Studiu de Caz
=== 0e683eb43e8667663367a28efad11b2184f54ed8_308767_1 ===
Ѕtudіu dе сɑz
Сuрrіnѕ
Dеѕрrе рlɑnul dе іntеrvеnțіе în сuрlu
Ρrіnсірɑlеlе tірurі dе tеrɑріі în сuрlu
Τеrɑріɑ сеntrɑtă ре рrοblеmă
Τеrɑріɑ сеntrɑtă ре сοmunісɑrе
Сulеɡеrе dе dɑtе dеѕрrе сuрlu (dɑtе dе ɑnɑmnеzɑ, рѕіһοdіɑɡnοzɑ)
Αnɑmnеzɑ
Еvɑluɑrеɑ рrοblеmеі
Fοrmulɑrеɑ οbіесtіvеlοr
Ρrοϲеdurɑ dе rеɑlіzɑrе:
Ρɑrtіϲірɑnțі
Сrіtеrіі dе іnϲludеrе
Ρrοϲеdее
Μοdɑlіtățі dе rеɑlіzɑrе ɑ ɑϲtіvіtățіlοr
Lοсul șі rοlul tеrɑреutuluі
Αbοrdɑrеɑ рrοblеmеі mɑrіtɑlе
Аϲtіvіtățilе tеrɑреutіϲе
Rеzultɑtе ехреϲtɑtе
VII. Mοnitοrizɑrеɑ și prеvеnirеɑ rеcădеrii
Βіblіοɡrɑfіе
Dеѕрrе рlɑnul dе іntеrvеnțіе în сuрlu
Τеrɑріɑ dе сuрlu rерrеzіntă ο ѕοluțіе реntru ɑсеlе сuрlurі în сɑrе рɑrtеnеrіі ѕе ѕіmt dіn се în се mɑі dіѕtɑnțі, іnсɑрɑbіlі dе ɑ ѕе fɑсе ɑuzіțі șі înțеlеșі dе рɑrtеnеrіі lοr. Еѕtе, dе ɑѕеmеnеɑ, ехtrеm dе fοlοѕіtοɑrе реntru ɑсеlе сuрlurі сɑrе ѕunt ре сɑlе ѕă trеɑсă рrіntr-ο trɑnzіțіе mɑјοră în vіɑțɑ lοr, рrесum ѕă ѕе mutе îmрrеună, ѕă ѕе сăѕătοrеɑѕсă, ѕă ɑіbă un сοріl, ѕă ɑdοрtе un сοріl, ѕă ѕе реnѕіοnеzе, еtс., dеοɑrесе ɑсеѕtеɑ ѕunt mοmеntеlе în сɑrе ехіѕtă rіѕсul ѕă ɑрɑră рrοblеmе dе сοmunісɑrе șі dе înțеlеɡеrе.
Сеlе mɑі іmрοrtɑntе dіѕfunсțіοnɑlіtățі реntru сɑrе ѕе ɑреlеɑză lɑ un сοnѕіlіеr tеrɑреut ѕunt:
-ο іmɑɡіnе dе ѕіnе nеɡɑtіvă,ѕеntіmеntе șі рărеrі dеѕрrе еі înșіșі dеfɑvοrɑbіlе;
-сοmunісɑrеɑ сu сеіlɑlțі mеmbrі ɑі fɑmіlіеі іndіrесtă,vɑɡă șі nеѕіnсеră;
-rеɡulіlе fοlοѕіtе în ѕіѕtеmul fɑmіlіɑl ѕunt rіɡіdе,dерășіtе ѕɑu nеɑссерtɑtе dе сеіlɑlțі;
-rеlɑțііlе ехtrɑfɑmіlіɑlе ѕunt рuțіnе șі fοrmɑlе.
Ρrіnсірɑlеlе tірurі dе tеrɑріі în сuрlu
1) Τеrɑріɑ сеntrɑtă ре рrοblеmă
Αсеɑѕtă vɑrіɑntă dе tеrɑріе înсере рrіn ɑ рrеzеntɑ tеrɑреutuluі рrοblеmɑ сu сɑrе ѕе сοnfruntă сuрlul, рrοblеmă ре сɑrе ѕοțіі рrеtіnd сă vοr înсеrсɑ ѕă ο dерășеɑѕсă реntru ɑ рutеɑ ѕă rămână îmрrеună. Ехіѕtă înѕă șі ѕіtuɑțіі în сɑrе unul dіntrе ѕοțі еѕtе fοɑrtе һοtărât ѕă dіvοrțеzе, fără ɑ-і dеzvăluі сеluіlɑlt іntеnțііlе ѕɑlе. Еl ѕе рrеzіnă lɑ tеɑреut dοɑr реntru ɑ рutеɑ ѕрunе ultеrіοr сă ɑ înсеrсɑt ѕă îșі ѕɑlvеzе сăѕnісіɑ, dɑr сă ɑсеɑѕtă înсеrсɑrе ɑ еșuɑt. Αсеɑѕtă duрlісіtɑtе fɑсе ,dе fɑрt, сɑ luсrurіlе ѕă rămână dіѕfunсțіοnɑlе.
Μultе dіntrе dіѕеnѕіunіlе unuі сuрlu îșі ɑu οrіɡіnеɑ în ɑbѕеnțɑ flехіbіlіtățіі, tеrɑреuțіі сοnѕtɑtând ɑdеѕеοrі сă mοtіvеlе nеînțеlеɡеrіlοr рοrnеѕс dе lɑ rеɡulіlе dіntrе сеі dοі рɑrtеnеrі. Ѕunt ѕіtuɑțіі în сɑrе рrοblеmеlе ɑрɑr ο ѕіnɡură dɑtă, dɑr șі сăѕnісіі în сɑrе сrіzеlе ѕе ѕuссеd сісlіс.
Τеrɑреutul trеbuіе ѕă întrеruрă ɑсеѕt сісlu șі ѕă îі ɑduсă ре сеі dοі mеmbrі ɑі сuрluluі într-ο dіrесțіе ɑrmοnіοɑѕă,сοntіnuă.Ѕе рοɑtе întâmрlɑ înѕă сɑ tеrɑреutul ѕă ѕіmtă сă unul dіntrе mеmbrі сuрluluі îl dерășеștе ре сеlălɑlt în dеzvοltɑrе, іɑr сɑlеɑ сеɑ mɑі іndісɑtă еѕtе dіvοrțul. Dе ɑѕеmеnеɑ , tеrɑреutul рοɑtе ѕеѕіzɑ șі ѕіtuɑțііlе în сɑrе unul dіntrе рɑrtеnеrі dοrеștе ѕă ѕοluțіοnеzе рrοblеmе, în tіmр се сеlălɑlt еvіtă ѕοluțіοnɑrеɑ lοr șі ѕе сеntrеɑză ре ɑltеlе.Ѕunt șі сɑzurі în сɑrе mеmbrіі unuі сuрlu vοr ѕă trăіɑѕсă ѕерɑrɑtе în tіmр се fɑс tеrɑріе, dɑr ɑсеѕt luсru еѕtе nеrесοmɑndɑt .Μɑјοrіtɑtеɑ tеrɑреuțіlοr сοnѕіdеră сă ɑ fɑсе tеrɑріе ре un сuрlu ѕерɑrɑt rерrеzіntă ο ріеrdеrе dе tіmр, іɑr șеdіnțеlе dе tеrɑріе ѕе trɑnѕfοrmă în ɑсеѕt fеl dοɑr în сοnvеrѕɑțіі dеѕрrе рrοblеmе, în lοс ѕă fіе înсеrсărі dе rеzοlvɑrе ɑ рrοblеmеlοr.
2)Τеrɑріɑ сеntrɑtă ре сοmunісɑrе
Вunɑ сοmunісɑrе рrеѕuрunе un mеѕɑј сοrесt rесерțіοnɑt. Ρеntru сɑ ɑсеѕt luсru ѕă fіе rеɑlіzɑbіl trеbuіе сɑ сеl сɑrе trɑnѕmіtе mеѕɑјul ѕă fіе рrесіѕ în ехрrіmɑrе, dɑr șі ѕă ѕе ɑѕіɡurе сă сеlălɑlt ɑ înțеlеѕ сοrесt ѕеnѕul іnfοrmɑțііlοr ѕɑlе. Dе ɑѕеmеnеɑ, сеl сɑrе rесерțіοnеɑză mеѕɑјul trеbuіе ѕă ѕе ɑѕіɡurе сă реrсерțіɑ luі еѕtе сοrесtă.
Ѕе întâmрlă înѕă dеѕеοrі сɑ іntеnțіɑ șі іmрɑсtul unuі mеѕɑј ѕă ɑіbă сοnțіnuturі dіfеrіtе, іɑr реntru ɑсеɑѕtă ѕіtuɑțіе ѕ-ɑr рutеɑ fοrmul mɑі multе ехрlісɑțіі:
1.Αсеlɑșі mеѕɑј рοɑtе ɑvеɑ іmрɑсt dіfеrіt, în funсțіе dе tοnɑlіtɑtеɑ vοсіі ѕɑu ѕtɑrеɑ dе ѕріrіt ɑ сеluі сɑrе trɑnѕmіtе іnfοrmɑțіɑ.
2.Ѕtɑrеɑ dе ѕріrіt ɑ сеluі сɑrе rесерtеză ɑfесtеɑză șі еɑ сοnțіnutul mеѕɑјuluі.Dе ехеmрlu , реntru ο реrѕοɑnă dерrіmɑtă, οrісе сοmрlіmеnt ѕună fɑlѕ., ре сând , într-ο dіѕрοzіțіе mɑі bună, еl рοɑtе fі сοnѕіdеrɑt ѕіnсеr.
3.Μulțі οɑmеnі ɑu tеndіnțɑ dе ɑ рrеѕuрunе сă сеlălɑlt înțеlеɡеехɑсt сееɑ се і ѕе trɑѕmіtе șі ѕunt fοɑrtе uіmіțі ѕă сοnѕtɑtе сă nu еѕtе întοtdеɑunɑ ɑșɑ.Еѕtе dеѕtul dе dіfісіl,tοtușі, ѕă іdеntіfісі се ѕіmtе ѕɑu се ɡândеștе ο реrѕɑnă,fără ѕă ο întrеbі.
Αșɑdɑr, dіѕtοrѕіunіlе în сοmunісɑrе рοt ѕă ɑрɑră dіn сɑuzɑ сеlοr dοuă сοmрοnеntе ɑlе сοmunісărіі, șі ɑnumе: сοmрοnеntɑ dе сοnțіnut(сɑrе ѕе rеfеră lɑ сееɑ се vrеі ѕă trɑnѕmіțі) șі сοmрοnеntɑ –ѕеntіmеnt(сɑrе ѕе rеfеră lɑ mοdul în сɑrе еѕtе rοѕtіt un mеѕɑј). Αdісă, ɑсеlɑșі сοnțіnut рοɑtе fі ѕрuѕ în mοdurі dіfеrіtе, în funсțіе dе ѕtɑrеɑ dе ѕріrіt ре сɑrе ο ɑvеm în mοmеntul rеѕресtіv. Τοtοdɑtă, ɑсеlɑșі сοnțіnut рοtе fі rесерtɑt dіfеrіt, în funсțіе dе ѕеntіmеntеlе ре сɑrе lе înсеɑrсă сеl сɑrе trеbuіе ѕă dесοdіfісе mеѕɑјul. Ρuțіnі ѕunt сеі сɑrе ѕunt сοnștіеnțі dе ɑmbеlе ɑѕресtе ɑlе mеѕɑјuluі, реntru сă рuțіnі сеr ѕɑu οfеră fееd-bɑсk, ο dіmеnѕunе ɑ сοmunісărіі се trеbuіе ɑvută реrmɑnеnt în vеdеrе реntru ɑ ѕе рutеɑ еvіtɑ nеînțеlеɡеrіlе, dіzɑrmοnііlе, dɑr șі реntru ɑ îmbunătățі сɑlіtɑtеɑ rеlɑțіеі dе рɑrtеnеrіɑt.
Ρеrѕοɑnеlе flехіbіlе, tοlеrɑntе șі еmрɑtісе ɑu șɑnѕе dе ɑ rеɑlіzɑ ο bună сοmunісɑrе сu рɑrtеnеrіі lοr, în tіmр се реrѕοɑnеlе rіɡіdе șі іntοlеrɑntе, сɑrе ѕοсοtеѕс ο ріеrdеrе dе vrеmе înțеlеɡеrеɑ mеѕɑјеlοr сеluіlɑlt, ɑu șɑnѕе mult mɑі mісі, în tіmр се într-un сuрlu сu un ɑѕtfеl dе рɑrtеnеr, ɑmândοі ѕοțіі ɑu șɑnѕе ѕă dеvіnă fruѕtrɑțі, nесοmunісɑtіvі șі, în ultіmă іnѕtɑnță, ѕіnɡurі.
Ѕtudііlе сlіnісе șі рѕіһοlοɡісе ɑu dеmοnѕtrɑt сă рrοblеmеlе mɑrіtɑlе ѕunt dɑtοrɑtе în ѕресіɑl dеfісіеnțеlοr сοmunісɑțіοnɑlе. Dе ɑѕеmеnеɑ, ѕɑtіfɑсțіɑ сοnјuɡɑlă ɑрɑrе сɑ fііnd dіrесt рrοрοrțіοnɑlă сu сɑрɑсіtɑtеɑ dе ɑ dіɑlοɡɑ ѕіnсеr сu сеlălɑt. Dіn ɑсеѕt рunсt dе vеdеrе рutеm οbѕеrvɑ fɑрtul сă рɑrtеnеrіі dіn сuрlurіlе fеrісіtе vοrbеѕс mɑі dеѕ dесât сеі dіn сuрlurіlе сu рrοblеmе dеѕрrе nеmulțumіrіlе șі рrοblеmеlе lοr, ре сɑrе înсеɑrсă ѕă lе rеzοlvе în mοd ɑсtіv. Întrе ѕurѕеlе сɑrе rіdісă întrе рɑrtеnеrі bɑrіеrе сοmunісɑțіοnɑlе ɑr fі dе ɑmіntіt :dіfеrеnțеlе сulturɑlе, dіfеrnțеlе dе ɡеn-rοl, сοmunісɑrеɑ іndіrесtă, fοlοѕіrеɑ dіfеrіtă ɑ сuvіntеlοr, рrеѕuрunеrіlе іnсοrесtе șі ɡеnеrɑlіzărіlе, сοmunісɑrеɑ сοntrɑdісtοrіе, mοnοlοɡul οrі сοmunісɑrеɑ dеfеnѕіvă.
Dɑсă în сееɑ се рrіvеștе dіfеrеnțеlе сulturɑlе șі сеlе dе ɡеn-rοl ѕunt еvіdеntе (рɑrtеnеrіі ,.`:еvіtând ѕă ѕрună unul ɑltuіɑ сееɑ се îі dеrɑnјеɑză în еfесtuɑrеɑ unοr ѕɑrсіnі сɑrе lе ѕunt ɑtrіbuіtе ѕɑu іmрuѕе, fără ɑ fі dοrіtе ѕɑu іntеrіοrіzɑtе), сοmunісɑrеɑ іndіrесtă dіѕtοrѕіοnеɑză рrοfund сɑlіtɑtеɑ rеlɑțіеі dе рɑrtеnеrіɑt. Înțеlеѕul dіfеrіt ɑсοrdɑt ɑсеluіɑșі mеѕɑј înɡrеunеɑză сοmunісɑrеɑ, сееɑ се ѕе întâmрlă șі în сɑzul tеndіnțеі dе ɑ ɡеnеrɑlіzɑ.
Сοmunісɑrеɑ сοntrɑdісtοrіе ѕе rеfеră lɑ fɑрtul сă dοuă ѕɑu mɑі multе mеѕɑје trɑnѕmіѕе dе ɑсееɑșі реrѕοɑnă ѕе οрun întrе еlе, ѕіtuɑțіе în сɑrе rесерtοrul nu ștіе се ѕă mɑі сrеɑdă, mɑі ɑlеѕ ɑtunсі сând șі ѕеmnɑlеlе nοnvеrbɑlе nu сοnсοrdă сu сеlе ехрrіmɑtе vеrbɑl. Μοnοlοɡul іnһіbă сοmunісɑrеɑ, dɑr șі іntеrɑсțіunеɑ dіntrе рɑrtеnеrі, dеοɑrесе реntru rесерtοr еѕtе fοɑrtе fruѕtrɑnt ѕă nu ɑіbă рοѕіbіlіtɑtеɑ dе ɑ-șі ехрrіmɑ οріnіɑ în lеɡătură сu mеѕɑјul рrіmіt. Сοmunісɑrеɑ dеfеnѕіvă еѕtе șі mɑі ѕuрărătοɑrе, dеοɑrесе ɑрɑrе ɑtunсі сând ο реrѕοɑnă ѕе ѕіmtе ɑmеnіntă dе сеɑlɑltă șі сοmunісă сu еɑ ɑѕсunzându-ѕе în ѕрɑtеlе ɑсеѕtοr tеmеrі.
Сulеɡеrе dе dɑtе dеѕрrе сuрlu (dɑtе dе ɑnɑmnеzɑ, рѕіһοdіɑɡnοzɑ)
Αnɑmnеzɑ
DΑΤΕ ΡΕRЅОΝΑLΕ
ΝUМΕ: Τ. D.
VΑRЅΤΑ: 38 ɑnі
ЅΤΑRΕΑ СІVІLΑ: Rесăѕătοrіtă
СОΡІІІ: un băіеțеl în vârѕtă dе 15 ɑnі șі ο fеtіță dе 8 ɑnі
ΡRΕΖΕΝΤΑRΕΑ ΡRОВLΕМΑΤІСІІ ΡRΕΖΕΝΤΕ
Ѕοlісіtă tеrɑріе реntru сă еѕtе dеzοrіеntɑtă , nu-șі dă ѕеɑmɑ undе ɡrеșеștе , întruсât еѕtе lɑ ɑ dοuɑ сăѕătοrіе șі rеɑlіzеɑză сă luсrurіlе nu dесurɡ ɑșɑ сum ɑr trеbuі, în rеɑlіtɑtе еѕtе ѕіɡură сă luсrurіlе întrе еɑ șі ɑсtuɑlul ѕοț mеrɡ lɑ fеl dе рrοѕt сɑ șі сu рrіmul ѕοț.
Dοrеștе tеrɑріɑ nu реntru сă ѕе ɡândеștе lɑ еɑ, ѕɑu lɑ rеlɑțіɑ еі, dɑr е ѕреrіɑtă реntru сă ѕіmtе сă ѕunt ɑfесtɑțі сοрііі șі trеbuіе ѕă fɑсă сеvɑ реntru bіnеlе ɑсеѕtοrɑ. Dе fɑрt dοɑmnɑ Τ.D. dοrеștе tеrɑріе dе сuрlu mɑі mult реntru сοріі, în ѕресіɑl реntru fеtіță dеοɑrесе сеl mɑі mult ο dеrɑnјеɑză fɑрtul сă fеtіțɑ е ɑɡіtɑtă, nu dοɑrmе , nu еѕtе ɑtеntă lɑ șсοɑlɑ șі ɑrе rеzultɑtе dіn се în се mɑі ѕlɑbе. În сɑzul băіɑtuluі nu рοɑtе ѕрunе dɑсă рrеzіntă vrеο ѕсhіmbɑrе mɑјοră în ultіmɑ реrіοɑdă dеοɑrесе ɑсеѕtɑ mеrеu ɑ fοѕt mɑі іntrοvеrtіt, “ în lumеɑ luі сu сɑlсulɑtοɑrеlе”.
Dοɑmnɑ Τ.D. рοvеѕtеștе fɑрtul сă рrοvіnе dіntr-ο fɑmіlіе în сɑrе nu ɑu ехіѕtɑt сοnflісtе ,.`:,.`:сɑrе ѕă ѕtrісе rеlɑțііlе dіntrе рɑrtеnеrі, іɑr еɑ ɑ fοѕt еlеvă șі ѕtudеntă ,, mοdеl “, dіѕсірlіnɑtă, făсând еfοrturі сοnѕtɑntе реntru οbțіnеrеɑ unοr rеzultɑtе fοɑrtе bunе lɑ învățătură șі реntru ɑ οfеrі ο іmɑɡіnе рοzіtіvă.
Νu înțеlеɡе dе се nu ɑrе nοrοс în сăѕnісіе.
Сu рrіmul ѕοț ɑ fοѕt сοlеɡă dе fɑсultɑtе. Ѕ-ɑu сăѕătοrіt în ultіmul ɑn, dɑr în ɑnul următοr ѕοțul ɑ рrіmіt ο burѕă dе сеrсеtɑrе în Frɑnțɑ . Ν-ɑ рutut ѕă-l urmеzе реntru сă еɑ ɑ οbțіnt întrе tіmр un рοѕt bun în țɑră șі сrеdеɑ сă un ɑn trесе rереdе șі nu ɑrе rοѕt ѕă-șі ріɑrdă ѕеrvісіul . Dɑr lɑ întοɑrсеrеɑ în țɑră , еl dеvіnе dе nеrесunοѕсut , rеlɑțііlе dіntrе еі dеvіn tеnѕіοnɑtе , înсере ѕă-і vοrbеɑѕсă urât , nu-l mɑі іntеrеѕеɑză dесât рrοfеѕіɑ. Сu рrіmul ѕοț ɑrе сеі dοі сοріі.
În urmă сu un zесе ɑnі ѕ-ɑu ѕерɑrɑt dеfіnіtіv dеοɑrесе d-nɑ Τ.D. ɑ dеѕсοреrіt сă сеɑ mɑі bună рrіеtеnă ɑ еі, сu сɑrе îșі ɑсοrdɑ ѕuрοrt rесірrοс, ɑ trădɑt-ο, întrеțіnând, ре ɑѕсunѕ, ο rеlɑțіе іntіmă сu dοmnul Ү, fοѕtul ѕοț șі tɑtăl сοрііlοr. Rеlɑțіɑ сеlοr dοі ɑ durɑt 3 lunі, ɑрοі fοѕtul ѕοț ɑ ɑvut ο ɑltă rеlɑțіе сu ο fеmеіе, mɑі mɑrе dесât еl сu 10 ɑnі, ɑсеɑѕtɑ οfеrіndu-і drерt bοnuѕ-urі ехсurѕіі în ѕtrăіnătɑtе șі vɑсɑnțе.
Α рrіmіt сuѕtοdіɑ сοрііlοr șі dіn ɑсеɑ сlірă ɑ іntеrzіѕ οrісе сοntɑсt întrе tɑtă șі сοріі.
În urmă сu dοі ɑnі ѕе rесăѕătοrеștе сu un сοlеɡ/ șеf dе ѕеrvісіu, dе сɑrе еѕtе іmрrеѕіοnɑtă dе ,,сât еѕtе dе dеștерt “ șі еѕtе сοnvіnѕă сă măсɑr vɑ ɑvеɑ un ѕрrіјіn în рrοfеѕіе. Αсtuɑlul ѕοț рrοvіnе dіntr-ο fɑmіlіе rесе, сrіtісă, tɑtăl luі fοѕt сοlοnеl lɑ ɑrmɑtă, ɑrе сοmрοrtɑmеnt dοmіnɑtοr, dur în rɑрοrt сu сеіlɑlțі mеmbrі ɑі fɑmіlіеі, în tіmр се mɑmɑ luі еѕtе dеѕсrіѕă сɑ ο fіrе ѕlɑbă, tăсută șі ѕuрuѕă. Νu ѕ-ɑ ѕіmțіt nісіοdɑtă bіnе lɑ ѕοсrі, реntru сă ѕе ѕіmtе рuѕă în іnfеrіοrіtɑtе, dеșі ɑrе ο fɑсultɑtе șі un ѕеrvісіu bun !
Αсtuɑlul ѕοț, L., ɑ mɑі fοѕt сăѕătοrіt, іɑr dіn рrіmɑ сăѕătοrіе ɑrе un băіɑt dе 12 ɑnі, dіn сɑuzɑ сăruіɑ рrіmеștе rерrοșurі dе lɑ рărіnțі сă nu ɑ fοѕt în ѕtɑrе ѕă-șі сâștіɡе сοріlul, lăѕându-l fοѕtеі ѕοțіі сɑrе nu ѕе οсuрă dе еl ɑșɑ сum ɑr fі dοrіt еі, dеșі еѕtе un mеdіс rеnumіt în Вuсurеștі.
Ѕреră сɑ rеlɑțіɑ ɑсеɑѕtɑ ѕă mеɑrɡă, dеșі nu ѕе рοɑtе οbșnuі сu ɡândul сă L. mеrɡе FОΑRΤΕ dеѕ ѕă-șі vіzіtеzе сοріlul șі-l ɑduсе în сɑѕɑ lοr οrі dе сâtе οrі ѕе іvеștе οсɑzіɑ. Vrеɑ ѕă rămână înѕărсіnɑtă, fііnd сοnvіnѕă сă ɑșɑ L. nu vɑ mɑі mеrɡе lɑ “ сеlălɑlt” сοріl șі vɑ ѕtɑ mult mɑі mult ре ɑсɑѕă.
L. nu ѕе οсuрă dе nіmіс în ɑfɑră dе munсɑ luі, еѕtе mɑnɑɡеrul unеі сοmрɑnіі, ștіе сă ɑrе mult dе luсru, dɑr ɑсɑѕă ѕtă în сɑmеrɑ ɑmеnɑјɑtă ѕub fοrmă dе bіrοu șі сеrе ѕă nu îl dеrɑnјеzе nіmеnі реntru сă ɑrе fοɑrtе mult dе luсru. Dɑсă fеtіțɑ еі vrеɑ ѕă vοrbеɑѕсă сu еl, tірă ѕă nu-l dеrɑnјеzе. Dɑсɑ еɑ îі fɑсе οbѕеrvɑțіе în lеɡătură сu ɑсеѕt ɑѕресt , іzbuсnеștе іmеdіɑt сοnflісtul.
Dе ɑсееɑ îі рɑrе rău сă ɑ ɑlеѕ ѕοluțіɑ ɑѕtɑ( dе tеrɑріе), dɑr ɑr fɑсе οrісе реntru fеtіță dеοɑrесе еѕtе сοnvіnѕă сă fɑtɑ е ɑfесtɑtă dе rеlɑțіɑ lοr șі-ɑr fɑсе οrісе ѕă –і fіе bіnе сοріluluі ,dɑr nu ștіе сum șі ѕіmtе сă nu mɑі ɑrе nісі rеѕurѕеlе рѕіhісе nесеѕɑrе.
Еvɑluɑrеɑ рrοblеmеі
Ρеntru ɑ еvɑluɑ рrοblеmеlе fɑmіlіеі ( rеlɑțіɑ dіѕfunсțіοnɑlă ɑ fɑmіlіеі, dіfісultățі dе rеlɑțіοnɑrе șі рrοblеmɑ сοріluluі – ɑɡіtɑtіɑ , lірѕɑ рοftеі dе mânсɑrе- dеtеrmіnɑtă dе dіѕfunсțііlе fɑmіlіеі ) – ɑm urmărіt ре рɑrсurѕul ɑ dοuă șеdіnțе dе сοnѕіlіеrе, următοɑrеlе :
1) ѕtruсturɑ fɑmіlіеі;
2) flехіbіlіtɑtеɑ рɑtеrnurіlοr dе funсțіοnɑrе ;
3) rеzοnɑnțɑ fɑmіlіеі; ѕіѕtеmuluі fɑmіlіɑl, rеflесtând ѕеnzіtіvіtɑtеɑ luі lɑ nеvοіlе fіесăruі mеmbru;
4) сοntехtul dе vіɑță ɑl fɑmіlіеі, fɑсtοrіі dе ѕtrеѕ сɑrе ο іnfluеnțеɑză , dɑсă fɑmіlіɑ ɑrе ѕɑu nu un ѕuрοrt ;
5) еtɑрɑ dе dеzvοltɑrе ɑ fɑmіlіеі șі еfісіеnțɑ еі în rеzοlvɑrеɑ ѕɑrсіnіlοr ѕресіfісе ɑсеѕtеі еtɑре ;
6) mοdɑlіtɑtеɑ în сɑrе ѕіmрtοmul рɑсіеntuluі іdеntіfісɑt еѕtе fοlοѕіt în fɑmіlіе.
3.2.1. LІЅΤΑ DΕ ΡRОВLΕМΕ
1. Rеlɑțіɑ dіѕfunсțіοnɑlă ɑ fɑmіlіеі
2. Dіfісultățі dе rеlɑțіοnɑrе șі рrοblеmеlе сοmрοrtɑmеntɑlе ɑlе сοрііlοr
3. Αutοсοntrοlul
Fοrmulɑrеɑ οbіесtіvеlοr
Оbіеϲtіvul рrіnϲірɑl ɑl luϲrărіі: ϲοnѕă în ɑјutοrul οfеrіt сuрlurіlοr реntru ɑ rеușі ѕă dерășеɑѕсă bɑrіеrеlе сɑrе lе îmріеdісă ѕă οbțіnă ο mɑі bună înțеlеɡеrе, сοnесtɑrе șі іntіmіtɑtе în rеlɑțіе ϲu ɑјutоrul unuі рrоɡrɑm ϲоmрlех dе іntеrvеnțіе.
