Studiu Comportarii Unor Soiuri DE Mur DIN Cadrul Fermei Horticole ,,vasile Adamache” Iasi

STUDIU COMPORTARII UNOR SOIURI DE MUR

DIN CADRUL FERMEI HORTICOLE ,,VASILE ADAMACHE” IASI

INTRODUCERE

În cadrul acesui proiect ne-am propus să realizăm un studiu asupra unei culturi de mur in existenta in ferma horticole ‘Vasile Adamache” Iasi, in vederea studierii soiurilor noi din cadrul acestei specii in conditiile ecologice din Moldova.

In capitolul 1 sunt prezentate paticularitațile de creștere și fructificarea ale murului, arealul de culturala speciei cât si stadiul actual al cercetarilor la nivel mondial și national

Capitolul 2 cuprinde particularitatile biologice, ecologice si tehnologice ale murului, acesta fiind mai pretentios la lumina si temperatura aerului in timpul iernii. Nu trebuie sa scada mai mult de -12, -15°C. De aceea, la plantare se aleg zonele adapostite cu climat blând pe versanti sudici sau sud-vestici bine luminate.

In capitolul 3 sunt prezentate date generale privind Ferma horticolă” V. Adamachi” a Studiului Didactic, aceasta este amplasată în partea de N-V a Municipiului lași.

Teritoriul cadastral al fermei horticole este compus dintr-un singur trup cu o suprafață totală de 84,25 ha, din care 61,88 ha este teren agricol și 22,37 ha-teren neagricol.

In capitolul 4 sunt prezentate cele două soiuri de mur pe soluri diferite luate în studiu ( Thornfree martor Thornfree cu turba, Lochness si Lochness cu turba) pe baza carora s-a efectuat diferite masuratori in urma carora se recomandă cultivarea soiurilor de mur în ferma didactica “ V. Adamache” deoarece plantele s-au adaptat bine la condițiile eco-pedo-climatice. din aceasta zonă.

CUPRINS

INTRODUCERE

ABSTRACT

CAPITOLUL 1.

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

1.1 Importanța culturii murului

1.2 Situatia actuala a culturii murului pe plan mondial si in Romania

1.3 Sortimentul cultivat de mur

1.4 Evaluarea critica a metodelor / proceselor descrise cu avantaje si dezavantaje

CAPITOLUL 2.

PARTICULARITATILE BIOLOGICE, ECOLOGICE SI TEHNOLOGICE

ALE MURULUI

2.1 Particularitatile de crestere si de fructificare la mur

2.2 Rezistenta murului la principalele boli si daunatori

2.3 Particularitatile ecologice ale murului

2.3.1 Cerintele fata de lumina

2.3.2 Cerințele față de temperatura

2.3.3 Cerințele față de apă

2.3.4 Cerințele față de sol

2.4 Particularitatile tehnologice ale murului

2.4.1 Infiintarea si intretinerea plantatiilor de mur

2.4.2 Recoltatrea fructelor

CAPITOLUL 3.

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, A MATERIALULUI ȘI A METODEI FOLOSITĂ ÎN ANALIZĂ

Obiectivele proiectului

3.1 Descrierea Cadrului natural

3.1.1 Generalitati

3.1.2Așezare geografică și structură organizatorică.

3.1.3 Analiza factorilor climatici.

3.1.4 Studiul pedologic

3.1.5 Studiul vegetației

3.1.6 Concluzii privind ecoclimatul Fermei "V.Adamachi "

3.2. Materialul biologic și metodele de cercetare și calculele utilizate

3.2.1 Materialul biologic

3.2.2. Metoda de cercetare:

CAPITOLUL 4

DATE REFERITOARE LA PARTICULARITĂȚILE BIOMETRICE ALE PLANTELOR

4.1 Date referitoare la caracteristicile plantelor

4.1.1 Inaltimea plantelor

4.1.2 Numarul de lastari

4.1.3 Lungimea medie a lastarilor

4.1.4 Numarul de Frunze pe planta

4.1.5 Diametrul tulpinilor

4.1.6 Suprafata foliara a frunzelor

4.1.7 Rata fotosintezei

4.2. Producția de fructe

4.3 Principalele caracteristici fizice ale fructelor

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1: Producția de mure (t) pe continente…………………………………………………………..x

Figura 1.2: Producția de mure (t) pe plan mondial……………………………………………………….x

Figura 1.3: Suprafețele cultivate cu mur (ha) pe plan mondial……………………………………….x

Figura 1.4: Soiul de mur Thornfree…………………………………………………………………………….x

Figura 1.5: Soiul de mur Thornless………………………………………… ……………………………..

Figura1.6: Soiul Darrow ………………………………………………………………………………………….

Figura 1.7: Soiul Loganberry……………………………………………………………….x

Figura 4.1: Cantitatea de oxygen eliberata in atmosfera de cele 2 soiuri(1/ha)…………….

Figura 4.2 : Valoarea medie a ratei fotosintezei pentru cele 100 de masuratori…………….x

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1: Producția de mure (t) pe continente…………………………………………………………x

Tabelul 1.2: Producția de mure (t) pe plan mondial……………………………………………………..x

Tabelul 1.3: Suprafețele cultivate cu mur (ha) pe plan mondial……………………………………..x

Tabelul 1.4: Punctele tari si punctele slabe la cultura de mur…………………………………………x Tabelul 3.1: Temperaturile medii lunare (0C) înregistrate în zona Copou – Iași………………..x

Tabelul 3.2: Precipitațiile medii lunare (mm) înregistrate în zona Copou…………………………x

Tabelul 3.3: Umiditatea relativă a aerului în zona Copou – Iași (%)………………………………..x

Tabelul 3.4: Data primului și ultimului îngheț în perioada 2008 – 2011…………………………..x

Tabelul 3.5: Numărul mediu de zile cu brumă la Iași…………………………………………………….x

Tabelul 3.6: Frecvența și intensitatea vântului la Iași…………………………………………………….x

Tabelul 3.7: Nebulozitatea (zecimi de cer acoperit)………………………………………………………x

Tabelul 3.8: Durata de strălucire a soarelui (ore și zecimi) la Iași…………………………………..x

Tabelul 3.9: Concluzii privind ecoclimatul Fermei ”V. Adamache”……………………………….x

Tabelul 4.1: Înălțimea plantelor (cm)…………………………………………………………………………….x

Tabelul 4.2: Numărul de lastari pe plantă (buc)…………………………………………………………..x

Tabelul 4.3: Lungimea medie a lastarilor……………………………………………………x

Tabelul 4.4: Numarul de Frunze pe planta (buc)

Tabelul 4.5: Diametrul tulpinilor (cm)………………………………………………………………………..x

Tabelul 4.6: Suprafata foliara a frunzelor (cm)……………………………………………x

Tabelul 4.7: Valorile indicatorilor pentru cele 2 soiuri analizate……………………….x

Tabelul 4.8: Rata fotosintezei pentru cele 2 soiuri de mur luate in aliza…………………..x

Tabelul 4.9: Producția de fructe (t/ha)………………………………………………………………………..x

Tabelul 4.10: Principalele caracteristici fizice ale fructelor…………………………………………….x

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1.

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

1.1 Importanța culturii murului

Principalele moduri de valorificare a exploatațiilor de mur, cultivat in mod deosebit pentru fructele sale, sunt reprezentate de industrializarea sub formă de suc, sirop, gem, peltea, dulceață și lichior. Totodată, prin adaos de zahăr se realizează diferite tipuri de băuturi alcoolice

Nu în ultimul rand, fructele de mur mai sunt apreciate și pentru consumul în stare proaspată, datorită conținutului în zaharuri, proteine, substanțe minerale, vitamine (zahar = 3,6%, acizi organici = 2,5 %, vitamine C = 28-41 %).Murele sunt, de obicei, grupate în funcție de obiceiul de creștere. (ClarK. J, 1999)

Murele sunt cu un pas înaintea zmeurii în ceea ce priveste conținutul de provitamina A, ele depăsind zmeura și în ceea ce privește conținutul în vitamina C. Un factor important îl reprezinta și conținutul în săruri minerale, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, vitamina A, B1, B2, B5, B6, C, E, proteine, acid oxalic, acid malic.(Jennifer A. WicKes, 2012). Valoarea energetică a murelor este apreciată cu circa 83 kcal la 100 g.

