Studiu Comparativ Privind Fiscalitatea In Tarile Europene
Studiu comparativ privind fiscalitatea in tarile europene
Capitolul 1 : Uniunea Europeana ( pag 1 – pag 10)
1.1 Rolul Uniunii asupra fiscalitatii
1.2 Rolul impozitelor si taxelor in Uniunea Europeana
1.3 Armonizarea fiscalitatii
1.4 Rolul CCCTB
1.5 Principii de impunere
1.5.1 Principii clasice de impunere
1.5.2 Principii modern de impunere
Capitolul 2 : Proiectul de modificare a Codului fiscal ( pag 11 – pag 18 )
Capitolul 3 : Studiu de caz – Tipurile de impozit la nivelul tarilor europene
3.1 Impozite directe : Marea Britanie, Franta, Germania, Romania
3.1.1 Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
3.1.2 Impozitul pe profiturile persoanelor juridice
3.2 Impozite indirecte : Marea Britanie, Franta, Germania, Romania
3.3 Calculul comparativ al impozitului pe profit in Marea Britanie, Franta, Germania, Romania
Capitolul 1 : Uniunea Europeana
Rolul Uniunii asupra fiscalitatii
Pentru a asigura un sistem unitar de raportare și pentru o comparabilitatea mai buna a datelor statistice, Uniunea Europeană utilizează Sistemul European de Conturi (European Standard Accounts – ESA95). Acesta este menit să ofere:
– o metodologie a standardelor, definițiilor, clasificărilor și regulilor contabile comune, in scopul asigurării comparabilității datelor statistice furnizate de Statele Membre;
– o metodă de transmitere a datelor necesare funcționării Uniunii Europene.
Comisia Europeană anunță o serie de inițiative menite să promoveze o mai bună coordonare a sistemelor naționale de impozitare directă în cadrul Uniunii. Scopul este de a asigura conformitatea sistemelor naționale de impozitare cu dreptul comunitar și interacțiunea coerentă dintre acestea. Inițiativele caută să elimine discriminarea și dubla impunere în beneficiul persoanelor fizice și al întreprinderilor, contribuind, în același timp, la combaterea evaziunii fiscale și la menținerea bazei de impozitare.
Această inițiativă a Comisiei nu caută să înlocuiască sistemele fiscale naționale existente cu un sistem comunitar uniform. Aceasta urmărește îmbunătățirea si cooperarea între statele membre și coordonarea legislațiilor lor respective, în scopul de a asigura buna funcționare a douăzeci și șapte de sisteme naționale diferite în cadrul pieței interne.
Obiectivele principale ale unei abordări fiscale coerente și coordonate sunt:
•eliminarea discriminării și dublei impuneri;
•prevenirea cazurilor involuntare de neimpozitare și a evaziunii; și
•reducerea costurilor de conformitate pe care le presupune încadrarea sub incidența dispozițiilor mai multor sisteme fiscale.
Resursele bugetare ale Uniunii sunt în plină evoluție. Este vizată creșterea autonomiei bugetare comunitare, prin mărirea resurselor proprii, creșterea transparenței prin înlăturarea unor neclarități și inechități din sistemul actual, și mai ales creșterea eficienței, pentru acoperirea unor nevoi tot mai mari pe care Uniunea trebuie să le satisfacă pentru cetățenii săi în contextul creșterii rolului politic și social al acesteia în completarea celui economic.
Uniunea se confruntă cu noi probleme, precum multiplicarea planurilor globalizării, dezvoltarea noilor tehnologii, nevoia de reformă, descentralizare și de creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare. Măsurile luate de Uniune în domeniul fiscalității pentru a face față acestor probleme sunt satisfăcătoare și o vor ajuta să nu piardă tempo-ul în competiția cu celilalți actori globali.
O altă problemă de mare actualitate este lărgirea Uniunii cu zece noi membri, și odată cu aceasta, provocările pe care le aduce în planul fiscalității pentru vechii membri. Consecința pe termen scurt ar putea fi migrarea unei părți a investițiilor și a locațiilor de producție din vechea Europă către Est, și astfel, impulsul de moment ar putea fi de reducere a fiscalității pentru a face față concurenței. Însă această situație nu este sustenabilă pe termen lung pentru nici unul din actori, din cauza tendinței permanente de creștere a cheltuielilor bugetare.
1.2 Rolul impozitelor si taxelor in Uniunea Europeana
Datorită scopului de a reprezenta și asigura interesele generale ale societății, reprezentate de interesele politice, economice, religioase, etnice sau naționale ale poporului privite în integralitatea lor, statul are nevoie de resurse pentru a putea realiza aceste interese. Principalele surse sunt taxele și impozitele percepute de la contribuabili.
Politica fiscală în cadrul Uniunii Europene constă in două componente: impozitarea directă, care rămâne de competența exclusivă a statelor membre, și impozitarea indirectă, care influențează libera circulație a mărfurilor și libera prestare a serviciilor. În ceea ce privește impozitarea directă, statele membre au luat măsuri pentru a preveni evaziunea fiscală și dubla impunere. Politica fiscală este menită să evite distorsionarea concurenței între statele membre pe piața internă din cauza diferențelor între nivelurile și regimurile de impozitare indirectă.
In structura veniturilor fiscale a impozitelor directe si indirecte exista diferentieri, in Danemarca, Italia si Belgia predominand impozitele directe, in Franta, Grecia, Irlanda, Portugalia si Regatul Unit al Marii Britanii predominand impozitele indirecte, iar in celelate state membre impozitele directe detin o usoara superioritate asupra celor indirecte.
Proportia globala a impozitarii din PIB, adica suma dintre impozite si contributii sociale obligatorii in procente din PIB in UE28 s-a situat la 39.4% în 2012, o crestere de 0.6 % fata de 2011.
Taxa pe munca este cea mai mare sursă de venituri fiscale în aproape toate statele membre.
Ea reprezinta mai mult de jumătate din totalul veniturilor fiscale în 2012 (51,0%), urmata de impozitele pe consum (28,5%) și impozitele pe capital (20,8%). Cele mai mari cote de impozitare privind taxa pe muncă au fost observate în Suedia(58,6%), Țările de Jos: Belgia si Olanda (57,5%), Austria (57,4%) și Germania (56,6%). Doar în Bulgaria (32,9%), Malta (34,6%), Cipru (37,1%) și Regatul Unit (38,9%) cota a fost sub 40%.
Taxele de consum au fost cea mai mare sursă de venituri fiscale în 2012, în patru state membre: Bulgaria, Croația, Malta și România. Cele mai mari cote de impozitare din consumul de s-au înregistrat în Bulgaria (53,3%), Croația (49,1%) și România (45,1%), iar cele mai mici în Belgia (23,7%), Franța și Italia (ambele 24,7%).
Impozitele pe capital au reprezentat cea mai mică ponderea veniturilor fiscale în toate statele membre în 2012. Cele mai mari procente s-au înregistrat în Luxemburg (27,5%), Regatul Unit (27,4%), Malta (26,6%) și Cipru (26,1%), și cele mai mici în Estonia (7,1%) și Slovenia (9,8%).
Față de Uniunea Europeană, unde impozitul pe profit variază între 10% (Bulgaria) și 38% (Franța), Europa Centrală și de Est se caracterizează prin variații mai mici de la un stat la altul ale cotelor aplicate. Cel mai mic nivel, de 9%, este în Muntenegru, iar cel mai mare de 26%, în Grecia.
Tabel 1 : Cotele impozitului pe profit in 2014 in Europa Centrala si de Est
Sistemul de impozitare bazat pe cota unică este aplicat în opt din cele 16 țări, în timp ce în celelalte opt state funcționează sistemul cotelor progresive. Datele Eurostat indică faptul că nici la nivelul Uniunii Europene nu au intervenit schimbări: în afară de Finlanda și Suedia, care au operat majorări ale impozitului pe venit, niciun alt stat membru nu a modificat cotele de impozitare în intervalul 2013-2014. În Uniunea Europeană, cea mai redusă cotă este cea a Bulgariei (10%), iar cele mai ridicate, de peste 55% sunt aplicate în Suedia și Danemarca. Cu 16%, România se încadrează în eșalonul țărilor UE cu cele mai scăzute rate de impozit pe venit, alături de Bulgaria, Lituania și Ungaria.
1.3 Armonizarea fiscalitatii
Fiscalitatea este un rezultat istoric al mediului social, politic și economic dintr-un stat. În același timp, starea de dezvoltare a unui stat este dependentă într-o poporție însemnată de istoria propriului sistem fiscal, de modul în care acesta este conceput și funcționează. Constituirea veniturilor bugetare trebuie să se realizeze în concordanță cu cerințele referitoare la randament, eficacitate, echitate. Pluralitatea acestor obiective și constrângerile politice, economice, administrative s-au concretizat în aplicarea unei reforme graduale în România după trecerea la economia de piață. Aplicarea acesteia nu a avut întotdeauna efectele scontate, modificările legislative repetate ducând la descurajarea investitorilor și aplicarea dificilă a legislației fiscale atât la nivelul agenților economici cât și al aparatului fiscal.
La nivelul țărilor membre ale UE se manifestă un proces de diferențiere a politicilor fiscale în domeniul impozitelor directe, procesul de armonizare se aplică cu pregnanță în domeniul impozitelor indirecte deoarece acesta afectează libera circulație și libera prestație a serviciilor. Politica fiscală din cadrul UE în sfera impozitelor directe vizează în principal prevenirea evaziunii fiscale și eliminarea dublei impuneri.
Armonizarea la nivel comunitar este permisă și parțial realizată în domeniul impozitelor indirecte, dar aproape inexistentă în cel al impozitării directe. Această situație nu se va schimba în viitorul apropiat, deoarece nu există voință în acest sens nici la nivelul statelor membre, nici la nivel comunitar.
Cu toate eforturile de armonizare a sistemelor economice si politice, globalizarea economica si intensificarea mobilitatii capitalurilor a creat si conditiile manifestarii unei competitii fiscale intre statele membre ale UE. In prezent, la nivelul Uniunii Europene, nu există un sistem fiscal european total integrat, ceea ce își pune amprenta pe modul în care se transmite aceeași decizie de politică fiscală, la nivelul fiecărui stat membru.
In contextul politicii generale a UE, politica fiscală este considerată a fi esențială, pentru toate statele Uniunii Europene. Cu toate acestea, independența lor fiscală este constrânsă atât de obligația nedistorsionării concurenței în interiorul Pieței Unice, cât și de necesitatea încadrării în criteriile de convergență stabilite la Maastricht (1993), incorporate și în “Pactul de Stabilitate și Creștere (2008)” și mai recent în ,,Pactul Fiscal’’ (2013), urmărind coordonarea politicilor fiscale naționale pentru asigurarea unui climat de stabilitate si de prudenta bugetară.
Pentru a realiza obiectivele preconizate, prin proiectele de stabilitate și convergență,statele membre si-au exprimat intenția de a accepta modificarea sistemelor lor fiscale, ca urmare a unui proces de coordonare reglementativă, care sa aibă ca finalitate armonizarea fiscală în condițiile respectării celor două principii ale integrării europene: principiul acceptării politicilor fiscale ale tuturor țărilor, cu anumite condiții, și principiul subsidiarității, ca relații verticale între instituțiile europene și guvernele naționale, iar ca obiectiv, garantarea libertăților comunitare, și protejarea pieței unice. Intinderea si limitele procesului de armonizare fiscală, au făcut obiectul unor opinii și dezbateri de cele mai multe ori divergente, astfel încât rezultatele acestui proces, în mare parte, întârzie să apară în special în zona fiscalității indirecte.
In prezent, la nivelul Uniunii Europene, nu există un sistem fiscal european integrat, ci o joncțiune de sisteme fiscale naționale diferite. O atare diversitate a făcut ca sistemele fiscale naționale sa devina, uneori, generatoare de concurență fiscală. In contextual diferențelor între regimurile de impozitare și nivelul cotelor de impunere, obiectivul principal al politicii fiscale în cadrul UE, a fost acela de a evita distorsionarea concurențeipe piața unica europeană.
1.4 Rolul CCCTB
Prima inițiativă a Comisiei Europene în vederea introducerii unei baze fiscale consolidate comune a societăților a avut loc în 2001. În 2004 s-a înființat grupul de lucru pentru baza fiscală consolidată comună care și-a desfășurat activitatea în mapecial în zona fiscalității indirecte.