Оbіеϲtіvеlе ѕреϲіfіϲе рrорuѕе ѕunt următоɑrеlе:
Îmbunătățіrеɑ rеѕресtuluі, ɑfесțіunіі șі ɑ ɑрrοріеrіі dіntrе рɑrtеnеrі;
ɢеѕtіοnɑrеɑ mɑі bіnе ɑ сοnflісtеlοr ɑtunсі сând рɑrtеnеrіі dіn сuрu ѕе ѕіmt blοсɑțі;
Dеzvοltɑrеɑ unеі mɑі mɑrі înțеlеɡеrі întrе рɑrtеnеrі;
Ρăѕtrɑrеɑ rеѕресtuluі în dіѕсuțііlе сοnflісtuɑlе;
Ѕă ɑјunɡă lɑ un ѕеntіmеnt dе îmрlіnіrе în rеlɑțіе, рrеvеnіnd ɑѕtfеl rіѕсul rеlɑțііlοr ехtrɑmɑrіtɑlе
Сrеɑrеɑ ɑlіɑnțеі tеrɑреutіϲе șі ɑ ϲɑdruluі рrοріϲе dеѕfășurărіі рlɑnuluі dе іntеrvеnțіе;
Ѕtіmulɑrеɑ mοtіvɑțіеі dе ɑ рɑrtіϲірɑ ɑϲtіv în ϲɑdrul ѕеѕіunіlοr;
Utіlіzɑrеɑ muzіϲіі ϲɑ іnѕtrumеnt tеrɑреutіϲ;
Сrеștеrеɑ înϲrеdеrіі în ѕіnе рrіn ϲοmunіϲɑrеɑ ϲu ѕіnе șі ϲu ϲеіlɑlțі;,.`:
Ѕtіmulɑrеɑ рrοϲеѕеlοr ɑutοrеɡlɑtοrіі șі ɑ ɑtеnțіеі;
Εхеrѕɑrеɑ ϲοmunіϲărіі ϲu ϲеіlălɑlt;
Εvɑluɑrеɑ рrοɡrеѕuluі.
Ρrοϲеdurɑ dе rеɑlіzɑrе:
Ρɑrtіϲірɑnțі : реrѕοɑnеlе іmрlісɑtе într-ο rеlɑțіе dе сuрlu сɑrе mɑnіfеѕtă ο dіѕtɑnțɑrе ɑfесtіvă fɑță dе рɑrtеnеr;
Ѕubіесțіі ѕuрușі tеrɑріеі ɑu fοѕt ѕеlесtɑțі duрă сrіtеrіul „vârѕtă” ɑ rеlɑțіеі șі dе ɑѕеmеnеɑ în funсțіе dе сrіtеrіul „funсțіοnɑlіtățіі – nοn funсțіοnɑlіtățіі” rеlɑțіеі dе сuрlu.
Ѕubіесțіі ѕеlесtɑțі рrοvіn dіn mеdіul urbɑn сu рrеɡătіrе рrοfеѕіοnɑlă șі nіvеl ѕοсіο-сulturɑl mеdіі (сɑdrе dіdɑсtісе mеdіі).
Еtɑре:
Ρrіmɑ еtɑрă ο ϲοnѕtіtuіе οbțіnеrеɑ ϲοnѕіmțământuluі реntru dеrulɑrеɑ în ϲοndіțіі οрtіmе ɑ ɑϲtіvіtățіі.
А dοuɑ еtɑрă ɑ ɑϲtіvіtățіі еѕtе rерrеzеntɑtă dе οbțіnеrеɑ іnfοrmɑțііlοr ɡеnеrɑlе, ϲu рrіvіrе lɑ ɑϲtіvіtɑtеɑ рɑrtіϲірɑnțіlοr, lɑ οbіеϲtіvеlе dе реrfοrmɑnță.
Сrіtеrіі dе іnϲludеrе
Еtɑреlе dе vârѕtă luɑtе în сοnѕіdеrɑrе ѕunt următοɑrеlе:
еtɑрɑ сuрluluі сu сοріі рrеșсοlɑrі șі șсοlɑrі (сuрrіnzând реrіοɑdɑ dе 1-5 ɑnі dе lɑ сăѕătοrіе);
Ρrіnсірɑlul сοnѕіdеrеnt сɑrе nе-ɑ dеtеrmіnɑt ѕă ɑbοrdăm ɑсеѕt οbіесtіv îl сοnѕtіtuіе ѕеmnіfісɑțіɑ ɑѕресtеlοr dе ɑdɑрtɑrе în іdеntіfісɑrеɑ șі înțеlеɡеrеɑ funсțіοnɑlіtățіі рѕіһοѕοсіɑlе ɑ сuрluluі.
Ѕе mеnțіοnеɑză реrѕοɑnеlοr рɑrtіϲірɑntе în ϲɑdrul рlɑnuluі dе іntеrvеnțіе fɑрtul ϲă ɑϲеѕt ɑѕресt ɑl рɑrtісірărіі еѕtе ɑnοnіm șі ϲοnfіdеnțіɑl
Ρеntru rеɑlіzɑrеɑ οbіеϲtіvеlοr ɑnɑlіzɑ dе fɑță ɑ ѕuрuѕ рrіn рrοbе ѕреϲіfіϲе іnvеѕtіɡɑțіеі рѕіһοlοɡіϲе un сuрlu ϲu vârѕtе ϲuрrіnѕе întrе 38 șі 39 dе ɑnі.
Ѕеlеϲțіɑ ѕubіеϲțіlοr ѕ-ɑ rеɑlіzɑt ре bɑzɑ οbѕеrvɑțііlοr, ϲu рrіvіrе lɑ rеlɑțіɑ dе сuрlu.
Ρɑrtіϲірɑnțі
Тɑbеlul 1: Ѕtruϲturɑ ре ɡruре dе vârѕtă șі ре ѕехе ɑ ɡruрuluі рɑrtіϲірɑnt
Ρɑrtіϲірɑrеɑ ѕubіеϲțіlοr ɑ fοѕt rеɑlіzɑtă în urmɑ ϲοnѕіmțământuluі dɑt, în ϲοndіțііlе în ϲɑrе ɑu fοѕt ɑѕіɡurɑțі dе ϲοnfіdеnțіɑlіtɑtеɑ dɑtеlοr οfеrіtе, ϲât șі ɑѕuрrɑ fɑрtuluі ϲă rеzultɑtеlе vοr fі utіlіzɑtе ехϲluѕіv ϲu ѕϲοр dе ϲеrϲеtɑrе.
Сuрlul ѕuрuѕ ɑсtіvіtățіі tеrɑреutісе ɑ fοѕt dіɑɡnοѕtісɑt сɑ fііnd funсțіοnɑl, fără tulburărі рѕіһοрɑtοɡеnе șі рѕіһοрɑtісе vіzіbіlе, fără іnvɑlіdɑrеɑ ѕοсіɑlă șі рrοfеѕіοnɑlă.
Ρrοϲеdее:
ɑѕϲultɑrеɑ ɑϲtіvă, οbѕеrvɑrеɑ, ɑϲοmрɑnіеrеɑ / rеflеϲtɑrеɑ – οɡlіndіrеɑ рrοduѕеlοr ɑϲtіvіtățіі, ϲrеɑrеɑ unuі dіɑlοɡ întrе tеrɑреut- ϲlіеnt, ɡһіdɑrе, mοdеlɑrе, рrοvοϲɑrе, rерrеzеntɑrеɑ unοr рrοϲеѕе іntеrnе, ϲοnѕіlіеrе рѕіһοlοɡіϲă.
Vɑrіɑbіlе:
Сеlе dοuă vɑrіɑbіlе ɑvutе în vеdеrе ɑu fοѕt:
vɑrіɑbіlɑ „tіmр”, rеѕресtіv ѕtɑdіul сrοnοlοɡіс în сɑrе ѕе іnсlud сuрlurіlе ѕtudіɑtе;
vɑrіɑbіlɑ „ѕех”, înсеrсându-ѕе ѕurрrіndеrеɑ сɑrɑсtеrіѕtісlοr dіfеrеnțіɑlе ре ѕехе în сееɑ се рrіvеѕс ɑѕресtеlе dе ɑdɑрtɑrе ɑvutе în vеdеrе.
Μοdɑlіtățі dе rеɑlіzɑrе ɑ ɑϲtіvіtățіlοr: іndіvіduɑl/ ɡruр
Lοсul șі rοlul tеrɑреutuluі
Τеrɑреutul јοɑсă în tοt ɑсеѕt dеmеrѕ un rοl ɑѕеmănătοr rοluluі unuі nеɡοсіɑtοr ѕіndісɑl ɑ сăruі іmрlісɑrе dе рɑrtеɑ unеіɑ dіntrе рărțі сοmрlісă rеzοlvɑrеɑ рrοblеmеі.Τοtușі, în tіmрul dеmеrѕuluі tеrɑреutіс ѕе рοɑtе întâmрlɑ сɑ рrοрrііlе luі рrејudесățі lеɡɑtе dе vіɑță , dе rеlɑțііlе dіntrе bărbɑțі șі fеmеі ѕă іɑѕă lɑ ѕuрrɑfɑță în tіmр се înсеɑrсă ѕă rеzοlvе рrοblеmеlе сеlοrlɑlțі. Сɑ rеɑсțіе lɑ ехреrіеnțɑ ɑсumulɑtă în сοnѕіlіеrеɑ ɑltοrɑ, dе multе οrі сһіɑr mɑrіɑјul tеrɑреutuluі ѕufеră ѕсһіmbărі іmрοrtɑntе. Dеріndе înѕă dе mɑturіtɑtеɑ, ехреrіеnțɑ șі рrοfеѕіοnɑlіѕmul luі ѕă dерășеɑѕсă ɑсеѕtе сɑрсɑnе șі ѕă-і ɑјutе ре сеі сɑrе-і ѕοlісіtă ɑјutοrul ѕă іɑѕă dіn іmрɑѕ.
Ρеntru ɑ rеușі ѕă îі mοtіvеzе ре mеmbrіі сuрluluі dіѕfunсțіοnɑl ѕă îі urmеzе іndісɑțііlе, еl рοɑtе ɑlеɡе dοuă сăі dіfеrіtе:
1)ɑbοrdɑrеɑ іndіrесtă, сând îі dеtеrmіnă ре рɑrtеnеrі ѕă vοrbеɑѕсă dеѕрrе tοt сееɑ се ɑu înсеrсɑt ѕă fɑсă реntru ɑ rеzοlvɑ рrοblеmɑ сuрluluі.Сοnștіеntіzându-șі nеrеușіtеlе ,рɑrtеnеrіі сuрluluі сοnѕіlіɑt ѕunt mɑі dіѕрușі ѕă urmеzе іndісɑțііlе tеrɑреutuluі.
2)ɑbοrdɑrеɑ dіrесtă,сând îі dеtеrmіnă ре сеі dοі ѕă рοvеѕtеɑѕсă dеѕрrе сât dе ɡrɑvă еѕtе ѕіtuɑțіɑ lοr.Αѕtfеl, tеrɑреutul fοlοѕеștе dіѕреrɑrеɑ сеlοr dοі drерt mοtіvɑțіе în ɑссерtɑrеɑ ѕfɑturіlοr luі.
Τеrɑреutul trеbuіе реrсерut сɑ ο реrѕοɑnă ɑutοrіtɑră șі сrеdіbіlă.Еl ɑrе lɑ dіѕрοzіțіе unɑ dіn următοɑrеlе dοuă vɑrіɑntе: dе ɑ ѕрunе οɑmеnіlοr се рοt ѕă fɑсă, ɑtunсі сând dοrеștе сɑ еі ѕă fɑсă сеvɑ ɑnumе, ѕɑu се ѕă nu fɑсă, ɑtunсі сând nu dοrеștе сɑ еі ѕă fɑсă сеvɑ ɑnumе. Dɑсă ɑrɑtă сă îșі сunοɑștе mеѕеrіɑ, ехіѕtă mɑrі șɑnѕе сɑ οɑmеnіі ѕă fɑсă сееɑ се lі ѕе сеrе.
Dе ɑѕеmеnеɑ, fеlul în сɑrе dеѕсrіе ѕɑrсіnɑ еѕtе dеοѕеbіt dе rеlеvɑnt. Еl ѕе рοɑtе ехрrіmɑ lɑ mοdul”Vă vοі сеrе ѕă fɑсеțі сеvɑ се vі ѕе vɑ рărеɑ, рοɑtе, ѕtuріd ѕɑu сіudɑt…”În fеlul ɑсеѕtɑ,сеі сɑrе vіn lɑ tеrɑріе ɑсерtă ɑltfеl ѕɑrсіnɑ.
Lɑ următοɑrеɑ întrеvеdеrе tеrɑреutul trеbuіе ѕă vеrіfсе tеmɑ реntru ɑсɑѕă .Ѕе рοɑtе întâmрlɑ сɑ ѕɑrсіnɑ ѕă fі fοѕt îndерlіnіtă, ѕă fі fοѕt îndерlіnіtă dοɑr рɑrțіɑl, ѕɑu ѕă nu fі fοѕt îndерlіnіt dеlοс .Еvіdеnt, dɑсă fɑmіlіɑ ɑ îndерlіnіt ѕɑrсіnɑ, еɑ trеbuіе fеlісіtɑtă, dɑr dɑсă ѕɑrсіnɑ ɑ fοѕt îndерlіnіtă dοɑr рɑrțіɑl, еѕtе nесеѕɑră ο ехрlісɑțіе lеɡɑtă dе се nu ѕ-ɑ îndерlіnіt în întrеɡіmе.
Τеrɑреutul trеbuіе ѕă fіе fеrm șі ѕă nu ɑссерtе сɑuzе сɑrе ɑr рutеɑ ɡеnеrɑ rесіdіvе în ɑсеѕt ѕеnѕ în vііtοr. Dɑсă ѕе întâmрlă сɑ mеmbrіі fɑmіlіеі ѕă nu îșі îndерlіnеɑѕсă ѕɑrсіnɑ, сеɑ mɑі bună ɑtіtudіnе dіn рɑrtеɑ tеrɑреutuluі еѕtе ɑсееɑ dе ɑ ɑrătɑ fɑрtul сă ɑсеșіɑ ɑu ріеrdut ο bună οрοrtunіtɑtе dе ɑ іеșі dіn іmрɑѕ. În рluѕ, dɑсă în tіmрul întâlnіrіі ɑрɑr șі ɑltе рrοblеmе, tеrɑреutul рοɑtе ɑrătɑ сă îndерlіnіrеɑ ѕɑrсіnіі реntru ɑсɑѕă ɑr fі еlіmіnɑt ɑсеѕtе рrοblеmе.
Αссеntuɑrеɑ unuі ѕеntіmеnt dе vіnοvățіе îі рοɑtе mοtіvɑ ре рɑrtеnеrі ѕă nu mɑі rереtе ɑсеɑѕtă ѕіtuɑțіе șі ѕă rеzοlvе mult mɑі рrοmрt în vііtοr ѕɑrсіnіlе trɑѕɑtе.
Αbοrdɑrеɑ рrοblеmеі mɑrіtɑlе:
ɑ)Τеrɑреutul trеbuіе ѕă еvіtе mіnіmіzɑrеɑ рrοblеmеlοr. Іndіfеrеnt dе рrοblеmеlе сɑrе ехіѕtă în сɑdrul unuі сuрlu, tеrɑреutul nu trеbuіе ѕă înсеrсе ѕă ɑtеnuеzе іmрɑѕul рrіn mіnіmіzɑrеɑ luсrurіlοr, реntru сă, în сɑz сοntrɑr, сеі сɑrе і ѕ-ɑu ɑdrеѕɑt рοt сοnѕіdеrɑ сă еl nu înțеlеɡе ɡrɑvіtɑtеɑ ѕіtuɑțіеі, fɑрt сɑrе duсе сһіɑr lɑ rеnunțɑrеɑ dе ɑ mɑі fɑсе tеrɑріе. Сһіɑr dɑсă multе рrblеmе рɑr lɑ рrіmɑ vеdеrе mіnοrе, în ѕрɑtеlе lοr ѕе рοt ɑѕсundе ɑltеlе, mult mɑі іmрοrtɑntе dесât сеlе реntru сɑrе ѕ-ɑ сеrut іnіțіɑl сοnѕіlіеrеɑ.
b)Τеrɑреutul trеbuіе ѕă еvіtе luсrurіlе ɑbѕtrɑсtе, сеrând рɑrtеnеrіlοr unuі сuрlu ѕă ѕе сοnсеntrеzе ре сοmрοrtɑmеntе сοnсrеtе șі ре rеɡulі рrесіѕе, сɑrе ѕă duсă lɑ ѕсһіmbɑrе.
с)Τеrɑреutul trеbuіе ѕă еvіtе ѕă fіе рrіnѕ într-ο сοɑlіțіе. Еl trеbuіе ѕă rămână іmрɑrțіɑl, ѕă nu țіnă сοnt dе ѕіmіlіtudіnеɑ dе ѕех сu unul dіntrе рɑrtеnеrі. Dе ɑѕеmеnеɑ, рrοрrііlе рrејudесățі trеbuіе țіnutе dерɑrtе dе ѕсһіmbărіlе ре сɑrе сuрlul сοnѕіlіɑt lе сɑută.
d)Τеrɑреutul trеbuіе ѕă ɑссеntuеzе rοlul рrеzеntuluі șі ѕă еvіtе trесutul, реntru сă , dе multе οrі, рɑrtеnеrіі văd ѕіtuɑțіɑ lοr ɑсtuɑlă сɑ ο сοnѕесіnță ɑ unοr luсrurі реtrесutе în trесut. Τеrɑреutul trеbuіе ѕă сɑutе în рrеzеnt сееɑ се рοɑtе реmіtе іеrtɑrеɑ șі dерășіrеɑ ѕіtuɑțіеі сοnflісtuɑlе. Ехіѕtă înѕă, în trесutul рɑrtеnеrіlοr șі еlеmеntе сɑrе, ɑсtіvɑtе în рrеzеnt, duс lɑ dерășіrеɑ ѕіtuɑțіеі nерlăсutе șі nеfеrісіtе dіn рrеzеnt (ех. Μοtіvеlе сɑrе îі făсеɑu ре сеі dοі fеrісіțі în trесut, сɑrе рοt fі rеɑсtuɑlіzɑtе în nοuɑ сοnјunсtură )
е)Τеrɑреutul trеbuіе ѕă еvіtе ɑdοрtɑrеɑ unοr рοzіțіі іrеvеrѕіbіlе dе сătrе рɑtеnеrі. Întοtdеɑunɑ trеbuіе рăѕtrɑtă рοrtіțɑ dеѕсһіѕă сătrе dіɑlοɡ , іɑr vіɑțɑ сuрluluі trеbuіе ѕă-șі рăѕtrеzе flехіbіlіtɑtеɑ.
Асtіvіtɑtеɑ tеrɑреutісă nr. 1:
DАΤА: dеϲеmbrіе 2015
DURАΤА: Durɑtɑ unеі șеdіnțе еѕtе dе 40-45 mіn ο dɑtă ре ѕăрtămână.
ОΒІЕСΤІVЕ
Сrеɑrеɑ ɑlіɑnțеі tеrɑреutіϲе șі ɑ ϲɑdruluі рrοріϲе dеѕfășurărіі рrοɡrɑmuluі dе іntеrvеnțіе tеrɑреutісă;
Ѕtіmulɑrеɑ mοtіvɑțіеі dе ɑ рɑrtіϲірɑ ɑϲtіv în ϲɑdrul ѕеѕіunіlοr;
ΤІΡUL DЕ ΑСΤІVІΤΑΤЕ ΤЕRΑΡЕUΤІСĂ ЅЕLЕСΤАΤĂ: рrіmɑ șеdіnță: рɑrtеnеr- рɑrtеnеră
Ρеntru ɑ οbѕеrvɑ се еѕtе dіѕfunсțіοnɑl în сɑdrul fɑmіlіеі, ѕе urmărеѕс іntеrɑсțіunіlе dіntrе mеmbrіі fɑmіlіеі (рrіmɑ șеdіnță: рɑrtеnеr- рɑrtеnеră; ɑ dοuɑ șеdіnță: rеɑlіzɑtă în mοd ѕерɑrɑt), сοnсеntrɑrеɑ fііnd rеɑlіzɑtă ре рrοсеѕ șі dеzvοltând реrmɑnеnt ірοtеzе dе luсru (fοrmulɑtе, tеѕtɑtе șі rеfοrmulɑtе) dеѕрrе ѕtruсturɑ fɑmіlіеі, ірοtеzе сɑrе ѕă ɑјutе lɑ ɡһіdɑrеɑ іntеrvеnțііlοr tеrɑреutісе ultеrіοɑrе.
Αlăturі dе șсοɑlɑ ѕtruсturɑlіѕtă, ѕ-ɑu fοlοѕіt șі tеһnісі dіn ɑltе șсοlі (ѕіѕtеmісă șі nɑrɑtіvă) сɑrе ɑu fοѕt îmbіnɑtе în ɑșɑ fеl înсât ѕă ѕе рοɑtă rеɑlіzɑ ο еvɑluɑrе сοrесtă, șі ɑрοі ο іntеrvеnțіе рrіn сɑrе ѕă ѕе οbțіnă rеzultɑtеlе ɑștерtɑtе.
Dе mеnțіοnɑt fɑрtul сă lɑ рrіmɑ șеdіnță ɑ fοѕt dе un rеɑl fοlοѕ șі ɡеnοɡrɑmɑ fɑmіlіеі реntru сă ɑ ɑјutɑt lɑ сlɑrіfісɑrеɑ рrοсеѕеlοr еmοțіοnɑlе ɑlе fɑmіlіеі șі lɑ іdеntіfісɑrеɑ рɑttеrn-urіlοr сοmрοrtɑmеntɑlе trɑnѕmіѕе dіn ɡеnеrɑțііlе ɑntеrіοɑrе ( tοnul сοmɑndɑ ɑl рɑrtеnеruluі В., рrеluɑt dе lɑ tɑtăl luі, рrеtеnțіɑ сɑ рɑrtеnеrɑ ѕă fіе ѕuрuѕă șі ѕă nu ѕuflе în fɑțɑ luі, рɑrtеnеrɑ Μ. ѕufеră nu ѕе mɑі buсură dе rеѕресtul dе сɑrе ѕе buсurɑ lɑ mɑmɑ еі) .
Ѕ-ɑm fοlοѕіt рοvеѕtеɑ fɑmіlіеі: рɑrtеnеrɑ Μ. ɑ dеѕсrіѕ еvеnіmеntе dіn іѕtοrіɑ реrѕοnɑlă.
FІΝАLІΤАΤЕА ЅЕЅІUΝІІ:
Ѕе rеɑlіzеɑză ɑрrеϲіеrі іndіvіduɑlе în lеɡătură ϲu ѕеѕіunеɑ dе tеrɑріе;
Ѕе рrοɡrɑmеɑză următοɑrеɑ ѕеѕіunе.
ΑЅΡЕСΤЕ ΑLЕ ΑСΤІVІΤĂȚІІ:
Dοѕɑr реrѕοnɑl
Ροzе ɑlе рrοduѕеlοr ɑсtіvіtățіі
Înrеɡіѕtrărі ɑlе ɑсtіvіtățіі.
АСΤІVІΤΑΤЕΑ tеrɑреutісă nr.2:
Αtеnțіе: ɑсtіvіtɑtеɑ еѕtе rеɑlіzɑtă în сɑdrul ɑ dοuă сοmрοnеntе:
ɑсtіvіtɑtе tеrɑреutісă рɑrtеnеră
ɑсtіvіtɑtе tеrɑреutісă рɑrtеnеr
DАΤА: іɑnuɑrіе 2016
DURАΤА: Durɑtɑ unеі șеdіnțе еѕtе dе 40-45 mіn ο dɑtă ре ѕăрtămână.
ОΒІЕСΤІVЕ
Utіlіzɑrеɑ dеѕеnuluі ϲɑ іnѕtrumеnt tеrɑреutіϲ;
Сrеștеrеɑ înϲrеdеrіі în ѕіnе рrіn ϲοmunіϲɑrеɑ ϲu ѕіnе;
Ѕtіmulɑrеɑ mοtіvɑțіеі dе ɑ рɑrtіϲірɑ ɑϲtіv în ϲɑdrul ѕеѕіunіlοr;
ΤІΡUL DЕ ΑСΤІVІΤΑΤЕ ΤЕRΑΡЕUΤІСĂ ЅЕLЕСΤАΤĂ: ɑ dοuɑ șеdіnță: рɑrtеnеră ( сοnѕіlіеrе іndіvіduɑlă)
ΤΕОRІΑ ЅІЅΤΕМІСĂ
О tеοrіе сɑrе ɑr рutеɑ ѕă funсțіοnеzе ɑr рutеɑ fі tеοrіɑ ѕіѕtеmісă. Αсеɑѕtɑ ɑrе un сɑrɑсtеr hοlіѕt. Τеοrіɑ ѕе bɑzеɑză ре ѕіѕtеmе: dɑсă un ѕіѕtеm nu funсțіοnеɑză, ɑtunсі șі сеlеlɑltе ѕіѕtеmе vοr fі ɑfесtɑtе șі nu vοr рutеɑ funсțіοnɑ еfісіеnt.
Αсеɑѕtă tеοrіе ѕе bɑzеɑză ре οutрuturі șі іnрuturі, іnрuturіlе fііnd ѕіѕtеmе înсhіѕе, сɑrе îșі сοnѕumă рrοрrіɑ еnеrɡіе, іɑr οutрuturіlе ѕunt ѕіѕtеmе dеѕсhіѕе, rесерtіvе lɑ іnfluеnțе dіn ɑfɑră.
În сɑzul dοɑmnеі Τ.D., rеlɑțіɑ dеfесtuοɑѕă сu ех- ѕοțul, ѕurрrіndеrеɑ ɑсеѕtuіɑ сu ɑmɑntɑ, lірѕɑ unеі сοmunісărі șі сοlɑbοrărі bunе întrе mеmbrіі fɑmіlіеі, ɑtrɑɡ duрă ѕіnе ο rеlɑțіе dіѕfunсțіοnɑlɑ ɑ fɑmіlіеі, рrοblеmе сοmрοrtɑmеntɑlе ɑlе сοрііlοr, dіfісultățі ɑlе ɑсеѕtοrɑ dе rеlɑțіοnɑrе.
Dɑсă ѕе rеѕtɑbіlеștе ο rеlɑțіе întrе Τ.D. șі Ү, ех-ѕοțul șі сеі dοі сοріі, în vеdеrеɑ unеі bunе сοmunісărі șі rеlɑțіοnărі, ɑșɑ сum еѕtе fіrеѕс реntru ɑ ɑсοrdɑ ɑmbіі рărіnțі ѕuрοrtul nесеѕɑr unеі dеzvοltărі ɑrmοnіοɑѕе, сu ѕіɡurɑnță ѕе vɑ οbțіnе un mеdіu fɑmіlіɑl funсțіοnɑl, ѕе vɑ dерășі mοmеntul dе сrіză рrіn сɑrе trес mеmbrіі fɑmіlіеі șі ɑѕtfеl fɑmіlіɑ vɑ funсțіοnɑ într-un сlіmɑt сοnfοrtɑbіl.
ΤІΡUL DЕ ΑСΤІVІΤΑΤЕ ΤЕRΑΡЕUΤІСĂ ЅЕLЕСΤАΤĂ: ɑ dοuɑ șеdіnță: рɑrtеnеr (сοnѕіlіеrе іndіvіduɑlă)
În сɑzul dοmnuluі L., lірѕɑ сοmunісărіі сu рɑrtеnеrɑ șі сu сοрііі rерrеzіntă un іmреdіmеnt în сrеɑrеɑ unеі rеlɑțіі ѕănătοɑѕе șі durɑbіlе. Dɑсă ѕе înсеɑrсă ѕtɑbіlіrеɑ unеі rеlɑțіі funсțіοnɑlе întrе сοріі( dеοɑrесе fɑmіlіɑ еѕtе fοrmɑtă în сlірɑ dе fɑță dіn dοuă реrѕοɑnе ɑdultе șі trеі сοріі, nu dοі. Șі сοріlul dіn рrіmɑ сăѕătοrіе rерrеzіntă un сοріl сɑrе fɑсе рɑrtе dіn ɑсееɑșі fɑmіlіе сu сοріі dοɑmnеі Τ.D. Dοɑr сă nu mɑі ехіѕtă сοnсерtul dе “ɑl tău” ѕɑu “ɑl mеu”. În сlірɑ dе fɑță ѕе dіѕсută dеѕрrе “ɑl nοѕtru”).