Apreciate sunt si frunzele de mur,deoarece dacă sunt consumate proaspete au beneficii terapeutice iar fructele fortifică organismul uman, tonifică ficatul, au efect constipant, dar pot fi și ușor laxative, dacă se consumă pe nemâncate. . Frunzele uscate conțin o cantitate apreciabilă de materii tanate, derivați flavonici, vitamina C, acizi organici (acid malic, acid oxalic, acid tartric, acid lactic), inozitol. Din frunzele de mur, asociate cu cele de frag (Fragaria vesca) și cu cele de afin negru (Vaccinium myrtillus) se poate prepara ceai.

Ele sunt indicate persoanelor cu anemii, diaree, constipație, colică biliară si afecțiuni pulmonare. deoarece conțin acid oxalic, murele nu sunt indicate celor ce suferă de litiază urinară oxalică. (Grădinariu G si colab.1998).

Cu toții iubim gustul aromat al ceaiului de mure dar puțin știu ca pe cale externă, infuzia din frunze de mur se utilizeaza ca dezinfectie în inflamația gingiilor, a gurii și gâtului, sub formă de irigații, în leucoree, și de cataplasme în hemoroizi, fisuri anale și psoriazis. Totodată pentru uz intern se foloseste infuzia iar ca o rețetă,este recomandată de a fi preparată din două lingurițe de frunze la 200 ml apă clocotită si se utilizeaza in cazuri de diaree, gastroenterite si colite, Astringent, Nutritiv, Depurativ, Laxativ (când e consumat pe stomacul gol. (Warmund M. si Krumme. J, 2005).

Este recomandat ca frunzele de mur să fie culese atât inainte cât si după perioada înfloritului,deoarece ele atunci conțin cel mai mare conținut de principii active. Murul este o plantă rustică, având și un important rol antierozional. Este o specie precoce avand producții ridicate (18-20 t/ha).(Mara MatyiKu,2013). Murele au nevoie soare cel putin 6 ore pe zi si de un sol bine drenat.(John R.Clark,1999). Datorită taliei reduse și a pretabilității de a fi condus sub diferite forme, murul se poate cultiva în curțile și gradinile din jurul casei.(Ghena N, 2003)

1.2 Situatia actuală a culturii murului pe plan mondial si in Romania

Tabelul 1.1.

Producția (tone) pe continente (FAOSTAT 2014)

Conform datelor din tabelul 1.1 putem observa că cea mai mare producție de mure s-a înregistrat in Asia în anul 2008 cu o producție estimată de 557554 de tone, iar valoarea cea mai mică s-a estimat în Europa în anul 2008 cu 55572 tone. Pe plan mondial cea mai mare producție s-a înregistrat în anul 2012 obținându-se 39011775 tone, iar cea mai mică producție s-a înregistrat în anul 2009, obținându-se 37678325 tone.

Figura 1.1 Producția de mure pe continente

Tabelul 1.2.

Producția de mure (tone) pe plan mondial (FAOSTAT 2014)

Analizând tabelul 1.2 observam că Italia sa impus cu cea mai mare producție de mure în anul 2011 obtinând în jur de 85000 tone, iar în Austria s-a clasat în anul 2011 ca fiind țara cu cea mai scazută productie respectiv 850 tone. În România s-a obținut în anul 2012 o producție de 2700 tone, iar

cea mai scăzută producție s-a obținut în anul 2010 respectiv 2422 tone.

Figura 1.2 Producția de mure pe plan mondial

Tabelul 1.3.

Suprafețele cultivate cu mur (ha) pe plan mondial (FAOSTAT 2014)

Analizând tabelul 1.3 observăm că în anul 2010 cel mai mare cultivator de mur a fost China cu 112791 ha, iar cea mai mica suprafața cultivata cu mur a fost în anul 2011 în Grecia cultivându-se 27730 ha. În România in anul 2010 s-au cultivat 75452 ha, ajungand in anul 2012 la o suprafata de 84375 ha.

Figura 1.3 Suprafețele cultivate cu mur pe (ha) pe plan mondial

(Faostat 2014)

1.3 Sortimentul cultivat de mur

În cadrul genului Rubus întâlnim mai multe soiuri, cu o majoritate de soiuri americane cu ghimpi dar și fără ghimpi.

Soiuri de mur cu spini

Dar 8 – este catalogat un soi românesc, obținut în anul 2006 la I.C.D.P. Pitești-Mărăcineni prin hibridarea soiului Darrow. Caracteristicile lui aparte sunt: tulpini înalte, semierecte, cu ghimpi mijlocii, tolerant la boli, fructul este mare (7,5 g), oval, negru-al

Conform datelor din tabelul 1.1 putem observa că cea mai mare producție de mure s-a înregistrat in Asia în anul 2008 cu o producție estimată de 557554 de tone, iar valoarea cea mai mică s-a estimat în Europa în anul 2008 cu 55572 tone. Pe plan mondial cea mai mare producție s-a înregistrat în anul 2012 obținându-se 39011775 tone, iar cea mai mică producție s-a înregistrat în anul 2009, obținându-se 37678325 tone.

Figura 1.1 Producția de mure pe continente

Tabelul 1.2.

Producția de mure (tone) pe plan mondial (FAOSTAT 2014)

Analizând tabelul 1.2 observam că Italia sa impus cu cea mai mare producție de mure în anul 2011 obtinând în jur de 85000 tone, iar în Austria s-a clasat în anul 2011 ca fiind țara cu cea mai scazută productie respectiv 850 tone. În România s-a obținut în anul 2012 o producție de 2700 tone, iar

cea mai scăzută producție s-a obținut în anul 2010 respectiv 2422 tone.

Figura 1.2 Producția de mure pe plan mondial

Tabelul 1.3.

Suprafețele cultivate cu mur (ha) pe plan mondial (FAOSTAT 2014)

Analizând tabelul 1.3 observăm că în anul 2010 cel mai mare cultivator de mur a fost China cu 112791 ha, iar cea mai mica suprafața cultivata cu mur a fost în anul 2011 în Grecia cultivându-se 27730 ha. În România in anul 2010 s-au cultivat 75452 ha, ajungand in anul 2012 la o suprafata de 84375 ha.

Figura 1.3 Suprafețele cultivate cu mur pe (ha) pe plan mondial

(Faostat 2014)

1.3 Sortimentul cultivat de mur

În cadrul genului Rubus întâlnim mai multe soiuri, cu o majoritate de soiuri americane cu ghimpi dar și fără ghimpi.

Soiuri de mur cu spini

Dar 8 – este catalogat un soi românesc, obținut în anul 2006 la I.C.D.P. Pitești-Mărăcineni prin hibridarea soiului Darrow. Caracteristicile lui aparte sunt: tulpini înalte, semierecte, cu ghimpi mijlocii, tolerant la boli, fructul este mare (7,5 g), oval, negru-albăstrui, lucios, foarte suculent, dulce, aromat. Maturarea are loc in lunile iulie – august.

Dar 24 – soi românesc, obținut în anul 2006 la I.C.D.P. Pitești-Mărăcineni prin hibridare liberă a soiului Darrow, de talie mijlocie spre mare,aceste soi formează tulpini înalte,ramificate, semierecte, cu ghimpi mijlocii, iar un atu important îl constituie rezitența la boli. Fructul este mare (7,5 g), sferic-ovoidal, de culoare negru-roșiatic, lucios, pulpa suculentă, dulce, aromată, maturarea: mijlocie, iulie – august.