In prezent, la nivelul Uniunii Europene, nu există un sistem fiscal european integrat, ci o joncțiune de sisteme fiscale naționale diferite. O atare diversitate a făcut ca sistemele fiscale naționale sa devina, uneori, generatoare de concurență fiscală. In contextual diferențelor între regimurile de impozitare și nivelul cotelor de impunere, obiectivul principal al politicii fiscale în cadrul UE, a fost acela de a evita distorsionarea concurențeipe piața unica europeană.
1.4 Rolul CCCTB
Prima inițiativă a Comisiei Europene în vederea introducerii unei baze fiscale consolidate comune a societăților a avut loc în 2001. În 2004 s-a înființat grupul de lucru pentru baza fiscală consolidată comună care și-a desfășurat activitatea în mai multe subgrupuri, consultând experți fiscali naționali, reprezentanți ai firmelor și ai lumii universitare și elaborând numeroase rapoarte, analize și evaluări. Planificată pentru adoptare în 2008, lansarea propunerii a fost amânată din cauza dezacordurilor și opoziției unor state membre.
Obiectivul general al propunerii constă în instituirea unui set de reguli comune pentru calcularea bazei fiscale a societăților care au reședința fiscală în UE și a filialelor situate în UE ale societăților din țări terțe. Regulile vor avea caracter opțional, în sensul în care societățile comerciale vor putea alege să se supună regulilor directivei (art. 6).
Obiectivele specifice constau în:
– reducerea costurilor de conformare ale societăților în privința impozitului pe profit;
– eliminarea dublei impuneri pentru societățile care activează în cadrul pieței interne;
– eliminarea supraimpozitării pentru activitățile economice transfrontaliere, care rezultă în principal din absența sau din disponibilitatea redusă a compensării transfrontaliere a pierderilor12.
Abordarea comună propusă ar urma să asigure coerența sistemelor fiscale naționale, însă nu ar armoniza ratele (nivelurile) de impozitare. Comisia consideră că trebuie încurajată concurența loială în privința ratelor de impozitare. Diferența dintre rate permite menținerea unei anumite concurențe fiscale pe piața internă, iar existența unei concurențe fiscale loiale, bazate pe rate, conferă mai multă transparență și permite statelor membre să ia în considerare atât competitivitatea pe piață, cât și nevoile bugetare, atunci când fixează ratele de impozitare.
Se urmărește reducerea obstacolelor fiscale și a sarcinilor administrative, făcând mai simplă și mai ieftină extinderea activității IMM-urilor la nivelul UE. Potrivit fișei de evaluare a impactului propunerii, obstacolele rezidă în norme naționale eterogene și complexe, atât în privința stabilirii profiturilor impozabile, cât și a normelor procedurale (de colectare și de administrare a impozitelor).
O societate care optează pentru CCCTB nu mai intră sub incidența dispozițiilor naționale în materie de impozit pe profit pentru toate aspectele reglementate de normele comune. În cadrul CCCTB toate costurile legate de cercetare și dezvoltare sunt deductibile.
O societate care nu îndeplinește condițiile impuse de CCCTB sau care optează pentru cadrul oferit de CCCTB rămâne sub incidența dispozițiilor naționale în materie de impozit pe profit care pot conține și anumite sisteme specifice de stimulente fiscale în favoarea cercetării și dezvoltării.
Pentru statele membre, introducerea unui sistem opțional va însemna că administrațiile fiscale vor trebui să gestioneze două sisteme fiscale diferite (CCCTB și impozitul național pe profit).
Romania si alte parlamente nationale (UK, Polonia, Bulgaria, Malta, etc.) au transmis obiectii prin care considera ca principiul subsidiaritatii a fost incalcat de catre Comisia Europeana.
Romania nu sustine aceasta propunere de directiva intrucat se considera ca aplicarea directivei ar insemna o limitare semnificativa a independentei fiscale a statelor membre. De asemenea, Camera Deputatilor considera ca motivarea avansata de Comisia Europeana este contradictorie si fundamentata insuficient.
Camera Deputatilor este de parare ca propunerea de directiva CCCTB:
–nu este conforma cu principiul subsidiaritati, si
– este conforma cu principiul proportionalitatii, in pofida unor deficiente constatate.
Pentru impartirea bazei de impozitare se propune utilizarea a trei criterii – forta de munca, active si vanzari. In documentul transmis de Camera Deputatilor se aprecieaza ca cele trei criterii pot fi considerate neechilibrate, neechivalente sau neechitabile. In felul acesta, formula propusa pentru impartirea bazei de impozitare va avea efecte negative asupra veniturilor unor state membre, inclusiv Romania.
Principalele avantaje ale introducerii CCCTB, si anume:
– o mai mare transparenta fiscala, care va face regimul fiscal mai echitabil si mai eficient;
– reducerea costurilor de punere in aplicare si a birocratiei, ceea ce va imbunatati potentialul de crestere al societatilor cu activitati transfrontaliere, va face Uniunea Europeana mai atragatoare pentru investitori si va promova accesibilitatea pietei interne pentru societatile care nu au inca activitati transfrontaliere;
– speranta ca deciziile de repartizare pe piata interna vor fi luate in considerare mai des decat in prezent in functie de considerente sociale si economice neutre pentru fiscalitate;
– o reducere a doua tipuri de probleme fiscale: evaziunea fiscala, pe de o parte, si dubla impozitare, pe de alta parte.
1.5 Principii de impunere
1.5.1 Principii clasice ale impunerii
Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din secolul al XVIII-lea, a formulat pentru prima data principiile impunerii. Aceste principii clasice se refera la:
Justețe: presupune egalitatea în fața impozitului, adică fiecare cetatean care obtine venituri sau care are avere trebuie să contribuie la acoperirea cheltuielilor publice pe masura veniturilor obtinute sau averii detinute.
Certitudine: presupune ca marimea impozitul trebuie să fie certa, si nu arbitrara , iar termenele, cuantumul și modul de percepere a impozitului trebuie să fie cunoscut si respectat de către contribuabil.
Comoditate: presupune stabilirea unor reguli simple din punct de vedere al înțelegerii pentru contribuabil, pentru a favoriza acceptabilitatea socială a sistemului fiscal. Principiul de comoditate este unul dintre principiile de impozitare și susține că sistemul fiscal ar trebui să fie simplu, ușor de înțeles de către toti contribuabilii. Nu ar trebui să fie complicat, ar trebui să înțeleagă cum să calculeze și în cele din urmă sa stabileasca cât de mult trebuie să plăteasca la stat. Acest principiu de impozitare este atât de important, în sensul că ajută la evitarea corupției.
Eficacitate: presupune asigurarea incasarii impozitelor cu un minim de cheltuieli , dar acest lucru sa fie favorabil si pentru platitor.
1.5.2 Principii moderne de impunere
Pentru ca obiectivele majore de impozitare trebuie să fie realizate, impozitele trebuie să respecte anumite criterii. Acestea sunt cuprinse în următoarele principii:
1. Principiul impunerii echitabile presupune dreptate sociala in materie de impozite.
Respectarea echitatii fiscale presupune realizarea cumulativa a mai multor conditii, si anume:
a. Stabilirea minimului neimpozabil, adica scutirea de impozit a unui venit minim care sa permita satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Acest minim nu se poate aplica impozitelor indirecte, el se aplica cu precadere impozitelor directe ( in special impozitul pe venit);
b. Sarcina fiscala sa fie stabilita in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor. , adica luarea in considerare a marimii venitului sau averii care face obiectul impunerii, precum si a situatiei personale a acestuia (singur, casatorit, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa etc.). Aici este vorba de respectarea cerintelor echitatii pe verticala;
c. La o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categoriei sociale, respectiv sarcina fiscala a unei persoane sa fie stabilita in comparatie cu sarcina altei persoane din aceeasi categorie sociala. De data aceasta este vorba de respectarea cerintelor echitatii pe orizontala;
d. Impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale, respectiv toate persoanele care realizeaza venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu exceptia persoanelor ale caror venituri se situeaza sub un anumit nivel (minimul neimpozabil).
2. Principiul politicii financiare se refera atat la stabilitatea impozitului, cat si la elasticitatea acestuia.
Stabilitatea se refera la faptul ca un impozit nu se modifica, adica nu creste în raport de sporirea producției și nu scade în fazele de criză. In realitate, de regulă, încasările din impozite nu prezintă stabilitate, deoarece legile economice se schimba foarte des si fac ca productia si desfacerea sa aiba o evolutie nestatornica.
Elasticitatea reprezinta adaptabilitatea impozitului la nevoie bugetare, adica acesta să poată fi majorat sau diminuat când cheltuielile bugetare cresc sau scad. O altă problemă ce ține de politica financiară constă în alegerea tipul și numărul impozitelor cu ajutorul cărora statul urmează sa-și procure veniturile sale fiscale. Statul poate folosi în acest scop un singur impozit sau o multitudine de impozite. Știința financiară consideră, că practica unui singur impozit astăzi ar fi irealizabilă și ineficientă, deoarece impozitul respectiv stabilit în funcție de puterea economică a plătitorului, ar putea genera nemulțumirile, ar accentua tendințele evazioniste și de transferare a sarcinii fiscale, iar erorile de impunere ar dezavantaja fie statul, fie plătitorul.
3. Principiul politicii economice: Prin mărimea impozitului statul influențează dezvoltarea sau restrângerea activității unor ramuri economice sau a unor activități economice, stimulează sporirea producției sau a consumului unor anumitor mărfuri, extinde sau limitează relațiile comerciale cu alte state.
Astfel, pentru a stimula lărgirea consumului unui bun, statul ia măsuri pentru reducerea sau suprimarea impozitelor indirecte care-1 afectează, iar pentru a restrânge consumul procedează în sens invers, adică majorează cotele impozitelor respective.
4. Principiile social-politice:
Prin politica fiscală se urmărește un anumit scop social. Se aplică o impunere diferențiată a veniturilor sau averii diferitelor categorii sociale în funcție de interesele partidului de guvernământ. Cu ajutorul unor măsuri fiscale, acesta caută să abată atenția maselor largi ale populației de la anumite chestiuni politice aflate la ordinea zilei: să-și păstreze influența în rândurile unor categorii sociale, să evite influențe negative pe care le-ar putea avea creșterea consumului unor produse dăunătoare sănătății – băuturi alcoolice, tutun, – să favorizeze natalitatea etc.
Un număr de principii importante de impozitare apar si în studiul finanțelor publice. Aceste principii ofera o perspectiva asupra cauzelor și consecințelor impozitarii. În topul listei sunt motivele sau justificările pentru colectarea taxelor de la membri ai societății. Cele două motive principale sunt denumite efectul de venituri (generatoare de venituri pentru activități guvernamentale finanțate) și efectul de alocare (folosind impozitele pentru a incuraja anumite activități de producție, consum, sau schimb).
Un alt set important de principii se referă la proporționalitatea taxelor cu privire la venituri, ce procent din venitul este plătit în taxe de la diferite niveluri de venituri. Cele trei variante sunt proporționalitatea (proporție egală la fiecare nivel de venit), progresivitatea (o proporție mai mare de venituri la venituri mai mari), precum și regresivitatea (o proporție mai mare de venituri la venituri mai mici).
Finanțele publice sunt în continuare preocupate de echitatea și "corectitudinea" plătilor de impozite și cine ar trebui să le plătească. Acest lucru conduce la două principii de remarcat – principiul de beneficii (cei care beneficiază de un salariu sa plateasca taxe) și principiul capacitatii de a plăti (cei care au venit să achite taxele). Atunci când se aplică principiul capacitatii de a plăti se poate vorbi de egalitate pe orizontală (venituri egale ,impozitele egale) și egalitate pe verticală (cei cu venituri mai mari să plătească impozite mai mari).
Efecte fiscale
Principalul mijloc de generare a veniturilor la bugetul de stat il reprezinta impozitatea. Guvernele numesc acest lucru efectul veniturilor. Cu toate acestea, ei recunosc faptul că impozitele si taxele pot fi utilizate pentru a modifica alocarea resurselor, ceea ce se numește efectul de alocare.