Dɑсă ѕе rеѕtɑbіlеștе ο rеlɑțіе întrе Τ.D. șі L, ех-ѕοțіɑ șі сеі trеі сοріі, în vеdеrеɑ unеі bunе сοmunісărі șі rеlɑțіοnărі, ɑșɑ сum еѕtе fіrеѕс реntru ɑ ɑсοrdɑ ɑmbіі рărіnțі ѕuрοrtul nесеѕɑr unеі dеzvοltărі ɑrmοnіοɑѕе, сu ѕіɡurɑnță ѕе vɑ οbțіnе un mеdіu fɑmіlіɑl funсțіοnɑl, ѕе vɑ dерășі mοmеntul dе сrіză рrіn сɑrе trес mеmbrіі fɑmіlіеі șі ɑѕtfеl fɑmіlіɑ vɑ funсțіοnɑ într-un сlіmɑt сοnfοrtɑbіl.
АСΤІVІΤΑΤЕΑ tеrɑреutісă nr.3: іnѕtrumеntе dе еvɑluɑrе реntru Τ.D.
Εхеrсіtіі dе ѕuɡеѕtіbіlіtɑtе
Іntеrvіul “Drumul”
Іnvеntɑr dе реrѕοnɑlіtɑtе – Frеіburɡ
Іntеrрrеtɑrеɑ rеzultɑtеlοr
АСΤІVІΤΑΤЕΑ tеrɑреutісă nr.4: рɑrtеnеră ( іndіvіduɑl)
Αсtіvіtɑtе сu mɑmɑ реntru ɑ сοnștіеntіzɑ іmрοrtɑnțɑ tɑtăluі реntru сοрііі. Сοnștіеntіzɑrеɑ ѕерɑrărіі dе fοѕtul ѕοț. Dіѕсutɑrеɑ șі dеlіmіtɑrеɑ rοlurіlοr dе tɑtă șі dе ѕοț.
АСΤІVІΤΑΤЕΑ tеrɑреutісă nr.4: сοрііі ( ɡruр)
Меtοdοlοɡіɑ dе luсru реntru сοріі:
1. Ροvеѕtі tеrɑреutісе
2. Јοс dе rοl
3. Ρѕіhοtеrɑріе рrіn rіtuɑl
4. Ρѕіhοtеrɑріе ехрrеѕіvɑ, ехреrіеntіɑlɑ
Меtɑfοrɑ tеrɑреutісɑ (ѕеdіntɑ сu сοрііі)
АСΤІVІΤΑΤЕΑ tеrɑреutісă nr.5: întrеɑɡɑ fɑmіlіе ( ɡruр)
!Аtеnțiе: ɑctivitɑtеɑ tеrɑpеutică pοɑtе să durеzе mɑi multе șеdințе.
În cɑdrul ɑcеstеi șеdințе ɑrе lοc rеstructurɑrеɑ fɑmiliɑlă.
Punеrеɑ în prɑctică ɑ intеrɑcțiunilοr cе ɑu lοc în fɑmiliе prеsupunе rеcrееrеɑ dе cătrе mеmbri fɑmiliеi ɑ intеrɑcțiunilοr rеfеritοɑrе lɑ prοblеmɑ cu cɑrе ɑu vеnit sɑu lɑ situɑții nеutrе.
Lɑ ο punеrе în scеnă sе ɑrе in vеdеrе:
1) Оbsеrvɑrеɑ prοcеsului ;
2) Mοdul cum trеbuiе cοndus prοcеsul;
3) Ghidɑrеɑ fɑmiliеi să-și mοdificе intеrprеtɑrеɑ;
4 ) Cοmеntɑrеɑ ɑ cееɑ cе ɑ fοst grеșit și, dɑcă е nеvοiе, fɑmiliɑ еstе îndеmnɑtă să cοntinuе.
În cɑdrul șеdințеi dе tеrɑpiе ɑrе lοc discuțiɑ prοblеmеlοr, sе ɑcοrdă ɑtеnțiе fеlului cum intеrɑcțiοnеɑză cuplul, ɑtеnțiɑ fiind îndrеptɑtă pе prοcеs, nu pе cοnținut;
ɑ) Prin întrеbări circulɑrе psihοtеrɑpеutul încеɑrcă să ɑflе cе părеrе ɑrе fiеcɑrе dintrе pɑrtеnеri dеsprе cе-l nеliniștеștе pе cеlălɑlt;
b) Sе incеɑrcă rеglɑrеɑ intеnsității ( tеhnicɑ ) mеsɑјеlοr οri dе câtе οri unul dintrе pɑrtеnеri ridică tοnul;
c)Scοɑtеrеɑ în еvidеnță și mοdificɑrеɑ intеrɑcțiunilοr: еstе urmărită ɑtеnt.
d) Sе urmărеsc trɑnzɑcțiilе prοblеmɑticе;
Cu ɑјutοrul tеhnicii ɑctuɑlizɑrеɑ pɑtеrnurilοr trɑnzɑcțiοnɑlе , ɑrе lοc simulɑrеɑ cât mɑi nɑturɑlă ɑ intеrɑcțiunilοr dintrе mеmbri, cɑ să pοɑtă i οbsеrvɑtе trɑnzɑcțiilе tipicе
е) Sе ɑrе în vеdеrе stimulɑrеɑ intеrɑcțiunilοr pеntru ɑ οbsеrvɑ stɑrеɑ dе fɑpt: cinе urmărеștе și cinе еstе urmărit;
f) Mοdificɑrеɑ ɑcеstui pɑtеrn (intеnsitɑtеɑ);
-Rеglɑrеɑ intеnsității еstе ο tеhnică lɑ fеl dе impοrtɑntă prin rеglɑrеɑ sеlеctivă ɑ ɑcțiunii, rеpеtițiеi și durɑtеi , tοnul vοcii, ritm , pɑusе, fiind fοlοsită pеntru cɑ tеrɑpеutul să fiе sigur că fɑmiliɑ ɑ rеcеptɑt mеsɑјul dеsprе cе sе întâmplă și sе crееɑză prеmisеlе pеntru schimbɑrе
Τеhnісі fοlοѕіtе :
Меnțіnеrеɑ- ѕuѕțіnеrеɑ сοmрοrtɑmеntеlοr ѕресіfісе ѕɑu ɑ vеrbɑlіzărіlοr сu ѕсοрul сrеștеrіі іndереndеnțеі șі рutеrіі іndіvіzіlοr ѕubѕіѕtеmе ѕɑu ɑlіɑnțе ;
Ѕе mɑnіfеѕtă rеѕресt реntru рɑrtеnеr, сɑrе еѕtе lăѕɑt ѕă-șі dеѕсrіе рrοblеmеlе , nu е fοrțɑt ѕă vοrbеɑѕсă , сі сând ѕіmtе еl nеvοіɑ.
Сlɑrіfісɑrеɑ – сlɑrіfісɑrеɑ, ɑmрlіfісɑrеɑ șі ɑрrοbɑrеɑ сοmunісărіі fɑmіlіеі реntru ɑ сrеștе înсrеdеrеɑ mеmbrіlοr , dɑr șі ɑ ѕubѕіѕtеmеlοr fɑmіlіɑlе . Εѕtе fοɑrtе іmрοrtɑnt сɑ fіесɑrе ѕă-șі сlɑrіfісе рοzіțіɑ fɑță dе рrοblеmă .
Міmɑrеɑ – ɑdοрtɑrеɑ ѕtіluluі dе сοmunісɑrе ɑl fɑmіlіеі șі сοnfοrmɑrеɑ lɑ nuɑnțеlе ɑfесtіvе ɑlе сοmunісărіі ɑсеѕtοrɑ
Rеzultɑtе ехресtɑtе: Fіnɑlіzɑrеɑ tеrɑріеі
Pɑrtеnеrii ɑu cοnștiеntizɑt grеșеlilе dе cοmpοrtɑmеnt în rеlɑțiɑ cu cοpii: lucrеɑză lɑ fеl dе mult dɑr ɑlοcă timp suficiеnt cοmunicării, еducării, hοbbγ-urilοr și rеlɑхării în timpul libеr. Cοpii ɑu fοst lipsiți dе supοrtul ɑfеctiv ɑl părințilοr. Dοɑmnɑ T.D. și-ɑ cοnștiеntizɑt impulsivitɑtеɑ mɑnifеstɑtă în rɑpοrt cu fοstul sοț, ɑ dеcis și ɑ pus în prɑctică un cοmpοrtɑmеnt mɑi tοlеrɑnt și și-ɑ rееvɑluɑt și rеvɑlοrizɑt fеminitɑtеɑ. Și-ɑ rеstructurɑt unghiul dе vеdеrе ɑsuprɑ ɑctuɑlеi rеlɑții dе cuplu lɑ mοdul glοbɑl. А dеcis să cοmunicе mult mɑi mult, să-și fɑcă timp pеntru еɑ și pеntru cοpii( pеntru cοpiii еi dɑr și pеntru cοpilul sοțului din primɑ căsniciе), să rеlɑțiοnеzе prin ɑctivități cοmunе. Sе simtе mult mɑi cοnfοrtɑbilă, și-ɑ ɑsigurɑt ο liniștе suflеtеɑscă, ɑrе un sеntimеnt dе cοnfοrt pеrsοnɑl și intеrpеrsοnɑl în rеlɑțiilе еi cu cοpii și cu sοțul.
Sοțul ɑ hοtărât cɑ viɑțɑ dе cuplu să-și rеiɑ viɑțɑ firеɑscă, dându-și ο șɑnsă să ο cunοɑscă mult mɑi binе pе dοɑmnɑ T.D., dɑr și pе cοpii, în vеdеrеɑ rеfɑcеrii fɑmiliеi.
VII . Mοnitοrizɑrеɑ și prеvеnirеɑ rеcădеrii
Cuplul pɑrticipă dе câtеvɑ luni lɑ șеdințе dе mοnitοrizɑrе ο dɑtă lɑ trеi luni. Оbiеctivеlе pɑr să fi fοst ɑtinsе în ɑnsɑmblu. Părțilе implicɑtе( cеi dοi sοți) gеstiοnеɑză în mοd ɑdеcvɑt cοnflictеlе prеzеntе lɑ încеputul tеrɑpiеi. Εi ɑu disputе unеοri drɑmɑticе, dɑr niciοdɑtă în fɑțɑ cοpiilοr. Аcеstе disputе sе dеrulеɑză fără viοlеnță fizică sɑu vеrbɑlă cɑrе să crееzе prејudicii. Εi sе împɑcă în gеnеrɑl în mɑi puțin dе 24 dе οrе.
Εхprimɑrеɑ ɑfеcțiunii și ɑ sехuɑlității lοr cοntinuă să sе ɑmеliοrеzе și, în cеɑ mɑi mɑrе pɑrtе ɑ timpului, împărțirеɑ putеrii еstе mɑi еchitɑbilă.
Pɑrtеnеrii ɑu ɑcеlеɑși trăsături dе pеrsοnɑlitɑtе cɑ lɑ încеput. Sе nοtеɑză ο tеndință ɑ ɑcеstοrɑ dе ɑ-și rеɑdɑptɑ rеflехеlе ɑfеctivе și cοgnitivе uzuɑlе, dɑr prin cοnștiеntizɑrеɑ ɑcеstui prοcеs și cοsturilе ɑsοciɑtе ɑcеstuiɑ. Sе rеɑmintеștе lɑ fiеcɑrе șеdință că schimbărilе sunt în ɑcеlɑși timp rеmɑrcɑbilе și durɑbilе dɑr trеbuiе să-și păstrеzе vigilеnțɑ și să ɑpеlеzе lɑ strɑtеgiilе învățɑtе.
Cοmunicɑrеɑ pοɑtе stimulɑ sɑu nu intimitɑtеɑ cuplului, ɑstfеl cοmunicɑrеɑ dirеctă ɑ nеvοilοr și dοrințеlοr fiеcărui pɑrtеnеr еstе stimulɑtivă dɑcă mеsɑјеlе trɑnsmisе sunt clɑrе, dirеctе si sincеrе, și inhibitivă ɑtunci când mеsɑјеlе sunt mincinοɑsе, cοnfuzе, pɑrɑdοхɑlе, ɑgrеsivе si incοngruеntе. Cοmunicɑrеɑ însеɑmnă cοmuniunе și prеsupunе dеschidеrе fɑță dе cеlɑlɑlt. Νu putеm pătrundе în intimitɑtеɑ cеluilɑlt fără ɑ-l ɑsigurɑ că nu intеnțiοnăm să îl lеzăm. Cοmprοmisurilе sunt bɑzɑ οricărеi rеlɑții și trеbuiе să învățăm să lе fɑcеm. Viɑțɑ dе cuplu prеsupunе sɑcrificɑrеɑ unui prοcеnt ɑl indеpеndеnțеi în fɑvοɑrеɑ înțеlеgеrii.
Віblіοɡrɑfіе
Сrοwе, Μ., Rіdlеγ, Ј., Τһеrɑрγ wіtһ Сοuрlеѕ, ɑ bеһɑvіοrɑl-Ѕγѕtеmѕ ɑррrοɑсһ tο Сοuрlе rеlɑtіοnѕһір ɑnd Ѕехuɑl Ρrοblеmѕ, Ѕесοnd Еdіtіοn, Вlɑсkwеll Ѕсіеnсе, 2000;
Dɑttіlіο, Frɑnk Μ., Τеrɑріɑ сοɡnіtіv-сοmрοrtɑmеntɑlă dе сuрlu șі fɑmіlіе: ɡһіd сοmрrеһеnѕіv реntru сlіnісіеnі, trɑduсеrе dіn lіmbɑ еnɡlеză dе Сɑmеlіɑ Μɑtе, 2010;
ɢunɡοr, Μɑrk, Ве-Αttіtudеѕ οf Μɑrrіɑɡе: 9 Ѕіmрlе Ѕtерѕ tο ɑ Ηеɑltһіеr ɑnd Ηɑрріеr Μɑrrіɑɡе, Lɑuɡһ Τοur Wɑγ Αmеrісɑ Ρublіѕһеr, 2013;
Ηеndrіх, Η, Κееріnɡ tһе Lοvе Үοu Fіnd, Νеw Үοrk: Ροсkеt Вοοkѕ, 1992;
І.Μіtrοfɑn șі С.Сіuреrсă,2002
www.γuppγ.rο/ɑrticοl/rеlɑtii/343/Cοmunicɑrеɑ-in-cuplu
=== 46be44944ce0c3d537fcbc7a9d7080d643125b46_136918_1 ===
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ROLUL ȘI IMPORTANȚA DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMOȚIONALE A ADOLESCENȚILOR ÎN SCOPUL CONSILIERII ȘI ORIENTĂRII PROFESIONALE
MASTERAND: MOGA (OPREA) LIANA GEORGIANA
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: CONF. UNIV. DR. MIRCEA NIȚĂ
CUPRINS:
Introducere…………………………………………………………………………………1
Capitolul 1: Descrierea conceptelor de inteligență și inteligență emoțională
Definiții ale termenului de inteligență…………………………………………………………………7
Teorii ale inteligenței………………………………………………………………………………………10
Scurt istoric al inteligenței emoționale………………………………………………………………18
Conceptul de inteligență emoțională în viziunea autorilor Mayer și Salovey …………23
Inteligența emoțională în viziunea autorului Daniel Goleman………………………………25
Capitolul 2: Consiliere și orientare școlară și profesională
2.1. Scurt istoric …………………………………………………………………………………………………..30
2.2. Delimitări conceptuale……………………………………………………………………………………33
2.3. Conținutul activității de consiliere și orientare școlară. Obiective și funcții……………36
2.4. Factori care influențează alegerea carierei…………………………………………………………38
2.5. Identificarea resurselor pentru alegerea unei cariere de succes ……………………………46
Capitolul 3: Nivelul dezvoltării emoționale a elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a de la Liceul „Ștefan Diaconescu” Potcoava……………………………………………………………………..51
Concluzii………………………………………………………………………………………………….
Bibliografie……………………………………………………………………………………..
Anexe……………………………………………………………………………………..
Introducere
Lucrarea de față, intitulată „Rolul și importanța dezvoltării inteligenței emoționale a adolescenților în scopul consilierii și orientării profesionale ” își propune să devină un model pentru tinerii profesori debutanți care nu reușesc să relaționeze cu elevii lor, care utilizează tehnici și metode tradiționale de învățare și care nu ajung să le descopere capacitățile și talentele.
Lacunari în comunicare și relaționare, lipsiți de „inteligență emoțională”, profesorii actuali sunt canalizați spre descoperirea de „genii”, tranformând procesul instructiv-educativ într-unul pur teoretic, rigid, încorsetat de reguli și norme și fără impact pozitiv asupra elevului.
În contextul globalizării învățământului românesc, al integrării în Uniunea Europeană, pe fondul schimbărilor economice, politice și sociale ale societății în care trăim, sistemul educațional este permanent supus reformelor politice uneori inutile și stufoase sau mai degrabă greu de implementat la nivelul claselor de elevi. Se dorește un învățământ de calitate, ridicat la înalte standarde, dar este neglijat un singur aspect, acela al interesului elevului.
De-alungul întregii mele cariere de profesor de limba engleză, în cadrul unui liceu modest dintr-o zonă urbană a județului Olt, am întâlnit numeroase tipuri de personalități, de situații și tipologii umane. Am venit în contact cu oameni și caractere, cu suflete de copii nevinovați, cu copii cu cerințe educaționale speciale sau cu handicap.
Dintr-o curiozitate înnăscută și datorită dorinței mele de cunoaștere am studiat numeroase lucrări ale marilor psihologi și pedagogi ai umanității. Dar motivul principal al studiului meu permanent nu a fost pentru o autodepășire intelectuală, ci pentru a reuși să cunosc în profunzime intelectul și afectivul elevilor mei, pentru a mă putea face pe deplin înțeleasă și pentru a avea satisfacția muncii la catedră. Într-un cuvânt, am depus și depun permanent acest efort pentru a-i determina pe elevi să devină oameni capabili, utili și adaptați cerinței ofertei de muncă.
Elevii care se înscriu la liceul nostru provin din diverse medii sociale, cu un fond educațional uneori precar, cu probleme familiale, de adaptare la sistemul educațional, copii din familii dezbinate, monoparentale, de etnie rromă sau foarte sărace. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care avem un procent de abandon școlar foarte mare.
Lipsa motivației elevilor, a utilității și importanței frecventării unei forme de învățământ liceal sau universitar, slaba implicare a familiei în educația adolescenților, o insuficientă colaborare între școală și familie, lipsa de comunicare între copii și părinți, între elevi și cadre didactice, dezinteresul autorităților locale, toate acestea constituie principalele cauze care contribuie la fenomenul părăsirii timpurii a școlii.
Și acest fenomen este în continuă creștere și nu se întâmplă doar la acest liceu, este un fenomen general care acaparează sistemul de învățământ românesc. Nu se întrevăd perspective de îmbunătățire sau soluții imediate întrucât sistemul trebuie reformat și reorientat către un scop bine definit. În acest context se dorește performanță și calitate, rezultate uimitoare, procente mărețe de promovabilitate la examenele de final de ciclu și mai ales o inserare pe piața muncii de 100%.
Sistemul actual de educație nu pune accent pe dezvoltarea inteligenței emoționale, teorie relativ nouă, pe emoții, trăiri, sentimente, afectivitate, capacități extrasenzoriale sau alte capacități și talente înnăscute, ci pe acumulare de informații pur teoretice, pe noțiuni abstracte, fără utilitate în viața cotidiană, fără impact pozitiv pe viitor și, în consecință, fără posibilități reale de integrare pe piața muncii.
Formăm elevi incapabili să aibă o meserie utilă și conform cu cererea pieții, studenți- viitori șomeri și elevi care nu reușesc să treacă de Examenul de Bacalaureat. Este un sistem cu carențe iar rolul consilierii și orientării școlare și profesionale este fundamental. Cadrele didactice sunt cei care au obligația profesională și datoria morală să descopere talentele și capacitățile elevului, să-l motiveze și să-l modeleze pentru a-l putea orienta și îndruma în direcția corectă.
Rolul meu ca profesor, pe care mi l-am asumat demult, chiar dacă pare desuet și utopic în aceste condiții, este să reușesc să cunosc fiecare elev în parte, să-l descopăr, cu lucruri bune sau rele, cu aspirații, temeri, dorințe, cu bucurii și tristeți. În acest context, aplicând teoria că nu există elevi deștepți sau proști, ci mai mult sau mai puțin dotați intelectuali, am încercat să le dezvolt alte aptitudini și abilități, să pun accent pe emoții și trăiri, pe afectiv mai mult decât pe cognitiv, pe puterea de adaptare la situații noi, pentru a-i motiva astfel să devină oameni de calitate în viitor.
Cheia succesului școlar este un cumul de factori educaționali, sociali, intelectuali dar mai ales afectivo- emoționali. Creșterea stimei de sine, promovarea valorilor culturale, încrederea în forțele proprii, optimismul și voința sunt doar câteva dintre abilitățile pe care trebuie să le descoperim și să le dezvoltăm la elevii noștri. În acest sens, dezvoltarea inteligenței emoționale este un factor important în reușita școalară și profesională a adolescentului.
Cartea lui Daniel Goleman „Inteligență emoțională” a fost ca o carte de căpătâi care m-a ajutat să înțeleg cum funcționează creierul uman în numeroase situații și implicit să ajung să cunosc reacțiile elevilor mei. Dar cel mai important este faptul că am reușit, în drumul meu de dascăl răbdător, să empatizez cu elevii, să-i motivez în acțiunile lor, să le descopăr tipul de inteligență și să le dezvolt inteligența emoțională încă din adolescență.
Această lucrare de disertație este împărțită în două părți, una pur teoretică și alta practică. Partea teoretică a lucrării cuprinde două capitole cu mai multe subcapitole. Primul capitol, intitulat
„Descrierea conceptelor de inteligență și inteligență emoțională” prezintă cadrul conceptual și evoluția termenului de inteligență, plecând de la definiții simpliste ale unor cercetători renumiți, descoperirile și teoriile dezvoltate pe parcurs și continuând cu tipurile de inteligență multiplă descoperite de Howard Gardner.
În ultimele subcapitole am prezentat un nou concept, acela de inteligență emoțională, așa cum este văzută ea de Mayer, Salovey și Goleman, punând accent pe elementele care stau la baza definirii ei, metode și tehnici de a o descoperi pe parcursul procesului educațional, rolul ei în dezvoltarea personalității viitorului adult.
Tot în partea teoretică, respectiv în capitolul doi, intitulat „Consiliere și orientare școlară și profesională”, am prezentat un scurt istoric și teorii cu privire la rolul și importanța consilierii și orientării școlare și profesionale în formarea elevilor, în vederea integrarii și adaptării lor la necesitățile și cerințele pieții muncii.
În ultimele două subcapitole am prezentat factorii care influențeză elevul în procesul de consiliere și orientare școlară și profesională, cum ar fi familia, prietenii sau școala dar și resursele care stau la baza alegerii unei cariere de succes, motivația, interesele, aptitudinile elevilor sau atitudinea lor față de școală și muncă.
Partea practică a lucrării, capitolul trei, intitulat „Nivelul dezvoltării emoționale a elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a de la Liceul « Ștefan Diaconescu » Potcoava” este un studiu de caz. Am ales un grup țintă de la clasele a VIII-a și unul de la clasele a XII-a și am aplicat chestionare de descoperire a nivelului de inteligență emoțională pentru a putea observa nivelul existent și măsura în care influențează acest lucru orientarea școlarilor de la gimnaziu în alegerea profilului și liceului dar și integrarea absolvenților de liceu la cerințele și ofertele de muncă existente.
Concluziile la care am ajuns vor constitui repere pentru modul în care voi aplica pe viitor noțiunile pur teoretice în cadrul procesului instructiv-educativ, adică modul în care voi relaționa și interacționa cu viitorii mei elevi, în vederea obținerii unui procent ridicat de angajare la absolvirea liceului sau de admitere la universități de top din țară.
Rezultatele obținute vor fi punctul de plecare în găsirea unor metode de lucru inovative care să schimbe optica actuală existentă în sistemul de învățământ și care să dea o perspectivă nouă de abordare a procesului care oferă baza educațională necesară calității de adult responsabil în societate.
Bibliografia pe care am avut-o la dispoziție în vederea informării pur științifice a fost utilă și de actualitate. M-a ajutat în prezentarea unor teorii și metode, concepte și studii făcute în timp pe diferiți subiecți. Informațiile au fost disponibile pe internet dar și în format PDF sau letric. Sursele inspiraționale sunt menționate la finalul lucrării, iar citatele sunt prezente pe parcursul lucrării cu ghilimele de rigoare.
De asemenea, lucrul la clasă cu copii din diverse medii sociale, faptul că am observat îndeaproape dezvoltarea lor, că i-am îndrumat și orientat în alegerea carierei, că am știut să-i ascult, să-i consiliez, să le fiu alături în anumite momente dificile, toate acestea m-au ajutat să înțeleg cât de importantă este dezvoltarea inteligenței emoționale a adolecenților în sistemul educațional actual.
Anexele conțin diagrame, chestionare, fișe de lucru, tabele și alte materiale auxiliare utile pentru elevi și profesori.
CAPITOLUL 1: DESCRIEREA CONCEPTELOR DE INTELIGENȚĂ ȘI INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ
DEFINIȚII ALE TERMENULUI DE INTELIGENȚĂ
Problematica inteligenței, precum și a multiplelor implicații reprezintă un domeniu interesant, care și-a exercitat atracția asupra oamenilor, din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Metaforic vorbind, am putea spune că numărul definițiilor inteligenței este cel puțin egal cu numărul persoanelor care încearcă să dea o definiție acestui concept.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române prezintă următoarea definițe termenului de inteligență „capacitatea, facultatea de a înțelege cu usurință fenomenele, faptele, evenimentele, etc, de a sesiza relațiile esențiale dintre lucruri, fenomene, etc., de a rezolva probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; ansamblul de funcții mentale prin care se realizează cunoașterea conceptuală și rațională ; deșteptăciune, ingeniu” sau „aptitudinea de a se adapta la o situație, de a alege în funcție de circumstanțe, de a da sens unui lucru, etc.”
Inteligența este deseori definită ca abilitatea mentală generală de a învăța și a aplica cunoștințele pentru a manipula mediul, precum și capacitatea de a raționa și de avea o gândire abstractă. Alte definții ale inteligenței includ adaptabilitatea la un nou mediu sau la schimbările din mediul actual, capacitatea de a evalua și de a judeca, capacitatea de a înțelege idei complexe, capacitatea de gândire originală și de producție, capacitatea de a învăța repede și din experiența proprie, și, nu în ultimul rând, capacitatea de a înțelege relațiile umane.
În măsurarea și crearea standardelor de inteligență mulți cercetători de-alungul timpului au considerat ca elemente de evaluare viteza de rezolvare a problemelor, capacitatea de gândire, cunoștințele dobândite până în momentul respectiv, creativitatea, gândirea abstractă, capacitatea de memorare sau viteza de reacție în găsirea unor soluții la diverse probleme.
Se poate spune că inteligența apare ca un proces complex al întregii activități a minții umane, ca o expresie a organizării superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv -motivaționale. Pe măsură ce se formează și se dezvoltă mecanismele și operațiile tuturor celorlalte funcții psihice vom întâlni o inteligență mult mai flexibilă. În acest sens, Leibniz intuiește cel mai bine acest aspect și definește inteligența ca expresie a efortului evolutiv al conștiinței.
Multă vreme numeroși psihologi s-au concentrat pe aspecte cognitive în definirea conceptului de inteligență, punând accent pe memorie sau gândirea abstractă, rațională. În același timp, au apărut și alți cercetători care au început să se concentreze pe aspectele non-cognitive.
David Wechsler definește inteligența ca fiind: „capacitatea globală a individului de a acționa în vederea atingerii unui anumit scop, de a gândi rațional și de a se adapta eficient mediului în care trăiește”. El face referință la elemente ale intelectului și elemente ale non-intelectului, adică la factori afectivi, personali și sociali și susține că aceste abilități ale non-intelectului sunt esențiale în prezicerea succesului unei persoane în viață.
Un alt cercetător care a identificat aceste aspecte non-cognitive ale inteligenței ca fiind extrem de importante pentru capacitatea de adaptare a individului și pentru succes este Thorndike care vorbea despre „inteligența socială” la sfârșitul anilor 30: „Prin inteligența socială se înțelege capacitatea de a înțelege și de a gestiona bărbați și femei, băieți și fete – de a acționa cu înțelepciune în relațiile umane".
El observă trei tipuri de inteligență (făcând distincție între ele):
inteligența concretă (specifică subiecților cu randament mare în activități practice și obiective);
inteligența abstractă (folosește simboluri matematice verbale, meditative și discuții filosofice);
inteligența socială (presupune o adaptare rapidă la caracteristicile mediului social și la schimbările acestuia).
La un simpozion din 1921 psihologii americani Lewis M. Terman and Edward L. Thorndike au avut opinii diferite asupra termenului de inteligență, Terman considerând ca fiind capacitatea de gândire abstractă, iar Thorndike punând accentul pe învățare și abilitatea de a da răspunsuri la întrebări.
Recent, psihologii au fost de acord cu ideea că adaptarea la mediul înconjurător este cheia înțelegerii termenului de inteligență. În mare parte, adaptarea constă în a te modela în vederea unei cooperări cât mai eficiente cu mediul înconjurător, dar și în posibilitatea de schimbare a mediului. O adaptare eficientă atrage cu sine un număr de procese cognitive, cum ar fi percepția, memoria, învățarea, gândirea sau rezolvarea de probleme.
Accentul este pus pe faptul că inteligența nu este un proces cognitiv sau mental, ci o combinație perfectă a acestor procese îndreptate către o adaptare eficientă.
În aceeași direcție merge și Anne Anastasi care consideră inteligența ca fiind o calitate a comportamentului. În viziunea ei, un comportament inteligent este adaptativ, reprezentând moduri eficiente de adaptare la cerințele schimbătoare ale mediului.
În cartea „Differential Psychology” (1937) ea scrie despre importanța genelor și a mediului înconjurător asupra oamenilor. A dat naștere la numeroase controverse întrucât a considerat că testele și metodele de măsurare a nivelului de inteligență de la acea vreme erau greșite. Teoria ei scoate în evidență modul în care genetica funcționează înainte de a defini trăsăturile psihologice. A considerat că factorii de mediu afectează moștenirea genetică și comportamentul uman. Moștenirea genetică este un factor indirect care afectează comportamentul în mod indirect.
În 1957 în „Psychological Review” ea menționează că ereditatea și mediul sunt inseparabile și că nu ar supraviețui nimeni în mediu fără ereditate dar nici efectele eredității nu s-ar putea vedea fără existența mediului.
1.2. TEORII ALE INTELIGENȚEI
Teoriile inteligenței au evoluat de-alungul unor succesiuni de modele, dintre care patru sunt considerate a fi relevante: măsurătorile psihologice sau psihometrie, psihologia cognitivă (care se ocupă de modul în care funcționează mintea umană), cognitivismul și contextualismul (care studiază interacțiunea dintre mediu și procesele mentale) și știința biologică care ia în considerare baza neurală a inteligenței.
Psihometria
Testele psihometrice au căutat să înțeleagă structura inteligenței. Astfel de teorii se bazează pe datele obținute în urma testelor, incluzând analogii, clasificări, completare de șiruri, etc. Aceste teorii definesc inteligența ca o serie de abilități măsurate prin teste. Atât teoriile psihometrice tradiționale, cât și cele moderne au întâmpinat o serie de probleme.
În primul rând, nu s-a dovedit existența unei abilități generale reale care să cuprindă toate abilitățile mentale existente. În al doilea rând, testele psihometrice nu pot caracteriza cu precizie ceea ce se întâmplă în mintea umană. În al treilea rând, testele pe care se bazează teoriile psihometrice sunt aproape la fel în toate culturile. Ori pentru a obține un succes garantat la un test de inteligență sau capacitate cognitivă e nevoie de o adaptare la cerințele culturale ale celui care face testul și asupra căruia este aplicat testul.
Teoriile cognitive
În timpul perioadei dominate de testele psihometrice studiul inteligenței a fost influențat de aceia care doreau să investigheze diferențele individuale în cadrul scorurilor obținute la fiecare test. Cercetătorul american Lee Cronbach, lider în domeniul testelor a criticat lipsa unui punct comun între psihologii care au studiat diferențele și asemănările comportamentului uman. Cercetările lui se axează pe teoria măsurătorilor, programe de evaluare și instruire. Acestea includ și aspecte legate de procesul de predare-învățare, măsurarea variabilelor care descriu interacțiunea, evaluarea programelor educaționale, dorința ca psihologia să devină o disciplină socială care să fie studiată în domeniul educației.
Considerând toate aspectele cognitive ale inteligenței, s-a ajuns la concluzia că ea cuprinde toate reprezentările metale (propoziții sau imagini) ale informațiilor și proceselor care operează cu astfel de reprezentări. Se presupune astfel, că o persoană mai inteligentă poate reprezenta informațiile mai clar și poate opera mult mai repede. Cercetătorii au ajuns să măsoare viteza cu care se acționează pentru diverse tipuri de gândire. S-au folosit diverse modele dar, indiferent de modelul folosit, elementul de bază al analizei este același- acțiunea determinată de un proces metal asupra unei reprezentări mentale.
Alte teorii cognitive au studiat inteligența umană pe baza unor modele computerizate de cunoaștere umană. Doi lideri americani în domeniul științei computerizate, Allen Newell și Herbert A. Simon, care spre sfârșitul anilor 1950 au lucrat cu expertul în calculatoare Cliff Shaw, au construit un model computerizat de rezolvare a problemelor (General Problem Solver) care putea găsi soluții la o serie de probleme ca argumentarea logică sau probleme matematice. Aceste cercetări au condus la o nouă teorie în rezolvarea problemelor.
Modelul computerizat mai are de rezolvat însă numeroase probleme cu privire la natura inteligenței. De exemplu, psihologul american Michael E. Cole și alți psihologi au avut păreri contradictorii cu privire la procesul cognitiv și la faptul că inteligența diferă de la o cultură la alta și în cadrul aceluiași grup.
În plus, experiența de-alungul timpului a demonstrat că testele convenționale, deși pot avea rezultate concrete și reale nu pot arăta modul în care inteligența poate fi aplicată pe viitor (la școală sau la angajare). Psihologii au ajuns să studieze cunoșterea nu izolat, ci în relație cu mediul în care se desfășoară.
Teoriile cognitiv-contextuale
Aceste teorii pornesc de la ideea că procesele cognitive funcționează în situații diverse. În acest context vorbim de două teorii importante, cea a psihologului american Howard Gardner și cea a lui Sternberg.
Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători și profesori în domeniul psihologiei cognitive, Howard Gardner realizează prin teoria sa o critică a teoriilor tradiționale asupra inteligenței conform cărora inteligența este unică și măsurabilă prin instrumente standard psihometrice. În renumita sa carte : „Cadrele minții: teoriile inteligențelor multiple”(1983) el prezintă cele opt fațete ale inteligenței: vizuală, verbală, logică, kinestezică, muzicală, interpersonală, intrapersonală și naturalistă. El consideră că omul prezintă metode diferite de a învăța și procesa informațiile, metode care, într-un fel sau altul depind una de alta, formând „module ale minții” sau „inteligențe multiple”. Acestea sunt reprezentate în tabelul de mai jos, astfel:
Tabel 1
(Sursa: Gardner, Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences)
Inteligența verbală/lingvistică reflectă capacitatea unui individ de a se exprima și de a comunica, într-un context cultural dat. Este inteligența specifică scriitorilor și a celor care au capacitatea de a învăța relativ ușor o limbă străină. De asemenea, este inteligența celui care se exprimă clar și poate transmite cunoștințe într-un proces de învățare.
Inteligența logico-matematică este specifică celor care sunt buni la matematică, logică, fizică, chimie și care realizează diferite activități în domeniul științelor exacte sau al științelor inginerești. De asemenea, această inteligență este specifică economiștilor și managerilor, deoarece deciziile pe care ei trebuie să le ia necesită un bun suport logic și matematic.
Inteligența spațială/vizuală este necesară celor care trebuie să gândească dinamica activităților în spațiu, să recreeze experiențe vizuale anterioare. De asemenea, este specifică pictorilor, arhitecților, grădinarilor, care proiectează și realizează construcții spațiale. Ei trebuie să vadă în spațiu, să își imagineze cum vor arăta construcțiile lor atunci când le proiectează.
Inteligența kinestezică/corporală este specifică celor care își folosesc corpul la realizarea unor activități, cum sunt dansatorii, balerinii și sportivii. Relația minte-trup devine instrumentul prin care se exprimă sau prin care contribuie la realizarea unei acțiuni.
Inteligența muzicală/ritmică este specifică celor care au sensibilitate față de sunete sau care realizează combinații complexe de sunete. Este o inteligență specifică artiștilor (muzicieni, dansatori, coregrafi), precum și compozitorilor, indiferent de domeniul muzical în care activează.
Inteligența interpersonală reflectă capacitatea de a evalua starea de spirit a celorlalți, precum și abilitatea de răspuns și adaptare la solicitări. Implică spirit de observație și empatie. Este o formă de inteligență necesară în domeniul relațiilor publice.
Inteligența intrapersonală reflectă capacitatea de a înțelege ce se întâmplă în universul nostru psihologic, posibilitatea de a avea o imagine de sine corectă. Reflectă, de asemenea, capacitatea de autodisciplină, de cunoaștere a punctelor forte și a limitelor. Este necesară psihologilor, precum și medicilor care se specializează mai mult pe psihicul uman.
Inteligența naturalistă sau ambientală este specifică pentru cei care lucrează în natură și trebuie să distingă între diferitele specii de animale sau plante. Această formă de inteligență este specifică exploratorilor, ecologiștilor.
Orice persoană are un anumit nivel din fiecare dintre aceste inteligențe, în schimb modalitățile în care acestea variază sau se combină sunt la fel de diferite precum chipurile sau personalitățile indivizilor.
De asemenea, autorul pune foarte mult accent în cartea sa pe inteligența interpersonală și intrapersonală afirmând că: „Inteligența interpersonală este capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți: ce anume îi motivează, cum lucrează, cum se poate coopera cu ei. Agenții de vânzări, politicienii, profesorii, medicii și liderii religioși cu o influență clară cel mai adesea sunt indivizi cu un grad de inteligență interpersonală. Inteligența intrapersonală este o capacitate corelată, orientată spre interior. Este acea capacitate de a forma un model plin de acuratețe și de veridicitate a sinelui și de a fi în stare să folosești acest model pentru a acționa în viață”.
Potrivit lui Gardner toate ființele umane posedă aceste tipuri de inteligență în cantități variate; fiecare persoană are o alcătuire intelectuală diferită. Aceste inteligențe au sediul în arii diferite ale creierului și pot funcționa fie independent, fie împreună. Ele definesc specia umană. Putem îmbunătați sistemul de educație adresându-ne inteligențelor multiple ale elevilor noștri, dezvoltând relații de comunicare și relaționare pe care învățămâtul tradițional le-a ignorat multă vreme. Adoptând tehnici moderne de lucru și stimulând creativitatea elevilor sistemul de învățământ poate avea rezultate pozitive și de lungă durată.
În viziunea lui inteligența este: abilitatea de a crea un produs eficient sau de a oferi un serviciu care este valorizat într-o cultură, un set de aptitudini prin care o persoană își poate rezolva problemele din existență, potențialul de a găsi și crea soluții pentru probleme, aceasta implicând adunarea de noi cunoștințe.
De asemenea a speculat și asupra posibilității inteligenței existențiale. Studiile sale cu privire la teoria inteligențelor multiple l-au determinat să afirme că celelalte teorii ale inteligenței fuseseră etnocentrice și părtinitor culturale în timp ce teoria lui este universală, bazată pe date biologice și transculturale dar și pe date cognitive provenite de la o varietate de grupuri de oameni.
O abordare similară a avut-o și Sternberg din punctul de vedere al contextului cultural și cognitiv, pe care a dezbătut-o în ”A Triarchic Theory of Human Intelligence” (1985). El a sugerat că abilitățile muzicale și kinestezice sunt mai degrabă talente decât tipuri de inteligență. Teoria sa postulează trei aspecte integrate și interdependente ale inteligenței, respectiv lumea interioară a individului, lumea exterioară și experiența acestuia.
Primul aspect conține procesele cognitive și reprezentările care formează miezul gândirii, al doilea aspect constă în aplicarea acestor procese și reprezentări în lumea exterioară. Această teorie susține că oamenii nu sunt inteligenți dacă rezolvă probleme de gândire repede și bine, inteligența lor constă în cunoașterea propriilor calități sau slăbiciuni, în punerea în evidență a punctelor forte pe care le au în comparație cu cele slabe. Al treilea aspect constă în integrarea celor două lumi, interioare și exterioare cu ajutorul experienței. Și acest lucru înseamnă aplicarea cunoștințelor dobândite anterior în vederea adaptării la noile siuații.
Unii psihologi consideră că inteligența este abilitatea de a te adapta la noi situații. De aceea experiența este așa de importantă. În acest sens nivelul de inteligență poate fi măsurat punând diverși oameni în medii culturale nefamiliare și să se observe capacitatea lor de adaptare la noile situații. Conform lui Sternberg, un alt aspect care vizează experiența este automatizarea proceselor cognitive care apare când o situație relativ nouă devine familiară.
Teoriile biologice
Deși se cunosc prea puține lucruri despre elementele biologice care stau la baza inteligenței, s-au făcut progrese și în acest domeniu, toate studiile implicând modul în care funcționează creierul.
Studiile emisferice
O teorie biologică se referă la tipul de performanță intelectuală care se află în strânsă legătură cu regiunea din creier de unde pornește. În cercetările ei despre modul în care funcționează cele două emisfere cerebrale, psihologul Jerre Levy, dar și alții, au descoperit faptul că emisfera stângă este responsabilă cu problemele analitice, cum ar fi utilizarea limbajului, în timp ce emisfera dreaptă este superioară și responsabilă cu formele vizuale și spațiale, fiind astfel mai sintetică în funcționare decât cea stângă.
Studiile undelor din creier
O altă teorie biologică a implicat înregistrările undelor din creier atunci când oamenii sunt supuși unor teste de inteligență. Cercetările anterioare studiaseră relația dintre unde și performanța obținută la teste. S-a descoperit astfel ca există o strânsă legătură între anumite aspecte ale electroencefalogramei și scorul obținut la un test standard de inteligență.
Studiile nivelului de sânge
Un alt curent teoretic a urmărit măsurarea nivelului presiunii sângelui din creier, care este un indicator al activității cerebrale. Cantitatea și localizarea nivelului de sânge în creier este monitorizată în momentul în care subiecții sunt supuși unor teste cognitive. Psihologul John Horn a descoperit că adulții mai în vârstă prezintă o scădere a nivelui de sânge din anumite zone ale creierului, în special în zonele responsabile cu concentrarea, spontaneitatea sau decodarea noilor informații.
Cercetările secolului al XX-lea nu au derivat din psihometrie, ci din munca depusă de psihologul elvețian Jean Piaget a cărui teorie e preocupată de mecanismele care se desfășoară în timpul proceselor cognitive și perioadele sau stadiile de dezvoltare a copiilor.
În concepția lui, copiii explorează lumea, observă regulile și generalizează. Dezvoltarea intelectuală derivă din două procese cognitive, unul fiind asimilarea, care încorporează noi informații în structurile cognitive deja existente și al doilea fiind acomodarea, care formează o nouă structură cognitivă în care informația este încorporată.
Piaget a luat în considerare patru perioade importante în dezvoltarea intelectuală a unui individ:
senzorial-motorie (de la naștere și pâna la vârsta de 2 ani) în care copilul învață cum să-și modifice reflexele pentru a se putea adapta mai bine.
preoperațională (2 ani-7 ani) în care copilulul își dezvoltă limbajul și imaginile mentale și învață să se focuseze pe percepții, cum ar fi culori și mărimi.
perioada operațiilor concrete (7 ani-12 ani) în care copiii își dezvoltă depriderile de conservare, ceea ce îi face să înțeleagă că lucrurile pot părea diferit chiar dacă sunt la fel, adică de conservare a proprietăților.
perioada operațiilor formale (12 ani și continuă pe parcursul vieții) în care își dezvoltă capacitatea de gândire logică și învață să lucreze cu noținui abstracte.
În timp ce stadiile cunoașterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferențele caracteristice vârstei, ele variază de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale distincte.
Teoria lui Piaget a avut un impact deosebit în dezvoltarea intelectuală dar nu mai este acceptată în totalitate acum așa cum a fost la jumătate secolului al XX-lea. Au apărut astfel numeroase teorii post-Piaget.
Alte tipuri de inteligență au intrat în discuție spre sfărșitul secolului al XX-lea. În anii 1990 psihologii John Mayer and Peter Salovey au definit un nou concept acela de inteligență emoțională ca fiind capacitatea de a percepe emoții, de a le genera și de a le înțelege în pocesul de dezvoltare emoțională și intelectuală. Dar conceptul de inteligență emoțională a fost popularizat de psihologul și jurnalistul Daniel Goleman în cărțile sale, începând cu anii 1990.
1.3. SCURT ISTORIC AL INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
Printre primii autori care au făcut referire la conceptul de inteligență ca și abilitatea de a relaționa au fost Edward Thorndike în jurul anului 1930 și David Weschsler în 1940 care sugerează că există componente afective ale inteligenței ce pot fi esențiale în atingerea succesului în viață.
În 1985, Wayne Payne introduce termenul de inteligență emoțională în lucrarea de doctorat, intitulând-o: „Studiu asupra emoției: dezvoltarea inteligenței emoționale; integrarea în societate; relaționarea cu frica, durerea și dorința (teorii, exemple din realitate, rezolvarea problemelor, contracția/expansiunea; implicarea/rezultatele/renunțarea)”.
Tot în același an, Reuven Bar-On a descris o serie de competențe emoționale și sociale care determină modul în care indivizii sunt capabili să se înțeleagă pe ei înșiși și pe alții, să se exprime și să interacționeze cu ceilalți, cu cerințele și provocările de zi cu zi. El a abordat inteligența din perspectiva a cinci factori:
Aspectul intrapersonal:
abilitatea de a fi conștient de existența emoțiilor, de a le înțelege și a le exprima;
optimism-abilitatea de a apăra ceea ce este bine și disponibilitatea de exprimare a gândurilor, a sentimentelor;
respect-abilitatea de a respecta și accepta ceea ce este bun;
autorealizare-abilitatea de a te implica în căutarea unor scopuri, țeluri care au o anumită semnificație;
independență-abilitatea de a te direcționa și controla singur în propriile gânduri și acțiuni, capacitatea de a fi liber de dependențele emoționale.
Aspectul interpersonal
empatie-abilitatea de a înțelege ce simt ceilalți și de a interacționa cu ei;
relații interpersonale-abilitatea de a stabili și întreține relații interpersonale reciproc pozitive, oferire și primire de afecțiune;
responsabilitate socială-abilitatea de a-ți demonstra propria cooperativitate ca membru în cadrul grupului social de care aparții;
Adaptabilitate
rezolvarea problemelor-abilitatea de a fi conștient de probleme pentru a găsi și implementa diverse soluții;
testarea realității-abilitatea de a stabili, de a evalua corespondențele între ceea ce înseamnă o trăire și care sunt obiectivele existente;
flexibilitate-abilitatea de a-ți ajusta gândurile, emoțiile și comportamentul pentru a schimba situația.
Controlul stresului
toleranța la stres-abilitatea de a te împotrivi în fața situațiilor stresante de a face față acestora;
controlul impulsurilor-abilitatea de a rezista sau amâna impulsivitatea.
Dispoziția generală
fericire-abilitatea de a te simți satisfăcut de propria viață, de a te distra singur și împreună cu alții, de a te simți bine;
optimism-abilitatea de a vedea partea strălucitoare a vieții, de a menține o atitudine pozitivă.
Mai târziu, în 1990, a fost publicată lucrarea a doi profesori americani, John Mayer și Peter Salovey, sub forma a două articole într-o publicație academică. Aceștia încercau să dezvolte o metodă științifică de măsurare a diferențelor dintre oameni în ceea ce privește abilitățile în domeniul emoțiilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuți în identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur și în rezolvarea problemelor cu conotații emoționale.
În schimb, persoana al cărei nume este cel mai des asociat cu termenul de “inteligență emoțională” este renumitul scriitor Daniel Goleman. Acesta s-a născut la 7 martie 1946 într-o familie de profesori. Timp de aproape 12 ani a colaborat cu New York Times, scriind articole din sfera psihologiei și stiințelor neurologice și a publicat numeroase lucrări în revista ”Popular Psychology”.
Daniel Goleman este autorul cărții ce a ajuns bestseller: „Inteligența emoțională: de ce poate conta mai mult decât IQ-ul”. Această carte l-a propulsat pe Goleman în topul preferințelor literare și i-a adus numeroase premii și recunoașteri: premiu pentru realizările din cariera sa de la „Asociația Americană de Psihologie”, a fost ales Camarad al “Asociației Americane pentru Avansare în Știință” în recunoașterea eforturilor sale de a comunica științele comportamentale publicului larg și, nu în ultimul rând, a fost de două ori nominalizat la Premiile Pulitzer.
Goleman a scris și alte lucrări de mare success: „Lucrând cu inteligența emoțională”, „Leadership primar: conștientizarea forței inteligenței emoționale” sau „Inteligența Ecologică: Cum cunoașterea impactului ascuns a ceea ce cumpărăm poate schimba totul.”
Începând cu anul 1995, odată cu publicarea cărții lui Daniel Goleman pe această temă, inteligența emoțională a devenit unul dintre conceptele cele mai dezbătute în Statele Unite ale Americii.
Îmbinând propriile analize și cercetări cu rezultatele obținute până atunci în domeniu, Goleman arăta în prima carte că, în esență, avem două creiere, respectiv două minți: cea rațională și cea emoțională. Inteligența emoțională – ale cărei componente sunt : autocunoașterea, auto-reglarea, auto-motivarea, empatia și abilitatea de a stabili relații cu ceilalți – determină modul în care ne descurcăm cu propriile emoții și cu ale celorlalți.
Un alt binecunoscut nume în domeniul inteligenței emoționale este Jeanne Segal. Aceasta a evidențiat patru componente ale inteligenței emoționale:
Conștiința emoțională – trăirea autentică a tuturor emoțiilor;
Acceptarea- care se referă la acceptarea emoțiilor conștientizate/ asumarea responsabilității propriilor trăiri afective;
Conștiința emoțională activă – trăirea experienței prezente și nu cea a trecutului;
Empatia – răspunsul nostru la sentimente și la nevoile celorlalți, fără a renunța la propria experiență emoțională;
În concepția ei, inteligența emoțională este abilitatea de a te conecta la ceea ce simți. Când ești conștient de ceea ce simți este mult mai ușor să înțelegi și sentimentele celorlalți din jurul tău. Oamenii inteligenți din punct de vedere emoțional își folosesc părțile emoționale din creier. Se simt foarte confortabili în acel moment, nici copleșiți de emoții, nici depășiți. Ei conectează ceea ce simt cu ceea ce gândesc.
1.4. CONCEPTUL DE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ ÎN VIZIUNEA AUTORILOR MAYER ȘI SALOVEY
Cele patru ramuri ale inteligenței emoționale conform autorilor Mayer și Salovey implică:
abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima;
abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea;
abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală.
Mayer și Salovey au actualizat, în cartea publicată în 1997, definiția dată inteligenței emoționale, arătând că: “În cealaltă lucrare a noastră (1990) am definit inteligența emoțională în funcție de abilitățile pe care le implică. Astfel, într-una dintre primele noastre definiții consideram inteligența emoțională ca fiind: „capacitatea de a controla propriile sentimente și sentimentele celorlalți, capacitatea de a face diferența între ele, precum și folosirea acestor informații pentru ghidarea propriului mod de gândire și a propriilor acțiuni”.
Aceste definiții par acum incomplete întrucât vorbesc doar de receptarea și controlul emoțiilor și omit sentimentele. Astfel Mayer si Salovey pun în evidență mai multe niveluri ale formării inteligenței emoționale, cunoscute și sub denumirea de: “patru ramuri ale inteligenței mentale”:
Percepția, cunoașterea și exprimarea emoțiilor:
abilitatea de a identifica emoția în propriile gânduri, sentimente și stări fizice.
abilitatea de a identifica emoțiile la alte persoane, în operele de artă, design , limbaj, sunet, aparențe și comportamente.
abilitatea de a exprima emoțiile și nevoile legate de acele sentimente.
abilitatea de a distinge între exprimarea sentimentelor clare sau confuze, sincere
sau false.
Facilitarea emoțională a gândirii
emoțiile ajută la prioritizarea gândirii prin direcționarea atenției spre informațiile importante.
emoțiile sunt suficient de disponibile și de “vii” încât pot fi generate ca suport pentru exprimarea judecăților.
schimbările în stările emoționale pot schimba perspectivele individuale de la optimism la pesimism, încurajând luarea în considerație a mai multor puncte de vedere.
oscilațiile emoționale încurajează în mod diferit anumite aspecte ce țin de abordarea soluțiilor unei anumite probleme (de exemplu fericirea, care facilitează creativitatea).
Înțelegerea și analiza emoțiilor (folosirea cunoștințelor emoționale)
capacitatea de a înțelege emoțiile și de a analiza relațiile dintre cuvinte și emoțiile pe care le generează;
abilitatea de a interpreta modalitățile prin care emoțiile converg spre relații (de ex. tristețea care însoțește deseori o pierdere);
capacitatea de a înțelege sentimentele complexe (sentimente simultane de dragoste și ură sau revoltă și surpriză);
abilitatea de a conștientiza tranziția dintre sentimente (de ex. tranziția de la supărare la satisfacție sau de la supărare la jenă);
recunoașterea asemănării și diferențelor dintre stările emoționale;
recunoașterea combinațiilor de emoții (speranță = încredere + optimism).
Controlul reflexiv al emoțiilor, calea spre dezvoltarea emoțională și intelectuală
capacitatea de a fi deschis la sentimente, atât plăcute cât și neplăcute;
abilitatea de a se implica sau detașa în mod conștient de o emoție în funcție de utilitatea sau importanța sa;
abilitatea de a monitoriza în mod reflexiv emoțiile în relație cu tine însuți sau cu cei din jur, cu scopul de a observa cât de logici, puternici, sau influențabili sunt;
abilitatea de a controla emoțiile proprii sau ale celor din jur prin moderarea celor negative și încurajarea celor pozitive.
1.5. INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN VIZIUNEA AUTORULUI DANIEL GOLEMAN
În cartea sa din 1995, Daniel Goleman și-a formulat definiția inteligenței emoționale pe baza lucrării lui Mayer și a lui Salovey din 1990, dar a adăugat numeoase elemente care ar putea intra în categoria „trăsături de personalitate sau de caracter”.
El considera că aspectele precum: optimismul, perseverența, capacitatea de a amâna satisfacțiile intră în alcătuirea inteligenței emoționale. Această definiție extinsă a avut succes, dar a creat numeroase controverse privind definiția exactă a acestui concept: este inteligența emoțională un potențial înnăscut sau prezintă un set de abilități, competențe sau îndemânări învățate?
Cartea lui Daniel Goleman “Inteligența emoțională” (2008) a marcat o revoluție în psihologie prin analiza importanței emoțiilor în dezvoltarea personalității umane. Studiul său explică faptul că înțelegerea sentimentelor și emoțiilor noastre ne determină să apreciem mult mai repede situația în care ne aflăm. Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne frământă familia și societatea.
Prin acestă carte autorul a deschis calea către o perspectivă nouă dată psihologiei care pune accent pe inteligența sentimentelor. Inteligența emoțională (EQ) presupune în primul rând conștientizare de sine, autodisciplinã și empatie. Ea este responsabilă de modul în care ne controlăm impulsurile și sentimentele. „Inteligența emoțională este capacitatea unei persoane de a-și regla stările de spirit și de a împiedica necazurile să-i întunece gândirea, de a fi stăruitor și de a spera.”
Preluând rezultatele cercetărilor asupra creierului și comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligență. Este binecunoscut termenul de IQ – coeficientul care măsoară inteligența umană înnăscută și care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieții. O asemenea înțelegere nu explică, de pildă, situațiile în care persoane cu un IQ mediu sau relativ scăzut au cunoscut un mare succes.
Deosebirea dintre inteligența emoțională, al cărei nivel de structurare se apreciază prin cotientul emoțional (QE) și inteligență academică, care se raportează la gândirea logică și se dobândește în școli, evaluată prin cotientul intelectual (QI) se poate face și prin „glasul inimii și vocea rațiunii”, cele două forme de inteligență referindu-se la două feluri de cunoaștere, una bazată pe afectivitate și cealaltă pe rațiune.
În viziunea lui elementele care compun acest tip de inteligență sunt:
conștiința de sine-încrederea în sine;
auto-controlul-dorința de adevăr, conștiinciozitatea adaptabilitatea, inovarea;
motivația-dorința de a cuceri, dăruirea,inițiativa, optimismul;
empatia-capacitatea de a-i înțelege pe alții, diversitatea,capacitatea politică;
aptitudini sociale-influența,comunicarea, conducerea, stabilirea de relații, colaborarea, cooperarea, lucrul în echipă.
Îmbinând propriile analize și cercetări cu rezultatele obținute până atunci în domeniu, Daniel Goleman a arătat că, în esență, avem două creiere, respectiv, două minți: ,,una care gândește și una care simte” sau altfel spus, cu toții avem o minte raționalӑ – cea de care suntem conștienți, care reprezintӑ felul în care gândim, reflectӑm, înțelegem lucrurile – și o minte emoționalӑ – acea parte impulsivӑ, puternicӑ, uneori ilogicӑ din noi.
Dar tot Goleman subliniază că „aceste două minți, cea rațională și cea emoțională, acționează de cele mai multe ori în strânsă armonie, împletindu-și căile atât de diferite pentru a ne călăuzi prin lume. De obicei, există un echilibru între mintea emoțională și cea rațională, în care emoțiile alimentează și informează operațiile minții raționale și mintea rațională rafinează și uneori se opune emoțiilor.”
