Studiu Comparativ Privind Evolutia Fiscalitatii In Romania Si Marea Britanie

STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVOLUȚIA FISCALITĂȚII ÎN ROMÂNIA ȘI MAREA BRITANIE

CUPRINS

INTRODUCERE

1. Prezentarea temei lucrării de dizertație

Lucrare tratează fiscalitatea existentă în România și Marea Britanie pe pe o perioadă de 10 ani, comparând modificările produse intre cele două state.

Prin acest studiu comparativ doresc să evidențiez punctele forte și punctele slabe ale României și ale Marii Britanii din prisma impozitelor și taxelor care au un impact puternic asupra fiscalității acestor două state analizate și ale altor state din Uniunea Europeană și la nivel global.

2. Argumentarea alegerii temei pentru lucrarea de dizertație

În primul rănd am ales această temă deoarece am vrut să prezint o comparație între evoluția fiscalității în România și evoluția fiscalității în Marea Britanie pe o perioada de 10 ani.

Iar în al doilea rănd am vrut să prezint ce impact a avut criza economică pentru fiecare stat în parte, și modul cum au gestionat problema pentru a avea cat mai puține pierderi.

Dacă evoluția fiscalității în România a dat mari semne de întrebare cand a fost lovită de criza, Marea Britanie a reușit să ascundă această lovitură pe care a primit-o, luand resurse din alte părți, precum investițiile.

Impozitul a devenit un mijloc de intervenție in domeniul economic și social, fără să înceteze să fie un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice.

Taxele și impozitele însușite și veniturile sunt cele două coordonate care stimulează creația, munca și civilizația. Ultimii 20 de ani au fost anii în care majoritatea sistemelor fiscale ale statelor Uniunii Europene au suferit transformări însemnate pe fondul însușirii unei accepțiuni noi pe plan fiscal.

Alegând această temă, am încercat să analizez evoliția fiscală între cele 2 state membre UE, reflectate prin prisma impozitelor directe si indirecte, TVA-ul si alte taxe care duc la schimbări majore in stat.

3. Obiectivele lucrării de dizertație

Primul obiectiv al acestei lucrări este de a face o comparație între evoluția fiscalității în România și Marea Britanie, pe o periadă de 10 ani, între anii 2004 și 2014.

Al doilea, este de a analiza impozitele pe venit, impozitele pe profit și cotele TVA în România comparativ cu cele ale Marii Britanii, modul în care influențează fiscalitatea și rolul acestora.

Al treilea obiectiv ne indică ce impact a avut criza economică asupra ambelor state si cum au gestionat acesta problemă.

Aceste obiective au stat la baza comparației evoluției fiscale a României cu cele ale Marii Britanii, bazăndu-se pe cele 3 mai impozite ce au un impact major asupra evoluției fiscalității.

4. Rezumatul lucrării de licență

În primul capitol am prezentat fiscalitatea și sistemul fiscal, structurând-o pe mai multe subcapitole și subcapitole, astfel încăt am prezentat fiscalitatea (concepte, definiții și rolul fiscalități, principiile, obiectivele și funcțiile) și sistemul fiscal, prezentând doar primul component pe care este structurat, adică impozitele (cele 3 impozite și taxe, impozitul pe venit, impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată ).

În capitolul al -II- a, adică în studiul meu de caz, am analizat evoluția fiscalității în România și Marea Britanie pe o perioada de timp.

Structând-o pe 3 subcapitole am încercat sa analizez impozitul pe venit, impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, în cele două state, prin prisma celor 3 obiective principale: prezentarea acestor impozite, analiza evoluției cotelor și implicațiile acestor modificări ale cotelor asupra veniturilor.

cercetare teoretică

FISCALITATEA ȘI SISTEMUL FISCAL

Fiscalitatea și sistemul fiscal sunt doua componente de bază ale politicii economice cu influențe asupra stării de echilibru macro și microecconomice.

„Evoluția fiscalității este străns legată de evoluția statului și a funcțiilor sale, întrucăt pe masura amplificării rolului statului, nevoia de resurse financiare la dispoziția sa a crescut continuu. Asa se face că de la o pondere de 15% a cheltuielilor publice în PIB, consemnată la sfărșitul secolului XIX, s-a ajuns la o pondere de peste 45%, a acestor cheltuieli în PIB, la sfărșitul secolului XX. În consecință, cunoașterea mecanismelor de contituire a veniturilor publice, a legității impozitelor, taxelor și a altor contribuții la bugetul public, este o condiție a soluționării marilor probleme ale macro și microeconomiei contemporane”

1.1. FISCALITATEA

Fiscalitatea e o voință politică a comunității organizate, stabilite pe un anume teritoriu și dispune de o anume autonomie care este suficientă pentru a putea să se doteze cu o mulțime de reguli juridice și fiscale.

“Fiscalitatea se constituie în cadrul activității autorității publice de percepere și utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public și furnizării de servicii și bunuri publice. Prin fiscalitate se stabilesc volumul și proveniența resurselor de alimentare a fondurilor publice, metode de prelevare ce urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite precum și mijloacele de realizare a acestora.”

Concepte, definiții și rolul fiscalități

Conceptul de fiscalitate a țintit desfășurarea proceselor de prelevare obligatorie de resurse bănești la dispoziția statului, în corelație cu cele de alocare / utilizare a acestor resurse pentru satisfacerea nevoilor considerate a avea caracter public.

Fiscalitatea în dicționarul explicativ al limbii române, este definită astfel: ,,Sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. Ansamblul obligațiunilor fiscale ale cuiva.”

Unii autori sunt de părere că sistemul fiscal „imbrățișează totalitatea principiilor, conceptelor, metodelor, proceselor, privitoare la mulțimea de elemente, adică cotele, subiecți fiscali și materia impozabilă, manifestându.-se relații care apar ca urmare a alcătuirii, așezării, legiferării și perceperii impozitelor gestionate conform legislației fiscale cu scopul de a realiza obiectivele sistemului".

Fiscalitatea are urmatoarele caracteristici:

1. aplicarea exclusivă care presupune în faptul se aplică într-un teritoriu determinat este singurul colector al resurselor pentru un buget sau un sistem central sau local.

2. libertatea tehnică, adică un sistem fiscal este liber din punct de vedere tehnic dacă este complet, conținând toate regulile de lichidare, așezare și încasare a impozitelor pentru punerea în aplicare.

Fiscalitatea unui stat acționează, in condițiile integrării economice și ale mondializării schimburilor economice care au loc astăzi, nu numai asupra impozitului care nu poate rămâne insensibil la aceste fenomene, iar măsurile luate de un stat sau altul de a modifica sau a păstra dreptul fiscal existent nu sunt neutre în ceea ce privește economiile altor state.

Fiscalitatea, ca și instrument al deciziilor politice, este în același timp generatoare și rod al politicii fiscale, aceasta este importantă și necesară, întrucât, din modul în care acesta este construită și funcționează, se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscală, politica fiscală și eficiența implicării puterii publice în viața economică și socială a unei societăți.

Aceasta, urmărește realizarea obiectivelor politicii economice și ale celei sociale ale statului.

1.1.2. Principiile fiscalității

Esențială între preocupările economiștilor în materie de impozite este delimitarea și definirea cerințelor pe care trebuie sa le indeplinească un sistem fiscal pentru a fi considerat rațional.

„Economistul Adam Smith formulează în secolul al – XVIII –lea 4 principii, care în opinia sa ar trebuii să stea la baza fiscalității a statului, și anume: justețea impunerii (echitatea fiscal), certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor și taxelor și randamentul acestora.”

În literature de secialitate sunt regăsite urmatoarele principii:

Principiul echitabilității impunerii

Principiul eficienței impunerii

Principiul stabilizării

Principiul individualității

Principiul impersonalității

Principiul neutralității

Principiul legimității

Principiul de non arbitru”

Aceste principii pot diferii în cadrul fiecărui stat în parte, astfel încat în România, în articolul 3 din Codul Fiscal regăsim o serie de principii bazate pe reglemantările taxelor și impozitelor, acestea fiind:

neutraliatea tuturor măsurilor de tip fiscal raportate la multitudinea de investitori și capital, asigurăndu-se aceleași condiții tuturor investitorilor, capitlului străin și roman.

justețea fiscală pentru persoanele fizice, prin diferita impozitare a veniturilor, dupa mărimea lor.

siguranța impunerii, prin emiterea unor norme juridice precise și clare iar modul, termenul și suma de plată să fie stabilite în funcție de plătitor astfel încat să poată întelege și urmării sarcina fiscală revenită.

eficacitatea impunerii prin garantarea stabilității prevederilor Codului Fiscal, prin urmare aceste prevederi să nu determine efecte retroactive care să nu fie favorabile persoanelor juridice și persoanelor fizice, raportată la impozitarea existentă la data adoptării unor decizii investiționale mari.