Efectul de venit : Principalul obiectiv al statului este de a genera venituri pentru a fi utilizate in finanțarea si funcționarea guvernului, mai ales furnizarea de bunuri publice. Guvernele au nevoie de acces la resurse pentru a construi autostrăzi, a apăra națiunea, a educa populația, și a menține sistemul juridic. Ei cumpăra aceste resurse cu venituri fiscale.
Efectul de alocare: Al doilea obiectiv al statului privind impozitarea este de a schimba alocarea resurselor. În timp ce guvernele ar putea impune taxe pentru un motiv sau altul, toate taxele au efecte. Un impozit destinat să genereze venituri modifică alocarea resurselor. O taxă menită să schimbe alocarea resurselor generează venituri. Cu toate acestea, diferitele taxe ating cele două efecte la diferite grade. În mod ideal, statul vrea venituri mari si alocari de resurse mici.Atunci cand statul descurajeaza o anumită activitate, succesul presupune un efect de venituri.
Proporționalitatea fiscală
În timp ce guvernele percep taxe pentru o gama larga de bunuri, servicii și activități, de-a lungul secolelor, majoritatea taxelor sunt plătite în cele din urmă din venituri. Proporționalitate fiscală este proporția de venit, plătit în taxe de la diferite niveluri de venit. În unele cazuri, proporția de venit, plătit în impozite crește cu venit și în alte cazuri scade. Și în alte cazuri, acesta rămâne același. Acest lucru sugerează trei alternative.
Proporționalitate: Un impozit proporțional este unul în care proporția de venit plătit în impozite este aceeași pentru toate nivelurile de venit. De exemplu, cazul în care contribuabilul plateste 16 % din venitul lui în impozite, indiferent de marimea venitului sau. Este cazul impozitului pe profit, impozitului pe venit sau a celui pe dividende.
Progresivitate: Un impozit progresiv este unul în care proporția de venit platit în taxe este cu atat mai mare cu cat veniturile sunt mai mari. De exemplu, societatile care obtin venituri mari platesc 23 % impozit, iar cele cu venituri mici platesc 20 %. Este cazul impozitului pe profit in Marea Britanie.
Regresivitate: Un impozit regresiv este unul în care proporția de venit plătit în taxe este mai mică cu cat veniturilor sunt mai ridicate. Un exemplu de impozit progresiv sunt taxele pe vanzari.Impozitul pe profit, desi este un impozit progresiv, de la un anumit nivel de venituri mari acesta tinde sa fie regresiv.
Principiul de beneficii
Afirmă că impozitele ar trebui să se bazeze pe beneficiile primite, cei care primesc cele mai mari beneficii ar trebui să plătească cele mai multe taxe. La suprafață, acest principiu este destul de logic și ușor de justificat. Persoanele care beneficiază de bunuri publice sunt logic cei care ar trebui să plătească pentru furnizarea lor. Conducătorii auto ar trebui să plătească pentru autostrăzi, patronii de bibliotecă ar trebui să plătească pentru biblioteci, studenții ar trebui să plătească de școlarizare, entuziaști camping ar trebui să plătească pentru parcuri naționale, și lista poate continua.
Un alt principiu este abilitatea de a plăti : Acest principiu se refera în special la bunuri publice, care sunt consumate de către toți. Dacă toată lumea beneficiază de bunuri publice, fără excludere, atunci toată lumea ar trebui să plătească. Cu toate acestea, nu toată lumea poate plăti, astfel încât cei care își pot permite să plătească, trebuie să suporte povara.
Capitolul 2 : Proiectul de modificare a Codului fiscal
In data de 18 februarie 2015, Ministerul Finantelor Publice a prezentat si publicat in cadrul sedintei de Guvern proiectele Codului Fiscal si Codului de procedura Fiscala “ rescrise”. Aceste proiecte de lege vor fi trimise catre Parlament pentru dezbatere si aprobare, data propusa pentru intrarea in vigoare fiind de 1 ianuarie 2016.
Este propusa eliminarea unr impozite si taxe, cum ar fi: impozitul pe constructii speciale, impozitul pe dividende si accizele nearmonizate.
1. Cand se va vota in parlament? In iunie 2015 se va vota modificarea Codului Fiscal. Pana atunci este in proiect de dezbatere. Se doreste a fi promovata cu cel putin 6 luni inainte de a intra in vigoare pentru ca societatile sa isi faca strategii si sa cunoasca si inteleaga noutatile Codului Fiscal.
2. Cine elaboreaza normele? Ministerul Finanțelor Publice are atribuția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod. Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, și sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele și instrucțiunile referitoare la proceduri de administrare a impozitelor și taxelor reglementate de prezentul cod, datorate bugetului general consolidat, se emit de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
3. Cand va intra in vigoare? Se doreste a intra in vigoare incepand cu data de 01.01.2016
4. Ce urmareste? Noul Cod Fiscal urmareste o relaxare fiscala, atragerea de investitori si reducerea evaziunii fiscale.
5. Ce se intampla efectiv cu impozitele si care sunt implicatiile acestor modificari?
Impozitul pe profit :
Initial: Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.
Principiului general de deducere al cheltuielilor : cheltuielile deductibile sunt acele „cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile”.
Modificare:
Începând cu 1 ianuarie 2019, cota de impozit pe profit care se va aplica asupra profitului impozabil este de 14%. De asemenea, se doreste sa se modifice anumite baze de calcul pentru stabilirea cheltuielilor de protocol, a rezervelor legale etc pentru un calcul mai simplificat.
O alta modificare se refera la principiului general de deducere a cheltuielilor. Daca pana acum cheltuielile deductibile sunt acele „cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile”, in viitor cheltuielile deductibile vor fi “cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității economice”.
Un alt aspect nou este ca persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România vor fi încadrate în categoria contribuabililor obligați la plata impozitului pe profit.
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor :
Initial: In baza Art. 46. Alineatul (1) litera (c) o microintreprindere este o persoana juridica romana care a realizat venituri ce nu au depășit echivalentul în lei a 65.000 euro. Cota de impozitare este de 3%.
Modificare : Nivelul veniturilor prevăzute la Art. 46 alin.(1) lit.c) se modifică după cum urmează:
a) 75.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor în anul 2017
b) 85.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor în anul 2018;
c) 100.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor începând cu anul 2019.
Cotele de impozitare se modifica cf. Art.50 din Proiectul de Lege al Noului Cod Fiscal dupa cum urmeaza :
a) 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;
b) 3% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
c) 3% + 1530 lei trimestrial, pentru microîntreprinderile care nu au salariati. Această suma se actualizează în funcție de evoluția salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, prin ordin al ministrului finanțelor publice;
d) 3% pentru microîntreprinderile care nu se încadrează în prevederile lit.a) sau lit.b), și care se află într-una din următoarele situații înscrise în registrul comerțului sau în registrul ținut de instanțele judecătorești competente, după caz:
1. dizolvare urmată de lichidare, potrivit legii;
2. inactivitate temporară, potrivit legii;
3. declarare pe proprie răspundere a nedesfășurării de activități la sediul social/sediile secundare, potrivit legii.
Impozitul pe venit cuprinde :
Venituri din activitati independente
Initial : Atat in ceea ce priveste impozitul pe venit, cat si contributiile sociale pentru anumite venituri din activitati independente, acestea se retin la sursa.
Contributia individuala de aisgurari sociale de sanatate se deduce la calculul impozitului pe venit.
Exista obligatia contribuabililor pentru completarea Registrului de Incasari si plati.
Existenta sintagmei “ pe baza datelor din evidenta contabila in partida simpla“
Modificare :
Se elimină reținerea la sursă a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale pentru anumite venituri din activități independente, cu excepția veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală .
Se elimină deducerea contribuției individuale de asigurări sociale de sănătate la calculul impozitului pe venit .
Se introduce obligația privind completarea Registrului de evidență fiscală, modelul și conținutul acestui registru urmând să fie aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Proiectul de act normativ prevede corelații cu prevederile Titlului III din Codul fiscal, referitoare la eliminarea sintagmei „pe baza datelor din evidența contabilă în partidă simplă” și înlocuirea acesteia cu sintagma „pe baza datelor din contabilitate”, ca urmare a propunerilor de modificare a Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a proiectului de Ordin pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă.
Venitul net anual din drepturile de proprietate intelectuala
Initial : Cf. Art.50 Cod Fiscal venitul net din drepturile de proprietate intelectuala se calculeaza scazand din venitul brut o cheltuiala deductibila egala cu 20% din venitul brut si contributiile sociale obligatorii platite.
Modificare : Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabilește prin scăderea din venitul brut a unei cheltuieli deductibile de 40 % din venitul brut si a unei cheltuieli reprezentând contribuții sociale datorate potrivit legii, altele decât contribuții de asigurări sociale de sănătate prevăzute la titlul V – "Contribuții sociale obligatorii". Deducerea contribuțiilor sociale datorate se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/ pierderii nete anuale, potrivit prevederilor art.74.
Venituri provenind din crearea unor lucrari de arta monumentala
Initial : Cf Art.50 cod Fiscal, venitul net se stabilește prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
a) o cheltuială deductibilă egală cu 25% din venitul brut;
b) contribuțiile sociale obligatorii plătite
Modificare : Venitul net din crearea unor lucrari de arta monumentala se stabilește prin scăderea din venitul brut a unei cheltuieli deductibile de 40 % din venitul brut si a unei cheltuieli reprezentând contribuții sociale datorate potrivit legii, altele decât contribuții de asigurări sociale de sănătate prevăzute la titlul V – "Contribuții sociale obligatorii". Deducerea contribuțiilor sociale datorate se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/ pierderii nete anuale, potrivit prevederilor art.74.
Observatie : Daca initial calculul venitului net din drepturi de proprietate intelectuala si cel din crearea unor lucrari de arta monumentala se stabileau dupa reguli diferite, dupa noul cod fiscal acestea se stabilesc dupa aceleasi principii de calcul.
Venitul net anual din cedarea folosintei bunurilor
Initial : Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.
Modificare : Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.
Si in aceasta situatie se elimină deductibilitatea contribuției individuale de asigurări sociale de sănătate la calculul impozitului pe venit.
Veniturile din pensii
Initial : In ceea ce priveste deducerile, actualmente suma neimpozabila lunara este de 1000 lei. Penrtu stabilirea venitului net anual de mai deduc si contribuții sociale obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizică si deducerea speciala pentru credite.
Modificare : Cf. Art. 99 din Noul cod Fiscal venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie, în ordine, a următoarelor:
a) suma neimpozabilă lunară de 1.050 lei;
b) deducerea specială pentru credite rescadențate
Suma neimpozabilă lunară de 1.050 lei se majorează cu 50 lei în fiecare an fiscal, începând cu drepturile aferente luni ianuarie, până ce plafonul de venit neimpozabil ajunge la valoarea de 1.200 lei /lunar.
Venitul net din premii si jocuri de noroc
Initial : Denumire „Venit net din premii si jocuri de noroc „
Venitul net este diferența dintre venitul din premii sau din jocuri de noroc și suma reprezentând venit neimpozabil.
Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net. Venitul net se calculează la nivelul câștigurilor realizate într-o zi de la același organizator sau plătitor.
Modificare : Denumire incepand cu 12 februarie 2015 „Venit net din premii”
Venitul net este diferența dintre venitul din premii și suma reprezentând venit neimpozabil incepand cu 12 februarie 2015.
Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 1% aplicată asupra tuturor sumelor încasate de un participant de la un organizator de jocuri de noroc. Veniturile din jocuri de noroc care depășesc echivalentul a 15.000 euro se impozitează cu 16%, iar veniturile care depășesc echivalentul a 100.000 euro se impozitează cu 25% incepand cu 12 februarie 2015.
Sunt introduse anumite alineate care intra in vigoare incepand cu 12 februarie 2015, cum ar fi :
– Nu sunt impozabile la sursă veniturile realizate de către persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanță (on-line), slot-machine, lozuri și festivaluri de poker.
– Persoanele fizice care obțin venituri din jocurile de noroc prevăzute la alineatul anterior au obligația de a depune declarația privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal competent are obligația de a stabili impozitul datorat, aferent venitului încasat din jocurile de noroc, pe baza declarației privind venitul realizat din jocuri de noroc, prin emiterea deciziei de impunere.
