STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVOLUȚIA TRICHINELOZ EI ÎN [629798]

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ GENERALĂ
DEPARTAMENTUL II
DISCIPLINA: IGIENĂ -SĂNĂTATEA MEDIULUI

LUCRARE DE DIPLOM Ă
STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVOLUȚIA TRICHINELOZ EI ÎN
CONSTANȚA ȘI LA NIVEL NAȚIONAL

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
SL. DR. BEATRICE SEVERIN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2

“ Să îți dorești să fii sănătos este o parte din sănătate”.

Lucius Annaeus Seneca
Filosof roman

3
CUPRINS

Justificare……………………………………………………………………………………………. ………….. ……………..5
PARTEA GENERALĂ
Capitolul 1 – Date generale despre trichineloză …………………………………………….. …………………….7
1.1. Scurt istoric ……………………………………………………………………… …………………. ……………….7
1.2. Etiologie……………………………………………………………………………………………….. ……………..8
1.3. Epidemiologia trichinelozei………………………………………… ………………………………… ……..12

Capitolul 2 – Diagnosticul și tratamentul trichinelozei …………………………………………………. ……17
2.1. Diagnosticul trichinelozei …………………………………………………………………………….. ……..17
2.2. Tratamentul trichinel ozei………………………………………………………………………………. ……..24

Capitolul 3 – Măsuri pentru profilaxia trichinelozei……………………………………………….. …………..2 6

PARTEA SPECIALĂ
1. Obie ctivul lucrării………………………………………………………………………………………………. ………30
2. Material și metodă……………………………………………………………………………………… …………. ……30
3. Rezultate și discuții……………………………………………………………………………………….. …………… 31
3.1. Analiza num ărului de cazuri de trichineloză pe ani de studiu…………………….….. ….31
3.2. Analiza incidenței trichinelozei pe ani de studiu……….. ……………… ……… ……………….. .36
3.3. Analiza cazurilor de trichineloză în funcție de mediul de proveniență ale
pacienților………………………………… ……………………………………………………….. ………….. 40
3.4. Analiza cazurilor de trichineloză în funcție de vârsta pacienților…………………… ………4 3
3.5. Analiza cazurilor de trichineloză în funcție de sexul pacienți lor…………………………. …47
3.6. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța ……………………… ……………. …..50
3.6.1. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de tabloul
clinic ……………………………………………………… …………………… 50
3.6.2. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de tabloul
paraclinic… ……………………………………………………………………. 53

4
3.6.3. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de
tratament… …………………………………………………..………………… 58
3.6.4. Analiza cazuri lor de trichineloză din județul Constanța în funcție de perioada de
spitalizare ………………………………………………………………………. 60

4.Concluzii…………………………………………………………………………………………….. ……………………..6 2
Bibliografie …………………………………………………………………………………………… ……… ………………6 4
Anexa .. ……………………………………………………………………………………… ………………………… ………6 6

5
Justificare

De foarte mulți ani c arnea a devenit un aliment de bază pentru majoritatea populației,
deși la baza piramidei alimentare se află cereale, legume și fructe.
În condițiile în care este corect preparată și nu se consumă zilnic, carnea poate fi un
produs foar te benefic pentru buna dezvoltare a organismului și menținerea stării de sănătate.
Totuși pentru a obține aceste beneficii este necesar ca ea să fie achiziționată numai din unități
alimentare autorizate, iar în cazul în care animalele sunt sacrificate în g ospodăria proprie carnea
trebuie verificată sanitar -veterinar pentru a evita apariția unor parazitoze, cum ar fi trichineloza,
cisticercoza, echinococoza, toxoplasmoza , etc.
Legat de trichineloz ă statisticile arată că România ocupă de mulți ani locuri fr untașe în
Europa în ceea ce privește incidența acestei boli.
De aceea , mi-am propus să fac un studiu care să ev idențieze particularitățile de evoluție a
cazuril or de trichineloz ă la nivelul României și în județul Constanța .

6

PARTEA GENERALĂ

7
Capitolul 1
Date generale despre trichineloză

1.1. Scurt i storic
Trichineloza este o antropozoonoz ă, având ca agent etiologic un nematod din genul
Trichinella (cel mai adesea Trichinella spiralis) , care produce boala la om în cazul consumul ui de
carne crudă sau insuficient preparată termic în care se află larve le parazit ului.
Cele mai frecvente tipuri de carne implicate în această patologie provin de la:
─ animale domestice precum: porci, cai ,
─ animale sălbatice precum: mist reți, urși, foci, morse, bursuci [1].
Informații privind transmiterea unor boli parazitare prin consumul de carne datează încă
din perioada Egiptului antic , însă a gentul etiologic al trichinelozei a fost identificat abia în 1835
de către James Paget un st udent la medicină la London Hospital Medical School . Datele au fost
publicate de către profesorul său de anatomie Sir Richard Owen asistent la Royal College of
Surgeons , care este considerat primul cercetător ce a descris larv ele de Trichinella .
În perioada 1850 -1870 Rudolf Virchow (medic german, fondator al patologiei celulare) a
descris, împreună cu colaboratorii săi, ciclul de viață al parazitului.
În această perioadă începe să fie tot mai mult recunoscută implicarea cărnii de porc în
apariția bolii parazitare. În Europa în perioada 1860 -1877 au fost peste 3000 de cazuri de boală,
dintre care 231 au fost letale. C ele mai mu lte cazuri s -au înregistrat în Germania, datorită
consumul ui crescut de cârnați cu carne de porc.
În 1896 un alt student la medicină, T.R. Brown student la Johns Hopkins University din
Statele Unite ale Americii descrie prezența eozinofiliei la un pacient cu trichineloză , ceea ce
reprezintă un pas important în stabilirea criteriilor de diagnostic [ 2].
În 1897 a fost demonstrat ă apariția bolii în urma consumului de carne de urs . Pacienții au
fost niște cercetători care se aflau la Polul Nord .
În România in formații certe privind trichineloza datează din 1868, când ea a fost
diagnosticată la un pacient internat în spitalul Colțea din București.

8
1.2. Etiologie
În genul Trichinella (T) se găsesc zece specii de paraziți însă numai șapte au implicații în
patologia uma nă:
 T. britovi
 T. murrelli
 T. native
 T. nelson i
 T. papuae
 T.pseudospiralis
 T. spiralis .
Principala specie legată de patologia umană este Trichinella spiralis.

Caracteristici ale s pecii lor de Trichinela care determină boala la om [3]
Specia Distribu ție pe glob Gazda parazitului
T. spiralis Universală Porcul domestic,
Mamifere sălbatice
T. britovi Asia, Europa Mamifere sălbatice
T. murrelli America de Nord Mamifere sălbatice
T. nativa Zona Arctică ,
Asia, Europa Urși, Morse, Foci
(Infecțiozitate redusă pentru porci )
T. nelsoni Africa Ecuatorială Hiene,
Feline (în special lei)
(Infecțiozitate redusă pentru porci și șobolani )
T.pseudospiralis Universală Mamifere sălbatice,
Păsări
(Infecțiozitate redusă pentru porci și șobolani)
T. papuae Paua Noua Gu inee Porcul domestic ,
Porcul sălbatic

9
Trichinella spiralis este un nematod cu formă cilindro -conică, cu lungimi diferite :
parazitul mascul are 1,4-1,6 mm, iar parazitul femel ă are de două ori mai mult. În ambele cazuri
diametrul paraziților este de 36µm [4].
În cazul larvelor lungimea este de 0,08mm, iar diametrul este de 7µm .

Trichinella spiralis [5]

Ciclul evolutiv al parazitului include trei faze:
─ intestinal ă
─ circulatorie
─ musculară

a) Faza intestinal ă
Prin consumul de carne infestată parazitul este introdus în organismul uman sub
formă de larvă închistată . La nivel gastric s ub acțiunea enzimelor digestive , larvele sunt
eliberate din chistul muscular și ajung ap oi în intestin unde se vor fixa în mucoasa
intestinală . În aproximativ 30 de ore se vor dezvolt a formele adulte.
Femela depun e între 500 și 1500 de larve mobile în intervalul de 6 zile → 6
săptămâni de la acuplare [6].

10
b) Faza circulatorie
În această fază l arvele juvenile pătrund în circulația generală și migrează spre
diverse țesuturi și organe (creier, ficat, rinichi, inimă etc) .
c) Faza musculară
O parte dintre larve ajung în mușchi i striați unde se maturează și se înconjoară de
o capsulă conjunctivă de prote cție împotriva reacți ilor inflamatori i local e. Încapsularea se
poate face din a treia săptămână până la 3 luni.
De la 6 luni se produce c alcificarea . Aceasta poate dura până la 2 ani .
Larvele pot rămâne viabile mai mulți ani în corpul uman.