Orest – soi românesc, obținut în anul 2005 la S.C.D.P. Fălticeni (Thornfree x Willson Early), de talie mijlocie spre mare, cu capacitate medie de drajonare, are rezistență foarte buna la boli, la ger și secetă, si o productivitate ridicată (15 t/ha).Fructul fiind mare (6,5 g) cu formă conic- alungită, de culoare negru-albăstrui și cu gust dulce acrișor, aromat, având sucul pal colorat.Maturarea se realizează la sfarsitul lunii iulie, începutul lunii august.

Darrow – este un soi american, semiviguros, productiv, ce formează tulpini erecte cu ghimpi puternici, deține o rezistență aparte la boli și ger(-250 C).Fructul, mare,in jur de 8g, cilindro-sferic, negru-lucios, acidulat, moderat suculent, de calitate foarte bună. Maturarea: în luna august.

Felix – soi românesc, obținut în anul 2001 la S.C.D.P. Fălticeni (Thornfree x Willson Early), de vigoare mare, port semierect, cu ghimpi de mărime mijlocie, rezistența foarte bună la boli, ger și secetă. Fructul este mijlociu (4,5 g), conic-alungit, negru-albăstrui, cu pulpa fermă, dulce-acrișoară, aromată, de calitate bună.Maturarea, decada a doua a lunii august.

Kittatinny – soi american, viguros, tulpinile erecte, productie medie, fructul este mijlociu, cilindric, negru-lucios, de calitate foarte buna, maturarea: luna august

Willson Early – soi american, semiviguros, tulpini erecte, productive, fructul este mare, cilindric, negru, slab amărui cu numeroase semințe. Perioada dematurare: luna august.

Comanche– soi american, mediu viguros, tulpini erecte, sensibil la ger, mediu productiv, fructul este mare, sfero-conic, negre, ușor acidulate, de calitate foarte bună. Maturarea: luna august.

Cherokee– soi american, semiviguros, tulpini erecte, permite recoltarea mecanizată, fructul este mijlociu, cilindro-sferic, negru, cu pulpa fermă, dulce, aromată. Perioada de maturare: luna august. (Mladin G si Paulina Mladin.,1992)

Soiuri de mur fără spini

Loganberry – soi american, hibridat între zmeura și mur, viguros, tulpinile de 4-5 m, se înmulțește doar prin butași, fructele sunt mari (6,5 g), conice sau cilindrice, roșii-purpurii. Perioada de maturare:sfârșitul lunii iulie.

Smoothstem – soi american, viguros, cu tulpinile târâtoare de 3-5 m, tardiv, foarte sensibil la Botrytis, fructele mijlocii (5 g), sferic-alungite, negre-închis. Perioada de maturare: decadele a doua și a treia a lunii august.

Thornfree – soi american, viguros, rustic, tulpini de 4-8 m, foarte productive, mediu rezistent la ger, fructele sunt mari (7-8 g), sferice sau sferice-alungite, negre lucioase. Perioada de maturare: decadele a doua și a treia a lunii august.

Thornless Evergreen – soi american, semiviguros, tulpini de 3-6 m, târâtoare, sensibil la rugină, mediu productive, fructele mijlocii (3,6 g), sfero-conice, negre strălucitoare. Perioada de maturare:ultima decadă a lunii august.

Hull Thornless – soi american, foarte viguros, tulpini lungi de 5 m, fructele sunt mari (6 g), sfero-conice, negre, lucioase, suculente. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august.(Mihaiescu G,.1999)

Figura 1.4 Soiul Thornfree Figura 1.5 Soiul Thornless

http://garden.lovetoknow.ro http://garden.lovetoknow.ro

Figura 1.6 Soiul Darrow Figura 1.7 Soiul Loganberry

https://www.google.rohttps://www.google.ro

CAPITOLUL 2.

PARTICULARITATILE BIOLOGICE, ECOLOGICE SI TEHNOLOGICE

ALE MURULUI

2.1 Particularitatile de crestere si de fructificare la mur

Murul este un semiarbust cu partea hipogee perenă și partea epigee bienală.

În primul an tulpinile murului cresc, în anul doi fructifică, apoi se usucă. Există insa și soiuri ce rodesc mai mulți ani.

Sistemul radicular al murului este profund, bine ancorat în sol, care explorează o mare suprafață în jurul plantei. Mugurii adventivi de pe rădăcină pot fi reactivați, avand posibilitatea ca specia să se înmulțească prin butași de rădăcină (Botez M. 1984).

Partea epigee este formată din tulpini foarte lungi, atingând la unele soiuri 7 – 8 m, care cresc în lungime și grosime până toamna târziu. La majoritatea soiurilor, partea epigee este prevăzuta cu ghimpi. Anual, la baza plantei cresc lăstari viguroși, ce înlocuiesc tulpinile care au roditit dupa care se ramifica si formeaza muguri de rod.

Mugurii – sunt grupați câte doi la baza frunzelor, cel secundar rămâne latent, iar cel principal, în anul al doilea, da naștere la lăstari fertili.

Florile – sunt grupate (5- 10) în inflorescență (corimbe), sunt hermafrodite, mai rar unisexuat monoice sau dioice. Inflorescențele se formează pe lăstar fertil situat pe tulpini de doi ani.

Fructul – murului este apocarpic, cu mai multe drupeole aderente la un receptacul conic. Numărul drupeolelor variază de la 32 – 109 și fiecare conține câte o sămânță, fructul poate fi negru , roșu sau galben și poate avea diferite forme.

Ciclul anual – al murului este lung, începe în primăvară odată cu dezmuguritul (aprilie ) și se sfârșește toamna târziu.

Potențialul productiv – durata de exploatare economica a unei plantații de mur este de 12 – 16 ani, cu o productie medie de 5 – 12 t / ha.(Gradinariu G,.2002)

2.2 Rezistenta murului la principalele boli si daunatori

Principalele boli ale murului sunt: rugina murului(Phragmidium rubi-idaei), putregaiul cenusiu al fructelor (Botrytis cinerea), patarea alba a frunzelor de mur (Mycosphaerella rubi), boala lastarilor (Rhabdospora ramealis), Gnomonia rubi, cancerul lastarilor (Pseudomonas tumefaciens).

Daunatorii cei mai importanti sunt: Molia murelor (Europhyes essipi), Gargarita mugurilor (Anthonomus rubi), afidele.

Pentru combaterea bolilor si daunatorilor la mur, un efect pozitiv il au masurile preventive si curative. (Cociu V si Botu I.,1999)

2.3 Particularitatile ecologice ale murului

2.3.1 Cerintele fata de lumina

Murul este oarecum pretențios față de lumină. În condiții bune de luminare se obțin fructe de calitate, plantele diferențiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinei, maturarea lemnului este bună, iar rezistența la ger este mare. Nu este recomandată plantarea acestuia lângă garduri deoarece acesta crește luxuriant iar lăstarii lui au nevoie de spațiu suficient pentru creștere. (Gradinariu G.,2002)

2.3.2 Cerințele față de temperatura

Față de căldură, murul are pretenții deosebite, atât în perioada de vegetație, cât si în perioada de repaus. Acesta este sensibil la temperaturile scăzute din timpul iernii, la -120 C o parte din muguri sunt distruși, iar la -150 C pierderile pot fi substantiale. Dezmuguritul se declanșează după acumularea a 204, 20 C- 2260 C . În zonele temperate cu climat continental este nevoie de protejarea plantelor peste iarnă.

Pentru deschiderea florilor sunt necesare 630 – 10500 C în funcție de soi iar pentru maturarea tuturor fructelor sunt necesare 17000 C, pentru soiurile timpurii si peste 30000 pentru cele târzii.(Cosmulescu Sina Niculina., 2008

2.3.3 Cerințele față de apă

Această specie are cerințe mari față de apă, suportand excesul acesteia în sol. În condițiile țării noastre, zonele cu precipitații de peste 750 mm repartizate uniform, satisfac în întregime pretențiile de umiditate ale murului.