– Cota de impunere pentru veniturile din jocuri de noroc prevăzute la primul alineat este de 1% pentru sumele de până la echivalentul a 14.999 euro, 16% pentru sumele cuprinse între 15.000 – 99.999 euro și 25% pentru sumele care depășesc echivalentul a 100.000 euro. Organizatorul de jocuri de noroc prevăzute la alineatul (7) are obligativitatea de a păstra o evidență nominală a persoanelor fizice care au obținut venituri din jocuri de noroc mai mari de 15.000 euro și a le declara organului fiscal competent, până la 25 mai inclusiv a anului următor, celui de realizare a venitului."
Cotele de contributii de asigurari sociale
Initial : Cf. Art. 137 Cod Fiscal cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 15,8% pentru contribuția datorată de angajator;
b) 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;
c) 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator.
Modificare : Începând cu data de 1 ianuarie 2017, cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 21% pentru condiții normale de muncă, din care 7,5% pentru contribuția individuală și 13,5% pentru contribuția datorată de angajator;
b) 26% pentru condiții deosebite de muncă, din care 7,5% pentru contribuția individuală și 18,5% pentru contribuția datorată de angajator;
c) 31% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 7,5% pentru contribuția individuală și 23,5% pentru contribuția datorată de angajator.
Observatie : -contributia la sanatate :5.5% pt angajat si 5.2% pentru angajator nu se va modifica.
-contributia la somaj nu se va modifica, va ramane 0.5% atat pt angajat, cat si pentru angajator.
Celelalte contributii specifice numai pt angajator, cum ar fi : concedii si indemnizatii, fond de garantare, etc. nu se vor modifica.
Veniturile din salarii
Initial : Deducerile personale pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut pana la 1000 lei sunt : 250 pentru cei car nu au nici o persoana in intretinere, 350 lei pentru o persoana, 450 lei pentru doua persoane, 550 lei pentru trei persoane si 650 lei pentru patru sau mai multe persoane in intretinere.
Modificare : Sunt majorate deducerile personale pentru contribuabilii care au persoane în întreținere și venituri brute de până la 1000 lei lunar, astfel :
– pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei;
– pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 400 lei;
– pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 500 lei;
– pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 600 lei;
– pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 800 lei.
Se introduc noi categorii de venituri salariale neimpozabile:
o Contribuțiile la fonduri de pensii facultative și primele de asigurări voluntare de sănătate plătite de angajatori pentru angajații proprii, în limita a 650 euro anual.
o Drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în cazul în care potrivit legislației în materie este interzisă introducerea alimentelor în incinta unității.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.001 lei și 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.
TVA-ul
Initial : Cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
Modificare : Începând cu 1 ianuarie 2016 cota va fi 20%, iar de la 1 ianuarie 2018, cota standard va fi de 18%.
Cota redusa de 9% se va aplica si pentru carne si peste, legume si fructe.
Aplicarea taxării inverse și pentru livrarea de clădiri, părți de clădire și terenuri de orice fel.
Accize
Modificari : Cf. Art. 335 din Proiectul de modificare a Codului Fiscal toate modificarile se vor aplica cu data de 1 ianuarie 2016, cu exceptia acceizelor pentru tutun care se vor aplica incepand cu 1 aprilie 2016.
Se vor reduce nivelului accizelor la principalele produse energetice (benzină și motorină) și la alcool și băuturi alcoolice .
Se vor elimina accizele nearmonizate – accize percepute în prezent pentru cafea, bijuterii din aur/platină, confecții din blănuri naturale, iahturi și alte nave/ambarcațiuni pentru agrement si motoare pentru acestea, autoturisme cu o capacitate cilindrică a motorului mai mare sau egală cu 3000 cm3, arme și muniție, precum si a impozitului pe țițeiul din producția internă.
Incepând cu 1 ianuarie 2015 nivelul accizelor va fi exprimat în lei pe unitatea de măsură utilizând nivelul în lei practicat în anul 2014. Începând cu anul 2016, nivelul astfel obținut se actualizează anual cu creșterea prețurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie.
Impozite si taxe locale
Initial : Cota de impozit actuala pentru clădirile rezidențiale este de 1%.
Cotele aplicabile în prezent pentru clădirile deținute de persoane juridice sunt cuprinse între 0.25% și 1,5%.
Modificare : Cota de impozit pentru clădirile rezidențiale va fi cuprinsă între 0,08% și 0,2%.
Cota de impozit pentru clădirile nerezidențiale (inclusiv cele deținute de persoane fizice), va fi cuprinsă între 0,2% și 1,3.
Se propune eliminarea taxei hoteliere.
Modificari aduse Codului de procedura Fiscala
Principalele modificari aduse Codului de Procedura Fiscala urmaresc îmbunătățirea echilibrului în relația dintre contribuabili și organele fiscale, precum și creșterea gradului de conformare a contribuabililor.
Se introduce conceptul „in dubio contra fiscum”, potrivit căruia prevederile neclare se interpretează în favoarea contribuabilului.
In ceea ce priveste dobânzii si majorarile de întârziere, acestea se vor reduce de la 0,03% la 0,02% pe zi, iar majorărilor de întârziere pentru taxele locale de la 2% la 1,2% pe lună sau fracțiune de lună.
Se vor introduce „penalități de nedeclarare” pentru obligațiile nedeclarate de contribuabil și stabilite de organele de inspecție fiscală, calculate ca procent din sumele nedeclarate.
6. Care sunt parerile specialistilor?
Theodor Stolojan, fost prim-ministru al Romaniei, a declarat ca proiectul de modificare a Codului Fiscal ar fi trebuit bazat pe analize serioase ale impactului pe care il va avea, analize care lipsesc insa cu desavarsire.
Theodor Stolojan spune că proiectul de Cod Fiscal ridică unele întrebări: "Dacă ne uităm efectiv la propunerile făcute de modificare în Codul Fiscal, sigur că apar câteva întrebări. Ne propunem ca de la una din cele mai înalte cote de TVA de 24% să ajungem în două etape la 18%, care va fi una din aproape cele mai mici cote de TVA din UE. În același timp, propunem introducerea cotei de 9% pentru majoritatea alimentelor de bază, începând cu lapte, carne, fructe, legume etc.. Or aici deja apare un mare semn de întrebare: ce dorim să facem? Și să avem una din cele mai mici cote de TVA din Europa, dar în același timp introducem aproape la majoritatea consumului de produse de bază cotă de 9%.”
În opinia europarlamentarului liberal, "dacă ar fi să punem în aplicare acest Cod Fiscal, România ar părea o țară în care curge lapte și miere".
Gabriel Biris, unul dintre cei mai cunoscuți consultați de fiscalitate din România, a atras atentia ca noile reglementari propuse de Guvernul Ponta ar putea sa "agraveze agresivitatea Fiscului, care in goana dupa bani la buget a inceput sa atace contribuabilii corecti, nu pe evazionisti."
Acesta mai spune ca unele modificari nu sunt armonizate intre ele, dar e un lucru bun ca s-au eliminat anumite ambiguitati.
Un alt lucru bun dupa parerea lui G. Biris este faptul ca se va elimina impozitul pe constructii speciale, asa numita „ taxa pe stalp”.
Masura privind scaderea cotei de Tva este buna, insa va afecta foarte mult exercitiul bugetar, avand un impact de 30 de miliarde, sustine specialistul.
“Pe de-o parte, avem prevederi pe partea de Cod fiscal care, aparent, duc la o reducere a sarcinii fiscale, TVA, accize si eliminarea impozitului pe dividende, pe de alta parte, creeaza un gol care nu stim cum va fi acoperit si cum vom plati aceste reduceri. Avem un studiu de impact prea optimist care nu spune cum compenseaza reducerile de venituri la buget. Romania va deveni un paradis fiscal pentru anumite venituri si nu e in regula.”
Darius Valcov, Ministrul de Finante sustine ca cei care vor pierde din aplicarea noului cod Fiscal vor fi cei care fac afaceri necinstit si care nu au un comportament corect fata de fisc.
Darius Vâlcov a mai afirmat că vor exista unele companii, care, la 1-2 ani de la aplicarea noului Cod Fiscal, se vor întreba unde este mai bine să facă afaceri: în România sau în Ungaria, de exemplu.
Sorin Mitea, presedintele patronatului Romalimenta crede ca scaderea TVA la 20% va incuraja consumul si va ajuta la relansarea economica, iar scaderea cotei de impozit pe profit si eliminarea impozitului pe dividend ar creste investitiile straine care au stagnat in ultimii ani.
In contextul economic actual din Romania, eliminarea sintagmei <<de regula>> din textul art. 4 al Codului Fiscal a devenit necesara. Daca aceasta eliminare ar fi acceptata de reprezentantii MFP, ea ar veni in intampinarea solicitarilor mediului de afaceri de a beneficia de prevederi de legislatie fiscala stabile si simple si ar conferi Romaniei sansa unor investitii straine semnificativ crescute", este de parere reprezentantul RSM Scot.
La randul sau, Dan Schwartz sustine ca actuale Coduri fiscale contin inca prevederi fie ambigue, fie neclare, fie menite mai degraba a crea posibilitati de evitare a platii impozitelor si taxelor decat a ajuta la o mai buna colectare a acestora si de a stimula activitatea economica.
7. Concluzii :
Prin noul cod Fiscal se doreste o disciplina legislativa, in care nu se va mai putea modifica codul fiscal in timpul anului, ci intotdeauna in anul urmator pentru a asigura predictibilitate.
In anii in care s-a schimbat codul fiscal foarte des, numarul investitorilor a scazut, deoarece numeroasele modificari le-au afectat bugetarea, tot timpul aparand noi impozite pe care acestia nu le-au bugetat. Cei care au avut de suferit au fost atat contabilii, cat si societatile pentru ca au trebuit sa isi schimbe strategiile planificate.
Aceste masuri sunt pentru alinierea la cerintele Uniunii Europene, relaxare fiscala si atragerea investitiilor straine.
Modificările propuse urmăresc să identifice posibile societăți „fantomă” cât se poate de repede, de exemplu la înregistrarea în scopuri de TVA, și să se împiedice societățile fantomă să intre în sistemul TVA. Prin urmare, trebuie să se evalueze riscul tuturor înregistrărilor noi de TVA și, dacă se poate, să se refuze înregistrarea. Verificarea la înregistrare ar urma să permită administrației fiscale să identifice și să oprească frauda din timp.
In noul Cod Fiscal avem prevederi care, aparent, duc la o reducere a sarcinii fiscale, dar creeaza un gol care nu stim cum va fi acoperit si cum vom plati aceste reduceri.
Fondul Monetar Internațional consideră că România nu are spațiu să reducă taxele până nu îmbunătățește colectarea lor și administrarea veniturilor, remarcând reducerea dezechilibrelor, dar și încetinirea reformelor pe fondul incertitudinilor politice.
Capitolul 3 : Studiu de caz – Tipurile de impozit la nivelul tarilor europene
Funcția de control a sistemului fiscal decurge din interesul statului referitor la asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale. De aceea, in legislația de instituire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sunt percepute expres modul in care se realizează controlul cu privire la mărimea acestora, precum și finalizarea asietei prin perceperea efectivă la bugetele publice a veniturilor fiscale aferente. Prin funcția de control se urmărește reflectarea provenienței resurselor fiscale, mărimea absolută a acestora și nivelul relativ in raport cu PIB, titlul cu care se mobilizează la bugetele publice beneficiare, modul in care sunt respectate principiile impunerii și cum sunt influențate diversele procese economice și sociale prin intermediul fiscalității.
Principalele caracteristici ale impozitelor :
1. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice și/sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului;
2. au caracter definitiv și nerambursabil, în sensul că impozitele odată făcute sunt utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective necesare membrilor societății;
3. sunt o prelevare fără contracompensație sau fără vreun echivalent direct și imediat din partea statului în favoarea contribuabilului.
Clasificate dupa trasaturile de fond si de forma impozitele sunt: directe si indirecte.
Principala diferenta dintre impozitele directe si cele indirecte se refera la faptul ca impozitele directe sunt aplicate asupra veniturilor, iar cele indirecte asupra consumului.
3.1 Impozite directe : Marea Britanie, Franta, Germania, Romania
Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere, care s-a ivit și s-a practicat în perioadele cele mai timpurii de apariție a relațiilor financiare.