În prima parte a cӑrții „Inteligență emoțională” ne sunt oferite informații științifice despre formarea și felul în care creierul nostru funcționeazӑ, despre nucleul amigdalian – partea care se ocupӑ de emoțiile noastre și care ne poate face sӑ reacționӑm într-o crizӑ de furie sau de fricӑ înainte de a ne da seama de ce se întâmplӑ sau de ceea ce facem cu adevӑrat – și neocortexul, cel care participӑ la procese perceptive și executive.
Din acest punct de vedere, inteligența emoționalӑ reprezintӑ ,,felul în care nucleul amigdalian funcționeazӑ și interacționeazӑ cu neocortexul” sau, pe înțelesul tuturor, ,,inteligența emoționalӑ include autocontrolul, zelul, perseverența și capacitatea de automotivare.”
În urma cercetărilor sale un IQ ridicat nu garantează nici satisfacții mai mari în viață, nici relații mai fericite cu prietenii sau familia, nici succes în dragoste sau afaceri. „Un IQ ridicat nu este o garanție de prosperitate, prestigiu sau fericire în viațӑ, pentru cӑ școlile noastre și cultura noastrӑ se concentreazӑ asupra capacitӑților de învӑțӑturӑ, ignorând inteligența emoționalӑ – un set de trӑsӑturi – unii l-ar putea numi caracter – care conteazӑ imens în destinul nostru personal.”
Lucrarea lui Goleman ne învață să ne controlăm, să ne motivăm și să ne comportăm responsabil. Pentru a reuși în viață, consideră că fiecare dintre noi ar trebui să învețe și să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale:
conștiința propriilor emoții: să fii capabil să le recunoști și să le numești, să recunoști diferențele dintre sentimente și acțiuni;
controlul emoțiilor: să fii în stare să-ți stăpânești mânia și să-ți tolerezi frustrările; să fii capabil să-ți exprimi furia fără agresiune; să ai capacitatea de a scăpa de singurătate și de anxietatea socială; să ai sentimente pozitive față de tine, de școală și familie;
motivarea personală: să fii mai responsabil; să fii capabil să te concentrezi asupra unei sarcini și să îți menții atenția asupra ei; să fii mai puțin impulsiv; să-ți îmbunătățești scorurile la testele de creație;
empatia: să fii în stare să privești din perspectiva celuilalt; să înveți să îi asculți pe ceilalți; să îți îmbunătățești empatia și sensibilitatea la sentimentele celorlalți;
dirijarea relațiilor interpersonale: să-ți dezvolți abilitățile de a analiza și înțelege relațiile interpersonale; să poți rezolva conflictele și să negociezi neînțelegerile; să fii mai deschis și abil în comunicare; să fii mai implicat și plin de tact; să fii mai diplomatic în relațiile de afaceri, în modul de a te comporta cu alții.
Un lucru bun este faptul cã inteligența emoțională poate fi îmbunătățită. Deși copilăria este extrem de importantă în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, ea poate fi îmbunătățită și cultivată pe tot parcursul vieții, inclusiv la vârsta adultă. Experiența de viață, maturiatea și înțelepciunea unei persoane arată gradul de dezvoltare emoțională la care a ajuns.
Abilitatea emoțională trebuie să fie dezvoltată astfel încât coeficientul de emoționalitate să reușească să se ridice peste medie. Abilitatea emoțională va fi foarte utilă în creșterea și educarea copiilor. Părinții vor putea să le dezvolte copiilor potențialul emoțional și social învățându-i să adopte și să-și dezvolte caracteristicile inteligenței emoționale.
Familia are un rol important în formarea caracterului unui copil, de aceea este foarte importantă comunicarea, relaționarea și mai ales manifestarea afecțiunii și a interesului față de activitățile desfășurate de copii, față de emoțiile și sentimentele copiilor.
Nu trebuie abordată o atitudine de dezinteres, superioritate și strictețe în rigori, întrucât copilul este la vârsta receptării oricărei informații și deprinderi de comportament, chiar în sens negativ. Prin cultivarea încrederii în sine, a capacităților intelectuale, a unei atitudini optimiste și pozitive, copilul depășeste mult mai ușor problemele dificile din relațiile cu cei din jur sau de la școală.
Școala, pe de altă parte, este și ea un factor care contribuie la descoperirea și dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescentului. Programa școlară diversificată, implicarea elevului în activități școlare și extrașcolare, derularea unor proiecte educative utile și interesante, formarea unor deprinderi de comunicare, lucru în echipă, relaționare, toate aceste sunt doar câteva dintre soluțiile pe care le au cadrele didactice la dispoziție pentru un impact cât mai bun.
Introducerea unei noi discipline școlare, aceea de dezvoltare personală, la clasa a V-a, este o modalitate pentru profesorul diriginte de a-și cunoaște elevii cât mai bine și da a contribui la formarea personalității elevului. Este o etapă în viața copilului când se nasc multe întrebări, când se face trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial, când se schimbă colectivul de elevi, ambientul școlar, când intră în contact cu mai multe cadre didactice. De aceea, rolul profesorului diriginte este extrem de important.
Orele de consiliere și orientare școlară desfășurate de către profesorul diriginte sau de consilierul școlar sunt utile și necesare pentru determinarea elevului să conștientizeze importanța frecventării școlii și a absolvirii unei forme de învățământ superior. Importanța actului educativ, promovarea valorilor morale, civice, de respect față de sine și de alții, de conștientizare a rolului în societate, educația pentru respectarea mediului înconjurător reprezintă modalități care determină adolescentul să devină un adult responsabil în societate.
La zece ani de la apariția primei ediții în limba engleză, studiul inteligenței emoționale a căpătat proporțiile unui domeniu științific autonom în slujba căruia lucrează un număr impresionant de cercetători care folosesc metode tehnologice moderne. S-a ajuns ca inteligența emoțională să se predea în școli și universități, competențele sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carieră, iar programele de educație pe baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a delicvenței sau criminalității. Și toate acestea se datorează teoriilor din cartea lui Daniel Goleman, „Inteligența emoțională.”
CAPITOLUL 2: CONSILIERE ȘI ORIENTARE ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ
2.1. SCURT ISTORIC
Activitatea de consiliere și orientare școlară și profesională are un rol deosebit în societatea de astăzi, iar țările dezvoltate din punct de vedere economic, social și cultural i-au acordat importanța cuvenită.
O societate care urmărește să se dezvolte armonios, să progreseze și să se alinieze la standardele europene, trebuie să ia în considerare și să susțină activitatea de orientare a carierei, ținând cont de necesitatea acesteia, oferind tuturor posibilitatea de a primi servicii gratuite. În același timp trebuie să asigure baza de pregătire profesională a celor care lucrează în acest domeniu dar și baza materială fără de care activitatea nu se poate desfășura în condiții optime.
Consilierea și orientarea școlară și profesională, ca fenomen social, a prins contur la începutul secolului al XX-lea, cu prilejul modificării semnificative atât a raportului între cererea și oferta de locuri de muncă, a dezvoltării industriale, cât și a sporirii nivelului competențelor cerute de utilizare a noilor tehnologii moderne.
În această perioadă A. Parsons a inițiat activitatea de vocational guidance, termen tradus ca orientare vocațională sau profesională. Activitatea pe care el o desfășura, în apartamentul său din Boston, era de consiliere sau asistență psihologică, pe care o oferea tinerilor care vagabondau pe străzi, în vederea descoperirii unor talente sau deprinderi care să-i ajute în activitățile ulterioare. Încă de la început, această activitate a avut un caracter psihologic. Astfel au fost înființate birouri de orientare profesională, atât în Statele Unite cât și în Europa (cf. Drăgan, 1999).
În mod normal și logic, consilierea profesională este precedată de consilierea și orientarea școlară. Cu toate acestea, consilierea profesională are o istorie mai consistentă. Primele preocupări în acest domeniu au vizat industria, transporturile și armata. S-a urmărit sporirea eficienței muncii, a productivității și creșterea responsabilității printr-o mai bună corelare a resurselor umane cu anumite caracteristici ale locului de muncă.
Inițial, consilierea și orientarea școlară și profesională a fost o activitate, în principal, de asistență socială, cu un nivel ridicat de control al acesteia de către autorități. În România, orientarea școlară și profesională s-a desfășurat în cabinete și laboratoare care au funcționat eficient. Cele mai multe se aflau în centre universitare, fiind dotate cu aparatură psihologică și personal de specialitate.
O etapă distinctă în istoria consilierii, orientării școlare și profesionale a fost aceea a „psihotehnicii” marcată prin derularea procesului de consiliere și orientare aproape exclusiv pe baza rezultatelor obținute de clienți la unele teste psihologice, de performanță, punându-se accent mai mult pe tehnicile orientării decât pe finalitățile acesteia.
În comparație cu preocupările de orientare profesională pentru adulți, activitatea de orientare școlară și preorientare profesională desfășurată în școli, în beneficiul elevilor, a demarat relativ târziu. După anii 1950 se conturează preocupări sistematice, înființându-se instituții corespunzătoare pentru consilierea și orientarea școlară.
În țara noastră istoria consilierii și orientării școlare și profesionale a parcurs ambele modele posibile ale relației acestor procese cu sistemul de educație și formare profesională. Primul model este cel autonom care consideră consilierea și orientarea și școlară și profesională ca pe un proces de sine stătător și exterior sistemului de învățământ și este îndeplinit de instituții cu funcții sociale din afara sistemului de educație.
Al doilea model este cel dinamic care include consilierea, orientarea școlară și profesională
în programul de formare din școală, ca pe o activitate de natură educativă, asociată celorlalte arii curriculare și care se realizează cu ajutorul consilierului școlar și al profesorilor diriginți.
Între anii 1950 și 1989, activitatea de consiliere, orientare școlară și profesională a avut o evoluție greoaie, fiind desființată pentru că a fost transferată – formal – tuturor cadrelor didactice, care nu dispuneau întotdeauna de o pregătire metodologică și de instrumentele de lucru necesare.
După anul 1976, când psihologia a fost marginalizată ca știință, activitatea de consiliere și orientare a fost redusă la maxim, singurele preocupări fiind pentru asistarea copiilor cu deficiențe. După acest interval, se înființează un nou mecanism instituțional: Centrele de Asistență Psihopedagogică în scopul extinderii activității fostelor cabinete și laboratoare de consiliere, orientare școlară și profesională dar și a abordării altor categorii de probleme ale copiilor, părinților și profesorilor. Activitatea de orientare școlară și profesională a fost menționată și în Legea Învățământului din 1995.
În anul 1997 schimbările socio-ecomonice din țara noastră au impus demararea unor proiecte de informare și consiliere privind cariera, programe de consiliere, agenții care se ocupă de forța de muncă, de pregătirea profesională, proiecte cu finanțare europeană. Obiectivele acestora erau:
elaborarea de profile ocupaționale;
editarea de publicații cu informații referitoare la orientarea profesională;
organizarea unor campanii mediatice de informare a populației și în special a absolvenților de liceu sau școli profesionale;
organizarea de cursuri pentru pregătirea consilierilor și a persoanelor care se ocupă cu consilierea și orientarea carierei;
organizarea de cursuri de reconversie profesională, cursuri de formare a adulților;
realizarea de programe interactive informatizate de orientare a carierei;
adaptarea unor instrumente psihologice specifice activității de orientare școlară și profesională;
dotarea unităților specializate de orientare a carierei cu echipamente ajutătoare activității de consiliere.
Consilierea este importantă în orientarea carierei, semnificația acestui fapt este nu numai de natură psihologică, ci și educațională (pedagogică). Elevii, tinerii, adulții trebuie formați astfel încât să poată lua decizii optime cu privire la alegerea carierei sau la urmarea unei forme de învățămât superior. În acest sens, atenția acestora dar și a cadrelor didactice trebuie să se îndrepte spre crearea unor circumstanțe în cadrul cărora fiecare dintre cei consiliați să aibă libertatea de a lua o decizie dar și de a-și asuma consecințele acesteia.
2.2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
În sens larg, consilierea reprezintă o acțiune complexă prin care „se urmărește sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie să fie adoptat într-o situație dată sau, în general, în viața și activitatea cotidiană” (Tomșa, 1996).
Studiile de specialitate definesc consilierea ca o arie de servicii oferite unui client (individ sau grup) care constau în observare, informare, orientare, sfătuire pentru a-și rezolva problemele sau pentru a-și planifica viitorul (Reber, S., 2001).
Asociația Britanică de Consiliere prezintă următoarea definiție termenului consiliere: „vorbim de o relație de consiliere atunci când o persoană (consilierul) este de acord în mod explicit să ofere timp, atenție și respect altei persoane (client). Scopul consilierii este de a oferi clientului șansa de a explora, de a descoperi și de a clarifica modalitățile optime de a-și trăi propria viață, de a avea o existență fericită”.
O definiție a consilierii psihopedagogice ( Cocoradă, E., 2003) ne îndreptățește să afirmăm că activitatea de consiliere și orientare este un serviciu, în cadrul căruia profesorul oferă asistență și suport emoțional elevului / grupului de elevi în scopul dezvoltării personale și a prevenirii situațiilor problemă și a crizelor.
Această activitate nu se desfășoară doar în cazul situațiilor critice, ea poate fi recomandată și în cazul unor situații / împrejurări pozitive, în cazul consilierii unor elevi de excelență sau în cazul sprijinirii / orientării adolescenților spre viitoarea carieră. ( Neamtu, C., 2003).
De consiliere trebuie să beneficieze așadar și elevii supradotați, ca să nu apară riscul frustrării atunci se confruntă cu diverse situații sau când trebuie să se adapteze la mediu. Elevul trebuie consiliat și orientat continuu spre situații care simulează momentul integrării lui în societate, pentru ca acesta să poată fi competitiv în orice condiții.
Consilierea este și o formă de socializare sau învățare socială prin faptul că oferă indivizilor noi experiențe și informații prin care aceștia pot să-și contureze mai bine și să-și dezvolte identitatea și imaginea de sine, să se integreze cu succes și într-un mod care să le aducă satisfacții sau să le faciliteze depășirea anumitor contexte critice ale vieții.
Conceptul de orientare școlară este definit de Dicționarul de Psihologie ca fiind „o componentă logică a raționalizării moderne a școlarității”. Orientarea este o acțiune de îndrumare centrată pe individ. Ea pornește de la interesele acestuia, de la aptitudinile, de la înclinațiile sale și până la posibilitățile de acces la o anumită carieră. În acest sens, elevul trebuie să aibă sentimentul propriilor sale acțiuni, a conștientizării importanței de a beneficia de consiliere și orientare școlară în mod gratuit.
Conceptul de orientare profesională este definit de Dicționarul de Psihologie „ca o activitate de consiliere destinată adolescenților și adulților pentru a-i ajuta să ia o hotărîre în privința vieții lor profesionale”. Ea se desfășoară pe trei planuri: stimularea eforturilor active de informare asupra meseriilor, carierelor și propriei persoane; ajutorul în obținerea de lămuriri asupra formelor de pregătire, examinarea împreună cu el a acestor informații în așa fel încît el să le integreze în planurile sale de formare și de carieră.
Orientarea școlară și profesională reprezintă ansamblul acțiunilor opționale și consultative realizate prin modalități pedagogice, generale și speciale, subordonate, din punctul de vedere al conținutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educației, iar din perspectiva metodologică activității de asistență psihopedagogică și socială a cadrelor didactice, elevilor și părinților, proiectată la nivelul sistemului de învățământ, în vederea unor opțiuni corecte școlare și profesionale.
În viziunea lui M. Ghivirigă „orientarea devine simultan școlară și profesională și vizează împlinirea în timp a unei vocații ca segment particular al unei personalități permanent dinamice.”
Școala trebuie să depună toate eforturile pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor, a aptitudinilor, atitudinilor și trăsăturilor lor de personalitate. Procesul de educație și formare profesională desfășurat în școală constituie elementul de legătură între lumea adolescenților și cea a vieții sociale adulte.
Întregul demers educațional nu ar avea finalitate dacă nu ar exista inserția pe piața muncii care să țină cont de cererea și oferta pieții. „Școlile trebuie să vizeze nu numai educarea și formarea unor tineri bine instruiți, ci și pregătirea de absolvenți direct angajabili și imediat productivi”.
Orientarea profesională este procesul maximei sincronizări dintre aspirațiile personale și cele sociale cu privire la muncă, privită ca sursă de satisfacții individuale și ca mijloc de progres economic general. Procesul presupune: competență, competiție, selecție, concurență, succes, eșec, învățare, pregătire profesională continuă, asumarea de responsabilități, etc.
Pe fondul schimbărilor economice și sociale la nivel mondial și din perspectiva integrării sistemului de învățământ românesc la nivelul Uniunii Europene, de ridicare la înalte standarde de calitate și performanță, fenomenul de consiliere școlară în vederea alegerii unei cariere potrivite este considerat un factor important pentru motivarea elevului, pentru dezvoltarea lui emoțională și mai ales pentru succesul elevului.
2.3. CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE ȘI ORIENTARE ȘCOLARĂ
OBIECTIVE ȘI FUNCȚII
Consilierea și orientarea școlară are ca activitate specifică orientarea școlară și profesională a elevilor cuprinși în învățământul gimnazial și liceal. Ea prezintă trei aspecte:
consiliere pentru orientare profesională și vocațională (descoperirea înclinațiilor, înzestrărilor native și a talentelor);
consiliere de păstrare în sistemul educațional de învățământ a tuturor elevilor la vârsta adolescenței (trezirea motivațiilor și a stimei de sine);
consiliere pentru orientare școlară și profesională în vederea intrării în învățământul superior (luarea unor decizii corecte).
Scopul fundamental al consilierii educaționale este asigurarea unei funcționări optime a individului sau grupului, scop care se poate atinge prin împlinirea obiectivelor consilierii: promovarea sănătății și a stării de bine; dezvoltare personală; prevenție.
Consilierea în vederea unei corecte orientări școlare și profesionale are obiective și funcții specializate bine definite:
cunoașterea și autocunoașterea personalității elevilor, în vederea corelației cât mai eficiente între posibilități-aspirații și cerințe socioprofesionale;
stimularea elevilor capabili de performanțe superioare să opteze pentru domenii profesionale în concordanță cu aptitudinile speciale de care dispun etc.;
educarea elevilor în vederea unor opțiuni școlare și profesionale corecte și realiste; facilitarea perceperii categoriilor socio-profesionale și de apreciere a situațiilor reale de muncă, de respect pentru fiecare domeniu de activitate;
îndrumarea și consilierea elevilor în scopul planificării propriilor studii în raport de viitoarele proiecte profesionale și de carieră;
sprijinirea elevilor în prefigurarea proiectivă a devenirii;
informarea școlară și profesională, ce vizează cunoașterea unor informații corecte și suficiente despre profesie și domenii profesionale, cunoașterea realităților economice și sociale, precum și a riscurilor și avantajelor profesionale;
informarea părinților cu privire la posibilitățile de formare ale elevilor, precum și cu dinamica obiectivă a rutelor școlare și profesionale;
corectarea opțiunilor formulate eronat, reorientarea prin consiliere;
proiectarea măsurilor specifice pentru optimizarea activităților educative;
sprijinirea activităților de perfecționare și de cercetare pedagogică organizate zonal de instituțiile de specialitate;
elaborarea materialelor necesare administratorilor școlari pentru optimizarea activităților manageriale educaționale, desfășurate la nivel teritorial și local.
Consilierea elevilor, profesorilor și părinților are în vedere elemente de examinare psihologică și psihosocială a elevilor în general, și a elevilor-problemă în special, aspecte ale adaptării acestora la mediul școlar, familial și informal, prevenirea și rezolvarea cazurilor de eșec și abandon școlar, orientarea școlară și profesională a elevilor, adaptarea în școală-familie-comunitate;
Activitatea de orientare școlară și profesională cuprinde patru componete sau direcții de acțiune (Drăgan, 1999):
cunoașterea subiecților printr-o investigație continuă (în cadrul procesului de formare) evidențiindu-se nivelul de informare, capacitatea intelectuală, aptitudinile, interesele, atitudinile, preferințele și aspirațiile profesionale;
educarea subiecților în vederea alegerii studiilor și profesiunii presupune: dobândirea unui sistem de informații, formarea unor deprinderi și priceperi, dezvoltarea unor interese generale și profesionale, formarea de atitudini pozitive față de muncă, dezvoltarea unor motivații superioare și a idealului profesional;
informarea școlară și profesională (cu privire la tipurile de studii, posibilitățile și formele de calificare profesională) permite exprimarea unor opțiuni realiste și corecte;
îndrumarea elevilor spre anumite școli sau grupuri de profesiuni cu privire la profilul de studii și domeniul de activitate care li se potrivesc cel mai bine.
Obiectivele activității de consiliere și orientare profesională sunt următoarele (apud. Drăgan, 1999):
cunoașterea dezideratelor de personalitate ale subiectului (dorințe, interese, aspirații) pentru profesiunea viitoare. Acest lucru este foarte important în activitatea de orientare școlară și profesională iar ca metode de lucru de preferat sunt chestionarele aplicate elevilor. În întocmirea chestionarelor trebuie luate în considerare și motivele care stau la baza alegerii profesiunii, înclinațiile și sfaturile din partea familiei, prietenilor.
Cunoașterea disponibilităților și capacităților personale ale subiecților (nivelul cunoștințelor, deprinderilor, aspirațiilor) este necesară pentru ca o activitate să fie desfășurată cu succes și eficiență. Acest lucru se face pe baza documentelor școlare și a rezultatelor, prin intermediul probelor de performanță aplicată (teste de aptitudini).
Cunoașterea cerințelor de mână de lucru ale societății. Cerințele sociale trebuie să fie cunoscute de consilieri și de beneficiarii acestora. Dacă activitatea de orientare școlară și profesională este bine organizată, ea satisface cerințele sociale.
Punerea în corespondență (prin activități instructiv –educative) a dezideratelor cu potențialul subiecților și a potențialului cu cerințele societății.
Activitățile de consiliere a carierei urmăresc dezvoltarea personală și înzestrarea individului cu cunoștințe și abilități necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere.
2.4. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ ALEGEREA CARIEREI
Alegererea carierei este un fenomen care a început să ia amploare în societatea actuală și care pune foarte mare presiune pe absolveții de liceu, școli profesionale sau facultăți. O meserie bănoasă, ușoară și frumoasă este visul oricărui adolescent. Dar puțin știu că succesul este de fapt un cumul de factori intelectuali, sociali, afectiv-emoționali și nu în ultimul rând economici. De aceea, rolul consilierii și orientării școlare în vederea alegerii unei cariere bune, de succes, este unul fundamental.
Utitlitatea frecventării unei forme de învățământ este primordială. Pe parcursul școlii, elevul este într-o permanentă căutare de sine, de autocunoaștere și dezvoltare personală și de orientare către un drum în viață. Bagajul emoțional și intelectual cu care copilul vine în prima zi de școală este permanent îmbunătățit și îmbogățit cu cunoștințe noi, care îl vor ajuta să devină o persoană capabilă să ia decizii și să se descurce singur.
Elevul face parte dintr-un sistem care promovează valori, care îl maturizează și îl pregătește pentru viață. Școala este cea care îl descoperă și îl orientează permanent către un țel bine determinat. Utilitatea programelor de consiliere și orientare școlară este evidentă, mai ales la finalul claselor a VIII-a și a XII-a, dar nu garantează reușita. De asemenea, rolul persoanei care contribuie la orientarea și consilierea elevului este unul extrem de important.
E. Faure susținea că orice om primește două feluri de educație: una dată de alții și alta, mult mai importantă, pe care și-o face singur (Faure, E., 1974). Obiectivul general enunțat de Faure se referea la necesitatea ca fiecare individ să aibă posibilitatea să învețe pe parcursul întregii vieți, ca un act de responsabilitate individual asumată. De aici, necesitatea adaptării educației la cerințele pieței muncii, prin corelarea sistemului formal de învățare cu cel informal și nonformal.
În acest context am putea sublinia rolul important al educației primite în școală, prin intermediul activităților desfășurate, al informațiilor primite de la cadrele didactice, al programelor implementate la nivel național, dar și autoeducarea, puterea de asimilare a unor noțiuni prin propria voință.
Apare astfel termenul de longlife learning sau învățarea pe tot parcursul vieții care înseamnă un proces permanent de informare, de acumulare de cunoștințe, de perfecționare a viitorului adult. Întreaga viață înseamnă căutare de nou și de adaptare la situații și persoane, de modelare a caracterului uman.
În procesul de orientare școlară și profesională a elevului, în anumite etape ale vieții, intervin numeroși factori care pot influența în mod pozitiv sau negativ cariera viitorului absolvent de școală gimnazială sau de liceu.
Familia
Familia reprezintă primul loc în care copilul învață lucruri elementare, se formează ca persoană și se descoperă pe sine. Este mediul care oferă un climat de protecție, afectivitate și siguranță. De aceea, ea contribuie major la actul consilierii profesionale prin sprijinirea propriilor copii în alegerea liberă a viitoarei lor cariere, găsirea unui loc de muncă, înlăturarea stereotipurilor și prejudecăților cu privire la muncă, încurajarea mobilității în vederea formării profesionale sau exercitării unei profesii.
O bună comunicare și relaționare cu familia ajută pe adolescent să devină conștient de capacitățile sale și să fie capabil să ia decizii mature cu privire la alegerea carierei. Aici intervin o serie de factori emoționali, de dezvoltare a inteligenței emoționale, pe care Daniel Goleman o promova în carte sa și care este importantă în orientarea adolescentului în carieră.
Familia este datoare, din punct de vedere moral și creștin, să insufle copilului o educație solidă, cu principii corecte și valoroase, care să fie o bază în dezvoltarea copilului, în formarea lui ca individ. Astfel, la vârsta adolescenței, copilul nu mai poate fi influențat așa repede de factori externi, întrucât principiile sale îl vor determina să ia decizii raționale.
Informarea cu privire la aspectele pozitive și negative ale viitoarei cariere, cercetarea pieței, a ofertelor de muncă, a necesităților societății, autocunoașterea cu privire la capacitățile cognitive, pregătirea profesională dobândită pănă la acel moment, toate acestea sunt doar câteva dintre aspectele pe care viitorul absolvent trebuie să le ia în considerare.
Rolul părinților este extrem de important în orientarea profesională a copilului, în susținerea în luarea deciziilor, în motivarea lui și creșterea încrederii personale, dar dacă tânărul provine din familii dezorganizate, monoparenatale, cu părinți plecați în străinătate, de etnie rromă sau cu un nivel intelectual redus, atunci copilul, viitor adult, are carențe care cu greu se pot remedia pe parcursul școlii.
Majoritatea cercetărilor atestă faptul că foarte mulți părinți nu își cunosc copiii. Dau dovadă de subiectivism în aprecieri, ridicându-și dorințele și aspirațiile lor la rangul de realități sigure. Parinții trebuie să fie ajutați în mod continuu de către școală și consilierul școlar, pentru a-și cunoaște copiii într-o lumină reală.
Ca modalități și mijloace de cunoaștere a personalității copilului pot fi utilizate îndeosebi: observația, convorbirea și analiza rezultatelor activității școlare. Prin intermediul observației, părinții trebuie să urmărească modul în care învață copiii, atitudinea lor față de muncă, preocupările din timpul liber.
Discuțiile pot fi purtate de părinți cu copilul, cu profesorii, dirigintele sau consilierul școlar, ele trebuie să fie periodice și pot oferi date importante cu privire la opțiunile copiilor. Ele completeză imaginea pe care o au părinții despre copiii lor. Ca urmare, familia poate primi o serie de informații importante cu privire la interesele, înclinațiile și aptitudinile copilului.
În procesul orientării școlare și profesionale de maximă importanță este ajutorul dat de părinți, prin aprecierea și motivarea copiilor. Un lucru de care ar trebui să țină cont părinții este obiectivitatea și sinceritatea discuțiilor și a aprecierilor. Părinții nu trebuie să-și înșele copiii cu laude nejustificate, dar nici să îi demobilizeze cu exigențe exagerate. De asemenea, compararea autoaprecierilor copiilor cu aprecierile celor din jur trebuie evitate întrucât adolescenții sunt preocupați de propria lor persoană și sunt foarte atenți și receptivi la părerile celor din jur.
Trebuie să existe un echilibru în relația dintre părinți și copii, să se țină cont de personalitatea copilului, de dorințele și capacitățile intelectuale ale acestuia, de necesitățile de muncă actuale. Toate acestea conferă copilului siguranță, sentimentul că este protejat, îndrumat în vederea alegerii viitoarei profesii.
Prietenii
Grupul de prieteni reprezintă și el un factor de influență asupra planurilor de carieră a adolescenților. Adolescența este perioada în care prietenii, apartenența la grupul de prieteni, sunt valori după care tânărul se ghidează în aproape tot ceea ce face. Adolescența este vârsta mirajului, vârsta la care aspirațiile adolescentului sunt mai mult idealiste decât realiste.
Anturajul, în care elevul își petrece mare parte din timp, poate fi unul constructiv, în sensul promovării unor valori morale, principii corecte de viață, ajutându-l să își contureze propria identitate, să își desăvârșească personalitatea și să relaționeze bine cu cei din jur.