2.3.4 Cerințele față de sol

Sunt recomandate solurile argilo-nisipoase, bogate în substanțe nutritive, dar se poate cultiva și pe soluri mai puțin fertile, are o capacitate buna de reținere a apei și bine aerisit, bogat în azot și potasiu. Murul este sensibil la deficitul în Fe și Mn. Nu sunt indicate solurile sărace, foarte grele, reci, sau uscate și calcaroase. (Grădinariu G.,2002)

2.4 Particularitatile tehnologice ale murului

2.4.1 Inființarea si întreținerea plantatiilor de mur

Întreținerea plantațiilor se realizeaza ca și la celelalte specii de arbuști fructiferi, cu unele particularități legate de biologia speciei, sensibilitatea la curenții reci, expoziție, sol, etc.

Datorită creșterii vigiroase și cerințelor mari față de lumină, murul trebuie plantat pe o suprafață de teren separată, el nu tolerează asocierea cu alte specii pomicole și nici culturile intercalate de plante agroalimentare.

Epoca optimă de plantare – întrucât plantele pot fi vătămate sau distruse de ger, în lipsa stratului de zăpadă și a mulciului protector, este recomandată numai plantarea de primavară, cu fertilizrea și pregătirea terenului din toamna.

Alegerea locului pentru plantare – murul est sensibilă la transport și deosebit de perisabil, terenul pentru o plantație comercială trebuie să se afle cât mai aproape de șosea, de drum sau de stația C.F.R. Pentru zone colinar-montane, se aleg versanții bine însoriți. Pentru colinele din zonele secetoase, este recomandata și expoziția nordică (mai ferită de arșițe) (Zlati Cristina si Grădinariu G., 2010).

Distanțele de plantare

Distantele de plantare variază de la 2 – 3,5 m între rânduri și de 1,5 – 2 m pe rând. În condițiile țării noastre, la soiurile existente în prezent și pentru sistemul de susținere, generalizat deja în cultură, distanța recomandată este de 2,5 m între rânduri și 1,8 – 2 m pe rând. Plantarea se face primăvara, pentru a se evita pericolul înghețului, lucrarea efectuându-se manual sau mecanic.

Pregătirea materialului săditor. Pentru plantare se utilizeaza marcote fortificate, care se pot procura dintr-o pepinieră sau pot fi obținute pe loc, în plantația proprie. Aceste marcote, chiar când sunt nefortificate, au sistem radicular bogat, iar dacă sunt scoase cu bulgăre de pământ, se prind în proporție de 100 %. (Warmund M. si Krumme., J, 2005).

Fasonarea marcotelor, folosite înainte de plantare, constă în scurtarea tulpinii la 3-4 muguri de la bază, rădăcinile lăsându-se intacte. Urmează apoi mocirlirea și repartizarea lor la gropi. În teren desfundat gropile au dimensiuni de 40 x 40 x 30 cm. Iar după plantare, coletul plantei trebuie să se afle la nivelul solului.

Instalarea spalierului. Se face în anul plantării, deoarece, încă din primul an plantele formează lăstari lungi, care trebuie palisați, pentru a preveni culcarea lor pe sol. Stâlpii spalierului se amplaseaza din 10 în 10 m. Ei au o lungime de 2,40 m, din care 60 cm reprezintă partea care se introduce în pământ. Pe stâlpii spalierului se întind trei sârme groase de 2,8 mm: prima la 80 cm de la nivelul solului, cea de a doua la 1,30 m, iar ultima la 1,75 m. Sârmele trebuie să fie întinse cât mai bine, deoarece ele suportă o greutate destul de mare. Când spalierul depășește înălțimea menționată, baza plantelor este aproape permanent umbrită.

Pregătirea drajonilor – înainte de plantare, drajonii se fasonează, scurtând tulpina la 20-25 cm, iar rădăcinile se pot lasa cât mai lungi, ele trebuie să fie turgescente. Se recomanda ca plantarea sa se faca într-o perioadă de timp cât mai scurtă.

Mărimea parcelelor – întrucât murul necesită spalieri, lungimea acestora nu trebuie să depășească 100 m, pentru a nu se îngreuna întinderea sârmelor și scosul fructelor pe ele. Dimensiunile unei parcele vor fi de 100-150 x 100-200 m, rezultând deci o suprafață de 1-3 ha. Pentru a înlesni mecanizarea lucrărilor, rândurile din parcelele vecine trebuie să se afle în continuare, iar intre parcele se lasă drumuri late de 4 m.

Gruparea soiurilor în parcele – fiind autofertile, soiurile de mur se pot planta doar câte unul într-o parcel însă pot fi cultivate și 2-3 soiuri în aceeași parcelă, alternând câte 6-10 rânduri între fiecare soi. În acest caz, unul din soiuri trebuie să aibă maturare timpurie sau extratimpurie , celalat să ajungă la maturitate în mijlocul sezonului, iar al treilea să fie tardiv.

Sistemele de conducere

Majoritatea soiurilor de mur au tulpini lungi și foarte lungi (7 -8 m), care sub propria greutate, ori datorită rodului, se apleacă și în lipsa sistemului de susținere, se culcă pe pământ. Sistemele de conducere au evoluat in timp, iar printre factorii care au contribuit la diversificarea lor au fost: habitusul diferit al soiurilor, extinderea suprafețelor cultivate, posibilitățile materiale și nu in ultimul rand inventivitatea cultivatorilor.

Indiferent de formele de conducere toate se bazează pe principiul separării tulpinilor fructifere de cele de înlocuire.

Principalele sisteme de conducere a murului sunt: pe un singur tutore, pe doi tutori, pe spalier cu doua sârme, pe spalier cu ondularea tulpinilor si pe spalier sub formă de evantai.

Conducerea pe un singur tutore. Sistemul consta in prezența unui tutore înalt de 2,3-2,4 m, gros de 7-10 cm, fixat în pământ la adâncimea de 35-40 cm, la distanță de 25-30 cm de plantă în lungul rândului și în jurul căruia se conduc tulpinile de doi ani, în formă de spirală, până în vârful tutorelui, unde se scurtează. Creșterile care apar la baza tufelor, respectiv tulpinile de un an, se conduc pe pământ în lungul rândurilor, toate în aceeași direcție. Sistemul prezintă si dezavantajul că prin aglomerarea tulpinilor pe tutore, lăstarii fructiferi vor fi înghesuiți, favorizând atacul de Botrytis cinerea.

Conducerea murului pe doi tutori. Tehnologia de lucru este asemănătoare cu precedenta, cu deosebirea că se folosesc doi tutori plasați de o parte și de alta a tufei, la distanța de 25- 30 cm pe direcția rândului. Pe unul se conduc tulpinile de doi ani, iar pe celălalt tulpinile de un an,in acest caz lucrările solului se executand-se mai ușor.

Conducerea murului pe spalier cu două sârme. Sârmele se fixează de spalier la înălțimea de 1 m și 1,7 m, iar tulpinile de unu și doi ani se palisează la nivele diferite și se dirijează în una sau în amândouă părțile.

Conducerea pe spalier cu ondularea tulpinilor. Se folosește mai rar și numai la soiurile de mur cu număr redus de tulpini, care sunt foarte lungi. Pentru a se asigura numărul necesar de muguri de rod, tulpinile se pot taia mai lungi și se conduc între două sârme, sub formă de curbe sinusoidale, ondulându-se într-o singură direcție sau în două.