Pentru a-și putea desfășura activitatea, guvernul Marii Britanii, conform Codului pentru stabilitatea fiscală, trebuie să țină cont de următoarele principii:

stabilitatea în procesul de edificare a politicii fiscale și în modul cel mai eficient pentru a avea un impact puternic asupra economiei

responsabilitatea în managementul trezoreriei publice

eficiența ce consistă în corecta utilizare a resurselor și în introducerea politicii fiscale

corectitudinea, pentru că vor fi luate în considerare urmările financiare asupra populației actuale cât și a generațiilor viitoare

transparența în stabilirea scopului politicii fiscale, introducerea politicii fiscale și în editarea bugetului public.

1.1.3. Obiectivele fiscalității

“Autoritățile publice folosesc fiscalitatea pentru realizarea unor finalități ce se constituie în obiective de politică macroeconomică:

Corectarea ciclurilor economice

Inlaturarea dezechilibrelor din economie

Influențarea proceselor economice”

Aceste obiective influențează instrumentele fiscale pentru a putea obține obiective globale la nivel macroeconomic:

Stabilizarea economică are manifestare ciclică și este determinate de cause diverse: schimbări în structura comerțului exterior, modificări în volumul exporturilor cauzate de variațiile cererii externe, instabilitatea polictică etc.

Reglarea conjuncturală și relansarea economiei a fost aplicată în țările occidentale dezvoltate după cel de-al doilea razboi mondial apelăndu-se la o politică de relansare a cererii.

Restructurarea și creșterea economică

1.1.4. Funcțiile fiscalității

Fiscalitatea acționănd într-un cadru mai larg al politicii financiare,are un rol specific care se integrează în multitudinea problematicilor financiare, îndeplinind 3 funcții:

Funcția de alocare – serviciile cu caracter special sunt distribuite prin intermediul autorităților publice asigurăndu-se satisfacerea unor nevoi sociale

Funcția de redistribuire – realizată prin impozite si cheltuieli publice devine necesară în măsura în care distribuirea veniturilor și averii intre persoanele fizice și juridice, nu este în concordanță cu necesitățile și justiția socială

Funcția de stabilizare – urmărește atingerea unui grad înalt de ocupare a forței de muncă, stabilirea prețurilor precum și rata creșterii economice.

Clasificarea fiscalității

Clasificarea fiscalității e o necesitate atât din punct de vedere practic, cât și tehnic.

Criteriile care se folosesc în clasificarea sistemelor fiscale sunt diverse: preponderența impozitelor reale sau a celor personale, preponderența impozitelor analitice sau a celor sintetice etc. Vom reține două categorii de clasificări: economice și tehnice (Figura nr. 1.).

Figura nr.1. Reprezentarea grafică a clasificării sistemelor fiscale

Clasificări economice

Stadiul de dezvoltare economică, varietatea modurilor de producere a avuției influențează în mod necesar evoluția tehnică, repartizarea prelevărilor fvărilor fiscale și randamentul fiscal. Organizarea sistemelor fiscale nu este numai o chestiune legislativă fiind totodată supusă condițiilor economice în care sistemul fiscal trebuie să se aplice.

Multilateralitatea sistemelor fiscale dezvoltate sfidează orice tentativă de clasificare acceptabilă pentru că există o serie de factori care explică importanța și gradul de perfecționare a fenomenului fiscal în țările dezvoltate.

Clasificări tehnice

Tipul impozitelor care domină sistemului fiscal este baza acestor clasificări. Există sisteme cu prioritatea impozitelor indirecte sau directe, sisteme fiscale cu un singur impozite sau multiple etc.

• Deosebirea dintre sistemele fiscale cu un singur impozit și sistemele fiscale cu mai multe impozite

Impozitul unic este considerat de mulți un moft financiar și o fantezie, el rămănând o noțiune complexă și plină de învătătură. De multe ori a fost folosit într-un sens particular pentru a încerca să găsească o cotă unică de impozitare care să împrăștie posibilitatea de fraudă în domeniul fiscal și unele efectele de sensibilitate.

• Deosebirea dintre impozitul direct și cel indirect

Impozitele indirecte predomină în unele sisteme fiscale, iar cele directe predomină în alte sisteme fiscale. Nivelul de dezvoltare economică a unui stat se asociază cu unul din cele două tipuri de impozite.

Clasificări fundamentale pe concepții funcționale

Clasificări fundamentate pe concepții funcționale au în vedere caracteristicile predominante ale sistemelor fiscale există în lume sau care au existat.

Aceste clasificări se pot face din două puncte de vedere: a tipului de impozite predominante și a intensității presiunii fiscale.

După orizontul de timp vizat:

Specializarea actualelor sistemelor fiscale în concordanță cu dezvoltarea dina¬mică a structurilor economice și sociale în condițiile asigurării resurselor necesare finanțării nevoilor sociale ale comunităților, a urmăririi realizării echității și randamentului prelevărilor fiscale, se concretizează în apariția unor lucrări teoretice și proiecte guvernamentale, care abordează viitoarea configurație a structurilor fiscale.

Natura impozitelor predominante:

Din acest punct de vedere avem:

Impozitele indirecte predominante

Impozitele directe predominante

Impozitele generale predomină

Impozitele particulare predominante

Predominanță complexă.

Intensitatea presiunii fiscale:

Din acest punct de vedere avem:

Sisteme fiscale grele sunt caracteristice statelor dezvoltate din punct de vedere economic, unde participarea capitalului public în comparație cu cel privat în economia reală este micșorată iar serviciile publice sunt mărite.

Sisteme fiscale ușoare sunt specifice țărilor subdezvoltate sau aflate în perioade de tranziție spre stadiul dezvoltat, precum și "oazelor fiscale".

1.2. SISTEMUL FISCAL – IMPOZITELE

Sistemul fiscal este structurat pe trei componente interdependente: impozitele și taxele ca venituri ale statului, mecanismul fiscal și aparatul fiscal.

Impozitele și taxele reprezintă fundamentul și motivația pe care este construită fiscalitatea. Acestea au ca misiune asigurarea finanțării cheltuielilor publice necersare procurării bunurilor si serviciilor publice și realizării funcțiilor statului.

1.2.1. Caracteristici generale

Felul în care este definit impozituldepinde de felul cum a fost creat și de modul în care a fost perceput de plătitori. Există o mulțime de definiții ale impozitelelor, cele mai folosite sunt următoarele:

“Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice” – definiție data de Alina Profiroiu. Această prelevare se face în mod obligatoriu , cu titluri definitive.

“Impozitul este o prestație pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație, în vederea acoperiri cheltuielilor publice” – definiție datorată lui Gaston Jeze.

“Impozitul este o prestație pecuniară, pretinsă de autoritatea publică de la persoanele fizice și morale, după capacitățile lor contributive și fără contraprestație determinată, în principal pentru acoperirea cheltuielilor publice și în mod accesoriu, cu scopuri intervenționiste ale puterii publice” – definiție ce aparține lui Licel Mehl și Pierre Beltrame.

Alain Euseby definește impozitul ca fiind: „prelevări pecuniare pretinse persoanelor fizice și morale, pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice și intervenției economice și sociale ale puterilor publice”.

Ioan Talpeș definește impozitul ca fiind: „o formă de prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu titlu nerambursabil, a unei părți din veniturile sau averea unei persoane fizice sau juridice, în vederea acoperirii unor necesități publice”.

Impozitul se calculeaza printr-un procent (diferit in functie de tara) care se aplica unei baze impozabile. Denumirea de impozit pe venit sau profit vine de la faptul ca baza impozabila poate fi venitul sau profitul inregistrat de o persoana fizica sau juridica. De aici si diferenta dintre impozitul pe venit si impozitul pe profit.

1.2.2. Componentele impozitului

Elementele care contribuie la stabilirea mărimii impozitelor, a momentului datorării lor și a faptului care îl generează sunt clasificate drept componente ale impozitelor. Aceste componente sunt:

Faptul generator, respectiv evenimentul care dă naștere creanței în legătură cu impozitul datorat bugetului de stat.

Plătitorul impozitului, respectiv persoana juridică sau fizică obligată prin lege la plată și calcularea acestuia.

Subiectul impozitului, respectiv persoana obligată direct prin lege să suporta plata unui impozit ca urmare a faptului că posedă bunuri sau realizează venituri pentru care legea prevede obligația plății unui impozit.

Obiectul impunerii, respectiv materia supusă impozitării.

Cota impozitului care reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere.

Asieta, care reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil.

Încasarea impozitelor se poate realiza prin mai multe modalități: încasarea impozitului direct de la contribuabil, stopaj la sursă și aplicarea de timbre.

Termenul de plată, care indică data pănă la care impozitul trebuie achitat statului.

1.2.2. Clasificarea impozitelor

Impozitele pot fi clasificate in 2 categorii:

• “Impozitele directe sunt impozitele stabiliet în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora.”