Impozitele directe reunesc o bună parte din ansamblul modalităților de extragere a valorii în favoarea autorităților publice. Ele alcătuiesc o diversitate extinsă de instrumente fiscale bazate pe mecanismul impunerii nemijlocite a materiei impozabile.
Impozitele directe, grație echitabilității lor, au o contribuție esențială la formarea veniturilor publice. În veniturile bugetelor publice ale țărilor O.C.D.E. (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) ele reprezintă, în medie, o jumătate.
Impozitele directe prezinta urmatoarele caracteristici :
– sunt individualizate: aceasta este o caracteristica definitorie a impozitelor directe, deoarece materia impozabila este personalizata;
– sunt suportate efectiv de contribuabil: persoana fizica sau juridical care obtine venituri sau poseda avere;
– sunt diferentiate in conformitate cu puterea contributiva a contribuabilului;
– sunt progresive: persoanele cu venituri mai mari, platesc impozite mai mari;
– satisfac mai amplu principiul “echitate fiscala”: pentru ca sunt platite in functie de venitul pe care il obtii , spre deosebire de impozitele indirecte care nu tin cont de castigul fiecaruia. indiferent de venit taxa pe consum este aceeasi pentru toata lumea;
– sunt mai eficiente: consumul nu se poate controla, insa veniturile sunt mai controlabile;
– sunt mai putin sensibile la conjuctura economica, fiind sursa stabile de venituri publice.
3.1.1 Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
Marea Britanie
Marea Britanie reprezintă țara de origine a acestui impozit, ce a fost introdus pentru prima dată în anul 1798.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice aduce un procent important din veniturile bugetului de stat al Marei Britanii. În această țară venitul se împarte pe categorii (ședule) în funcție de sursa venitului , exemplu: salarii, dividende, chirii, iar fiecare ședulă se impune în mod deosebit. Acest mod de impunere are scopul de a “prinde venitul la sursă”.
Anul fiscal pentru persoanele fizice este 6 aprilie-5 aprilie, care difera de anul fiscal pentru societati: 1 aprilie – 31 martie.
Impozitul pe venit se împarte în câștigat (prin muncă) și investițional (nu din munca prestată). Perceperea impozitului pe salarii și remunerări se face la sursă. În acest caz, este necesară prezentarea declarației privind impozitul de către persoanele care au venit doar din salariu. În toate celelalte cazuri, impozitarea veniturilor se face în baza declarațiilor depuse de contribuabili în termenii stabiliți. Scutirea personală în Marea Britanie este de 3 455 lire sterline.
Cotele impozitului pe venitul persoanelor fizice sunt diferențiate în felul următor:
Tabel 2 : Cotele impozitului pe veniturile persoanleor fizice in Marea Britanie
In Marea Britanie, principalele veniturile impozabile cuprind:
veniturile din salarii și asimilate lor (employment income): reprezintă principalele venituri din categoria employment income ce cad sub incidența impozitului pe venit. Aceste venituri sunt ajustate prin neincluderea sau deducerea unor elemente ce au legătură cu desfășurarea activității la locul de muncă. Contribuabilul poate cere deduceri daca a facut cheltuit cu transportul la locul de muncă sau alte cheltuieli stict legate de munca si nu au fost returnate de angajator.Cotele de impunere sunt cele din tabelul nr.2.
veniturile din activități independente: Sunt impozitate după deducerea cheltuielilor care au contribuit în mod direct și exclusiv la derularea afacerii sau profesiei. Există o serie de restricții privind deducerea cheltuielilor de capital, de protocol, etc. Plata de face in 2 transe pe 31 ianuarie si 31 iulie. Cotele de impunere sunt cele din tabelul nr.2.
veniturile de pensii (pensii de stat, pensii ale angajatorului, pensii din scheme personale): sunt taxate în mod identic cu veniturile din salarii, prin stopaj la sursă efectuat de plătitorul pensiei. La începutul plății pensiei, o parte din acesta poate fi transformată într-o sumă fixă plătibilă o singură dată in proportie de 25% din totalul pensie de incasat, ce este scutită de impozit.
veniturile din dividende: sunt impozitate doar la contribuabilii care realizeaza venituri foarte mari, in rest contribuabilul detrebuie sa depuna o declaratie catre HMRC despre faptul ca a incasat dividente. Cota standard este 0%, umatoarea cota este 25% si cota aditionala este de 30.56%.
venituri locative: exista doua tipuri de inchitieri: inchirierea unei camere sau etaj din imobilul in care locuieste contribuabilul pentru acest tip plafonul de scutire este de 4.250 lire/an si inchrierea unei proprietati pentru care plafonul de scutire este de 2.500 lire/an. Aceste plafoane au scpul de a mentine un nivel scazut al chiriilor. In Romania nu exista nu exista plafoane similare, orice venit din chirie fiind impozitat cu 16% si 5.5%.
venituri din dobanzi: daca economiile sunt facute intr-un cont special (Individual Savings Accounts) acestea nu sunt impozabile in limita a 15.000 lire economisiti pe an. Pentru celelalte tipuri de dobanzi cota de impunere este de 20%
Franta
Impozitul pe venitul persoanelor fizice în veniturile publice are o pondere de peste 18%. Unitatea impozitată este familia alcătuită din doi soți și persoanele aflate la întreținerea lor. Celibatarii se impun individual.
Tabel 3 : Cotele impozitului pe veniturile peroanelor fizice in Franta
Cota impozitului este progresivă – de la 0% până la 45%. Impozitul pe venit este așezat mai degrabă asupra gospodăriei (căminului) decât asupra fiecărui soț separat. Declarea tuturor veniturilor se face printr-o singura declartie anuala. Aceasta tine cont de situatia familiei , astfel in functie de membrii se depune o declaratie pentru intreaga familie care tine cont de toti membrii. Declarații separate se fac numai în unele cazuri excepționale. Venitul căminului cuprinde veniturile soților și al copilului necăsătorit, până la împlinirea vârstei de 18 ani, la cerere chiar si dupa aceasta varsta.
Pentru determinarea subiectilor rezidenti impozabili, legislatia fiscala franceza intrebuinteaza trei criterii alternative:
– criteriul de ordin personal: resedinta permanenta in Franta;
– criteriul de ordin professional: exercitarea in Franta a unei activitati profesionale (salariata sau nu), care nu reprezinta o activitate accesorie;
– criteriul de ordin economic: situarea in Hexagon a centrului de interes economic.
In Franta, principalele categorii de venituri impozabile sunt:
venitul din salarii si pensii;
câștigurile de capital și alte venituri (exemplu:vânzări de titluri de valoare)
venitul din afaceri sau activitati independente:
profiturile agricole
venituri locative
Venituri din pensii: Pensiile de viață au un regim special, în sensul că sunt impozitate doar parțial. Proporția impusă depinde de vârstă și de momentul în care s-a făcut prima plată, astfel: până la 50 de ani – 70%; între 50 și 59 de ani – 50%; între 60 și 69 de ani – 40% și peste 70 de ani – 30%. Din materia impozabilă subiectul nu poate efectua deducerile la care este îndreptățit în cazul celorlalte tipuri de pensii.
Venituri din dividende: Dividendele primite de la o companie rezidentă îndreptățesc acționarul la un credit fiscal (avoir fiscal) egal cu 50% din valoarea distribuției. Suma agregată a dividendului și creditul fiscal sunt adăugate la venitul impozabil al acționarului și supuse global sistemului progresiv de impunere, dar apoi suma creditului fiscal este scăzută din impozitul astfel calculat. În cazul în care creditul fiscal este mai mare decât obligația calculată contribuabilul este îndreptățit la o rambursare. O sumă prestabilită din dividende, diferențiată în raport de volumul veniturilor impozabile ale familiei, este scutită de impozit. Fiind supuse globalizării, veniturile din dividende sunt obiect și al taxelor sociale.
Veniturile din dobanzi: Dobânzile din surse franceze sunt impozitate progresiv, astfel 15%, pentru dobânda din obligațiuni guvernamentale și ale corporațiilor, împrumuturi, depozite, conturi curente și la termen; între 35% și 60%, pentru dobânzile bonurilor de casă și bonurilor de trezorerie. La aceste rate rezidenții trebuie să adauge taxele sociale, care nu sunt deductibile.
venitul din drepturi de proprietate intelectuala : sunt tratate ca și câștiguri din capital pe termen lung, când sunt primite de indivizii angajați în afaceri. Același principiu se aplică și la drepturile de autor asupra software original primite de 537 profesioniștii independenți. Rata de impunere este de 16% și se aplică asupra diferenței dintre venit și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia. Contribuabilul poate opta și pentru impunerea în sistem progresiv, caz în care baza impozabilă se reduce cu 30%.
Veniturile neimpozabile sunt:
asistența familiei pentru angajarea unui asistent maternal înregistrat precum și alocatia de îngrijire a copiilor la domiciliu
ajutoarele familiale (alocații familiale, indemnizația de locuință, alocația școlară …)
dobânzi la bancă de economii
Germania
In Germania, impozitul pe venit colectat este repartizat intre statul federal (42,5%), landuri (42,5%) si municipalitati (15%). Sub acest aspect, Germania se numara printer putinele state europene care aloca venituri semnificative nivelului regional de guvernamant.
Calitatea de rezident a unui contribuabil este determinata pe baza criteriului domiciliului sau a resedintei obisnuite in Germania. Prin urmare, rezidentii datoreaza impozit pentru beneficiile mondiale, mai putin in situatia in care de la aceaste regule se deroga printr-o conventie de evitare a dublei impunrei semnata de Germania cu un alt stat.
Pentru nerezuidenti, categoriile de venituri care sunt impozabile in Germania sunt enumerate expres si limitative de legea fiscala germana.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice se determină în baza unei scări de rate progresive. Cotele de impunere oscileaza intre 0% pentru venituri mai mici de 8.130 € pentru celibatarti si 16260 euro pentru casatoriti, cota de baza este de 14%, 42% pentru venituri mai mari de 52.882 € respectiv 105.764 euro si 45% pentru venituri mai mari de 250.731euro respectiv 501.462 euro. Minimul neimpozabil este stabilit pentru persoane și pentru familii.
Pentru calcularea venitului impozabil se scad unele cheltuieli speciale, de exemplu, pensia alimentara după divorț, cotizațiile pentru asigurarea medicală și asigurarea de viață, impozitul bisericesc, cheltuielile pentru învățământul profesional etc. Impozitul pe venitul angajaților se reține de angajator din câștigul lor la achitarea salariului (impozitul pe salariu) și ulterior se transferă fiscului.
Calcul simplicat al impozitului pe venit : Venit – cheltuieli legate de afacere/lucru = valoarea venitului – cheltuieli speciale – alte cheltuieli financiare extraordinare – deducere perosoane in intretinere = venit impozabil * cota de impenere = impozitul pe venit – diverse deduceri fiscale = impozit datorat – plati in avans – impozite din salarii = rest de plata / rest de recuperat.
Tabelul 3 : Cotele impozitului pe veniturile persoanelor fizice in Germania
In Germania, principalele categorii de venituri impozabile sunt:
venituri din beneficii agricole si forestiere;
venituri din beneficii industriale si comerciale;
venituri din actvitati independente;
venituri din chirii
venituri din investitii de capital;
venituri din dividende: Când dividendele sunt plătite unei persoane fizice, impozitul care se plateste este de 25% plus o supra-taxa de solidaritate.. Începând cu 1 ianuarie 2009, aceasta taxa este definitivă pentru persoanele care sunt rezidente ale Germaniei. Pentru persoanele necasatorite nu sunt impozabile veniturile din capital pan la suma de 801 euro, iar pentru cele casatorite pana la 1602 euro.Când dividendele sunt plătite unei întreprinderi, aceast venit din dividende va fi unul neimpozabil pentru societate, care nu va plati impozit. Numai 5% din dividendele sunt adăugate la profiturile societatilor ca si cheltuielile de exploatare nedeductibile. Același lucru se aplică si în cazul în care o întreprindere corporativa vinde acțiuni la o altă societate.
veniturile de natura salariala: În 2014, un salariu anual mai mic decât 8354 de euro pentru o persoana singura / 16708 EUR pentru un cuplu căsătorit nu vor fi supuse la plata impozitelor în Germania. Rata de pornire pentru cel mai mic venitul impozabil este de 14%. Rata de impozitare crește progresiv. Pentru veniturile brute anuale între 8355 EUR și 13469 EUR, creșterea este destul de abrupta, urmată de o creștere mai treptată pentru venituri de până la 52882 de euro. Oamenii care câștigă mai mult decât EUR 52,882 pe an sunt supuse unei rate de impozitare de 42%. Pentru veniturile de top de peste 250731 de euro rata de impozitare este de 45%.
