Studiu cu Privire la Consolidarea Actiunii Tactice Pasa (fotbal) In Invatamantul Gimnazial ; Clasele 7 8

=== 268b85ce3991ec32cda012f4d512583d533e7b5f_374582_1 ===

Capitolul 2

2.1 Perioada si locul cercetarii

Testările practice au fost efectuate după cum urmează: testarea inițială – 15septembrie, testarea intermediară – 15octombrie; testarea finală – 15 noiembrie.

Conducerea mingii cu exteriorul și lovirea mingii cu capul din săritură, sunt două elemente de bază ale jocului de fotbal. În vederea realizării sarcinilor lucrării, am organizat un studiu pe două grupe aparținând Clubului Sportiv Unirea Bistrita, timp de șase luni cu o frecvența a antrenamentelor bisăptămânală. Antrenamentele au fost efectuate în cadrul bazei sportive a clubului, pe terenul de iarbă sau mini-terenul de zgură.

2.2 Subiectii

TABELE CENTRALIZATOARE

Grupa Experimentală

Grupa de control

2.3 Ipotezele lucrarii

Dacă acceptăm ideea că întreaga metodologie de pregătire a unei echipe de fotbal, la nivelul copiilor și juniorilor de 12-14 ani poate suferi îmbunătățiri, atunci trebuie admis faptul că rezultatele superioare care se obțin sunt consecința logică a aplicării mijloacelor și metodelor la care vom face referire în prezenta lucrare. Mai mult chiar, performanța în fotbal și în sport în general, impune un cadru științific de pregătire în care planificarea judicioasă și programarea conținutului în diferite etape și cicluri de lecții sunt elemente constante și obligatorii. În fotbalul actual, tehnica individuală și colectivă executată în condiții de viteza, rezistența, forța și nu în ultimul rând mobilitate, solicitate de jocul competițional, are un rol hotărâtor în exprimarea jucătorului și obținerea rezultatelor propuse.

Bibliografia de specialitate indică și recomandă, în vederea învățării și consolidării tehnicii jocului de fotbal, două metode de lucru principale: metoda exersării separate a elementelor și procedeelor tehnice și metoda exersării în cadrul jocurilor sau întrecerilor.

Având în vedere aceste două metode lucrarea își propune să evalueze, comparativ, eficacitatea celor două metode, la juniori.

Ipoteza lucrării este formulată sub formă interogativă: care dintre cele două metode expuse mai sus este mai eficientă pentru consolidarea tehnicii la nivelul copiilor de 12 -14 ani ?

Deoarece ar fi greu de abordat în aceeași lucrare toate elementele și procedeele tehnice specifice jocului de fotbal, cercetarea își propune abordarea a două elemente tehnice, și anume: conducerea mingii cu exteriorul și lovirea mingii cu capul din săritură.

Pornind de la premizele prezentate mai sus, în prezenta lucrare de cercetare științifică am propus următoarea ipoteză: „Aplicarea unor mijloace specifice în învațarea elementelor tehnice de bază, respectiv conducerea mingii cu exteriorul și lovirea ei cu capul din săritură se poate face atât în cadrul exersării separate, cât și în cadrul jocurilor și întrecerilor, la nivelul juniorilor de 12- 14 ani, dar rezultatele și eficiența sunt diferite.

Pentru realizarea învățării elementelor tehnice de bază la juniori 12-14 ani, se vor lua în considerare particularitățile morfologice și funcționale specifice fiecărei etape, dar și problemele actuale privind antrenamentul copiilor și juniorilor.

Scopul lucrării este de a realiza un experiment care să folosească și să evalueze apoi eficacitatea celor două metode de antrenament.

Sarcinile lucrării sunt următoarele:

aprofundarea teoretică și metodică a temei lucrării;

efectuarea unui experiment pe două grupe de jucători care să folosească în cadrul procesului de antrenament cele două metode;

propunerea unor probe de control, în concordanță cu subiectul cercetat, care să ajute la evaluarea metodelor de antrenament folosite;

înregistrarea, analiza și interpretarea datelor obținute.

Stabilirea concluziilor finale

2.4 Metode de cercetare

Experimentul a cuprins următoarele etape:

formarea a două grupe egale de jucători; Grupa A care a folosit, în cadrul procesului de antrenament, metoda exersării separate a elementelor tehnice, și Grupa B care a folosit metoda exersării în cadrul jocurilor și întrecerilor.

stabilirea probelor de control care să conducă la evaluarea obiectivă a progresului înregistrat de cele două grupe de jucători;

planificarea diferențiată a antrenamentului celor două grupe, alegerea mijloacelor specifice fiecărei metode de lucru;

realizarea a trei testări: testare inițială, testare intermediară, testare finală.

înregistrarea, analiza și interpretarea rezultatelor obținute în raport cu ipoteza lucrării.

Mijloace pentru învățarea și perfecționarea conducerii mingii – folosite în cadrul antrenamentului Grupei A

În metodica consolidării conducerii mingii deosebim două etape. În prima etapă, jucătorii vor consolida alergarea corectă specifică conducerii mingii, căutând să imite mișcarea de lovire-împingere a mingii. Etapa a doua cuprinde exersarea conducerii mingii, la început conducând mingea în ritm lent, cu piciorul îndemânatic, pentru a stăpâni și controla mai bine mingea. După obișnuirea cu conducerea și controlul mingii se va mări viteza de deplasare, se vor introduce schimbări de direcție și de ritm care să îngreuneze controlul mingii.