Acestea se refera la:

impozitul pe venit/profit,

impozitul pe veniturile microintreprinderilor,

impozitul pe salarii,

impozitul pe dividende

impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice

• “Impozitele indirecte sunt impozitele incluse în prețul de vânzare al unor bunuri materiale și servicii, vărsat la bugetul de stat de către agenții economici, dar suportat de consumatori.”

Acestea se refera la:

accize,

taxa pe valoarea adaugata

taxele vamale.

Principalele impozite ce fac obiectul analizei sunt:

impozitul pe venit

impozitul pe profit

taxa pe valoare adăugată

1.2.2.1. Impozitul pe venit

Impozitul pe venit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului de stat, izvorul principal al formării venitului bugetului de stat și al finanțării cheltuielilor publice.

Acest impozit reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual impozabil.

„Contribuablii impozitului pe venit:

persoana fizică română cu domiciliul în România

persoana fizică română fără domiciliul în România

persoana fizică străină, pentru veniturile obținute din România”

“Categorii de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:

veniturile din activități independente

veniturile din salarii

venituri dein cedare folosinței bunurilor

venituri din dividende și dobănzi

venituri din pensii”

Conform codului fiscal veniturile care nu sunt impozabile sunt:

ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de săprijin cu destinație specială acordate din bugetul de stat

sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentănd despăgubiri, sume asigurate precum și orice alte drepturi

despăguribi în bani sau în natură primite de o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit

despăgurbirile pentru pagube suportate de calamități naturale și cazurile de invaliditate sau deces

pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război

sponsorizările

drepturi în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redu, studenții și elevii unitățiilor de învățămănt din sectorul de aqpărare națională

Impozitul pe venit este stabilit pe baza unei cote procentuale unice de 16% si se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din mai multe surse. Venitul impozabil fiin determinat după deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii și a altor cheltuieli deductibile reglementate prin lege.

Excepțiile de la aplicarea cotei procentuale unice de 16% sunt:

10% pentru veniturile rezultate din drepturi de proprietate intelectuală, vănazarea bunurilor în regim de consignație, etc

1,5% pentru veniturile obținute de la o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică

1% pentru veniturile impozabile din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții.

2% asupra valorii produselor livrate, rezultate din valorificarea produselor agricole

20% pentru veniturile din jocuri de noroc care nu depășesc suma admisă de lege

25% pentru veniturile din jocuri de noroc care depășesc suma admisă de lege

3% pentru veniturile din transferul de proprietate imobiliară din patrimoniul personal

1.2.2.2. Impozitul pe profit

„Impozitul pe profit reprezintă un impozit datorat la bugetul statului de către toți contribuabilii, asa cum îi definește Codul Fiscal, care inregistrează profit fiscal în perioada de raportare și totodata, o cheltuială fiscală a întreprinderii suportată la nivelul intregii sale activități.”

Impozitul pe profit reprezintă diferența dintre profitul brut obținut de o entitate economică și impozitul pe profit aferent.

“Contribuabilii impozitului pe profit sunt:

a) persoanele juridice române;

b) persoanele juridice străine care desfașoară activitați printr-un sediu permanent in România;

c) persoanele juridice străine și persoanele fizice române care desfasoară activitatea fără a da naștere unei persoane juridice;

d) instituțiile publice

e) persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener îmtr-o asociere ce nu dă naștere unei personae juridice

f) persoanele juridice cu sediul în Romînia, întemeiate conform legislației europene. AC15-2”

„Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

Trezoreria statului

Instituțiile publice

Unitățile economice fără persoanelitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiiilor persoanelor cu handicap

Fundațiile testamentare

Cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizae potrivit legii

Unitățile aparținănd cultelor religioase

Instituțiile de învățămant acreditate”

Cota procentuală proporțional unică a impozitului pe profit este de 25%, dar există anumite excepții prevăzute de lege, și anume:

25% cotă adițională (adăugată la cota de 25%) pentru contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte și a cazinourilor.

80% cotă diferențiată de impozit aplicată Băncii Naționale a României

10% cota cu care se impozitează orice majorare de capital efectuată prin încorcoparea rezervelor și a profiturilor.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din orice sursă cum ar fi serviciile prestate, lucrărilor executate și cheluielile efectuate pentru realizarea lor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuieile nedeductibile.

Venituri care sunt neimpozabile la calcularea profitului impozabil:

Dividendele primite de la o persoană juridică română

Venituri din anularea obligațiilor unei persoane juridice

Venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducerea

Venituri neimpozabile prevazute expres în aocrduri și memorandumuri aprobate prin acte normative

1.2.2.3. Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (TVA, VAT în engleză) este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv.

TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare.

După exercitarea dreptului de deducere, agenții economici impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat.

“Contribuabilii acestei taxe sunt:

Contribuabilii înregistrați la organele fiscale competente ca plătitori de taxă pe valoare adaugată

Titularii operațiunilor de import de bunuri

Persoanele fizice pentru bunurile introduse în tară potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora

Persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România.”

Sunt exceptate de la plata taxei pe valoarea adăugată

Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată

Operațiunile de import

Operațiunile impozabile prin opțiune

Cotele de impunere a taxei pe valoare adăugată în conformitate cu reglementările ân vigoare sunt:

Cota de 19% pentru operațiile privind livrările de bunuri, transferurile imobiliare și prestările de srvicii, din țară și din import.

Cota de 0% pentru: exportul de bunuri, transportul internațional de persoane în și din străinătate, trecerea mijloacelor de transport, prestări de servicii efectuate în porturi și în aeroporturi, livrări de carburanți etc.

2. CERCETARE APLICATIVĂ

ANALIZA EVOLUȚIEI FISCALITĂȚII ÎN

ROMÂNIA ȘI MAREA BRITANIE

Evoluția fiscalității fiecărui stat la fel ca și economia, este diferită, impozitele și taxele fiind cele mai importante componente. În acest capitol este prezentată o comparație intre fiscalitatea din România și Marea Britanie prin prisma a trei mari impozite: impozitul pe venit, impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată.

2.1. IMPOZITUL PE VENIT

2.1.1. Prezentarea impozitului pe venit în România și Marea Britanie

În țara noastră, impozitului pe venit este colectat de la persoane fizice și este impusă pe mai multe surse de venit cum ar fi dobânzile, muncă, pensiile și dividende. Venituri din cota de impozit pe venitul sunt o sursă importantă pentru guvernul din România.

În România, cota impozitului pe venit personal este de 16 % din 2005 (Tabelul nr. 1.1.). Rata de impozitare din România este raportat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).

Cota marginală maximă a impozitului pe venit în Marea Britanie a rămas neschimbată în perioada 2013-2015. Prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron, propune majorarea acestei cote, de la 45% la 50% (valoarea din perioada 2010-2012) începând din anul 2015, fiind de părere că George Osborne a făcut o greșeală micșorând cota la 45% în anul 2013. Cameron își justifică părerea prin faptul că cei cu venituri mari ar trebui să cotizeze mai mult la bugetul statului datorită faptului că au și profituri mai mari. În ciuda acestei propuneri cota impozitului pe profit a rămas neschimbată de 45% (Tabelul nr. 1.1.).

Tabelul nr 1.1.

Evoluția cotei de impozit pe venit în Romania si Marea Britanie,

în perioada 2004 – 2015

Sursa: Prelucrare proprie

Începand cu data de 1 ianuarie 2014, companiile de tip Holding sunt scutite de la impozit pe profit, câștigurile din vanzarea de participații la firme romănești sau străine (Uniunea Europeană sau cu care avem Convenție de evitare a dublei impuneri) pentru dețineri mai mari de 10% din titluri, pentru mai mult de un an. De asemenea, exceptiile de la impozit, sunt dividendele primite din strainatate.

Masura aceasta pune țara noastră pe harta locațiilor cu o mare posibilitate pentru întreprinderile holding, astfel încăt.

Începănd cu anul 2009 rezervele din reevaluare au devenit impozabile la data vanzării bunului, chiar dacă anterior, în perioada 2007-2008 rezervele din reevaluarea bunurilor nu erau incluse în valoarea fiscală pentru a se putea platii impozit pe profit în momentul vănzarii.

În anul 2010, în Codul Fiscal, se introduc contribuțiile sociale obligatorii doar pentru activități dependente, pentru toate contribuțiile sociale obligatorii existănd o declarație unică.

În 2011 se introduce taxarea inversă la cereale, aceasta fiind singura masură de combatere eficientă a evaziunii la TVA

Cota marginală de impozit pe venit în România a avut punctul maxim în 2004 cu o valoare de 40%, dar apoi a suferit o scădere bruscă, diminuăndu-se pănă la valoarea de 16% in 2005 care continuă și în prezent.

Dacă și anul viitor va rămăne neschimbată această cotă, atunci vom avea parte de un deceniu de impozit pe profit de 16%.