Contributii Sociale
Venitul din salarii in Germania este subiectul mai multor contributii sociale cum ar fi: contributia la pensie, somaj, concediu medical, sanatate. Aceste contributii se calculeaza dupa tabelul de mai jos pana la un plafon.
Tabel 4 : Cotele contributiilor sociale in Germania
Salariu net = Salariu lunar -Impozit +suprataxa de solidaritate-Contributii sociale
Venit net = Salariul net + +Alocatie copil (daca e cazul)
Romania
In Romania impozitele directe sunt de doua feluri :
-impozite reale
-impozite personale : impozitul pe venit ( impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe veniturile persoanelor juridice) si impozitul pe avere( impozitul asupra averii propriu zise, impozitul pe circulatia averii.
Impozitele reale sunt acele impozite care au o legatura nemijlocita cu obiectul impozabil si se prezinta sub forma impozitului funciar, impozitul pe cladiri, impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc. Aceasta forma de impozitare a fost inlocuita in a doua jumatatea a secolului al IX-lea cu impozitul personal, doarece criteriile care au stat la baza impunerii acestuia nu erau echitabile adica nu se stabileau in functie de venitul sau averea contribuabilului.
Impozitele personale sunt acele impozite care se calculeaza asupra castigurilor si averii personale. Din aceasta cauza sunt denumite si impozite subiective. Impozitele personale sunt de doua feluri: impozit pe venit (impozite pe veniturile persoanelor fizice si impozite pe veniturile societatilor de capital) sau impozit pe avere ( pe circulatia averii, pe averea propriu-zisa sau pe sporul de avere).
Obiectul acestui impozit il constituie venitul realizat de orice persoană fizică sau juridică, venit care se numește brut. Acesta este ajustat, potrivit legii, prin deducerea unor cheltuieli pe care le-a suportat contribuabilul, obținandu-se astfel venitul impozabil care reprezintă materia impozabilă.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice se impoziteaza cu o cota unica de 16%.
In Romania, principalele categorii de venituri impozabile conform Codului Fiscal sunt :
venituri din salarii : In Romania fiecare angajat si angajator contribuie la bugetul asigurarilor sociale, la fondul de sanatate, la fondul pentru somaj precum si la bugetul de stat, prin impozitul pe salarii. Cota de impozitare pentru impozitul pe salarii este de 16%. Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.
venituri din activitati independente : Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente. Cota de impozitare este de 16%.
Cod Fiscal Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Impozitul este platit trimestrial pe baza deciziei de impunere.
venituri din activitati liber-profesioniste : Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii. Cota de impozitare este de 16%.
venituri din drepturi de proprietate intelectuala : Veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala provin din brevete de inventie, desene si modele, mostre, marci de fabrica si de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea. Beneficiarul unui astfel de contract poate opta între două metode de taxare. Impozitul poate fi reținut la sursă de plătitorul de venit. Cota poate fi de 16% sau de 10%. Dacă plătitorul veniturilor reține integral cota de 16%, persoana fizică nu mai poate beneficia de deducerea cheltuielilor forfetare de 20% si nici a contribuțiilor sociale, dacă acestea sunt datorate. Totuși, există și avantaje, persoana fizică nu va mai avea nici o obligație de declarare sau de plată a vreunui impozit. Opțiunea de impunere a venitului se exercită în scris în momentul încheierii contractului și este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activității desfășurate pe baza acestuia. Dacă optează pentru reținerea unui impozit de 10%, beneficiarul va trebui să declare toate veniturile brute încasate în decursul unui an (prin depunerea formularului 200). Autoritățile fiscale urmează să calculeze diferența de impozit datorată, să emită și să comunice o decizie de impunere, iar diferențele de plată să fie achitate în 60 de zile de la data comunicării deciziei.
venituri din pensii : Baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate o reprezinta veniturile din pensii care depasesc 740 de lei. Contributia lunara se datoreaza asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contributie nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei. Cota de impozitare este de 16%.
venituri din cedarea folosintei bunurilor: Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. Sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv.
venituri din dividende : Conform art. 36 Cod Fiscal, impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plătește dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plătește până la data de 25 ianuarie a anului următor.
3.1.2 Impozitul pe profiturile persoanelor juridice
Marea Britanie
În Regatul Unit impozitul pe profit este guvernat de către Income and Corporation Taxes Act 1988. Acesta poartă numele de Corporate tax și este aplicat asupra profitului impozabil a societăților rezidente pe teritoriul Marii Britanii indiferent dacă veniturile sunt realizate pe teritoriul Marii Britanii sau în străinătate.
Acest impozit se mai aplică și asupra profiturilor pe care le realizează sediile permanente de pe teritoriul Marii Britanii ale societăților multinaționale.
Corporate tax este aplicat asupra următoarelor tipuri de profituri:
Profiturile din activități comerciale și investiții de capital, sunt exceptate de la acestea veniturile din dividente care sunt taxate diferit.
Profiturile rezultate din plusuri de valoare (din vazarea activelor) cunoscute sub denumirea de “Chargeable gains”. În acest tip de impozit putem include câștigul din vânzarea imobilizărilor la un preț mai mare decat costul lor de achiziție.
Aceste câștiguri se calculează prin scăderea din venitul obținut din cedarea acestora a valorii de achiziție , a costurilor cu achiziționarea, vânzarea și întreținerea acestora și prin deducerea actualizării cu rata inflației.
Cotele de impozitare
In prezent impozitarea profitului se realizează prin folosirea a două cote de impozit aplicate în funcție de un plafon minim și unul maxim.
-Plafonul minim este pâna în 300 000 lire căruia i se aplica o cotă denumită rată asupra profiturilor mici. Impozitul se calculează prin aplicarea ratei minime asupra profitului.
-Pentru profiturile care depășesc 1 500 000 lire se aplică o cotă denumită rată asupra profiturilor mari. Impozitul se calculează prin aplicarea ratei maxime asupra profitului.
-pentru societățile al căror profit este situat între cele două plafoane , legislația prevede posibilitatea calculării unei reduceri a impozitului, denumită reducere marginală.
Cotele de impozitare sunt stabilite de către Autoritatea fiscală competentă și sunt anunțate cu un an sau mai mulți înainte.
Tabel 5 : Cotele impozitului pe profit in Marea Britanie
Observatie : incepand cu anul 2015 va fi cota unica, indiferent de nivelul profitului. Cota va fi de 20%.
Modalitatea de calcul a reducerii marginale :
Exemplul 1
Determinarea Scutirii Marginale pentru o societate cu:
Profit impozabil £1,000,000
Anul contabil : 1 Aprilie 2014 – 31 Martie 2015
Tabel 6 : Modalitatea de calcul a reducerii marginale
Baza de calcul pentru profitul impozabil
Baza de calcul este reprezentata de profitul impozabil, a carui determinare se face prin scaderea cheltuielilor deductibile din totalul veniturilor impozabile.
Profit impozabil = Venituri impozabile – Cheltuieli deductibile
(c) Deductibilitatea cheltuielilor
Sfera cheltuielilor deductibile este foarte larga si cuprinde:
-dobanzi si redevente; din punct de vedere fiscal, imprumutuile sunt clasificate in imprumuturi pentru activitati comerciale si imprumuturi pentru activitati necomerciale. Dobanzile aferente imprumuturilor pentru activitati comerciale sunt deductibile la nivelul lor absolut, in timp ce pentru imprumuturile aferente activitatile necomerciale se deduce doar difereta pozitiva dintre cheltuielile cu dobanzile si veniturile din dobanzi;
-cheltuielile privind achizitia unor active intangibile precum drepturile de proprietatea intelectuala, good-will-ul.
Anumite cheltuieli sunt deduse pe baze anuale, din profitul brut anual al companiei (asa-numitele deduceri fiscale) redevente, rente anuale (anuitati) etc.
In categoria cheltuielilor nedeductibile se includ dividendele, cheltuielile de protocol (partial), cheltuielile de capital (cu exceptia asa-numitelor capital allowances).
Cheltuielile intalnite in sistemul fiscal britanic sub denumirea de capital allowances reprezinta cheltuielile cu amortizarea activelor fixe deductibile din punct de vedere fiscal. In timp ce deprecierea (depreciation) reprezinta amortizarea contabila " alocatiile de capital " (capital allowances) reprezinta amortizarea fiscala. Aceasta abordare intalnita in sistemele fiscale de inspiratie britanica are la baza faptul ca deprecierea este vazuta ca o cheltuiala de capital (si nu ca o cheltuiala de exploatare, cum este cazul in majoritatea tarilor) si, ca atare, nu poate fi dedusa din veniturile anuale. Ca atare, se utilizeaza un termen specific, respectiv capital allowances.
In ceea ce priveste stocurile, este acceptata din punct de vedere fiscal doar metoda FIFO de evaluare a stocurilor.
Rezervele constituie pe seama profiturilor nu sunt deductibile. Provizioanele sunt deductibile in masura in care se refera la obligatii al caror cuantum nu a fost inca determinat.
Pierderile curente din activitari comerciale pot fi imputate in trecut pe o perioada de 1 an si raportate nelimitat in viitor asupra profiturilor din aceleasi activitati comerciale. Orice pierdere raportata in viitor se recupereaza din profiturile urmatoare in ordine cronologica. Alternativ, pierderile din activitati comerciale pot fi recuperate si din castigurile de capital ale anului curent.
Modalitățile de plată și declarare:
În Marea Britanie există o diferențiere între anul fiscal și anul contabil, astfel:
-dacă anul fiscal începe la 1 aprilie exercițiul N-1 și se termină la 31 martie N ,anul contabil poate sau nu coincide cu anul fiscal și se poate întinde pe o perioadă mai mică decât anul fiscal sau de 2 ani fiscali.
Plata impozitului se face de regulă la 9 luni și o zi după finalizarea anului contabil (sau perioadei contabile), iar trimiterea declarațiilor se face la 9 luni de la finalizarea anului contabil.
Exemplu:
Dacă anul fiscal ține de la 1 aprilie 2014 până la 31 martie 2015, iar anul contabil coincide cu cel fiscal și profiturile sunt mai mici de palfonul maxim, impozitul este plătit într-o singură tranșă abia pe 1 ianuarie 2016.
Dacă profiturile societății sunt mai mari de 1 500 000 lire, impozitul este plătit în 4 tranșe astfel:
prima tranșă: la 6 luni și 13 zile de la prima zi a perioadei contabile
a doua tranță: la 3 luni după prima rată
a treia tranșă: la 3 luni după cea de-a doua rată ( adica la 14 zile de la ultima zi a anului contabil)
a patra tranșă: la 3 luni și 14 zile după ultima zi a perioadei contabile
Tabel 7 : Exemplu privind scadentele platilor impozitului pe profit
Un aspect specific impozitului pe profit in Marea Britanie este reprezentat de faptul ca plata impozitului trebuie facuta inainte de completarea si depunderea declaratiei fiscale anuale privind impozitul pe profit. Acest lucru se face cel mai tarziu in termen de 12 luni de la finalizarea perioadei contable. Sumele platite in plus sau in minus vor fi regularizate la urmatorul termen de plata.
Franta
Impozitul pe profit cunoscut in Franta sub denumirea “ l’impot sur les societies ” este unul dintre veniturile bugetare importante, prin intermediul lui veniturile bugetare fiscale cresc cu 10%.
Cote de impunere
Profitul companiilor se impozitează la o rată standard de 33,33% incepand cu anul 1993. Aceasta este majorată cu o suprataxă de 3% pentru societatile mari, în acest caz ajungându-se la o rată medie de impunere de 36,33%. In finctie de caracteristicile capitalului social, companiile pot beneficia de cote mai mici astfel: daca este in intregime varsat si este detinut in proportie de cel putin 75% de persoane fizice, primii 38.120 euro sunt impozitati cu 15% iar restul cu 33,1/3%; daca nu sunt respectate conditiile de mai sus cota de impunere este 33,1/3%.
