincu “Bucovineni contra sovietici.Rezistența armată antisovietică – anticomunistă din Bucovina”, AIO,
vol.V, Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, p.96 -129.

8
perioadă este cea cuprinsă între decembrie 1945 și sfârșitul anului 1947, perioadă în care s -a
remarcat activitatea organizației „Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanele Negre", formată
la început în Transilvania din militari, ofițeri, voluntari civili, fără nici o coloratură politică, ea
având un profund caracter național îndreptat împotriva sovietizării și comunizării țării promovate
de guvernul procomunist al lui Petru Groza. Această organizație se structurează în unități și
subunități, cele mai mici cuprinzând între 50 și 100 de luptători, iar cele mai mari ajungând până
la 2.000 de combatanți. Ele s -au grupat în cele trei provincii istorice – Transilvania, Moldova,
Muntenia. Alături de aceste organizații mari, paramilitare, au existat și o serie de g rupări civile
(unele dintre ele și cu o componentă militară), în număr de 35, care au activat în 1945 -1947 și
care, pe lângă acțiuni militare, au dus o importantă activitate propagandistică anticomunistă3
A doua etapă, 1948 -1962, reprezintă cea mai amplă și mai complexă manifestare a
rezistenței armate anticomuniste, diseminată în toate regiunile țării. Ea s -a desfășurat într -un
context politic intern masiv comunizat și sovietizat.
Cum spuneam, inca din toamna anului 1944 s au constituit grupuri de rezistenta
anticomunista,organizate dupa legile conspiratiei, cuprinzand intre 10 -40 de persoane. Obiectivul
lor l a constituit destabilizarea regimului comunist, in speranta ca “vin americanii”. Cele mai
importante grupari anticomuniste au fost : “Sumanel e Negre” care au actionat in zona Vatra
Dornei si era condus de Gavrila Olteanu, “Haiducii lui Avram Iancu”, “Graiul Sangelui”,
“Miscarea de rezistenta nationala” (anihilata in 1946, odata cu arestarea conducatorilor sai.).In
muntii Apuseni au actionat gru pul condus de maiorul Nicolae Dabija, lichidat in 1949, iar in
sudul Bihorului cel condus de capitanul Stefan Popescu. In Bucovina a actionat grupul de
rezistenta condus de Vladimir Macoveciuc si dupa moartea acestuia , de fratii Ion si Gavrila
Vatamaniuc, ultimul capturat in anul 1955. In muntii Fagarasului , pe versantul sudic, a actionat
in perioada 1948 -1959 gruparile de partizani “Haiducii Muscelului”, conduc de colonelul Gh.
Arsenescu si de fratii Petre si Toma Arnautoiu, fii lui Iancu Arnautoiu, inva tator in comuna
Nucsoara, jud. Muscel si ai Laurentiei Arnatoiu.Parintii au murit in temnitele comuniste , iar cei
doi fii au fost executati in 1959.Un an mai tarziu era executat si colonelul Gh. Arsenescu. Pe
versantul nordic a actionat grupul condus de I on Gavrila Ogoreanu.Aceste grupari au fost
sprijinite de satenii din Nucsoara in special de Gheorghe si Elisabeta Rizea.In muntii
Banatului au actionat gruparile de rezistenta anticomunista conduse de colonelul Ioan Uță, Spiru
Blanaru si comandantul Petre Romasneanu. In Dobrogea , in padurile Babadagului sau in Delta,
au actionat gruparile anticomuniste conduse de fratii Nicolae si Dumitru Tubulea, fratii Croitoru

3 A.Brișcă , op.cit, p.42 si urmatoarele.

9
, Ghita Tomosoiu, Gogu Puiu, grupari anihilate in 1949. Interventia sovietica in Ungaria si
pasivitatea Occidentului i – au demoralizat pe acesti luptatori pentru libertate.
In ace asta perioadă au existat zece centre de rezistență distribuite în toate zonele țării,
fiecare dintre ele încorporând mai multe grupuri a căror activitate s -a desfășurat în această
perioadă. Aceste centre au fost: Bucovina – 11 grupuri; Banat 12 grupuri; Brașov – un grup;
Vrancea – șase grupuri; Sibiu – cinci grupuri; Maramureș – șase grupuri; Munții Apuseni – 12
grupuri; Arad – cinci grupuri; Dobrogea – trei grupuri; Bac ău – două grupuri; Muscel – două
grupuri; Făgăraș – două grupuri20. O confruntare statistică între cele două tabere, forțele
rezistenței anticomuniste și forțele de Securitate, pune în evidență dimensiunile fenomenului,
spaima provocată în rândul autorităț ilor comuniste, iar pe de altă parte, inegalitatea în planul
dotărilor și al forțelor angajate. Astfel, în 1953, structura organizatorică a Direcției Trupelor
Operative de Securitate din cadrul MAI se prezintă astfel: 3.241 ofițeri, 3.176 subofițeri, 36.94 1
trupă și 1.485 angajați civili4. In anul 1969, într -un raport al Securității se arată că au fost
descoperite și anihilate 1.196 de „grupuri și organizații subversive" dintre care 119 în 1948, 200
în 1949, 182 în 1958 și 180 în 1959. Există așadar o evalu are a activității „subversive" cu
aproape 1.200 de identificări, fapt ce evidențiază dimensiunile fenome nului rezistenței
anticomuniste.

I.3 Revolte ale țăranilor împotriva colectiviză rii agriculturii

24 iulie 1949 este ziua în ca re au apărut primele cinci gospodării agricole colective din
istoria României , din cele 60 pregătite pentru a inaugura noua politică agricolă a României
comuniste.
Mulți țărani s -au opus acestor noi măsuri al comuniștilor, unii plătind cu viața. Primele ce le mai
importante din lungul șir al răscoalelor țărănești au fost cele din județele Bihor și Arad din iulie
1949. Acestea au fost primele revolte țărănești împotriva acestor abuzuri.

Aceste revolte au avut loc la mai puțin de cinci luni de la plenara CC al PCR din 3 -5
martie 1949, care hotăra „transformarea socialistă a agriculturii”, după ce patru ani la rând
partidul negase cu îndârjire intenția de a colectiviza pământul. Încă înaintea plenarei crescuse
teroarea „cotelor”. Țăranii erau disperați că sta tul îi obligă să ia pâinea de la gura copiilor pentru
a-și achita datoriile în cereale, din ce în ce mai împovărătoare.
Ca să le interzică orice posibilitate de evaziune, partidul a hotărât ca treieratul cerealelor să se
facă numai la aria comunală, de und e recolta putea fi controlată și rechiziționată până la ultimul

4 Cosmin Budeancă, Rezistența armată anticomunistă din România, Editura Argonaut, Cluj -Napoca 2004, p.6 -38.

10
bob. Procedeul era, în același timp, o constrângere economică și una politică, pentru că țăranul
muritor de foame putea fi, în viziunea comuniștilor, convins să se înscrie în colectivă din
disperare.
Acestea au fost cauzele răscoalelor care s -au declanșat, aproape concomitent în mai multe județe
ale României, în plină vară și în timpul primei recolte de după „plenara colectivizării”.
În iulie 1949 au izbucnit simultan răscoale în foarte multe comune. Intensitatea maximă a
fost atinsă în județele Bi hor, Arad, Botoșani și Suceava.
Ca un exemplu pentru amploarea fenomenului, documentele oficiale menționează pentru vara
anului 1949 diferite manifestări de revoltă ale țăranilor în 54 de comune bihor ene din plasele
Beiuș, Beliu, Plasa Centrală, Marghita, Săcuieni, Sălard, Salonta, Tileagd și Tinca. Practic, din
cele 12 plase ale județului Bihor, numai trei nu au fost afe ctate de nemulțumirea populară.
Apogeul răscoalelor a fost atins în ultimele zile ale lunii iulie 1949 în câteva localități
bihorene, între care Girișul Negru, Batăr, Talpoș, Tăut (29 iulie), Cociuba Mare, Belfir (30 iulie),
Ucuriș (31 iulie). În ultima zi a lui iulie revolta s -a extins și dincolo de granița județului Bihor
cu Ar adul.
Conform unui raport al Directiei Generale a Securitatii Poporului, din 12 august 1949
“asupra actiunilor contrarevolutionare chiaburesti din judetele Bihor si Arad”, pregatirea pentru
revolta taraneasca ar fi inceput inca din primavara anului 1948, cand “a fost semnalata” existenta
unei organizatii subversive, denumita Organizatia Romania Independenta, cu centrul in Oradea si
cu ramificatii in partea de nord a judetului Bihor si sudul judetului Salaj.
Aceasta organizatie condusa de Nistor Badiceanu a fost depistata in cursul verii 1948 o buna a
parte a membrilor ei fiind arestati5.
In implicarea revoltelor taranesti din Bihor, Securitatea a identificat o a doua
“Organizatie Subversiva”, intitulata “Vlad Tepes II”. Aceasta organizatie avea centrul de actiu ne
la Oradea, legaturi puternice la Bucuresti si “ramificatii in comunele Vascau , Beliu, Cucuris,
Lunca, Câmpanii de sus, Leheceni, Beius, Marghita si Salard din judetul Bihor”, organizatie
condusa de avocatul Constantin Militaru din Oradea6.
Evenimentele petrecute in vara anului 1949 in judetul Bihor impresioneaza prin amploare
forta si dramatismul lor.
Pentru restabilirea ordinii si asigurarea muncilor agricole in judetul Bihor, in vara anului 1949,
Ministerul de Interne a pus la dispozitia C omandamentului Unic Oradea, 3 batalioane de

5 Carmen – Elena Potra , “Revoltele țărănești din județul Bihor î n vara anului 1949”, in Clara Mareș , Constantin
Vasilescu (Coord) , Nesupunere si contestare in România Comunistă ” , Editura Polirom, Iasi, 2015, p.25
6 Ibidem, p. 26 -27.

11
Securitate, in localitatile Oradea, Tinca si Marghita7. Ulterior pe langa aceste 3 batalioane a fost
dislocat si unul de graniceri. Scopul l -a reprezentat lichidarea actiunilor chiaburesti.
I.4 Revoltele muncitor ești împotriva regimului

Anul 1977 este marcat, in planul protestelor, de greva minerilor din Valea Jiului.
Cauza imediata a grevei a constituit -o un proiect de lege privitor la minerii pensionari cu
drept de munca. Discutiile dintre mineri in legatura cu aceste dispozitii au abordat conditiile
nesatisfacatoare de munca din Valea Jiului, in seara zilei de 30 iulie, luandu -se, la Lupeni,
hotararea ca o delegatie alcatuita din 100 de persoane sa plece la Bucuresti pentru a discuta cu
Ceausescu.
Primul sec retar al comitetului de partid Petrosani , Clement Negrut, a incercat, la 1
august, sa discute cu minerii revendicarile lor, dar dialogul a degenerat la altercatii, care au
alarmat autoritatile locale. Ele s -au grabit sa informeze Bucurestiul, Ilie Verdet anuntandu -si
sosirea ( in acele zile, N.Ceausescu se afla la Neptun unde purta discutii cu secretarul general al
PC Spaniol, Santiago Carillo). Minerii au refuzat orice discutie cu Ilie Verdet, acuzat de a fi
nereceptiv la cererile lor, si au cerut venirea lui Ceausescu.
In timp ce minerii din Lupeni au hotarat sa -i antreneze pe toti minerii din Valea Jiului in
actiunea lor revendicativa si au constituit un punct de dirijare in ghereta paznicului de la poarta
nr.2. In dupa -amiazaz zilei de 1 august, a fost trimisa o echipa alcatuita din Ilie Verdet, prim
vice-prim -ministru, Gheorghe Pana,presedintele UGSR si ministru al muncii, Constantin
Babalau, ministrul Minelor, insotit de ofiteri din Ministerul de Interne si de la Departamentul
Securitatii Statului, in Valea Jiului pentru a potoli nemultumirea minerilor.
Incercarile oficialilor de la Bucuresti de a discuta cu minerii s -au lovit de cererea lor ca
secretarul general sa vina personal. La microfonul instalat la amintita ghereta, s -au perindat
numerosi vo rbitori, care au zugravit tabloul sumbru al conditiilor de viata ale minerilor. Ca lider
al acestora s -a impus Constantin Dobre, de la mina Paroseni, care a decis in cele din urma
sechestrarea lui Ilie Verdet, Gh.Pana si Clement Negrut.
Sosit, in sfarsit, la 3 august la Petrosani, Ceausescu a luat cunostinta de cererile minerilor,
prezentate de Constantin Dobre, la aceeasi ghereta: “program de lucru de 6 ore; modificarea
proiectului Legii nr. 3/1977, in ceea ce priveste pensionarea ( la varsta de 50 de ani , daca sunt

7 Ibidem, p.34

12
lucrati 20 de ani efectiv); masa calda gratuita la intrarea in schimb; asigurarea echipamentului de
protectie;aprovizionarea cu produse agroalimenatre de aragaz; marirea duratei de distribuire a
apei calde si reci; construirea de camine si de locuinte pentru nefamilisti” si alte revendicari cu
caracter economic si social.In final, se cerea ca “nici un miner sa nu fie arestat, anchetat ori
persecutat pentru evenimentele de la Lupeni”8.
Ceausescu nu s -a angajat la o discutie cu comitetul de greva ci a replicat, la citirea
fiecarei revendicari, raspunsurile lui fiind fie aclamate, fie huiduite. Comentarii, inregistrate de
Securitate, redau imaginea neasteptata a unui Ceausescu confruntat cu o multime scap ata de sub
control si impresia facuta in Valea Jiului de aceasta situatie inedita : “La Petrosani, luni si marti,
minerii au facut greva si nu au intrat in mina pana nu a venit secretarul general la fata locului,
pentru pensii si salariu. Am urmarit la rad io, dar nu au anuntat nimic, a fost miting la Petrosani
si Vasile si ce mi -a povestit tot sa te ia groaza, il huiduiau pe secretarul general. Dar sa nu
vorbesti la nimeni” (Varje Gheorghe, de la caminul nr.1 Deva);”Activistii trimisi sa -i tempereze
( pe mineri – n.n) au fost luati ostatici, muncitorii nu au vrut sa paraseasca mina si au cerut sa
discute cu presedintele (Ceausescu – n.n) , care impreuna cu insotitorii au sosit si au urcat la
tribuna intr -o tacere rupta penibil de uralele unui grup izolat. C eilalti spargatori de greva,
dispersati in multime, tintuiti de priviri dusmanoase si apropourile minerilor, au trebuit sa taca.
El (Ceausescu – n.n) a spus ca, datorita conditiilor complexe exploatarile miniere din Valea
Jiului se vor constitui intr -o cen trala separata, ca minerilor li s -a marit retributia reala cu 30 la
suta, ca vor putea iesi la pensie la 50 de ani sau dupa 20 de ani vechime. La cererea muncitorilor
urlata in piata, le -a promis duminica libera si ziua de munca de 6 ore, cu conditia sa de a aceeasi
productie. Am vazut cum, rupand cordonul, oamenii se indreptau spre el cu scrisori. Inutil sa mai
adaug ca minerii au obtinut tot ce au vrut” (arhitect Ninel Dobrei de la IPEH Deva)9.
De fapt, minerii nu au obtinut satisfacerea tuturor revendica rilot. De pilda, cel desemnat
sa ramana in Valea Jiului pentru a supraveghea indeplinirea cererilor prezentate lui Ceausescu nu
a fost C onstantin Bă bălau, cum doreau minerii , ci Ilie Verdet.
Greva din Valea Jiului nu a fost o actiune politica si – in ciu da huiduielilor – nici o
manifestare anti -Ceausescu : revendicarile minerilor au fost exclusiv economice si sociale, iar
cererea lor staruitoare a fost ca Nicolae Ceausescu sa vina in Valea Jiului. Se manifesta
stravechiul stereotip al “bunului monarh”!10

8 Florin Constantiniu, O istor ie sincera a poporului român, ediția a III – a revăzută si adaugită, Editura Univers
Enciclopedic, București 2002, p.491
9 Ibidem ,p.492
10 Idibdem