Conducerea pe spalie sub formă de evantai. Este un sistem adoptat din ce in ce mai mult în producție și care răspunde , mai bine cerințelor biologice ale murului. Plantele sunt mai bine laminate, aerisite, iar lucrările care se fac pe plantă sunt mai usor de relaizat. Pentru acest sistem se folosesc trei sârme la 0,6 m, 1,1 m și 1,7 m, fixate pe stâlpi ( înălțimea de 1,8 m), amplasați din 10 în 10 metri. In cazul tulpinilor de rod se palisează în poziție oblică în ambele direcții, fixându-se una câte una de sârmele spalierului. In ceea ce privesc lăstarii acestia se conduc în poziție verticală, palisându-se cu legături largi de cele trei sârme. În momentul când creșterile au depășit și ultima sârmă, este necesara dirijarea în lungul sarmei cu direcția spre sud (http://pepinierelehida.ro).

Întreținerea solului.

În plantațiile de mur se recomandă ogorul lucrat, iar începând din anul al II- lea se poate erbicida cu atentie, aceasta deoarece sistemul radicular la mur este puternic ramificat și superficial și nu suportă nici un fel de concurență. Doar în primul an după plantare se pot folosi culturi intercalate de talie mică, dar care se recoltează timpuriu cum ar fi: fasole, mazăre, cartofi, spanac, salată.

Fertilizarea plantațiilor de mur

Cerințele murului in ceea ce privesc elementele nutritive sunt mari și trebuie asigurate încă de la plantare. Fertilizarea plantațiilor de mur se face o data la 3-4 ani cu 20 – 40 t gunoi de grajd/ha iar anual cu 300 – 400 kg superfosfat și cu 200 – 300 kg sare potasică. Îngrășămintele cu azot aplicandu-se în două reprize: primăvara devreme după dezghețarea solului și imediat după înflorit. În primii doi ani, pe un teren fertil, nu este necesara fertilizarea. Cantitățile de îngrășăminte ce trebuie încorporate depind de urmatoarele aspecte: fertilitatea solului, vârsta plantației, starea fiziologică a plantei, etc.

Irigarea plantațiilor

Irigarea este strict necesara în zonele deficitare în precipitații. Având în vedere sistemul radicular superficial, murul are nevoie de udări permanente (4 – 6), cu cantități mici de apă 300 – 400 m3 / ha; din a doua jumătate a lunii septembrie irigarea va înceta pentru ca lemnul să se matureze.

Tăierile de fructificare

Tăierile se pot grupa în două grupe : de formare și de rodire.

Tăierile de formare încep imediat după plantare, odata cu scurtarea tulpinilor la înălțimea de 15 – 20 cm, iar creșterile din timpul verii se conduc și se palisează cu grijă.

Tăierile de fructificare trebuie efectuate în fiecare an, toamna, după încheierea recoltarii, cu scopul de a facilita protecția plantelor peste iarna și de a folosi pentru acoperirea acestora părțile de plantă suprimate cu ocazia tăierii. Lucrarea de tăiere constau în trei operații si anume: (Mihaiescu G., 1999)

a)Suprimarea tulpinilor anuale de prisos (când numărul lor este de peste 5-6 la o plantă); doar la soiurile hibride se impune această operație, deoarece acestea pot forma până la 9-12 tulpini iar când numărul tulpinilor este prea mic (2-3), ele devin prea groase și se pot frânge, când se culcă pe sol în vederea protejării contra gerului. Tulpinile suprimate, fiind lungi, necesita fragmentate cu foarfeca, pentru a se manipula mai ușor. În momentul tăierii, tulpinile care au rodit nu sunt uscate complet.

b)Scurtarea tulpinilor anuale care se rețin pentru a fructifica în anul următor. Axul tulpinii se scurtează la 1,8-2,2 m, iar ramificațiile anticipate de pe el se scurteaza la 3-4 muguri de la bază (20-30 cm).

c) Înlăturarea tulpinilor ce au rodit și sunt în curs de uscare. În zonele cu ierni blânde, fără temperaturi minime sub -180 C, unde murul fără ghimpi poate ierna neprotejat, tăierea de întreținere și de fructificare poate fi efectuate primăvara. Frunzele de pe plante, care cad numai parțial toamna, oferă protecție tulpinilor impotriva gerului.

Lucrările executate primăvara după trecerea înghețului constau în alegerea a 2 – 3 tulpini ce se scurtează la 1,20 -1,30 m iar ramificațiile laterale se răresc la 25 – 30 cm una de alta, iar cele din treimea bazală a tulpinii se inlatura. În cazul soiurilor cu ramificații lungi se scurtează la 25 – 30 cm (2-4 muguri bine dezvoltați).

Tăierile de rodire asigura echilibrului dintre creștere și rodire. Imediat după intrarea pe rod, se aleg 6-7 lăstari urmand a fi scurtati la 60-80 cm și se dirijează pe spalier, iar restul se suprimă. În anii următori se opresc alți 3-4 lăstari și în paralel sunt eliminatise cei care au fructificat, incepând cu anul IV se pot menține pe plantă 6 – 8 tulpini. (Istrate M., 2007)

2.4.2 Recoltatrea fructelor

Murele se recoltează la maturitatea de consum, pentru ca această specie nu are perioadă de postmaturație.

Recoltarea fructelor se efectueaza manual, fară receptacul sau cu tot cu receptacul, în ambalaj de capacități mici (0,1-0,5 kg), care se așează în lădițe. Murele sunt fructe excesiv de perisabile, de aceea se vor manipula, transporta și depozita cu mare grija. Pentru industrializare recoltarea se poate face și în găleți, iar depozitarea se poate realiza în butoaie închise ermetic.

Totuși, 3-5 zile se pot păstra in depozite frigorifice la temperature de 00C și la o umiditate relativă de 80-90%.

În condițiile din Romania, maturarea murelor și recoltarea începe în prima decadă a lunii iulie și durează 20-25 zile pentru soiurile timpurii, iar pentru celelalte soiuri, de la jumătatea lunii august durand 50-60 zile. . ( Gradinariu G., 2002).

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3.

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, A MATERIALULUI ȘI A METODEI FOLOSITĂ ÎN ANALIZĂ

Obiectivele proiectului

Această lucrareare are ca scop studierea unor soiuri de mur în parcela experimentală a disciplinei de pomicultura din cadrul din cadrul Statiunii didactice a U.S.A.M.V Iasi, ferma horticolă” Vasile Adamachi” Iași.

Scopul acestei lucrări stă în identificarea-celor mai valoroase soiuri de mur cultivate pe doua tipuri de substrat.

Obiectivele urmărite sunt:

studierea particularităților-biometrice ale plantelor;

analiza producției de fructe și a calitații acesteia.

3.1 Descrierea Cadrului natural

3.1.1 Generalitati

În baza ordinului Ministerului Învățământului la 1 februarie 1964, poartă denumirea de Gospodăria Didactică. La 28 iulie 1965 în baza dispozitiei numărul 206 a consiliului superior al Agriculturii, Stațiunea Experimentală Horticolă cedează suprafața de 4,27 ha pentru înființarea câmpurilor didactice de lângă Facultatea de Horticultură sub denumirea de Stațiune Didactică, care funcționează până în 1964, când iși schimbă denumirea, devenind Stațiunea numărul 3 “V. Adamachi”. Ferma horticolă “V. Adamachi” este o componentă a Stațiunii didactice a Universității de Științe Agricole și de Medicină Veterinară Iași, căreia îi este subordonată administrativ și managerial. Ferma Horticolă este situată în vecinătatea Universității de Științe Agricole și de Medicină Veterinară, pe versantul adiacent Dealului Copou, întegrându-se în zona de silvostepă a Podișului Moldovenesc.Față de Universitatea de Științe Agricole și de Medicină Veterinară, Ferma Horticolă se află la o distanță de 200 m nord – vest și înglobează terenul agricol dintre Grădina Botanică și Liceul Agroindustrial “V. Adamachi”.

Relieful fermei este fragmentat, având 90 – 120m altitudine și o pantă de 12 – 21%. Terenul este traversat de două ravene cu orientare sud și sud – vestică, unindu-se la bază; spre sud, formează valea ce face legătură cu sudul Bahluiului. Cea mai mare parte din suprafață se află sub forma unui amfiteatru natural, format din versanți avand expoziție sudică și sud – vestică cu panta între 10 – 25%.