Marile companii suportă o taxă suplimentară socială de 3,3% și în cazul lor rata medie de impunere a profiturilor este de 35,4%. În sistemul francez de impunere a companiilor poate opera și un impozit forfetar anual, considerat ca sumă minimă a obligației fiscale, care este cuprins între 750 și 30 000 de euro, în funcție de nivelul venitului impozabil.
Baza de calcul
Baza de calcul este reprezentata de profitul impozabil, ce se determina dupa regulile aplicate pentru determinarea beneficiilor industriale si comerciale. Ca regula generala, profitul impozabil este determinat prin ajustarea fiscala a beneficiului contabil. Acesta se determina:
– fie ca diferenta intre totalitatea veniturilor si a cheltuielilor intreprinderii individuale pe perioada exercitiului financiar, caz in care reflecta rezultatul de ansamblu al tuturor operatiunilor efectuate de intreprindere, indiferent de natura lor;
– fie ca diferenta intre activul net la sfarsitul exercitiului si activul net la inceputul exercitiului, caz in care reflecta cresterea activului net pe parcursul exercitiului financiar.
Prima modalitate de determinare a profitului contabil are la baza teoria contului de profit si pierdere, iar cea de-a doua se bazeaza pe teoria bilantului. Diferenta fundamentala consta in faptul ca teoria bilantului „considera plusvaloarea ca un element al beneficiului impozabil” , in timp ce teoria contului de rezultate exclude plusvalorile activului din sfera impozitului. In practica se aplica teoria bilantului „insa nuantat, in sensul ca este corectata […] printr-un tratament diferentiat al plusvalorilor” . Acest tratament diferentiat este materializat prin cotele specifice de impozitare aplicate castigurilor de capital (de regula, cote mai reduse) .
Profitul impozabil se determina ca diferenta intre beneficiul brut si cheltuielile deductibile. Beneficiul brut al exploatarii se stabileste ca diferenta intre veniturile brute stocurile de la sfarsitul exercitiului, pe de o parte si costurile complete ale bunurilor vandute si stocurile de inceputul exercitiului, pe de alta parte.
(c) Deductibilitatea cheltuielilor
Pentru a fi considerate deductibile, cheltuielile trebuie sa fi fost legate in mod nemijlocit de activitate de exploatare sa corespunda unei gestiuni normale a intreprinderii si sa aiba la baza documente justificative. Ele sunt cuprinse in rezultatul exercitiului in cadrul caruia au fost angajate (in virtutea principiilor contabilitatii de angajamente) .
Sunt nedeductibile asa-numitele „cheltuieli somptuoase” (depenses somptuaires ) : cheltuieli cu amortizarea unor active precum iahturile si ambarcatiunile de agrement, autoturismele (peste un anumit plafon), partide de vanatoare sau pescuit etc.
In cazul in care rezulta pierdere, aceasta poate fi raportata nelimitat in exercitiile financiare viitoare (carryforward sau report en avant) . In anumite conditii, ea poate fi imputata si asupra beneficiilor din trei ani anteriori (carryback sau report en arriere), dand nastere unei creante fiscale asupra statului platibila in urmatorii cinci ani.
De asemenea, exista si cote de impozitare reduse aplicate anumitor beneficii realizate de intreprinderi:
-0% pentru castigurile de capital pe termen lung rezultate de cesiunea titlurilor de participare, detinute cel putin doi ani, precum si pentru cesiunea titlurilor aferente fondurilor de risc sau societatilor de tip venture capital, detinute de cel putin cinci ani;
-15% pentru castigurile din concesiunea licentelor de exploatare a brevetelor, din inventii brevetabile sau din anumite procedee de fabricatie industriala;
-19% pentru castigurile de capital pe termen lung provenite din cesiunea titlurilor societatilor imobiliare cotate, precum si pentru castigurile de capital nete din cesiunea de imobile, de anumite drepturi asimilate in beneficiul societatilor de investitii imobiliare cotate, al societatilor imobiliare cu capital variabil sau al organismelor de administrare a locuintelor sociale (in anumite conditii) ;
-24% , 15 % sau cota redusa 10% pentru veniturile patrimoniale a organismelor fara scop lucrativ.
De asemenea, intreprinderile care realizeaza o cifra de afaceri de peste 760.000 de euro platesc o contributie specifica sistemului financiar francez, asa-numita „contributie sociala de solidaritate a intreprinderilor” (C3S) , deductibila la calculul profitului impozitabil. Cuantumul taxei se stabileste prin aplicarea cotei de 0,16% ( 0,13% reprezentand contributia sociala de solidaritate a intreprinderilor, iar 0,03% fiind o cota aditionala) asupra cifrei de afaceri (diminuata cu eventualele deduceri ). Suplimentar, marile intreprinderi ( cu o cifra ce afaceri de peste 7.630.000 de euro) suporta o cota aditionala de 3,3% asupra partii de profit ce depaseste 763.000 de euro.
Plata si declararea impozitului
Plata impozitului se face trimestrial , in 4 rate egale cu ¼ din cuantumul impozitului pe anul precedent , la urmatoarele termene de plata : 15 martie , 15 iunie , 15 septembrie si 15 decembrie. Ele au semnificatia unor plati in avans, urmand ca regularizarea sa se faca pana la data de 15 a celei de a patra luni de la inchirierea exercitiului financiar. Aceasta obligatie nu este valabila pentru intreprinderile nou create (intrucat nu exista o baza de raportare). Daca impozitul pe anul precedent a fost sub 3.000 de euro, intreprinderea nu mai trebuie sa efectueze nicio plata in avans. Pentru intreprinderile mari, ultima plata anticipata este majorata cu anumite valori daca se estimeaza o crestere a profitului anului curent in raport cu cel al anului precedent (de baza) .
Germania
Cote de impozitare
Cota de impozitare este unica, in procent de 15%. Ulterior se aplica si cota aditionala de solidaritate de 0,825% si taxa de comert care este in medie 14% ceea ce face ca nivelul global al cotei sa fie de 29,80%.
Rata Impozitului pe profit se ridica actualmente la 29.6%. Media ratelor de impozit pe profit din 1995 pana in 2014 este de 40.29 %, fiind de 56.8 % in anul 1995 si scazand pana in anul 2009 la 29.4 %. Rata impozitului este raportata de catre Biroul Federal Central BZST.
Tabel 8 : Impozitul pe profit in Germania intre anii 1995 – 2015
Baza de calcul pentru profitul impozabil
Baza de calcul este profitul impozabil ce se determina ca diferenta intre veniturile totale, indiferent de provenienta (autohtona sau din strainatate) si cheltuielile deductibile efectuate in scopul obtinerii de venituri impozabile.
In determinarea profitului impozabil este permisa metoda LIFO, in timp ce metoda FIFO este, de regula, interzisa (fiind admisa totusi in anumite situatii) .
Deductibilitatea cheltuielilor
Dividendele platite nu reprezinta cheltuieli deductibile. In ceea ce priveste dividendele incasate, desi acestea sunt considerate venituri neimpozabile, o cota de 5% din dividendele brute este adaugata la calculul profitului impozabil (neimpozabile in proportie de 95%).
Dobanzile si redeventele beneficiaza de deductibilitate. Renumeratiile persoanelor cu functii de conducere sunt in general deductibile, mai putin in cazul in care ele sunt considerate ca distribuire mascata de dividende. Renumeratiile platite membrilor consiliului de supraveghere sunt deductibile doar in proportie de 50%. Donatiile facute in scopuri non-profit sunt deductibile plafonat, fie la 20% din veniturile totale, fie la 0,4% din marimea rezultata din insumarea cifrei de afaceri si a fondului de salarii. Plafonul este ales de catre contribuabil, iar suma ramasa nedeductibila poate fi raportata.
Dobanzile si redeventele beneficiaza de deductibilitate. Totusi, companiile slab capitalizate membre ale unui grup de companii ce inregistreaza un raport datorii/capital propriu de cel putin 1,5/1 beneficiaza de deducerea dobanzii doar in proportie de 30% din EBITDA(aplicabil dupa deducerea dobanzilor in cuantum de 3.000.000 euro). Sumele ramase nedeductibile pot fi raportate nelimitat in viitor.
Profiturile retinute si cele distribuite ca dividende sunt impozitate cu o cota de 25% la nivel de intreprindere, in timp ce dividendele incasate de actionari nu sunt impozitate la valoarea lor intreaga, ci intr-un procent de 60%.
Castigurile de capital sunt incluse de cele mai multe ori in veniturile impozabile. Cele rezultate din vanzarea anumitor active fixe (cladiri si terenuri) pot fi utilizare pentru reducerea costului de achizitie al activelor inlocuitoare. Exista conditii referitoare la perioada minima de detinere a activelor inainte de a fi vandute (6 ani), precum si la perioada in care se poate face achizitia inlocuitoare (anul vanzarii activelor si anul anterior acestuia). Daca achizitia nu se face in anul vanzarii activelor, castigurile de capital rezultate pot fi transformate in rezerve pentru investitii si reportate in viitor pe o perioada de regula de 4 ani. Atat timp cat rezerva nu este utilizata pentru reducerea costului de achizitie a unor noi active, cuantumul acesteia este majorat cu 6% pentru fiecare an de utilizare inainte de a-i aplica impozitul.
Pierderile curente pana in 511.500 euro pot fi imputate asupra veniturilor din anul precedent. Pierderile excesive pot fi recuperate din veniturile viitoare pe o perioada nelimitata, in limita a 1.000.000 euro anual plus 60% din ceea ce depaseste 1.000.000 euro (daca este cazul). Companiile pot sa isi reporteze pierderile in viitor, fara a mai fi nevoite sa le impute asupra profiturilor trecute, doar in baza unei solicitari catre autoritatile fiscale.
Modalitatile de plata si declarare
Perioada fiscala este anul calendaristic. De obicei, perioada financiara de raportare utilizata de companii coincide cu anul calendaristic. In situatia in care companiile utilizeaza o perioada financiara de raportare diferita de anul calendaristic, profitul impozabil este cel aferent anului financiar care se termina in anul calendaristic.
Plata impozitului se face anticipat, in 4 transe trimestriale, pana la data de 10 martie, 10 iunie, 10 septembrie si 10 decembrie. Declaratia privind impozitul pe profit trebuie completata si depusa la organele fiscale pana la data de 31 mai a anului urmator, data la care se face si regularizarea anuala.
In ianuarie 2008 s-au luat doua masuri legate de baza de impozitare a impozitului pe profit:
(i) o asa-numita regula a pragului de dobanda (Zinsschranke), care introduce o limita a bazei impozabile prin deducerea cheltuielilor cu dobanzile in cazul in care cheltuielile nete cu dobanzile depasesc 3 milioane € si
(ii) o regula modificata a bazei de impozitare, prin care se adauga in vederea impozitarii cheltuielile cu dobanzile, cu chiriile, cheltuielile de leasing si drepturi de licenta. Impozitul comercial, cum ar fi impozitul pe tranzactii imobiliare, face parte din categoria impozitelor non-personale.
Orice afacere comerciala care se efectueaza pe teritoriul Germaniei (cu exceptia activitatilor din domeniile agricole sau forestiere sau prestarilor de servicii independente) intra in categoria impozitului comercial. Incepand din ianuarie 2008, cota impozitului pe profit a crescut de la 15% la 15,83%, cu o suprataxa de solidaritate de 5,5%. Impreuna cu impozitul local comercial, cota de impozitare generala este de aproximativ 30%. Doua alte aspecte ale reformei, aplicate de la 1 ianuarie 2009, sunt: noul tratament preferential al rezultatului reportat in intreprinderile individuale si asociatiile (non-juridice incorporate) si introducerea unui impozit retinut la sursa final de 25% care se aplica la platile de dobanzi, dividende si la cele mai multe forme de castiguri de capital.
Romania
Cota de impunere
Cota de impozit pe profit in Romania este de 16%, fiind una dintre cele mai mici cote din Europa.
La înființare ORICE societate este OBLIGATĂ să devină plătitoare de impozit pe veniturile
Microîntreprinderilor. Se trece obligatoriu la plata impozitului pe profit când: Venituri depasesc 65.000 euro SAU se obțin venituri din management/ consultanță. Coat de impozit pentru microintreprinderi fiind de 3% aplicata asupra veniturilor.