13
Represiunea a fost camuflata si inceata. Conducatorii aparuti spontan au fost stramutati
(Constantin Dobre a fost trimis la Scoala de partid “Stefan Gheorghidiu”!), altii supusi unei
atente supravegheri si avertizari de Securitate, cand spusele lor au fost considerate primejdioase.
Generalul Emil Macri,seful Contrainformatiilor Economice din Securitate, sosit la Lupeni
impreuna cu Nicolae Plesita, dar fara a aparea in public a utilizat,in ancheta desfasurata, metode
mai putin rafinate, scrie Adam Burakows ki11. In jur de sase sute dintre cei mai activi mineri au
fost supusi unor interogatorii de multe ori foarte brutale, in urma carora cincisprezece persoane
au fost condamnate cu sentinte intre doi si cinci ani de munca grea , alti circa cincizeci de mineri
au fost internati in spitale de psihiatrie si cel putin trei sute au fost trimisi cu domiciliul in alte
regiuni ale tarii. In jur de patru mii de persoane angajate in mina au fost date afara12.
“Acuzatiile aduse minerilor protestatari au fost de tulburare a ordinii publice si ultraj contra
bunelor moravuri, tocmai pentru a nu da o incarcatura politica actiunii, desi, declara unii martori,
la un moment dat s -a strigat chiar “Jos Ceau șescu!”
“Dupa terminarea grevei, nu mai putin de 5000 de mineri, au fost anc hetati. Catorva sute de
protestatari li s -au desfacut contractele de munca dupa care au fost condamnati si deportati.”13
Pedeapsa aplicata a fost de 2 -5 ani de inchisoare prin munca corectionala. Zeci de ortaci care au
scapat de condamnarea penala au avut s urpriza sa se trezeasca internati in clinicile de psihiatrie,
o practica obisnuita in acei ani pentru pedepsirea opozantilor. Acuzatiile aduse minerilor
protestatari au fost de tulburare a ordinii publice si ultraj contra bunelor moravuri, tocmai pentru
a nu da o incarcatura politica actiunii, desi, declara unii martori, la un moment dat s -a strigat
chiar “Jos Ceau șescu!”
Tacerea totala cu care a fost inconjurata greva din Valea Jiului a izolat -o in fapt de restul
tarii, marea majoritate a populatiei afla nd de ea de la postul de radio “Europa Libera”.
Greutatile economice crescande impuse de Ceausescu au provocat mai multe greve la
inceputul anilor `80. Minerii din sapte mine metalifere din regiunea Maramures, din nordul
Transilvaniei, au declansat o gre va in septembrie 1983, in semn de protest fata de micsorarile de
salarii introduse de noua lege a salarizarii. Securitatea a fost trimisa sa sparga greva. Ca urmare
a reducerii ratiei zilnice de paine la 40 la suta pentru nerealizarea normei, muncitori ro mani si
maghiare au facut greva in noiembrie 1986 la Fabrica de masini grele si la Fabrica de frigidere

11 Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965 – 1989.Geniul Carpaților, Traducere de Vasile Moga,
Editura Polirom, Iasi, 2011, p.226

13 C.Romulus, “L a Lupeni s -a strigat <<Jos Ceauș escu>>” in România Liberă , 15 noiembrie 2006, p.4

14
din Cluj, precum si la fabrica din sticla din Turda. In Cluj circulau fluturasi cerand in ambele
limbi “carne si paine” si “lapte pentru copiii nostri”, demonstrand astfel solidaritate interetnica.
Oficialitatile de partid au trimis in graba alimente in fabrici si au promis ca vor rezolva
plangerile muncitorilor, dupa care grevistii s -au intors la munca. La fel ca si in Valea Jiului, in
1977, Securitatea a pornit o ancheta cu privire la organizarea grevei si cativa muncitori au fost
mutati in alte zone. In decurs de trei luni, tulburarile se intinsesera in rasaritul tarii, cuprinzand,
pentru prima oara dupa mai multe decenii, atat muncitori cat si student i. Din nou scanteia care a
dat nastere acestor tulburari a reprezentat -o reducerile de salarii impuse pentru nerealizarea
normelor de productie si problemele de aprovizionare cu alimente. La 16 februarie 1987, circa
1000 de angajati de la Atelierele de mat erial rulant “Nicolina” din Iasi s -au indreptat in mars
catre sediul partidului, protestand impotriva reducerilor de salarii. Cererile lor au fost rapid
satisfacute. A doua zi, in ceea ce se pare ca a fost o actiune spontana mai multe mii de studenti
de la Universitate si de la Politehnica au marsaluit in centrul orasului in semn de protest fata de
oprirea curentului electric si a caldurii in caminele studentesti scandand : “Vrem apa sa ne
spalam si lumina sa -nvatam!”. Autoritatile au cedat, si de data acea sta nu s -a luat nici o masura
represiva impotriva studentilor. La Atelierele “Nicolina”, totusi, 150 de persoane dintre grevistii
de baza au fost concediati, dupa obisnuita “ancheta” condusa de Securitate.
In spatele acestei serii de proteste impotriva po liticii economice a lui Ceausescu se afla
introducerea unor masuri draconice, menite sa reduca consumul de alimente si de energie,
precum si reducerile de salarii. In loc sa tina seama de semnalele pe care le reprezentau aceste
tulburari din ce in ce mai n umeroase, Ceausescu s -a avantat orbeste inainte, cu aceleasi masuri,
indiferent – se pare – la consecintele acestora. Cupa privatiunilor se umpuse si un semn in acest
sens a aparut la 15 noiembrie 1987,la Brasov, al doilea ma re centru industrial al tarii
I.5 Disidență in regimul Ceau șescu

Primii nori care apar pe cerul senin al regimului Ceausescu vin din doua directii. La
Conferinta pentru securitate si cooperare europeana de la Helsinki (1975) incheiata printr -un
Acord final, care consacra statu -quo-ul politic si teritorial al continentului, tarile occidentale au
staruit pentru discutarea unui asa -numit “cos al treilea” – dupa problemele politice si economice
– , cuprinzand drepturile omului.

15
URSS, preocupata sa -si vada definitiv recunoscuta hegemonia in Europa de Est, se vazuse
nevoita sa faca aceasta concesie a Occidentului, hotarata insa sa
nu le respecte.
Inscrierea drepturilor omului – in primul rand libera
circulatie, dreptul fiecaruia de a parasi si a se intoarce in tara de
origine – intr-un act oficial, semnat de sefii de stat si publicat in
presa (asadar,cunoscut de toti), oferea un temei
legal , lesne de invocat de toti cei loviti sau
nemultumiti de regimul comunist.
La inceputul anului 1977, un grup de disidenti cehoslovaci au redactat un document
intitulat “Carta 77”, sinteza intre aspiratiile “Primaverii de la Praga din 1968”.Scriitorul Paul
Goma si alti cativa romani isi dau adeziunea la “Carta 77”, iar Paul Goma ii cere printr -o
scrisoare, lui Ceausescu cel care a condamnat interventia Pactului de la Varsovia in
Cehoslovacia, sa se solidarizeze cu autorii “Cartei”.
Paul Goma, dupa 11 luni d e disidenta, a acceptat pasaportul si a plecat cu familia in Franta (20
noiembrie). Generalul Plesita, adjunctul ministrului de Interne, il avertizase ca “mana Securitatii
este lunga”, si ca, sosit la Paris, va avea un “semn” al adevarului spuselor sale: i ntr-adevar, la 18
noiembrie, Monica Lovinescu, personalitate de marca a exilului romanesc, si, prin colaborarile
sale la “Europa Libera”, a opozitiei fata de regimul comunist din Romania, era agresata de doi
necunoscuti care, dupa unele indicii nu erau fra ncezi.
Situatia interna a Romaniei se deteriora tot mai mult, ca urmare a dificultatilor economice. In
vederea construirii unor “mamuti industriali”, destinati, in conceptia lui , sa asigure independenta
economica a Romaniei, Ceausescu facuse imprumuturi masive pe piata de capital occidentala,
ceea ce a facut ca datoria externa a Romaniei sa creasca de la 1,2 miliarde in 1971 la 9,5 miliarde
in 1981.
Cu acelasi elan cu care se lansaze in accelerarea si amplificarea industrializarii,
Ceausescu a declansat campania de rambursare a datoriilor externe prin cresterea masiva a
exporturilor, inclusiv de produse agroalimentare necesare populatiei, si drastica reducere a
importurilor, inclusiv a celui de medicamente.
In acelasi timp, el a ordonat inceperea unor l ucrari de proportii considerabile ca, de pilda,
construirea unui centru civic in Bucuresti, sistematizarea cursului Dambovitei, sistematizarea
satelor, etc. Demolarea unor cartiere intregi in Bucuresti (intre care si biserici si monumente
Paul Goma , disident al regimului comunist .
FOTO: Photoland/Corbis, Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului și Memoria Exilului
Român esc

16
istorice precum Manastirea Vacaresti, ansamblu unic in arhitectura sud -europeana a secolului al
XVIII – lea) si a locuintelor taranesti, a provocat o vie nemultumire in randurile populatiei si in
cercurile informate din strainatate.
Daca in tara gravitatea situatiei econ omice nu era inca perceputa la dimensiunile ei reale,
sectia a 11 -a a spionajului extern din cadrul KGB a considerat inca din 1983 ca Romania se
indrepta spre o prabusire economica, perspectiva ingrijoratoare pentru Kremlin, care se temea de
o orientare in aceste conditii, a acesteia spre vest.
Lipsurile resimtite tot mai puternic in aprovizionare – cozile la magazinele alimentare au
devenit un element nelipsit din peisajul citadin – si regimul de economii si restrictii, mai ales la
consumul electric, c eea ce a avut drept rezultat cufundarea in intuneric a oraselor si, in general ,
a tarii, au alimentat starea de nemultumire a populatiei. Daca atunci cand nu pot oferi “paine”
populatiei autoritatile ii dau mai mult “circ”, Nicolae Ceausescu a limitat la doua ore programul
de televiziune, si acest scurt rastimp fiind ocupat de prezentarea cuvantarilor sau vizitelor sale
de “lucru”. In india, se considerase ca, pentru a opri cresterea populatiei, mai eficienta decat
sterilizarea era electrificarea satelor, pentru ca privitul televizorului sa inlocuiasca placerile
patului; in Romania , interzicerea avortului se asocia cu restrangerea pana la anulare a “opiului
pentru populatie” care este televiziunea, astfel ca, privati de satisfactiile aflate la indemana
oricui, romanii incepeau sa murmure acolo unde era posibil, telespectatorii s -au indreptat spre
posturile bulgar,maghiare si iugoslav).
Intre regim si popor se adancea o prapastie , cuplul prezidential atragand tot mai puternic ura
populatiei.
In memoriile sale, Vadim Medvev enumera pe opozantii de marca ai secretarului general
al PCR. Cel care s -a manifestat public, in plin congres al partidului (in 1981, la Congresul al XII –
lea al PCR), a fost vechiul militant Constantin Parvulescu,dar vocea sa a ramas cu totul singulara
si, in afara senzatiei provocate de o manifestare inedita, actiunea lui a ramas fara ecou.
Daca in Polonia, chiar si dupa introducereala 13 decembrie 1981 a legii martiale, curentul
creat de sindicatul “Solidaritatea” si de intelectualii d isidenti a continuat sa se manifeste, daca in
Cehoslovacia,in ciuda masurilor de represiune, membrii “Cartei 77” nu au abandonat lupta, daca
in Ungaria disidentii desfasurau o activitate semilegal, in Romania, absenta unui curent – nu a
unor indivizi izola ti – ostil regimului si forta aparatului si forta aparatului de represiune, atat cea
reala cat si cea, mai puternica, imaginata de populatie, vazand la tot pasul informatori si
microfoane, au facut ca regimul sa nu fie amenintat serios din interior. Cader ea lui nu putea veni

17
decat din exterior,mai exact, cand schimbarea raportului de forte Est -Vest avea sa submineze
intreg “lagarul” socialist si, pe cale de consecinta, sa slabeasca regimul din Romania.
. In cartea lor despre relatiile romano -americane in anii 1985 -1989, Roger Kirk si Mircea
Raceanu (primu, fost ambasador al SUA la Bucuresti in acei ani, cel de al doilea fost director –
adjunct al sectiei SUA si Canada, in MAE, si devenit spion american) au pus in lumina
incapacitatea sau refuzul lui Ceausescu de a recepta corect semnalele Washingtonului, preocupat
in primul rand de incalcarile drepturilor omului in Romania. Imaginea liderului roman a fost
intunecata de demolarile din Bucu resti si din tara (la cele din Capitala s -au
adaugat”sistematizarea satelor”, perceputa in Occident si ca o tentativa de disloare a minoritatii
maghiare), de privatiunile impuse populatiei pentru a se lichida datoria externa si de masurile
represive impotr iva disidentilor, intre care profesoara Doina Cornea de la Cluj a capatat o
notorietate internationala prin actiunile ei curajoase.
In nota adresata la 30 octombrie
1989 de raportorul pentru Romania al
Centrului pentru drepturile omului de pe
langa Oficiu l ONU din Geneva ministrului
de Externe al Romaniei figurau 131 cazuri
de violare a drepturilor omului in Romania,
printre care si masurile represive impotriva
opozantilor (Gabriel Andreescu, Petre Mihai
Bacanu, Ana Blandiana, Liviu Cangepol,
Doina Cornea, Radu Filipescu , Dumitru Iuga, Aurel Dragos Munteanu , Dan Petrescu, Andrei
Plesu etc. , dar si Constantin Parvulescu si ceilalti autori ai “Scrisorii celor sase”).
Criza regimului Ceausescu a fost brutal pusa in lumina de tulburarile de la 15 noiembrie
1987 de la Brasov, cand, in ziua alegerilor, multimea incurajata de schimbarile intervenite in
URSS, cunoscute in primul rand gratie postului “Europa Libera”, a atacat sediul comitetului de
partid, unde descoperirea unor alimentem de negasit in magazinele din tara, a sporit indignarea
oamenilor. Daca, in 1977, greva minerilor din Valea Jiului a ramas fara rasunetul cuvenit, ca
urmare a tacerii totale a mediilor oficiale din tara si a masurilor de izolare a perimetrului minier
si a liderilor grevei (doar “Eu ropa Libera” a transmis stiri mai amanuntite despre greva), de asta
data, Silviu Brucan a adresat o scrisoare deschisa lui Ceausescu – puternic mediatizata de
“Europa Libera” si de presa din Occident – in care il avertiza asupra falimentului ineluctabil al
regimului, daca nu se decidea sa -l reformeze. Gestul lui Silviu Brucan a ramas singular, astfel ca,
Doina Cornea, disidenta anti – comunista,
Sursa : Imago/D. Konnerth

18
in Occident, pasivitatea societatii romanesti a fost rezumata in formu la “Mamaliga nu face
explozie”.
Intr-un prim palier al tipologiei mișcării anticomun iste se pot plasa cele caracterizate de
implicarea civică în acțiuni și manifestări anticomuniste : organizații și grupări civile care au
făcut permanent propagandă anticomunistă, compuse din intelectuali, studenți, elevi, muncitori,
țărani; acțiuni de pro test ale societății civile îndreptate împotriva proiectatei demolări a 7 -8.000
de sate, care s -au convertit ulterior într -o manifestare de largă solidaritate a opiniei publice
internaționale în anul 1988, cunoscută sub numele de „Operations.
Villages Rouma ins"; atitudini civice publice împotriva comunismului începând cu 1977 în cadrul
cărora s -au remarcat o serie de exponenți ai societății civile precum Paul Goma, Radu Filipescu,
Doina Cornea etc.3. Un al doilea grup de acțiuni sunt cele cu implicarea intel ectualilor : cercuri
de intelectuali laici și clerici, constituite ca grupuri de reflecție și de întreținere a ideilor
anticomuniste, a unei etici întemeiate pe valorile creștine și democratice, cum a fost grupul de
reflecție spirituală și religioasă „Rugu l aprins"; atitudini și forme de manifestare anticomunistă în
lumea intelectualilor privind recuperarea conștiinței istorice, care au culminat în anii 1957 -1958,
când s -a marcat aniversarea a 500 de ani de la urcarea pe tron a voievodului Moldovei Ștefan c el
Mare, receptat în memoria colectivă ca simbol al independenței și identității etnice, al gesticii
ctitoriale aferente pietății creștine românești, în condițiile în care Basarabia și Bucovina, părți ale
Moldovei voievodale de odinioară, se aflau sub domi nația sovietică, alogenă și atee; acțiuni ale
intelectualilor din perioada 1983 -1988, îndreptate împotriva politicii de sistematizare irațională a
orașelor ce viza distrugerea monumentelor de arhitectură din București și din alte orașe4. Se
poate degaja și o implicare studențească în rezistența anticomunistă, în forme și exprimări variate
care au traversat primul deceniu al comunismului și care au culminat cu manifestațiile
antisovietice și anticomuniste din 1956 ale studențimii din Timișoara (în timpul rev oluției
antisovietice din Ungaria)5. Procesul comunizării, al instalării sistemului colhoznic în
agricultură, prefațat de o strategie bine pusă la punct de statul comunist de distrugere a clasei
țărănești proprietare prin sistemul cotelor, a determinat și o implicare țărănească masivă,
distribuită în toată țara, concretizată în proteste, revolte și răscoale țărănești îndreptate împotriva
colectivizării agriculturii6.
La reacțiile față de comunism, față de consecințele sale nefaste în viața cotidiană au luat
parte și categoriile muncitoare. Se produce lent, pe parcursul epocii comuniste, un proces de
convertire a clasei muncitoare, industriale dintr -un aliat al PCR într -un adversar al acestuia, în
condițiile în care ideologia comunistă urmărea constituirea unei clase muncitoare ideologizate și