Larvă încaps ulată în mușchi striat [7]

Grupele musculare afectate mai frecvent sunt:
─ mușchii intercostali,
─ diafragmul,
─ mușchii limbii,
─ mușchii maseteri,
─ mușchii laringelui,
─ mușchii deltoizi,
─ bicepsi i,
─ mușchii gastrocnemieni

11
─ miocardul.

Afectarea miocardului ind ică forme severe de boală.
Ciclul de viață al Trichinelei spiralis este redat în imaginea ce urmează:

Ciclul evolutiv al Trichinelei sp iralis [4, 8]

12
1.3. Epidemiologi a trichinelozei

Ciclul de viață al Trichinelei spiralis poate fi de două tipuri:
─ domestic
─ silvatic .
În ciclul domestic se pot afla următoarele animale :
 porci domestic i,
 ovine,
 cabaline,
 șobolani,
 șoareci,
 pisici,
 câini.
Din cadrul ciclul ui silvatic fac parte :
 mistre ți,
 vulpi,
 urși (ursul brun, ursul negru, ursul polar) ,
 lupi, șacali,
 feline : jderi, lei, leopar zi, tigr i, pume
 șoarec i,
 foci,
 mors e,
 nurci,
 bursuci,
 păsări : bufniț e, struț i etc.

Pentru România s ursa d e infecție este în general porcul domestic . Carnea lui poate fi
parazitată datorită:
– consumului de rozătoare infestate (șobolani, șoareci)
– consumul ui de dejecte provenite de la păsari infestate (coprofagia)

13
– vagabondajului animalelor în mediul rural .

Ciclurile de viață pentru Trichinela spiralis [9]

Transmitere a parazitului la om se face doar pe cale digestivă , prin consum de carne
infestată crudă sau insuficient preparată termic. Boala apare în focare, rareori sunt ca zuri izolate.
În ceea ce privește r eceptivitatea aceasta este generală, neexistând influențe legate de sex,
vârstă sau rasă.
Factorii favorizanți ai bolii sunt reprezentați de:
– tăierea clandestină a animalelor

14
– achizi ționarea de carne de porc sau vânat (mistreț, urs) din locuri neautorizate ,
unde nu se face exam en trichineloscopic ,
– obiceiuri culinare: de exemplu consum de grătar “în sânge” sau preparate
tradiționale din carne obținute prin uscare și afumare,
– consumul crescut de carne de porc în perioada sărbătoril or de iarnă .

Cele mai mul te cazuri de trichineloză umană sunt determinate de Trichinella spiralis.
Deși această specie de Trichinella are o distribuție universală, cu aproximativ 10.000 de cazuri
de boală anual, totuși cele mai multe cazuri se întâlnesc la nivel global în Europa ș i America de
Nord, dar și în alte câteva zone marcate în harta de mai jos:

Zonele în care sunt întâlnite mai frecvent speciile de Trichinella spiralis
Sursa Stanford University [10]

În ultimii anii incidența trichinelozei înregistrează per ansamblu un trend descendent.
În Europa de exemplu, numărul cazurilor de boală a scăzut de la 708 în anul 2006 la 156
în 2015, ceea ce semnifică o scădere a ratei incidenței de la 0,14% 000 la 0,03% 000 (0,03 cazuri la
100.000 de locuitori). Un vârf al incidenței a fost înregistrat în 2007 cu 787 cazuri de boală ceea
ce reprezintă o rată de 0,16%000.

15

Numărul cazurilor de boală și rata zoonozelor în Europa în anul 2015
Sursa – European Food Safety Authority and European Centre for Disease Prevention and Control [11]

Incidența trichinelozei prezentat ă comparativ pentru Statele Unite ale Americii și
Spania – sursa http://www.gideononline.com/ [12]

16
În Europa cele mai multe cazuri sunt diagosticate în anotimpul rece, în lunile decembrie
și ianuarie .
Din populația generală cele mai afectate sunt persoanele tinere de sex feminin, cu vârsta
cuprinsă între 25 și 44 de ani.
Din fericire în câteva state europene trichineloz a este foarte rar întâlnită : Austria, Belgia,
Cehia, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Luxembourg, Malta, Marea Britanie, Norvegia,
Olanda, Portugalia, Suedia, Ungaria etc (sursa European Cent re for Disease Prevention and
Control ).

17
Capitolul 2
Diagnostic ul și tratamentul trichinelozei

2.1. Diagnosticul trichinelozei
Diagnosticul clinic al trichinelozei
Manifestările clinice pot să apară la 2 -28 de zile de la consumul de c arne infestată, în
medie la două săptămâni . Cu cât perioada de incubație este mai scurtă cu atât severitatea bolii
este mai mare.
O incubație:
– sub 7 zile există în formele severe de boală
– de aproximativ două săptămâni există în formele moderat -severe de b oală
– de 3-4 săptămâni există în formele mai ușoare de boală.
Rapiditatea cu care se instalează simptomele și severitatea acestora depinde de :
o cantitatea de alimente consumate
o doza de larve ingerate .
De aceea , nu toți consumatorii dintr -un focar de trich ineloză au același tablou clinic.
Trichineloza poate avea forme asimptomatice atunci când numărul de larve este sub 10,
raportat la un gram de mușchi . Aproximativ 50% dintre cazuri pot evolua sub această formă.
Alteori pacienții pot avea forme de boală cu o simptomatologie asemănătoare gripei, care
sunt incorect diagnosticate ca infecții respiratorii [13].
Clasic l a debutul trichinelozei pacienții pot prezenta: stare de slăbiciune, transpirații,
inapetență, greață, vărsături, disconfort abdominal și scau ne diareice (chiar și până la 10 -15
scaune pe zi , care pot conține mucus ).
După 1-2 zile se instalează simptomatologia din perioada de stare a bolii :
─ astenie,
─ cefalee,
─ stare febrilă,
─ adinamie,
─ mialgii – de intensitate variabilă , în strânsă legătură cu se veritatea bolii,
─ dificultăți la mers din cauza durerilor musculare ,

18
─ artralgii,
─ edeme
 albe, moi, nedureroase , simetrice,
 cu localizare palpebrală, facială, sau chiar generalizate ;
 edemele faciale dau pacientului o fizionomie aparte , motiv pentru
care tri chineloza a fost numită și “boala capetelor umflate” [14] ;
Sub tratament edemele dispar în 5 -7 zile;

Edeme periorbitale – Sursa Stanford University [10]

─ erupții cutanate polimorfe : de tip urticarie, tip scarlatiniform, peteșiale etc.
 erupțiile pot fi însoțite de prurit,
 apar pe față, trunchi, membre sau pot fi chiar generalizate ;
─ hemoragii : retiniene, subunghiale , subconjuctivale,
─ tuse seacă,
─ delir.

Febra se situează în general în jurul valorii de 39 -400C, se menține aproximativ 2-3
săptămâni , iar asocierea ei cu mialgii le și edeme le este sugestivă pentru diagnosticul de
trichineloză ; de altfel, asociere a este considerată triada clasic ă pentru această patologie.
Din a treia săptămân ă de boală febra și mialgiile se reduc pentru că s -a intrat în faza
musculară a ciclului evolutiv al parazitului .

19
Cefaleea, starea a stenică și manifestările de tip alergic pot să mai persist e câteva
săptămâni .

Hemoragii subunghiale
Sursa: Wallace Peters, Geoffrey Pasvol [15]

În cadrul evoluției trichinelozei pot să apară următoarele complicații:
 pneumonie
 miocardită
 glomerulonefrită
 meningită
 encefalită
 leziuni oculare
 pareze
 diaree prelungită etc .
În mu lte cazuri encefalitele și miocarditele sunt prezente simultan.
Complicațiile apar de regulă în primele două săptămâni și depind de vârsta pacientului și
rapiditatea începerii tratamentului.
La femeile însărcinate trichineloza poate determina naștere prema tură sau avort.
Cazurile care evoluează cu encefalită, insuficien ță cardiacă , nefrită sau pneumonie pot fi
letale.

20
Diagnosticul de laborator al trichinelozei
Pentru d iagnosticul trichinelozei se pot efectua pe de o parte teste pentru pacient, iar pe
de al tă parte teste pentru probele de carne:
 Pentru pacient se efectuează următoarele determinări:
o leucogram ă
o electroforez ă
o enzime serice de origine musculară : creatinfosfokinaza, lactat dehidrogenaza,
TGO (transaminaza glutamica oxaloacetica)
o teste serologic e: intradermoreacția, reacția de fixare a complementului
(RFC), contraimunoelectroforeza, aglutinare cu latex, ELISA, reacția de
imunofluorescență (RIF) , reacția de precipitare circum larvară (RPL)
o teste parazitologice : examen coproparazitologic , biopsie m usculară

 Pentru probele de carne este necesar examenul trichineloscopic .