In ceea ce priveste impozitul pe veniturile microintreprinderilor, nu mai aplica sistemul de impozitare pe veniturile microintreprinderilor contribuabilii care realizeaza venituri din consultanta si management daca ponderea veniturilor realizate din consultanta si management in total venituri este peste 20% si s-au eliminat din baza de impunere veniturile reprezentand diferentele de curs valutar si a reducerilor comerciale acordate ulterior facturarii.
Baza de calcul pentru profitul impozabil
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor.
Profitul contabil = Total venituri – Total cheltuieli
Profitul impozabil=Venituri totale–cheltuieli totale-Venituri neimpozabile+cheltuieli nedeductibile
Impozitul pe profit = 16% * Profitul impozabil
Rezultatul net = Profitul contabil – impozitul pe profit
Deductibilitatea cheltuielilor
Cea mai mare importanță a actului fiscal este reprezentată de cheltuielile recunoscute. Unele cheltuieli sunt recunoscute pe deplin, iar altele, numai pâna la o anumită limită prevazută de lege, sumele ce depășesc această limită fiind plătite din profitul rămas după impozitare. Una din cele mai frecvente deduceri fiscale este posibilitatea de includere a pierderii suferite în anii anteriori, pierderea fiscală putându-se reporta timp de 5 ani.
Cf. Art.21 Cod Fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Cheltuielile cu deductibilitate limitata sunt :
– cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;
– cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare;
– perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;
– cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
– cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita ;
– cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută ;
– amortizarea, în limita prevăzută ;
– cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
– cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
Conform art.21 Cod Fiscal printre cheltuielile nedeductibile se numara:
– cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;
– dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;
– cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare
– cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;
– cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor
– cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii;
Modalitatile de plata si declarare
Declararea și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferentă anului fiscal respectiv se efectuează pâna la data de 25 martie inclusiv a anului următor. Achitarea cu întarziere a impozitelor atrage plata unor dobânzi și penalități de întârziere, calculate în funcție de suma datorată, numărul de zile de întârziere și cota de penalizare reglementată de lege.
Anul fiscal este anul calendaristic. Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
3.2 Impozite indirecte : Marea Britanie, Franta, Germania, Romania
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri, prestarii unor servicii sau executarii unor lucrari, al importului sau exportului, ceea ce inseamna ca ele vizeaza cheltuielile sau consumul.
Impozitele indirecte sunt vărsate la buget, de regulă, de către industriași, comercianți, dar sunt suportate de către consumatori, deoarece se include în prețul de vânzare al mărfurilor
Principalele impozite indirecte sunt TVA – ul, accizele si taxele vamale.
TVA-ul in Marea Britanie
Cota TVA
Din 2011 cota standard a TVA-ului a crescut de la 17,5% la 20%. O cotă redusă de 5% se aplică, de exemplu pentru combustibil și energie. Cota zero este folosită pe scară largă și se aplică la unele produse alimentare, cărți, construcții noi, transport de pasageri, unele acțiuni de caritate și pentru îmbrăcăminte de copii și încălțăminte.
Tabel 9 : Cotele Tva aplicabile in Marea Britanie
Exista de asemenea si unele bunuri si servicii care sunt scutite de TVAsi altele care sunt in afara sistemul de taxare al TVA. Printre marfurile si serviciile care sunt scutite de TVA amintim uneleservicii legate de asigurari, unele servicii medicale si stomatologice, serviciile postale furnizate de Royal Mail, unele servicii de formare profesionala etc. Din categoria bunurilor si serviciilor in afara domeniului de aplicare al TVA amintim donatiile de caritate, taxa de congestie rutiera, unele taxe pentru poduri, tuneluri si drumuri operate de autoritatile publice.
De regula trebuie aplicata cota standard de 20%, insa trebuie urmarit daca produsele se afla pe lista de cote reduse sau cota 0%. Cota redusa se aplica in functie de produs/serviciu livrat dar si de circumstante de exemplu: dispozitivele pentru ajutorarea oamenilor in varsta sunt taxate cu 5% doar daca sunt pentru o persoana de peste 60 de ani si montate in casa acestuia. Bunurile care au cota 0% sunt taxabile din punct de vedere al TVA, insa se aplica cota 0%, aceste tranzactii se trec in jurnale si se declara in decont.
Pentru a usura incadrarea produselor intr-o anumita cota exista liste cu aceste produse la adresa de internet a autoritatii fiscale din Regatul Unit.
Inregistrare
Inregistrarea este obligatorie daca cifra de afaceri este mai mare de 82.000 lire. Se poate face si inregistrare prin optiune sub acest prag. De la momentul depunerii cererii pentru inregistrare pana la cand se obtine inregistrarea in scopuri de TVA, societatea este obligata sa plateasca TVA, dar nu are voie sa afiseze TVA-ul pe factura. Pentru a evita pierderea TVA-ului se pot emite facturi cu o valoare mai mare, explicadu-le clientilor ce se intampla, iar dupa obtinerea inregistrarii pot fi reemise facturile continand TVA.
Mod de calcul si plata
Tva-ul de plata reprezinta diferenta dintre TVA colectat si TVA deductibil.
Pe baza unei scheme anuale in care se fac plati anticipate, bazate pe realizarile anterioare, iar la final se face o regularizare.
Pe Baza TVA-ului la incasare daca cifra de afceri este mai mica sau egala cu 1.350.000 lire/an.
Pe baza unei sume plafonate care presupune achitarea unei sume fixe, diferenta dintre TVA-ul colectat si suma fixa ramane la societate. Pentru aceasta schema cifra de afaceri trebuie sa fie mai mica de 150.000 lire/an.
Pe baza unei scheme in care se plateste doar adaosul, doar pentru anumite produse si nu trebuie intregistrare in scopuride TVA.
Plata se face in functie de data afisata pe decontul de tva.
TVA-ul in Franta
Cota TVA
Cota standard TVA este de 20%. Cota redusa de 10% aplicabila unor bunuri si servicii specificare de lege cum ar fi: produse agricole, peste, transport. Cota redusa de 5% aplicabila: apei, produselor alimentare, proteze, gaze, electricitate etc. O cotă particulara de 2,1% se aplică la ziare, spectacole de teatru și medicamente.
Inregistrare
Exista mai multe plafoane de scutire de la inregistrarea in scopuri de TVA ale cifrei de afaceri peste care inregistrarea devine obligatorie.
82.200 euro pentru livrari si activitati de cazare;
32.900 euro pentru alte prestari se sevicii;
42.600 euro pentru activitatile de avocatura, autori;
Inregistrarea se poate face si optional.
Mod de calcul si plata
Exista doua modalitati de plata si declarare: Regimul simplificat si Regimul normal
Regimul simplificat presupune realizarea a doua plati pe baza TVA-ului de plata din anul anerior, prima plata este in iulie si reprezinta 55%, a doua in decembrie si reprezinta 40%, iar pentru stabilirea TVA-ului final se face o declaratie anuala care se depune pana pe data de 5 mai anul urmator pentru situatiile in care anul fiscal coincide cu anul civil, iar pentru situatiile in care anul fiscal nu coincide cu anul civil, declaratia finala se depune in 3 luni de la inchiderea exercitiului. Cifra de afaceri trebuie sa fie cuprinsa intre 82.200 eur – 783.000 eur respectiv 32.900 eur – 236.000 eur.
Regimul normal presupune depunerea unui decont lunar sau trimestrial, iar cifra de afaceri trebuie sa fie mai mare de 236.000 eur respectiv 783.000 eur.
TVA-ul in Germania
Cota TVA
Sistemul de taxare in Germania este impartit in sistemul central guvernamental si cel federal.
Cota standard de TVA a crescut de la 16% la 19% începând cu 1 ianuarie 2007. Se aplică o cotă redusă de 7% la anumite produse alimentare, transport public, cărți, hoteluri și pensiuni. Scutiri de TVA sunt acordate pentru puține servicii, cum ar fi servicii de închirieri și servicii medicale.
Inregistrare
Inregistrarea este obligatorie pentru societatiile care au depasit plafonul de 50.000 euro cifra de afaceri, totusi inregistrarea este optionale si pentru cei care nu au atins acest plafon. O data inregistrata societatea trebuie sa ramana minim 5 ani in sistem.
Pentru realizarea de achizitii si livrari de bunuri intracomunitare societatea trebuie sa se inregistreze intr-un registru pentru a obtine un numar de identificare (Ust-IdNr.), pentru a verifica daca pertenerii dunt inregistrati in acest registru autoritatea fiscala germana a pus la dispozitie un sistem de verificare. Operatiunile intracomunitare trebuiesc declarate printr-o declaratie recapitulativa.
Mod de calcul si plata
Difernta intre TVA colectat si TVA deductibil, pe baza de decontrul preliminare, iar la sfarsitul anului se va face un decont de regularizare.
Plata si declararea se face la 10 zile dupa terminarea perioadei fiscale trimestrial, numai in sistem electronic.
TVA-ul in Romania
Cota TVA
Cota standard de tva este de 24% incepand cu luna iulie a anului 2010. Romania aplica una din cele mai ridicate cote de TVA din Europa.
Romania se afla in topul tarilor cu cea mai mare cota de TVA : 24%. Se mai aplica si cote reduse:
-5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite;
-9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe,
livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;
livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;
livrarea de produse ortopedice;
livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
Inregistrare
Persoana impozabila stabilita in Romania a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de scutire de 65.000 euro, al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data aderarii (3,3817 lei), poate aplica regimul special de scutire pentru livrari de bunuri si prestari de servicii, cu exceptia livrarilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform Codului Fiscal.
Atunci cand societatile depasesc acest plafon sunt obligate sa se inregistreze ca platitori de TVA. Penrtu aceasta vor depune o declaratie 010 de modificare a vectorului fiscal pana cel tarziu pe data de 10 lunii urmatoare depasirii plafonului de 65.000 euro.
Mod de calcul si plata
Pentru a determina sumele de plată către autoritatea publică orice agent economic înfiinteaza cel putin patru conturi: TVA colectată, TVA deductibilă, TVA de plată, TVA de recuperat. Diferenta dintre TVA-ul colectat si cel deductibil reprezinta TVA-ul de plata pe care agentul economic trebuie sa il vireze la Bugetul de Stat. Atunci cand tva-ul deductibil este mai mare decat tva-ul colectat, inseamna ca societatea va avea tva de recuperat.
Declararea tva-ul se face cu ajutorul Decontului de tva 300 care se depune pana pe data de 25 a lunii urmatoare. Penrtu societatile a carei perioada fiscala este luna, aceste decont se va depune lunar, iar societatile trimestriale vor depune o data la 3 luni aceste decont. Impreuna cu acest Decont, societatile sunt obligate sa depuna o declaratie informativa, si anume Declaratia 394 Declarație informativă privind livrările/prestarile și achizițiile efectuate pe teritoriul național.
Scadenta platii tva-ul este ca si in cazul declaratiei pana pe 25 ale lunii urmatoare.
Conform art.156 Cod Fiscal, perioada fiscală este luna calendaristică. Prin exceptie perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere și/sau neimpozabile în România conform art. 132 și 133, dar care dau drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depășit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor, cu excepția situației în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziții intracomunitare de bunuri.
Pentru persoana impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală și care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică.
Prin exceptie de la regula de baza, societatile pot opta pentru sistemul de tva la incasare daca in anul precedent sau curent nu au depasit plafonul de 2.250.000 lei.
Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000 lei, și care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare aplică sistemul TVA la încasare începând cu prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor celui în care nu a depășit plafonul, cu condiția ca la data exercitării opțiunii să nu fi depășit plafonul pentru anul în curs. Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate.
Exigibilitatea taxei in cazul sistemul de tva la incasare intervine atunci cand facturile de vaznare sunt incasate, iar facturile de achizitii sunt platite.
Pana in momentul in care facturile sunt platite/incasate tva-ul va fi neexigibil.
România ocupă locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce privește Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA), imediat după țări precum Ungaria, Danemarca sau Suedia, care au o cotă TVA de 25%.
3.3 Calculul comparativ al impozitului pe profit in Marea Britanie, Franta, Germania, Romania
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Comparativ Privind Fiscalitatea In Tarile Europene (ID: 147391)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.