Exerciții folosite în cadru antrenamentului grupei A:

Controlul mingii executat cu interiorul labelor picioarelor de pe loc, deplasare ușoară, alergare.

Conducerea mingii cu interiorul, exteriorul și șiretul plin cu piciorul îndemânatic din mers, alergare ușoară.

Conducerea mingii printre jaloane sau coechipieri așezați în linie și zig-zag.

Conducerea mingii sub formă de suveică.

Conducerea mingii în zig-zag urmată de întoarceri 360o fără a pierde controlul mingii, cu alternarea procedeelor.

Ștafetă cu conducerea mingii.

Doi jucători la minge, unul conduce, celălalt caută să-l deposedeze.

Preluare, conducere cu schimbări de direcție pe suprafață mare, apoi pe suprafața limitată.

Conducerea mingii, la semnal oprire urmată de schimbare rapidă a direcției.

Ștafetă cu conducerea mingilor printre 5 jaloane așezate la 1,5-2 m distanță, la ultimul jalon executarea unui cerc și revenire cu mingea în dribling în linie dreaptă. Exercițiul nu se execută sub formă de concurs.

Consolidarea și exersarea elementelor și procedeelor tehnice în cadrul unor jocuri sau întreceri (grupa B)

În cadrul jocului, jucătorii au ocazia de a executa diferitele elemente și procedee tehnice, dintre care, conducerea mingii și lovirea mingii cu piciorul, au o frecvență mai mare. În cadrul antrenamentului Grupei B s-au folosit preponderent jocurile bilaterale, cu regulamentul specific jocului de fotbal pe teren redus, dar și jocuri cu temă, dintre care specificăm următoarele:

• joc bilateral; tema – jucătorii au obligația de a-și păstra zona de acțiune specifică postului ocupat în echipă; în acest fel se evită aglomerarea spațiilor, lucru care se întâmplă foarte des la această vârstă, și se facilitează executarea elementelor și procedeelor tehnice:

Indicații metodice: se încurajează copiii să nu se grăbească și să execute corect și eficient procedeele tehnice.

• joc bilateral; tema – pasa se execută doar cu piciorul neândemânatic;

• joc bilateral pe teren redus și număr redus de jucători; acest lucru permite creșterea intensității execuției procedeelor tehnice, deoarece spațiul redus și numărul mic de jucători permite atingerea mingii mult mai des:

Indicații metodice: se lasă jucătorii să se manifeste liber din punct de vedere tehnic.

• joc bilateral cu număr redus sau mărit de jucători, în inferioritate sau superioritate numerică.

Tot în cadrul antrenamentului Grupei B s-au folosit pentru consolidarea elementelor și procedeelor tehnice mai multe ștafete sub formă de concurs dintre care unele din ele sunt descrise în cele ce urmează.

• Ștafetă sub formă de concurs: conducerea mingii cu piciorul îndemânatic, ocolirea jalonului, conducerea mingii cu piciorul neândemânatic.

Spre deosebire de grupa A la care acest exercițiu nu a fost executat sub formă de concurs, jucătorii grupei B sunt supuși aici la presiunea concursului care poate fi interpretată ca un mod de adversitate.

• Conducerea mingii, auto-pasă, conducerea mingii cu ocolirea celor două jaloane, pasă cu peretele, recuperarea mingii, depăsirea adversarului prin dribling, conducerea mingii cu piciorul neândamânatic.

• Conducerea mingii cu ocolirea trei jaloane, pasă la punct fix, recuperarea mingii, conducerea mingii cu piciorul neândemânatic, pasă cu piciorul neândamânatic la următorul jucător care va executa același lucru. Ștafeta este sub formă de concurs între două sau trei grupe.

• Conducerea mingii cu piciorul drept printre cele trei jaloane, ocolirea apoi a celor două jaloane folosind conducerea mingii cu piciorul stâng, pasă cu același picior la următorul jucător.

Mijloace și metode pentru consolidarea lovirii mingii cu capul. Mijloace folosite în cadrul antrenamentului Grupei A

Jucătorul are mingea în mâini și o aruncă la aproximativ 1 m în sus, deasupra lui, apoi o lovește cu capul și o prinde din nou sau o preia cu piciorul.

Jucătorul se deplasează înainte, în mers sau în alergare, își aruncă mingea deasupra lui și o lovește cu capul oblic în sus.

Jucătorul aleargă încet, își aruncă mingea deasupra capului și o trimite cu capul (fără săritură) într-un perete.

La mingea atârnată, jucătorul exersează lovirea cu capul: de pe loc, apoi din alergare și în final din săritură (fig. .).

Fig. .

Jucătorul trimite mingea la perete, cu capul, de cât mai multe ori, fără ca aceasta să cadă.

Un jucător la marginea suprafeței de pedeapsă, își aruncă mingea în sus, aleargă și trage cu capul la poartă.

Jucătorul încearcă să mențină mingea în aer cu capul prin lovituri ușoare.

Menținerea mingii în aer prin lovituri cu capul din mers și apoi din alergare.

Mijloace și metode pentru lovirii mingii cu capul. Mijloace folosite în cadrul antrenamentului Grupei B

Exerciții sub formă de joc sau întrecere

Jocul “Apără cu capul”. Un jucător de câmp ia locul portarului, iar ceilalți jucători execută trasul la poartă (la înălțimea de 1,5–2 m). Portarul are dreptul să apere doar cu capul. Jocul poate decurge și sub formă de concurs.