19
abstracte. Mai exact, se produce o adversitate a realității muncitorești față de o utopie
muncitorească comunistă. In aceste cond iții, clasa muncitoare își recuperează conștiința de sine
și memoria identitară ocultată, confiscată sau pervertită de comunism. Implicarea muncitorească
în fenomenul rezistenței anticomuniste s -a particularizat prin sabotaje în perioada de început a
comun ismului, pentru ca mai apoi să se radicalizeze sub forma unor greve și revolte de mare
amploare, precum greva generală a minerilor din Valea Jiului din 1977, revolta muncitorească
din 1981 din Bazinul minier Motru sau revolta muncitorilor din Brașov din 19 87. Un element
semnificativ în exprimarea anticomunistă a muncitorimii îl reprezintă formarea în același an
fatidic 1977 – an al grevei din Valea Jiului, al manifestării disidenței lui Paul Goma, fapt care
semnifică începutul dezarticulării unanimității ap arente a discursului politic și a aplicațiilor
ideologice ale comunismului din România a sindicatelor libere, precum SLOMR (Sindicatul
Liber al Oamenilor Muncii din România) și sindicatul liber „Libertatea
In martie 1989 a fost difuzata “Scrisoarea celor sase” semnata de fostii activisti ai PCR
Corneliu Manescu, Alexandru Barladeanu, Gh. Apostol, Silviu Brucan, C. Parvulescu, Gr.
Raceanu , prin care cereau : respectarea drepturilor omului si a Constitutiei, incetarea
“sistematizarii” teritoriului si a exp ortului de alimente, restabilirea prestigiului international al
Romaniei.
Restrictiile dure ale regimului comunist ceausist la alimente, energie, caldura,
combustibil , etc i a determinat pe romani sa se ridice cu hotarare impotriva regimului si sa l
inlature . in dec 1989.

20
CAPITOLUL II
BRA ȘOV, 15 NOIEMBRIE 1987

II.1 Co ntextul si cauzele revoltei braș ovenilor

Protestele muncitorilor de la Intreprinderea de Autocamioane Brasov, din 15 noiembrie
1987, au fost declansate de intarzierea paltii salariilor si diminuarea repetata a retributiei ca
urmare a nerealizarii planului de productie la diferite sectii ale intre prinderii. Trebuie precizat ca
din 1983, cand a fost emis Decretul Consiliului de Stat nr.335/1983 privind aplicarea formei de
retribuire in acord global si a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activitati14,
remunerarea salariatilor se face a in cuntie de realizarea planului de productie. Conform art.1 al
Decretului nr. 335/1983 retribuirea personalului muncitor s e facea in raport cu munca pres tata si
rezultatele obtinute. In cazul depasirii productiei planificate, veniturile cresteau in mod
corespunzator si nu erau plafonate. In situatia nerealizarii productiei sau a neindeplinirii
obligatiilor de la locul de munca, retributia se diminua in mod corespunzator, fara a se asigura un
venit garantat. Salarizarea in acord global ii dezavantaja pe m uncitori, intrucat in marea
majoritate a cazurilor neindeplinirea planului de productie nu li se putea imputa lor, ci
managementului defectuos al intreprinderii, lipsei materialelor necesare productiei, intreruperilor
dese si prelungi te ale curentului elec tric etc.
In arhiva CNSAS se gasesc documente intocmite de organele de securitate despre starea
de spirit a muncitorilor brasoveni din anul 1987, dinaintea protestelor. Conform unor note din
perioada februarie -noiembrie 1987, muncitorii de la Intreprinder ea de Autocamioane Brasov
erau nemultumiti de diminuarea repetata a retributiei ca urmare a neindeplinirii integrale a
sarcinilor de plan din motive neimputabile lor (lipsa unor materiale si materii necesare produtiei,
lipsa unor comenzi, a unor contracte pentru exterior , intreruperea frecventa a energiei electrice
etc.). De asemenea, muncitorii brasoveni erua nemultumiti de proasta aprovizionare, de lipsa
caldurii din locuinte, etc. Citam mai jos din notele organelor de securitate din 4 februarie 1987,
24 februarie 1987, 4 noiembrie si 13 noiembrie 1987 :

14 Decretul nr.335/1983 a fost publicat in “Buletinul Ofici al al Republicii Socialiste Româ nia”, nr.69 din 13
septembrie 1983, p. 1 -5. El a abrogat Legea nr.57/1974 privind retribuirea dupa c antitatea si calitatea muncii. Î n
acord global se cuprindeau muncit orii, maiș trii, inginerii, tehnicienii si celalalte categorii de personal, inclusiv
personalul de conducere din int reprinderi, fabrici, uzine, secții , ateliere, brigăzi, ș antiere, loturi, ferme , echipe sau
alte asemenea. Pe langa personalul direct produc tiv, în acord global era cuprins si p ersonalul muncitor din
activitațile de reparații si întreținere, sculă rii, transpo rt intern, de pozite din compartimentele funcționale ș i din alte
sectoare de activitate, care contribuiau la realizarea sarcinilor de plan ce reveneau î ntreprinderii (art.3).

21
– Extras din nota nr. S/04229 din 4 februarie 1987 : “In randul personalului muncitor de la
Intreprinderile : ≪ 6 Martie ≫ , ≪ Zarnesti ≫, ≪ Autocamioane ≫, ≪ Tractorul ≫,
Hidromecanica ≫, ≪Metrom ≫ Brasov si altele continua sa se inregistreze nemultumiri si
comentarii negative in lagura cu lipsa materiilor prime si a materialelor necesare indicatorilor de
plan, intreruperile frecvente ale energiei electrice, conditiile improprii de lucru datorate
temperaturilor scazute din unele spatii productive, situatii ce duc la nerespectarea termenelor de
executie a prodeselor destinate exportului, cat si calitatii acestora si, ca urmare, la diminuarea
substantiala a retributiei (…) La intreprinderea de Autoc amioane, oamenii muncii sunt
nemultumiti de faptul ca lucreaza in hale si spatii neincalzite, in unele situatii in aer liber, la care
se adauga lipsa unor repede si subansambluri, cum este cazul la sectiile 580 si 450, situatie ce a
condus la nerealizarea planului si implicit reducerea retributiei. Totodata starea de nemultumire
este amplificata de dificultatile existente in incalzirea si iluminatul locuintelor, asigurarea apei
potabile , a aprovizionarii cu produce agroalimentare si a calitatii unora din tre acestea , a
transportului in comun, neplata concediilor medicale conform Codului Muncii, precum si
trimiterea in concedii fara plata . Ca urmare, sunt frecvente afirmatiile ca nu vor plati cotizatiile
de sindicat, partile sociale, precum si obligatiile de intretinere” 15
– Nota nr.036831 din 24 februarie 1987 : “In randul personalului muncitor de la Intreprinderea
de Autocamioane, indeosebi din sectiile turnatorie si montaj general, se inregistreaza, in
continuare, comentarii de nemultumire cu privire la lipsa unor materii prime, materiale, repere si
subansambluri (fonta,otel,tabla,pompe de apa,pistoane,radiatoare,cutii de viteza s.a), situatie in
care se prefigureaza neindeplinirea planului de productie pe luna februarie, cu consecinte in
diminuarea retr ibutiilor. In mod frecvent, in discutiile in care se abordeaza astfel de aspecte se
exprima nemultumirea si in lagatura cu alte probleme, cum ar fi dificultatile in aprovizionarea cu
alimente, cotele ridicate pentru plata intretinerii apartamentelor in con ditiile cunoscute de
restrionare a furnizarii apei si caldurii – comentarii facute indeosebi de persoane cu familii
numerooase sau cu venituri mai modeste (…) In intreprindere se comenteaza ca, datorita
conditiilor de retribuire, multe cadre tehnice cu v echime si buna pregatire profesionala sunt
preocupate sa -si gaseasca locuri de munca la alte unitati economice din Brasov”16
– Nota nr.S/6920 din 4 noiembrie 1987 : “Din date verificate rezulta ca in ultima perioada de
timp se inregistreaza o tendinta de d eteriorare a starii de spirit in randul oamenilor muncii,
cauzata in principal de neajunsuri si lipsuri serioase in aprovizionarea cu produse agroalimentare,

15 ACNSAS, fond Documentar , dosar 117, vol.5, f.1 04, apud Nicoleta Ionescu – Gură , Dimensiunea represiunii din
România in regimul comunist. Disloc ari de persoane si fixă ri de domiciliu obligatorii, Editura Corint, Bucureș ti,
2010,p.269
16 Ibidem, p.269 -270.

22
indeosebi la sortimentele de carne, ulei , zahar, unt, faina, malai, cartofi si fructe (…) distr ibuirea
cu intreruperi exagerat de dese si prelungite a curentului electric in unele cartiere si zone ale
municipiului Brasov (…) primirea retributiilor diminuate cu 30 -50% de catre unii oameni ai
muncii din obiectivele economice, care considera ca aceas ta se datoreaza factorilor de decizie de
la nivelul intreprinderilor, centralelor, conducerii judetului si ministerelor, care nu sunt in masura
sa aasigure cele necesare bunei desfasurari a activitatii productive. Cei afectati acuza tot mai
insistent ca 50 -60% din retributie nu le este suficienta pentru a face fata nevoilor de intretinere a
lor si familiilor, fapt ce ar conduce la scaderea nivelului de trai in contradictie cu ceea ce se
sustine oficial”17.
– Nota nr 036924 din 13 noiembrie 1987 : “ Din date verificate rezulta ca starea de spirit in
randul oamenilor muncii din municipiul Brasov tinde sa devina necorespunzatoare. Astfel,
oameni ai muncii din cadrul platformelor industriale de camioane si tractoare fac aprecieri si
comentarii negative la adresa factorilor de conducere ai intreprinderii si lipsei caldurii din
locuinte, intreruperilor la energia electrica, neajunsurilor din aprovizionarea cu alimente (…) se
fac referiri necorespunzatoare cu privire la nerealizarea sarcinilor de plan in obiective le
economice, indeosebi la Intreprinderea de Autocamioane Brasov, din cauza restrictionarii
metalului prin Ordinul M.I.M. nr. 235/1987 si a nelivrarii unor subansambluri de
≪ Electromures ≫ (conductoare cablaje si cordoane electrice) si ≪Rulmentul ≫
(cuzi neti,rulmenti)” 18
Degradarea situatiei economice “datorata nu numai conjuncturii internationale. dar si
optiunilor individuale ale lui Nicolae Ceausescu care au vizat doua paliere : pe de o parte ,
mentinerea unui ritm accelerat al industrializarii si,de pe alta parte, incepand din 1982, o
preocupare sustinuta pentru a lichida datoria externa, a avut repercusiuni asupra nivelului de trai
al populatiei, dar si asupra veniturilor salariale propriu -zise , ceea ce a condus la revolte si
proteste muncitoresti s pontane, suspectate insa permanent ca fiind provocate de factori
externi”19.

17 Ibidem
18 Ibidem
19 Raluca Nicoleta Spiridon “Reprimarea mișcărilor muncitoreș ti de protest in perioada 1977 -1987. Evenimentele
din Valea Jiului (1 -3 august 1977) și revolta de la Braș ov (15 noiembrie 1987 )”, in Eroi pen tru România – Braș ov
1987 – 15 noiembrie – marturii, studii documente , coordonatori : Flori an Palas, Victor Roncea, Bucureș ti,Editura
Semne,2007, p .252.Vezi si Proteste muncitorești in România comunistă , in Raport final, editori : Vladimir
Tismaneanu, Dorin Do brincu, Cristian Vasile, Bucureș ti,Editura Humanitas,2007,p.694 -711.

23
II.2 Desfășurarea acțiunii protestatare

La 15 noiembrie 1987, zi în care erau programate alegerile de deputați din Marea
Adunare Națională, are loc, la Brașov, o amplă revoltă anticomunistă, cu participarea
muncitorilor Uzinei de Autocamioane ''Steagul Roșu'', cărora s -au aliat și alți brașoveni.
Revolta se declanșase în seara anterioară, respectiv la 14 noiembrie, când muncitorii de la
Uzina de Autocamioane ''Steagul Roșu'' din Brașov și -au primit salariile mult micșorate, fără a le
fi oferită nicio explicație de către conducere, astfel că, cei care intrau în schimbul III au refuzat
să înceapă lucrul, potrivit site -ului www.memorialsighet.ro . În cursul dimineții următoare,
respe ctiv la 15 noiembrie, celor din schimbul III li s -au alăturat colegii care urmau să intre în
schimbul I.
Se adunasera vreo doua -trei sutede oameni, dar numarul acestora a continuat sa
creasca.Prinzand curaj, oamenii nu au mai asteptat sa vorbeasca cu direc torii de intreprinderi,
care oricum fugisera si au pornit spre Judeteana de Partid. Pe strada strigau “haideti cu noi”. Unii
erau prudenti si se codeau sa li se alature muncitorilor, altii avand acest imbold nu au pregetat. In
fata Spitatalului judetean a fost ridicata o troita si tot atunci a fost cantat deasteapta -te romane”
pentru prima data. Dupa aceea au inceput scandarile asteptate de toata lumea “jos comunismul si
jos Ceausescu”. Copiii au fost pusi in fata, sperand ca in acest fel represiunile nu vo r avea loc.
Au ajuns la primarie, unde nu au gasit pe nimeni in primul moment, pana cand a venit primarul
Calanceacare a incercat sa ii domoleasca cu eternul “aveti putintica rabdare”.Lumea s -a enervat
si a trecut peste el. In felul acesta au intrat in Jud eteana de partid unde au vazut o masa intinsa cu
toate bunatatile pe ea. Scena a ceasta e bine cunoscuta. Totusi merita reluata. Danut Iacob, unul
din participanti, reda cu lux de amanunte acest moment. “ Ceea ce nu stiam noi de la televizor
sau de la video aveam in fata ochilor. Erau mesele pline cu cascaval, banane, portocale, sucurui
de toate feluri cu Pepsi, Brifoi si paini mari”.20
Adunați în fața Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei
aproximativ 400 de oameni pornesc spre sediul Prefecturii orașului, pe traseu alăturându -li-se și
alți brașoveni. Trecând pe strada Poienelor, Calea București, Bulevardul Lenin, mulțimea, al
cărei număr ajunsese deja la câteva mii, cântă ''Deșteaptă -te, române!'' și scandează, pentru prima

20Fragmente din cartea “O zi de toamna, cand va …15 noiembrie 1987 , Brasov”, Fundatia Aacademia Civica in
“Memorie in Noiembrie” in România Liberă , Nrr.494. 11 noiembrie 2005,p.2 -3.

24
dată în România, ''Jos dictatura!'', ''Vrem pâine!'', ''Jos Ceaușescu!'', se arată în volumul ''Istoria
României în date'' (2003)21.