Rețeaua hidrografică este reprezentată de prezenta a două talveguri la cotele 157m și respectiv 167m și au o lungime de aproximativ 800m. Din punct de vedere hidrologic parametrii acestor talveguri îi constituie panta medie în profil longitudinal și profil transversal, care după elementele măsurate pe planul de situație la scara 1 : 10000 inregistreza valori mari și foarte mari, 8,5% longitudinal și 18 – 20 % transversal. Sub aspect hidrografic, pe teritoriul fermei V.Adamachi pot fi evidențiate apele freatice cantonate pe depozite loessoide fiind înclinate în sensul pantei terenului. Datorită acestor condiții sunt prezente izvoarele de coastă care apar aproximativ la două nivele, primul la cota 130m, iar cel de-al doilea la cota de 115m.

3.1.2 Așezare geografică și structură organizatorică.

Stațiunea Didactică „V.Adamachi” din cadrul U.S.A.M.V. „Ion lonescu de la Brad”- lași a luat ființă în anul 1975 prin HCM nr. 15, când toate instituțile agronomice din Romania au fost dotate cu baza tehnico-materialã necesară instruirii studenților în condițiile de producție și efectuarea de cercetări în domeniul agriculturii.

Suprafața deținută de Stațiunea Didactică este de 509 ha teren agricol, producția și cercetarea fiind organizate, în cadrul a trei ferme cu profit diferențiat, corespunzător specializărilor de pregătire a cadrelor cu studii superioare: agronomi, horticultori, zootehniști, medici veterinari.

Baza tehnico-materialã a unității este compusă din construcții productive și de interes general, plantații viticole și pomicole, mijloace mecanizate pentru executarea lucrărilor agricole, amenajări pentru irigații, alte lucrări de îmbunătățiri funciare, mijloace de transport, aparatură si instalații.

Tematica de cercetare științifică se axează pe importante obiective, ale agriculturii noastre cu prioritate pentru condițiile de producție din Moldova.(Gradinariu G si Istrate M.,1966)

Ferma horticolă nr.3 „V. Adamachi” a S.D. este amplasată în partea de N-V a Municipiului lași fiind cuprinsa între coordonatele geografice de 47°10' – 47°15' latitudine nordică respectiv, de 27°30' longitudine estică.

Din punct de vedere teritorial administrativ, ferma horticolă face parte din teritoriul cadastral al

Municipiului Iași, fiind marginita de către următoarele unități:

la N de municipiul lași;

la E de U.S.A.M.V.- lași;

la S de Grădina Botanică Iași;

la V de Grupul Școlar Agricol.

Teritoriul cadastral al fermei horticole este compus dintr-un singur trup cu o suprafață totală de 84,25 ha, din care 61,88 ha teren agricol și 22,37 ha teren neagricol.

În urma aplicării proiectului de amenajare antierozională combaterii excesului de umiditate, organizării sistematizării teritoriului, din perioada 1977-1985, s-a modificat modul de parcelare a terenului plantat cu pomi și viță de vie, care, creează condiții optime pentru aplicarea tehnologiilor diferențiate de întreținere a plantațiilor. .(Gradinariu G si Istrate M.,1966)

Conducerea S.D. din cadrul U.S.A.M.V.- Iași este realizată printr-un Comitet Director având ca președinte pe Rectorul Universității, cât și personal propriu. Acest sistem include și participarea directă a cadrelor didactice de la Facultatea de Horticultură și catedrele de specialitate din cadrul facultății.

3.1.3 Analiza factorilor climatici.

Clima unei regiuni se caracterizează prin valorile medii normale ale tuturor elementelor și fenomenelor meteorologice calculate pe o perioadă îndepărtată.

Temperatura este unul din factorii limitativi pentru cultura speciilor pomicole. Pornirea în vegetație, creșterile anuale ale plantelor în primăvară, încep atunci când se realizează un anumit nivel al temperaturilor numit si “ prag biologic “, care este caracteristic fiecărei specii. La arbuștii fructiferi acesta este cuprins între +6 …+80 C, iar murul poate crește și rodi în regim de temperatură medie anuală cuprinsă între 7,5 – 11,50 C.

Tabelul 3.1

Temperaturile medii lunare (0C) înregistrate în zona Copou-Iași (Sistemul agroexpert iasi)

Temperatura medie anuală în zona în care este situată ferma horticolă a S.D. “V.Adamachi” Iași pe ultimii 12 ani (2002-2013) este de 10,150 C. Temperatura medie anuală cea mai ridicată este de 11,70 C și s-a înregistrat în anul 2007, iar cea mai scăzută medie anuală este de 7,2 ºC și s-a înregistrat în anul 2013.

Numărul zilelor fără îngheț, sunt în medie este 175-193 zile.

Regimul hidric

Prin analiza datelor înregistrate privind pecipitațiile căzute în perioada anilor 2002 – 2013 (tabelul 2.2), se constată că normala anuală este de 563,9 mm, față de 638 mm pe țară. Cantitatea maximă înregistrată anuală a fost de 786 mm (2008), iar cantitatea minimă 414,8 mm (2011).

Tabelul 3.2

Precipitații medii lunare (mm) înregistrare în zona Copou (Sistemul agroexpert Iasi )

Lunile cu cele mai puține precipitații în medie sunt: noiembrie (27,6mm), februarie (29,1mm) și decembrie (31,8 mm). Cantitatea cea mai mare de precipitații se înregistrează în luna iulie (94,9 mm).

.Umiditatea relativă a aerului

Murul necesită o umiditate relativă a aerului în jur de 70-80 % la o umiditate scăzută a aerului, fructele pierd din calitate.

abelul 3.3

Umiditatea relativă a aerului în zona Copou -Iași (%)(Sistemul agroexpert iasi)

Analizând valorile din tabelul 2.3. se constată că nu sunt variații mari de la an la an , valorile fiind cuprinse între 51,1 – 78,2 %. Media anuală a umidității relative a aerului variază în limite largi, maxima fiind de 121,5%.

Se constată că lunile de iarnă au o umiditate atmosferică mai ridicată datorită prezenței la suprafața solului a stratului de zăpadă.

Umiditatea atmosferică este în-general ridicată, asigurând condiții optime de creștere și dezvoltare a plantelor, seceta atmosferică fiind relativ scurtă, neinfluențând negativ vegetația plantelor.

Accidentele climatice, prin gradul lor de intensitate și frecvență, au uneori un efect hotărâtor asupra cantității și calității producției.

La Iași, înghețurile și bruma, și mai-ales în locurile mai joase, cum este cazul și la ferma horticolă, sunt fenomene normale pentru lunile aprilie șioctombrie. Din datele cuprinse în Tabelul 2.4, se constată că luna cu cele mai frecvente zile cu brume este octombrie, iar luna aprilie, în care înfloresc de regulă pomii fructiferi, se instalează în medie 3,6 zile cu brume.

Tabelul 3.4

Data primului și ultimului îngheț, în perioada 2011-2013(Sistemul agroexpert iasi)

Tabelul 3.5 Numărul mediu de zile cu brumă la Iași, (Sistemul agroexpert Iasi),

Prin caracterizarea regimului eolian din această zonă interesează direcția, prezența și intensitatea vânturilor ce au o frecvență deosebită.

Vântul este unul din factorii de mediu a cărui influență asupra organismului plantelor se manifestă fie mecanic, fie fiziologic.

Din punct de vedere fiziologic, vântul modifică intensitatea unor procese fiziologice cum ar fi: fotosinteza, transpirația, fecundarea, înflorirea și maturarea fructelor.

Din punct de vedere mecanic, vântul determină ruperea, îndoirea sau răsucirea ramurilor și tulpinilor, dezrădăcinarea pomilor. Frecvența și viteza vântului este prezentată în tabelul 3.6.

Tabelul 3.6.