Jocul “Cine lovește mingea de mai multe ori cu capul”. Concurs individual de păstrare a mingii în aer prin lovituri succesive cu capul.

Concurs de menținere a mingii în aer între perechi. Mai multe perechi de jucători încep la semnal pase în doi cu capul. Perechea care scapă mingea pe sol este eliminată din concurs. Perechea care rămâne ultima în joc, câștigă întrecerea.

Concurs de menținere a mingii în aer, prin lovituri cu capul, între grupe de trei jucători. Jucătorii care după semnalul de începere scapă mingea pe sol, sunt eliminați din concurs. Câștigă perechea care rămâne ultima în joc.

Concurs “Cine înscrie mai multe goluri cu capul”, individual sau pe echipe. De la o linie aflată la 6–7 m de poartă, fiecare jucător execută (cu mingea pe care și-o oferă singur) 5–8 lovituri cu capul spre poartă. La sfârșit se stabilește un clasament.

Concurs “Cine înscrie mai multe goluri cu capul”, pe echipe. Jucătorii sunt plasați pe două coloane la 8–10 m în fața porții, în dreptul stâlpilor porții. La 1 m lateral de fiecare stâlp al porții este postat câte un jucător care aruncă mingea cu traiectorie înaltă în apropierea liniei suprafeței de poartă (5–6 m). Jucătorul aflat în fruntea coloanei respective, aleargă spre minge și din săritură trage cu capul spre poartă. După fiecare rotație jucătorul care aruncă mingea se schimbă.

Concurs individual “Cine trimite mingea mai departe”. Fiecare jucător își oferă mingea și o degajază cât mai departe. Locul unde cade mingea este marcat. La sfârșit se stabilește clasamentul.

Întrecere de joc cu capul la mingea atârnată. Jucătorii lovesc pe rând, cu capul din săritură mingea atârnată și pusă în mișcare prin pendulare. După ce fiecare a făcut o încercare, mingea este ridicată mai sus. Jucătorii încearcă din nou să lovească mingea care pendulează. Cel care atinge mingea continuă jocul, cel care nu reușește s-o atingă este eliminat din joc. Câștigă jucătorul care rămâne ultimul. Exercițiul poate fi executat de pe loc sau cu elan (Fig. ).

Fig. .

Jocul “Gol la poarta mică”. Jucătorii se împart în număr egal în două echipe. În fața lor se găsește o poartă de dimensiuni reduse (1 m lățime). De la o linie stabilită, fiecare jucător al aceleiași echipe încearcă, oferindu-și mingea, să o introducă în poartă. Apoi efectuează aceeași încercare și jucătorii echipei adverse.

Joc la două porți cu capul. Se așează două porți față în față, la o distanță de 10 m. Se dispută un joc între două echipe (fiecare echipă are 2 sau 3 jucători), după următorul regulament: într-o echipă un jucător este portar, iar ceilalți jucători de câmp; portarul poate prinde mingea cu mâinile; între jucătorii aceleiași echipe se permit oricâte pase cu capul; scopul jocului este de a înscrie cât mai repede un anumit număr de goluri.

Ștafetă între două sau mai multe echipe. Echipele sunt dispuse înapoia aceleiași linii, în șir câte unul. Câte un jucător din fiecare echipă se află în fața propriei sale echipe, la distanță de 2–3 m, având în posesia lui o minge. La semnal, jucătorii plasați în față aruncă mingea la cap, primului din echipa proprie, care o repasează înapoi cu capul, așezându-se. Apoi, jucătorul din față aruncă în continuare mingea fiecărui component al echipei sale, care execută aceleași manevre (pasă cu capul și așezare). Echipa care termină mai repede jocul, câștigă concursul.

Ștafetă în șuveică, cu echipe de trei jucători, pasele executându-se cu capul. După pasă, fiecare jucător se deplasează la coada șirului opus. Câștigă echipa ai cărei jucători ajung mai repede la locurile inițiale.

Concurs de pase înapoi cu capul. 2–3 echipe sunt așezate în șir câte unul înapoia unei linii de plecare. Primii jucători din fiecare echipă, pasează la semnal, cu capul, înapoi, partenerilor din spate și așa mai departe până la sfârșitul șirului. După aceasta, întreg șirul se întoarce stânga împrejur și reîncepe concursul de la ultimul jucător, devenit acum primul. Câștigă echipa care, fără să scape mingea pe sol, o readuce la primul jucător.

Joc de volei cu capul. Pe un teren de volei sau pe altul improvizat, se plasează două echipe de câte 4–9 jucători. Jocul decurge după următorul regulament: serviciul se execută de la 2–3 m de fileu cu capul; pasele se efectuează identic – se permit 3, 4, 5 pase în cadrul aceleiași echipe; când mingea atinge solul, după ricoșare, poate fi preluată cu capul; se înregistrează punct, când mingea nu mai poate fi jucată cu capul; se joacă trei sau cinci seturi, fiecare până la 15 puncte.

Joc de baschet cu capul. Se joacă la un coș sau la două coșuri. Mingea se poate pasa numai cu capul sau și cu capul și cu piciorul. La coș se trage numai cu capul.