II.3 Măsurile represive si consecinț ele lor

Protestele muncitorilor brasoveni, din 15 noiembrie 1987, fata de politica partidului si
statului in plan economic si politic au fost catalogate de autoritati ca “acte huliganice”.Desi au
fost anchetate 183 de persoane, dintre care 53 de la Intreprinderea de Autocamioane Brasov22.
“S-a avut grija ca grupul celor judecati sa nu f ie mare – 61 de persoane, pentru a nu lasa impresia
ca e vorba de o represiune in masa, ci doar de un grup mai mic de <<elemente certate cu
legea>>, <<adevarati vandali>>, care nu au inteles ajutor ce li s -a dat de catre societate in
rezolvarea multor prob leme de familie”23.
In Sentinta penala nr.2823, pronuntata in sedinta publica la 3 decembrie 1987, la Clubul
Intreprinderii de Autocamioane Brasov, se arata ca 61 de muncitori au fost “trimisi in judecata
pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bun elor moravuri si tulburarea linistii publice,

21 Andreea Onogea “30 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov” , https://www.agerpres.ro/flux –
documentare/2017/11/15/documentar -30-de-ani-de-la-revolta -anticomunista -de-la-brasov -04-43-05 , accesat la
18.02.2018

22 Nicoleta I onescu – Gura, op.cit ; p.271
23 Raluca Nicoleta Spiridon , op.cit ,p.257
Desfăș urarea protestului din 15 noiembrie 1987 de la Braș ov
Sursa : https://brasov.usr.ro/15 -noiembrie -1987 -rememorare -2

25
prevazuta si pedepsita de articolul 321, aliniatul 2 din Codul Penal. Ca urmare, 26 dintre
muncitori au fost condamnati la inchisoare intre doi ani si trei ani si sase luni, cu executarea
pedepsei la locul de m unca. Ceilalti 35 de muncitori au primit pedepse intre sase luni si doi ani
inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
In Sentinta penala nr.2823 din 3 decembrie 1987 se arata ca pentru “ceilalti 35 de
incultati care s -au lasat antren ati in activitatea infractionala si au avut o participare mai redusa la
savarsirea faptelor, instanta apreciaza ca scopul educativ al pedepselor ce li se vor aplica va fi
atins si prin suspendarea conditionata a acestora, in conformitate cu dispozitiile a rt 81 si 82
Codul Penal. Instanta considera ca in scopul reeducarii tuturor inculpatilor, se impune
Ministerul Muncii, Ministerul Industriei Constructiilor de Masini, conducerile unitatilor
socialiste si directiile judetene pentru probleme de munca si ocr otiri sociale sa asigure incadrarea
de indata, in muncam a tuturor celor ce vor fi condamnati prin prezenta sentinta. Dupa incadrare,
inculpatii vor fi pusi sub supravegherea colectivelor de munca. Avand in vedere cererea
formulata in sedinta publica de ca tre reprezentatul procuraturii, cerere pe care instanta o gaseste
intemeiata, in conformitate cu prevederile art.1 din Decretul nr.218/1977, toti inculpatii vor
executa pedepsele in alte unitati socialiste, in afara Intreprinderii de Autocamioane Brasov”24.
Trebuie precizat ca Decretul nr. 218/1977 prevedea executarea pedepsei prin munca, fara
privare de libertate,in cazurile in care pedeapsa aplicata nu depasea 5 ani de inchisoare. Articolul
1 al decretului stipula : “In cazul faptelor prevazute de legea penala pentru care pedeapsa aplicata
nu depaseste 5 ani inchisoare, instantele judecatoresti, tinand seama de gravitatea faptelor, de
imprejurarile in care a fost comisa si de conduita generala a faptuitorului, vor dispunem de
regula ca executarea pedepsei sa se faca prin munca, fara privare de libertate, in unitatea in care
acesta este incadrat sau in alta unitate, in fabrici pe santiere, in unitati agricole sau forestiere ori
in alte unitati economice”25.
Instanta judecatoreasca a hotarat ca cei 61 de mun citori sa -si execute pedepsele prin
munca corectionala, in afara Intreprinderii de Autocamioane Brasov, in alte unitati socialiste din
tara,unde prestau activitati direct productive. De pilda, Som-merauer Werner, condamnat la trei
ani si sase luni inchisoa re cu executare la locul de munca, lucra la Intreprinderea de Constructii
Navale si Utilaj Tehnologic Tulcea in calitate de muncitor instalator la atelierul SLI, sectia
instaltii, in cadrul fabricii de constructii nave. I s -a stabilit domiciliul in minicip iul Tulcea,

24 ACNSAS ,fond Documentar , dosar 52, vol.1, f.9. Li s -a desfacu t si contractul de munca de la Î ntreprindere cu art.
130 din Codul Muncii – indisciplină. Vezi Nicoleta Ionescu – Gură , op.cit , p.273
25 Decretul Consiliului de Stat nr. 218/1977 privind unele mă suri tranzitorii referitoare la sanc ițonarea și reeducarea
prin muncă a unor persoane care au savârș it fapte prevazute de legea penala a fost publicat in “Buletinul Ofici al al
Republ icii Socialiste Româ nia”,nr.71 din 17 iulie 1977, p.1 -2.

26
Str.Alunisului, nr.9, bl.E, sc.C, ap.79. A fost pus sa semneze un angajament ca nu va parasi
municipiul Tulcea fara aprobarea sefului militiei judetene Tulcea. Saptamanal trebuia sa se
prezinte la sediul Inspectoratului Judetean de Militie pent ru prezenta. Geneti Aurica , condamnat
la trei ani si sase luni inchisoare cu executare la locul de munca, si Dascalu Petrica, condamnat
la doi ani si sase luni cu executare la locul de munca au fost obligati sa -si execute pedeapsa la
Intreprinderea de Con fectii Focsanu, respectiv Intreprinderea de Aparataj Electric Focsani. De
asemenea si cei 35 de muncitori condamnati cu suspendare au fost incadrati in munca in unitati
socialiste din afara judetului Brasov si li s -a fixat domiciliul obligatoriu. De pilda, Pintea
Ciprian , condamnat la un an si sase luni inchisoare cu suspendarea executarii pedepsei, lucra la
Intreprinderea Mecanica de Utilaje Medgidia (IMUM) si locuia in orasului Medgidia,
Str.Independetei, la caminul de nefamilisti nr.1 al intreprinderii, camera 318. Bahnareanu
Costica, condamnat la un an cu suspendarea executarii pedepsei, lucra ca CTC -ist in cadrul
Sectiei de Utilaj Complex Husi, domiciliat in orasul Husi,Str.Frunzelor nr.3, caminul de
nefamilisti al intreprinderii, camera nr.15. Maniu Gav rila, condamnat la doi ani cu suspendare,
lucra ca electrician la Intreprinderea Mecanica Bistrita. Locuia in comuna Zagra, judetul Bistrita –
Nasaud. Toti erau supravegheati la locul de munca si la locul de resedinta de catre organele de
securitate si milit ie “pentru a preveni si neutraliza de indata orice activitate necorespunzatoare
desfasurata de acestia”.
De retinut ca localitatile si unitatile economice in care trebuiau sa -si execute pedepsele
muncitorii condamnati au fost hotarate de conducerea Depart amentului Securitatii Statului din
Ministerul de Interne, fiind nominalizate in Ordinul nr.200/SG/D 00121451 din 7 decembrie
1987. In acelasi ordin se prevedea ca inspectoratele judetele ale Ministerului de Interne sa ia
masuri pentru a asigura un control informativ complex si permanent asupra persoanelor
condamnate aflate pe raza lor de compententa. Datele obtinute privind comportarea lor la locul
de munca si la domiciliu trebuiau raportate lunar la Directia a II – a din Departamentul
Securitatii Statului.
Ce regim juridic avea condamnatul in unitatea socialista unde presta “munca
corectionala”? Condamnatul isi executa obligatiile in unitatea socilista in baza mandatului de
executare a pedepsei, nu in baza unui contract de munca. Regimul jurudic al condam natului care
presta “munca corectionala” in unitatea socialista era urmatorul : condamnatul nu putea ocupa
functii de conducere, administrative sau de gestiune; pentru munca presetata primea o retributie
neta, mai putin 15 -50% cota stabilita potrivit cu cu antumul retributiei si cu indatoririle
condamnatului pentru intretinerea altor persoane ; condamnatul nu avea dreptul la concediu de
odihna, iar durata muncii prestate nu se considera vechime in munca; cuantumul ajutorului

27
pentru incapacitate temporara de munca in caz de boala sau accident era de 50% din retributia
neta cuvenita condamnatului dupa retinerea cotei mentionate; timpul in care condamnatul lipsea
de la locul de munca, pentru motivul ca se afla internat in spital sau in concediu medical, ori a
fost invoit sau a absentat nemotivat, nu se calcula in durata executarii pedepsei; in calculul
duratei executarii pedepsei prin munca se socoteau si zilele de repaus saptamanal, precum si cele
care conform legii nu se lucrau, deoarece prezenta la locul de munca si prestarea muncii erau
obligatorii numai in zilele si orele programului de lucru al unitatii ; condamnatul nu putea parasi
localitatea unde se afla organizatia socialista la care presta munca fara aprobarea organului de
militie26.
Desi persoanele condamnate au beneficiat de prevederile Decretului nr.11 din 26 ianuarie
1988, care amnistia toate infractiunile pentru care s -a aplicat pedeapsa cu inchisoare pana la 10
ani inclusiv,nu li s -a permis sa paraseasca locurile de munca si domiciliile stabilit e in 1987.
Cu toate ca formularea era ambigua, consideram ca prevederile art.4 al Decretului
Consiliului de Stat nr.11/1988 privind amnistierea unor infractiuni si reducerea unor pedepse
(“Cominetele sau birourile executive ale consiliilor populare, direc tiile pentru probleme de
munca si occrotiri sociale si conducerile unitatilor socialiste vor asigura incadrarea in munca a
persoanelor care beneficiaza de prevederile prezentului decret si vor urmari integrarea acestora in
colectivele de munca in care au f ost repartizate”) se refereau la muncitorii brasoveni condamnati
si reprtizati, in decembrie 1987, in unitati economice din tara pentru a -si executa pedepsele.
Dupa aparitia decretului de amnistiere, muncitorii brasoveni au fost obligati sa incheie contrac te
de munca pe perioada nedeterminata in acelasi unitati economice in care au fost reprtizati, in
decembrie 1987, pentru a -si executa pedepsele si sa -si faca mutatiile definitive in locatiile in care
lucrau. Autoritatile au facut presiuni asupra sotiilor l or sa divorteze sau sa se dupa dupa ei. Unii
dintre muncitori s -au stabilit cu domiciliul si familia in localitatile fixate de autoritati, iar altii au
refuzat, insistand ca sa se reintoarca la Brasov, intainaind in acest sens memorii la CC al PCR,
Procura tura RSR, Tribunalul Judetean Brasov, etc.
Evenimentele din decembrie 1989, care au dus la caderea regimului comunist din
Romania, i -au gasit pe marea majoritate, in localitatile si colectivele de munca unde au fost
repartizati in 1987. In 17 decembrie 1989, Inspectoratul Judetean Brasov de Securitate (seful
Securitatii) cu urmatorul continut “Rugam dispuneti de urgenta masuri de control asupra
persoanelor condamnate pentru participare la evenimentul din noiembrie 1987 de la Brasov,

26 Nicoleta Ionescu – Gură , op.cit , p.275

28
urmand ca in perioada urmatoare sa nu li se permite parasirea actualului domiciliu si loc de
munca”.
In afara celor 61 de persoane condamnat e, asupra unui numar de 21 de persoane
anchetate pentru participarea la demonstratie si puse in libertate, organele de securitate au
intreprins masura peventiva de avertizare. Din cele 21 de persoane, cinci erau elevi la Liceul
Industrial “Steagul Rosu” si Liceul Industrial “Tractorul”, noua persoane au fost reprimite la
Intreprinderea de Autocamioane iar sapte au fost trimise in localitatile de origine insotite de
organul de militie27.
Persoanele cu functii de conducere de la Intreprinderea de Autocamioan e si Centrala
Industriala pentru Autovehicule de Transport Brasov au fost destituite din functii si repartizte sa
lucreze in alte intreprinderi din tara. Este vorba de 15 persoane, dintre care doua au fost si
condamnate la doi ani, respectiv un an si sas e luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a
pedepsei. Acestor persoane li se imputa ca in calitatea pe care au avut -o nu s -au implicat “in
cunoasterea si aplanrea starii de spirit negative create ca urmare a aplicarii de penalizri
nejustificate la ret ributie si nu au actionat pentru a impiedica elementele huliganice sa se
deplaseze din uzina spre centrul orasului”, ca unele dintre ele au participa la sedinta BECOM din
11.11.1987, unde s -au hotarat “in mod abuziv si ilegal egalizarea retributiilor perso nalului
muncitor din diferite sectii”28.
De retinut ca unele reprosuri erau intemeiate,deoarece a fost incalcata legislatia privind
retribuirea in acord global, nivelandu -se retribuirea pe inteprindere desi Decretul Consiliului de
Stat nr.335/1983 privind aplicarea formei de retribuire in acord global si a altor forme de
retribuire specifice unor ramuri sau activitati, specifica clar la art.5, pct.3, ca personalul
muncitor cuprins in acord global la nivelul sectiilor, telierelor , santierelor , loturilor , fermelor
sau altor asemenea subunitati primea retributia in raport cu realizarea productiei fizice stabilita
pentru fiecare si a conditiilor prevazute in contractul de acord global, independent de rezultatele
obtinute pe intreprindere.
Sanctionarea cadrel or de conducere din Centrala Industriala pentru Autovehicule de
Transport Brasov si a celor de la Intreprinderea de Autocamioane Brasov a insemnat ca la nivelul
conducerii partidului cererile muncitorilor erau considerate legitime.

27 ACNSAS, fond Documentar ,apud. Nicoleta Ionescu – Gură , op.cit, p.277
28 Ibidem. p.279 -280

29
II.4. Solidarizarea studenților cu cauza protestatarilor brașoveni

La o săptă mână de la reprimarea revoltei, trei studenți din anul IV ai Facultății de
Silvicultură din cadrul Universității Brașov , si anume : Cătălin Bia , Lucian Silaghi ș i Horia
Șerban , au decis să -și exprime solidaritatea față de muncitorii arestați. Inițiatorul protestului a
fost Cătălin Bi a, care a confecț ionat în camera de cămin, un afiș de dimen siunea 50/100 cm, pe
care scria : “Muncitorii arestați nu trebuie să moară !“. Cu afișul in mâ ini s-a așezat singur pe o
bancă în fața cantinei Complexului studenț esc. 29
Despre iniț ierea protestului relatează sugestiv Cătălin Bia : “Am procedat în modul arătat
mai sus pentru a face cunoscut persoanelor care vedeau afișul că doream ca muncitorii despre
care auzisem că sunt arestați să nu fie omorâ ți sau condamnați pentru ce au făcut in ziua de
15.11.1987 ”30. Acesta susț ine ca nu s-a sfătuit cu nimeni în legătură cu ce avea de gâ nd sa faca
si ca, intre el si cei lalți doi colegi care au fost gă siți de că tre autoritaț i în acelaș i loc, nu a existat
niciun fel de înț elegere , ci doar un gest de solidaritate. Lucian Silaghi , împreuna cu C ătălin Bia ,
au stat pe bancă in faț a cantinei timp de 20 de minute , după care li s-a ală turat si colegul ace stora
, Horia Ș erban.