Frecvența vântului (%) și viteza vântului (m/s) înregistrate la Iași(Sistemul agroexpert Iasi)

Durata de strălucire a soarelui

Datele privind durata de strălucire a soarelui sunt prezentate în tabelul 3.8. Acesta prezintă valori cuprinse între 42,8 – 172,4 ore (decembrie) 175,5 – 328,8 ore (iulie), insolația în perioada de vegetație este cuprinsă între 988 – 1550,6 ore.

Nebulozitatea reprezintă factorul determinat de gradul de acoperire a cerului cu nori.

Luna cu nebulozitatea cea mai mare este decembrie (8,2 – 8,8 ore), urmată apoi de lunile ianuarie și februarie (5,9 – 8,8 ore), însă nebulozitatea acestor luni nu afectează speciile de mur, acestea aflându-se în repaus vegetativ.

Tabelul 3.7.

Nebulozitatea (zecimi de cer acoperit)(Sistemul agroexpert iasi)

Tabelul 3.8

Durata de strălucire a soarelui (ore și zecimi) la Iași(Sistemul agroexpert iasi)

3.1.4 Studiul pedologic

În urma cercetării pedologice, pe teritoriul stațiunii Didactice s-au identificat următoarele categorii de soluri: cernoziomuri, cernoziomuri cambice ce aparțin clasei Molisoluri.

Cernoziomurile (CZ) – pământ negru – sunt răspândite în cadrul fermei pe unele forme de relief cum ar fi: versanții și terasele. Acest tip de sol se formează pe materiale loessoide luturi, aluviuni vechi, depozite nisipoase, sub influența vegetației de ierburi înalte ce formează un covor vegetal continuu (Festuca valesiaca- Păiușul de stepă, Poa pratensis- Firuța cu bulbi, Agropyrum repens – Pirul). Cernoziomul este reprezentat de orizontul "Am" de culoare închisă, un orizont "A/C" și un orizont "Cea".

Apa din precipitații, străbătând profilul de sol îndepărtează sărurile ușor solubile; carbonatul de calciu, parțial levigat către orizontul A/C, poate fi întâlnit și la baza orizontului "Am" chiar în partea superioară a acestuia. Profilul de sol al cernoziomului prezintă alcătuirea: "Am" – "A/C – "Cca".

Orizontul "Am"( 40 – 50 cm) are culoare închisă (negricioasă) textură lutoasă sau luto-argiloasă, structură glomerurală sau poliedrică subangulară cu frecvente neofonnații biogene (crotovine, cervotocine, coprolite).

Orizontul A/C (15 – 25) prezintă o culoare brună închisă, structură glomerurală, pete și pseudomicelii de CaC03.

Orizontul "Cca" apare la adâncime de 60-70cm cu o culoare gălbuie și concrețiuni albicioase de CaCO3.

Sub vegetația ierboasă naturală cernoziomurile conțin 6-10% humus ce scade cu câteva procente pe suprafețele cultivate la 3,8-4,8%.

Textura mijlocie este echilibrată cu structura granulară stabilă care asigură o aerație bună și o permeabilitate bună pentru apă și aer, o bună capacitate de reținere a apei utile și o rezistență mai mică la lucrările solului..

Cernoziomul cambic (CC),cunoscut și sub denumirea de cernoziom levigat este răspândit în fermă pe culmi interfluviale, pe versanții slab înclinați, ocupând 80 % din totalul suprafeței. Cernoziomul cambic (CC) se definește printru orizontul "Am" de culoare închisă și un orizont "Bv". Bioacumularea este favorizată de abundența precipitațiilor, plusuri de apă din crovuri și de prezența cationilor de Ca2+ care reda stabilitate fracțiunilor humice.

Profilul de sol prezintă următoarea alcătuire: Am – Bv- Cca

Orizontul "Am" (40-55 cm) are o culoare brună închisă până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură glomerulară și frecvente neoformații biogene (coprolite, cervotocine, crotovine).

Orizontul "Bv" (30-60cm) are culoare închisă în partea superioară urmată apoi de o culoare brun gălbuie, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură columnoidă, prismatică și frecvente neoformații biogene.

Orizontul "Cca" are culoare mai deschisă datorită acumulării de CaCO3 a sub formă de pete și concrețiuni (face efervescență puternică cu HC1 1:3) avand o structură masivă.

Orizontul "Am" (40-55 cm) are o culoare brună închisă până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură glomerulară și frecvente neoformații biogene cum ar fi coprolite, cervotocine, crotovine.

Orizontul "Bv" (30-60cm) are culoare închisă în partea superioară urmată de culoare brun gălbuie, avand textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură columnoidă, prismatică și frecvente neoformații biogene.

Orizontul "Cca" are culoare mai deschisă datorită acumulării de CaCO3 a sub formă de pete și concrețiuni, face efervescență puternică cu HC1 1:3 nu este structurat.

Aplicarea irigațiilor pentru completarea deficitului de apă în perioadele secetoase, administrarea îngrășămintelor organice și minerale ajuta la obținerea unor producții mari.

Suprafețele de teren destinate plantațiilor pomicole pepinierei pomicole au pantă medie situată între 5-21 %, astfel încât la amplasarea fiecărei specii pomicole s-a avut în vedere urmatoarele măsuri antierozionale: nivelarea, uniformizarea suprafeței terenurilor în plan înclinat, executarea teraselor cu platformă înclinată lată de 8 înălțimea taluzului de 1,30 m; amplasarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel, înființarea benzilor înierbate între rânduri acolo unde a fost cazul.

.

3.1.5 Studiul vegetației

Din punct de vedere al zonării vegetației, terenul fermei Didactice se încadrează în silvostepa nordică, districtul Moldovei de Nord, raionul silvostepa Iașului (Pascovschi S. și Donița N., 1967). Silvostepa acestei zone se caracterizează prin alternanța pădurilor, ce au suprafețe reduse, pajiști xerofile pe versanti și suprafețe intinse agricole.

Pădurile sunt caracterizate de prezența stejarului pedunculat (Ouercus robur) și prin abundența speciilor de amestec, cum ar fi: carpen, tei, ulm, frasin, etc. Arbuștii sunt reprezentați prin: Viburnum lantana, Cornus mas, se remarcă și apariția frecventă a arbuștilor de stepă: Prunus fructicosa și Prunus tenella. Speciile stratului erbaceu sunt reprezentate prin: Dactylis glomerata, Asarum europaeum, Poligonatum trifolium, ș.a.

Pajiștile xerofile de pe versanții însoriți sunt reprezentate de:Medicagini-Festuca valesiaca, Stipa lessingiana, Bothriochloa ischaeum ș.a.

La baza versanților, și pe văile principale se întâlnesc asociații ca: Lollium perenne, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis ș.a.

În împrejurimile Iașului se regasesc numeroase plante rar întâlnite în alte locuri din țară. Acestea constituie adevărate comori floristice, dintre care menționăm: Centaurea bantica, Asperula moldavica, Trffolium neglectum, Rumex tuberosus, Lepidium catilagineum

3.1.6 Concluzii privind ecoclimatul Fermei "V.Adamachi "

Sintetizând analiza factorilor climatici din zonă, cât și pe cei pedologici, având în vedere cerințele culturii murului față de condițiile de mediu, se desprind următoarele concluzii:

În general climatul zonei Iași (Copou) se caracterizează prin alternanțe de zile calde și liniștite cu zile reci, noroase și cu-vânt în perioadele de trecere de la iarnă la primăvară și de la toamnă la iarnă. În lunile mai, iunie și chiar iulie se observă o perioadă ploioasă și apoi una secetoasă în august, septembrie și octombrie. Se constată,-de asemenea, brume târzii în luna aprilie și brume timpurii în luna septembrie.

În concluzie, se poate afirma că factorii ecologici naturali, excluzând efectele climatice nefaste, (seceta, îngheț timpuriu, grindină, precipitații abundente), își amplifică favorabilitatea numai prin aplicarea unei agrotehnici raționale, diferențiate și corespunzătoare speciei mur.