Ștafetă cu capul din poziția ghemuit. Jucătorii sunt așezați conform schiței (fig. .). Distanța dintre jucătorul aflat în fața coloanei și primul jucător din coloană este de 2-4 metri, în funcție de numărul jucătorilor. Jucătorul aflat în fața coloanei aruncă mingea primului jucător care după ce lovește mingea cu capul se ghemuiește. Cel din față aruncă la al doilea și în continuare până la ultimul, care o prinde în mână și trece în fața coloanei.

Fig. .

Probe de control utilizate

În vederea evaluării elementelor și procedeelor tehnice supuse cercetării, (conducerea mingii și lovirea mingii cu capul) am propus următoarele probe și norme de control:

Proba Nr. 1

Conducerea mingii cu exteriorul, ocolirea celor trei jaloane, pasă la punct fix. Jaloanele sunt dispuse la o distanță de 1, 5 metri între ele; distanța dintre linia de start și cele două jaloane care reprezintă punctul fix este de 20 metri. Distanța dintre linia de start și primul jalon este de 5,5 m. Proba se desfășoară, în întregime, cu piciorul drept. Dacă mingea pasată nu trece printre cele două jaloane jucătorul va fi depunctat cu 1 secundă. Cronometrul pornește la semnal și se oprește în momentul pasei.

Proba Nr. 2

Conducerea mingii cu exteriorul, ocolirea celor trei jaloane, pasă la punct fix. Jaloanele sunt dispuse la o distanță de 1, 5 metri între ele; distanța dintre linia de start și cele două jaloane care reprezintă punctul fix este de 20 metri. Proba se desfășoară, în întregime, cu piciorul stâng. Dacă mingea pasată nu trece printre cele două jaloane jucătorul va fi depunctat cu 1 secundă. Cronometrul pornește la semnal și se oprește în momentul pasei.

Proba Nr. 3

Conducerea mingii cu șiretul piciorului stâng, ocolirea jalonului cu exteriorul piciorului drept, conducerea mingii cu șiretul piciorului drept, ocolirea jalonului cu exteriorul piciorului stâng, pasare la punct fix cu exteriorul piciorului îndemânatic. Dacă mingea pasată nu trece printre cele două jaloane sau nu a fost pasată cu exteriorul piciorului jucătorul va fi depunctat cu 1 secundă. Distanța între cele două jaloane este de 5 metri iar distanța între linia de start și punctul fix este de 20 metri.

Proba Nr. 4.

Menținerea mingii în aer cu capul prin loviri succesive timp de un minut

Vizează îndemânarea tehnică individuală;

Se execută într-un spațiu limitat 4/4 m;

Mingea poate fi lovită cu orice parte a capului;

Din poziția stând cu mingea în brațe la semnal aruncare în sus și lovire succesivă cu capul până la căderea ei pe sol;

Dacă mingea cade în timpul execuției, executantul o ridică și continuă execuția până la expirarea timpului;

Se acordă două încercări și se notează cel mai bun rezultat exprimat în numărul de execuții timp de un minut;

Proba Nr. 5.

Lovirea mingii suspendate cu capul timp de 30 de secunde

Mingea este suspendată la 35 cm deasupra executantului, astfel încât să poată fi utilizată în funcție de înălțimea fiecăruia;

La semnal, executantul sare să lovească mingea cu capul de cât mai multe ori, putându-se deplasa în jurul ei;

Se consideră execuții corecte numai cele în care lovirea face ca mingea să se balanseze, nu se ia în considerare numărul de sărituri;

Se acordă două încercări și se notează cel mai bun rezultat exprimat în numărul de execuții corecte;

Proba Nr. 6.

Lovirea mingii cu capul la țintă

Vizează în special precizia lovirii mingii cu capul;

Se execută 10 lovituri de 1,5 m spre zid, unde este desenată ținta conform schiței alăturate;

Se punctează conform schiței alăturate, bara sau șuturile care nu sunt pe spațiul porții au zero puncte;

După 10 exerciții se notează rezultatul exprimat în puncte;

3.4. Metodele de cercetare utilizate în lucrare sunt următoarele:

Metoda studiului bibliografic a constat în consultarea bibliografiei asupra temei lucrării.

Metoda experimentală a constat în organizarea și realizarea unui experiment cu două grupe de studiu: Grupa A – a utilizat metoda exersării separate a elementelor și procedeelor tehnice; Grupa B – a utilizat metoda exersării în cadrul jocurilor cu adversitate scăzută.

Metoda statistico-matematică a constat în înregistrarea, calcularea și analiza datelor rezultate în urma desfășurării experimentului. Au fost calculate media aritmetică și diferența de progres pentru fiecare grupă în parte, și comparativ, între cele două grupe.

=== 268b85ce3991ec32cda012f4d512583d533e7b5f_376804_1 ===

Capitolul 2

2.1 Perioada si locul cercetarii

Experimentul s-a desfășurat la “ȘCOALA CU CLASELE I-VIII BAISESTI ”, județul Suceava, în perioada 15 octombrie 2015 – 15 mai 2016.

2.2 Subiectii

Experimentul a avut loc pe o grupă formată din 16 băieți din clasele a VII-a și a VIII-a ce au fost selecționați din 38 de băieți ai claselor respective.

La baza acestei selecții au stat în primul rând criterii medico-biologice (stare de sănatate, dezvoltare fizică, starea de nutriție, anamneza). Elevii trecuți de aceste criterii au fost testați în continuare pe baza a 6 probe motrice, 3 probe ce vizează rezistența, viteza explozivă și 3 probe tehnice ce vizează coordonarea și îndemănarea, specifice jocului de fotbal.