Lucian Silaghi afirmă că a fost un moment de ră scruce, și la propriu ș i la figura t :
“Stăteam chiar la intersecți e de drumuri in Complexul Studenț esc “Memorandum ”. Eu puteam s –
o iau la stâ nga spre c ăminul 5, unde un alt coleg si bun pr ieten ma aș tepta . Dar, ajuns in fața

29 Cristina Puscas – “25 de ani de la revolta din Brașov – “Muncitorii arestați nu trebuie să moară” –
http://www.cri șana.ro/ știri/a ctualitate -13/25 -de-ani-de-la-revolta -din-brasov -muncitorii -arestati -nu-trebuie -să-
moară –131194.html Accesat la 08.03.2018
30 Catalin – Cornel Bia, “Marturie”, in revista Memoria , nr.25, decembrie 1998,
http://www.revistamemoria.ro/marturie -3/ accesat la 15.01.2018
Imagine preluata din documentarul “Doi ani prea devreme, Liviu Tofan”
În imagine sunt prezeți Cătălin Bia si Lucian Silaghi pe treptele Complexului
Studențesc „Momerandum ”

30
cantinei, l -am vă zut pe bunul meu prieten , Cătă lin Bia cu o pancartă pe care scrisese “Muncitorii
arestați nu trebuie sa moară !”. Se discuta chiar in mediile universitare la modul: “ Mă , o sa -i
împuș te! O sa -i execute!”. Acum poate sa ți se pară exagerat , in dictatură , însa, scenariul era
plauzibil”31.
Într-o mă rturie publicată in revista Memoria , Cătălin Bia spune că ,înainte de protest, a
încercat sa le propună si altor colegi să organizeze o grevă , dar aceș tia nu au fost de acord :
“Am propus unui coleg de încredere să organiză m o grevă, blocâ nd intrarea i n facultate, Cionoiu
propunea să dăm foc tablourilor lui Ceaușescu din căminul Silviculturii. Î mpreuna cu Mircea
Lang si Horia Șerban am mers prin câ teva camere de că min încercând să ii mobil izam pe colegii
noștri. Cei mai mulți di ntre studenți erau crispați, surprinși, nu erau pregătiți să întreprindă ceva.
Nu am mai spus nim ănui ceea ce doream sa fac, dar am î ncercat sa preg ătesc atmosfera din
Complexul studențesc. Î ntr-o noapte am scris pe pereții din Complex, î n trei locuri, cuv ântul
“Solidaritate”. Am î mprăștiat în câteva că mine manifeste scr ise de mână : “Muncitorii arestaț i nu
trebuie sa moară . Noi ce facem? ”32 si urmă ream reacțiile celor care le citeau.
Cum spuneam, d uminică 22 noiembrie, pe la ora 12 , Catalin Bia s -a așezat pe o bancă
de la intrarea in cantina Complexului studențesc , tinand in mana o bucată de carton pe care era
scris : “M uncitorii arestați nu trebuie să moară !”. “Au trecut prin faț a mea studenți cunoscuți si
necunoscuți, speriați, uimiți, stingheriț i. Venind la masă , s-a apropiat colegul meu de an, Lucian
Silaghi. A citit inscripția, m -a mângâiat pe spate și m -a întrebat daca m -am gândit bine.I -am
răspuns că da , iar el s-a asezat langa mine . Între timp , a venit ș i colegul Horia Șerban , care a luat
loc dreapta mea. 33
După circa 20 de minute cineva a anun țat M iliția. De altfel, “de o saptamana, complexul
era plin cu patrule de militieni”34. Un subofițer de miliție i-a luat lui Că tălin Bia pancarta, le -a
confiscat studen ților buletinele, i -a somat sa îl însoțeasca și i -a avertizat că dacă încearca să fugă
va face uz de arma din dota re, ducând mâ na sugestiv la tocul pistolului. ”
Studenții au fost duș i sub escorta patrulei de militie, mai întai î n gar ajul Rectoratului
Universitar. În fața garajului s -au adunat î ntre timp zeci de colegi de -ai studen ților care cereau
eliberarea acestora. La scurt timp au sosit ș apte echipaje de luptatori USLA cu scuturi si
bastoane cu electroș ocuri care i -au dispersat pe studenț i . Între timp , cei trei studenți au fost
urcați într -un autovehicul ARO și au fost transportați la M iliție.

31 Lavinia Betea, “Muncitorii arestati nu trebuie sa moara”, in www.jurnalul.ro , accesat la 16.01.2018
32 Catalin – Cornel Bia , op.cit ¸revista Memoria. http://www.revistamemoria.ro/marturie -3/ accesat la 15.01.2018
33 Ibidem.
34 Lavinia Betea, op.cit in www.jurnalul.ro , accesat in 16.01.2018

31
După ce au ajuns ș i li s -au confiscat șireturile , curelele , bretele le si actele au fost
preluați fiecare dintre aceștia de câte un ofiț er de securitate.
“Ajunși la destinaț ie am fost prezentați generalului Nuță, care a fost trimis de Ceaușescu să facă
ordine la Brașov, care după ce ne -a gratulat cu un : “ Ce-i mă baieți, s -a umflat mă laiu-n voi?”
voia să ș tie unde lucrau parinții noș tri”35. Tații nostri aveau, din punct de vedere profesional , si
nu numai , zic eu , niste pozitii inatacabile.
“Catalin Bia era clujean, iar tatal lui era un reputat profesor de rezis tenta la Facultatea de
Construc tii din Cluj. Tatal lui Horică Șerban, raposatul domn Serban, era medic, iar tatal meu
inginer silvic la Inspectoratul Silvic Oradea”.
Cei trei au fos t supuși interogatoriului toată noaptea.Lucian Silaghi a relatat cum a decurs
ancheta studenților pentru jurnaliștii de la ziarul Criș ana : “Dimineat a ne-au dus la tuns si ne -au
băgat într-o celulă.Ne -au adus câte o cană de tablă cu smalțul ciobit plină cu un li chid despre
care ei spuneau că e ceai , si un codru de pâine neagră. Erau momente cand mai intrau niste
zdrahoni, luau cate un bulan si il flexau, asa s emnificativ.
Eu ma gândeam la parinți, care sigur aflasera că fusesem arestaț i, dar nu stiau nimic altceva de
24 de ore36”. Luni, 23 noiembrie, p e la ora 10:00 dimineața , au fost duș i la R ectorat, unde li s -a
comunicat că au fost exmatriculaț i din facultate pe perioada nedeterminata pentru abateri grave
de la disciplina universitara. Seara , toți trei au fost duși sub escortă până in Cluj , unde Cătălin
Bia a fost preluat de Miliția locala , iar Horia Ș erban și Lucian Silaghi au fost duș i la Ora dea,
unde au fost preluați de Miliț ie. Au fost reinmatriculaț i dupa doi ani, la 23 septembrie 1989. Î n
cei doi ani, Lucian Silaghi a fost muncitor necalificat la Stațiunea de Cercetare si Producți e
Pomi colă Bihor -Oradea. În tot acest timp, Șerban a fost strungar la Uzina Mecanică din Oradea
si apoi croitor. Cu ajutorul unor prieteni, Catalin Bia s -a angajat pe un șantier de construcții
ACMR – Cluj. Deși la angajare a folosit diploma de lăcătus -mecanic obținută la terminarea
liceului, a lucrat ca mun citor într -o echipă de zidari”.
Cătălin Bia spune că după ce securiștii au percheziționat casa î n care locuia, capitanul de
Miliție, Virgil Ardelean , i-a întins mâna spunâ nd : “ Nu fi trist, Cătăline, vremurile se mai
schimbă ”37.

35 Lucian Sil aghi, “Revolta muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie 1987 – o perspectiva inedita”, in Marius Oprea
(coord.), Flori Balanescu, Stejarel Olaru, Ziua care nu se uita, Editura Polirom, Iasi, 2017, p.25
36 Cristina Puscas, op.cit , www.crisana.ro , accesat la 8.03.2018
37 Catalin -Cornel Bia, op.cit , revista Memoria. http://www.revistamemoria.ro/marturie -3/ accesat la 15.01.2018 .

32
In toamna lui 1988 , exact in ziua î n care, pe șantier Catalin Bia promovase de pe treapta
muncitorul ui necalificat pe cea a meseriaș ului, a aflat ca fusese reprimit la facultate, ca de altfel
si ceilalti doi colegi exmatriculati. Înainte de plecarea la B rașov , a fost chemat de Miliția din
Cluj și i s-a cerut sa semnez e o declarație, cum că va avea o ț inută demnă de societate . În 25
septembrie, la 10 zile după î nceperea anului universitar toți trei s-au intors la Brasov. Odată cu
ei a fos t reprimit si fostul lor coleg de an, Cristian Dobre.
Catalin Bia a absolvit Facultatea de Silvicultură in 1991. Nu a mai activat in vreo organizație
obștească limitându -se la profesia sa in cadrul Institutului de Cerc etari si Amenajari Silvice.
Abia i n toamna lui `89 cererea lo r de reinmatriculare a devenit operationala. C olegii lor
de an absolvisera intre timp facultatea, iar ei nu mai stiau nimic de soarta muncitorilor cu care se
solidarizasera.
“Decizia de exmatriculare , a fost luata fara consultarea Consiliului Profesoral sau a Biroului
Senatului, a declarat dupa doua decenii conf.univ.dr Filofteia Negrut iu, fostul rector al
Universitatii Brasov. Asa ni s -a impus. Din partea Securitatii a fost un ofiter superior de la
Bucuresti, nu -i mai tin minte numele , care a cerut sa fiu destituita. Dar n -a fost sa fie asa, Mi -a
fost greu sa iau decizia de excludere pentru ca erau studenti fruntasi. Nu -mi aduc aminte de alti
studenti exmatriculati. Nu tin minte decat numele de Bruma Ioan”.38

II.5 Interviu cu d omnul Luc ian Silaghi, director executiv al Direcției pentru Cultură a
județului Bihor
“Nu se accepta faptul ca o greva s -a transformat intr -o revolta anticomunista”.

38 Lavinia Betea, op.cit , accesat la 16.01.2018 in www.jurnalul.ro
Lucian Silaghi , director executiv al Directiei pentru Cultura
a judetului Bihor.
Sursa : http://www.memoriarezistentei.ro/contact -2/

33
Marius Sasu : Cum percepeți dupa mai bine de trei decenii evenimentele din 15 noiembrie
1987 de la Brașov?
Lucian Silaghi : La 15 Noiembrie 1987, protestatarii de la Brașov, în special muncitorii, au
transmis un semnal lipsit de orice echivoc că dictatura ceaușistă era o realitate dură. Reacția lor a
fost un semn de normalitate, dar și de mare curaj.
M.S : Cum comentați ipot eza că ar fi fost provocate de servicii speciale străine ? (“Turiști
sovietici, infiltrați” , ofiteri STASI)
L.S : Ipoteza despre care vorbiți nu știu să fie validată nici de istoricii români, nici de cei străini.
Nu cred că muncitorii au putut fi manipulați în orb. Au reacționat în momentul în care s -au trezit
în situația în care nu au mai fost retribuiți și nu și -au mai putut întreține familiile, deci apăruse
disperarea. În privința reacției foarte întârziate a “organelor”, care în mod premeditat i -ar fi lăsat
pe protestatari să manifesteze pe străzile Brațovului, sunt convins că Securitatea a fost luată prin
surprin dere, aspecte care reies foarte clar din documentarul realizat în anul 2017 de către Liviu
Tofan. În privința noastră, a studenților, vă pot preciza că ne -am solidarizat cu muncitorii în 22
noiembrie 1987, în urma unor discuții care vizau aspecte legate de conștiință.
M.S : În ce măsură cunoșteați starea de spirit a muncitorilor brașoveni ?
L.S : Am fost informați de un coleg, Emil Drob, care avea legături în căminele muncitorești.

M.S : Cum și de unde ați aflat de revolta muncitorilor brașoveni ?
L.S : În căminul 5 al studenților de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din
Complexul studențesc Memorandului, duminică, 15 noiembrie 1987, seara, înainte de a merge la
cină. Tot căminul vuia și toți jubilam crezând că din acel moment zilele lui Ceaușescu erau
numărate. Era doar parțial adevărat pentru că înainte de a avea zilele numărate mai erau de
numărat vreo doi ani, în care și noi am trăit multe.
M.S : Ce v -a determinat să vă alăturați studenților care s -au solidarizat cu cauza
protestatarilor ?
L.S : Conștiința, o consecință a educației primite. Ignorarea prezenței prietenului și colegului
meu Cătălin Bia, care susținea o pancartă cu înscrisul “Muncitorii arestați nu trebuie să moară!”,
pentru mine era de neconceput. M -am întreba t pentru o secundă ce le voi spune peste ani copiilor

34
mei dacă nu mă voi solidariza cu Cătălin și implicit cu muncitorii. Chiar dacă nu am copii,
sentimentul că am făcut atunci exact ce trebuia este unul foarte liniștitor.
M.S : În cazul Dumneavoastră, a f ost un gest instinctual sau unul atent cumpănit ?
L.S : Gestul meu de solidarizare a avut profunde resorturi religioase pe care le -am descris pe larg
în mărturia mea în vederea canonizării Episcopului greco -catolic auxiliar de Oradea, Ioan Suciu,
mort în faimă de martir în temnițele comuniste, canonizare care știu că se va produce cel târziu
în anul 2019.
M.S : Ați luat în calcul consecințele la care vă expuneați manifestându -vă public
dezacordul față de represiunea împotriva protestatarilor ?
L.S : În as tfel de momente, consecințele devin secundare. Faptul că ești implicat și știi ce se
întâmplă cu cel cu care te -ai solidarizat este cel mai important lucru. Pare că ai un anumit control
în desfășurarea evenimentului. Ești în interior și poți pleda într -un anume fel. Dacă rămâi în
exterior nu poți influența și nu ai informații.
M.S : Aveați cunoștință de inițiativa unor colegi din facultate de a organiza o grevă, de a
bloca intrarea în facultate și de a da foc tablourilor lui Ceaușescu din căminul studențil or
de la silvicultură?
L.S : Este posibil ca astfel de inițiative să se fi produs după arestarea noastră din 22 noiembrie
1987.
M.S : Colegul Dumneavoastră , Cătălin Cornel Bia, amintește într -o mărturie a sa, dată
publicității, că anterior au fost și alte “momente când opoziția noastră s -a manifestat
public”, menționând cazul seminariilor de Socialism științific, prezența la re ferendumul
pentru reducerea cu 5 % a cheltuielilor militare etc. Confirmați acest lucru ?
L.S : Evident. Episoadele de la seminariile de Socialism științific s -au petrecut în anii 1985 –
1986, iar cel cu refuzul participării la simulacrul de referendum, în 2 3 noiembrie 1986. Eram
extrem de apropiați pentru că făcusem armata împreună la vânători de munte, la Predeal, din
30 septembrie 1983 până la 30 iunie 1984. Am început cursurile universitare la 1 octombrie 1984
și apoi, în numeroase ocaz ii, am purtat discuții deschise despre aberațiile la care eram martori în
acei ani. Eram deranjați nu atât de promiscuitatea materială a regimului comunist, ci de cea
spirituală, care se manifesta prin promovarea unui cult bolnăvicios al personalității lui Nicolae
Ceaușescu. Ne deranja și lipsa oricărei perspective de evoluție în România.

35
M.S : Cătălin Bia vorbește și de răspândirea în cămine a unor manifeste scrise de mână cu
următorul conținut : “Muncitorii arestați nu trebuie să moară.Noi ce facem ?”Ați văzut
aceste manifeste?
L.S : Nu. Eu locuiam în gazdă.
M.S : Cum comentați reacția studenților față de acțiunea grupului Bia -Silaghi -Serban ? (
la vederea grupului pe bancă în fața cantinei; în momentul sechestrării lui în garajul
complexului studențesc ; la adunarea care trebuia să decidă exmatricularea
Dumneavoastra si a celor doi colegi )
L.S : În prefața ediției din 2017 a cărții lui Marius Oprea și Stejărel Olaru, “Ziua care nu se uită”,
am elogiat curajul celor care au cerut eliberarea no astră imediată din garajul Universității, de
lângă Cantina unde am stat împreună cu Cătălin Bia și cu Horia Șerban. Șapte echipaje de
luptători USLA echipați de luptă i -au împins cu bastoane cu șocuri electrice și cu scuturi, înapoi
în cămine. Solidarizar ea colegilor noștri a continuat și în zilele următoare la întâlnirea cu
tovarășa ministru adjunct al învățământului care încerca să le transmită ideea că ceea ce am făcut
noi, cei trei colegi ai lor, nu a fost în spiritul eticii și echității socialiste. Nu a avut prea mult
succes, fiind combătută de cel puțin trei colegi.
M.S : Ce -i lipsea studențimii să se coaguleze într -o forță puternică ?
L.S : Conștiința forței pe care ar fi putut -o reprezenta.
M.S : Ați fost agresat fizic în timpul interogatoriului ?
L.S : Când am fost urcat în mașina ARO am fost “stimulat” cu un baston în coaste. Agresiunile
au fost psihice. Intrau ofițeri în civil care flexau bulanele și apoi le agățau în cuierul pom.
Altădată ni se spunea să punem capul pe birou și noi eram convinși că urma să înceapă
bumbăceala. Din birourile în vecinate se auzeau vaiete, iar de afară se auzea lătratul sinistru al
câinilor lup. “Câinii ăștia trebuie să -și merite hrana”, a spus colonelul Faur, care m -a anchetat.
M.S : Care a fost, în opinia Dumneavoastră, implicarea Securității î n represiunea
protestatarilor? Dar a Miliției ?
L.S : Anchetarea s -a produs la sediul Inspectoratului Județean de Miliție Brașov, dar anchetatorii
erau ofițeri de Securitate. S -a încercat să se dea aparența unor acte de huliganism, promovate de
elemente de clasate. Nu se dorea să se accepte faptul că o grevă s -a transformat într -o revoltă