În anul 2010, în Marea Britanie, cota marginală maximă a impozitului pe venit a fost majorată cu 10%, față de anul precendent atingând valoarea de 50%. Astfel încăt venitul mediu în 2010 era de 52.320 dolari.

În anul 2013, , Guvernul Marii Britanii a hotărăt să reducă această cotă cu cinci procente a ajungând la pragul de 45%.

2.1.2. Analiza evoluției cotelor de impozitare în perioada 2004 – 2015

Măsurile de reformă fiscală adoptate de Romînia sunt următoarele:

“1. Garanția deductibilă a cheltuielilor cu dobânzile cuvenite împrumuturilor într-o anumită în valută de la persoane juridice și fizice, diferite decât instituțiile care exercită activitatea cu scopul creditării cu titlul profesional

2. Insituirea cadrului legal pentru scăderea din venitul brut obținut din salarii a unor contribuții obligatorii dintr-o lună, de precizat este faptul că nu contează dacă sunt plătite în țara noastră sau într-un țară din Uninuea Europeană sau SEE

3. Introducerea în Codul fiscal a unor posibilități de actualizare a unui preț mediu pentru a se determina venitul impozabil pentru veniturile persoanelor fizice sub formă de posesiune primită în natură.

4. Reducerea tratamentului fiscal existent al veniturilor dobăndite prin arendarea unor bunuri agricole dintr-un patrimoniu personal prin anularea prevederilor cu privire la opțiunea contribuabililor de a stabilii venitului net din posesiune într-un sistem real.

5. Lămuriri privind deducerile din venituri ce se realizează anual într-o anumită categorie de venituri din cedare a bunurilor și contribuțiilor din asigurări sociale de sănătate.

6. Lămuriri avănd natură tehnică cu privire la neimpozitarea acelor venituricare sunt obținute din dezvoltarea terenurilor avănd ca și produs plante furajere precum graminee și plante leguminoase pentru o producție bio destinate hrănirii animalelor deținute de către contribuabilii ale căror venit se stabilește pe baza unor norme de venit sau care primesc venituri care sunt neimpozabile din anumite activități agricole.

7. Determinarea tratamentului fiscal pentru persoanelor fizice care dobăndesc pliante, mostre, materiale publicitare, puncte bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.

8. Instituirea unor prevederi cu privire la termenul limită al obligației de plată determinată în urma cercetărilor efectuate de organele de inspecție fiscală.

9. Crearea unui cadru legal pentru ca toate persoanele rezidente într-un țară din Uniunea Europeană sau SEE care dobăndesc venituri impozabile din țara noastră.

10. Implementarea unor prevederi cu privire la tratamentul fiscal al unor venituri obținute din afara țării asemănătoare cu cele obținute în România, acestea fiind venituri neimpozabile aplicăndu-se același tratament fiscal.”

În țara noastră cota marginală de impozit pe venit prezentată in Figura nr. 1.1. a avut punctul maxin în 2004 având o valoare de 40%. Din 2005 cota impozitului de pe venit a suferit o scădere bruscă, diminuăndu-se pănă la valoarea de 16% înlocuiind sistemul vechi de cote progresive ce avea 4 tranșe (18% – 40%).

Această cotă se aplică veniturilor din chirii, bunuri mobile, dobănzi, drepturi de autor, activități independente etc.

Într-un articol publicat de Ziarul Financiarul din 2015, se preciează căteva măsuri fiscale ale Guvernul României, printre care reducerea cotei impozitului pe venit începând cu data de 1 ianuarie 2019 de la 16% la 14%.

Figura nr. 1.1. Evoluția cotei marginale maxime de impozit pe venit

în România și Marea Britanie, în perioada 2004 – 2014

Cota marginală maximă de impozit pe venit în Marea Britanie de 40% nu a suferit nicio schimbare în perioada 2004 – 2009, avănd tendințe de creștere din anul 2010.

În anul 2010, pe fondul crizei, ministrul britanic al finanțelor, Alistair Darling, a decis majorarea cotei marginale maxime de impozit pe venit al persoanelor al căror venit anual depășește 150.000 lire sterline cu 10% (circa 190.000 euro), care reprezintă 1% din contribuabilii de top, ajungând la valoarea de 50%, începând cu luna aprilie a anului, fiind deasupra media UE 28 de 35,74%.

Această mărime a rămas în vigoare până în anul 2012, și a fost implementată cu scopul de a crește veniturile fiscale afectate de criza economică.

În 2013, cota a fost redusă cu cinci procente, ajungând la 45%, deoarece pe parcursul celor trei ani de funcționare, cota de 50% a fost criticată datorită faptului că a determinat persoanele cu venituri ridicate să investească în alte țări și a acționat ca un factor de descurajare a spiritului antreprenorial. Acestă cotă a continuat să fie cu mult peste media UE 28 care a fost în anul 2013 de 36,67%.

Tabelul nr 1.2.

Evoluția cotei marginale maxime medii de impozit pe venit în statele Uniunii Europene,

în perioada 2004 – 2014

Sursa: Prelucrare proprie

Dacă în 2004 impozitul pe venit era aproape egal cu media UE, (Tabelul nr. 1.2.) acesta nu a mai reușit să se redreseze. Motivul pentru care cota marginală a scăzut brusc în 2005 este din pricina guvernului care a eliminat impozitarea progresivă.

2.1.3. Implicațiile modificării cotelor de impozitare asupra veniturilor din impozitul pe venit în perioada 2006 –2012

În țara noastră există foarte puține reglementări care să permită particularizarea impozitului pe venit, totuși, în materie de fiscalitate, legislația romănească actuală are o tendință de evoluare și amortizare cu legsilațiile aplicate în celelalte state membre ale Unieunii Europene.

Impozitul pe venit fiind un impozit progresiv contribuie la diminuarea inegalităților existente în avuții, astfel încăt dacă venitul unei persoane crește, totodata și cota de impozitare va crește pentru acel venit.

În Marea Britanie există o lege prin care toți locuitorii acestui stat pot beneficia de o deducere personală ce se sustrage din baza impozabilă. După operarea acestor deduceri pentru fiecare sursa pe poate determina venitul impozabil ce se calculează prin cumularea tuturor veniturilor ramase.

Diferența economică dintre cele două state, după cum putem observa în Figura 1.2. este uriașă, venitul Marii Britanii find aproape de 10 ori mai mare decăt cel al țării noastre.

Criza economică, recesiunea și deficitul bugetar au fost cele care au creat oscilații în economia Marii Britanii, cu o pierdere de circa 100 miliarde de euro, în 2010, acest stat reușește să redreseze.

Dacă România ar fi avut pierderi uriașe ca și Marea Britanie, nu ar fi avut șanse de stabilitate economică pentru următorii 10 ani, potrivit statelor UE.

Figura nr.1.2. Evoluția veniturilor fiscal din impozitului pe venit în România și Marea Britanie , în perioada 2006 –2012 (în miliarde euro)

Pornind de la volumul veniturilor fiscale înregistrate de România și Marea Britanie, se poate analiza atât importanța impozitului pe venit în ansamblul veniturilor fiscale, cât și contribuția netă la realizarea acestora. Pentru a putea determina și analiza aceste valori avem nevoie de datele statistice din Anexele 1. și 2. în mărime absolută (miliarde euro) reprezentate în figurile următoare:

Figura nr. 1.3. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe venit în România, în perioada 2006 – 2012 (în miliarde euro)

După o analiză preliminară a datelor din Figura nr. 1.3. putem observa câteva tendințe de creștere ușoară, dar și de scădere bruscă.

Putem observa o creștere bruscă a veniturilor fiscale totale începănd din anul 2007, avănd valoare aproape egală cu cota marginală maximă a impozitului pe venit 37%, punctul maxim fiind în 2008 cănd s-a atins valoarea de 39%. Urmănd să se producă o scădere a veniturilor fiscale de 7,5%, în timpul celui de-al doileas pas al crizei economice.

Conform Figurii nr. 1.4., putem constata faptul că veniturile fiscale din impozitul pe venit au scăzut semnificativ în 2 ani de criză 2007 – 2009, de la 215,2 la 163,5 mil euro.

În anul 2010, Ministrul Finanțelor, Alistair Darling a luat decizia de a mări cota marginală maximă de impozit pe venit cu scopul de a crește veniturile fiscale totale. Dar elimină deducerile personale pentru veniturile ce depășesc 100.000 lire sterline (circa 130.000 euro) și contribuțiile individuale ale asigurărilor sociale de pensii pentru veniturile mai mari de 150.000 lire sterline (circa 190.000 euro).

În aprilie 2013 disponibilitățile fiscale pe categorii de vărstă au fost restricționate dar a fost introdus un plafon pentru scutirile de taxe, plafonul fiind de 50.000 lire sterline (63.000 euro).