Măsurătorile înregistrate la selcție pentru cei 16 băieți au constituit valorile ințiale.

2.3 Ipotezele lucrarii

Dacă acceptăm ideea că întreaga metodologie de pregătire a unei echipe de fotbal, la nivelul copiilor și juniorilor de 12-14 ani poate suferi îmbunătățiri, atunci trebuie admis faptul că rezultatele superioare care se obțin sunt consecința logică a aplicării mijloacelor și metodelor la care vom face referire în prezenta lucrare. Mai mult chiar, performanța în fotbal și în sport în general, impune un cadru științific de pregătire în care planificarea judicioasă și programarea conținutului în diferite etape și cicluri de lecții sunt elemente constante și obligatorii. În fotbalul actual, tehnica individuală și colectivă executată în condiții de viteza, rezistența, forța și nu în ultimul rând mobilitate, solicitate de jocul competițional, are un rol hotărâtor în exprimarea jucătorului și obținerea rezultatelor propuse.

Bibliografia de specialitate indică și recomandă, în vederea învățării și consolidării tehnicii jocului de fotbal, două metode de lucru principale: metoda exersării separate a elementelor și procedeelor tehnice și metoda exersării în cadrul jocurilor sau întrecerilor.

Având în vedere aceste două metode lucrarea își propune să evalueze, comparativ, eficacitatea celor două metode, la juniori.

Ipoteza lucrării este formulată sub formă interogativă: care dintre cele două metode expuse mai sus este mai eficientă pentru consolidarea tacticii la nivelul copiilor de 12 -14 ani ?

Deoarece ar fi greu de abordat în aceeași lucrare toate elementele și procedeele tehnice specifice jocului de fotbal, cercetarea își propune abordarea a două elemente tehnice, și anume: conducerea mingii cu exteriorul și lovirea mingii cu capul din săritură.

Pornind de la premizele prezentate mai sus, în prezenta lucrare de cercetare științifică am propus următoarea ipoteză: „Aplicarea unor mijloace specifice în învațarea elementelor tehnice de bază, respectiv conducerea mingii cu exteriorul și lovirea ei cu capul din săritură se poate face atât în cadrul exersării separate, cât și în cadrul jocurilor și întrecerilor, la nivelul juniorilor de 12- 14 ani, dar rezultatele și eficiența sunt diferite.

Pentru realizarea învățării elementelor tehnice de bază la juniori 12-14 ani, se vor lua în considerare particularitățile morfologice și funcționale specifice fiecărei etape, dar și problemele actuale privind antrenamentul copiilor și juniorilor.

Scopul lucrării este de a realiza un experiment care să folosească și să evalueze apoi eficacitatea celor două metode de antrenament.

Sarcinile lucrării sunt următoarele:

aprofundarea teoretică și metodică a temei lucrării;

efectuarea unui experiment pe două grupe de jucători care să folosească în cadrul procesului de antrenament cele două metode;

propunerea unor probe de control, în concordanță cu subiectul cercetat, care să ajute la evaluarea metodelor de antrenament folosite;

înregistrarea, analiza și interpretarea datelor obținute.

Stabilirea concluziilor finale

2.4 Metode de cercetare

Pe parcursul investigării și elaborării lucrării de fața am folosit următoarele metode de cercetare:

– metoda bibliogarfică;

– metoda observației;

– experimentul pedagogic;

– metoda testelor;

– metoda statistico-matemtică.

Locul central este ocupat de experimentul pedagodic. Prin această afirmație nu neg valoarea și necesitatea celorlalte metode, dar experimentul are ponderea cea mai mae și totodată se sprijină pe metodele mai sus amintite. Ele nu fac altceva decât să pregătească terenul experimentului pedagogic (metoda bibliografică și metoda observației) ori să recolteze și să prelucreze datele culese (metoda testelor și metoda statico-matematică).

În cadrul experimentului am avut în vedere cele trei variabile: variabila subiect, variabila stimul și variabila răspuns.

a) variabila subiect – reprezentată prin grupa de 38 băieți în 1998 și 1999.

b) variabila stimul – structuri de acționare, exerciții, metodele operaționale ce au fost aplicate în perioada experimentului.

Au fost selectate și eșaloanele pe sisteme de lecții și lecții-antrenament cele mai eficiente mijloace având la bază experiența personală cât și experiența altori autori studiați în vederea realizării lucrării.

c) variabila răpuns – concretizată prin rezultatele obținute la cele 6 probe, în 3 etape:

– testarea inițială: 15 – 30 octombrie 2015

– testarea finală: 29 aprilie – 4 mai 2016

Probele ce au fost susținute de subiecți în cele trei etape sunt prezentate pe scurt în continuare:

A. Probe motrice:

1. Proba de viteză – 4 x 10m – “naveta” – alegerea de viteză maximă între două cercuri trasate pe sol la distanța de 10m. Se măsoară cu cronometrul.

2. Alergarea de rezistență – pe distanța de 800 m.

3. Săritura în lungime de pe loc – se execută două sărituri și înregistrează cel mai bun rezlutat.

B. Probe tactice

1. Pasa, prin alergarea înainte, reprimire din urmă, conducerea mingii, șut la poartă. Se apreciază prin notă acuratețea tehnică.