Leucograma indică leucocitoz ă cu eozinofilie care persist ă câteva luni. Modific ările apar
în a doua săptămân ă de boală și ating valorile maxime la 21 -30 de zile de la debutul bolii .
Valorile eozinofiliei se corelează cu severitatea mialgiilor. Valori foarte mari se
înregistrează la pacienții cu tulburări neurologice.
În formele asimptomatice de trichineloză e ozinofilia este un criteriu important de
diagnostic.
Leucopeni a apare foa rte rar.
Electroforeza relevă hipoproteinemie cu hipoalbuminemie .
Enzime le serice au valori crescute la 50 -90% dintre bolnavi datorită leziunilor muscula re
și reprezintă un indicator pentru severitatea infecției și evoluția bolii .
Teste le serologice se pozitive ază la 3 săptămâni de la consumul alimentelor pe bază de
carne. ELISA este cel mai sensibil test serologic pentru trichineloză .
Legat de t estele parazitologice trebuie men ționat că identificarea în scaun a formelor
adulte ale parazitului este exce pțional ă, în schimb biopsia muscular ă poate eviden ția larvele.
Biopsia muscular ă se efectuează în cazul unei serologii negative . Pentru testare se
folosesc probe din mușchiul gastrocnemian sau deltoid. Un rezultat pozitiv certifică diagnosticul,

21
însă o biopsie negativă nu poate infirm a boala. Testarea se poate efectua incepând cu a treia
săptămână de boală.
În funcție de tipul complicațiilor prezente la pacientul cu trichineloză se mai pot efectua
și alte explorări: radiografi e pulmonară , electromiogramă , analiza lichidul ui cefalorahidian etc.
European Center for Disease Control a creat un a lgoritm pentru definirea cazurilor de
trichineloz ă umană în funcție de prezența modificări lor clinice și paraclinice prezentate în tabelul
ce urmează [16]:

Algoritm p entru definirea cazurilor de trichineloză umană
Grup Manifestări clinice și modificări paraclinice
(simptome)
A Febră,
Edeme palpebrale și/sau faciale,
Mialgii
B Diaree,
Semne neurologice ,
Modificări ale activității cardiace,
Conjunctivită ,
Hemora gii subung hiale ,
Rash cutanat
C Eozinofilie (>1,000 eo zinofile/ml) și/sau
creșterea nivelului total de IgE,
creșterea nivelului de enzime muscular e
D Serologie pozitivă (test cu specific itate înaltă ),
Seroconversi e,
Biopsie muscular ă pozitivă

Conf orm European Center for Disease Control diagnosticul de trichineloză:
 este foarte puțin probabil
 la prezența unui singur simptom din grupul A sau

22
 la prezența unui singur simptom din grupul B sau C
 este suspectat când există
 un simptom din grupul A sau
 două din grupul B plus unul din grupul C
 este probabil cu
 trei simptome din grupul A și unul din grupul C
 este foarte probabil cu
 trei simptome din grupul A plus două din grupul C
 este confirmat cu
 trei simptome din grupul A , două din grupul C și unul d in grupul D sau
 oricare simptome din grupul A sau B, unul din grupul C și unul din grupul
D [16].

În funcție de severitatea semnelor și densitatea larvară există patru forme clinice de
trichineloză :
─ asimptomatică
─ ușoară
─ medie
─ gravă.

Forme clinice de tr ichineloză [16]
Forma clinic ă Asimptomatic ă Ușoară Medie Grav ă
Serologia + + + +
Prezența eozinofiliei tranzitorie + +
uneori
absentă
Prezența principalelor
manifestări clinice :
mialgii , edeme , febră
─
(există doar
istoricul de
expunere –
consum de
+
(nu apar
complicații)
++
(complicațiile
sunt rare)
+++
(există
complicații
circulatorii
și

23
carne) neurologice)
Recuperarea după infecție ─ 3 săptămâni 6 săptămâni peste 6 luni
Hipoalbuminemie ─ ─ +/- +
Complicații ─ ─ rare frecvente
Nr. larve rapor tat la
gramul de mușchi
˂10
˃
˃
˃100
Spitalizare ─ ─ +/- +
Fatalitate prezumtivă ─ ─ ─ +/-

Există situații în care trichineloza se cronicizează, însă aceste forme sunt greu de
diagnosticat.

Algoritm pentru definirea trichineloz ei cronice [17]
Grup Manifestări clinice și modificări paraclinice

A Mialgie cronică,
Rash cutanat ,
Conjunctivită,
B Tulburări neuro psihice ,
Modificări ale activității cardiace,
C Serologie pozitivă (test cu specific itate înaltă ),
Biopsie muscular ă pozitivă
D Mod ificări electromiografice,
Miozită la examenul histologic

24
Diagnosticul de trichineloză cronică :
 este probabil când există oricare element din grupul C și/ori unul din grupul A sau B
și unul din D
 este confirmat când există oricare element din grupul C și două din A sau oricare din
grupul D.

Diagnosticul diferențial al trichinelozei

Diagnosticul diferențial al acestei parazitoze se face cu următoarele afecțiuni :
 gastroenterite virale sau bacteriene
 toxiinfec ții alimentare cu Salmonella sau Shigella
 glomerulonefrită
 dermatomiozită
 reacții alergice la medicamente sau diverși alergeni
 alte parazitoze: strongiloidoză, schistosomiază , leptospiroză
 infecți i cu virus ul Influenza
 endocardită bacteriană
 alte afecțiuni în func ție de complicațiile prezente .

2.2. Tratamentul trichinelozei

Tratament ul acestei parazitoze trebuie început cât mai repede posibil. Medicația folosită
depinde de faza evolutivă a bolii.
Astfel î n faza intestinal ă se utilizează o medicație antiparazitară : Mebendazol ,
Albendazol , Thiabenda zol
Pentru Mebendazol (Vermox) se folosesc 200-400 mg de câte trei ori pe zi, timp de 7 -10
zile.
Pentru Albendazol (Zentel) se folosesc 10-15 mg/kg corp/zi, timp de 7 zile.
Pentru Thiabendazol (Mintezol) se folosesc 2 doze pe zi timp de 2 -4 zile succesiv, doza
este variabilă în funcție de greutatea pacientului, dar nu trebuie să depășească trei grame pe zi la
adulți .

25
Studiile clinice au demonstrat că totuși m ebendazol ul și albendazol ul trebuie să fie
considerate medicamente de primă intenție în faza acută a tric hinelozei, deoarece pentru
thiabendazol s-au înregistrat mai multe efecte secundare [17].
Se recomandă de asemenea reechilibrarea hidroelectrilitică și administrarea de calciu
(pentru gr ăbirea calcific ării chisturilor și pentru efectul său antialergic ).
În funcție de simptomatologie se mai pot folosi antispastice, antihistaminice etc.
Când pacientul se află în faza circulatorie de boală se recomandă medicație
antiparazitară, antiinflamatoare, antitermice, diuretice etc.
În formele ușoare se folosesc antinfl amatorii nesteroidiene, iar în restul cazurilor se
folosesc steroizi: prednison 1mg/kg corp/zi, 10 -14 zile.
Tratamentul antiparazitar se face în general cu Albendazol 10-15 mg/kgcorp/zi, timp de
10-14 zile [18].

Pentru faza musculară a trichinelozei se co ntinu ă tratamentul cu: Albendazol timp de 10
zile, în aceiași doză, antinflamatorii nesteroidiene, miorelaxante, calciu per os .
Pentru a crește biodisponibilitatea antiparazitarelor se poate folosi Cimetidină în doză de
10 mg/kgcorp/zi, timp de 10 -14 zile.
Sub tratament evoluția bolii este favorabil ă în formele u șoare și medii , iar vindecarea se
face fără sechele.
Dacă tratamentul este început tardiv pacientul poate să rămână cu dureri musculare
cronic e.
Pentru formele cronice de boală pot fi necesare: fizioterapia și psihoterapia.
Pentru formele de boală ce evoluează cu complicații prognosticul este rezervat .
Cazuri le de trichineloză pot fi letale într-o pondere de 2-10%.

26
Capitolul 3
Măsuri pentru profilaxi a trichinelozei

Măsurile de profilaxie a trichinelozei vizeaz ă:
 sursa de infecție,
 calea de transmitere
 receptorul.
Legat d e sursa de infecție se recomandă următoarele mă suri:
 salubrizarea spațiilor pentru depozitarea gunoiului
 amenajarea corespunzătoare a spațiilor și unităților în ca re se cresc porcine
 hrănirea corespunzătoare a animalelor domestice
 combaterea “vagabondajului” porcilor pentru a evita contactul cu cadavrele de
rozătoare
 deratizare a periodică în zone de risc
 colectarea și arderea cadavrelor rozătoarelor
 evitarea hrăni rii animalelor de casă sau stradale ( câini , pisici ) cu resturi alimentare
ce conțin carne crudă infestat ă, pentru a preveni apariția unor noi surse de
infecție .

Pentru calea de transmitere se recomandă următoarele mă suri profilactice :
 efectuarea examen ului trichinoscopic după sacrificarea animalelor domestice
(porci, cai) sau sălbatice (porci mistreți, urși, foci) indiferent dacă au fost
sacrificate în gospodării individuale sau abatoare
 evitarea consumului de carne crudă
 prepararea corespunzătoare a cărni i astfel încât temperatura înaltă să distrugă
parazitul.

Măsurile profilactice care vizeaz ă receptorul sunt măsuri pentru educația sanitară a
populației :

27
 respectarea regulilor generale privind igiena alimentației în gospodăriile proprii și
în unitățile d e alimentație publică
 evaluarea sanitar -veterinară a cărnii prin examenul trichineloscopic după
sacrificarea porcilor sau a animalelor sălbatice
 achiziționarea cărnii din surse autorizate
 evitarea consumului de carne dacă nu există garanția efectuării exam enului
trichineloscopic
 interzicerea comercializării de carne și derivate provenite de la animale bolnave,
infectate cu Trichinella
 pregatirea cărnii pentru refrigerat și pentru gătit în bucăți care sa aibă grosimea de
aproximativ 15 cm
 curățarea adecvată a suprafețelor și ustensilelor folosite la tranșarea cărnii
 prepararea termică adecvată a cărnii având în vedere că larvele sunt distruse la
temperaturi de peste 710 C [9].

Măsurile de profilaxie a trichinelozei (sursa DSP Constanța)

28
Atunci când nu se r espectă măsurile de profilaxie trichineloza poate pune în pericol
sănătate a publică prin severitatea și durata manifestărilor clinice, dar și prin pierderile pe care le
generează prin pierderea temporară a capacității de muncă (ani potențiali de viață sănă toasă
pierduți prin dizabilitate –DALYs) .

Povara globală a trihinelozei exprimată prin ani potențiali de viață sănătoasă
pierduți prin dizabilitate – sursa OMS [19]

Dacă măsurile profilactice nu sunt respectate și au apărut cazuri de trichineloză acest ea
trebuie raportate la Direcția de Sănătate Publică care va face o anchet ă epidemiologic ă pentru :
 depistarea sursei de infecție,
 depistarea tuturor consumatorilor ,
 tratarea promptă a bolnavilor.

Supravegherea f ocarul ui de trichineloză umană trebuie făcută pentru aproximativ două
săptămâni de la de pistarea ultimului caz.

29

PARTEA SPECIALĂ

30
1. Obiectivul lucrării :
 evaluarea particularităților privind evoluția cazuril or de trichineloză în România și
la nivelul județ ului Constanța , în contextul în care România s-a aflat ani la rând în
topul țărilor europene cu o incidență crescută pentru această parazitoză .

2. Material și metod ă

Studiul a fost efectuat pe baza datelor preluate din fișele de raportare nați onală a bolilor
transmisibile, precum și din fi șele de observa ție ale pacien ților care au fost internați cu
diagnosticul de trichineloză în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța în perioada 2009 –
2015.
Pentru prelucrarea datelor am calculat proporți ile la toți parametrii analiza ți.
Modelul fișei de raportare a cazurilor de trichineloză este redat în anex a 1.

31
3. Rezultate și discu ții

3.1. Analiza num ărului de cazuri de trichineloză pe ani de studiu

In perioada 200 9-2015 la nivelul Rom âniei au fost diagnosticate 142 0 cazuri de
trichineloză umană . Dintre acestea 27 au fost pe teritoriul județul ui Constanța .
Distribuția națională și respectiv județeană a cazuri lor este prezentat ă pe ani de studiu în
tabel ele 1 și 2 :

Tabel nr. 1 – Repartiți a pe ani a cazurilor de trichineloză din România

Anul Numărul pacienților
din România % pacienților
din România
2009 366 25,77%
2010 201 14,16%
2011 142 10%
2012 220 15,49%
2013 200 14,08%
2014 204 14,37%
2015 87 6,13%
Total 1420 100%

32
Tabel nr. 2 – Repartiția pe ani a cazurilor de trichineloză din județul Constanța

Anul Numărul pacienților
în județul Constanța % pacienților
în județul Constanța
2009 3 11, 1%
2010 3 11, 1%
2011 4 14,81%
2012 8 29,62%
2013 9 33,37%
2014 0 –
2015 0 –
Total 27 100%

După cum se poate remarca în figura numărul 1 în România cele mai multe cazuri au fost
înregistrate în anul 20 09, în timp ce în județul Constanța anul 2013 atinge un maxim de cazuri .
05101520253035
Romania Jud.Constanta
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Figura nr.1 – Proporția cazurilor de trichineloză din România și din județul Constanța pe fiecare
an de studiu

33
În ceea ce privește România numărul cazurilor de trichineloză înregistrate anual au plasat
această țară printre primele din Europa la incidența trichinelozei , ba mai m ult, ani la rând
România a ocupat chiar locul întâi (tabelul 3) .

Tabel nr. 3 – Repartiția pe ani a numărului de cazuri de trichineloză din Europa și din
România
Anul Numărul pacienților
din Europa Numărul pacienților
din România
2009 750 366
2010 394 201
2011 268 142
2012 301 220
2013 217 200
2014 319 204
2015 156 87
Total 2405 1420

020406080100
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Europa România

Figura nr. 2 – Proporția cazurilor de trichineloză din România raportat la cazurile europene

34
După cum se poate observa în figura numă rul 2 numai în anul 2009 România are mai
puțin de jumătate dintre cazurile de trichineloză diagnosticate în Europa, în restul anilor
proporția cazurilor variază între 51 -94% din totalul cazurilor Europene. În intervalul 2012 -2013
s-au înregistrat cele mai mari valori.
În cadrul țărilor Europene, o incidență crescută a trichinelozei s -a mai raportat în :
Lituania și Bulgaria.

Pentru jude țul Constanța proporția cazurilor înregistrate anual reprezintă sub 5% din
cazurile naționale, procentele variază între 0, 81% și 4,45% (tabelul 4, figura 3).

Tabel nr. 4 – Repartiția pe ani a numărului de cazuri de trichineloză din România și din
județul Constanța
Anul Numărul pacienților
din România Numărul pacienților
din județul Constanța
2009 366 3
2010 201 3
2011 142 4
2012 220 8
2013 200 9
2014 204 0
2015 87 0
Total 1420 27

Nici în perioada 2012 -2013 când jude țul Constanța înregistrează cea mai mare incidență
la trichineloză proporția cazurilor raportat la cele naționale nu are valori impresionante (figura
3).

35

020406080100
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
România Jude țul Constanța
Figura nr. 3 – Proporția cazurilor de trichineloză din Constan ța raportat la cazurile naționale

36
3.2. Analiza incidenței trichinelozei pe ani de studiu

Incidența reprezintă numărul total de cazuri noi de boa lă apărute într -un an raportat la
populația de referință a unei regiuni sau țări . Exprimarea rezultatelor se face la 100.000 de
locuitori [ 20, 21].
În tabelul 5 sunt prezentate pe larg valorile pentru încidența trichinelozei în România și în
județul Consta nța [22]:

Tabel nr. 5 –Incidența trichinelozei în Rom ânia și în județul Constanța

Anul Incidența
în România Incidența
în județul Constanța
2009 1,8%000 0,4% 000
2010 0,94% 000 0,43% 000
2011 0,7%000 0,58% 000
2012 1,3%000 1,10% 000
2013 0,95% 000 1,24%000
2014 1,61% 000 –
2015 0,48% 000 –

În cei șapte ani aflați în studiu în România incidența trichinelozei are valori cuprinse între
0,48 la 100.000 de locuitori și 1,8 la 100.000 de locuitori (0,48 -1,8%000), în timp ce în județul
Constanța incidența e cuprinsă între 0,4 -1,24%000 (tabelul 5 ).
În figura numărul 4 este realizată prezentarea grafică a acestor date pentru nivel național
și pentru județul Constanța .

37

00,40,81,21,62
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Inciden ța în județul Constanța Inciden ța în România
Figura nr. 4 – Incidența trichinelozei în județul Constanța și la nivel național

În România incidența trichinelozei are un trend descendent, în anul 2015 înregistrându -se
o valoare de aproape patru ori mai mică în comparație cu cea din 2009 (figura 5) .
Cu toate acestea, în România se diagnostichează în continuare u n număr important de
cazuri în comparație cu celelalte state d in Uniunea Europeană .
00,40,81,21,62
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Figura nr. 5 – Trendul incidenței trichinelozei în Rom ânia

Incidența cea mai mare se regăsește în județele: Bihor, Satu-Mare, Sălaj, Buzău, A lba,
Cluj, Vrancea, Sibiu.

38
Cei mai mulți pacienți sunt în județele din vestul României unde incidența are valori și de
peste 20 la 100.000 de locuitori (20%000).
În figura numărul 6 sunt prezentate județele care înregistrează frecvent probleme legat de
această patologie infecțioasă.

Figura nr. 6 – Județele din România care au o incidență crescută a trichinelozei

În tabelul numărul 6 sunt prezentate în ordinea descrescătoare a incidenței județele în
care au fost diagnosticate frecvent cazuri de trichi neloză [22].

39
Tabel nr. 6 – Județele din Rom ânia care au cea mai mare incidență a trichinelozei
Județul Incidența cu valoarea
cea mai mare Anul în care se înregistrează
incidența cea mai mare
Bihor 20,9%000 2010
Satu-Mare 18,5% 000 2012
Sălaj 17,9% 000 2013
Buzău 15,9%000 2014
Alba 15,7%000 2014
Vrancea 5,960 %000 2015
Sibiu 5,5%000 2015
Cluj 4,5%000 2013

Comparativ cu județele prezentate anterior, valorile privind incidenț a trichinelozei în
județul Constanța sunt foarte mici.
Analizând t rendul incidenței trichinelozei în județul Constanța am observant că acesta
este descendent, în concordanță cu cel înregistrat la nivel național ( figura 7). În plus, în județul
Constanța doi ani la rând (2014, 2015) nu s -au mai înregistrat cazuri de boală.
00,40,81,21,62
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Figura nr. 7 – Trendul incidenței trichinelozei în județul Constanța

40
3.3. Analiza cazurilor de trichineloză în funcție de medi ul de proveniență ale pacienților

Evaluând cazurile după mediul de proveniență am constatat că d in totalul de 1420 de
cazuri de trichineloză diagnosticate în România în perioada 2009 -2015 , 777 de cazuri provin din
mediul rural și 643 din cel urban (tabelul 7 și figura 8).
Din cele 27 de cazuri de trichineloză, înregistrate în aceiași perioadă în județul Con stanța,
11 provin din mediul rural și 16 din cel urban (tabelul 8 și figura 8).

Tabel nr. 7 –Distribuția cazurilor de trichineloză din Rom ânia în funcție de mediul de
proveniență
Mediul de
proveniență Numărul pacienților
din România % pacienților
din R omânia
Rural 777 54,71%
Urban 643 45,29%
Total 1420 100

Tabel nr. 8 – Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de
mediul de proveniență
Mediul de
proveniență Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța
Rural 11 40,75%
Urban 16 59,25%
Total 27 100

41

45,2954,71
59,2540,75
020406080100
România Jud.Constan ța
Urban Rural
Figura nr. 8 – Proporția cazurilor de trichineloză în funcție de mediul de proveniență

După cum se poate observa în grafic la nivelul României se constată o preponderență a
cazurilor în mediul rural (aproape 55%) , pe când în județul Constanța sunt majoritare cazurile
din mediul urban (peste 59%) .
Din cele 16 cazuri diagnosticate în județul Constanța la persoane din mediul urban, 15
provin chiar din orașul Con stanța.
Conform Institutului Național de Sănătate Publică “îmbolnăvirile înregistrate în mediul
urban, sunt cel mai probabil secundare transportului și consumului de carne necontrolată sanitar –
veterinar la distanță de locul sacrificării animalului. ”
Pentru mediul rural, cele mai multe cazuri de trichineloză din județul Constanța s -au
diagnosticat la persoane din localitatea Cobadin.
Indiferent de mediul de proveniență al pacienților boala a apărut în urma consumului de
carne de porc neverificată trichinel oscopic și care n u a fost preparată termic corespunzător.
Produse implicate mai frecvent în patologie atât la nivel național, cât și local au fost
reprezentate de : cârnați uscați și produse afum ate.

42
Analiz ând distribuția cazurilor în funcție de luna cal endaristică de apa riție a bolii am
constatat că peste 50% din cazurile naționale au fost diagnosticate în anotimpul rece,
preponderent în lunile decembrie și ianuarie. Dar cazuri de trichineloză au apărut sporadic și în
lunile martie, aprilie, septembrie, noiembrie.
În județul Constanța constatăm de asemenea o inciden ță sezonieră a bolii, pentru că
aproximativ 60% dintre cazuri apar în perioada iernii.
Această distribuție sezonieră a cazurilor de trichineloză este în concordanță cu tradiția
populară asocia tă sărbătorilor de iarn ă când alimentația se bazează majoritar pe meniurile
preparate din carne de porc.
Cazurile apărute primăvara sau toamna se datorează, în general, consumului de carne de
vânat (carne de mistreț).
Apariția trichinelozei indiferent de s ezon indică faptul că bunele practici sunt ignorate de
populația generală din comoditate sau din considerente financiare, astfel încât mulți oameni nu
mai duc probe de carne pentru examenul trichineloscopic și se expun astfel unor riscuri majore
pentru săn ătatea lor și a celorlalți consumatori de carne.

43
3.4. Analiza cazurilor de trichineloză în funcție de vârsta pacienților

În tabel ele ce urmează (tabelul 9 și tabelul 10) este prezentată distribuția cazurilor de
trichineloză din România și din județul Constanța în funcție de vârsta pacienților:

Tabel nr. 9 –Distribuția cazurilor de trichineloză din Rom ânia în funcție de vârsta
pacienților
Grupa de vârstă Numărul pacienților
din România % pacienților
din România
0-4 ani 53 3,73%
5-14 ani 321 22,60%
15-64 ani 990 69,72%
> 65 ani 56 3,95%
Total 1420 100

Tabel nr. 10 –Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de
vârsta pacienților
Grupa de vârstă Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța
0-4 ani 0 –
5-14 ani 2 7,40%
15-64 ani 22 81,48%
> 65 ani 3 11,12%
Total 27 100

44
Analizând cazurile în raport cu vârsta pacienților am constatat că atât la nivel național,
cât și local cele mai multe cazuri apar la grupa de vârstă 15-64 de ani: aproximativ 70% la nivel
național și peste 81% în județul Constanța (figura 9).

3,7322,669,72
3,95
07,481,48
11,12
020406080100
România Jud.Constan ța
0-4 ani 5-14 ani 15-64 ani peste 65 ani

Figura nr. 9 – Proporția cazurilor de trichineloză în funcție de vârsta pacienților

În România a doua grupă de vârstă care înr egistrează un număr mare de cazuri de boală
este cea de 5 -14 ani, pe când în Constanța pe locul doi sunt vârsnicii de peste 65 de ani.
În ceea ce privește copii i mici, d acă în județul Constanța nu se înregistrează nici un caz ,
la nivel național situația e ste diferită : la grupa de vârstă 0 -4 ani s -au diagnosticat 3,73% din
cazurile existente în perioada 2009 -2015.
Deși medicii pediatri interzic folosirea cărnii de porc în alimentația copiilor cu vârsta sub
3 ani practica demonstrează că aceste recomandări nu sunt cunoscute sau nu sunt respectate de
toți părinții.
În tabelul numărul 1 1 și figura numărul 10 sunt prezentate comparativ datele privind
incidența trichinelozei la nivel național și local la categoria de vârstă: copii mici.

45
Tabel nr. 11 –Inciden ța trichinelozei în Rom ânia și în județul Constanța
la pacienții din grupa de vârstă 0 -4 ani
Anul Incidența
în România Incidența
în județul Constanța
2009 0,9%000 0
2010 1,6%000 0
2011 0,58%000 0
2012 0,6%000 0
2013 0,3%000 0
2014 1,6% 000 0
2015 0,10%000 0

00.40.81.21.62
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Inciden ța în România Inciden ța în județul Constanța

Figura nr. 10 – Proporția cazurilor de trichineloză la pacienții din grupa de vârstă 0 -4 ani

După cum se poate observa în graficul numărul 1 1 incidenței trichinelozei în Rom ânia la
pacienții din grupa de vârstă 0-4 ani înregistrează un trend descendent. Totuși , atât timp cât încă
se mai semnalează cazuri la acestă categorie de vârstă , educația sanitară trebuie intensificată.

46

00.40.81.21.62
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Inciden ța în România
Figura nr. 11 – Trendul incidenței trichinelozei în Rom ânia la pacienții din grupa de vârstă 0 -4
ani

47
3.5. Analiza cazurilor de trichineloză în funcție de sexul pacienților

Din cele 1420 de cazuri de trichineloză diagnosticate în România în cei 7 ani analizați în
acest studiu , 648 de cazuri au fost la persoane de sex masculin și 772 de cazuri au fost la
perso ane de sex feminin (tabelul 12) .
În județul Constanța s -au înregistrat mai multe cazuri tot la personele de sex feminin.
Astfel, din cele 27 de cazuri de boală, 14 au fost diagnosticate la femei și 13 la bărbați (tabelul
13).

Tabel nr. 12 –Distribuția cazurilor de trichineloză din Rom ânia în funcție de sexul
pacienților
Sexul pacienților
Numărul pacienților
din România % pacienților
din România
Masculin 648 45,63%
Feminin 772 54,37%
Total 1420 100

Tabel nr. 13 – Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de
sexul pacienților
Sexul pacienților
Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța
Masculin 13 48,15%
Feminin 14 51,85%
Total 27 100

48

45,6354,37
48,1551,85
020406080100
România Jud.Constan ța
Barbati Femei

Figura nr. 12 – Proporția cazurilor de trichineloză în funcție de sexul pacienților

După cum se poate observa în graficul numărul 12 atât la nivel național, cât și în județul
Constanța ponderea mai mare a c azurilor de boală este la persoanele de sex feminin .
Per ansamblu d iferenț a dintre sexe se apropie de 9% la nivel național, pe când la nivel
județean depășește cu puțin valoarea de 3%.
Evalu ând distribuția cazurilor pe sexe și ani de studiu am observat că și la nivel național,
și în județul Constanța bărbații au o pondere mai mare a cazurilor de trichineloză în câte doi ani
din cei șapte analizați. Astfel, la nivelul întregii țări predomină cazurile în rândul bărbaților în
anii 2012 și 2015, iar în județul Constanța în anii 2009 și 2013.
În literatura de specialitate nu există argumente științifice care să justifice afectarea
preponderentă a femeilor. Singurele explicații pot fi legate de prepararea alimentelor, statisticile
demonstrând că femeile sunt mai implicate în activitățile culinare. Ele au tendin ța firescă de a
gusta mâncarea pe parcursul preparării și astfel , se expun riscului de a se infesta cu larve ce nu
au fost încă distruse de pr elucrarea termic ă.

49
Indiferent de sexul persoanelor afectate , cazurile de trichineloză au evoluat la nivelul
României într -un număr variabil de focare . Cele mai multe au fost înregistrate în anul 2012, mai
exact au fost 25 la număr .
La o analiză pe județe cele mai multe focare s -au remarcat în județul Cluj, în anul 2013 și
anume 5 focare.
Câte 3 -4 focare au mai existat în județele Sălaj, Alba, Vrancea.
Focarul din România cu cel mai mare număr de persoane a fost înregistrat în 2010 în
județul Bihor. Au fost 146 de cazuri de trichineloză în localitatea Chet. Cazur ile au apărut prin
consumul de carne de porc neverificata trichineloscopic.
În județul Constanța numărul focarelor înregistrate anual s -a situat în intervalul 1 -3.

50
3.6. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța

În cont inuarea studiului am realizat o analiză detailată a cazurilor de trichineloză ce au
fost internate în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța în perioada de studiu 2009 -2015.

3.6.1. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de tabloul clinic

Pentru evaluarea tabloului clinic am urmărit în primul rând prezența febrei, a mialgiilor și
a edemelor deoarece aceste trei manifestări sunt patognomonice pentru diagnosticul de
trichineloză.
Febra a fost prezentă la 26 din cei 27 de pacienț i constănțeni, edeme au avut mai puțin de
jumătate dintre pacienți, în timp ce mialgiile au afectat toți pacienții .
În tabelul numărul 14 este prezentată distribuția triadei clasice la cei 27 de pacienți din
județul Constanța :

Tabel nr . 14 – Distribuți a cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de
prezența triadei “mialgii – edeme –febră”

Manifestări clinice
Febră Mialgii Edeme

Prezente

26 pacienți
27 pacienți
12 pacienți

Absente

1 pacient
–
15 pacienți

Total pacienți
27

51

1000
44,455,6
96,293,71
020406080100
Mialgii Edeme Febră
manifestări prezente manifestări absente
Figura nr. 13- Proporția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de prezența
triadei “mialgii – edeme –febră”

Din analiza graficului 13 se poate remarca faptul că mialgiile și sindromul febril
reprez intă principalele manifestări clinice semnalate la cei 27 de pacienți constănțeni
diagnosticați cu trichineloză în intervalul 2009 -2015.
Tabloul clinic al pacienților a mai inclus astenie, cefalee și tulburări de tranzit intestinal.
Dacă primele două manif estări au apărut în cazuri izolate accelerarea tranzitului intestinal a fost
semnalată la 14 din cei 27 de pacienți aflați în studiu.
Structura lotului de studiu în funcție de prezența s indromul ui diareic este prezentată în
tabelul următor:

Tabelul nr. 14 – Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție
de prezența diareei
Sindrom diareic Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța

Prezent
14
51,85%

Absent
13
48,15%

Total
27
100%

52

51,8548,15
020406080100
Pacienti cu diaree Pacienti fără diaree

Figura nr. 14- Proporția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de prezența
diareei

La niciunul dintre cei 27 de pacienți nu s -au evidențiat erupții cutanate.

53
3.6.2. Analiza cazurilor de trichineloz ă din județul Constanța în funcție de tabloul
paraclinic

Pentru diagnosticul paraclinic au fost evaluate rezultatele privind numărul de leucocite,
numărul de eozinofile , precum și enzimele musculare : creatinkinaza (CK) și lactat –
dehidrogeneza (LDH).
Valo rile normale pentru acești parametri se situează în cazul leucocitelor între 4000 –
10000/µL, iar în cazul eozinofile lor între 0-7% din leucocitele circulante.
În ceea ce privește enzimele musculare valorile normale au limite diferite în funcție de
sexul pacientului. Astfel, p entru CK valorile trebuie să fie sub 192U/L la femei și sub 308U/L la
bărbați , iar la LDH valorile normale se încadrează între 135-214 U/L la femei și 135-225 U/L la
bărbați [2 3, 24].
La evaluarea numărul ui de leucocite am constatat că din cei 27 de pacienți diagnosticați
cu trichineloză în județul Constanța 14 au avut valori crescute și 13 valori normale (tabelul
nr.15) .

Tabelul nr. 15 – Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție
de numărul leucocitelor
Evaluare
numărului de leucocite Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța

Leucocitoză
14
51,85%

Valori normale
13
48,15%

Total
27
100%

La pacienții cu leucocitoză valoarea medie a fost de 13979/µL , iar m axima de 23300/µL
(figura 15) .
Pacienții care s -au încadrat în limitele normale au avut numărul de leucocite între
5400 /µL și 9300/µL, cu o medie de 7592/µL.

54

0500010000150002000025000Număr de leucocite/µL
Pacien ți cu leucocitoză
Pacien ți cu valori normale ale leucocitelor
Figura nr. 15- Distribu ția numărului de cazuri de trichineloză din județul Constanța în funcție de
valorile numărul ui de leucocite

Pentru numărul de eozinofile s-au înregistrat valori peste limita normală la 26 de pacienți
(tabelul nr.16) .

Tabelul nr. 16 – Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție
de valorile eozinofilelor
Evaluare
numărului de e ozinofile Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța

Eozinofilie
26
96,29%

Valori normale
1
3,71%

Total
27
100%

Valorile eozinofili ei au variat între 1 4% și 67% (figura 16) .
În formele asimptomatice de trichineloză e ozinofilia este un criteriu important de
diagnostic.

55

020406080Valoarea eozinofilelor
% din leucocitele circulante
Pacien ți cu eozinofilie
Pacien ți cu valori normale ale eozinofilelor
Figura nr. 16- Distribu ția numărului de cazuri de trichineloză din județul Constanța în funcție d e
valorile numărul ui de eozinofile

Așa cum se poate observa și în graficul 16 numai un singur pacient a avut o valoare
normală a numărului de eozinofile , de 1,7% din leucocitele circulante .

Din analiza enzimelor musculare a reieșit faptul că numai 10 pa cienți au valorile crescute
ale CK (6 pacienți de sex feminin și 4 de sex masculin) , cu o valoare maximă pentru femei de
1970 U/L și pentru bărbați de 822U/L . Pentru 11 pacienți această enzimă se încadrează în
limitele normale, în timp ce la restul de 6 pacienți nu au fost recoltat e probe pentru testare (figura
17).
Pentru evaluarea lactat -dehidrogenazei analizele s -au efectuat numai la 4 din cei 27 de
pacien ți (3 persoane de sex feminin și una de sex masculin) . La fiecare dintre aceștia s-au
înregistrat v alori crescute .
Valoarea maximă a LDH înregistrată la femei a fost de 803 U/L. La singurul bărbat la
care s -a făcut această analiză valoarea LDH a fost de 358U/L.

56

40,7437,0722,19
14,8185,19
020406080100
CK LDH
Valori normale Valori crescute Fără probe recoltate
Figura nr. 17- Proporția cazurilor de trichineloză din jude țul Constanța în funcție de valorile
enzimelor musculare

Analizând graficul 17 constatăm faptul că mai puțin de jumătate dintre pacienți au avut
valori crescute ale enzimelor musculare, cu toate că mialgii le au fost prezente la t oți pacienți i din
județul Constanța.
În graficul următor este prezentată imaginea de ansamblu a tabloului paraclinic:
020406080100
eozinofile leucocite CK LDH
valori normale valori crescute nu s-a efectuat

Figura nr. 18 – Proporția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de rezultatele
analizelor de laborator

57
Din anal iza graficului se observă că eozinofilia , leucocitoza și valorile crescute ale CK au
fost principalele criterii pentru diagnosticul paraclinic al trichinelozei .

La 18 din cei 27 de pacienți constănțeni aflați în studiu s -au efectuat și t este
imunoenzimat ice de tip ELISA pentru determinarea anticorpilor tip Ig G , însă numai la 7 dintre
aceștia au rezultat valori crescute . Pentru restul pacienților rezultatele nu sunt surprinzătoare,
căci în stadiile incipiente ale bolii pot să apară rezultate negative.
La 4 din cei 27 de pacienți s -a făcut și analiza lichidului cefalorahidian (LCR) însă
rezultatele nu au arătat modificări sugestive pentru diagnosticul de trichineloză.
Testarea LCR se face atunci când pacienții au tulburări neurologice și relevă un lichid
clar sau opalescent , cu larve de Trichinella spiralis și reacția Pandy pozitivă. Această
reacție determină cantitatea de proteine din LCR .

58
3.6.3. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de tratament

Pentru tratarea pacienți lor cu trichineloză s-a folosit medica ție cu ac țiune: antiparazitară ,
antiinflamatori e și hepatoprotectoare , precum și terapie de reechilibrare hidroelectrolitică.
Tratamentul antiparazitar s -a făcut cu Albendazol pentru o durată variabilă de 7 -14 zile,
în funcție de severitatea bolii (tabelul 17) . Dozele folosite au fost de 400-800 mg/zi , în funcție de
particularitățile fiecărui caz.

Tabelul nr.17 – Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție
de durata tratamentului an tiparazitar
Durata tratamentului
Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța

Sub 10 zile
10
37,04 %

10-14 zile
17
62,96 %

Total
27
100%

37,0462,96
020406080100
Tratament sub 10 zile Tratament 10-14 zile

Figura nr. 19 – Proporția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de
durata tratamentului antiparazitar

59
La toți pacienții s-a folosit m edicați e antiinflamatorie . 22 de pacienți au primit
antiinflamatoare de tip nesteroidian (AINS), în timp ce la restul de 5 pacienți s -a indicat
corticoterapia pentru a inhiba mecanismul toxico -alergic și pentru a preveni apariția
complicațiilor .

81,48
18,52
020406080100
AINS Corticoterapie
AINS Corticoterapie

Figura nr.2 0 – Proporția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de tipul
medicației antiinflamator e

Folosirea corticoterapiei la peste 18% dintre pacienți indică existența unor forme severe
de boală. Totuși prin schema terapeutică folosită evoluția pacienți lor a fost favorabilă în toate
cazuri le de trichineloză .
În județul Constanța nu au existat cazur i letale, spre deosebire de cazuistica națională
unde în anul 2014 s -au înregistrat 2 decese într-un focar de trichineloză din județul Arad.

60
3.6.4. Analiza cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de perioada de
spitalizare

Durata de spitalizare a pacienților cu trichineloză interna ți în Spitalul Clinic de Boli
Infecțioase Constanța în perioada 2009 -2015 a fost de maxim 15 zile.
3 dintre cei 27 de pacienți au fost internați pentru o perioadă de doar 4 zile având forme
ușoare de boală care au permis tratarea pacienților la domiciliu.
23 de pacienți au rămas internați un interval de timp de 5 până la 14 zile și doar un
pacient a stat în spital 15 zile (tabelul numărul 18 și figura 20 ).

Tabel nr.1 8- Distribuția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție
de durata spitaliz ării
Durata spitalizării
Numărul pacienților
din județul Constanța % pacienților
din județul Constanța
˂7 zile
9 40,74 %
7-14zile
15 55,55%
> 14zile
1 3,71%
Total
27 100%

Perioada de spital izare este un bun indicator pentru c osturile pe care le implică această
patologi e indiferent de vârstă .
Boala i nclude trei categorii de costuri: directe, indirecte și intangibile [25].
Cele directe se referă la cheltuielile medicale pentru investigații și tratament și la
cheltuielile nemedicale cum ar fi cele de transport pentru consultații, internare.
Costurile intangibile au în vedere : durerea, suferința, limitările funcționale , iar costurile
indirecte vizează lipsa productivității prin concediul medical în cazul adulților, care uneori este

61
necesar pentru perioade lungi de timp sau prin absenteism de la instituțiile de învățământ în cazul
copiilor .
Când durata spitalizării este mare și costurile financiare și sociale vor fi mai mari .

40,7455,55
3,71
020406080100
< 7 zile 7-14 zile > 14 zile

Figura nr.2 0 – Proporția cazurilor de trichineloză din județul Constanța în funcție de durata
spitalizării

62
4. CONCLUZII

 În perioada 2009 -2015 în Rom ânia au fost diagnosticate 1420 de cazuri de trichineloză
umană , iar 27 dintre acestea au fost în județul Constanța.
 Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în România în anul 2009, iar în județul
Constanța în anul 2013.
 Cazurile înregistrate în jude țul Constanța reprezintă mai puțin de 5% din cazurile
naționale .
 Atât în Româ nia, cât și în jude țul Constanța incidența trichinelozei înregistrează un trend
descendent în intervalul 2009 -2015. Cu toate acestea România se men ține în Europa pe
primele locuri privind incidența trichinelozei.
 Dacă la nivelul României majoritatea cazuri lor (aproximativ 55%) provin din mediul
rural, în județul Constanța preponderente sunt cazurile din mediul urban (peste 59%).
 Indiferent de mediul de proveniență al pacienților boala a apărut în urma consumului de
carne de porc neverificată trichineloscopi c și care nu a fost preparată termic
corespunzător.
 Atât în România, cât și în jude țul Constanța există o inciden ță sezonieră a bolii, lunile de
iarnă având peste jumătate din cazurile de boală . Acestă distribuție a cazurilor este în
strânsă conexiune cu tradițiile populare ale sărbătorilor de iarnă , care presupun un
consum preponderent de carne de porc.
 Cea mai afectată grupă de vârstă este 15-64 de ani , reprezentând aproximativ 70% din
cazurile de la nivel național și peste 81% din cele existente în jude țul Constanța.
 Diferențele majore de distribuție a cazurilor apar la grupa de vârstă 0 -4 ani, județul
Constanța neavând nici un caz la această categorie populațională în timp ce în România
în cei 7 ani analizați au fost 53 de copii cu trichineloză (3,73% d in totalul cazurilor).
 Ponderea mai mare a cazurilor de boală este la persoanele de sex feminin , atât la nivel
național, cât și în județul Constanța, fără să existe însă argumente științifice pentru o
afectare preponderentă a femeilor în această boală.
 La analiza detaliată a celor 27 de pacienți din județul Constanța am constatat că tabloul
clinic este dominat de mialgii și sindromul febril.

63
 Eozinofilia, leucocitoza și valorile crescute ale creatinkinazei au fost criterii de bază
pentru diagnosticul para clinic al trichinelozei la acești pacienți.
 Tratamentul antiparazitar s -a făcut cu Albendazol pentru o durată variabilă de 7 -14 zile,
în funcție de severitatea bolii.
 Durata de spitalizare a pacienților cu trichineloză interna ți în Spitalul Clinic de Boli
Infecțioase Constanța în perioada 2009 -2015 nu a depășit 15 zile, toți pacienții având o
evoluție favorabilă.

Având în vedere aceste date, precum și implica țiile economice și sociale ale trichinelozei,
putem spune că măsurile de prevenție și control nu sunt suficiente la nivel național, în timp ce la
nivel local ele trebuie continuate, chiar dacă în ultimii doi ani nu au fost raportate cazuri de
trichineloză în Constanța . Măsurile trebuie continuate și chiar intensificate pentru a putea
menține acest tre nd și în perioada următoare.