Figura nr. 1.4. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe venit în Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012 (în miliarde euro)

Tot în acea perioadă alocațiile fiscale au crescut la 9.000 lire sterline (11.000 euro), iar rata de impozitare a venitului (pentru sumele mai mari de 150.000 lire, din 2010) va scădea la de la 50% la 45%.

Conform Figurii nr 1.5. putem observa ca intrarea Marii Britanii în recesiune în anul 2008 a determinat o diminuare continuaă a evoluției impozitului pe venit, refacerea economică datorăndu-se celorlalte impozite și taxe.

Între timp evoluția impozitul pe venit din România prezentată în Figura nr. 1.5. stagna pe anumite valori 3,5 înainte de criză și 3,3 după criză. În 2012 înregistrănd o creștere de o,2% acceași valoare din anul loviturii de criză.

Figura nr. 1.5. Evoluția veniturilor fiscale din impozitului pe venit în România si Marea Britanie, în perioada 2006 –2012 (în procente în PIB)

Pentru a putea determina și analiza ansamblul veniturilor fiscale, cât și contribuția netă la realizarea acestor avem nevoie de datele statistice din Anexele 2. și 4., în mărime relativă (pondere în PIB):

Figura nr. 1.6. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe venit în România, în perioada 2006 – 2012 (în procente)

Dupa cum putem vedea în tabelul 1.6., țara noastră a avut parte de mai multe oscilatii ale veniturilor fiscale pe parcursul celor 10 ani. Între 2009-2011, țara noastră a primit o asistență financiară printr-un program de credite deoarece a acceptat o serie de reforme precum: reforma pensiilor și anumite măsuri de consolidare. Cu toate acestea țara noatră este pe locul 3 avănd în vedere rata de impozitare a companiilor, iar pe locul 4 cu privire la rata de impozitare a veniturilor persoanelor fizice din UE in 2011. În 2011, cele mai mici venituri fiscale s-au înregistrat în România, Letonia, Bulgaria și Lituania. Cele mai mari venituri fiscale s-au înregistrat în Danemarca, Belgia și Franța.

Impozitele directe sunt codașe ca pondere în PIB-ul din țara noastră, față de contribuțiile sociale și impozitele indirecte.

Figura nr. 1.7. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe venit în Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012 (în procente)

Cea mai importantă remarcă desprinsă din analiza ponderii veniturilor fiscale în PIB pe categorii de impozite o reprezintă faptul că impozitul pe venit este cel mai important impozit, având cel mai ridicat nivel, peste 10% în fiecare an, dublu comparativ cu TVA și de peste trei ori comparativ cu impozitul pe profit.

Conform analizei Figurii nr. 1.7. putem observa că odată cu instalarea crizei în anul 2009 în Marea Britanie, veniturile fiscale totale în PIB au suferit o scădere abruptă de 2,4% de la 37,3% la 34,9%. La fel s-a întamplat și cu ponderea veniturilor din impozitul pe venit în PIB, acestea scăzând treptat începând din anul 2009 cu 0,3% în fiecare an până în 2010. Impozitele directe s-au diminuat și ele în anul 2009 cu 2,1% și cu 0,3% în anul 2010. Acest lucru dezamăgește așteptările mari ale Ministrului de Finanțe care prin mărirea cu 10% a cotei marginale maxime a dorit să scoată Marea Britanie din marele impas în care s-a aflat, dar nu a reușit nici pe departe să atingă valoarea maximă atinsă în anul 2007 de 37,4% din ponderea PIB din veniturile fiscale totale.

2.2. IMPOZITUL PE PROFIT

2.2.1. Prezentarea impozitului pe profit în România și Marea Britanie

Impozitul pe profit român urmează sistemul clasic: profiturile corporative sunt impozitate la nivel de companie și profituri distribuite sunt impozitate din nou, prin reținere la sursă, la nivelul ambilor acționari corporate si individuali, anumite excepții fiind aplicabile în ceea ce privește acționarii persoane juridice.

Tabelul nr 2.1.

Evoluția cotei de impozit pe profit în Romania si Marea Britanie,

în perioada 2004 – 2015

Sursa: Prelucrare proprie

În tabelul nr 2.1. putem observa că cota impozitului pe profit din Romania a scăzut busc în 2005, de la valoarea de 25% pe care a avut-o în 2004, a ajuns la valoarea de 16%, mentinăndu-se neschimbată pănă în prezent.

Ca și România valoarea impozitului pe profit a început să scadă și în Marea Britanie astfel încăt în 2004 observăm că impozitul pe profit este de 30%, care s-a menținut neschimbat până în aprilie 2008.

Pe data de 1 aprilie 2008, Gordon Brown, a hotarat să scadă impozitul pe profit de la 30% la 28%. Această schimbare a avantajat sectorul serviciilor, în timp ce producătorii au fost cei care au avut mai mult de suferit, deoarece în 2009, impozitul pe profit pentru firmele mici a crescut de la 19% la 22%. Impozitul pe profit a rămas neschimbat pe perioada 2008 – 2010.

În 2011, impozitul pe profit a scăzut cu inca două procente, ajungând la 26% în 2011, aceasta scadere menținundu-se și în anul urmator, respectiv 24% în 2012, avand ca scop atragerea de noi investiții și de a crea noi locuri de munca în toate sectoarele.

Începănd din 2011, impozitul pe profit a avut parte de o serie de scăderi de-a lungul anilor avand ca scop atragerea de noi investiții și de a crea noi locuri de munca în toate sectoarele, astfel încat pe data de 1 aprilie 2015, valoarea acestuia să ajunga la 20%. Scopul urmărit este acela de a încuraja creșterea economică și pentru a încuraja marile companii multinaționale să investească în Marea Britanie, acesta vrându-se a fi locul cel mai potrivit pentru dezvoltarea afacerilor, fiind țara cu cel mai mic impozit pe profit din grupul de țări G20.

Marea Britanie dorește ca în viitor să se continue diminuarea impozitului pe profit până va ajunge la o cotă medie ideală de 15%.

2.2.2. Analiza evoluției cotelor de impozitare în perioada 2004 – 2015

“Măsurile de reformă fiscală adoptate de Romînia sunt următoarele:

1. Scutirea câștigurilor din capital pentru protejarea societăților de tip holding prin:

– dispensare veniturilor existente din dividende obținute de la persoane juridice din alte state terțe existente cu care țara noastră a încheiată o anumită convenție de prevenire a dublei impuneri;

– dispensarea câștigurilor din capital obținute de contribuabili din cesionarea unor titlurilor de participare;

– dispensarea veniturilor dobăndite de o persoană juridică de naționalitate română din achitarea unei persoane juridice;

2. Înlocuirea anului fiscal pentru persoanele care solicită schimbarea exercițiului financiar, conform prevederilor art.27 din Legea contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare.

3. Verificarea regimului fiscal aplicat cheltuielilor de tip sponsorizare, în sensul reportării sumelor care rămân nededuse în anul fiscal întrucât depășesc limita ce se micsorează din impozitul pe profit, în următorii 7 ani.

4. Reglementarea posibilității și condițiile de reportare a unui drept de deducere al cheltuielilor cu dobânzile și cu pierderea existentă din oscilațiile de curs valutar, de la o persoana juridică la persoana juridică beneficiară, în cazul contribuabililor care intră în fuziuni.

5. Se crează cadrul legal pentru ca veniturile ce sunt impozitate într-o țară străină și sunt incluse în profitul impozabil ce a fost atribuit unui sediu permanent din România căte o persoană juridică dintr-o altă țară din UE sau SEE.”

Figura nr. 2.1. Evoluția cotei de impozit pe profit în Romania si Marea Britanie,

în perioada 2004 – 2014

În figura nr. 2.1 putem observa că cota impozitului pe profit din Romania a scăzut busc în 2005, de la valoarea de 25% pe care a avut-o în 2004, a ajuns la valoarea de 16%, o cotă redusă de 3% pe venitul brut se aplică microîntreprinderilor, astfel cum sunt definite de legislația națională. Dividendele primite de la alte societăți rezidente românești sunt scutite de la corporative impozitării. Câștigurile de capital sunt în general considerate ca venituri de afaceri obișnuite și sub rezerva aceeași rată.

Într-un articol publicat de Ziarul Financiarul din 2015, se preciează căteva măsuri fiscale ale Guvernul României, printre care reducerea cotei impozitului pe profit începând cu data de 1 ianuarie 2019 de la 16% la 14%.

Ca și în România valoarea impozitului pe profit a început să scadă și în Marea Britanie astfel încăt, dacă în 2004, observăm valoarea impozitului pe profit ca fiind de 30%, puțin sub valoarea mediei UE15 din același an, de 31,39% care s-a mentinut neschimbat până în aprilie 2008.

În 19 martie 2014, guvernul Marii Britanii a dat un anunț de construcție a bugetului statului pentru anul 2014/2015, în care a introdus masuri pentru sprijinirea mediului de afaceri, exporturile ți crearea unor noi locuri de muncă. Una dintre măsuri prevedea diminuarea cotei impozitului pe profit de la 23% la 21% în anul fiscal 2014/ 2015.