Învățarea pasării și preluării mingii (8 structuri)

1. Elevii sunt încolonați, iar la distanța de 6 m distanța în fața coloanei este un elev. Acesta aruncă mingea cu mâna, iar primul elev din coloană trebuie să oprească mingea cu talpa, cu latul, cu riscul interior, exterior și o retrimitere celui ce o aruncă. După pasă elevul aleargă in spatele coloanei.

Indicații metodice:

– câștigă echipa care a efectuat exercițiul mai repede, mai corect și la cărui prim jucător a ridicat mingea deasupra capului;

– la fiecare repetare jucătorul care aruncă mingea va fi schimbat.

Variante:

a) fiecare echipă are un număr egal de elevi (4-5) așezați față în față, toți trebuie să arunce mingea cu mâna;

b) așezarea este ca la exercițiul din Fig.4, dar pasa se face cu piciorul și apoi se aleargă la spatele celuilalt din șir; în acest fel elevii se deplasează mult. Exercițiul se termină când toți elevii au pasat și au ajuns la locurile ințiale;

c) elevii celor două grupe își pasează mingea fără să se oprească în prealabil. Distanța dintre jucători va fi de 10m.

2. Preluarea și pasarea mingii în cerc. Patru elevi aleargă ușor pe circumferința unui cerc cu diametrul de 10m, păstrând intervalele egale între ei. Primul pasează mingea următorului, care o preia în mișcare și apoi o transmite imediat celui de-al treilea, ș.a.m.d. Mingea este preluată pe rând și pasată o dată cu piciorul drept și o dată cu piciorul stâng. Din când în când se schimbă direcția de alergare.

Variante:

– mingea poate fi oprită și pasată cu același picior;

– migea poate oprită cu piciorul drept și pasată cu piciorul stâng;

– mingea poate fi pasată din “întoarcere” la partenerul aflat în spate.

3. Preluarea și pasarea mingii în “elipsă”. Trei elevi aleargă încet pe un traseu elipsoidal imaginar, a cărui lungime este de circa 15-20m, iar lățimea este de 6-8m. La început mingea se afla la jucătorul din mijloc. Acesta o pasează celui din fața sa și aleargă pentru a-i ocupa locul. Cel căruia i se transmite mingea aleargă în întâmpinarea ei, o pasează imediat cu partea interioară și ia locul coechipierului.

Indicații metodice:

– pentru a nu se micșora distanțele, se așează jaloanele, care trebuie neapărat ocolite.

Variante:

– după ce mingea a fost preluată, poate fi pasată celui din față (lovitura din întoarcere);

– mingea se pasează prima dată în jos, iar a doua oară la semiînălțime sau înălțime;

– mingea poate fi pasată diferit fără a fi preluată în prealabil.

4. Pasarea și preluarea mingii în pătrat.

Elevii se așează în colțurile unui pătrat imaginar, cu laturile de 10-15m. Primul pasează mingea unui coleg și aleargă în locul acestuia. Cel căruia i se transmite mingea o preia din mișcare, apoi o pasează celui de-al treilea în locul căruia aleargă.

5. Preluarea, conducerea și pasarea mingii.

Elevii sunt așezați în coloană. Primul din coloană conduce mingea cu riscul primului elev din cealaltă coloană și aleargă la spatele coloanei unde a pasat.

Se pot folosi două mingi, mărind rapiditatea execuției. Se îmbină astfel diferite elemente, exersându-se driblingul, centrarea șutată, lovitura la poartă, etc.

6. Pasa și trasul la poartă.

Doi elevi sunt la mijlocul terenului la distanța de 10-15m, plecând în alergare și pasându-și mingea după prealabile preluări. Când ajung la marginea careului, unul trage la poartă.

Indicații metodice:

– după execuție se reintră prin lateral spre centru, eliberând spațiul pentru deplasare celorlalte perechi;

– la repetare, va trage la poartă celălalt elev.

7. Joc bilateral 3:3, 4:4, etc., cu sarcini precise, pe teren de dimensiuni reduse:

– pase din prima

– preluare, pasare

– lovirea mingii numai cu piciorul stâng.

8. Tenis cu piciorul.

Se poate juca 2:2, 3:3, 4:4. Mingea nu poate atinge pământul decât o singură dată, însă elevii unei echipe își pot pasa cu piciorul până se creează o situație favorabilă pentru a o trece în terenul advers.

Acest exercițiu trebuie practicat cât mai mult de copii, deoarece permite învățarea cu mare succes a loviturilor din volei, a plasamentului în teren,etc.

Învățarea tacticii colective (1-4 structuri)

1. Pase în doi cu schimb de locuri. Atacantul sprijinit din lateral de un coechipier conduce mingea spre apărătorul direct. Când ajunge în apropierea acestuia, trimite mingea pe lângă el partenerului care a sprintat prin spatele apărătorului și care intră în posesia mingii. Cel care a pasat sprintează în direcția de unde a țâșnit partenerul său. În acest fel atacanții își schimbă locurile. Atacantul care sprintează la minge nu trebuie să pornească prea repede pentru a nu permite apărătorului să-i observe intenția și să-l împiedice.

2. Schimb de locuri între mai mulți jucători.

Jucătorul “A” este în posesia mingii, pe care o conduce spre centrul terenului, având în față un apărător. Jucătorul “B” sprintează pe poziția inițială a extremei, unde va primi mingea; “A”, după ce pasează sprintează pe poziția extremei stânga (C), iar “C” pătrunde în mijlocul careului, unde primește pasa de la “B” și încheie secțiunea cu o lovitură la poartă. În acest fel, prin pasarea curgătoare a mingii, înaintașii își schimbă locurile în continuă mișcare (Fig.12).

3. Pasa dublă: “A” conduce mingea în direcția unui adversar, iar B îl urmărește la distanța de3-5m. Când adversarul “C” încearcă să l deposedeze, “A” pasează lui B și sprintează rapid în spatele lui “C”. “B” îi trimite mingea dintr-o bucată, pentru a continua acțiunea.

4. “A” conduce mingea, în timp ce “B” îi iese în întâmpinare. Pe măsură ce se apropie unul de celălalt, viteza de deplasare crește. Când se apropie,“B”,care vine din partea opusă , preia mingea cu partea interioară a labei piciorului și continuă deplasarea în direcția inițială.

Varianta:

– după câteva repetări, ambii jucători vor fi jenați de câte un adversar.

Recomandări metodice ce trebuie respectate pentru învățarea tacticii colective.

a) Jucătorii nu au voie să retină mingea, ei trebuie să o paseze cât mai rapid coechipierilor.

b) Nu va fi tolerată îngrămădirea în jurul mingii.

c) Mingea nu se va pasa numai într-o parte a terenului, ci i se va schimba permanent direcția.

d) Jucătorii trebuie să acționeze continuu , atât în atac cât și în apărare

e) Profesorul va opri jocul când observă anumite greșeli, încercând să le înlăture pe loc.

f) Înainte de meci, profesorul va expune planul tactic, stabilind cele mai importante sarcini de joc.

g) În pauza meciului, expunerile nu-și au rostul, observațiile trebuie să fie la obiect, să nu fie lungi,vor fi evidențiate greșelile mai grave, în scopul de a nu fi repetate în repriza a doua.

h) După meci, profesorul, într-o succintă analiză, evidențiază greșelile mai mari, lipsurile întregirii echipe, pentru a fi înlăturate.

Pregătirea fizică generală

I. Dezvoltarea forței (1-16 structuri)

1. Exerciții de îndoiri, ghemuiri, aplecări înainte și lateral, rotări ale trunchiului.

2. Exerciții cu rezistența partenerului și ridicarea unor ridicarea unor greutăți mai mici (gantere, săculeți de nisip).

3. Exerciții de cățărare la frânghie, la bară metalică și la scară.

4. Împingerea cu umărul, cu pieptul și cu spatele (în doi și pe grup), tracțiuni la frânghie sub formă de întrecere.

5. Ridicarea partenerului în diferite moduri, transportarea lui, ștafeta cu transportul partenerului pe distanțe mai mici în diferite variante.

6. Aruncarea greutății, mingii medicinale (cu o mână sau cu ambele).

7. Lupta corp la corp, într-un picior, cu lovirea umărului.

8. Jocuri: rugby pe teren redus, “lupta călare”, “lupta cocoșilor”, întreceri cu mingea medicinală între două echipe.

9. Toata gama săriturilor pe unul sau ambele picioare (înainte, înapoi-lateral, peste frânghie, peste bancă, în înălțime, pe loc și în lungime).

10. Ștafeta cu sărituri pe unul sau pe ambele picioare.

11. Sărituri în lungime și în înălțime cu elan.

12. Sărituri peste capră.

13. Oprirea mingii cu latul din săritură.

14. Executarea săriturilor cu piciorul prin sărituri mari.

15. Atingerea cu piciorul a mingii suspendate de frângh

16. Executarea loviturilor cu capul, din săritură.

II. Dezvoltarea vitezei (1-15 structuri)

1. Sprinturi în linie dreaptă cu sau fără accelerări pe distanțe de 5-30m.

2. Sprinturi în linie dreaptă, cu start din diferite poziții (stând, culcat, ghemuit, pe genunchi, etc.).

3. Sprint în zig-zag, sprint șerpuit.

4. Sprint până la minge, încheiat cu tras la poartă.

5. Conducerea mingii în linie dreaptă, terminată cu tras la poartă.

6. Conducere și 2-3 schimbări de direcție, urmate de tras la poartă.

7. Conducerea mingii pe distanțe de 14-15m, întoarcere și pasă la partenerul din coloană, urmate de sprint fără minge până la poziția inițială.

8. Conducerea mingii (10m) până la partenerul care o preia și o conduce la locul de pornire.

9. Pasa în doi cu schimb de locuri, încheiat cu tras la poartă.

10. Pasa în trei cu schimb de locuri, încheiat cu tras la poartă.

11. Sprint până la mingea aruncată în aer, preluare și pasă unui coechipier înainte să atingă pământul.

12. Conducerea mingii cu accelerări intermitente și cu schimbări de direcție.

13. Conducere 10m, pasă dublă, șut la poartă.

14. Combinații începute de la mijlocul terenului între 3-4 jucători, terminate cu centrări și tras la poartă.

15. Executarea unei serii succesive de 6-8 lovituri la poartă prin centrări.

III. Dezvoltarea rezistenței (1-9 structuri)

1. Alergare 2x400m (50% din posibilități) cu pauze de 2-3 minute.

2. Alergare 6x30m, 8x40m. Fiecare distanță de 30m sau 40m se aleargă cu 70% din posibilități până la linia de sosire, iar întoarcerea se face în mers obișnuit.

3. Ștafete pe distanțe diferite 4x100m, 4x400m, 4x600m.

4. Alergare pe teren denivelat.

5. Conducerea mingii în line dreaptă, în alergare ușoară.

6. Conducerea mingii 100m, în alergare rapidă, cu dese schimbări de direcție.

7. Conducerea mingii 50m, în deplasare rapidă, încheiată cu tras la poartă.

8. Pase în doi pe distanța de 100m.

9. Conducerea mingii pe marginea terenului, pe distanța de 30m, terminată cu centrare. Se execută de 4-5 ori, în serie, fără oprire. Pauzele de odihne constau în mers, revenind la poziția de plecare, sau în timpul cât jucătorul așteaptă să-i vină rândul pentru o nouă repetare.

IV. Dezvoltarea îndemânării (1-8 structuri)

1. Jocuri: de prinselea, ștafeta pe distanțe mai mici cu transmiterea unor obiecte, sărituri, elemente tehnice din alte ramuri sportive.

2. Sărituri peste parteneri sau la capră.

3. Acrobatică: rostogoliri, salt, stând pe mâini, roată (răsturnare laterală).

4. Săritura în lungime, în înălțime.

5. Box (fără lovituri).

6. Pase în mișcare, conducerea mingii printre obstacole, dribling, fente, șut la poartă.

7. Cățărări, escaladări, echilibru sub formă de concurs.

8. Practicarea altor jocuri sportive (handbal, baschet, tenis, etc.).

Modele de lecții de antrenament

Deoarece copiii se antrenează de două ori pe săptămână, nu se recomandă ca antrenamentele să se structureze pe factor, separat tehnică, tactică, sau pregătire fizică, ci se va apela la lecții combinate.

Exemplele ce urmează au fost elaborate conform acestui principiu.

Exemplul nr. 1

Antrenamentul combinat – teren – durata: 60 minute.

Prima parte (15 min.)

– alergare ușoară intercalată cu sărituri (100m);

– exerciții simple: 7-8 exercitii care se repetă de 6-8 ori, cu accent pe cele de brațe și umeri.

– exerciții pentru picioare, joc de glezne , mobilitate coxo-femurală, tibiotarsiană.

Partea a doua (40 min)

– jucătorii aleargă 4x30m (înainte, înapoi, lateral). Alergarea se efectuează plecând din diferite poziții (stând pe genunchi, culcat facial cu sprijin pe mâini, ghemuit);

– pase în doi din alergare ușoară pe distanțe de 40m. Pasa se execută cu ristul iar preluarea cu latul;

– pase în doi pe distanța de 40m. Pasa se execută cu latul, iar preluarea uc partea exterioară a labei piciorului;

– ștafetă;

– joc 3×1 cu marcaj; învățarea demarcărilor și triunghiurilor.

Partea a treia (15 min)

– tenis cu piciorul, baschet;

– mers 50m;

– comunicări pentru antrenamentul viitor.

Exemplul nr. 2

Durată -100 min.

Materiale: o minge la doi jucători, 4 portițe

Sarcini: complexe de exerciții și jocuri pentru formarea deprinderilor tactice de bază ( pasă, combinație, marcaj-demarcaj, schimburi de locuri).

Conținut:

Încălzirea cu și fără minge (10-12 min):

– alergări specifice

– exerciții de gimnastică pentru mobilitatea trunchiului și articulației coxo-femurale;

– conducerea mingii pe liniile care marchează careul de 6m. și cele de 16m.

– patru acțiuni de joc, concepute de fiecare jucător, cu minge care vor cuprinde o înlănțuire de 3-4 procedee tehnice.

Partea a doua(85min):

– pase în doi cu schimb de locuri(distanța între jucători este de 4-6m)

Indicații metodice:

– după lovirea mingii, jucătorul se deplasează prin spatele jucătorului căruia i s-a pasat;

– preluarea se face spre interior;

– pasa se dă înainte;

– se vor executa 4 lungimi de teren cu pauză după lungime;

– pase în trei cu schimb de locuri.

– joc la o poartă cu aplicarea apărării om la om (4atacanți-4apărători).Se execută 10acțiuni, iar la 5acțiuni se schimbă rolurile;

– joc la o poartă cu aplicarea apărării om la om în zonă. Marcajul strict se execută începând de la 20m de poartă;

– joc la patru portițe. Pe o porțiune de teren limitată se plasează 4 portițe în 4 direcții diferite. Echipele sunt formate dintr-un număr de jucători corespunzător suprafeței de joc, având ca scop înscrierea golului indiferent de portiță. Se jaocă 10 min;

– joc 3×2 la o portiță cu accent pe marcaj și demarcaj;

– joc3x2 în suprafață limitată. Cei trei jucători caută să mențină mingea cât mai mult timp. Jucătorii din mijloc sunt schimbați de cei care greșesc pasele; 8 min ;

– joc 3×2 cu pase fără preluare ; 5min;

– joc11x11 pe tot terenul fără portar, dar cu condiția să se execute 8 pase consecutive după care se dă mingea adversarului; 8min;

Partea a treia (5min)

– aruncări, prinderi, dribling de baschet cu mâna, executate pe loc pentru revenire;

– comunicări pentru antrenamentul viitor.

3.4. Metodele de cercetare utilizate în lucrare sunt următoarele:

Metoda studiului bibliografic a constat în consultarea bibliografiei asupra temei lucrării.

Metoda experimentală a constat în organizarea și realizarea unui experiment.

Metoda statistico-matematică a constat în înregistrarea, calcularea și analiza datelor rezultate în urma desfășurării experimentului.