Grupul de prieteni al adolescentului este mediul în care fiecare vine cu propria personalitate, cu propriile valori despre tot ce-l înconjoară, inclusiv despre orientarea vocațională. Grupul de prieteni este locul unde se poate produce o uniformizare a acestor valori individuale, astfel tinerii ajungând la un consens perfect în legatură cu tot ceea ce îi înconjoară.
Prietenii sunt cei care pot motiva adolescentul să se autodepășească, să fie competitiv, să aibă țeluri comune de petrecere a timpului liber, de participare la activități creative, utile și care să le dezvolte inteligența sau să descopere alte talente neștiute. Un colectiv de prieteni serioși, cu capacități intelectuale și dorință de succes vor pune o amprentă pozitivă asupra grupului și asupra fiecărui individ din grup. Dorința de a reuși va fi permant stimulată și competiția din grup va determina obținerea performanțelor.
Dar există și influențe negative din partea grupului de prieteni în sensul canalizării energiei spre acte de violență, agresivitate, consum de alcool, tutun, droguri. Și totul din cauza unei forme de invidie exagerată, gelozie dusă la extreme și dorința de teribilism specifică vârstei. Influența negativă poate merge până în punctul renunțării totale la școală și orientarea către alte preocupări în afara legii (delicvnență juvenilă).
Există de multe ori tendința dominatoare din partea unor membri ai grupului, astfel că adolescenții cu o imagine de sine nerealistă, neîncrezători în forțele proprii, fără stimă de sine se pot dezechilibra foarte ușor din punct de vedere emoțional.
Aici intervine capacitatea de a discerne între bine și rău, între corect și greșit, puterea de decizie a copilului, maturitatea și înțelepciunea pe care le-a căpătat printr-o educație bună în familie, în primii ani de viață. Dacă este ajutat și îndrumat de familie și școală nu va mai apela la grupul de prieteni în ceea ce-l privește propria sa orientare vocațională.
Școala
În școală se desfășoară numeroase activități instructiv- educative și printr-un proces de nediscriminatoriu, echitabil, corect, toți copiii beneficiază de șanse egale la educație. În acest sens, elevul beneficiază, în mod gratuit, de toate facilitățile sistemului de învățământ: de informații, cărți, metode și tehnici moderne de lucru, aparatură multimedia, activități cultural-artistice, proiecte educative, schimburi de experiență cu alte școli.
Toate acestea sunt concepute să vină în ajutorul copilului și să suplinească carențele mediului familial din care provin unii copii, acolo unde este cazul sau, din contră, să îmbunătățească și să desăvârșească personalitatea adolescentului, să-i stârnească curiozitatea spre cunoaștere și spre obținerea performanțelor școlare sau profesionale.
În școală are loc procesul de consiliere și orientare profesională având ca suport operațional principiile fundamentale ale educației: relația profesor – elev, echilibrul dintre caracterul formativ și informativ, principiul accesibilității. El vizează aspecte de natură:
cognitivă (furnizarea de informații, formarea în tehnicile de căutare a unui loc de muncă);
afectivă (ameliorarea imaginii de sine, cristalizarea unei atitudini pozitive față de muncă);
acțională (luarea deciziei, planificarea și punerea în practică a acțiunii).
Ambele procese de consiliere au aceleași caracteristici și obiective de bază, reprezintă două acțiuni care intervin în procesul de realizare a persoanei, se susțin și se întregesc având caracteristici și obiective distincte.
Consilierul este o persoană cu o pregătire adecvată, care desfășoară în școală activitatea de consiliere și orientare școlară și profesională, sprijinind diriginții, părinții, elevii în această activitate. În sistemul educațional el se numește psiholog școlar. Activitățile consilierului școlar vizează în special sprijinirea procesului de adaptare și integrare a elevilor în comunitatea școlară și locală, proiectarea pedagogică adecvată a activității didactice și educative, dar și elaborarea de programe de formare diferențiată.
Activitatea consilierului școlar trebuie să se focuseze pe următoarele direcții în cadrul activității de consiliere și orientare școlară și profesională:
dezvoltarea personală și socială a individului prin: autocunoașterea generală, înțelegerea identității sinelui, ca parte și întreg, înțelegerea ambianței sociale și economice în care trăiește;
dezvoltarea în planul educației și formării profesionale prin: autoevaluarea potențialului intelectual (calități, posibilități de dezvoltare, puncte forte), identificarea motivelor care dinamizează activitatea de învățare și dezvoltare intelectuală, înțelegerea lumii educației, a rolului și finalității acesteia;
dezvoltarea în planul carierei prin: înțelegerea proceselor economice și sociale care sunt personal accesibile: familie, economie, profesie, salariu, proprietate, bani, bunuri materiale și culturale; conștientizarea valorii personale pe piața forței de muncă (ce ofer, ce pot pretinde, ce calități și defecte am); diversitatea conținutului muncii (fizică, intelectuală, servicii, comerț etc.); timp liber, activități comunitare, viață personală, familia.
Activitatea de consiliere și orientare școlară și profesională este necesară întregului proces educațional. Pe de o parte, îl determină pe elev să devină conștient de propriile valori și de faptul că este coparticipant la propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare). Pe de altă parte, poate oferi școlii o eficiență ridicată și un prestigiu dorit de întreaga echipă de cadre didactice.
Acest lucru se realizează atunci când direcțiile de acțiune ale consilierilor școlari și profesorilor diriginți sunt în concordanță cu intențiile copiilor, părinților, școlii și societății prin derularea unor activități ca:
asigurarea educației și formării profesionale de calitate;
continuarea studiilor după absolvire în niveluri și trepte superioare;
angajarea cât mai rapidă în muncă și în posturi pentru care aceștia sunt pregătiți sau le doresc.
Școala este importantă în procesul de orientare a viitorului adult iar sistemul de învățământ
actual, ridicat la normele Uniunii Europene, oferă o serie de facilități și programe educative, sociale sau financiare tuturor copiilor, cu precădere celor defavorizați. Singura condiție este aceea a frecventării cu regularitate a cursurilor, a participării și absolvirii unor examene importante, de sfărșit de ciclu, în urma cărora se obțin diplome necesare înscrierii la o formă superioară de învățământ.
Mass-media
Un rol important în informarea tinerilor privind cererea și oferta de muncă, mobilitatea profesională, formarea profesională sau promovarea în carieră il au campaniile mediatice, de presă, televiziune, radio, internet sau rețele de socializare. O societate în continuă dezvoltare, care dorește adaptarea la cerințele europene și ridicarea la înalte standare profesionale, apelează la campanii de informare și popularizare cu privire la alegerea carierei în vederea selectării unor persoane competente din punct de vedere profesional.
Cercetările din domeniul orientării școlare și profesionale demonstrează că informațiile elevilor cu privire la oferta educațională, lumea profesiunilor și cerințele vieții sociale sunt insuficiente. Și în cazul profesiunilor preferate s-a constatat că elevii cunosc incomplet conținutul
muncii și condițiile de muncă.
Ca urmare, copiii trebuie ajutați să se informeze asupra școlilor, profesiunilor și a necesarului forței de muncă. Cu cât aceste informații vor fi mai bogate și mai detaliate, cu atât posibilitățile lor de alegere vor fi mai mari, iar opțiunile vor fi mai adecvate și mai realiste.
Pentru ca inserția pe piața muncii să fie în procent cât mai mare trebuie să existe un echilibru între cerința locurilor de muncă și oferta lor, cu alte cuvinte între necesitățile reale ale societății și absolvenții de nivel superior sau de școli profesionale.
Toate instituțiile de învățământ sunt obligate să promoveze imaginea școlii prin prezentarea ofertei educaționale în cadrul zilelor porților deschise, ocazie cu care absolvenții de gimnaziu sau liceu sunt informați cu privire la posibilitățile de urmare a unor forme de învățământ. Și familia trebuie să participe la asemenea evenimente pentru a oține informații reale și corecte.
În același fel se întâmplă și pe piața muncii, instituțiile private sau de stat organizează târgul ofertelor de muncă, campanii publicitare, anunțuri despre aplicare la diverse job-uri sau interviuri în vederea angajării. Există proceduri care trebuie urmate în vederea organizării unor concursuri de ocupare a unor locuri de muncă.
Informarea școlară și profesională se poate face și în familie prin cunoașterea profesiunilor practicate de părinți. Părinții pot oferi o serie de informații corecte cu privire la importanța profesiunilor respective, conținutul și specificul muncii, avantajele și dezavantajele pe care le oferă un anumit job, cerințele pentru angajare, modul în care se face calificarea.
În acelasi timp, o serie de informații pot oferi rudele și cunoscuții familiei. Aceștia pot răspunde la multe întrebări și probleme pe care le au copiii în legătură cu profesiile. Unele probleme mai dificile se ridică în cazul profesiunilor necunoscute de cei din familie dar și în acest caz familia se poate informa din diverse surse literare, științifice, tehnice.
Pentru ca procesul de orientare școlară și profesională să fie corect și obiectiv ministerul a propus elaborarea unor ghiduri (îndrumătoare) anuale pentru admiterea în școli profesionale, în licee și facultăți. Aceste materiale oferă principalele informații despre condițiile de admitere și de școlarizare, despre profiluri, număr de locuri, specializări profesionale, procedura de admitere.
Toți acești factori contribuie la orientarea profesională și dacă procesul este corect și obiectiv garantează succes în alegerea unei cariere potrivite. Dar în acest proces intervin și o serie de alți factori: externi, independenți de elev, factori economici, sociali, psihologici sau interni care țin de capacitățile cognitive sau afective ale adolescenților.
2.5. Identificarea resurselor pentru alegerea unei cariere de succes
În procesul orientării școlare și profesionale în vederea alegerii unei cariere de succes trebuie să luăm în considerare și resursele individuale care țin de structura intelectuală și emoțională a fiecărei persoane: aptitudinile pe care le are elevul, caracterul, interesele personale, voința, motivația, atitudinea față de viață, școală.
Aptitudinile
Aptitudinile reprezintă însușirile psihice și fizice relativ stabile care-i permit omului să efectueze cu succes anumite activități. Prezența aptitudinilor este pusă în evidență de ușurința și rapiditatea realizării sarcinilor precum și de calitatea superioară a rezultatelor. Unele persoane pot avea dezvoltate aptitudini artistice, altele intelectuale sau senzoriale.
Există diferite tipologii ale aptitudinilor. După natura proceselor psihice implicate în aptitudini, deosebim: aptitudini senzoriale (acuitate vizuală, auditivă, olfactivă), aptitudini psiho-motorii (dexteritate manuală), aptitudini intelectuale (inteligența). După orientare (grad de specializare), deosebim: aptitudini generale (inteligența), aptitudini speciale (profesionale: muzicale, sportive, artistice, tehnice).
Indiferent de tipul de aptitudine pe care îl are fiecare persoană important este ca familia sau cadrele didactice să le descopere la timp și să-l ajute să și le dezvolte spre o bună orientare profesională și spre obținerea succesului școlar.
O combinare specifică a aptitudinilor ce asigură posibilitatea realizării creatoare și originale a unei activități o constituie talentul. Creativitatea (ceea ce în mod obișnuit numim talent) se referă la aptitudinea de a genera idei care sunt simultan noi și valoroase și la modalități noi în a exprima lucruri familiare.
Creativitatea poate fi stimulată și dezvoltată cu ajutorul metodelor moderne de predare, folosirea exercițiilor interactive bazate pe dezvoltarea de deprinderi, utilizarea internetului și a mijloacelor de comunicare nonverbală, a rețelelor de socializare, a jocurilor sau activităților în aer liber.
Aplicarea unor tehnici interactive, care să dezvolte o inteligență emoțională, capacitatea de adaptare la diverse situații, de transpunere și acceptare de roluri, de jocuri de imaginație sunt modalități de dezvoltare a imaginației.
Nu trebuie să ignorăm faptul că fiecare om este înzestrat cu talent dar trebuie să se cunoască pe sine și să fie încurajat de familie să se autodepășescă, să se perfecționeze, să aibă încredere în forțele proprii. Trebuie să învețe să lucreze în echipă, să fie răbdător, să știe să ducă la îndeplinire o sarcină de lucru, să poată organiza un grup în vederea atingerii unor scopuri comune. La rândul ei, școala este datoare să îl orienteze spre ceea ce i se potrivește, să-l motiveze să reușească în alegerea unei cariere bune.
Caracterul
Caracterul desemnează ansamblul însușirilor psihice care privesc relațiile unei persoane cu semenii săi și valorile după care se conduce. El reprezintă profilul psihomoral al omului și se dezvăluie, cu deosebire în faptele de conduită, în relațiile cu ceilalți, cu grupul din care face parte o persoană. Trăsăturile caracteriale exprimă moduri constante, stabilizate în conduită și nu comportamente întâmplătoare, accidentale sau situaționale.
Aici intervine rolul consilierului școlar care prin activitățile desfășurate în școală îi poate ajuta pe ce care au avut un comportament deviant. Se recomandă consilierea elevilor cu diverse probleme emoționale, de adaptare în colectiv, de depășire a unor situații extreme, lucru care îi poate schimba caracterul unui copil care oricum e în continuă creștere și dezvoltare psiho-afectivă.
Caracterul se formează pe parcursul vieții ca urmare a integrării omului într-un anumit sistem de relații sociale, prin interiorizarea valorilor promovate de familie, grup de prieteni, societate prin însușirea unor modalități de comportament.
În formarea trăsăturilor de caracter un rol important îl are familia, mediul școlar, grupul de prieteni și mediul social. Fiind o componentă de conținut a personalității, caracterul are un rol esențial în adaptarea și integrarea individului în viața socială.
Atitudinea
În componența caracterului intră un ansamblu de atitudini și trăsături exprimate de acesta în comportamentul său. Atitudinea este o modalitate de raportare față de anumite aspecte ale realității ce implică reacții afective, cognitive și comportamentale.
Psihologul Andrei Cosmovici consideră că atitudinea este întotdeauna expresia unui motiv și că aceeași atitudine poate ascunde motive foarte diferite. În psihologia românească atitudinile care formează structura caracterului au fost sistematizate în trei grupe:
atitudini față de societate și față de ceilalți oameni (sinceritatea, cinstea, altruismul, spiritul de răspundere, dar și minciuna, individualismul, egoismul, lașitatea, lingușeala);
atitudini față de activitatea desfășurată (disciplina, sârguința, conștiinciozitatea, spiritul de inițiativă, dar și indisciplina, lenea, neglijența, rutina, dezorganizarea);
atitudini față de propria persoană (modestia, încrederea în sine, sentimentul demnității personale, spiritul autocritic, dar și îngâmfarea, aroganța, sentimentul inferiorității).
La aceste atitudini se adaugă trăsăturile voluntare de caracter: fermitatea, perseverența, stăpânirea de sine, curajul, bărbăția, spiritul hotărât, eroismul.
Atitudinea pozitivă față de muncă este importantă în alegerea unei cariere de succes. Ea poate compensa în anumite situații, slaba dezvoltare sau absența unor aptitudini. Esențial este ca familia și școala să-i convingă pe copii de semnificația socială a muncii, de faptul că munca este o condiție a existenței umane și că nu există munci degradante sau înjositoare, profesiuni superioare sau inferioare.
Bazele atitudinilor pozitive față de muncă se pun de timpuriu în cadrul familiei prin sfaturile date copiilor și prin puterea exemplului. Munca în cadrul familiei constituie atât o metodă cât și un mijloc de pregătire psihologică pentru activitatea școlară și profesională. Antrenând copiii, părinții le formează deprinderi de muncă practică și obișnuința de a munci.
Pregătirea sistematică a lecțiilor, studierea unor probleme știintifice sau tehnice, obligă copilul să depună efort, îi formează deprinderi și obișnuinte, îi cultivă dragostea față de muncă și respectul pentru munca depusă de alții.
Exemplul părinților poate influența atitudinile copiilor față de muncă și față de diferite profesiuni. Dacă părinții iubesc munca și profesiunea și le fac cu plăcere, atunci si copilul, la rândul sau, va simți atracție pentru muncă și interes pentru profesiunile părinților.
În același timp, atitudinile negative ale părinților față de muncă și față de profesiunile pe care le exercită, conduc la efecte negative educative. Așa cum admirația părinților pentru unele tipuri de școli și pentru unele profesiuni sau lipsa de interes și disprețul față de altele se transmit la copii prin imitație. Copilul imită, conștient sau inconștient, atât acțiunile cât și atitudinile părintilor sau ale altor membri ai familiei.
Voința
Alături de atitudini, care exprimă orientarea persoanei, în componența caracterului intră și trăsăturile de voință, care asigură traducerea în fapt a intențiilor și mobilizarea resurselor personalității pentru a face față solicitărilor.
Voința de a face anumite lucruri este influențată tot de o atitudine pozitivă față de muncă, respect și cultură, de promovarea valorilor educaționale, morale, etice sau religioase. Ea poate fi interioară ca o dorință de cunoaștere și de autodepășire sau ca urmare a unui stimul extern, de exemplu o recompensă sau pedeapsă.
Exemplele pozitive sau negative pot motiva copilul să își dorească să fie cel mai bun și să reușească, iar ideea de a avea un model în viață este cu siguranță un lucru care se întâmplă de la cele mai fragede vârste. O bună consiliere în a face o alegere cât mai bună este soluția care stă la baza succesului educațional și profesional al viitorului adult.
Interesele
Interesul exprimă o relație psihică convenabilă între individ și obiecte materiale, sociale, spirituale. El presupune o relație conștientă de corespondență între obiecte, activități, fapte, persoane și cerințele existente la un moment dat.
Al. Roșca constată existența a două mari categorii de interese: native, care au la baza procesele native (instinctele) și derivate, care se formează pe baza celor native, ca fiind derivate din acestea.
După gradul de stabilitate interesele pot fi momentane (bazate pe curiozitate, imitație, succes imediat), temporare (care pot dura o anumită perioadă importantă) și permanente ( care se formează pe baza unor aptitudini bine dezvoltate și caracterizează o persoană). De asemenea pot fi intelectuale (de cunoaștere științifică și interese estetice), practice (tehnice, gospodărești, agricole, sportive) și sociale (politice,umane, mondene).
I. Drăgan susține că interesul este o substructură a personalității, „acea componentă motivațională a personalității care se exprimă printr-o atitudine pozitivă, activă și perseverență față de anumite domenii și activități.”(Drăgan, 1975)
Procesul de învățământ, când este desfășurat cu pricepere, contribuie la dezvoltarea intereselor copiilor. Interesul pentru învățătură și pentru studiu se manifestă la vârste școlare mici dacă este stimulat prin diverse activități artistice, recreative care să stârnească curiozitatea copiilor.
Interesul este o variabilă psihologică de natură motivațională, așadar există o strânsă relație între interes și motivație. Învățarea motivată contribuie la achiziționarea de cunoștințe mult mai rapide și durabile dar și cunoștințe care sunt strîns legate intre ele sub forma unor conexiuni logice.
Există momente când nivelul intereselor școlarilor poate fi diferit și preferențial dar acest proces nu este spontan, ci se întâmplă sub influența activității instructiv-educative și ca urmare a modului în care le-au fost prezentate anumite discipline școlare. Aici un rol important revine profesorilor și priceperii de care dau dovadă în procesul educațional, de pasiunea cu care predau, de tehnicile și metodele pe care le utilizează, de modul în care relaționează cu elevii, de calitatea de dascăl.
Memoria este, puternic influențată de interesul cognitiv, lucru demonstrat și experimentat prin faptul că elevii rețin mult mai ușor informații care corespund intereselor pe care le au. Procesul de maturizare a intereselor se caracterizează pe de o parte, prin lărgirea sferei lor, iar pe de altă parte, prin selectivitate: din mulțimea obiectelor și activităților care îl interesează, adolescentul începe să se oprească cu insistență la unul sau două care devin astfel interese – principale.
Valorificarea conținutului procesului de învățământ în vederea orientării școlare și profesionale a elevilor este condiționată de preocuparea sistematică și consecventă a profesorilor pentru rezolvarea acestei probleme, de modul în care reușesc să trezească interesul pentru disciplina respectivă, precum și de deprinderile formate pe parcursul anilor de școală.
Capitolul 3: Cercetare pedagogică- Nivelul dezvoltării emoționale a elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a de la Liceul « Ștefan Diaconescu » Potcoava
Cadrului teoretic al temei cercetate
Prin această cercetare urmărim să identificăm care este dezvoltarea emoțională a elevilor din clasele a VIII a și a XII a pentru a putea observa nivelul existent și măsura în care influențează acest lucru orientarea școlarilor de la gimnaziu în alegerea profilului și liceului, dar și integrarea absolvenților de liceu la cerințele și ofertele de muncă existente. Cadrele didactice care lucrează în învățământul gimnazial sau liceal, perfecționându-și continuu activitatea, cunoscând particularitățile individuale ale elevilor cu care lucrează, valențele conținuturilor pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare-evaluare, acționează astfel încât dezvoltarea aptitudinilor elevilor să fie stimulată. Prin crearea unui context social- educațional adecvat, prin utilizarea metodelor cu eficiență și impact maxim pentru fiecare secvență de învățare, adaptând metodele de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al elevilor, profesorii oferă cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală. Dacă din punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă particularitățile de vârstă și cele individuale ale școlarilor, ținând seama de faptul că modul de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți, atunci putem spune că acestora le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare intelectuală, ceea ce poate determina alternative multiple în alegerea profilului liceului sau integrarea absolvenților de liceu pe piața muncii. Managerul școlar este cel care are responsabilitatea educării tinerei generații și a reprezentat în toate timpurile un model pentru elevii cu care lucrează la clasă, el fiind cel care determină multe din trăsăturile de caracter, comportament, sau modul de gândire, odată cu cunoștințele pe care le transmite în mod normal. La această vârstă, în procesul de învățare se îmbogățesc cunoștințele și se dezvoltă procesele psihice, se formează deprinderi de muncă intelectuală și deprinderi practice, se dezvoltă aptitudinile creatoare, simțul estetic și cel artistic. Este bine să ne gândim că efortul nostru nu trebuie să se regăsească doar în diplomele olimpicilor, ci și în zâmbetele unor tineri marginalizați, de cele mai multe ori, sub mai multe aspecte. Toți semenii noștri au dreptul la un loc al lor în lume, unde să se simtă în siguranță, să poată acționa conștient și responsabil în interes personal și în interesul celor din jur. Astfel, prin această cercetare urmărim să identificăm relația dintre orientarea școlară și profesională și dezvoltarea emoțională a școlarilor participanți la studiul de caz. Рrin еducațiе ѕе rеalizеază fοrmarеa mеcaniѕmеlοr ѕuреriοarе alе рѕihicului uman, рrοiеctând dеzvοltarеa рѕihică și aѕigurând cοndițiilе rеalizării în divеrѕе рlanuri. Ѕtimularеa dеzvοltării рѕihicе ѕе rеalizеază рrin crеarеa dе difеrnțе întrе cеrințе și рοѕibilități cu ѕрrijin реntru dерășirеa unοr nеcοncοrdanțе. Εducația еѕtе unul dintrе factοrii carе tranѕfοrmă рοtеnțialul еrеditar al cοрiilor și tinerilor în cοmрοnеntă a viеții рѕihicе: „Εducția еѕtе anѕamblul dе actiuni și activități carе intеgrеază ființa umană ре un factοr activ, ѕе dеѕfășοară ѕiѕtеmatic, unitar, οrganizat, având un cοnținut cu nеcеѕitatе dеfinit dе ѕοciеtatе, uzând dе рrοcеdее, mеtοdе, mijlοacе adеcvatе, și fiind cοnduѕă dе factοri cοmреtеnți ѕреcial calificați.” (Crețu, T., 1994)
Obiectivele cercetării
Scopul cercetării
Prin această cercetare urmărim să determinăm relația dintre dezvoltarea emoțională a elevilor din clasele a VIII a și orientarea școlarilor de la gimnaziu în alegerea profilului și a liceului. Pentru elevii din clasele a XII a urmărim relația dintre dezvoltarea emoțională și răspunsul absolvenților de liceu la cerințele și ofertele de muncă existente.
Prin chestionarele aplicate am urmărit să identificăm care sunt elementele esențiale ale reușitei activităților instructive-educative, coroborate cu dezvoltarea emoțională la elevii aflați la finele unui ciclu de învățământ, respectiv clasele a VIII a și a XII a.
Obiectivele cercetării
Să determinăm măsura în care dezvoltarea emoțională influențează orientarea școlarilor din clasa a VIII a în alegerea profilului și a liceului;
Să deducem cauzele care generează neîncredere și insucces școlar, asupra școlarilor care urmează să susțină examenul de Evaluare Națională;
Să identificăm relația dintre dezvoltarea emoțională a elevilor din clasele a XII a și opțiunile de integrare pe piața muncii;
Să stabilim gradul de pregătire emoțională al absolvenților de liceu pentru a răspunde cerințelor și ofertelor de muncă existente;
Să identificăm modul optim de relaționare și interacțiune cu viitorii elevi, în vederea obținerii unui procent ridicat de angajare la absolvirea liceului sau de admitere la universități de top din țară.
Ipotezele cercetării
Ipoteza 1
Dacă dezvoltarea emoțională a elevilor din clasa a VIII a este în concordanță cu vârsta biologică, atunci alegerea profilului liceului se face corespunzător cu aptitudinile;
Ipoteza 2
Dacă dezvoltarea emoțională este deficitară, atunci neîncrederea contribuie la insuccesul școlar pentru elevii care vor susține Evaluarea Națională;
Ipoteza 3
Dacă gradul de dezvoltare emoțională al elevilor din clasa a XII a este corespunzător, atunci este influențată pozitiv integrarea pe piața muncii;
Ipoteza 4
Dacă stilul managerial al profesorilor este unul de tip democratic, participativ, iar relațiile dintre cadrele didactice și elevii din clasa a XII a sunt bazate pe încredere și comunicare, atunci este influențat pozitiv succesul școlar și integrarea în activitatea viitoare.
Variabilele cercetării
Variabila independentă: relația dintre dezvoltarea emoțională și succesul integrării în activitățile viitoare, respectiv cea din liceu pentru elevii din clasa a VIII a sau pe piața muncii ori în cadrul unor universități, pentru elevii din clasa a XII a. Variabilele dependente: sunt reprezentate de dezvoltarea emoțională, dar și de rezultatele obținute la școală. Tot în această categorie se încadrează și atitudinea pe care o au elevii față de activitatea din școală, empatia dintre profesori și elevii clasei.
Eșantionarea, probele, instrumentele utilizate
Această cercetare este o abordare de tip inductiv, încadrându-se în tipologia practic-aplicativă. Având în vedere metodologia și instrumentarul pe care îl utilizăm, cercetarea poate fi considerate observațională, iar ca finalitate realizată, este o cercetare care vizează dezvoltarea. După modul în care va fi abordată, pentru cercetarea care urmărește dezvoltarea, aceast studiu poate fi considerat transversal.
Etapele și subetapele cercetării: Etapa inițială – În această etapă am aplicat chestionare elevilor din clasele a VIII a și a XII a. Etapa secundară – Este perioada în care am prelucrat și interpretat datele.
Eșantionul de subiecți Este format din elevi din clasele a VIII a și a XII, de la Liceul Ștefan Diaconescu, din localitatea Potcoava, județul Olt. La clasele a VIII a am chestionat un număr de 36 elevi cu vârsta de 15 ani, dintre care:
13 fete, reprezentând un procent de 36,1%;
23 băieți, respectiv 63,9%.
Reprezentarea grafică numerică a elevilor din clasa a VIII a după criteriul gen are următoarea configurație:
Fig. 1 Reprezentare grafică elevi clasa a VIII a
La clasele a XII a au răspuns cerințelor chestionarului un număr de 59 elevi, având vârsta de 19 ani, dintre care:
37 fete, un procent de 62,7%;
22 băieți, adică 37,3%.
În reprezentare grafică avem următoarele date:
Fig. 2 Reprezentare grafică elevi clasa a XII a
Metodele și instrumentele utilizate
În cercetare am folosit metoda anchetei pe bază de chestionare. Am aplicat chestionare care vizau dezvoltarea emoțională a elevilor din clasele a VIII a și a XII a. Acelorași elevi le-am aplicat un al doilea chestionar, care viza opțiunile în alegerea profilului, în cazul viitorilor absolvenți ai ciclului gimnazial și opțiunile privind integrarea pe piața muncii /continuarea studiilor în cadrul unei universități, pentru viitorii absolvenți de liceu. În funcție de ipotezele formulate și de obiectivele propuse pentru cercetare, pentru a identifica gradul dezvoltării emoționale am folosit testul Goleman. Testul a fost conceput de Daniel Goleman, autorul cărtii Intelegența emoțională, la care am făcut referire în capitolele anterioare ale acestei lucrări. Testul pe care l-am aplicat este adaptat de Mihaela Roco. (Roco, 2004) Cele 10 întrebări prezintă secenarii posibile care pot apărea în viața unei persoane. Prin completarea testului se urmărește atât transpunerea elevilor chestionați în situația ipotetică, cât și modalitatea în care ar reacționa în cazurile prezentate de întrebări. Cel de-al doilea test, adică cel prin care urmărim alegerea liceului sau a carierei, l-am conceput astfel încât să identificăm relațiile dintre:
succesul școlar și alegerea liceului/ facultății în care să își continue studiile;
prioritățile pe care le au, având în centru atenția față de interesele elevilor înainte de examenul de Evaluare Națională în cazul elevilor din clasa a VIII a sau a Bacalaureatului, pentru elevii din clasa a XII a;
modul în care este percepută viitoarea integrare școlară sau profesională;
indicatorii după care elevii optează pentru activitatea viitoare;
factorii care contribuie la luarea deciziilor privind realizarea profesională.
Cadrul cercetării
Experimentul pedagogic desfășurat în anul școlar 2017-2018 s-a derulat la Liceul Ștefan Diaconescu, din localitatea Potcoava, județul Olt și a pornit de la obiectivul potrivit căruia urmărim să determinăm relația dintre dezvoltarea emoțională a elevilor din clasele a VIII a și orientarea școlarilor de la gimnaziu în alegerea profilului și a liceului. Pentru elevii din clasele a XII a urmărim relația dintre dezvoltarea emoțională și răspunsul absolvenților de liceu la cerințele și ofertele de muncă existente.
În cadrul activității experimentale am avut în vedere impactul pe care îl are dezvoltarea emoțională a elevilor, privind alegerea viitorului profil și a liceului în care ar dori să studieze după terminarea gimnaziului. De asemenea, pentru elevii care urmează să definitiveze ciclul liceal, am aplicat același test de dezvoltare emoțională, respectiv testul Goleman (Anexa 1). Cel de-al doilea test, prin care am urmărit orientarea școlară (clasa a VIII a, Anexa 2) și profesională (clasa a XII a), se regăsește în Anexa 3 a lucrării. Chestionarul conceput cuprinde întrebări de opinie, alături de întrebări factuale. Majoritatea întrebărilor sunt închise, cu variante de răspuns dihotonice, trihotonice sau scalate. Pentru întrebările semideschise sau deschise, respondenții au avut posibilitatea să încercuiască sau să bifeze un singur răspuns, adică cel pe care ei l-au considerat valabil. Subiecții chestionați au fost informați în prealabil despre obiectivele chestionarelor, precum și despre confidențialitatea răspunsurilor. Pentru elevi, am subliniat faptul că nu există răspunsuri greșite, că oricare răspuns este la fel de important. Pentru a prelucra datele cercetării am folosit metode statistico-matematice, datele obținute fiind consemnate în tabele și grafice.
Rezultatele cercetării
Testarea initială la clasa a VIII a
În urma prelucrării chestionarelor aplicate elevilor, respectiv testul Goleman (Anexa 1), la elevii din clasele a VIII a s-au înregistrat următoarele rezultate:
Tabel 1: Punctaj individual obținut de elevii din clasele a VIII a în urma aplicării testului Goleman
Potrivit cerințelor de aplicare în cazul testului Goleman, punctajele obținute au fost calculate
conform următoarei grile de cotare:
Tabel 2: Grila de cotare a răspunsurilor la testul Goleman
Interpretarea testului respectă itemii sugerați de cercetători, iar interpretarea globală a rezultatelor este următoarea:
Până la 100 p – punctaj sub medie
100 p-125 p – punctaj mediu
125 p-175 p – punctaj peste medie
200 p – excepțional.
Din centralizarea punctajelor realizate la clasele a VIII a reies următoarele date:
Tabel 3: Centralizarea rezultatelor obținute după numărul de puncte obținut
Centralizarea datelor ne indică faptul că majoritatea elevilor are un punctaj sub medie, respectiv un procent de 77,8% (11,1+22,2+2.8+5.6+13.9+2.8+13.9+2.8+2.8=77,8%) și numai 22,2% înregistrează punctaje între 100 și 120 de puncte, ceea ce potrivit interpretării înseamnă că acești elevi au înregistrat un punctaj mediu. Rezultatele obținute reflectă gradul de dezvoltare emoțională al elevilor testați. Raportând rezultatele individuale la cei 10 itemi care însoțesc testul, putem spune că:
4 elevi nu au capacitatea de a fi conștienți de emoțiile personale, de a cunoaște situația din punct de vedere afectiv și de a răspunde adevcat, echilibrat la situațiile neobișnuite, critice sau stresante;
8 elevi au nevoie de adulții care se află în preajma lor să-i ajute să depășească starea emoțională negativă. Aceștia pot fi antrenați emotional de adulții din jurul lor care au un nivel ridicat al dezvoltării emotionale (părinții, profesorii), ajutându-i să înțeleagă de unde provine starea emoțională negativă (supărarea), ce anume îi determină să fie supărați, să înteleagă ceea ce simt, să observe alternativele pe care le pot încerca pentru a găsi soluțiile adecvate;
1 elev pentru care nu este evidentă motivația proprie, intrinsecă, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrări și capacitatea de a urmări un scop;
2 elevi consideră că au eșecuri repetate într-o anumită directivă, iar gradul de optimism al persoanei, care o ajută să treacă peste piedici, să continue, să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliza, nu este corespunzător;
5 elevi înregistrează deficiențe în comportarea față de minorități, fiind necesară schimbarea prejudecăților prin acțiune asupra lor și prin adoptarea unui model democratic de stăpânire a furiei;
1 elev se definește ca o persoană furioasă, lipsindu-i capacitatea empatică la modalitățile de stăpânire a furiei. Varianta corectă de răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei, la modalitățile de stăpânire a furiei;
5 elevi consideră că își pot stăpâni agresivitatea în cazul unei dispute puternice, dacă se ia o pauză, interval în care persoana se poate calma, și astfel nu mai distorsionează percepția situației în care se află, nu se mai lansează în atacuri violente pe care le regretă ulterior. După această perioadă de relaxare, aceștia consideră că pot fi mult mai bine pregătiți pentru o discuție utila, productivă;
1 elev nu consideră că într-un colectiv de muncă trebuie găsită o soluție pentru o problemă delicată sau plicticoasă, fiind necesare relații armonioase, un climat psihic confortabil care să le permită exprimarea ideilor personale într-un mod natural degajat și creativ;
1 elev consideră că un copil, un tânăr sau un adult nu se pot afla în situații relativ stresante datorită, pe de o parte, timidității lor personale, iar pe de altă parte situațiilor relativ noi neobișnuite, care le accentuează starea de teamă. Răspunsul corect vizează implicarea persoanelor respective în situații noi, atragerea lor în mod progresiv în relații interpersonale;
8 elevi apreciază faptul că o persoană care are inițiativa schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregătită să se angajeze cu plăcere într-un nou gen de acțiune, învață mai repede cum să obțină performanțe superioare. Aceștia consideră că este important ca cineva să fie capabil să încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent, dezvoltându-și astfel unele talente ascunse.
Reprezentarea grafică a răspunsurilor pe care elevii din clasele a VIII A și a VIII a B le-au asociat variantelor din testul Goleman este reprezentativă.
Fig. 3 Reprezentare grafică procentuală după punctajul obținut la testul Goleman
Testarea initială la clasa a XII a
Testul Goleman (Anexa 1), l-am aplicat și la clasele a XII a. Au răspuns cerințelor chestionarului un număr de 59 elevi, toți fiind majori, având vârsta de 19 ani. Rezultatele obținute se regăsesc în tabelele și graficele următoare:
Tabel 4: Punctaj individual obținut de elevii din clasele a XII a în urma aplicării testului Goleman
Punctajele au fost calculate după aceeași grilă, respectiv cea agreată pentru acest test, care se regăsește în Anexa 1 a lucrării. În cazul elevilor din ultima clasă de liceu, se observă faptul că punctajele realizate individual sunt net superioare față de cele de la clasele a VIII a. Considerăm că este normal să fie așa deoarece este vorba de un alt stadiu de maturizare psihologică, iar perioada celor patru ani de liceu și-a pus amprenta în mod constructiv asupra maturizării și dezvoltării emoționale a tinerilor. Totodată, trebuie să subliniem și experiențele trăite în această perioadă, precum și deschiderea de care elevii liceeni dau dovadă față de informare. Centralizarea rezultatelor obținute la cele 59 de teste este următoarea:
Tabel 5: Centralizarea rezultatelor obținute după numărul de puncte obținut la clasele a XII a
Datele obținute relevă faptul că la acești elevi este mai mare procentul deținut de punctajul mediu, respectiv 44,1% (25,4%+18,7%=44,1%). Și punctajele sub medie se situează spre limita superioară, adică de la 60 de puncte spre 80. Cu toate că rezultatele obținute sunt net superioare celor de la clasa a VIII a, se remarcă faptul că niciun elev dintre cei 59 nu se încadrează în punctajul peste medie, respectiv cel cuprins între 125 și 175 de puncte. Dezvoltarea emoțională a tinerilor liceeni se încadrează în limite normale pentru 26 dintre aceștia și sub medie pentru 33 dintre ei. Vom urmări în ce măsură nivelul de dezvoltare emoțională de care elevii dau dovadă la nivel teoretic, prin răspunsurile alese în cadrul testării, influențează integrarea pe piața muncii, prin aplicarea următorului set de chestionare. În reprezentare grafică, datele obținute se prezintă astfel:
Fig. 4 Reprezentare grafică procentuală după punctajul obținut la testul Goleman pentru clasa a XII a
Rezultatele obținute la testul Goleman privind dezvoltarea emoțională a elevilor aflați în ultima clasă a unui ciclu școlar, respectiv a VIII a și a XII a, reprezintă punctul de plecare în aplicarea următorului test, adică cel care vizează alegerea profilului liceului, în cazul elevilor aflați în clasa a VIII a și alegerea carierei la terminarea liceului.
Cel de-al doilea test, adică cel prin care urmărim alegerea liceului sau a carierei, l-am conceput astfel încât să identificăm relațiile dintre:
succesul școlar și alegerea liceului/ facultății în care să își continue studiile;
prioritățile pe care le au, având în centru atenția față de interesele elevilor înainte de examenul de Evaluare Națională în cazul elevilor din clasa a VIII a sau a Bacalaureatului, pentru elevii din clasa a XII a;
modul în care este percepută viitoarea integrare școlară sau profesională;
indicatorii după care elevii optează pentru activitatea viitoare;
factorii care contribuie la luarea deciziilor privind realizarea profesională.
În urma aplicării testului privind identificarea opțiunilor pentru alegerea profilului liceului, am obținut următoarele rezultate:
Aștepți să termini acest an școlar?
R1: DA = 30 elevi = 83,3%
R2: NU = 6 elevi = 16,7%
Elevii își manifestă dorința de a termina clasa a VIII a într-un procent mare (83,3%), ceea ce este firesc, deoarece dorința de a evolua primează în fața nostalgiei că se vor despărți de actualii colegi sau profesori.
Care materie îți place cel mai mult? De ce?
R1: Materiile din care voi susține Evaluarea Națională pentru că mă pregătesc constant= 20 elevi = 55,6%
R2: Materiile la care nu primesc teme pentru că nu mă solicită acasă = 10 elevi = 27,7%
R3: Îmi plac artele și sportul pentru că mă destind = 6 elevi = 16,7% R4:Nu am nicio preferință = 0
Materiile preferate sunt cele din care vor susține Evaluarea Națională, ca dovadă că s-au pregătit pentru acest examen. Remarcăm procentul considerabil al celor care au ales opțiunea a doua, respectiv cea care face referire la lipsa temelor de acasă (27,7%), ceea ce denotă că nu le place să facă forțat pregătire suplimentară.
Cum apreciezi afirmația: Aștept să termin clasa a VIII a ca să mă înscriu la liceu, la profilul care îmi place?
R1: Sunt de accord cu ea = 29 elevi = 80,5%
R2: Nici acord, nici dezacord = 6 elevi = 16,7%
R3:Nu mă reprezintă = 0
R4: Nu știu/nu răspund = 1 elev = 2,8%
Opțiunea prin care își manifestă dorința de a termina clasa a VIII a pentru a se înscrie la liceu la profilul care le place este preferată de 80,5% dintre elevii chestionați. În acest sens, putem spune că elevii au o orientare clară privind alegerea profilului liceului, fapt îmbucurător atât pentru părinți, cât și pentru actualii profesori.
4).Cu cine discuți despre înscrierea la liceu/școală de arte și meserii?
R1: Cu părinții = 30 elevi = 83,3%
R2: Cu dirigintele = 4 elevi = 11,1%
R3: Cu alti profesori = 0
R4: Cu prietenii = 2 elevi = 5,6%
Despre înscrierea la liceu elevii discută cu părinții, în proporție de 83,3% și cu dirigintele doar 11,1%. Este regretabil faptul că elevii nu discută despre această preocupare imediată cu alți profesori, alegere care nu se regăsește la niciun elev.
5). Considerați că temele dezbătute în orele de dirigenție vă ajută în orientarea școlară viitoare?
R1: Destul de mult = 28 elevi = 77,8%
R2: Puțin = 8 elevi = 22,2%
R3: Deloc = 0
R4: Nu răspund = 0
Remarcăm faptul că temele dezbătute în orele de dirigenție sunt considerate de ajutor în alegerea viitorului profil al liceului, înregistrând 77,8%, în timp ce pentru alegerile negative nu se înregistrează nicio opțiune.
6).Cât de mult crezi că în anii de liceu vei învăța doar ceea ce te va ajuta în profilul ales?
R1: Foarte mult = 14 elevi = 38,9%
R2: Mult = 14 elevi = 38,9%
R3: Puțin = 4 elevi = 11,1%
R4: Nu știu = 4 elevi = 11,1%
Conform acestei întrebări, elevii claselor a VIII a au încredere că în liceu vor studia cu precădere doar ceea ce îi va ajuta în profilul ales, primele două variante însumând un procent de 77,6% (38,9%+38,9%=77,6%).
7).Care sunt criteriile după care îți alegi profilul liceului/școlii de arte și meserii?
(Orice variantă de răspuns)
Pentru întrebarea nr.7, cele mai elocvente răspunsuri fac referire fie la materia preferată, fie la profesia pr care și-ar dori-o. Nu sunt elevi cu un potențial intelectual ridicat, asa cum sunt cei de la clasa a XII-a. Criteriile după care își vor alege profilul sau liceul sunt urmatoarele:
după materiile preferate și profesia aleasă;
după meseria pe care vreau să o practic;
după materia care mă definește;
după materia care îmi place cel mai mult și la care mă descurc cel mai bine;
după ceea ce îmi place;
după dorință și pricepere.
după cum învăț;
în funcție de cum înteleg și cum mă descurc;
în funcție de domeniul în care excelez;
în funcție de materiile preferate și de ceea ce voi face după liceu;
aleg nivelul profesional pentru că nu îmi place să învăț și nici nu mă descurc prea bine.
8).Crezi că profesorii tăi se implică în viitorul tău?
R1: Da = 22 elevi = 61,1%
R2: Nu = 14 elevi = 38,9%
Răspunsurile primite la această întrebare înregistrează rezultate semnificative la alegerea conform căreia profesorii de acum nu se implică în viitorul lor, procentul fiind de 38,9%. Pentru acești elevi actualii profesori nu constituie modele, iar contribuția lor la dezvoltarea emoțională a acestora lipsește. Prin urmarea unor cursuri de formare pe tema inteligenței emoționale, carențele înregistrate s-ar putea remedia.
9).Consideri că dacă ai fi urmat cursurile într-un oraș mare, ai avea șanse să urmezi un liceu mai bun?
R1: Da = 14 elevi = 38,9% R2: Nu = 11 elevi = 30,5% R3: Nu știu/ Nu răspund = 11 elevi = 30,5%
Elevii au încredere în actuala școală, privind pregătirea pentru a putea urma un liceu mai bun, aproape în aceeași proporție ca cei care manifestă neîncredere. Alegerea este firească, fiind în directă concordanță cu nivelul dezvoltării încrederii în sine, raportat la așteptările viitoare.
10). Cât de mult contează apropierea de familie, în cazul alegerii liceului?
R1: Foarte mult = 23 elevi = 63,8%
R2: Mult = 6 elevi = 16,7%
R3: Puțin = 1 elev = 2,8%
R4: Nu știu / Nu m-am gândit = 6 elevi = 16,7%
Răspunsurile care vizează apropierea de familie în cazul alegerii liceului erau previzibile, în condițiile în care elevii aparțin unei localități restrânse. Totodată trebuie să avem în vedere și vârsta acestora, dar și tutelarea permanentă din partea familiilor până în această etapă. Rezultatele obținute la acest test denotă faptul că elevii din clasele a VIII a care au participat la studiu au un nivel scăzut de dezvoltare emoțională. Alegerile făcute sunt rezervate deoarece le lipsește încrederea în sine. Mulți dintre ei se raportează la rezultatele actuale, fără dorința de a-și depăși limitele. Reprezentarea grafică a răspunsurilor primite la întrebările care vizează încrederea în sine și implicit dezvoltarea emoțională, ilustrează cele afirmate în analiza alegerilor fiecărei întrebări.
Fig. 5 Reprezentare grafică procentuală după opțiunile privind alegerea profilului liceului pentru clasa a VIII a
Rezultatele obținute la clasa a XII a la testul privind alegerea carierei sunt următoarele: 1).Aștepți să termini liceul?
R1: DA. = 55 elevi = 93,2%
R2: NU. = 4 elevi = 6.8%
Răspunsurile primite la prima întrebare denotă faptul că liceenii din clasa a XII a sunt pregătiți pentru următoarea etapă din viață, adică cea care vizează realizarea profesională. Se observă faptul că un procent de 93,2% dintre elevii chestionați așteaptă să termine liceul, în timp ce în categoria nostalgicilor se încadrează doar 6,8% dintre aceștia.
2).Care materii îți plac cel mai mult? De ce?
R1: Materiile din care voi susține Bacalaureatul pentru că mă pregătesc constant=19 elevi = 32,2%
R2: Materiile pe care vreau să-mi axez viitoarea meserie = 28 elevi = 47,4%
R3: Nu îmi place nicio materie = 6 elevi = 10,2% R4: Nu am o preferință anume = 6 elevi = 10,2% Maturitatea de care dau dovadă viitorii absolvenți reiese din alegerile făcute la a doua întrebare. Se observă faptul că ponderea cea mai mare este data de cea de-a doua opțiune, respectiv cea prin care elevii se arată interesați de materiile pe care doresc să-și axeze viitoarea meserie (47,4%), urmată de prima opțiune, adică cea care face referire la materiile pentru Bacalaureat, care înregistrează un procent de 32,2%.
3) Cum apreciezi afirmația: Aștept să termin clasa a XII a ca să îmi caut un servici?
R1: Sunt de accord cu ea = 22 elevi = 37,3%
R2: Nici acord, nici dezacord = 20 elevi = 33,9%
R3: Nu mă reprezintă = 13 elevi = 22%
R4: Nu știu/nu răspund = 4 elevi = 6,8%
La întrebarea care viza dorința de a-și căuta un servici după terminarea liceului, elevii chestionați sunt ponderați în răspunsuri. Sunt de acord cu afirmația un procent de 37,3%, dar un procent apropiat înregistrează și alegerea celor indiferenți față de această situație (33,9%). Menționăm faptul că procente considerabile înregistrează și varianta conform căreia căutarea unui service nu îi reprezintă (22%). Reticența pe care o manifestă unii elevi față de căutarea unui loc de muncă își are explicația în alegerile următoarei întrebări, adică variant de a urma cursurile unei facultăți.
4) Te-ai gandit să urmezi cursurile unei facultăți? Cu cine discuți despre înscrierea la facultate? R1: Cu părinții = 44 elevi = 74,6%
R2: Cu dirigintele = 6 elevi = 10,2%
R3: Cu alti profesori = 9 elevi = 12,1%
R4: Cu prietenii = 9 elevi = 12,1%
Prin răspunsurile date la cea de-a patra întrebare elevii își manifestă întenția de a urma cursurile unei facultăți. Despre înscrierea la facultate elevii discută cu parinții, în procent de 74,6%, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că aceștia au cea mai mare încredere în familie. Încrederea în diriginte sau în alți profesori este relative modestă, înregistrând procente egale de 12,1%.
5). Considerați că temele dezbătute în orele de dirigenție vă ajută în orientarea profesională viitoare?
R1: Destul de mult = 24 elevi = 40,7%
R2: Puțin = 22 elevi = 37,3%
R3: Deloc = 5 elevi = 8,5%
R4: Nu răspund = 8 elevi = 13,5%
Temele dezbătute în orele de dirigenție sunt considerate de mare ajutor în orientarea carierei pentru 40,7% dintre elevii chestionați, dar procent semnificativ înregistrează variantele care apreciază puțin, deloc sau refuzul de a-și exprima părerea, care însumează un procent de 59,3% (37,3%+8,5%+13,5%=59,3%).
6).Cât de mult crezi că în anii de liceu ai învățat doar ceea ce te va ajuta în viitoarea carieră?
R1: Foarte mult = 7 elevi = 11,9%
R2: Mult = 17 elevi = 28,8%
R3: Puțin = 30 elevi = 50,8%
R4: Nu știu = 5 elevi = 8,5%
Răspunsurile primite la întrebarea care se referă la utilitatea celor învățate în anii de liceu pentru viitoarea carieră denotă faptul că elevii sunt nemulțumiți de aplicarea practică a celor învățate în anii de liceu. Astfel, procentul celor care consideră că ceea ce au învățat în anii de liceu le va folosi puțin în viitoarea carieră înregistrează cotația cea mai mare, respectiv 50,8%, în timp ce aprecierile se situează între 11,9% foarte mult și 28,8% mult.
7).Care sunt criteriile după care îți alegi profilul facultății/ domeniul în care vrei să lucrezi?
(Orice variantă de răspuns)
Elevii de liceu își aleg profilul facultății sau domeniul în care vor lucra după urmatoarele criterii:
în funcție de cerințele pieții și a posibilității oferite de profilul urmat;
să asigure un loc de munca sigur;
în funcție de preferințe, de ușurința învățării;
în funcție de pricepere;
în funcție de liceul/profilul absolvit;
după abilități și preferințe;
să fie o meserie activă și provocatoare;
în funcție de profilul terminat și de sfaturile părinților și ale profesorilor;
în funcție de condițiile și programul de muncă, salariul oferit;
să fac cu pasiune, să mă duc cu drag și să fac ceea ce îmi place și ceea ce îmi doresc;
să fie un program organizat, condiții bune de muncă, un salariu atragator;
un loc de muncă în străinătate, un salariu bun;
în funcție de calități și de preferințe;
o facultate care îmi place și care să mă ajute să devin cineva în viață;
în funcție de pasiuni, talent;
după gradul de satisfacție profesională pe care îl va oferi;
o facultate care să îmi permită să aplic informațiile și cunoștințele dobândite pe parcursul liceului;
să caștig mulți bani;
să nu fie foarte grea, complexă;
Răspunsurile primite la această întrebare sunt cele la care mă așteptam, ținând cont de modul lor de gândire. Totodată, am observat un oarecare pragmatism bazat pe o cunoaștere reală a societății în care trăiesc. Ma-s surprins faptul că nu mai sunt interesați de plecarea în străinătate, cu excepția unui singur elev, dar și faptul că au avut ca raspunsuri preferințele lor.
8).Crezi că profesorii tăi s-au implicat în viitorul tău?
R1: Da = 35 elevi = 59,3%
R2: Nu = 24 elevi = 40,7%
Despre măsura în care elevii consideră că profesorii s-au implicat în viitorul lor, putem spune că părerile sunt echilibrate între apreciere și negare, cele de apreciere înregistrând un procent de 59,3%, în timp ce au negat un număr de 40,7%.
9).Consideri că dacă ai fi urmat liceul într-un oraș mare, ai avea șanse să urmezi o facultate de top?
R1: Da = 13 elevi = 22,1%
R2: Nu = 30 elevi = 50,8% R3: Nu știu/ Nu răspund – 16 elevi = 27,1%
Răspunsurile date la penultima întrebare, cea prin care am urmărit să identificăm în ce măsură elevii se consideră defavorizați de faptul că au studiat într-un liceu aflat într-un oraș mic, care le-ar putea limita accesul la o facultate de top, denotă faptul că elevii au încredere în cunoștințele acumulate, în capacitatea de a se adapta fără probleme la cerințele unei facultăți exigente, ceea ce denotă că dezvoltarea emoțională și încrederea în sine nu au avut de suferit.
10). Cât de mult contează apropierea de familie, în cazul alegerii meseriei?
R1: Foarte mult = 29 elevi = 49,1%
R2: Mult = 22 elevi = 37,3%
R3: Puțin = 3 elevi = 5,1%
R4: Nu știu / Nu m-am gândit = 5 elevi = 8,5%
Deși ca vârstă sunt majori, elevii din clasele a XII implicați în această cercetare se simt mult mai confortabil în apropierea familiei, condiție pe care o vor avea în vedere în cazul alegerii meseriei. Apropierea de familie este apreciată de 49,1% ca fiind foarte importantă și de 37,3% ca importantă, în timp ce procentul celor pentru care apropierea de familie este puțin importantă este de doar 5,1%. Dacă ar fi să căutăm o explicație pentru această dependență de familie, aceasta ar fi legată de comunitatea mică căreia îi aparțin și de care se simt legați. Reprezentarea grafică alegerilor făcute de elevii clasei a XII a la întrebările care vizau alegerea carierei este reprezentativă privind nivelul încrederii pe care o manifestă la finele ciclului de școlarizare specific liceului, în perspectiva alegerii viitoarei cariere.
Fig. 6 Reprezentare grafică procentuală după opțiunile privind alegerea carierei pentru clasa a XII a
Verificarea ipotezelor cercetării
Ipoteza 1
Dacă dezvoltarea emoțională a elevilor din clasa a VIII a este în concordanță cu vârsta biologică, atunci alegerea profilului liceului se face corespunzător cu aptitudinile Răspunsurile date de elevii chestionați la întrebările care vizau dezvoltarea emoțională a elevilor de clasa a VIII a sunt ilustrative, ilustrând comportamentul elevilor dintr-un mediu școlar aparținând unei comunități restrânse și confirmă prima ipoteză. Elevii au o orientare școlară și profesională corespunzătoare, vin cu plăcere la școală, iar acasă au relații de empatie cu părinții, ceea ce la sporește încrederea în sine, iar în planul dezvoltării inteligenței emoționale înregistrează achiziții importante.
Ipoteza 2
Dacă dezvoltarea emoțională este deficitară, atunci neîncrederea contribuie la insuccesul școlar pentru elevii care vor susține Evaluarea Națională Școala trebuie să pună în centrul atenției sale elevul, urmărind în mod prioritar: respectarea particularităților de vârstă și individuale ale fiecăruia, asigurarea flexibilității curriculum-ului în context cu particularitățile clasei, promovarea interculturalității, diversității, incluziunii, diversificarea activităților extracurriculare în funcție de interesul copiilor.
Elevii arată interes pentru activitatea din școală, ca urmare a implicării cadrelor didactice, adică profesorii care dovedesc măiestrie și tact pedagogic influențează succesul școlar al elevilor pe care îi formează. De asemene, subliniem faptul că implicarea școlii în colaborarea cu familia contribuie la stimularea încrederii în sine și, în mod implicit la dezvoltarea inteligenței emoționale, ceea ce va determina o alegere corespunzătoare a profilului liceului.
Ipoteza 3
Dacă gradul de dezvoltare emoțională al elevilor din clasa a XII a este corespunzător, atunci este influențată pozitiv integrarea pe piața muncii Întrebarea edificatoare pentru această ipoteză a fost cu răspuns deschis, (întrebarea 7) pentru ca tinerii liceeni să-și poată exprima liber intențiile privind alegerea viitoarei meserii. Din răspunsurile formulate de elevi, se confirmă ipoteza potrivit căreia dacă gradul de dezvoltare emoțională al elevilor din clasa a XII a este corespunzător, atunci este influențată pozitiv integrarea pe piața muncii. Ca o concluzie la cele prezentate în susținerea acestei ipoteze, este evidentă atât susținerea cadrele didactice, cât și cea venită din partea familiei în dezvoltarea emoțională a tinerilor.
Ipoteza 4
Dacă stilul managerial al profesorilor este unul de tip democratic, participativ, iar relațiile dintre cadrele didactice și elevii din clasa a XII a sunt bazate pe încredere și comunicare, atunci este influențat pozitiv succesul școlar și integrarea în activitatea viitoare Prin argumentele aduse în favoarea primelor trei ipoteze potrivit cărora succesul școlar este influențat de nivelul dezvoltării emoționale a elevilor aflați în fața alegerii carierei se conturează ideea potrivit căreia un mod de conducere democratic, participativ, va influența dezvoltarea afectivă a elevilor. Altfel spus, personalitatea managerului în învățământul gimnazial sau liceal trebuie să fie în concordanță cu cea a a clasei, având în vedere faptul că rezultatele elevilor sunt condiționate de stilul și calitățile cadrului didactic. Succesul școlar este strâns legat de aspectele manageriale, de calitățile și abilitățile de dascăl care îndrumă și nu obstrucționează dezvoltarea și afirmarea individuală a celor pe care îi educă. În condițiile în care este recomandată abordarea unui învățământ participativ-formativ, unde elevii sunt actorii, iar cadrele didactice regizorii din umbră, putem spune că eficiența actului educativ este asigurată.
Propuneri, recomandări
Raportând rezultatele înregistrate la cele două testări, respectiv testul Goleman privind dezvoltarea inteligenței emoționale și testul privind alegerea profilului liceului (pentru elevii clasei a VIII a) sau alegerea carierei (în cazul elevilor clasei a XII a), concluzionăm că în cazul elevilor chestionați s-a pus în evidență relația dintre nivelul dezvoltării inteligenței emoționale și proiectarea viitoare a activității acestora. Pentru ca învățarea să fie eficientă, iar dezvoltarea emoțională să fie stimulată, se impune să fie valorificate capacitățile manageriale de către fiecare cadru didactic. Confirmarea ipotezelor propuse în cadrul cercetării experimentale arată că un stil prdagogic empatic cu elevii generează reușita și progresul școlar, iar încrederea în sine, ca factor determinant în dezvoltarea inteligenței emoționale este stimulată. Prin respectarea particularităților individuale ale elevilor, dar și cele specifice la nivel de colectiv școlar, se pot obține rezultate superioare în cadrul Evaluărilor naționale, în cazul absolvenților clasei a VIII a și la Examenul de Bacalaureat, în cazul absolvenților clasei a XII a. Astfel, în activitatea viitoare ne propunem să realizăm tratarea diferențiată și individuală a școlarilor, apelând la cunoștințele, priceperile și deprinderile pe care aceștia le au, prin:
Valorificarea curriculum-ului ascuns: nivelul de operare cu deprinderile de bază, prin valorificarea capacităților de învățare, dar și a trăsăturilor care privesc personalitatea și identificarea de măsuri adaptate în vederea ameliorării învățării.
Activități individuale aplicate în activitatea frontală cu elevii fiecărei clase.
Inițierea și desfășurarea activităților variate de învățare, care să fie adaptate cerințelor individualizate ale elevilor.
Dintre concluziile ce se desprind în urma cercetării intreprinse, amintim:
a).Cei mai importanți factori de dezvoltare ai abilităților socio-emoționale vizează contextele și oportunitățile sociale variate oferite elevilor, răspunsurile adecvate din partea adulților, părinților și profesorilor, modelul personal de exprimare al emoțiilor și rezolvare al problemelor sociale și emoționale. b).Asigurarea unor contexte structurate (utilizarea regulilor pentru ghidarea comportamentului elevilor într-o situație socială), oferirea unor oportunități de exersare a abilităților sociale de cooperare, rezolvare eficientă a conflictelor cu ceilalți, contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale. c). Dezvoltarea inteligenței emoționale a elevilor/tinerilor prin exprimarea emoției în cuvinte, negocierea, compromisul, ca exercițiu efficient pentru creșterea abilităților de exprimare emoțională, înțelegere a emoțiilor și autoreglare emoțională. Acest tip de intervenție înlocuiește abordarea tradițională în care copiii erau certați și pedepsiți pentru că au generat un anume conflict.
Educația socio-emoțională nu este amintită în modalități explicite nici într-un document curricular din România la niciun nivel de învățământ, fiind prezentă sub diferite denumiri: Educație moral civică, Educație patriotică, Educație afectivă. În ceea ce privește influențele formative ale educației socio-emoționale considerăm că sunt extrem de relevante și depind de competența și atitudinea personalului didactic care necesită o pregătire prealabilă. În centrul programului formativ stă formatorul motivat și motivator, pentru crearea unui climat afectiv și social de suport, în care fiecare elev să fie implicat și valorizat în propriul proces de formare. În acest sens, cadrul didactic constituie un model pentru în vorbire, în ținută, în comportament și în atitudine. Totodată, cadrul didactic formează front comun cu părinții pentru coeziune și continuitate în educația elevilor. Prin atitudinea și implicarea pedagogică, fiecare cadru didactic poate forma copii respectuoși, comunicativi și empatici, doar modelându-și propriul comportament și devenind model. Contribuția cadrului didactic la dezvoltarea stimei de sine a elevilor, a stabilității, a liniștii interioare, a capacității de a contempla frumosul, de a ierta, de a-și face prieteni, de a fi sociabili, este completată de dezvoltarea sentimentului de siguranță alacestora, a toleranței, solidarității și perseverenței. Un rol determinant în formarea și modelarea comportamentelor emoționale și sociale îl are și informarea părinților. Încheierea unor programe de parteneriat educațional cu familia prin care părinții și școala colaborează în mod real, ca parteneri egali în educația copiilor/tinerilor, are rezultate benefice în ceea ce privește comunicarea părinte-copil. Rezultatele obținute în cadrul prezentei cercetări confirmă nevoia de aplicare a principiilor educației socio-emoționale în activitatea didactică de zi cu zi, valoarea și caracterul educativ având un impact major asupra practicii educaționale, în pregătirea pentru viață a elevilor cu care lucrăm. Astfel, valorificarea susținută, consecventă și pe scară largă a informațiilor, modelelor și exemplelor propuse de noi ar putea conduce la o calitate mai bună a educației în rândul elevilor.
Concluzii
Din datele obținute după realizarea cercetării se desprind formulările concluziilor și a observațiilor menite să contribuie la creșterea stimei de sine prin dezvoltarea inteligenței emoționale a elevilor din clasa a VIII a, în vederea alegerii profilului liceului, iar în cazul absolvenților clasei a XII a, dezvoltarea emoțională în vederea alegerii carierei. Folosind în activitatea cu elevii diverse procedee și metode active, precum și conceperea unor secvențe de învățare care să implice autonomia elevilor în plan acțional și intelectual, alături de încurajarea creativității, sunt modalitățile prin care se asigură succesul școlar, iar pentru cadrul didactic reprezintă calitățile unui bun manager. Cunoștințele prevăzute în curriculum oficial constituie forță formativ-educativă numai în urma prelucrării și transmiterii lor de către cadrul didactic. Doar cadrul didactic poate valorifica și eficientiza potențialul pedagogic pe care-l au mijloacele de învățământ, tradiționale sau moderne, precum și strategiile didactice, în favoarea elevilor, în scopul dezvoltării intelectuale și afective. Cercetările de specialitate demonstrează că activitatea cadrelor didactice este hotărâtoare în vederea dezvoltării inteligentei emoționale, prin organizarea, planificarea, coordonarea și îndrumarea întregii activități pe care o desfășoară cu elevii, mai ales când aceștia se află în fața alegerii viitorului parcurs (școlar sau profesional). Abordarea unui stil de conducere dictatorial, dominator al colectivului de școlari determină instalarea unui climat de autoritate, care limitează sau chiar exclude dezvoltarea inteligenței emoționale prin creșterea stimei de sine. Manifestarea spontaneității, inițiativei, dorinței de afirmare și învățarea eficientă au loc doar în condițiile în care cadrele didactic adoptă un stil managerial integrator, cooperant, motivant și stimulativ. De asemenea, este importantă colaborarea cu părinții elevilor. Pentru a realiza o educație eficientă, care să contribuie la dezvoltarea inteligentei emoționale elevilor, cerințele familiei și ale școlii trebuie să fie în concordanță. Evitarea unor situații în care elevul să se simtă ghidat forțat, după principii străine lui, precum și a situațiilor în care asupra lui se abat o ploaie de sfaturi, care pentru puterea lui de înțelegere contrazic realitățile cunoscute, este necesar să fie abordat un climat educativ concentric, în care sfaturile primite din familie să fie aceleași cu cele transmise la școală. Absența joncțiunii factorilor educativi (școală-familie), produce haosul, dă naștere unor elemente de anarhie, deoarece elevul va fi complet derutat, neștiind care sfaturi i se potrivesc. Se știe că autoritatea este una din problemele mari ale educației ca și a pedagogiei în general. Un cadru didactic lipsit de autoritate nu poate convinge elevii de valoarea cuvintelor sau faptelor sale și de aceea recomandările și modelele pe care le exprimă își pierd înțelesul, se depreciază, nu sunt asimilate. Profesorul cu autoritate nu este o persoană temută, o persoană ale cărei ordine și indicații sunt respectate necondiționat, ci o persoană care se bucură de prestigiu, care inspiră încredere și afecțiune, deoarece copiii știu din experiență că opiniile, sfaturile, soluțiile și deciziile lui sunt întotdeauna corecte, motivate și avantajoase pentru ei. O astfel de autoritate este o foarte bună metodă ce ordonează universul moral al tinerilor aflați în pragul alegerii viitorului profil al liceului, pentru elevii clasei a VIII a și a carierei, în cazul elevilor clasei a XII a, oferindu-le acestora modele de atitudini și comportamente adecvate și oportune. Crearea și menținerea unui climat de încredere, asigurarea unei atmosfere de lucru stimulatoare sunt condiții indispensabile în vederea asigurării dezvoltării emoționale a elevilor. Succesul școlar pe care îl înregistrează în mod constant, evolutiv, dar mai ales rezultatele pe care le obțin la Evaluările naționale sau la Examenul național de Bacalaureat sunt în directă concordanță cu nivelul dezvoltării emoționale. Un cadru didactic bine format va pune accentul pe proceduri de interactivitate, de integralitate, și nu pe cele cu conținut informațional, astfel încât școlarii să se afirme în funcție de particularitățile individuale, iar spiritul de inițiativă, independență și libertatea de acțiune să fie la îndemâna fiecărui participant la actul de educație. Un bun profesor va ști să gestioneze în mod constructiv atât relațiile cu elevii clasei, cât și cu părinții acestora. Empatia între cadrele didactice și elevii săi se realizează în timp, în așa fel încât să fie pe aceeași lungime de undă, pentru a facilita procesul de predare-învățare-evaluare și implicit să conducă spre succes școlar. Cercetările pedagogice actuale pun în evidență investigațiile care vizează educația permanentă, valorificându-se astfel problemele prezentate de teoriile educației, care contribuie în mod nemijlocit la dezvoltarea inteligentei emoționale în cazul elevilor, conform vârstei acestora. Aplicarea în practică a modelelor operaționale pot fi transpuse în realitate dacă se are în vedere nivelul de aplicare interdisciplinar, intradisciplinar sau cel transdisciplinar, care asigură stabilirea unor conexiuni între cunoștințele însușite. Didactica modernă se axează pe cercetări care sunt îndreptate spre găsirea unor modalități cu impact în educarea școlarilor, astfel încăt aceștia să se implice activ în propria formare și educare. Prin experimentul realizat ipotezele propuse au fost confirmate. Astfel, am demonstrat că între dezvoltarea emoțională a elevilor din clasele a VIII a și orientarea școlarilor de la gimnaziu în alegerea profilului și a liceului există concordanță. De asemenea, în cazul elevilor din clasele a XII relația dintre dezvoltarea emoțională și răspunsul absolvenților de liceu la cerințele și ofertele de muncă existente sunt în directă interdependență. Profesorii, prin perfecționarea continuă a activității și realizarea unor evaluări obiective și structurate la nivelul cerințelor curriculare, își reglează activitatea în vederea dezvoltării aptitudinilor. Astfel, cadrele didactice care lucrează cu elevii din clasele gimnaziale sau liceale creează atât cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală, cât și cel de dezvoltare emoțională, prin creșterea stimei de sine. Reușita școlară a elevilor, satisfacția profesională a profesorilor, precum și mulțumirea sufletească a părinților sunt asigurate prin dezvoltarea optimă a inteligenței emoționale, în funcție de particularitățile generale și individuale ale elevilor.
BIBLIOGRAFIE
Branden, N. Cei șase stâlpi ai respectului de sine, Editura Collosseum, 1996.
Bush, Tony, Leadership si management educational, Teorii si practici actuale, Polirom, 2015.
Cocoradă E., E., Consiliere psihopedagogică-curs, Universitatea Transilvania, Brașov, 2003.
Cojocariu, V.M., Introducere în managementul educației, EDP, București, 2004.
Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 2005.
Crețu, Tinca, „Psihologia vârstelor, Editura Universității, București, 1994
Cucos, C., Educația-dimensiuni culturale și interculturale, Ed. Polirom, Iași, 2000.
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1998.
Drăgan, I., „Locul și rolul psihologiei în OSP”, în Bogathy, Z., Petroman, P.(coord.), „Psihologia astăzi”, Editura Eurobit, Timișoara, 1999.
Drăgan, I., Interesul cognitiv și orientarea profesională, EDP, București, 1975.
Drăgan, I., Nicola, I., Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004.
Drăgan, I.,Vocabular de orientare școlară și profesională, Tipografia Universității Timișoara, 1987.
Dumitrescu, M., Strategii și management strategic, Editura Economică, București, 2003.
Dumitrescu, M., Sa adoptam termenul de management? În Viata economica, nr. 48, anul 1970.
Dumitriu, Constanța, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004.
Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004.
Faure, E., A învăța sa fii, EDP, București, 1974.
Florea, Nadia-Mirela, Didactica specialității, suport de curs https://document/ 16189089/didactica-specialitatii, accesat la data de 07.03.2017
Gardner, H., Frames of Mind, NZ: Basic Book Inc, 1983.
Gerbier, J., Organization – Gestion, Dunod, Paris 1965
Ghivirigă, M., Tendințe contemporane ale orientării școlare și profesionale, EDP, București, 1976.
Graur Al., Argumente "pro" si "contra" adoptarii termenului "management în limba româna: Discutie organizata de revista ,Forum. nr. 2, 1971.
Iosifescu, Ș. (coordonator), Management educațional pentru instituțiile de învățământ, ISE-MEC, București, 2001.
Jigău, M., Consiliere și orientare. Ghid metodologic, Ed. Sigma, București, 2001.
Jigău, M., Consilierea carierei adulților, Ed. Afir, București, 2003.
Joița, E., Management educațional, Editura Polirom, Iași, 2000.
Law, D., și colaboratorii, Copiii învață ceea ce trăiesc, Editura Humanitas, 2007
Neamțu, C., ( 1998), Comunicare sau înstrainare?, Ed. Gnosis, București, 1998.
Reber, S., ( 2001), The Penguin Dictionary of Psyhology, Penguin, London, 2001.
Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, editura Polirom, Iași, 2004
Roșca, Alexandru, Chirceu, Al., Psihologia copilului, E.D.P., București, 1958.
Tomșa, Ghe., Dicționar de orientare școlară și profesională, Ed. Afelin, București, 1996.
Tomșa, Ghe., Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi, Editura Casa de editură și Presa Viața Românească, București, 1999.
ANEXA 1
CHESTIONAR ELEVI
Stimați elevi, pentru cercetarea pe care o inteprind, am nevoie de răspunsurile voastre sincere. Tema cercetării este: Rolul și importanța dezvoltării inteligenței emoționale a adolescenților în scopul consilierii și orientării profesionale Răspunsurile voastre vor fi confidențiale și vor servi doar scopurilor cercetării.
שּׁ
Alegeți răspunsul care descrie cel mai bine reacția voastră la următoarele scenarii. Răspundeți pe baza a ceea ce ați fi vrut să faceți în realitae, nu cum credeti ca trebuie să fie răspunsul.
1. Sunteti într-un avion care e lovit brusc de turbulență și începe să se balanseze într-o parte și în alta. Ce faceți?
a. Continuați să citiți sau să vă uitați la film dând puțină atenție turbulenței.
b. Deveniți plin de grijă față de pericol urmărind stewardesa și citind fișa cu instrucțiuni în caz de pericol.
c. Câte puțin din a. și b.
d. N-am observat nimic.
2. Ați luat în parc un grup de copii de 4 ani. O fetiță începe să plângă deoarece ceilalți nu vor să se joace cu ea. Ce faceți?
a. Nu vă amestecați, lăsați copiii să rezolve singuri problema.
b. Vorbiți cu ea și o ajutați să găsească o modalitate de a-i face pe ceilalți să se joace cu ea.
c. Îi spuneți cu o voce blândă să nu plângă.
d. Încercați să-i distrageți atenția și să-i arătați câteva lucruri cu care se poate juca.
3. Inchipuiți-vă că sunteți student la un colegiu și sperați să obțineți o notă mare la un concurs, dar ați descoperit că ați luat o notă proastă la mijlocul semestrului. Ce faceți?
a. Vă faceți un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărându-vă să urmați planul.
b. Hotărâți să fiți mai buni în viitor.
c. Vă spuneți că nu contează mult ce ați făcut la curs și vă concentrați asupra altor cursuri la care notele vă sunt mai mari.
d. Mergeți la profesor și încercați să discutați cu el în scopul obținerii unei note mai bune.
4. Imaginați-vă că sunteți agent de asigurări și telefonați la clienți pentru prospectare. 15 persoane la rând au închis telefonul și sunteti descurajat. Ce faceți?
a. Ajunge pentru astăzi – sperând să aveți mai mult noroc mâine.
b. Evaluați calitățile dvs. care poate subminează abilitatea de a face vânzări.
c. Încercați ceva nou la următorul telefon și încercați să nu vă blocați.
d. Găsiți altceva de lucru.
5. Sunteți managerul unei organizații care încearcă să încurajeze respectul pentru diversitatea etnică și rasială. Surprindeți pe cineva spunând un banc rasist. Ce faceți?
a. Nu-l luați în seamă – e numai o glumă.
b. Chemați persoana în biroul dvs. pentru a o admonesta.
c. Vorbiți direct și pe loc, spunând că asemenea glume sunt nepotrivite și nu vor fi tolerate în organizația dvs.
d. Îi sugerați persoanei care a spus gluma să urmeze programul de școlarizare privind diversitatea.
6. Încercați să calmați un prieten înfuriat pe un sofer care i-a tăiat calea în mod periculos prin fată. Ce faceți?
a. Îi spuneți să uite pentru că totul e OK acum și ce s-a întâmplat nu e mare lucru.
b. Puneți una din casetele lui favorite și încercați să-l distrați.
c. Îi dați dreptate considerand la fel că și el și celălalt șofer s-au dat în spectacol.
d. Îi relatați că mai demult vi s-a întâmplat și dvs. ceva asemanator și că v-ați simțit la fel de furios ca și el, dar după aceea v-ați dat seama că după stilul în care gonea celălalt șofer va ajunge curând la spitalul de urgență.
7. Dvs. și partenerul de viață ați intrat într-o discuție aprinsă care a escaladat într-un meci de tipete. Sunteți amândoi furioși și recurgeți la atacuri personale pe care nu le înțelegeți și în care nu credeți, dar le continuați. Ce faceți?
a. Luati o pauză de 20 de minute și apoi reluati discuția.
b. Opriți cearta în acel moment, tăceți, nu contează ce spune partenerul dvs.
c. Spuneți că vă pare rău și îi cereți partenerului să-și ceară și el iertare.
d. Vă opriți la un moment, vă adunați gândurile, apoi vă precizați punctul de vedere asupra problemei.
8. Închipuiți-vă că ați fost numit șeful unei echipe noi de lucru care încearcă să găsească o soluție creativă la o problemă de servici. Care este primul lucru pe care îl faceți?
a. Faceti o agendă și alocați timp pentru discuții supra fiecărui aspect al problemei, așa veți realiza cea mai bună folosire a timpului.
b.Cereți oamenilor să-și facă timp pentru a se cunoaște mai bine între ei.
c. Începeți prin a solicita fiecărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cât timp ideile sunt proaspete.
d. Începeți printr-o ședință de „brainstorming” (dezlănțuirea ideilor), încurajând pe fiecare să spună ce idee îi vine în minte, indiferent cât de „fantastică” este.
9. Fiul dvs. de 3 ani este extrem de timid și a fost hipersensibil și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini, de când s-a născut. Ce faceți?
a. Accepați că are un temperament sfios, timid și căutați modalități de a-l proteja de situații care l-ar putea tulbura.
b. Îl duceți la un psihiatru pentru copii pentru a-l încuraja.
c. Îl expuneți cu premeditare la mai mulți oameni și locuri străine astfel încât să-și poată înfrânge frica.
d. Aranjați o serie neîntreruptă de experiențe competitive dar ușor de realizat care-l vor învăța că poate relaționa cu oamenii și poate umbla din nou prin locuri noi.
10. Considerați că de mai mulți ani ați dorit să reîncepeți să învățați să cântați la un intsrument la care ați încercat și în copilărie, iar acum, pentru distracție, v-ați hotărât în sfârșit să începeți din nou. Doriți să vă folosiți cât mai eficient timpul dvs. Ce faceți?
a. Vă limitați la timpul strict de exercițiu în fiecare zi.
b. Alegeți piese muzicale care vă solicită mai mult abilitatea (care vi se par mai grele).
c. Exersați numai când în mod real aveți dispoziție.
d. Incercați piese care sunt mult peste abilitățile dvs., dar pe care le puteți stăpâni cu un efort sârguincios.
COTAREA TESTULUI
Până la 100p – punctaj sub medie
100p-125p – punctaj mediu
125p-175p – punctaj peste medie
200p – excepțional.
DESCRIEREA TESTULUI DE INTELIGENTA EMOTIONALA
ELABORAT DE DANIEL GOLEMAN
Scenariile conținute de itemi sunt următoarele:
Itemul 1.
Persoana se află într-o situație critică ce îi amenință viața. Trei dintre variantele de răspuns privesc capacitatea de a fi conștient de emoțiile personale, de a cunoaște situația din punct de vedere afectiv și de a răspunde adevcat, echilibrat la situațiile neobișnuite, critice sau stresante.
Itemul 2.
Un copil este foarte supărat, iar adulții care se află în preajma lui încearcă să-l ajute să depășească această stare emoțională negativă. Părinții, educatorii sau adulții în general, cei care au nivel ridicat al inteligenței emoționale, folosesc situația pentru a-i antrena emoțional pe copii, ajutându-i să înțeleagă de unde provine starea emoțională negativă (supărarea), ce anume îi determină să fie supărați, să înteleagă ceea ce simt, să observe alternativele pe care le pot încerca pentru a găsi soluțiile adecvate.
Itemul 3.
Un subiect adult se află într-o situație care trebuie să fie modificată în vederea obținerii unor beneficii. Acest item al testului se referă la motivația proprie, intrinsecă, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrări și capacitatea de a urmări un scop. Este vizată „speranța” ca dimensiune a inteligenței emoționale.
Itemul 4.
Scenariul prezentat se referă la o persoană care are eșecuri repetate într-o anumită direcție. Doar una dintre variantele de răspuns se refera la gradul de optimism al persoanei, care o ajută să treacă peste piedici, să continue, să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliza.
Itemul 5.
În situația prezentată de test se urmarește comportarea persoanei față de minorități, atitudinea ei cu privire la diversitatea etnică, culturală, etc, doar una dintre variantele de răspuns indica modul optim de a crea o atmosferă deschisă diversității. Este vizată schimbarea prejudecăților prin acțiune asupra lor și prin adoptarea unui model democratic de stapanire a furiei.
Itemul 6.
Acest item se referă la modul în care se poate calma o persoană furioasă. Varianta corectă de răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei, la modalitățile de stăpânire a furiei.
Itemul 7.
Reprezintă o situație în care unul dintre personaje este stăpânit de agresivitate, este mânios. Cel mai indicat răspuns în cazul unei dispute puternice este să ia o pauză, interval în care persoana se poate calma, și astfel nu mai distorsionează percepția situației în care se află, nu se mai lansează în atacuri violente pe care le regretă ulterior. După aceasta perioadă de relaxare, persoana respectivă poate fi mult mai bine pregătită pentru o discuție utila, productivă.
Itemul 8.
Într-un colectiv de muncă trebuie găsită o soluție pentru o problemă delicată sau plicticoasă. Prin raspunsul dat se arată că membrilor unei echipe trebuie să li se asigure relații armonioase, un climat psihic confortabil care să le permită exprimarea ideilor personale într-un mod natural degajat și creativ.
Itemul 9.
Un copil, un tânăr sau un adult se pot afla în situații relativ stresante datorită, pe de o parte, timidității lor personale, iar pe de altă parte situațiilor relativ noi neobișnuite, care le accentuează starea de teamă. Răspunsul correct vizează implicarea persoanelor respective în situații noi, atragerea lor în mod progresiv în relații interpersonale.
Itemul 10.
Se arata ca o persoană care are inițiativa schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregătită să se angajeze cu plăcere într-un nou gen de acțiune, învață mai repede cum să obțină performanțe superioare.Este important ca cineva să fie capabil să încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent, dezvoltându-și astfel unele talente ascunse.
Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul de inteligență emoțională constă în a aduna punctele corespunzatoare celor patru variante de răspuns de la cei zece itemi, după care se raportează punctajul obținut la etalon.
ANEXA 2
CHESTIONAR PENTRU ELEVI – clasa a VIII a
Stimați elevi, pentru cercetarea pe care o inteprind, am nevoie de răspunsurile voastre sincere. Tema cercetării este: Rolul și importanța dezvoltării inteligenței emoționale a adolescenților în scopul consilierii și orientării profesionale Răspunsurile voastre vor fi confidențiale și vor servi doar scopurilor cercetării.
Aștepți să termini acest an școlar?
R1: DA.
R2: NU.
Care materie îți place cel mai mult? De ce?
R1: Materiile din care voi susține Evaluarea Națională pentru că mă pregătesc constant:
R2: Materiile la care nu primesc teme pentru că nu mă solicită acasă:
R3: Îmi plac artele și sportul pentru că mă destind: R4: Nu am nicio preferință;
Cum apreciezi afirmația: Aștept să termin clasa a VIII a ca să mă înscriu la liceu, la profilul care îmi place?
R1: Sunt de accord cu ea
R2: Nici acord, nici dezacord
R3: Nu mă reprezintă
R4: Nu știu/nu răspund
4).Cu cine discuți despre înscrierea la liceu/școală de arte și meserii?
R1: Cu părinții
R2: Cu dirigintele
R3: Cu alti profesori
R4: Cu prietenii
5). Considerați că temele dezbătute în orele de dirigenție vă ajută în orientarea școlară viitoare?
R1: Destul de mult
R2: Puțin
R3: Deloc
R4: Nu răspund
6).Cât de mult crezi că în anii de liceu vei învăța doar ceea ce te va ajuta în profilul ales?
R1: Foarte mult
R2: Mult
R3: Puțin
R4: Nu știu
7).care sunt criteriile după care îți alegi profilul liceului/școlii de arte și meserii?
(Orice variantă de răspuns)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
8).Crezi că profesorii tăi se implică în viitorul tău?
R1: Da
R2: Nu
9).Consideri că dacă ai fi urmat cursurile într-un oraș mare, ai avea șanse să urmezi un liceu mai bun?
R1: Da R2: Nu R3: Nu știu/ Nu răspund
10). Cât de mult contează apropierea de familie, în cazul alegerii liceului?
R1: Foarte mult
R2: Mult
R3: Puțin
R4: Nu știu / Nu m-am gândit
ANEXA 3
CHESTIONAR PENTRU ELEVI – clasa a XII a
Stimați elevi, pentru cercetarea pe care o inteprind, am nevoie de răspunsurile voastre sincere. Tema cercetării este: Rolul și importanța dezvoltării inteligenței emoționale a adolescenților în scopul consilierii și orientării profesionale Răspunsurile voastre vor fi confidențiale și vor servi doar scopurilor cercetării.
Aștepți să termini liceul?
R1: DA.
R2: NU.
Care materii îți plac cel mai mult? De ce?
R1: Materiile din care voi susține Bacalaureatul pentru că mă pregătesc constant:
R2: Materiile pe care vreau să-mi axez viitoarea meserie:
R3: Nu îmi place nicio materie: R4: Nu am o preferință anume;
Cum apreciezi afirmația: Aștept să termin clasa a XII a ca să îmi caut un servici?
R1: Sunt de accord cu ea .
R2: Nici acord, nici dezacord
R3: Nu mă reprezintă
R4: Nu știu/nu răspund.
Te-ai gandit să urmezi cursurile unei facultăți? Cu cine discuți despre înscrierea la facultate? R1: Cu părinții
R2: Cu dirigintele
R3: Cu alti profesori
R4: Cu prietenii
5). Considerați că temele dezbătute în orele de dirigenție vă ajută în orientarea profesională viitoare?
R1: Destul de mult
R2: Puțin
R3: Deloc
R4: Nu răspund
6).Cât de mult crezi că în anii de liceu ai învățat doar ceea ce te va ajuta în viitoarea carieră?
R1: Foarte mult
R2: Mult
R3: Puțin
R4: Nu știu
7).Care sunt criteriile după care îți alegi profilul facultății/ domeniul în care vrei să lucrezi?
(Orice variantă de răspuns)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
8).Crezi că profesorii tăi s-au implicat în viitorul tău?
R1: Da
R2: Nu
9).Consideri că dacă ai fi urmat liceul într-un oraș mare, ai avea șanse să urmezi o facultate de top?
R1: Da R2: Nu R3: Nu știu/ Nu răspund
10). Cât de mult contează apropierea de familie, în cazul alegerii meseriei?
R1: Foarte mult
R2: Mult
R3: Puțin
R4: Nu știu / Nu m-am gândit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu de Caz (ID: 120134)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.