De asemenea, Guvernul britanic a anunțat că dorește ca începând cu 01 aprilie 2015 să impună o cotă unică de impozit pe profit de 20% pentru întreprinderile mici, mijlocii și mari.

Tabelul nr. 2.2.

Evoluția cotei medii de impozit pe profit în statele Uniunii Europene,

în perioada 2004 – 2014

Sursa: Prelucrare proprie

La fel ca și în Romănia, cota impozitului pe profit de-a lungul celor 10 ani ale mediei UE 28 (Tabelul nr.2.2.), a continuat să scadă fără a da semne de reabilitare.

Dacă în 2004 cota a atins punctul maxim de 26% , în anii următori cota impozitului pe profit a continuat să scadă fără nici un semn de redresare, atingănd în 2012 punctul minim de 22,3%.

2.2.3. Implicațiile modificării cotelor de impozitare asupra veniturilor din impozitul pe profit în perioada 2006 – 2011/2012

În România impozitul pe profit urmează sistemul clasic: profiturile corporative sunt impozitate la nivel de companie și profituri distribuite sunt impozitate din nou, prin reținere la sursă, la nivelul ambilor acționari, anumite excepții fiind aplicabile în ceea ce privește acționarii persoane juridice.

În Marea Britanie impozitul pe profit se utilizează pentru profirtul global (din care nu se scad cheltuielile) corporațiilor britanice, asociațiilor unicorporale și companiilor. Toate companiile care nu sunt rezidente în Marea Britanie plătesc impozit doar pentru profiturile ce le-au realizat în această țară, nu și în alte țări.

Cheltuielile efectuate pentru scopuri de afaceri sunt în general deductibile, cheltuieli de combustibil pentru vehiculele companiei utilizate atât în ​​scopuri personale și de afaceri devin deductibile la 50% din suma acestora. Cu toate acestea, cheltuielile cu combustibilul pentru vehiculele utilizate pentru transportul de personal la și de la locul de muncă, în calitate de servicii de curierat sau de servicii de mașină de școală de conducere sunt integral deductibile din impozitul pe profit.

Aceleași reguli se aplică persoanelor fizice care desfășoară activități independente. Pentru 2011 și 2012 a sistemului de plată în avans se folosește în cazul în care CIT este plătită în avans de un trimestru, cu ajustarea la indicele prețurilor de consum, pe o bază anuală.

Cu toate acestea, de la 1 ianuarie 2013, cele mai multe companii pot opta să declare impozitul pe profit pe o bază anuală și să plătească plăți în avans trimestrial. O astfel de opțiune trebuie să fie menținută timp de cel puțin doi ani consecutivi. Din aprilie 2011, certificarea declarației de impunere pe profit de către consultanți fiscali se suspendă până la 1 ianuarie 2013.

Figura nr. 2.2. Evoluția veniturilor fiscal din impozitului pe profit în România și Marea Britanie, în perioada 2006 –2012 (în miliarde euro)

Impozitul pe profit in Romania urmeaza sistemul clasic de impoztare.

Spre deosebire de țara noastra Marea Britanie a avut parte de o serie de fluctuații ale valorii impozitului pe profit din pricina crizei financiare, dupa cum am prezentat în Figura nr. 2.2., dar în ciuda acestui fapt, Marea Britanie nu a aratat “rănile” acestei lovituri financiare, ci a reușit sa le ascundă luând tot ceea ce avea nevoie din alte surse.

Acest impozit se calculează aplicând cote progresive stabilite de Legislația acestui stat dupa profitul realizat de companie.

Pentru a putea determina și analiza ansamblul veniturilor fiscale, cât și contribuția netă la realizarea a acestui impozit avem nevoie de datele statistice din Anexele 1. și 2., în mărime absolută (miliarde euro):

După cum putem vedea in Figura nr. 2.3., impozitul pe profit nu a influențat redresarea economiei după lovitura primita de criza financiară în 2009. Desi într-un singur an țara noastră pierde 1 miliard de euro, reușește să se mențină cu aceeași valoare de 2,9 miliarde euro in anii post criză. Dinamica slabă este determinate de regularizările exercitate la impozitul pe profit datorat de băncile comerciale, precum și de slabele încasări de la agentii economici.

Figura nr. 2.3. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe părofit în România, în perioada 2006 – 2012 (în miliarde euro)

Figura nr. 2.4. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe profit în Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012 (în miliarde euro)

Marea Britanie a fost statul cel mai afectat de criza economica dupa cum putem vedea in figura nr. 2.4.. Valoarea veniturilor fiscal a scazut brusc in anul 2009 atingand valoarea de 546,1 miliarde de euro, cea mai mica valoarea inregistrata pe parcursul celor 7 ani analizati.

Marea Britanie a pierdut 168,1 miliarde euro fata de anul 2006, si aproape 200 de miliarde de euro fata de valoarea maxima inregistrata in 2007. Dar desi a avut astfel de pierderi uriase, Marea Britanie nu a aratat niciodata ca ar fi in impas, deoarece a stiut cum sa extraga resursele din alte parti, ca sa nu fie afectata de criza, astfel incat a redus investiile ca sa poata acoperii pierderile.

Profitul realizat de britanici este impus pe baza unui barem progresiv.

Figura nr. 2.5. Evoluția impozitului pe profit în România si Marea Britanie,

în perioada 2006 – 2011/2012 (în procente în PIB)

Deși Marea Britanie a intrat în recesiune în 2008, la începutul anului 2009 înregistreaza rate pozitive de creștere a impozitului pe profit în PIB de 0,2%, determinănd ieșirea acestui stat din recesiune și refacerea economiei. Din pricina unor turbulențe financiare ale celebrei zone euro si ale pieții internaționale, refacerea econimiei Marii Britanii a fost una înceată (conform cotidianelor din acest stat), aceasta s-a resimțit de abia la sfărșitul anului 2011 cănd cota a crescut la 3,1%.

În timp ce economia Marii Britanii reușea să se redreseze, România intrase intr-un punct mort, în care nu avea parte nici de profit nici de deficit bugetar. Mulți consideră că valoarea de 3,1% din 2007 este o cotă la care nu o să se ajungă prea curând.

Portrivit veniturilor fiscale înregistrate de România și Marea Britanie, putem analiza atât importanța impozitului pe venit în ansamblul veniturilor fiscale, cât și contribuția netă la realizarea acestora. Pentru a putea determina și analiza aceste valori avem nevoie de datele statistice din Anexele 2. și 4., în mărime relativă (pondere în PIB) reprezentată în figurile următoare:

România este codașă dacă privim prin prisma impozitului pe profitul companiilor, rata de impozitare, pentru persoanele fizice, a dividendelor fiind de 16%, prin urmare profiturile societăților sunt impozitate cu cotă de 29,44% pentru persoanele fizice, și cu o cotă de 24,4% pentru persoanele juridice. Între mai 2009 și octombrie 2010 s-a introdus o alternativă pentru calcularea plății impozitului pe profit, reprezentată de cel mai mic impozit anual determinat de veniturile anuale totale.

Figura nr. 2.6. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe profit în România, în perioada 2006 – 2012 (în procente)

Figura nr. 2.7. Evoluția veniturilor fiscale din impozitul pe profit în Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012 (în procente)

Impozitele indirecte reprezintă principala sursă a veniturilor din bugetul statulului, cu o pondere de circa 40% din totalul veniturilor, și ocupă locul 5 cu ce-a mai mare pondere în UE. După cum putem vedea în Figura 2.7. impozitul pe profit din Marea Britanie a avut parte de mici fluctuatii din 2006 pana in 2009 cand criza si-a facut simtita prezenta, ponderea veniturilor din impozitul pe profit avand o scadere de 1,1 % fata de anul 2006 cand impozitul pe profit, a avut valoarea de 3,9% din PIB, cu mult peste media UE-27 de 3,3% si Zona Euro-15 de 3,5%.

Din aprilie 2013, companiile au o reducere de 10% pentru creditul de cheltuielile de cercetare și dezvoltare, acest credit este deplin rambursabil pentru companiile care nu au nici o datorie privind impozitul pe profit.

2.3. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

2.3.1. Prezentarea taxei pe valoarea adăugată în România si Marea Britanie

În ceea ce privește impozitele indirecte, România a ajuns să se situeze la limita superioară a cotelor de impozitare, dupa ce a majorat cota de TVA de la 19% la 24% in anul 2010, fiind cu doar doua puncte procentuale sub maximul de 27% consemnat in Ungaria.

În RomâniaTVA este un impozit perceput de consumatori, pe baza prețului de achiziție a unor bunuri și servicii. Venituri din cota de impozitare de vânzări sunt o sursă importantă de venit pentru guvernul de România.