64
BIBLIOGRAFIE

1. European Centre for Disease Prevention and Control (2014 November). Annual
Epidemiological Report 2014 – food and waterborne diseases and zoonoses. Stockholm:
ECDC.77 -81. From http://ecdc.europ a.eu/en/publications/Publications/food -waterborne –
diseases -annual -epidemiological -report -2014.pdf
2. Campbell William C. Trichinella and Trichinosis. Chapter 1 p10 -15.NewYork 1983.
3. Momar NDAO – Trichinellosis: biology, epidemiology and clinical course Nationa l
Reference Centre for Parasitology, Research Institute of the McGill University Health
Centre (RI -MUHC); Montreal.
4. Mitreva, M. and Jasmer, D.P. Biology and genome of Trichinella spiralis (November 23,
2006), WormBook , ed. The C. elegans Research Community , WormBook,
doi/10.1895/wormbook.1.124.1.
5. Arcari M. , Baxendine A., Bennett C. E. – Guide to Parasitology. Volume 7 – Tissue
Dwelling Nematodes. Trichinella spiralis, page 10 University of Southampton.
http://www.southampton.ac.uk/~ceb/Diagnosis/Vol7.htm .
6. Moldoveanu M. – Virusologie, bacteriologie și parazitologie. Editura All. București
2012.
7. Smyth, J.D: Introduction to Animal Parasitology. Cambridge University Press (1994).
8. Despommier D. Dickson. et.al. –Parasitic Diseases. Chapter 6 – Trichinella spiralis. p.32 –
33. Springer -Verlag New York Inc.1995.
9. Centers for Disease Control and Prevention – Atlanta USA
https://www. cdc.gov/parasites/trichinellosis/biology.html .
10. https://web.stanford.edu/group/parasites/ParaSites2005/Trichinella/trich.html
11. European Food Safety Authority – EFSA J ournal 2016; 14(12):4634.
12. http://www.gideononline.com/tag/trichinosis/
13. Despommier, D. D. Parasitic Diseases . 5th ed. North Mankato: Apple Trees Productions,
LLC, 2005.
14. Cristea E., Cristea Gh., Cris tea D. – Considerații clinice și terapeutice în trichineloză la
om, Revista Română de Parazitologie, 2000, 10(1), p:80.

65
15. Peters Wallace, Pasvol Geoffrey – Atlas of Tropical Medicine and Parasitology 6th
Edition 2006 Elsevier Ltd.
16. Gottstein B., Pozio E., Nöckler K. – Epidemiology, Diagnosis, Treatment, and Control
of Trichinellosis Clin Micro biol Rev . 2009 Jan; 22(1): 127 –145.
doi: 10.1128/CMR.00026 -08.
17. Dupouy -Camet J. & Bruschi F. Guidelines for the surveillance, management, prevention
and control of trichinellosis . Chapter 2 – Management and Diagnosis of Human
trichinellosis. Published by: Food and Agriculture Organization of the United Nations
(FAO) , World Health Organization (WHO), World Organisation for Animal Health
(OIE), p. 49-81, 2007 .
18. Rădulescu S., Lazăr L., Lazăr C , Crețu C., Popa L. – Parazitozele – Ghid de diagnostic și
tratament, Editura Infomedica București 1999.
19. Devleesschauwer Brecht, Praet N., Speybroeck N., Torgerson P.R., Haagsma J.A.et.al –
The low global burden of trichinellosis: evidence and implications. International Journal
for Parasitology 45 (2015) 95 –99.
20. Vlădescu Cristian – Sănătate publică și Management sanitar, Edit. Cartea Universitară,
București 2004.
21. Broască Madar Valentin – Sănătate Publică și Managementul Serviciilor pentru Sănătate,
Edit. Ex Ponto Constanța 2004.
22. Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Supraveghere și Control al
Bolilor Transmisibile – Analiza evolu ției bolilor transmisibile aflate în supraveghere.
Rapoartele pentru anii 2009 -2015. București, ISSN 2537 -2394.
23. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type:
Catalog.
24. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed. 2009; 429 -430.
25. Brîndușe L.A., M incă D. G., C ioran N.V. – Aspecte metodologice în estimarea costurilor
determinate de boală la pacienții cu afecțiuni rare. ACTA MEDICA TRANSILVANICA
(AMT), vol. II, nr. 3, 2014, p. 13 -15.

66
ANEX A 1
Modelul fișei unice de raportare a cazurilor de bo li transmisibile

FIȘĂ UNICĂ DE RAPORTARE CAZ DE BOALĂ
TRANSMISIBILĂ

Pentru bolile marcate cu (T) se anunță telefonic imediar
Toate fișele se transmit în termen de 5 zile prin: curier, poștă, fax Bifați
Data raportării____/_____/______
Date despre pacient:
Numele și prenumele ……………………………………………………………….. (T) Poliomielită
Adresa: ………………………………………………………………………………….. (T) Tetanos
………………………………………………………………………. …………. (T) Tetanos neonatal
(acoperă pentru duplicat !) (T) Difterie
Pertussis
Localitate de domiciliu ……………………………… ………………………………………… (T) Rujeolă
Rubeolă
Localitate/țară de incubație ………………………………………………………………….. (T) Infecție rubeolică congenitală NN
(T) Gripă aviară
Data naș terii (sau vârsta dacă nu se cunoaște D.N: _____/______/______ Infecție cu Haemoohylus infl. b.
Sex: ………………. Ocupația: ………………………………… Sifilis recent și congenital
Infec ții gonococice
Locul de muncă/Colectivitatea: ……………………………………………………………. Infecție HIV
Infecție cu Chlamydia spp.
Date despre boală: Infecție genitală cu Herpes simplex
Limfogranulomatoză veneri ană
Data debutului bolii: ______/______/_________ Hepatita virală acută A
Hepatita virală acută B
Data depistării: ______/______/_________ Hepatita virală acută C
Alte hepatite virale acute
Internat: DA_____ NU ______ (T) Infecție cu E. coli (EHEC)
Campylobacterioze
Deces: DA_____ NU______ Data decesului: _____/_____/______ Yersinioze
Cryptosporidiaza
Cum a fost depistat: consult clinic______contact______screening_____alte____ ___ Salmoneloze
TIA (alte etiologii)
Date privind modalitatea confirmării cazului: (T) Botulism
Shigelloză (dizenterie bact.)
Conform definiției clinice de caz: DA_____ NU_____ Direzneterie am iebiană
(T) Febră tifoidă și paratifoidă
Conform diagnosticului etiologic: DA_____ NU_____ (T) Listerioză
Trichinoză
Data recoltării probei: ____ ____/________/_______ (T) Leptospiroză
Toxoplasmoză
Rezultatul diagnosticului etiologic: ………………………………………. Varianta transmisibilă CJ
Citomegalia acută
…………………………………………………………………………………………. Infecții pneumococice
Metoda de laborator: …………………………… ……………………………… (T) Boala meningococică (MCSE)
Meningite Bacteriene
Conform criteriilor epidemiologice: DA NU (T) Meningite virale
(T) Meningită bacilară TBC
Observații pr ivind cazul: (date clinice, paraclinice sau epidemilogice) Tuberculoză *
(T) Legioneloze
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………. (T) Psitaco ză/Ornitoză
Scarlatină
Date privind sursa de ifecție și calea de transmitere a infecției: Infecție urliană (parotidită epidemică)
Depistată: DA NU (T) Antrax
(T) Bruceloz ă acută
Contact cu caz similar/confirmat: DA NU Echinococoză
Ankilostomiază
Transmitere aerogenă DA NU (T) Tularemie

67
Transmitere prin alimente DA NU Morvă/Melioidoză
Transmitere hidrică DA NU Leishmanioză
Transmitere prin elemente de mediu DA NU Filariaze/dracunculoză
Transmitere parentală DA NU Rabie
Transmitere prin vectori DA NU Boala Lyme
Transmitere iatrogenă DA NU (T) Encefalite inf. primare
Transmitere sexual ă DA NU (T) Encefalite trsm.prin vectori/ West Nile
Febra Q/butonoasă/rickettsioze
(T) Holera
Datele sunt furnizate și completate de: (T) Malarie
(T) Pestă
Numele și Prenumele medicului: Semnătu ra și parafa: (T) Lepră
(T) Tifos exantematic/Brill
Locul de muncă al medicului: (T) Febrele virale hemoragice
(T) Febra galbenă
Bufați în cazul în care mai doriți fișe ___________ (T) Dengă
(T) Variolă/varioloidul
(T) Etiologie necunoscută
Nr. ASP ______/__________________ (cod auto + nr. din registru) (T) Eveniment neobișnuit/neașteptat
(T) Reacții adverse postvaccinale indezirabile
Data primirii fișei: ________/_________/_________
* se u tilizează fișele specifice