36
anticomunistă, anti -ceaușistă, și nu se dorea contaminarea mediului universitar cu acest spirit de
frondă.
M.S : Credeți că ținta represiunii a fost pedepsirea participanților, sau mai degrabă
destructurarea solidarității dintre muncitori ?
L.S : Ambele.
M.S : Care a fost reacția față de Dumneavoastră a celor din colectivele în care ați lucrat
după exmatricularea d in facultate ?
L.S : Am fost primit cu o căldură extraordinară, care chiar dacă nu a fost exprimată explicit a
fost percepută cum se cuvine și m -a ajutat să depășesc mai ușor cei doi ani în care am fost
exmatriculat.
M.S : La ce presiune a fost supusă fam ilia Dumneavoastră după solidarizarea cu protestul
brașovenilor?
L.S : Părinții mei nu mi -au reproșat atitudinea avută. Nu le -a fost ușor în acei ani pentru că nu
știam dacă voi mai putea susține vreodată examen de admitere la o instituție de învățământ
superior. O tentativă de reînmatriculare din toamna anului 1988 a fost respinsă și apoi am înțeles
că nu se dorea să ne mai întâlnim cu foștii colegi, care au absolvit în iunie 1989. Marius Oprea
face o analiză detaliată a tentativelor Securității, de pătrun dere în apartamentul părinților de pe
strada General Magheru din Oradea, în vederea introducerii de tehnică de ascultare, tentative
care nu au fost încununate de succes.
M.S : În perioada de până la reînm atriculare ați fost constant contactat de vreun ofițer de
securitate ? În ce consta dialogul ?
L.S : Au fost două întâlniri la sediul Miliției Bihor, iar scopul era să constate care era starea mea
de spirit.
M.S : Cum ați resimțit această traumatizantă exp eriență prin care ați trecut ?
L.S : Providența mi -a dat puterea să pot trece cu bine prin această încercare care m -a îmbogățit
sufletește și mi -a dat o înțelegere a ce se întâmplă în realitate în România.
M.S : În ce măsură ați simțit că noua putere, inst alată după decembrie `89, căuta să vă
manipuleze și să vă atragă de partea ei? (episodul Cotroceni)

37
L.S : Episodul Cotroceni a fost un caz tipic de manipulare. Alianța Civică reușise să scoată în
stradă, la 15 noiembrie 1990, la București, câteva sute de m ii de români care înțeleseseră cam ce
soartă urma să aibă România guvernată de F.S.N. -ul lui Ion Iliescu. În aceste condiții, prezența la
Palatul Cotroceni a fraților Anghel și a mea, i -a descumpănit pe cei care protestau în centrul
Capitalei. Ion Iliescu a făcut în așa fel încât noi să nu mai putem ajunge la miting, după ce
premierul Petre Roman ne -a ținut pe la uși vreo două ore, scuzându -se apoi că nu a putut să ne
primească. Noua putere folosea aceleași mijloace de diversiune ca și cei pe care -i dăduser ă jos în
Decembrie 1989. Delegația noastră fusese prezentă la ședința festivă a celor două camere reunite
ale Parlamentului, cu ocazia primei aniversări a Revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni
de la 15 noiembrie 1987.
M.S : Cum apreciați reflectă rile mediatice postdecembriste ale protestelor de la Brașov din
noiembrie 1987 ?
L.S : Reflectările mediatice au omis până în anul 2017 să specifice faptul că până în acel
moment nu au fost stabilite niciun fel de vinovății ale ofițerilor de securitate ca re i-au anchetat cu
brutalitate și sadism pe muncitorii protestatari. Directorul Serviciului Român de Informații,
Eduard Hellvig, a promis din proprie inițiativă, în 5 octombrie 2017, la Timișoara, că va facilita
transferul de la S.R.I. la C.N.S.A.S. a dos arelor care vor permite desfășurarea acelor procese care
ar putea aduce multe noutăți. Aceeași situație e valabilă și în cazul procurorilor implicați în
procesele muncitorilor. Au trecut de atunci mai bine de 8 luni. “S.R.I. a rupt orice legătură cu
trecut ul dinainte de 1989”, a spus atunci dl. Eduard Hellvig.
M.S : Dar cele editoriale sau de altă factură artistică ? (Cărți, studii, filme documentare,
etc.) ?
L.S : Manifestările din anul 2017, cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de la Revolta anticomunistă a
muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, au avut o anumită prestanță dar nu s -a dorit ca
evenimentul și atmosfera de sărbătoare să fie împărtășite și de brașoveni. Trăiesc tot timpul cu
senzația că există și acum o reținere. O fi jena celor care s -au complăcut să înghită tot sau o
condamnare nerostită că nu am fost și noi în rând cu restul oamenilor? Sau poate Sistemul se
gândește că nu e foarte bine să fim dați ca exemplu, nici măcar acum? Președintele Klaus
Iohannis a dat în 15 noiembrie 2017, pâ nă în ultimul moment, impresia că va participa măcar la
seara de gală, când s -a proiectat filmul documentar „Doi ani prea devreme”. Nu a mai venit și
nici măcar un mesaj nu a trimis. Dealtfel, și -a amintit de noi doar cu o zi înaintea turului II al
alegeri lor prezidențiale, în 15 noiembrie 2014.

38
M.S : În opinia Dumneavoastră, ce zone au rămas înca neexplorate și ce aprecieri sunt
contrare realităților din noiembrie `87 și după?
L.S : Rămâne de explorat zona torționarilor de la Securitate din noiembrie -decembrie 1987
despre care am vorbit mai inainte. Se conturează certitudinea mea că nu se va avansa deloc în
această zonă. S -ar ajunge din nou la Marele Secret: torționarii muncitorilor brașoveni au fost
preluați cu arme și bagaje de noile instituții democrat ice de forță și au beneficiat de avansări la
termen și chiar la excepțional, ca și cum la 15 noiembrie 1987 nimic nu s -ar fi întâmplat. O voce,
desigur tot anonimă : “De fapt, mă, ce naiba mai vreți? Nu v -ajunge că luați 1800 de lei pe lună?
Lăsați -ne în pace!”. Iată de ce România nu mai reușește să meargă înainte. Cu trecerea anilor,
pentru mine devine din ce în ce mai evidentă forța malefică a sistemului comunist și răul imens
făcut de acesta societății românești. După 22 Decembrie 1989 a dovedit capacit atea de a -și
conserva monopolul exclusiv, interesele și resursele umane și financiare, prin perpetuarea până
în ziua de azi a formelor fără fond, adică a discursului steril, în care marxismul a excelat, fără
acoperire în realizări economice și științifice valoroase. România suferă și azi ca urmare a
decapitării în perioada stalinistă a elitelor politice, academice, militare, ecleziastice și implicit a
elitelor profesionale. După 22 Decembrie 1989, în loc ca situația să se normalizeze a avut loc o
contra -selecție, astfel că aproape toate funcțiile din administrația centrală și locală au fost
politizate. Astfel, ignorându -se total competențele profesionale, criteriul ocupării unei funcții a
fost simpla apartenență la un partid politic, eventualele recomandăr i și istoria personală din
perioada comunistă, un mare avantaj reprezentându -l loialitatea față de sistemul comunist și dacă
biografia secretă cuprindea și un capitol, care presupunea un angajament la Securitate, persoana
era susceptibilă să acceadă în ori ce funcție. Marele Secret, despre care eu am vorbit încă din
1990 și care nu mai poate fi ocultat încă foarte mult timp, este că Securitatea racolase un număr
imens de români, iar “porția de libertate”, despre care se vorbea în Decembrie 1989 a fost
admini strată ulterior discreționar, de instituțiile în care s -au regăsit peste noapte cei care făcuseră
parte din aparatul represiv și distruseseră atâtea destine în numele Partidului Comunist Român.
România este singurul stat fost comunist în care nu a avut loc nici măcar un simulacru de
lustrație. Demonizarea și transformarea torționarului Vișinescu în unic țap ispășitor este o jignire
la adresa celor care înțelegem ce se întâmplă în realitate în România. O tentativă timidă a
reprezentat -o celebrul Punct 8 de l a Timișoara, care ar fi restrâns influența malefică a “foștilor”
și ar fi permis o reală democratizare și o reconstrucție a elitelor. Pentru că, din păcate, aceste
lucruri nu s -au întâmplat, în acești aproape 29 de ani “foștii” ne -au demonstrat că după ce au dat
chix cu edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate și a omului nou, se pare că „îndărăt
tot dau ca racul” și cu edificarea capitalismului. După o tranziție discutabilă încearcă să anime o

39
democrație și un capitalism originale. Fără succes ,însă, pentru că realitățile nu mai pot fi
ignorate. În acești 29 de ani, caz fără precedent în Europa în timp de pace, România a pierdut
peste 3 milioane de cetățeni, probabil unii dintre cei mai bine pregătiți prof esional și cu un profil
care presupune curajul de a începe totul de la început, pe meleaguri străine. Deținem toate
recordurile negative în toate clasamentele care privesc Uniunea Europeană, în puține cazuri
făcând schimb de locuri cu vecina noastră, Bulga ria. Deținem însă cu siguranță cea mai decăzută
și iresponsabilă clasă politică din Europa, care într -un an de mare sărbătoare, cum ar fi trebuit să
fie Anul Centenarului Marii Uniri, vulnerabilizează Statul Român, prin jocuri politicianiste
dubioase și ri scante, apropiindu -ne de un nivel record al datoriei externe de circa 95 de miliarde
de euro. Marea problemă este că toate aceste împrumuturi nu se regăsesc într -o dezvoltare a
infrastructurii, într -o modernizare accentuată și atât de necesară a României, ci sunt credite
accesate în vederea creșterii, fără o bază economică solidă, a salariilor și pensiilor, a consumului.
Marele Secret, despre care spuneam că nu mai poate fi ocultat încă foarte mult timp,
începe să fie confirmat răspicat de istoricii străin i. Istoricul austriac Oliver Jens Schmitt afirmă în
cartea sa „România în 100 de ani : bilanțul unui veac de istorie”, apărută la Editura Humanitas si
lansata în 2 iunie 2018 în cadrul Bookfest, următoarele : „În 1989, circa 3% din populație se afla
în slujb a Securității. Procentual, raportat la populația totală, România avea mai mulți informatori
decât Uniunea Sovietică. Teroarea, mai întâi pe față, apoi structurală, precum și intimidarea au
mâncat ca o rugină societatea românească și au distrus în mare măsu ră încrederea ca resursă
socială centrală. Moștenirea aceasta n -a fost depășită pe plan personal, structural și
mental .” Iată, deci, că începem să ne dumirim de ce nu scăpăm atât de ușor de cei care au
malformat România oficial din 6 martie 1945 până în 22 Decembrie 1989 și, neoficial, aproape
fără întrerupere până în Anul Centenarului Marii Uniri. Acum înțelegem de ce în Duminica
Orbului, la 20 mai 1990, în loc să ofere un vot în favoarea partidelor istorice pro -occidentale,
românii au votat în marea major itate pentru F.S.N., vrednic și nedisimulat urmaș al Partidului
Comunist Român. Partidul care a garantat integritatea celor compromiși înainte de 1989, ba chiar
promovarea acestora, a avut câștig de cauză. Se confirma astfel teza că, de fapt, în Decembrie
1989, românii s -ar fi ridicat doar împotriva lui Nicolae și Elena Ceaușescu, care “au întinat
nobilele idealuri ale comunismului”, după cum afirma Ion Iliescu în 22 Decembrie 1989, nu
împotriva comunismului și cortegiului său de tare. Putea fi altfel când în fiecare familie era fie
un (fost) colaborator al Securității, fie un fost activist de partid sau măcar un membru fidel al
fostului Partid Comunist Român? Când cetățeanul a încercat să -și ia soarta în mâini i s -a plimbat
dosarul pe sub nas și n -a mai dev iat de la linie. Necazul este că vechile metehne s -au perpetuat,
iar motivul pentru care România nu performează e tocmai lipsa încrederii, despre care vorbește
istoricul austriac, fapt pe care -l datorăm Securității, care cultivase suspiciunea până la nivel uri

40
paranoice. Lipsa încrederii are drept consecință imediată un foarte scăzut apetit pentru asociere,
atât de necesară în domeniul economic, idee compromisă și de către sistemul cooperatist din
agricultura socialistă. Lipsa competiției este devastatoare, în special în domeniul public, unde
funcționarii publici știu că adesea carnetul de partid “bate” o diplomă sau atestate de competență
profesională. S -a mai întâmplat ceva foarte grav, vizibil mai ales la nivelul administrației publice
locale: promovarea ș i apoi păstrarea în funcții de conducere a unor persoane, ca o recompensă
pentru obediența față de Sistem înainte de 1989. Această practică este foarte nocivă, producând o
adevărată demobilizare în rândul tinerilor angajați, care înțeleg în scurt timp că i ndiferent de
meritele lor profesionale nu vor putea promova, iar calea este fie obediența, fie delațiunea. De 29
de ani, asistăm, în toate domeniile, la numiri în funcții și la promovarea unor persoane după
criterii 100% comuniste, care au în vedere în pri mul rând “originea sănătoasă”. Analizând în
acest An al Centenarului Marii Uniri biografiile artizanilor acesteia, constatăm că toți provin din
familii cu tradiție, privind educația exemplară, dar aveau și o cultură pe măsură. Analizând
biografiile covârși toarei majorități a decidenților naționali sau locali, constatăm că “din spume s –
a-ntrupat Afrodita”. Ba, mai rău, mulți au schelete în dulap, care îi transformă în niște marionete
ușor de manevrat. Ar mai fi de spus că numeroase personaje, care populează scena publică, “nu
sunt ce par a fi” și joacă diverse roluri, după cum au fost distribuiți de “regizori” și, să
recunoaștem,unii își joacă rolul cu măiestrie, dar o fac doar pentru ei, pentru că imaginea de
ansamblu este sumbră.
Există o tendință de oculta re a prezentului deloc confortabil printr -o exacerbare a imaginilor
eroice din trecut, tocmai pentru că imaginea prezentului este una jenantă. Revin la istoricul
austriac care afirma, referindu -se la România: „Regimurile autoritar -totalitare din ultima sut ă de
ani au fost susținute chiar de forțe din țară, oricât de mult s -a încercat mereu să se atribuie
fascismul doar influenței germane, iar comunismul, exclusiv celei sovietice. Este, desigur, o
constatare dureroasă pentru români, dar fără o analiză a aces tei continuități va fi dificilă vreo
schimbare fundamentală în viitor. ” Îmi și închipui o reacție autohtonă, desigur sub protecția
anonimatului: “Tocmai un austriac să comenteze, după ce că ne-au luat petrolul și pădurile”…
Nu sunt încă în măsură să estime z în ce măsură tinerii bine pregătiți profesional, încărcați și cu
un bagaj de cultură, care nu mai au niciun fel de legătură cu comunismul sunt dispuși să dea
marele asalt pentru preluarea unor funcții importante de decizie în Stat sau au capotat înainte de
a începe lupta, plecând să -și încerce norocul în cele patru zări. Cel mai bun cadou pe care l -am
putea face României, acum, la primul Centenar, ar fi să avem puterea să recunoaștem cât de mult
s-a greșit și că această abordare în care ne prefacem că tot ul decurge normal nu mai poate
continua. Dar dacă statul profund (deep state) nu crede că a greșit și aceasta a fost o strategie
pentru “a sabota Istoria” și pentru a transforma România într -o țară mai puțin frecventabilă și în

41
orice caz atipică, mai greu de înțeles, numai bună pentru a fi abandonată pe mâna “foștilor”, care
știu ei cel mai bine ce -i de făcut? Eu aș putea juca rolul copilului din basmul lui Hans Christian
Andersen, “Hainele cele noi ale împăratului”, care să strige în gura mare „Împăratul e gol!”
Basmul e cu happy -end. Cu toții, la început cu o jumătate de gură, apoi din toți rărunchii, strigă
împreună „Împăratul e gol!” Bine, dar asta se întâmplă în basm, s -ar putea ca în România să nu
fie cu happy -end, ci compatrioții să practice jocul la ofsaid.Nu merită oare România în Anul
Centenarului să rostim Adevărul, era să zic gol -goluț? Și, desigur, în momentul imediat următor
să ne apucăm de treabă pentru că e de lucru, pentru cel puțin trei generații. Abia apoi ne vom
putea savura victoriile.