In Marea Britanie, taxa pe valoarea adăugată a suferit câteva modificări de-a lungul perioadei de analiză până în anul 2010, iar începând cu anul 2011 și până în prezent aceasta a rămas neschimbată la o cotă de 20%. Această cotă este cea mai ridicată din ultimii ani, fiind un program de austeritate implementat de ministrul britanic George Osborne.

Tabelul nr 3.1.

Evoluția cotei standard de taxă pe valoarea adăugată în Romania si Marea Britanie,

în perioada 2004 – 2015

Sursa: Prelucrare proprie

Media ratei de impozitare a cotei standard de taxă pe valoarea adăugată din 2004 până în 2015, este de 21,5%. Astfel încăt din pricina crizei financiare cota standard de taxă pe valoarea adăugată a crescut cu 5 puncte procentuale.

Oficialii britanici au avut parte de o serie de fluctuații acotei standard de taxă pe valoarea adăugată pe parcursul celor 10 ani, atfel încăt în Marea Britanie, s-au aplicat urmatoarele rate pentru TVA:

rata standard de 20% (care a fost majorată la acest nivel începand cu data de 4 ianuarie 2011, cănd se situa la 17,5%);

rata redusă de 5% aplicată în cazul unor produse precum scaune pentru transportul copiilor in autoturisme, sau gaze naturale si electricitate pentru gospodarii;

rata 0% aplicată în cazul unor produse ce urmeaza a fi vandute la evenimentele de strangere de fonduri pentru actiunile caritabile, echipamente pentru persoanele cu disabilitati (nevazatori, etc), dar si la unele produse alimentare, imbracaminte pentru copii, medicamentele primite cu reteta, carti si reviste.

2.3.2. Analiza evoluției cotelor de impozitare în perioada 2004 – 2015

Măsurile de reformă fiscală adoptate de Romînia în perioada 2004 – 2014, în ceea ce privește TVA este:

“1. Prelucrarea prevederilor cu privire la ajustarea taxei pe valoare adăugată, neimpunăndu-se ajustarea pentru bunurile furate, distruse sau pierdute, astfel încăt furtul distrugerea sau pierderea bunurilor sunt demonstrate în mod corespunzător. Aceasta fiind impusă de către declanșarea unei proceduri contencioase împotriva țării noastre punănd-o în întârziere Comisia Europeană în dosarul nr.2012/4017 TAXU.

2. Revocarea condiției cu privire la achitarea taxei pe valoare adăugată cerute la rambursare de persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România. Conform acestor prevederi, rambursările taxei pe valoare adăugată către persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România vor fi acorda chiar dacă taxa pe valoare adăugată cerută la rambursare nu a fost achitată pentru a se îndeplinirii celelalte condiții prevăzute de lege. Valoarea de compatibilizare a legiii naționale cu prevederile Directivelor 2008/9/CE și 86/560/CEE cu scopul de a evita declanșarea procedurii, în contextul dosarului EU PILOT 3927/12/TAXU.

3. Eliminarea din baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată cuvenite serviciilor de leasing cu privire la costului cu asigurarea bunului, obiectul contractului, acest cost fiind recuperat de către societățile prin refacturare de la cei care utilizează ca urmare a obligativității transpoziției în legislație a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-224/11 BGŻ Leasing sp. z o.o.

4. Evaluarea de ordin tehnic cu scopul de a alinia prevederile din legislație în domeniul taxei pe valoare adăugată cu dispozițiile Directivei 206/112/CE referitor la sistemul comun al taxei pe valoare adăugată și alte măsuri de natură tehnică.”

Figura nr. 3.1. Evoluția cotei standard a taxei pe valoarea adăugată în România si Marea Britanie, în perioada 2004 – 2014

În România, începând cu anul 2010, cota standard de TVA este de 24%. O rată redusă de 9% se aplică la bunuri, cum ar fi produsele din industria farmaceutică, medicală și învățămănt. Începând din 2009, o rată redusă de 5% se aplică la furnizarea de sociale și a unor locuințe private. Această creștere a întarziat România să iasă din recesiune.

Într-un articol publicat de Ziarul Financiarul din 2015, se preciează căteva măsuri fiscale ale Guvernul României, printre care reducerea cotei taxei pe valoare adăugată începând cu data de 1 ianuarie 2018, de la 20% la 18%. Guvernul mai dorește reducerea cotei TVA pentru serviciile și bunurile, începând cu 1 ianuarie 2016, de la 24% la 20%, precum și reducerea cotei pentru fructe, legume, pește carne de la 24% la 9%.

TVA-ul este al doilea cel mai important impozit și sursă la veniturile bugetului Marii Britanii. Acesta a avut câteva oscilații de-a lungul perioadei de analiză. În perioada 2004 – 2007 cota standard a taxei pe valoarea adăugată a fost la 17,5%, iar în 2008 aceasta a scăzut la 15% ca măsură de contracarare a efectelor crizei economice, menținându-se la această cotă până în 2009. În 1 ianuarie 2011, TVA crește de la 17,5% la 20% și rămâne neschimbată până în prezent. Această majorare a TVA a fost doar una dintre măsurile luate de Marea Britanie, acest set de măsuri de austeritate fiind menit să reducă deficitul bugetar al țării.

Tabelul nr 3.2.

Evoluția cotei standard medii de taxă pe valoarea adăugată în statele Uniunii Europene,

în perioada 2004 – 2014

Sursa: Prelucrare proprie

Cota standard medie a fost variabilă pe tot parcursul anilor analizați, punctul maxim înregistrăndu-se anul trecut în 2013, avănd o valoare de 21,45%, iar cel minim s-a înregistrat în 2008, cu o valoare de 19,36%.

2.3.3. Implicațiile modificării cotelor de impozitare asupra veniturilor din taxă pe valoarea adăugată în perioada 2006 – 2011/2012

Potrivit noului Cod Fiscal din 1 ianuarie 2014 în economie au loc o serie de modificări cu privire la TVA, practic se schimba prevederile in legătură cu ajustările TVA. Nu se pun ajustările pentru bunurile furate, pierdute sau distruse, ori dacă furtul, pierderea sau distrugerea bunurilor este demonstrată corespunzator. Persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România nu mai trebuie să achite TVA-ul solocitat la rambursare.

S-a mai din baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată revenită serviciilor de leasing, costul privind asigurarea unui bun care este înscris în contractul de leasing. Costul va fi recuperate mai tărziu de organizațiile de leasing printr-o refacturare de către utilizatori.

La fel ca și celelalte impozite, taxa pe valoare adăugata are și ea fluctuațiile proprii dar în unele cazuri există situații dramatice ca și în anul 2009 cand criza finaciară s-a făcut resimțită și în România generănd o scădere a taxei pe valoare de la nivelul maxim înregistrat în 2011 de 11 miliarde euro la nivelul minim de 7,9 miliarde euro. Aceeași soartă ca si țara noastră a avut-o și Marea Britanie.

Figura nr. 3.2. Evoluția veniturilor fiscale din TVA în România și Marea Britanie , în perioada 2006 –2012 (în miliarde euro)

Pornind de la volumul veniturilor fiscale înregistrate de România, se poate analiza atât importanța taxei pe valoare adăugată în ansamblul veniturilor fiscale, cât și contribuția netă la realizarea a acestui impozit. Pentru a putea determina și analiza aceste valori avem nevoie de datele statistice din Anexele 1. și 2, atât în mărime absolută (miliarde euro):

Figura nr. 3.3. Evoluția veniturilor fiscale din TVA în România, în perioada 2006 – 2012

(în miliarde euro)

La fel ca și TVA-ul impozitele indirecte sunt resimțite pe fondul crizei, ambele relatănd scaderi bruște de 3 miliarde euro. Majorarea din 2010 se datorează lipsei unui surplus de venituri, România ocupănd locul 3 în Uniunea Europeană.

Figura nr. 3.4. Evoluția veniturilor fiscale din TVA în Marea Britanie,

în perioada 2006 – 2012 (în miliarde euro)

Spre deosebire de țara noastră, veniturile fiscal ale Marii Britanii au fost afectate într-o manieră mult mai mare de criza economică care și-a pus amprenta pe fiecare stat în parte. Astfel încat dacă în 2007 acest stat avea 134,4 miliarde de euro în bugetul statului, 2 ani de criză au sărăcit Marea Britanie cu 44 miliade de euro, ajungând în 2009 la cota minimă a taxei pe valoare adăugată de 90,4 miliarde de euro.

În Figura nr. 3.5. putem vedea că după impactul crizei din 2009 cănd România a prezentat o cota de 6,6%, cu 1,5% mai puțin decăt valoarea maxima înregistrată în 2007. În 2011 cota standard colectată este de 8,7%, maxima inregistrată, este la fel ca și a Estoniei, în condițiile în care cota TVA în Estonia este mai mica decăt cea a României (20% față de 24).