Tabelul 2.9

Concluzii privind ecoclimatul Fermei "V.Adamachi”

3.2. Materialul biologic și metodele de cercetare și calculele utilizate

3.2.1 Materialul biologic

Experiența a fost efectuată la Stațiunea Didactică “V. Adamachi” Iași, în cadrul acesteia fiind luate în studiu două soiuri : Lochness, Thornfree.

Pentru a aduce unele precizări asupra comportamentului celor doua soiuri de mur la stațiunea Didactică ,,V. Adamachi” Iași, am realizat un studiu comparativ în plantația în vậrstă de 4 ani din cadrul acestei ferme.

Plantația de mur a fost înființată în anul 2010. Distanța de plantare este de 3,5 x 1.5 m, plantele au fost conduse pe spalieri. Plantele prin creșterea și dezvoltare la 4 ani de la plantare a ocupat parțial spațiul rezervat inițial pe lungimea rândului, formând garduri fructifere continui. Parametrii gardului fructifer (înălțimea, lățimea, volumul) oscilează în funcție de variantă. Ca martor în acest studiu comparativ a fost folosit soiul Thornfree.

Figura 3.10.Soiul Thornfree

Thornfree. Soi originar din S.U.A. introdus la noi \n anul 1978, când s-au infiintat primele plantatii comerciale de mur.

Formeaza tufe viguroase, cu tulpini lungi si foarte lungi de 4 – 8 m, cu crestere târâtoare, din care cauza necesita sustinerea pe spalier. Intra in pe rod in anul 2 – 3 de la plantare, fiind foarte precoce.

Fructele au marime mare de 6 g, sunt conic alungite de culoare neagra stralucitoare, ferme, cu gust acrisor aromate, cu sucul foarte colorat, de calitate buna. Coacerea fructelor incepe din a doua decada a lunii august si dureaza pâna in octombrie, timp in care se pot efectua 10 – 12 recoltari la interval de 5 – 6 zile. Productia obsinuta este de 12 – 14 t/ha.

Lochness –soi american, timpuriu, se culege ușor. Fructele sunt mari, negre, lucioase, consistente, cu gust dulce. Are productivitate mare, necesita sistem de sustinere.

Maturarea decadele a doua și a treia a lunii august.

Figura 3.11.Soiul Lochness

3.2.2. Metoda de cercetare:

Pentru a stabili modul de comportare a câtorva soiuri de mur din colecția pomologică a Stațiunii Didactice „V. Adamachi” s-au utilizat următoarele metode de cercetare:

– metoda staționară: se referă la studierea prin intermediul observațiilor fenologice ale dinamicii de creștere a plantelor pe o perioadă mai lungă de timp. Asupra plantelor luate în studiu s-au efectuat observații fenologice și măsurători biometrice care au fost interpretate în funcție de condițiile specifice ale locului de cercetare. Măsurătorile s-au făcut cu rigla, șublerul, șipca gradată.

– metoda biologică: relevă procesul creșterii și dezvoltării plantelor în urma aplicării tehnologiei de întreținere într-o perioadă de doi ani.

Determinările realizate au constat în măsurători biometrice efectuate pe exemplarele existente în colecția pomicolă a fermei ,,V. Adamachi”. Aceste măsurători au avut drept scop identificarea potențialului productiv al soiurilor.

Prin urmare, s-au efectuat măsurători asupra:

înălțimii plantelor

Înălțimea plantelor este dată de distanța măsurată pe verticală de la nivelul suprafeței solului pậnă la vậrful plantei.

lungimea lăstarilor

Pentru determinarea lungimii lăstarilor se determină lungimea tuturor creșterilor anuale la toate plantele, după care se însumează determinările obținute și se face media lor.

numărul de lăstari

Pentru determinarea numerică a acestui indicator s-a procedat la numărarea efectivă a lastarilor atât a celor scurti cât și a celor lungi.

Producția de fructe și indicii fizici de calitate ai fructelor.

S-au numărat fructele de la plantele studiate, s-a cântărit productia și s-a apreciat calitatea fructelor.

valorificarea datelor experimentale

S-a realizat prin metoda analizei variantei, exprimată cu ajutorul DL-urilor. Fiecare soi reprezintă o variantă experimentală, după cum urmează: V1; V2; V3. Fiecare variantă a avut trei repetiții.

CAPITOLUL 4

DATE REFERITOARE LA PARTICULARITĂȚILE BIOMETRICE ALE PLANTELOR

4.1 Date referitoare la caracteristicile plantelor

Experiența organizată cuprinde plantele aflate în anul 4 de la plantare. Cele sapte variante ale experienței sunt reprezentate de cele două soiuri de mur luate în studiu. La soiurile studiate s-au făcut observații, măsurători și determinări pe o perioadă de 3 ani asupra următorilor parametrii: înălțimea plantelor, numarul de lastari, lungimea medie a lastarilor,numărul de frunze pe planta, diametrul tulpinilor, suprafata foliara a frunzelor, ratei fotosintezei.

4.1.1 Înălțimea plantelor

Acest indicator reprezintă unul dintre elementele care permit autentificarea vigorii plantelor în condițiile specifice existente. Analizậnd înălțimea plantelor prezentată în tabelul 4.1. de mai jos, se constată că cea mai mare înălțime s-a înregistrat la soiul Thornfree (cu turba)în anul 2013 (161,7 cm) iar cea mai redusă înălțime s-a înregistrat la soiul Lochness în anul 2012 (68,7 cm).

Tabelul 4.1. Înălțimea plantelor (cm)

4.1.2 Numarul de lastari

La aceasta determinare a fost nevoie de numărarea efectiva a tuturor lastarilor atat cei scurti cat si cei lungi. Se poate observa ca la nivelul anului 2012 numărul mediu de lastari a fost cuprins intre 3 – 5 bucăți pe planta în cayul soiului Lochness și 5- 7 bucați pe plantă la soiul Thornfree.

Tabelul 4.2

Numarul de lastari (bucati/planta)

4.1.3 Lungimea medie a lastarilor

Pentru efecuarea determinarii lungimii lastarilor este necesar sa se masoare lungimea tuturor lastarilor de pe planta dupa care se insumeaza determinarile obtinute si se face media lor.

Tabelul 4.3

Lungimea medie a lastarilor pe anii 2011-2013

In urma datelor obtinute din tabelul 4.3 soiul Thornfree (martor) a inregistrat cresterile cele mai mari (23,0) in anul 2013 iar cresterile cele mai mici s-au inregistrat la soiul Lochness (cu turba), avand (15,8) in anul 2011.

4.1.4 Numarul de Frunze pe planta

Tabelul 4.4

Numarul de Frunze pe planta (buc) 2011-2013

Din tabelul 4.4 se constată că cel mai mare număr de frunze pe plantă s-a obținut la soiul Lochness cu turba în anul 2013 (195,0 cm) iar cel mai mic număr de frunze pe plantă s-a obținut la soiul Thornfree (martor) în anul 2011 (90,2 cm).

Tabelul 4.5

4.1.5 Diametrul tulpinilor

Diametrul tulpinilor (cm)

Conform tabelului 4.5 de mai sus se constată faptul că diametrul cel mai mare al tupinii s-a obținut la soiul Thornfree (cu turba),(4,9 cm) în anul 2013, iar cea mai mică dimensiune a diametrului tulpinii s-a obținut la soiul Lochness (1,6 cm) în anul 2011.

4.1.6 Suprafata foliara a frunzelor

Tabelul 4.6

Suprafata foliara a frunzelor (cm) 2011-2013

Conform datelor din tabelul 4.6 de mai sus se constata ca soiul cu cea mai mare suprafata foliara s-a obtinut la soiul Thornfree (cu turba) in 2013 iar cea mai mica suprafata sa inregistrat la soiul Lochnes in anul 2011.