Interviu realizat de Marius Sasu

Interviul aduce o seamă de elemente noi, de nuantari si accente in abordarea
evenimentelor de la Brasov. Lucian Silaghi nu crede in ipoteza ca protestul ar fi fost provocat de
servicii speciale straine. Interlocutorul este de parere ca Securitatea, desi cunostea starea de spirit
din unitatile economice brasovene, a fost luata prin surprindere de protest.
Lucian Silaghi afirma ca studentimii ii lipsea pentru a se coagula intr -o forta puternica
tocmai constiinta fortei pe care ar fi putut -o reprezenta.
In opinia sa, tinta represiunii a fost atat pedepsirea participantilor, cat si destructurarea
solidaritatii dintre muncitori.
El afirma, totodata,ca parintii sai au fost indeaproape supravegheati de Securitate, dar ca
tentativele de a plasa tehnica de ascultare in apartamentul lor au esuat.
Un episod cu caracter de noutate este cel legat de mitingul Aliantei Civice din 15
noiembrie 1990, de la Bucur esti, cand invitat la Cotroceni ,a fost tinut sa astepte acolo pentru a
nu mai putea ajunge la miting. Interlocutorul califica acest episod ca fiind un caz tipic de
manipulare, ca un mijloc de diversiune dintre cele la care apela noua putere pentru a zadar nici
consolidarea si vizibilitatea opozitiei.
In privinta reflectarilor mediatice, Lucian Silaghi constata ca ofiterii de Securitate care i –
au anchetat pe muncitorii protestatari nu au fost adusi in fata instantei. Deocamdata, primul pas

42
ar trebui sa il reprezinte transferul dosarelor de la S.R.I la C.N.S.A.S . Lucian Silaghi este de
parere ca nu se va avansa deloc in aceasta zona, din cauza Marelui Secret ocultat dupa 1990.
Intervievatul nu omite sa isi exprime dezamagirea fata de absenta presedintelu i Klaus
Iohannis, de la manifestarile prilejuite de marcarea a 30 de ani de la revolta anticomunista a
muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie 1987.

43
Capitolul III
REFLECTĂRI MEDIATICE ALE REVOLTEI BRAȘOVE NILOR DIN 15 NOIEMBRIE
1987
Studiu de caz : Adevarul , Evenimentul Zilei , Romania l ibera (1990 -2017)

III.1 Analiza Cantitativă

Evenimentul Zilei Adevarul Romania Libera
1990 – 1990 – Multasteptatul
Neasteptat (Comentariu)
Cine o fi vrut sange si fum ?
(Editorial)
De ce am manifestat in `87 si
acum ? (Ancheta de opinie)
Celebrarea bravului noiembrie
brasovean. (Reportaj) 1990 – Brasovul nu mai vrea
sa taca (Comentariu)
1991 – 1991 1991 – A patra aniversare a
revoltei , a doua intalnire a
rezistentei (Relatare)
A 4 a aniversar e a revoltei
(Relatare)
A 4 a aniversare a r evolutiei ,
(Relatare)
1992 – 1992 1992 – Temeritate si Candoare
(Comentariu)
1993 – 1993 1993
1994 – 1994 1994 – 17 ani de la Revolta
anticomunista de la Brasov
(Stire)
1995 – 1995 1995
1996 – 1996 1996
1997 – 1997 1997 – Singuratate ( Tableta)
Brasovul a strigat : Jos
Comunismul , Jos
Ceausescu.(Editorial)
1998 – 1998 1998 – Miting cu conotatii
actuale (Relatare)
1999 – 1999 1999
2000 – 2000 2000
2001 – Zi libera pentru cei
care s-au revoltat impotriva lui
Ceausescu (Stire) 2001 2001
2002 – 2002 2002 – Victimele
totalitarismului n -au mai
suportat (Relatare)
2003 – Iliescu si ai lui , 2003 2003

44
Nesansa Romaniei (Relatare)
2004 – 2004 2004 – 17 ani de la Revolta
anticomunista de la Brasov (
Stire)
2005 – 2005 2005 – Memorie in Noiembrie
(Documentar)
2006 – 2006 2006 – Probele de la dosar au
fost masluite (Documentar)
2007 – Brasov 1987 : Revolta
si teroare (Reportaj) 2007 2007 – Brasov – Genova – Via
Islam ( Editorial)
Familiile deportatilor de la
Brasov , victime
inocente.(Documentar)
Au trecut 20 de ani
(Documentar), suntem din ce
in ce mai putini
2008 – 2008 2008
2009 – 2009 2009
2010 – 2010 2010
2011 – 2011 2011
2012 – 2012 2012
2013 – 26 de ani de la Revolta
din Brasov.
Securisti sunt inca la putere
(Ancheta) 2013 2013
2014 – 2014 2014
2015 – 2015 2015
2016 – 2016 2016
2017 –
2017 – 2017 –
Tabel 1

0246810121416Numărul de articole apărut pe fiecare
publicație in parte
Adevărul
Evenimentul zilei
România liberă
Figura 1 Grafic realizat de Marius Sasu

45

Din punct de vedere cantitativ, cotidianul România l iberă a acordat cel mai mare interes
evenimentelor din 15 no iembrie 1987 de la Brașov, aces ta inserand 15 articole cu teme
subsumate analizei noastre.
Surprinzator, ziarele Evenimentul Zilei și Adevărul au acord at un interes mai scă zut
evenimentelor din 15 noiembrie ,fiecare publicand doar câte 4 articole.

III.2 Tematica articolelor

Lectura si analiza articolelor identificate in coloanele celor trei ziare pun in evidenta o
tematica relativ restransa, particularizata la datele esentiale ale unor evenimente de acest gen
petrecute in anii dictaturii comuniste.
Spectrul tematic desprins din evaluarea textelor jurnalistice respective se contureaza astfel :
1.Cauzele imediate ale revoltei
2.Starea de spirit a muncitorilor brasoveni
3.Declansarea si desfasurarea protestului
4.Ancheta, procesul si masurile represive dispuse
5.Atitudinea autoritatilor politice si a institutiilor de represiune (Militia,Securitatea)
6.Solidarizarea studentilor cu situat ia celor arestati
7.Drama muncitorilor dislocati prin stabilirea de domiciliu obligatoriu
8.Ecoul in presa internationala
9.Actiuni evocatoare ale evenimentelor din 15 noiembrie 1987.
Pe langa aceste teme dominante, articolele in cauza contin in mod legit im si altele
conexe, secundare , menite sa completeze, sa intregeasca cu informatii si detalii semnificative
subiectul abordat.

46
Graficele alaturate ne arata, din aceasta perspectiva, tabloul registrului tematic pe fiecare
publicatie in parte.

Tematica -Evenimentul zilei
Acțiuni evocatoare ale
evenimentelor din 15
noiembrie 1987
Atitudinea autorităților
politice și a instituțiilor
de represiune
Declanșarea si
desfașurarea
protestuluiTematica -Adevarul
Ancheta,procesul și
măsurile represive
dispuse
Cauzele imediate ale
revoltei
Starea de spirit a
muncitorilor brașoveni
Acțiuni evocatoare ale
evenimentelor din 15
noiembrie 1987
Figura 2 Grafic realizat de Marius Sasu

Figura 3 Grafic realizat de Marius Sasu

47

Ziarul România Liberă a avut cel mai diversificat spectru tematic , dat fiind faptu l că
inregistreaza si cel mai mare numă r de articole publicate.
In “Adev ărul” și “Evenimentul Zilei” intalnim un spectru tematic relativ î ngust ,
limit ându -se la publicarea articolelor care prezentau acțiuni evocatoare ale eveniment elor din 15
noiembrie 1987, cele doua publicații având și un număr redus de articole publicate.

III.3 Modalitati jurnalistice de abordare

In tratarea unui subiect, gazetarul se afla intr -o permanenta cautare a celor mai adecvate
si inspirate forme de abordare jurnalistica, de adecvare a continutului la rigorile genurilor
publicistice, astfel incat sa capteze interesul cititorului si mesajul sa fie cat mai lesne de sesizat
si de desprins in urma lecturii textului. Tematica -România liberă
Ancheta, procesul și
măsurile represive
dispuse
Acțiuni evocatoare ale
evenimentelor din 15
noiembrie 1987
Declanșarea si
desfășurarea
protestului
Ecoul in presa
internaționala
Drama muncitorilor
dislocați prin stabilirea
de domiciliu obligatoriu
Solidarizarea
studenților cu situația
celor arestați
Figura 4 Grafic realizat de Marius Sasu

48
Daca varietatea tematica inseamna, la urma urmei, pluralitate informationala,
diversificarea modalitatilor de expresie, adica a genurilor publicistice utilizate, asigura
dinamismul necesar in corpul publicatiei si , pe cale de consecinta, o cota de int eres mai ridicata a
cititorilor fata de o asemenea oferta.
Revolta muncitorilor din noiembrie 1987 de la Brasov a avut parte de abordari editoriale
multiple, cantonate atat in sfera genurilor de informare , cat si a celor de opinie.
Parcurgerea celor trei publicatii releva faptul ca jurnalistii a u apelat in functie de subiect,
cantitatea si relevanta informatiei de care dispun , la stire, relatare,
comentariu,editorial,reportaj,ancheta si documentar, practic la aproape tot arsenalul genurilor
publicistice clasice, aflate la indemana ziaristului.
In cele ce urmeaza, infatisam grafic situatia pe fiecare publicatie in parte din perspectiva
genurilor publicistice utilizate.

România libera -Genuri publicistice
Relatare
Comentariu
Știre
Documentar
Editorial
Evenimentu zilei -genuri publicistice
Stire
Relatare
Reportaj
AnchetaFigura 5 Grafic realizat de Marius Sasu

Figura 6 Grafic realizat de Marius Sasu

49

Cotidianul “Rom ânia Liberă ” ofera si de aceasta data cea mai diversificata paleta de
genuri jurnalistice, dupa cum se poate observa in figura nr.7. Privilegiate au fost relatarea si
documentarul, prezente in 9 din cele 15 articole totale.
Celalalte publicatii, Evenimentul zilei și Adevărul au abordat cu precadere reportajul si
ancheta , prezente in 4 din cele 8 articole inserate in perioada la care ne raportam.

III.4 Tonalitatea articolelor

In privinta tonalitatii mesajului si a continutului articolelor, acestea pot fi pozitie
(favorabile), neutre sau negative (critice). Fireste, accentele dobandesc sau pierd din intensitate
in raport cu perspectiva de analiza, cu unghiul de ab ordare.
Bunaoara, intr -un fel vor fi distribuite accentele daca radiografia evenimentelor, faptelor,
intamplarilor va fi axata pe atitudinea autoritatilor, a puterii locale , a institutiilor de forta
(Militie,S ecuritate) si cu totul altfel daca prezentarea si analiza se vor focalliza asupra starii de
spirit si a participarii efective a salariatilor brasoveni de la Inreprinderea “Steagul Rosu ” la
actiunea de pro test din 15 noiembrie 1987, sau daca vom evalua solidarizarea grupului de
studenti de la Facultate a de Silvicultura cu cauza muncitorilor brasoveni.
Iata cum se infatiseaza tonalitatea articolelor din Evenimentul Zilei consacrate revoltei
muncitorilor de la Brasov, in functie de :
I.Initierea si desfasurarea actiunii de protest (Atitudinea protestata rilor fata de realitatile
economico -sociale si politice ) Adevărul -Genuri publicistice
Comentariu
Editorial
Anchetă
Reportaj
Figura 7 Grafic realizat de Marius Sasu

50
II. Atitudinea autoritatilor/ aparatului de represiune fata de protestatari si cei care s -au solidarizat
cu ei.

În raport cu criteriile menționate mai sus , tonalitatea articolelor pe fiecare publicație in parte se
prezinta astfel :

0 5 10 15 20 25TotalArticole criticeArticole neutreArticole favorabileTonalitatea articolelor din toate publicațiile
Tonalitatea articolelor din
toate publicațiile
Adevărul -Tonalitate
Intinierea si desfasurarea
actiunii de protest
(Atitudinea protestatarilor
fata de realitatile economico-
sociale si politice )
Atitudinea autoritatilor/
aparatului de represiune fata
de protestatari si cei care s-
au solidarizat cu ei.Evenimentul zilei -Tonalitate
Intinierea si desfasurarea
actiunii de protest
(Atitudinea protestatarilor
fata de realitatile economico-
sociale si politice )
Atitudinea autoritatilor/
aparatului de represiune fata
de protestatari si cei care s-
au solidarizat cu ei.Figura 8 Grafic realizat de Marius Sasu

Figura 9 Grafic realizat de Marius Sasu

Figura 10 Grafic realizat de Marius Sasu

51

Rezulta ca ponderea articolelor (14 din 23) are o tonalitate critica, vizand in deosebi
atitudinea autoritatilor fata de protestatari. Graficul evidentiaza, totodata, 6 articole cu o
tonalitate favorabila,pozitiva, cu trimitere la atitudinea muncitorilor brasoveni fata de realitatile
economico -sociale si politice cu care se confruntau. Trei texte jurnalistice au o tonalitate neutra,
impusa in principal de rigorile genului (Stire).

III.5 Frecventa aparitiei

0123456
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017Frecventa apari ției articolelor România liberă -Tonalitate
Intinierea si desfasurarea
actiunii de protest
(Atitudinea protestatarilor
fata de realitatile economico-
sociale si politice )
Atitudinea autoritatilor/
aparatului de represiune fata
de protestatari si cei care s-
au solidarizat cu ei
Figura 11 Grafic realizat de Marius Sasu

Figura 12 Grafic realizat de Marius Sasu

52
Frecve nta aparitiei articolelor despre revolta muncitorilor brasoveni arata des chiderea politicii
editoriale publicatiei respective fata de subiecte care abordeaza rezistenta anti -comunista in anii
totalitaris mului co munis t, recuper area unei istorii recente si a convulsiilor unui regim dictatorial.
Intr-o publicati generalista, cum sunt cele selectate in esantionul nostru, tratarea unor atari
subiecte tine mai degraba de marcarea anuala a zilei de 15 noiembrie, cautand, pe cat posibil, noi
unghiuri de abordare. Care este aderenta publicatiilor incluse in esantion la o asemenea tematica
?

Se poate constata lesne ca intervalul in care sumarele publicatiilor manifesta interes fata
de rememorarea evenimentelor d in 15 noiembrie 1987 se situeaza intre 11 si 17 noiembrie,cu o
intensitate maxima in 15 noiembrie.

III.6 Vizibilitatea textelor si ilustratiilor

O anume traditie a “croirii” ziarului, deopotriva “mecanica lecturii” presei a u impus de la
sine un clasament al paginilor unui numar de ziar sau ale unei editii, in functie de importanta lor.
Astfel , locul unu il d etine prima pagina, locul al doilea il ocupa ultima coperta , pozitia a
treia revine paginilor de mijloc , in vreme ce locul patru si -l disputa paginile impare, iar locul al
cinci lea cele pare. 0246810121416Distributia articolelor in functie de data
aparitiei
17 Noiembrie
16 Noiembrie
15 noiembrie
14 Noiembrie
11 Noiembrie
Figura 13 Grafic realizat de Marius Sasu

53
Daca analizam mecanismul lecturii la nivelul paginii de ziar, atunci trebuie spus ca
pozitionarea elementelor sale constitutive (texte,titluri,ilustratii) se face la randul ei pornind de
la zonele asupra carora staruie in mod firesc ochiul cititorului : “d eschiderea” paginii , in partea
de sus, din stanga ; “c ontra -deschiderea” paginii, partea din dreapta , sus.
Secretarii de redactie stiu, de asemenea , ca partea de sus a paginii “valoreaza” mai mult
decat cea inferioara, iar partea din stanga mai mult decat cea din dreapta .
Pornind de la unitatea unei pagini si designul ei , secretarul de redactie va tine seama de
asa numitul optical -point (punctul o ptic), iar repartizarea in pagina trebuie sa plece de la
respectar ea catorva elemente, si anume : e chilibrul paginii,contrastul,punctele forte (de interes) si
dinamica textelor in pagina.
Care a fost politica editoriala fata de protestele din noiembrie 19 87 de la Brasov in raport
cu criteriile inainte enuntate ?
In ceea ce priveste arhitectura paginilor , vizibilitatea se prezinta astfel :
In cotidianul Evenimentul zilei, din cele patru articole cu subiecte specifice temei
analizate, doar unul este anunat in pagina de titlu, configurata ca o pagina vitrina, cu toate ca
lectura globala si cea selectiva gasesc in aceasta maniera de pagina re reale puncte de sprijin in
ghidarea cititorului .

Evenimentul zilei -Vizibilitate
Articole aparute pe
prima pagina
Articole totale
Figura 14 Grafic realizat de Marius Sasu

54
Bunaoara, articolul “Asociatia 15 Noiembrie , listele Securita tii”, inserat in numarul din 15
noiembrie 2003 , este plasat chiar su b frontispiciu, captand interes ul prin noutatea informatiilor
pe care le trateaza, concret numele anchetatorilor, precum si cele ale protestatarilor
care au trecut prin duritatea interogatoriilor si a altor masuri represive, inclusiv asupra unor
membri de familie si cunoscuti.
Nici u n text cu o astfel de tematica nu am identificat pe coperta ultima a ziarului, cu
toate ca aceasta beneficiaza de interes sporit din partea cititorilor. Situatia se prezinta similar si
in privinta paginilor de mijloc in ziarele Evenimentul Zilei si Adevar ul, exceptie facand
suplimentul Aldine al cotidianului Romania libera.
Paginile impare , care fac parte din structura de rezistenta a oricarei publicatii, au fost mai
solicitate, aici fiind publicate 10 din cele 23 de articole cu tematica la care ne raport am.

Cat priveste i lustratiile utilizate , acestea sunt conforme cu principiile de paginare,
deschizandu -se cu o fotografie format landscape , in care este prezentat presedintele asociatiei,
Florin Postolachi, alaturi de vicepresedintele acesteia ,Danut Ia cob. Raportandu -ne la numarul
ilustratiilor dintr -o pagina, cele din articolul amintit sunt plasate adecvat, conform exigentelor ,
potrivit carora fotografiile de dimensiuni mari trebuie pozitionate in partea superioara a paginii,
iar cele de dimensiuni mai mici, in partea inferioara.

Adevărul -Vizibilitate
Articole publicate pe prima
pagina
Articole totale
Figura 15 Grafic realizat de Marius Sasu

55

Ziarul “Adevărul “ a publicat cele mai mu lte texte pe prima pagina (3 din 4), fata de
Evenimentul Zilei (1 din 4) sau Romania Libera (9 din 15).
Romania Libera a publicat o treime din a rticolele cu aceasta tematica (4 din 15) in
suplimentul Aldine ,atat datorita profilului suplimentului, cat si din perspectiva spatiului mai
mare pe care il puteau aloca.

România liberă -Vizibilitate
Articole publicate pe
prima pagina
Articole totale
01234567Pagina in care cele trei cotidiene au publicat articole
Pagini in care cotidienele au
publicat articoleFigura 16 Grafic realizat de Marius Sasu

Figura 17 Grafic realizat de Marius Sasu

56
Din acest grafic se desprinde urmatoarea situatie : d intr-un total de 23 de articole, 5 au
fost publicate pe prima pagina, 7 pe a doua , 4 au fost inserate pe a treia , un singur articol a fost
pozitionat pe a saptea pagina, doua articole pe a opta si 4 articole au fost publicate in
suplimentul “ Aldine ” al ziarului Romani a libera.

Conform diagramei alaturate , constatam ca din 10 articole cu urmare in pagini din
interiorul ziarelor, 7 au fost publicate in cotidianul Romania Libera , 2 in “Adevarul si unul
singur in Evenimentul Zilei .

Numarul articolelor care au continuat in
pagini din corpul ziarului
Adevarul
Evenimentul Zilei
Romania Libera
Figura 18 Grafic realizat de Marius Sasu

57
CONCL UZII

În Româ nia, rezistența anticomunistă a fost expresia nemulțumirii față de ocupaț ia
sovietică și comunizarea țării, iar mai târziu față de consecinț ele nefaste ale regimului dictatorial.
Formele pe care rezistența anticomunistă le-a îmbră cat in țara noastră sunt : rezistența arm ată, în
principal în munții Româ niei; activități împotriva regimului, cum ar fi : proteste publice,
difuzarea de manifeste , grupări declarate anticomuniste, scrisori și/sau mesaje către guverne,
posturi de radio din Occident, cu scopul de a dezvălui crimele și abuzurile comuniste; elaborarea
de lucrări literare sau artistice valoroase care, în mod voalat , criticau unele aspecte ale regimului
( așa – numita „ rezist ență prin cultură”) ;activități cu caracter religios în cadrul Bisericii sau în
afara ei, prin care se manifesta credința în divinitate și implicit împotriva materialismului de tip
comunist; disidența politico -ideologică, adică respingerea ideilor si practic ilor comuniste ;
revoltele muncitorești din anii 1977 ( Valea Jiului ) și 1987 ( Brașov) , înabușite cu cruzime de
către securitate.; lupta țăranilor î mpotriva colectiviz ării agricultu rii impusa de regimul comunist
în anii de dupa 1949, pana in 1962; revoltele muncitoreș ti din anii 1977 (Valea Jiului) , 1987
(Braș ov) ș i altele.
Rezistența anticomunistă din Româ nia s -a dovedit a fi un fenomen complex, care a
cunoscut -la nivelul componentelor sale -evoluții și intensități diferite, î n funcț ie de etapa is torică
parcursă . Rezistența armată, de exemplu, a î nregistrat două etape mari : 1944 -1948 ș i 1948 -1962,
fiecare dintre acestea cu perioade distinct particulariza te, fiind socotită cea mai lungă rezisten ță
armată din ță rile din estul Europei.
Mișcarea de rezistență anticomunistă acoperă, prin formele și acț iunile sale, mai toate
formele vieț ii socia l-politice ș i economice, angrenâ nd toate categoriile soci ale : militari ș i civili,
barbați și femei, adulți ș i tineri, muncitori și ță rani , intelec tuali, stude nți și elevi, etc.
Amploarea și dinamica ei au determinat măsuri represive pe măsura, cele mai multe de
inspirație sovietică, mergâ nd de la amenin țări ș i supraveghere, la interogatorii si anchete
epuizante, de la detenție în cele mai grele î nchisori la f enomenul reeducării prin tortură (cazul
Piteș ti), de l a executarea pedepsei prin muncă la canalul Dunăre – Marea Neagră , ori î n alte
colonii penite nciare (mine de plumb,etc) la măsuri represive împotriva familiilor (dislocă ri,
domiciliu obligato riu, dare af ară din serviciu, neprimirea copiilor î n școli, etc), până la lichidarea
fizică .

58
Pentru a reprima din fașă acțiunile de împotrivire față de regimul comunist, puterea și -a
consolidat instituțiile de forță (Securitatea, Procuratura, Miliția), și -a perfecțio nat mecanismele
de constrângere și metodele de acț iune (re țele de informare, delaț iune,diversiune,tortură
psihică ,etc).
Protestele muncitorești, cărora le -am acordat o atenție specială pentru a contura contextul
studiului de caz la care m -am oprit (Braș ov,15 noiembri e 1987), s -au intensificat pe măsură ce
situația social -economică și politică s -a deteriorat și privaț iunile de tot felul au devenit de
nesuportat.
Caracterul lor a fost predominant social -economic determinat de salarii mizere,
aprovizionare d eficitară, condiții de trai proaste,o legislaț ie a muncii î n dezacord cu condițiile de
muncă ș i cele tehnico – economice din f abrici, fără a nesocoti însa și componenta lor politică,
anticomunistă , pentru ca, în definitiv,politica economică si socială era d e competența partidului
unic. La Brașov, de pildă , in 1987, se ajunge la devas tarea sediului Comitetului Județ ean de
Partid, arderea tabloului lui Ceauș escu, boicotarea alegerilor locale, scandare a unor lozinci
precum “Jos Ceaușescu”, “Jos comunismul”. Deș i se acreditează ideea ca aceste lozinci au fost
pentru p rima oara scandate aici, sunt mărturii ale unor participanț i la greva minerilor din Valea
Jiului (august 1977) ș i Motru (1981) potrivit cărora și î n cadrul acelo r revolte s -a strigat “Jos
Ceauș escu”.
Instituțile represive (î ndeosebi Securitatea) s -au preocupat nu numai de cunoașterea stării
de spirit din colectivele muncitoresti,ci mai ales de destr ucturarea nucleelor de
rezistenț ă,inițiatoare de greve și alte mișcări de protest, dispersându -le și îm piedicâ nd astfel
coagularea lor.
Cercetă rile si măsurile de încadrare juridică adoptate aveau grijă ca aceste proteste să nu
apară ca manifestă ri anti -regim, de am ploare, ci doar cazuri izolate și acestea î ncadrate la abateri
de la ordinea socială, sau de la legislaț ia muncii.
Toate aceste mișcări se î nscriu intr -un curs firesc, care a culminat cu evenimentele din
decembrie 1989.
Reflectarea mediatică a revoltei anticomuniste de la Braș ov ilustreaza politica editorială a
publicaț iilor. Cele mai consis tente abordă ri le regăsim in presa de opoziție, adic ă în România
liberă , cu suplimentul ei Aldine .

59
Dacă despre greva minerilor din august `77, prezentarea a fost distorsionată, în sensul că
prezența lui Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului era infațișată ca o vizită de lucru, far ă a pomen i
nimic de presiunea minerilor și solicitările lor exprese, î n cazul revoltei anti -comuniste de la
Brașov presa româ neasca nu a consemnat nimic, nici mă car rezultatul alegerilor local e n-a mai
fost publicat pe județe, ci doar la nivelul întregii țări, singurele informații difuzate in spaț iul
public fiind cele de la Europa Libera.
Cât priveș te frecve nța aprițiilor, pe măsură ce ne departă m de eveni mente, interesul
jurnalistic față de ele scade, rezumâ ndu-se la reflectarea manifestarilor comemorative organizate
anual in noiembrie.
Ca o concluzie generală, menționez că lipsesc studii temeinice care să abordeze unitar
mișcările de protest înregistrate în regimul Ceaușescu, situație ce se datorează în bună măsură și
accesului încă limitat l a o seamă de surse arhivistice.

60
BIBLIOGRAFIE

I.Cărti
Burakowski Adam, Dictatura lui Nicolae Ceausescu 1965 -1989. Geniul Carpatilor ,Traducere
de Vasile Moga,Prefata de Stejarel Olaru, Editura Polirom, Iasi, 2011
Cesereanu Ruxandra (coord) , Comunism si represiune in Romania. Istoria tematica a unui
fraticid national , Editura Polirom, Iasi, 2006
Coman Mihai (coord) , Manual de Jurnalism , Editura Polirom, Iasi, 2009
Cioroianu Adrian, Pe umerii lui Marx , Editura Curtea Veche ,Bucuresti, 2005
Constantiniu Florin, O istorie sincera a poporului roman , editia a III – a reva zuta si adaugita,
Editura Univers Enciplopedic,Bucuresti,2002.
Deletant Dennis, Romania sub regimul comunist ,editia a II -a revazuta, in romaneste de Delia
Razdolescu,Fundatia Academia Civica,Bucuresti,2006
Ionescu -Gura Nicoleta, Dimensiunea represiunii din Romania in regimul comunist,Dislocari
de persoane si fixari de domiciliu obligatorii , Editura Corint,Bucuresti,2010.
Oprea Marius (coord).Balanescu Flori, Olaru Stejarel, Ziua care nu se uita.Revolta
brasovenilor din 15 noiembrie 1987 ,Editura Polirom,Iasi ,2017.
Preda Sorin, Tehnici de redactare in presa scrisa , Editura Polirom, Iasi, 2006
Yves Aganes – Introducere in jurnalism ,Traducere de Ovidiu Nimigean Editura Polirom, Iasi ,
2011

II.Studii
Budeancă Cosmin , Rezistența armată anticomunistă din România, Editura Argonaut, Cluj –
Napoca 2004
Dorin Dobrincu “Bucovineni contra sovietici.Rezistența armată antisovietică – anticomunistă din
Bucovina” AIO, vol.V, Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca

61
Ivan Paula, “Formele de represiune a rezistentei comuniste in memoria colectiva” –
https://es.scribd.com/document/348617066/17 -ivan-paula -pdf
Radosav Doru , “Rezistenta anticomunista armata din Romania, intre istorie si memorie”, in
vol.Cesereanu Ruxandra (coord) , Comu nism si represiune in Romania. Istoria tematica a
unui fraticid national, Editura Polirom, Iasi, 2006.
III.Articole
Ionitoiu Cicerone, “Rezistenta anticomunista din muntii Romaniei ”, 1946 -1958
Latescu Boldur Gheorge, “Rezistenta anticomunista in Romania ”

Adevărul
Joi 15 Noiembrie 1990 – Multașteptatul Neașteptat ( paginile 1,2)
Vineri 16 Noiembrie 1990 – Celebrarea bravului noiembrie brașovean , Păcat de petarde ( Pag
1,2)
Sambata 17 Noiembrie 1990 – Cine o fi vrut sânge si fum ?
Sambata 17 Noiembrie 1997 – De ce am manifestat in `87 si acum ?
România Liberă
Joi 15 Noiembrie 2007 – Brașov – Genova -Via Islam
Vineri 15 Noiembrie 2002 – Victimele totalitarismului n -au mai suportat
Miercuri 15 Noiembrie 2006 – Probele de la dosar au fo st mă sluite ( pag 1,4)
Vineri 11 Noiembrie 2005 – Memorie in Noiembrie (pag 1,2,3)
Joi 15 Noi embrie 2007 – Famillile deportaților de la Braș ov , Victime inocente
Joi 15 Noiembrie 1990 – Brașovul nu m ai vrea sa tacă (pag 1,8)
Luni 15 Noi embrie 1998 – Miting cu conotați i actuale ( pag 3,24)
Vineri / Sâmbătă 14/15 Noiembrie 1992 – Temeritate si candoare
Sâmbătă 15 Noiembrie 1997 – Tableta de singuratate , Ana Blandiana

62
Vineri 16 Noiembrie 2007 – Au trecut 20 de a ni , suntem din ce in ce mai puț ini.
Sâmbă tă – Duminică 16-17 Noiembrie 1991 – A patra aniversare a revol tei a doua intalnire a
rezistenț ei. ( pag 1,2)
Vineri 15 Noiembrie 1991 – A 4 a aniversare a revoltei
Joi 14 Noiembrie 1991 – A 4 a aniversare a revoltei
Sambata 15 Noiembrie 1997 – Brașovul a strigat jos comunismul , jos Ceauș escu ( pag 1,4)
Vineri 15 Noiembrie 2004 – 17 ani de la revolta Anticomunistă de la Braș ov

Evenimentul Zilei
15 noiembrie 2001 – Zi libera pentru muncitorii care au protestat
15 noiembrie 2003 – Asociaț ia 15 No iembrie , listele securitaț ii
15 Noiembrie 2007 – Brasov 1987 : Revoltă si teroare
15 Noiembrie 2003 – 15 noiembrie celebrat cu un fost securist in fruntea Braș ovului

IV.Publica ții
Adevarul, (1990 -2017)
Evenimentul zilei, (1990 -2017)
Romania libera, (1990 -2017)
Revista Memoria (2007)
Arhivele Totalitarismului (2017)
Jurnalul Na țional (2017)
V.Filme. Documentare
Brașov 1987. Doi ani prea devreme (2017) , regizor Liviu Tofan
Memorialul Durerii, (episodul Brașov), producător – Lucia Hossu -Longin

63
VI. Site -uri
https://paginiromanesti.ca/2007/07/15/romania -sub-regimul -comunist -xxvii/
http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/Rezistenta -Anticomunista -in-Ro89.php
https://istpedia.blogspot.com/2013/01/etape -in-rezistenta -anticomunista.html
http://www.memorialsighet.ro/dennis -deletant -romania -sub-regimul -comunist -2/
https://paginiromanesti.ca/2007/08/07/romania -sub-regimul -comunist -xxviii/
http://www.contributors.ro/sinteze/rezistenta -anticomunista -in-romania/
https://destinatii.liternet.ro/articol/157/Dennis -Deletant/Scoala -de-Vara -Sighet -ed-VII-
Occidentul -si-disid enta-din-Romania -sub-regimul -lui-Ceausescu.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Bra%C8%99ov
http://www.memoriarezistentei.ro/silaghi -lucian/

VII.Surse orale
Interviu realizat cu Domnul Lucian Silaghi, director executiv al Direcției de Cultură a județului
Bihor.

64
ANEXE
Anexa nr.1

65
Anexa nr.2

66
Anexa nr,3

67

Anexa nr.4