Spre deosebire de țara noastră cota standard a taxei pe valoare adăugată a Marii Britanii este cu circa 1% mai mica îninte și după criză. Efectele majorării taxei pe valoare adăugată au fost creșterea prețurilor, scăderea puterii de cumpărare, inflația, creșterea șomajului și a evaziunii fiscale. Această măsură de majorare a TVA a fost criticată de opoziție care a susținut că aceasta îi pedepsește cel mai mult pe cei săraci, cum ar fi pensionarii. În schimb, George Osborne a precizat că alimentele de bază, precum mâncarea, îmbrăcămintea pentru copii, ziarele și revistele vor fi scutite de TVA.

Figura nr. 3.5. Evoluția veniturilor fiscal din TVA în România si Marea Britanie,

în perioada 2006 –2012 (în procente în PIB)

Portrivit veniturilor fiscale înregistrate de România și Marea Britanie, putem analiza atât importanța taxei pe valoare adăugată în ansamblul veniturilor fiscale, cât și contribuția netă la realizarea acestora. Pentru a putea determina și analiza aceste valori avem nevoie de datele statistice din Anexele 3. și 4., în mărime relativă (pondere în PIB):

Figura nr. 3.6. Evoluția veniturilor fiscale din TVA în România, în perioada 2006 – 2012

(în procente)

În Figura nr. 3.6. putem observa că în anul 2010 taxa pe valoare adăugată și taxele pe consum erau pe locul 12 față de media UE28. Impozitele indirecte, dintre care taxa pe valoarea adăugată au fost cele care au influențat evoluția veniturilor fiscale aducănd un profit la bugetul de stat imediat dupa criza.

Figura nr. 3.7. Evoluția veniturilor fiscale din TVA în Marea Britanie,

în perioada 2006 – 2012 (în procente)

În timp ce în România veniturile fiscale din taxa pe valoare adăugată sunt influențate de impozitele indirecte, Marea Britanie este influențată în mare parte de impozitele directe.

Adtefl încăt în Figura nr. 3.7. putem observa că creșterea cotei TVA la 20% a adus o creștere a veniturilor fiscale față de anii dinainte de criză.

Majoritatea alimentelor in Marea Britanie au TVA 0%, dar bauturile alcoolice, snacks-urile, inghetata, bauturile racoritoare sau mancarea de la catering sunt taxate cu rata standard de TVA, de 20%. De asemenea, si furajele sau semintele in agricultura, necesare producerii alimentelor de baza, au TVA zero.

CONCLUZII

Analizând impozitul pe venit, impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată în România și Marea Britanie se pot trage o serie de concluzii și anume:

Cea mai importantă remarcă desprinsă din analiza ponderii veniturilor fiscale în PIB în Marea Britanie, pe categorii de impozite o reprezintă faptul că impozitul pe venit este cel mai important impozit, având cel mai ridicat nivel, peste 10% în fiecare an, dublu comparativ cu TVA și de peste trei ori comparativ cu impozitul pe profit.

În timp ce impozitul pe venit este cel predominat în Marea Britanie, în România taxa pe valoare adăugată este cel mai important impozit, deoarece este dublu comparativ cu celelalte doua impozite.

În ceea ce privește impozitul pe venit, în România cotele marginale maxime au suferit doar o singură reformă fiscală în anul 2005 când a fost diminuată cu 24%, atingănd o cotă de 16% care s-a menținut pănă în prezent, în schimb Marea Britanie a suferit 2 reforme fiscale în anul 2010 când a fost majorată cu 10% și a atins o cotă de 50% și în 2013 când a fost redusă cu 5%, ajungănd la valoarea de 45%.

În ceea ce privește impozitul pe profit, după anul 2005 cănd s-a decis diminuarea acestui impozit de la 25% la 16, această cotă a ramas neschimbată pănă în prezent. Cota marginală maximă a impozitului pe profit din Marea Britanie a rămas neschimbată în perioada 2004 – 2007 la 30%, dar în anii următori, cancelarul Marii Britanii, a luat decizia de a scădea cota marginală maximă a impozitului pe profit treptat, dorind ca aceasta să se diminueze până va ajunge la o cotă medie ideală de 15%.

Taxa pe valoare adăugată este al doilea cel mai important impozit și sursă la veniturile bugetului Marii Britanii. Acesta a avut câteva oscilații de-a lungul perioadei de analiză, astfel încăt în 2008 – 2009 din pricina crizei financiare scade la valoarea de 15%, dar în anii următori se redrezează continuand să crească pana la valoarea de 20%.

În România, scăderea sau mentinerea TVA la 19% ar fi putut însemna scăderea cheltuielilor din bugetul asigurarilor de șomaj prin începutul relansării economice și prin folosirea banilor, conform prevederilor Legii 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru șomaj, pentru finanțarea unei noi afaceri sau a studiilor de fezabilitate și sustenabilitate ale noilor planuri de afaceri. Dar în 2010 guvernul condus de Emil Boc hotărăște să crească această cota de la 19% la 24% pentru a menține deficitul bugetar de 6,8% convenit cu Fondul Monetar Internațional.

ANEXE

1.Evoluția veniturilor fiscale în România și Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012, în miliarde euro

Anexa nr. 1.

Evoluția veniturilor fiscale în România, în perioada 2006 – 2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

Anexa nr. 2.

Evoluția veniturilor fiscale în Marea Britanie, în perioada 2006 –2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

2. Evoluția veniturilor fiscale în România și Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012, în procente din produsul intern brut (PIB)

Anexa nr.3.

Evoluția veniturilor fiscale în România, în perioada 2006 – 2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

Anexa nr.4.

Evoluția veniturilor fiscale în Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Alina Profiroiu – Economia sectorului public, Editura Economica, București, 2001

Alain Euseby – Les prelevements obligatories, PUF, Paris, 1992

Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs, București, 1998

Dănuț Rada – Fiscalitatea. Metode și tehnici fiscal, Editura Mirton, Timișoara, 2004

Dicționarul Explicativ al Limbii Romăne , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române

Gaston Jeze – Traite de la science des fiances, PUF, Paris, 1987

Gh. Manolescu – op, citat

Ioan Talpoș – Finanțele României, Editura Sedona, Timișoara, 1995

Licel Mehl, Pierre Beltrame – Le systeme fiscale, PUF, Paris, 1992

Mihai Ristea – Fiscalitatea și contabilitatea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, București, 1995

Narcisa Roxana Moșteanu – Impozite și taxe 2000-2001, Editura Economica, 2000

Site-uri

www.anaf.ro

http://ec.europa.eu/

http://www.mfinante.ro/

http://www.taxrates.cc/

Articole

Econoomic zoom http://www.economiczoom.ro

Legestart http://legestart.ro

Ziare.com http://www.ziare.com/

Ziarul Finaciarul http://www.zf.ro

Legi

Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale aprobat in sedinta de Guvern din 14 noiembrie 2013

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal și normele metodologice de aplicare în 2015

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Alina Profiroiu – Economia sectorului public, Editura Economica, București, 2001

Alain Euseby – Les prelevements obligatories, PUF, Paris, 1992

Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs, București, 1998

Dănuț Rada – Fiscalitatea. Metode și tehnici fiscal, Editura Mirton, Timișoara, 2004

Dicționarul Explicativ al Limbii Romăne , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române

Gaston Jeze – Traite de la science des fiances, PUF, Paris, 1987

Gh. Manolescu – op, citat

Ioan Talpoș – Finanțele României, Editura Sedona, Timișoara, 1995

Licel Mehl, Pierre Beltrame – Le systeme fiscale, PUF, Paris, 1992

Mihai Ristea – Fiscalitatea și contabilitatea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, București, 1995

Narcisa Roxana Moșteanu – Impozite și taxe 2000-2001, Editura Economica, 2000

Site-uri

www.anaf.ro

http://ec.europa.eu/

http://www.mfinante.ro/

http://www.taxrates.cc/

Articole

Econoomic zoom http://www.economiczoom.ro

Legestart http://legestart.ro

Ziare.com http://www.ziare.com/

Ziarul Finaciarul http://www.zf.ro

Legi

Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale aprobat in sedinta de Guvern din 14 noiembrie 2013

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal și normele metodologice de aplicare în 2015

ANEXE

1.Evoluția veniturilor fiscale în România și Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012, în miliarde euro

Anexa nr. 1.

Evoluția veniturilor fiscale în România, în perioada 2006 – 2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

Anexa nr. 2.

Evoluția veniturilor fiscale în Marea Britanie, în perioada 2006 –2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

2. Evoluția veniturilor fiscale în România și Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012, în procente din produsul intern brut (PIB)

Anexa nr.3.

Evoluția veniturilor fiscale în România, în perioada 2006 – 2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

Anexa nr.4.

Evoluția veniturilor fiscale în Marea Britanie, în perioada 2006 – 2012

Sursa: Taxation trends in the European Union 2014 edition (Evoluția fiscalității în Uniunea Europeană, ediția 2014):

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf