Studiu Comparativ Intre Regiunea Nord Vest Si Regiunea Bucuresti Ilfov

STUDIU COMPARATIV ÎNTRE REGIUNEA NORD-VEST ȘI REGIUNEA BUCUREȘTI-ILFOV

Introducere

Partea I: Noțiuni teoretice

Cap. I Regiunea. Concept și caracteristici

Termenul de ”regiune

Marcarea regiunilor

Tipologia regiunilor

Evoluția noțiunii de ”regiune” în România

NUTS. Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică

Cap. II Dezvoltare regională

2.1 Conceptul de ”dezvoltare regională

2.2 Dezvoltare durabilă. Element component al dezvoltării regionale

2.3 Strategiile dezvoltării regionale

2.4 Etapele elaborării strategiilor de dezvoltare

2.5 Factorii dezvoltării regionale

Partea II: Studiu de caz

Introducere

Cap. I Regiunea Nord- Vest. Profilul socio- economic al regiunii

Localizare geografică

Structura sistemului de așezări

1.2.1 Dezvoltare urbană

1.2.2 Spațiul rural

1.3 Infrastructura

1.3.1 Infrastructura de transport

1.3.2 Infrastructura de sănătate

1.4 Economia regiunii

1.5 Administrare și bună guvernanță

1.5.1 Resurse financiare

1.5.2 Resurse uname

1.5.3 Analiza competențelor administrațiilor publice

1.5.4 Guvernanța electronică

Cap. II Analiza SWOT

Cap III. Regiunea București- Ilfov. Profilul socio- economic al regiunii

3.1 Localizare geografică

3.2 Structura sistemului de așezări

3.3 Infrastructura

3.4 Economia regiunii

3.4.1 Dinamica PIB/ cap de locuitor la nivel regional și european

3.4.2 Activități economice pe sectoare

3.5 Dezvoltare antreprennorială

3.6 ISD- Investitii străine directe

3.7 Comețul exterior

Cap. IV Analiza SWOT

Concluzii

Referințe bibliografice

INTRODUCERE

Lucrarea propune o analiză detaliată a celor două regiuni, din mai multe perspective, dar cu accente mari pe situațiile economice.

Lucrarea se axează pe studiul celor două regiuni din punct de vedere al localizării geografice,al structurii sistemului de așezări,infrastructura fiind la rândul ei de o importanță majoră. Cel mai mare accent s-a pus pe economiile regiunii, cele două unități administrativ-teritoriale fiind diametral opuse; una fiind ”mai dezvoltată”(București- Ilfov) iar cealaltă încadrându-se în caregoria regiunilor ”slab dezvoltate”(Nord- Vest).

În funcție de criteriile analizate, lucrarea este structurată pe două părți:

Partea I: Noțiuni teoretice, care vizează aspectele teoretice

Partea II: Studiu de caz, în care se detaliază aspectele menționate mai sus.

Partea II este la rândul ei structurată pe cinci capitole urmărind profilul socio-economic(localizare geografică, structura sistemului de așezări, infrastructura, și economia) al fiecărei regiuni în parte și analizele SWOT ale celor două regiuni.

Oviectivul acestei lucrări este să identifice diferențele și asemănările dintre regiunile studiate, astfel determinand punctele tari și cele slabe, ale fiecărei regiuni în parte.

Planul de dezvoltare regională (PDR) a constituit baza acestei lucrări iar acesta reflectă politicile de dezvoltare în concordanță cu potențialul și nevoile specifice la nivel de regiune, reprezintă baza strategică pentru fundamentarea programelor de finanțare pentru perioada de programare 2014-2020. Se au în vedere atat fondurile externe (europene) cat și interne (naționale/guvernamentale, regionale, locale).

PARTEA I: NOȚIUNI TEORETICE

Capitolul I Regiunea: Concept și caracteristici

TERMENUL DE “REGIUNE”

Termenul de regiune se referă la o întindere de pământ cu granițe și trăsături mai mult sau mai puțin precise.Regiunea poate fi explicată ca o parte administrativ-teritorială a unui stat, cu o caracteristică de ordin geografic care se evidențiază prin caracteristici de tip istoric, social, cultral sau economic; și o caracteristică de ordin administrativ, aceasta incluzând o serie de competențe instituționale ce ofera unei regiuni o anumită independență față de autoritatea centrală.

Conceptul de regiune, spre deosebire de cele de “spațiu” și “teritoriu” este un termen mai exact, incluzând o suprafață în interiorul spațiului economic național, îndeajuns de cuprinzătoare ca structură pentru a funcționa independent, dar menținând legaturi cu restul economiei naționale.

1.2 MARCAREA REGIUNILOR

Pentru trasarea hotarelor unei regiuni se folosesc mai multe caracteristici, dupa cum urmează:

Trăsăturile geografice- arată că regiunile pot fi marcate sau delimitate în raport cu anumite forme de relief;

Trăsăturile politico-administrative- delimitarea se face strict în funcție de criterii de ordin politic sau administrativ;

Trăsături sociale- delimitarea se face pe baza religiei, culturii, naționalității sau limbii vorbite de locuitorii teritoriului respectiv;

Trăsături economice- regionalizarea se face dupa particularitățile activităților economice dintr-un anumit teritoriu, ajungându-se la stabilirea unor regiuni monoindustriale sau poliindustriale.

1.3 TIPOLOGIA REGIUNILOR

Cele mai folosite tipuri de regiuni sunt:

a) În funcție de mărimea lor:

-Macroregiuni( Ex: Marea Neagră, Balcani)

-Regiuni(se găsesc în cadrul unei țări)

-Microregiuni(sunt elemente componente ale unei regiuni)

b) După apartenența națională:

-Regiuni transnaționale(nu țin cont de hotarele naționale)

-Regiuni naționale(se gasesc in interiorul unui stat)

c) În funcție de criteriul predominant luat în calcul:

-Regiuni geografice

– Regiuni economice

– Regiuni administrative

– Regiuni culturale

d) După maniera de structurare a legăturilor dintre entitățile componente ale regiunilor:

– Regiuni formale(caracterizate printr-o mare omogenitate internă)

– Regiuni nodale(regiuni organizate in jurul unui imporant punct cultural sau comercial)

– Regiuni echitabile(regiuni echilibrate ca număr de locuitori, ca număr de unități administrateive, etc)

– Regiuni funcționale(comunități de interese)

1.4 EVOLUȚIA NOȚIUNII DE “REGIUNE” ÎN ROMÂNIA

Creșterea numerică a populației, dezvoltarea economiei, creșterea conștiinței ecologice și dinamica politică sunt câteva dintre cauzele care au influențat direct sau indirect abordarea noțiunii de “regiune” în România.

Organizarea administrativ-teritorială este un proces plurivalent de modelare a unui teritoriu în vederea aplicării unor strategii de dezvoltare locală, atât din punct de vedere economic cât și din punct de vedere financiar, social sau cultural.

Criteriile după care se poate realiza această organizare sunt de regulă politice, sociale, istorice sau economice. În România, criteriul politic a fost întotdeauna fundamental.

Scurt istoric

1918-1940: în România existau județele, ca și unități administrative de bază

1926: are loc o urbanizare administrativă, după care România este împărțită în 71 de județe

1950: teritoriul este reorganizat în regiuni și cantoane

1968: Cu scopul de a facilita legăturile cu centrele județene, are loc o nouă organizare, iar dimensionarea județelor se face în funcție de oportunitățile oferite de rețeaua de căi de comunicații

1996: Parlamentul adoptă legea L315/2004 privind dezvoltarea regională, lege care stabilește obiectivele, cadrul instituțional, competențele și instrumentele specifice politicii de dezvoltare regională în România

În prezent, teritoriul României este divizat în 8 regiuni:

Tabelul 1

Delimitarea regiunilor si judetele componente

1.5 NOMENCLATORUL UNITĂȚILOR TERITORIALE DE STATISTICĂ(NUTS)

Acest nomenclator este un standard elaborat la începutul anilor 70, folosit pentru a realiza o legatură între subdiviziunile țărilor membre UE, în scopuri statistice.

Dat fiind faptul că acest standard este elaborat și reglementat de Uniunea Europeană, acoperă doar statele membre.

Subdiviziunile NUTS sunt definite doar din motive statistice, deci nu sunt neapărat unități administrative oficiale ale statelor, dar sunt esențiale însă, în procesele de alocare a fondurilor structurale și de coeziune.

Comisia Europeană este organismul executiv al Uniunii Europene.

Responsabilitățile Comisiei sunt propunerile legislative, apărarea tratatelor uniunii, coordonarea activitaților curente, si implementarea deciziilor.EUROSTAT este organismul Comisiei Europene, ce se ocupă cu statistica Uniunii Europene.

Pentru fiecare stat membru în parte, EUROSTAT a stabilit o ierarhie pe trei niveluri NUTS,în funcție de numărul de locuitori astfel:

Tabelul 2

NUTS în funcție de numărul de locuitori

Dacă luăm exemplul județului Maramureș, acesta are codul NUTS după cum urmează: RO114

RO= România

1=Macroregiunea din care face parte județul

1=Regiunea din care face parte(Nord- Vest)

4= Numărul judțului Maramureș, în interiorul regiunii Nord- Vest

Regiunile se încadrează în NUTS 2. Pentru a se încadra în NUTS 1, România definește 4 MACROREGIUNI construite prin alipirea regiunilor, două câte două, după cum urmează:

Regiunea Nord/-Vest si Centru formează Macroregiunea 1

Regiunea Nord-Est si Regiunea Sud-Est compun Macroregiunea 2

Regiunea Sud si Regiunea Bucuresti-Ilfov compun Macroregiunea 3

Regiunea Sud-Vest si Regiunea Vest formează Macroregiunea 4

Aceste macroregiuni nu dispun de o guvernare sau administrare propriu-zisă și nici un statut propriu-zis. Ele au ca scop unic, colectarea statisticilor regionale.

CAPITOLUL II: DEZVOLTARE REGIONALĂ

2.1 CONCEPTUL DE „DEZVOLTARE REGIONALĂ”

Ca formă literară, dicționarul explicativ definește dezvoltarea ca un proces de evoluție, o trecere de la un stadiu inferior, la unul superior; de la simplu, la complex; de la o stare calitativă precara,insuficientă, la una optima.

Literatura de specialitate evidențiaza faptul că dezvoltarea regională este un proces complex, care presupune mult mai mult decât dezvoltarea economică a unei regiuni.

Întradevăr, dezvoltarea regională include și dezvoltarea economică a teritoriului, însă presupune și o dezvoltare socială, culturală, și de mediu.În general, aceasta este rezultatul unei politici foarte bine definite la nivel național.

Descentralizarea teritoriului național este o condiție obligatorie în dezvoltarea regională, deoarece pentru a transpune politicile de dezvoltare economică de la nivel național, la nivel regional, autoritățile locale au nevoie de autonomie.

Această descentralizare, poate îmbraca mai multe forme:

Politică: oferă cetățenilor și reprezentanților aleși mai multă putere de decizie în domeniul public

Administrativă: resursele financiare și responsabilitațile urmează a fi reorganizate cu scopul furnizării serviciilor publice

De piață: transferă responsabilitățile din sectorul public, în cel privat.

Fiscală: Presupune ca autoritatea locală să dispună de venituri sigure, colectate la nivel local sau transferate de la bugetul central, și posibilitatea luării de decizii în privința cheltuielilor

Elementele componente ale dezvoltării regionale

Fenomenul prin care instituțiile devin capabile să gestioneze productiv atât resursele umane, cât și resursele financiare de care dispun, cunoscut sub numele de „Dezvoltare instituțională”

Dezvoltarea economică, proces care constă în luarea de decizii la nivel macroeconimic și care vizează îmbunătățirea nivelului de trai.

Dezvoltarea durabilă: se ține cont de mediul înconjurător, în procesul de dezvoltare.

Amenajarea teritorială: presupune o gestiune responsabilă a resurselor regionale, respectarea specificului fiecărei regiuni, și o dezvoltare economico-socială echilibrată.

Managementul teritorial: vizează scopul dezvoltării unei entități teritoriale, condusă de către colectivități publice, având în vedere efectele asupra spațiului înconjurător.

Dezvoltarea locală: se referă la mobilizarea resurselor financiare, și a celor umane, în scopul dezvoltării economice, sociale, culturale și politice.

2.2 DEZVOLTARE DURABILĂ- ELEMENT COMPONENT AL DEZVOLTĂRII REGIONALE

Termenul de dezvoltare durabilă, apare pentru prima dată în anul 1972 în cadrul Comisiei Mondiale pentru Dezvoltare și Mediu, în cadrul raportului „Brundtland”.Baza acestui raport a stat în compatibilitatea dintre dezvoltarea economică și mediu, cele două elemente având obin cel privat.

Fiscală: Presupune ca autoritatea locală să dispună de venituri sigure, colectate la nivel local sau transferate de la bugetul central, și posibilitatea luării de decizii în privința cheltuielilor

Elementele componente ale dezvoltării regionale

Fenomenul prin care instituțiile devin capabile să gestioneze productiv atât resursele umane, cât și resursele financiare de care dispun, cunoscut sub numele de „Dezvoltare instituțională”

Dezvoltarea economică, proces care constă în luarea de decizii la nivel macroeconimic și care vizează îmbunătățirea nivelului de trai.

Dezvoltarea durabilă: se ține cont de mediul înconjurător, în procesul de dezvoltare.

Amenajarea teritorială: presupune o gestiune responsabilă a resurselor regionale, respectarea specificului fiecărei regiuni, și o dezvoltare economico-socială echilibrată.

Managementul teritorial: vizează scopul dezvoltării unei entități teritoriale, condusă de către colectivități publice, având în vedere efectele asupra spațiului înconjurător.

Dezvoltarea locală: se referă la mobilizarea resurselor financiare, și a celor umane, în scopul dezvoltării economice, sociale, culturale și politice.

2.2 DEZVOLTARE DURABILĂ- ELEMENT COMPONENT AL DEZVOLTĂRII REGIONALE

Termenul de dezvoltare durabilă, apare pentru prima dată în anul 1972 în cadrul Comisiei Mondiale pentru Dezvoltare și Mediu, în cadrul raportului „Brundtland”.Baza acestui raport a stat în compatibilitatea dintre dezvoltarea economică și mediu, cele două elemente având obiective complementare.Prin urmare, evoluarea economică și conservarea mediului trebuie să se susțină reciproc.

Principiul pe care se bazează dezvoltarea durabilă este dreptatea(corectitudinea). În acest sens, ne referim la echitatea în interiorul aceleiași generații, dar și la transferul resurselor către generațiile viitoare.

Putem defini dezvoltarea durabilă ca un proces de evoluție, în care echilibrul între direcția investițiilor și valorificarea resurselor, este absolut necesar.

Principala misiune a dezvoltarii durabile este găsirea unei căi prin care dezvoltarea economică și exploatarea resurselor naturale(cele regenerabile să poată fi păstrate, iar cele neregenerabile să fie folosite în cel mai bun mod, având în vedere că sunt limitate), să țină cont de nevoile generațiilor viitoare.

În România, termenul de „dezvoltare durabilă” s-a stabilit de-a lungul timpului, parcurgându-se urmatoarele etape:

România 2020. Obiective: asigurarea prosperității naționale, protecția mediului, și echitatea în cadrul generației actuale, dar și între aceasta, și cele viitoare.

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă.

Agenda Locală 21.

Cele trei, sunt studii realizate de Centrul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

2.3 STRATEGIILE DEZVOLTĂRII REGIONALE

Strategiile constau într-un ansamblu de obiective, priorități și moduri de realizare a dezvoltării regionale, precum și procedeele de realizare a obiectivelor, și etapele prin care acestea sunt puse în practică.

Strategiile pot fi clasificate după cum urmează:

În funcție de sfera de cuprindere:

-Strategii globale(Au în vedere activitățile din regiune ca și ansamblu)

-Strategii partiale(se referă doar la anumite activități din regiune)

După dinamica obiectivelor principale:

-Strategii de redresare

-Strategii de consolidare

-Strategii de dezvoltare

După părțile abordate

-Strategii tehno-funcționale(se referă la raționalitatea obiectivelor activității desfășurate)

-Strategii administrative(vizează obiectivele cu caracter organizatoric)

În funcție de sensul evoluției obiectivelor:

-Strategia evoluției spre interior(având ca prioritate resursele existente)

-Strategia evoluției spre exterior( urmărește dezvoltarea prin extindere, prin participarea la schimburile economice folosind diverse forme de cooperare interregională)

Această clasificare, implică existența unui sistem de strategii de dezvoltare regională, care poate fi folosit în funcție de particularitățile fiecărui teritoriu în parte

Evoluția unei regiuni este imposibilă fără implicarea agenților economici, și a organizațiilor existente pe teritoriul respectiv.

Un alt factor important în dezvoltarea regională, îl constituie relațiile între regiuni, deoarece, o regiune nu se poate dezvolta exclusiv cu resursele pe care le deține, ci este necesară colaborarea cu celelalte regiuni, deci cooperarea interregională este de o importanță foarte mare.

2.4 ETAPELE ELABORĂRII UNEI STRATEGII DE DEZVOLTARE

2.4.1 Stabilirea obiectivelor

În această etapă se urmarește definirea scopurilor ce se doresc a fi atinse, într-o perioadă de timp prestabilită.Este indicat ca acestea să fie explimate în cât mai mare măsură într-o formă cuantificabilă.

2.4.2 Delimitarea modului de realizare a obiectivelor

Această etapă presupune evaluările ce permit descoperirea modurilor de realizare a obiectivelor propuse

2.4.3 Conturarea resurselor ce urmează a fi alocate spre atingerea obiectivelor propuse

Acest al treilea pas, presupune stabilirea clară a resurselor necesare, și a cuantumului în care acestea vor fi fructificate.

2.4.4 Punerea bazelor unor programe de acțiune

Această ultimă etapă, vizează asigurarea informațiilor și documentării necesare luării unor decizii cu privire la punerea în practică a strategiei alese pentru dezvoltare.

2.5 FACTORII DEZVOLTĂRII REGIONALE

2.5.1.Factori economici

Includ totalitatea elementelor cu caracter economic ce au efect direct asupra activităților derulate în interiorul regiunii respective.

Cei mai importanți sunt:

-Nivelul salariilor din regiune

-Nivelul prețurilor din regiunea respectivă

-Inflația

-Rata șomajului

-Nivelul și regimul investițiilor

-Sistemul bancar din interiorul regiunii

2.5.2. Factori demografici

Acestia includ:

-Numărul populației

-Structura socio-profesională a populației din regiune

-Ponderea populației active

-Ponderea populației ocupate

-Durata medie de viață

-Mobilitatea regională

Calitatea desfășurării activităților din cadrul unei regiuni este direct proporțională cu importanța acordată resursei umane.

2.5.3.Factori socio-culturali

Acești factori influențează în mod direct, sau indirect dezvoltarea unei regiuni

-Sistemul de învățământ

-Sănătatea

-Cultura

-Religia

2.5.4. Factori politici

-Politica economică din cadrul regiunii

-Politica socială

-Politica externă(interregională)

2.5.5. Factori juridici

Aceștia cuprind totalitatea legilor, și reglementărilor juridice care influențează

în mod direct sau indirect teritoriul.

-Legi, decrete, hotărâri guvernamentale

-Ordine ale miniștrilor

-Decizii ale prefecturilor

-Decizii ale primăriilor

2.5.6. Factori fizici

-Calitatea infrastructurii

-Calitatea locuințelor

-Nivelul chiriilor

-Calitatea mediului

PARTEA II: STUDIU COMPARATIV ÎNTRE REGIUNEA NORD- VEST ȘI REGIUNEA BUCUREȘTI- ILFOV

INTRODUCERE

Planul de Dezvoltare Regională(PDR) constă în politicile de dezvoltare, în conformitate cu capacitatea și nevoile specifice fiecărei regiuni în parte. PDR reprezintă în fundamentarea programelor de finanțare pe perioada 2014-2020, o bază strategică.Sunt luate în considerare, fondurile europene, dar și cele naționale.

În concordanță cu Legea nr. 315/2004, privind dezvoltarea regională, PDR aduce aport la realizarea celor trei obiective principale ale politicii de dezvoltare regională în România:

Reducerea dezechilibrelor regionale, prin accentuarea dezvoltării echilibrate,recuperarea rapidă a restantelor în plan economic și social a zonelor mai puțin dezvoltate, dar și prin evitarea unor posibile noi dezechilibre.

Corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea inițiativelor și prin fructificarea resurselor locale și regionale în scopul dezvoltării economico-sociale durabile a acestora.

Accentuarea cooperării interregionale, interne și internaționale,transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, dar și participarea regiunilor de dezvoltare la organizațiile europene care promovează dezvoltarea economico-socială și instituțională a acestora.

PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROCESULUI DE PLANIFICARE

Procesul de planificare are la bază, urmatoarele principii:

Programare orientată pe rezultate

Parteneriate-formate din actori relevanți la nivel regional: autorități publice și alte instituții publice la nivel județean sau local, parteneri economici și sociali reprezentanți ai societătii civile.Include elaborarea implementarea, monitorizarea și evaluarea planului de dezvoltare regională

Complementaritate, coerență, coordonare și conformitate(CCCC)

Complementaritatea cu alte instrumente financiare pe langă IS

Coerența cu politicile, prioritățile și obiectivele de la nivel european si național

Coordonarea cu intervențiile BEI sau alte instrumente financiare

Conformitate cu legislația europeană si națională

Egalitate între bărbați și femei

Se iau măsuri pentru combaterea discriminării bazate pe sex, rasă sau etnie, atât în etapa de pregatire, cât și în cea de implementare a PDR

Dezvoltare durabilă

REGIUNEA NORD- VEST: PROFILUL SOCIO- ECONOMIC AL REGIUNII

1.1 LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

Regiunea Nord-Vest a fost „formată” în baza Legii 151/1998 prin asocierea benevolă a aurorităților urmatoarelor județe: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare si Sălaj.Regiunea are o suprafață de 34.160 kmp, echivalentul a 14,3% din teritoriul Romaniei.

Figura nr. 1: Poziționarea regiunii N-V si componența acesteia(Sursa: www.raadpp.ro)

Regiunea se încadrează în Macroregiunea 1, și are ca vecini urmatoarele regiuni:

În Sud: Regiunea Vest(Banat)

În Sud-Est: Regiunea Centru(Transilvania sud)

În Est: Regiunea Nord-Est(Bucovina- Moldova Nord)

Regiunea Nord-Vest mai poartă numele de „Transilvania Nord” și se situează pe locul 4 la nivel național, și pe locul 29 din cele 273 de regiuni din UE(după suprafață).

În cadrul UE, regiunea Nord-Vest are o poziție geografică periferică, fiind localizată la granița UE cu Ucraina.

Regiunea este situată la intersecția axelor N-S si E-V ale Europei.Datorită acestui lucru, procesul de intrgrare europeană a unor țări din spațiul ex-sovietic(semnărea Acordului de asociere și a Acordului de liber schimb cu UE de către Republica Moldova si Georgia) reprezintă posibilitatea trasării unor rețele importante de transport catre estul Europei, dar și în privința dezvoltării economice.

Regiunea nu a fost ți nu este nici în prezent valorificată la potențial maxim, datorită faptului că se află în afara Spațiului Shengen și datorită situării ei la frontierele UE, în apropierea blocului ex-sovietic.

1.2 STRUCTURA SISTEMULUI DE AȘEZĂRI

Regiunea Transilvania-Nord este o regiune rurală, în care procesul de urbanizare este sistat, datorită emigratiei.Există diferențe pregnante între mediul urban și cel rural, orașele neîndeplinind sarcina de polarizator d.p.d.v al mobilizării dezvoltării deoarece nu derulează avtivități economice care ar putea valorifica și fructifica resursele existente în zona rurală din vecinătate.

În anul 2011, regiunea cuprindea 446 de unități administrativ-teritoriale, din care 403 comune, 15 munincipii și 28 de orașe.La nivel de județ, cele mai multe munincipii și orașe se află în Maramureș, iar cele mai multe localități, în județul Bihor.

Tabel 3

Numărul unităților administrativ teritoriale(2011)

Sursa: INS Tempo Online

* – UAT= munincipii+ orațe+ comune

**- Localități= sate+localități în componența orașelor/munincipiilor

1.2.1 Dezvoltarea urbană

Populația urbană din regiunea Nord-Vest a fost în creștere pană la sfârsitul secolului XX. După anul 1990, când mare parte din populația rurală a profitat de ridicarea barierelor și restricțiilor și s-a mutat în marile orașe, a urmat o decadere a asezarilor urbane.Prabusirea ratei natalitatii a anulat componenta de crestere naturala din cvasitotalitatea oraselor. Acesti factori au dus la diminuarea populatiei oraselor, din regiunea Nord-Vest cu peste 100.000 de locuitori(1992-2002), insa cea mai importanta scadere a avut loc in perioada 2002-2011 cand populatia urbana a regiunii s-a diminuat cu aprox. 2,8%. Scaderea reala a fost insa mai mare, deoarece in aceasta perioada, 8 comune au trecut la categoria „localitati urbane”.Aparent, se poate lua in considerare un proces de dezurbanizare la nivel regional.

Principalul factor care a dus la scaderea populatiei a fost migratia, in principal cea externa(in alte tari).

In concordanta cu Legea nr 350/2001- P.A.T.N., asezarile din Romania sunt ierarhizate pe 5 trepte dupa cum urmeaza:

Capitala

Munincipii resedinta de judet

Munincipii

Orase

Sate resedinta de comuna

Sate componente ale comunelor sau apartinand munincipiilor sau oraselor

La sfarsitul anului 2011, facand o comparatie cu anul 1999(an de referinta) in reteaua de asezari, la nivel national si regional au intervenit anumite schimbari, dupa cum urmeaza:

Tabel 4

Reteaua de asezari din Romania si Regiunea Nord-Vest(1999 vs. 2011)

Sursa: INS Tempo Online

1.2.2. Spatiul rural- Localitatile rurale din regiunea Nord-Vest

Zona rurala din regiunea Nord-Vest cuprinde 403 comune, acestea avand in componenta 1800 de sate.Localitatile rurale din regiune acopera o suprafata de aproximativ 30.000 kmp(85,7% din suprafata totala a regiunii)

Topul comunelor din cadrul regiunii(dupa numarul de locuitori) este:

Floresti(jud. Cluj)- 22.183 locuitori

Apahida(Jud. Cluj)- 10.685 locuitori

Poienile de sub munte(jud. Maramures)- 10.073 locuitori

Regiunea Nord-Vest poate fi impartita in mai multe arii funcționale din privința agriculturii:

Zona de Vest(Campia de Vest)- Județele Bihor, Satu Mare si Sălaj

-pondere mare de teren arabil(favorabil dezvoltării sectorului vegetal)

-creșterea animalelor cu metode intensive

Zona de Nord-Est( Carpații Orientali)- județele Bistrița-Năsăud și Maramureș

-pondere mare de pasuni și fânațe(favorabile creșterii animalelor prin metode extensive)

Zona de Sud-Est(Depresiunea Transilvaniei)- județele Bistrița-Năsăud, Cluj si Sălaj

-pondere mare de teren arabil si pasune(favorabile dezvoltarii sectorului vegetal, combinat cu cresterea animaleleor prin metode intensive si extensive)

Zona Muntilor Apuseni- judetele Bihor, Cluj, si Salaj

-pondere mare de pasuni si fanate(favorabile cresterii animalelor prin metode extensive)

Se poate observa ca dezvoltarea zootehniei ar putea fi cea mai buna posibilitate de a valorifica resursele agricole la nivelul intregii regiuni, si prin aceasta ar putea contribui toate zonele regiunii, dobandind astfel caracter omogen.

1.3 INFRASTRUCTURA

1.3.1 Infrastructura de transport

Proiectul UE „ TEN-T” defineste 30 de axe prioritare dintre care: Axa 7(rutiera) si Axa 22(feroviara) ar putea reprezenta racordarea corespunzatoare a regiunii la retelele europene de transport cu indicatia ca din reteaua principala de transport paneuropean Axa 22 este singura care traverseaza regiunea Nord-Vest.

1.3.1.1 Infrastructura rutiera

Regiunea Nord-Vest este strabatuta de un numar de 7 drumuri europene:

E60(Ungaria-Oradea-Cluj-Brasov-Bucuresti)

E576(Cluj-Napoca-Dej)

E81(Satu Mare-Zalau-Cluj-Napoca-Brasov-Bucuresti)

E79(Oradea-Deva)

E671(Oradea-Arad-Timisoara)

E58(Cluj-Napoca-Dej-Bistrita-Baia Mare-Vatra Dornei)

Regiunea Nord-Vest nu dispune de o retea de drumuri rapidesi autostrazi, doar o bucata de din autostrada Transilvania(Bors-Oradea-Zalau-Cluj-Napoca-Turda-Brasov) este realizata si deschisa catre circulatie.

Reteaua de drumuri insumeaza , din care dumuri nationale, nu se prezinta in conditii optime pentru utilizare.

Tabel 5

Drumuri nationale modernizate(km)

Sursa: INS Tempo Online

1.3.1.2 Infrastructura feroviară

Infrastructura feroviara prezinta cea mai precara stare, pe aceasta arie existand diferente mai mari chiar in comparatie cu infrastructura la nivel national(care este precara) in pofida faptului ca regiunea este traversata de un coridor feroviar.

In anul 2011, lungimea retelei feroviare atingea , din care sunt reprezentati de linii electrificate, iar 244km sunt linii duble(ambele cifre fiind mai mici fata de cele din 2005).

In privinta retelei feroviare a fost demarat un program de modernizare a garilor.

Principalele probleme prezente sunt: Deficientele in legaturi(in special cele interjudetene), lipsa de intermodalitate cu reteaua rutiera, si existenta zonelor cu restrictii de viteza, datorita starii precare a cailor de rulare.

Tabel 6

Structura retelei de cale ferata pe tipuri de linii in regiunea Nord-Vest(km)

Sursa: INS Tempo Online

1.3.2 Infrastructura de sanatate

In anul regiunea Nord-Vest functionau 7.298 de unitati sanitare astfel:

2.171 cabinete stomatologice

1.372 cabinete medicale de familie

1.103 cabinete medicale de specialitate

1.078 farmacii

439 laboratoare de tehnica dentara

421 laboratoare medicale

167 cabinete medicale scolare si studentesti

108 cabinete medicale de medicina generala

69 spitale(20 private)

57 alte tipuri de cabinete medicale

51 ambulatorii integrate spitalului

43 centre medicale de specialitate

43 depozite farmaceutice

26 dispensare

16 societati civile medicale de specialitate

14 ambulatorii de specialitate

13 societati civile medicale

12 policlinici

11 centre de sanatate mintala

7 centre de diagnostic si tratament

7 unitati medico-sociale

6 centre de transfuzie

3 centre de sanatate

1 societate stomatologica civila medical

1 preventoriu

O analiza mai amanuntita la nivel de judete, arata ca judetul Cluj detine cele mai multe unitati sanitare, urmat de judetele Bihor si Maramures.Cluj-Napoca detine cel mai mare numar de unitati sanitare dupa capitala, din Romania. In acelasi sens, munincipiul detine si o universitate de medicina si farmacie ce atrage un numar semnificativ de studenti atat din interiorul tarii cat si straini.

1.4 ECONOMIA REGIUNII

Analizand indicatorii macroeconomici relevanti, observam ca regiunea Nord-Vest se situeaza pe locul 3 la nivel national din punct de vedere al contributiei la PIB, avand insa valori cu mult sub media UE(in privinta productivitatii si a PIB-ului per cap de locuitor).

Aria antreprenoriala este caracterizata printr-un numar mare de intreprinderi, fapt care situeaza regiunea Nord-Vest pe locul 2 la nivel national in acest sens.

Economia regiunii Nord-Vest se bazeaza mai ales pe sectorul tertiar(pondere mare a comertului) si pe industrie(in special industria prelucratoare), sectorul agricol fiind in scadere drastica.

PIB-ul regiunii Nord-Vest a crescut in intervalul 2005-2011 cu 78%, cu o crestere anuala de 16,3% pana in 2008, iar din 2009 pana in 2011 cu 2,6% anual.

Regiunea Nord-Vest, reprezentand un procent de 14,3% din totalui populatiei, a contribuit la formarea PIB-ului national in 2011 cu 11,32%(61.060,3 milioane lei), in crestere cu 3% fata de PIB-ul anului 2010(59.292,5 milioane lei).

Județul Cluj contribuie în cea mai mare parte la formarea PIB-ului(35%), urmat de județele Bihor(22,5%) și Maramureș(14%)

Tabel 6

Principalii indicatori regionali(regiunea Nord-Vest)

Sursa: INS Tempo Online

La nivelul regiunii Nord-Vest,în funcție de clasele de marime, microîntreprinderile dețin cea mai mare pondere(86,09%), fiind urmate de întreprinderile mici(11,77%), întreprinderile mijlocii(1,82%) și întreprinderile mari(0,3%).

Cu toate că firmele mari au o pondere foarte mică, au un aport semnificativ în ceea ce privește dezvoltarea economică a regiunilor.Din numărul total de firme mari, la nivel național, regiunea Nord/Vest ocupă locul IV, cu o pondere de 11,5%.

Tabel 7

Numărul de întreprinderi din regiunea N-V după clasa de marime(2005-2011)

Specific regiunii Nord-Vest sunt unitățile locale active din următoarele domenii, care plasează regiunea pe primul loc la nivel național:

Industria extractivă, in special cele din „extracția pietrei ornamentale și a pietrei

pentru construcții, extracția pietrei calcaroase” și din „extracția pietrișului și

nisipului”,

Industria alimentară („fabricarea sucurilor de fructe și legume”, „fabricarea painii”,

„fabricarea preparatelor alimentare omogenizate și alimentelor dietetice”,

„fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă” și „distilarea, rafinarea

băuturilor alcoolice”),

Industria de pielărie și incălțăminte („fabricarea incălțămintei”),

Industria mobilei („fabricarea de mobilă pentru birouri și magazine”),

Industria de produse din minerale nemetalice („fabricarea produselor din beton

pentru construcții”, „fabricarea mortarului”, „fabricarea de produse abrazive”),

Industria metalurgică, Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal

(„fabricarea de construcții metalice obținute prin deformare plastică”, „fabricarea de

construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice”, „fabricarea

articolelor din fire metalice”),

Transporturi rutiere de mărfuri.

Regiunea se află pe locul al doilea la nivel național, de obicei fiind depășită doar de regiunea

BI, din punct de vedere al unităților locale active, in următoarele domenii:

Cercetare-Dezvoltare,

Producție software și servicii IT,

Industria celulozei și hartiei,

Industria farmaceutică ,

Industria cauciucului și maselor plastice,

Industria echipamentelor electrice,

Industria dispozitivelor, aparatelor și instrumentelor medicale,

Producția și furnizarea de energie electrică,

Construcții,

Hoteluri și restaurante (in regiune există cele mai multe restaurante din ),

Intermedieri financiare și asigurări și Tranzacții imobiliare

Investițiile sunt de o importanță majoră pentru creșterea economică.

În regiunea Nord/Vest, cele mai mari investiții sunt realizate de Industrie.Distribuția investițiilor brute pe județe arată că județul Clujdeține aproape 44% din investițiile realizate de către intreprinderile din regiunea Nord-Vest, urmat de județul Bihor(23%), Maramureș(10%) iar județul Sălaj fiind pe ultimul loc cu 6,2% din investitiile realízate la nivel de regiune.

Un factor foarte important în nivelul de dezvoltare a regiunii este comerțul exterior(import/export). In perioada 2007-2011 exista o tendință de creștere a volumului exporturilor, atât la nivel regional, cât și la nivel național.Gradul meriu de acoperire a importurilor prin export a fost de 80%.

1.5 ADMINISTRAȚIE ȘI BUNĂ GUVERNANȚĂ

1.5.1 Resurse financiare

Din prisma execuției bugetarelocale pe regiuni, la categoría ”venituri” regiunea Nord-Vest in anul 2010 se situează undeva la mijlocul clasametului(locul IV) cu venituri modeste in sumă de 5.372 milioane lei.Acest lucru denotă oportunități limitate în a genera venituri, cu un procent de 12,2%in formarea execuțiilor bugetare pe regiuni.În consecință, autonomía administrativă este limitată.

Județele din regiunea Nord-Vest care aduc cel mai mare aport din punct de vedere al veniturilor in executia bugetara sunt județul Cluj(28,6%) si Bihor(22,2%), care impreuna alcatuiesc 50% din totalul bugetului la nivel de regiune.

La categoiria ”cheltuieli”, regiunea Nord-Vest se afla pe locul 3, locul 1 fiind ocupat de regiunea București-Ilfov.La fel ca și în cazul veniturilor, județele Cluj și Bihor au cheltuit in medie 50% din totalul cheltuielilor din cadrul bugetului pe anul 2011.

Analizând subvențiile primite de la stat, se observă că regiunea Nord-Vest ocupa locul 4 din totalul de 8(2011) cu suma de 772,7 milioane lei.(sursa: INS).Județele Cluj și Bihor(județele cu cel mai mare PIB din regiune), ocupă și de această dată locul fruntaș, în repartizarea subvențiilor(50%)

1.5.2 Resurse umane

In privința numărului personalului din administrația publică locală, se remarcă o reducere semnificativă in domeniile reglementate prin normativele de personal stabilite prin O.U.G. nr. 63/2010, precum și in invățămantul preuniversitar și asistența socială;

Gradul de ocupare a posturilor este similar celui de la nivel național, respectiv aproximativ 78%, cu unele excepții precum județul este Cluj, care are un grad de ocupare de 74%, in contextul unui numărul mai mare numărul de posturi vacante. Resursele umane sunt deficitare atat din punct de vedere cantitativ, cat și calitativ, raportat la activitatea instituțională in cadrul instituțiilor administrației publice locale din regiune. Se constată de asemenea că numărul posturilor de conducere respectă un procent intre 8-10% din numărul total al posturilor. Raportul de 9 angajați de execuție la 1 persoana de conducere se respectă și la nivel regional. Majoritatea personalului de execuție este cu studii superioare de lungă durata, considerăm astfel că este un personal instruit, cu competențe ce pot fi dezvoltate conform nevoilor de descentralizare a actului public administrativ.

1.5.3 Analiza competențelor administrației publice locale și regionale

În elaborarea și implementarea de politici publice in domenii care, conform Legii 215, revin administrațiilor publice locale chiar și in domenii in care s-au făcut demersuri guvernamentale de descentralizare incă din anii 2000 se remarca lipse.

De menționat este situația domeniilor semi-descentralizate (educație, sănătate, etc) , a marilor consumatoare de resurse financiare (transport, mediu) și a celor legate de ocuparea forței de muncă (dezvoltare economică, resurse umane, investiții străine, antreprenoriat, inovare) . O posibilă explicație poate fi preocuparea scăzută pentru alte domenii decat cele unde autoritatea locală are in proprietate sau in administrare un patrimoniu precum și insuficienta comunicare cu mediul privat și lipsa culturii parteneriale.

Există insă și domenii unde competențele au fost bine delimitate intre nivelul central și cel local unde descentralizarea a produs efecte durabile benefice și vizibile.

Toate aceste competențe de elaborare și implementare de politici ar trebui să beneficieze de capacități adecvate de dezvoltare și management de proiecte (de investiții și nu numai) atat la nivel județean cat și la nivel supralocal.

Analiza existenței structurilor de dezvoltare regională/management de proiecte la nivelul consiliilor județene in Regiunea Nord-Vest relevă existența la nivelul fiecărui consiliu județean si primărie reședință de județ a unui departament /direcție de dezvoltare regionala care includ si activități referitoare la managementul de proiecte. Exista structuri la nivel județean cu competențe in domeniul planificării strategice, dar numărul de personal angajat in acest tip de activitate este foarte mic comparativ cu numărul de proiecte gestionate de către administrațiile publice.

Intr-o analiză făcută de Institutul de Politici Publice la sfarșitul anului 2011, județul Sălaj se află pe locul 2 din punct de vedere al accesării fondurilor structurale, ca și valori atrase, iar Clujul pe poziția același clasament județul Satu Mare se află intre ultimele poziții, respectiv 38

Tabel 8

Clasamentul accesării de fonduri structurale la nivel de Consilii Județene(31.12.2011)

1.5.4 Guvernanța electronică

La nivelul întregii țări se constată că există multe instituții înscrise pe e-guvernare. 17% din totalul instituțiilor inscrise pe site-ul e-guvernare.ro o reprezintă instituțiile din regiunea Transilvania de Nord. Județul Bihor are cel mai mare număr de utilizatori pe e-guvernare din regiune (aprox 27% din numărul total de utilizatori la nivel regional).

Pe primul loc in topul celor mai cerute servicii electronice de către cetățeni se află plata

taxelor și impozitelor online, prin card bancar. Din acest punct de vedere, progresul care s-a realizat la nivelul administrațiilor locale este remarcabil. Plata cu cardul prin internet este foarte utilă și pentru cetățenii care locuiesc in afara orașului de reședință, pentru că nu mai trebuie să se deplaseze pentru a plăti taxele datorate la bugetul local.

Dintre lista serviciilor on-line, serviciile tranzacționale sunt considerate ca cele mai reprezentative in viitor pentru guvernarea electronică, atata timp cat completarea și prezentarea de formulare de către populație va continua să aibă un rol preponderent in

relația sa cu administrația publică.

ANALIZA SWOT

REGIUNEA BUCUREȘTI- ILFOV.PROFIL SOCIO- ECONOMIC.

3.1 LOCALIZARE GEOGRAFICĂ

Regiunea București-Ilfov, este formată din munincipiul București, care este capitala României și județul Ilfov.Regiunea este situată în sudul țării, în partea centrală a Câmpiei Române. Regiunea București-Ilfov se intinde pe o suprafață de 1.821 km2 , din care 13,1% reprezintă teritoriul administrativ al Municipiului București și 86,9% al județului Ilfov. Cele două entități care alcătuiesc regiunea sunt totodată și cele mai mici unități de nivel județean ale României din punct de vedere al întinderii, ceea ce determina ca regiunea Bucuresti Ilfov sa fie cea mai mică regiune de dezvoltare din Romania. Regiunea Bucuresti Ilfov se invecineaza cu 5 din cele 7 judete apartinand regiunii Sud Muntenia (Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călarași și Giurgiu), neavând raporturi de vecinătate cu alte regiuni din România.

Capitala României, București, se află la distanță de Sofia, distanță de Belgrad și distanță de Budapesta, acestea fiind cele mai apropiate capitale din Uniunea Europeana de București. Regiunea Bucuresti-Ilfov nu se află si nu are in componența sa județe care să fie dispuse de-a lungul granițelor României motiv pentru care nu deține relații transfrontaliere ți transnaționale cu alte regiuni din Uniunea Europenă.

Figura nr. 2: Localizarea regiunii București- Ilfov

3.2 STRUCTURA SISTEMULUI DE AȘEZĂRI

În anul 2011, rețeaua de așezări a regiunii București-Ilfov era structurată astfel:

9 orașe

32 comune

91 sate

Din cele 9 orașe doar unul are rang de munincipiu(București)

Tabel 9

Structura administrativ-teritorială a regiunii București-Ilfov(2011)

Sursa: Anuarul statistic al României

Potrivit statisticilor de la Recensământul din 2011, populația regiunii București- Ilfov număra 2.272.163 de locuitori. Având însă în vedere oportunitățile economico-sociale deosebite, numărul real al populației este mai mare decât cel oficial(declarat).

La nivel național, regiunea se remarca prin cel mai înalt grad de urbanizare(92,2%). Munincipiul București(capitala țării) reprezintă cea mai mare aglomerație urbană din România, Recensământul din 2011 stabilind o populatie de 1.883.425 de locuitori(8.160 locuitori/kmp).

Munincipiul București este structurat pe 6 sectoare administrative.Fiecare din cele 6 sectoare este condus de primărie proprie, și reprezentat de un consiliu local.

Cea mai mare populație se găsește in sectorul 3(21%) iar cea mai mică in sectorul 1, care paradoxal, este cel mai întins ca suprafață.

Figura nr. 3 Distribuția populației pe sectoare(București 2011)

3.3 INFRASTRUCTURA

3.3.1 Infrastructura rutieră

Regiunea Bucuresti-Ilfov este strabatută de cea mai densă rețea de drumuri publice, străzi orășenești și comunale dintre toate regiunile României, situație care se datorează unor factori cumulativi: suprafața mică a regiunii, gradul mare de urbanizare a regiunii datorat municipiului București, numărul mare de drumuri publice care au ca punct de plecare municipiul București.

Dinspre Municipiul Bucuresti se indreaptă radial către celelalte regiuni de dezvoltare ale României o rețea de drumuri publice formată din 3 autostrăzi, 8 drumuri naționale și 1 drum județean (DJ 401).

Tabel 10

Rețeaua de drumuri care străbate regiunea București- Ilfov

La nivel național în perioada 2005-2011 lungimea drumurilor publice a crescut cu (cca.4,7%), ajungând la lungimea de .

În ciuda faptului că față de celelalte regiuni rețeaua de drumuri publice a regiunii București- Ilfov a rămas constantă, aici se înregistrează cea mai mare densitate a drumurilor publice pe 100 kmp teritoriu dintre toate cele 8 regiuni de dezvoltare.

3.3.2 Infrastructura feroviară

Conform clasificarii naționale regiunea București- Ilfov este străbătută de 6 din cele 9 magistrale feroviare principale care străbat România (300, 500, 700, 800, 900, 1000) și 4 linii feroviare secundare (801, 901, 902, 904). O parte din această rețea este considerată parte componentă a rețelei TEN-T.

În regiunea București-Ilfov există 21 de stații de cale ferată deschise circulatiei, cele mai importante fiind Gara de Nord, Basarab, Titan Sus, Obor, Basarab, noduri terminale care se află pe raza municipiului București. Celelalte stații CFR din regiune sunt statii de tranzit care deservesc atat traficului de călători cât și traficului de marfă.

La nivelul anului 2011 regiunea Bucuresti Ilfov este străbătută de o rețea de căi ferate în exploatare de reprezentând 2,6 % din totalul căilor ferate din România. Dacă la nivel național proportia căilor ferate electrificate din totalul căilor ferate existente este de cca 37% în regiunea București Ilfov aceasta proporție este cca 93 %.

Densitatea liniilor de căi ferate pe 1000 kmp teritoriu în regiunea București-Ilfov este de cca 3 ori mai mare decât media naționala iar în municipiul București se înregistrează o

densitate de cca 9 ori mai mare decât media națională ( de căi ferate la 1000 kmp). Spre deosebire de Regiunea București -Ilfov, în celelalte regiuni de dezvoltare se constată că densitatea liniilor de cale ferată pe 1000 kmp se situează aproape de media națională, doar regiunile Centru, Sud Muntenia și Sud Vest Oltenia situându-se sub acest prag.

Tabel 11

Liniile de cale ferată în exploatare la nivel național și la nivel de regiune București-Ilfov (km)

Din totalul liniilor de cale ferată cu ecartament normal () care străbat județul Ilfov

cca 40 % este reprezentat de linii cu o singură cale iar 60% de linii ferate cu două căi. În

municipiul București ponderea căilor ferate cu o singură cale este de 71 % și de doar 29% a liniilor ferate cu două căi. Regiunile de dezvoltare în care există cel mai mic grad de

electrificare al căilor ferate cu ecartament normal sunt Nord Vest (18 %), Sud Est (30 %) si Vest (34 %). De asemenea, cele mai multe linii ferate cu o singură cale raportate la totalul liniilor ferate se intâlnesc în regiunea Nord Vest (cca 85 %) și Vest (cca 83%).

3.3.3 Infrastructura sanitară

La nivel național, perioada 2005-2010 se definește printr-o dezvoltare constantă a rețelei de spitale, această tendință încetând după 2010, când se remarcă modificări importante în întreg sistemul sanitar.

Această tendință este determinată de evoluția numărului de spitale din cele 7 regiuni de dezvoltare, cu excepția regiunii București-Ilfov care înregistreaza un trend ascendent în toată perioada 2005-2011.

În regiunea București- Ilfov numărul de spitale a crescut cu 26 de unități(45%).Creșterea respectivă este determinată in totalitate de sectorul privat, sector din ce în ce mai dezvoltat, raportându-ne la ultimii ani.

Comparativ cu anul 2005, când regiunea București-Ilfov se situa pe locul 4(cu o pondere de 13% din totalul la nivel național), în anul 2011 ajunge să ocupe locul 1 cu o pondere de 18% din totalul național.

Figura nr. 4 Distribuția pe regiuni a spitalelor(2011)

3.4 ECONOMIA REGIUNII

3.4.1 Dinamica PIB/ cap de locuitor la nivel regional și european

PIB-ul pe locuitor în regiunea București-Ilfov a înregistrat o traiectorie ascendentă în

perioada 2005-2008, crescând de la 29.572,6 lei pe locuitor în anul 2005, la 58.060,6 lei pe locuitor în anul 2008. În anul 2009 acesta scade cu aproximativ 8%, până la 55.079,3 lei pe locuitor, dar în anul 2011, recuperează în totalitate declinul înregistrat între anii 2008-2009, crescând cu 19%, de la 55.079,3 lei în 2009 la 65.757,3 lei în anul 2011.

Per ansamblul perioadei analizate 2005-2011, PIB-ul pe locuitor în Regiunea București-Ilfov s-a dublat, crescând cu 122% față de valoarea înregistrată în anul 2005 și depășind în mod constant, cu peste 100%, valorile nominale înregistrate la nivel național (13.362,8 lei pe locuitor în anul 2005 în creștere cu 95%, până la 26.099,9 lei pe locuitor în anul 2011). Atât PIB-ul pe locuitor din muncipiul București, cât și cel din județul Ilfov depășesc valorile medii ale PIB-ului pe locuitor de la nivel național.

Regiunea de dezvoltare București-Ilfov este atipică față de celelate regiuni ale României,

având în interiorul ei municipiul București (capitala țării) înconjurat de județul Ilfov, doua

părți componente ale regiunii ce prezintă caracteristici total diferite. Cu toate astea, pentru a evidenția poziția regiunii față de celelalte 7 regiuni de dezvoltare ale României s-a realizat o analiză comparativă a PIB-ului pe locuitor la nivel național.

PIB-ul pe locuitor în regiunea București-Ilfov a înregistrat o traiectorie ascendentă în

perioada 2005-2008, crescând de la de la 29.572,6 lei pe locuitor în anul 2005, la 58.060,6 lei pe locuitor în anul 2008. Între anii post criză PIB-ul pe locuitor regional a oscilat, scăzând cu până la 8% între anii 2008-2009. În anul 2011 acesta a crescut cu 19%, până la 65.757 lei pe locuitor. PIB-ul/locuitor în regiunea București Ilfov depășește constant, cu minim 120%, valoarea medie a PIB-ului/locuitor înregistrată la nivel național, pe toată perioada analizată.

Cea mai bună evoluție a PIB-ului pe locuitor, după regiunea București-Ilfov, a fost a regiunii Vest. Aici PIB-ul pe locuitor a avut valori cuprinse între 15.064,7 lei pe locuitor în anul creștere până la 28.940,4 lei în anul 2011. Valorile înregistrate în această regiune au fost mai mari decât media națională cu 1.701,9 lei in 2005, în creștere până la 2.840,5 lei în 2011.

Următoarea regiune care se apropie foarte mult de valoarea medie a PIB-ului pe locuitor la nivel național este Centru, cu sume cuprinse între 13.097,6 lei pe locuitor în 2005, în

creștere până la 24.395,4 lei pe locuitor în anul 2011. Celelalte 5 regiuni de dezvoltare au înregistrat, conform tabelului de mai jos, valori ale PIB pe locuitor inferioare mediei naționale, pe toată perioada analizată, 2005-2011, cea mai slaba evoluție fiind a regiunii Nord Est, ale cărui valori au fost cuprinse între 8.907,6 lei pe locuitor în anul 2005, în creștere până la 15.445,2 lei pe locuitor în anul 2011.

Figura nr. 5 Ponderea PIB-ului pe cap de locuitor

Prezentând datele de mai sus, se constată faptul că, regiunea București Ilfov are valoarea

PIB-ului/locuitor peste limita de 90% din media UE în ultimii 3 ani analizați, ceea ce va

determina încadrarea ei în categoria regiunilor mai dezvoltate. Celelalte șapte regiuni de

dezvoltare din România vor continua să fie cuprinse în categoria regiunilor slab dezvoltate

ale Uniunii Europene, având un PIB/locuitor sub 75% din media UE.

Conform propunerilor legislative privind politica de coeziune a UE pentru perioada de

programare 2014-2020, sprijinirea regiunilor mai puțin dezvoltate va rămâne o prioritate

importantă a politicii de coeziune.

Procesul de recuperare a decalajului în cazul regiunilor mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic și social va necesita eforturi susținute pe termen lung, iar regiunile mai dezvoltate trebuie să facă față unor provocări importante cum ar fi concurența globală în economia bazată pe cunoaștere și trecerea la economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

3.4.2 Activități economice pe sectoare

Sectorul industrial prezintă o creștere continuă a valorilor adăugate burte înregistrate, de aproximativ 161%, de la 11.270,4 milioane lei în anul 2005, la 29.443,8 milioane lei în anul 2011. Din punct de vedere al ponderii în total VABR, industria acoperă aproximativ 22%, reprezentând al doilea sector economic important în regiunea București-Ilfov. Industria, cu mai mult de 20% din VAB-ul regional, se situează sub media națională de aproximatv 28- 32%. Ca și principale activități industriale, în regiune găsim: mașini unelte, lacuri și vopsele, preparate din carne, încălțăminte, aparate și instrumente de măsură și control, mobilier,aparatură medicală, industria alimentară, jucării și jocuri, medica mente, etc. (conform topului realizat de către Camerele de Comerț și Industrie a Municipiului București și a județului Ilfov).

Sectorul comerțului prezintã o creștere a valorii adăugate brute de aproape 125%, de la 8.466,5 milioane lei în anul 2005, la 19.117,5 milioane lei în anul 2008. Între anii 2008-2011 aceasta scade cu peste 39%, de la 28.687,1 milioane lei în 2008, la 17.484,4 milioane lei în 2011. Ca și pondere în VABR, sectorul comerțului acoperã un procent de 14 % din total.

Sectorul serviciilor concentrează peste 50% din totalul valorii adăugate brute înregistrate la nivelul regiunii București Ilfov. Valoarea brută în acest sector a crescut cu 87%, de la 31.505,2 milioane lei în anul 2005, până la 59.039,7 milioane lei în anul 2008, iar între anii 2008- scăzut cu 2%, pana la 49.856,7 mil lei.

În anul 2011 valoarea înregistrată, de 67.634,5 milioane lei, fiind cu 35% mai mare față de valoarea din anul 2009.Per ansamlu acest sector prezintă o creștere de aproximativ 115% între anii 2005-2011. Din total VAB regional, acest sector acoperă cea mai mare parte, 54,9% în anul 2005, în scădere până la 52% în anul 2011.

La nivel național, cifrele arată altfel, agricultura are o pondere în VAB total național de 9,5% în anul 2005, în scãdere pana la 7,45% în anul 2011. Industria are o pondere în VAB total de 28,1% în anul 2005, în creștere pânã la 32,9% în anul 2011.

Construcțiile prezintă o traiectorie oscilantă, dar per ansamblu, între anii 2005-2011 se constată o creștere a ponderii în VAB total național, de la 7,4% în anul 2005, la 9,2% în anul 2011. Comerțul prezintă o creștere a ponderii în VAB național, de la 11% în anul 2005, la 12% în anul 2011.

Serviciile au o pondere la nivel național de 44% în anul 2005, în scădere până la 37% în anul 2011.

Concluzionând se poate afirma că economia regiunii se bazeazã în special pe sectorul terțiar și industrie, cu o contribuție la VABR în anul 2011 de 50% în cazul serviciilor , respectiv 22% în cazul industriei.

În ceea ce privește sectorul terțiar, domeniile care se remarcă la nivelul regiunii

București-Ilfov, prin prisma valorii adăugate brute sunt: tranzacțiile imobiliare, transportul, depozitarea si comunicațiile și administrația publică și apărarea.

3.5 DEZVOLTAREA ANTREPRENORIALĂ

La nivelul regiunii București Ilfov, numărul de întreprinderi active a crescut de la 103.839 unități în anul 2005, la 129.940 unități în 2008, iar intre anii 2008-2011 scăzând până la 108.764 unități active.Per total, între anii 2005-2011, creșterea acestui indicator este de 4,7%.

Ponderea numărului de întreprinderi active la nivelul regiunii București Ilfov, în totalul numărului la nivel național este de aproximativ 23,06% în anul creștere până la 24,06% în anul 2011.

Din acest total municipiul București a contribuit cu un număr de întreprinderi active de

96.782 unități în anul 2005, în creștere cu aprox. 20%, până la 117.813 în 2008. Între anii 2008-2011, creșterea înregistrată se anulează, valoarea nou înregistrata în anul 2011 fiind de 95.934 unitati active.

Județul Ilfov a înregistrat o evoluție pozitivă pe toată perioada analizată, numărul de unități crescând de la 7.057 întreprinderi active în anul 2005, la 12.830 întreprinderi active în anul 2011, în valori procentuale, creșterea fiind de peste 80%.

În ceea ce privește densitatea numărului de întreprinderi la 1000 de locuitori, acesta

prezintă un trend ascendent per total, atât la nivel național cât și la nivel regional.

În regiunea București-Ilfov densitatea întreprinderilor la 1000 de locuitori este dubla față de media înregistrata la nivel național și în creștere cu 2% în perioada analizată, de la aproximativ 47 întreprinderi la mia de locuitori în anul 2005, la 48 în anul 2011.

Numărul întreprinderilor active cu 10-49 salariați la nivelul regiunii a crescut între anii 2005-2008, de la 8.486 unități, la 10.835 unități, iar între anii 2008- scăzut cu 697 unitati (echivalentul a 7%), până la 10.138 unități active. În anul 2011 scăderea a fost recuperată în proporție de 99%, numărul de unități active ajungând la 10.808.

Din acest total, municipiul București are un număr de 7.752 unități active în anul 2005, în creștere pana la 9.384 unități active cu 10-49 salariați în anul 2011. Județul Ilfov are 734 unități în anul 2005, în creștere continuă până la 1424 unități în anul 2011.

Valorile înregistrate în cadrul acestei categorii reprezintă 8% din totalul de întreprinderi

active la nivel regional, în anul 2005, în creștere până la 9,9% în anul 2011.

Întreprinderile active cu un număr de salariați cuprins între 50-249 persoane, la nivel regional, și-au sporit numărul de la 2104 unități în anul 2005, la 2251 unitati în anul 2011, în scădere, totuși, față de valoarea maximă înregistrată în anul 2008, de 2467 unități active.Ponderea acestei categorii de întreprinderi, în numărul total de întreprinderi active de la nivel regional este de aproximativ 2% pe toata perioada analizată.

Din acest total regional, municipiul Bucuresti are 1888 unități active în anul 2005, în creștere, per ansamblu, până la 1903 unități active în anul 2011. Județul Ilfov are în acestă categorie 216 întreprinderi active în anul creștere până la 348 unități în anul 2011.

Analizând numărul de întreprinderi cu peste 250 persoane salariate, în cadrul regiunii București Ilfov, observăm că numărul acestora este în creștere, de la 511 unități active în anul 2005, la 586 unități în anul 2008. Între anii 2008-2010 numărul lor scade cu 11% până la valoarea de 516 unitati active ca în anul 2011, această scădere să fie diminuată, numărul întreprinderilor mari crescând cu 3%, până la 530 unitați active.

Municipiul București contribuie la aceste sume, cu un total de 465 unități active în anul 2005, în scădere până la 461 unități în anul 2011, iar județul Ilfov cu 46 unități active în anul 2005, în creștere aproape continuă până la 69 unități active în anul 2011.

În urma analizei numărului de întreprinderi active pe clase de mărime în funcție de numărul de salariați putem admite că:

Regiunea București Ilfov înglobează peste 20% din valoarea totală a întreprinderilor active la nivel național, pe toată perioada analizată. Cel mai mare număr de întreprinderi active se regăsește în clasa de marime 0-9 salariați – microîntreprinderi, atât la nivel național, regional cât și pe județe.

Cel mai mic numar de întreprinderi active se regăsește în clasa de mărime peste 250 salariați atât la nivel național, regional cât și pe județe.

Per ansamblul perioadei analizate, evoluția acestui indicator, atât la nivel național, cât și regional, prezintă o traiectorie ascendentă între anii 2005-2008, iar în perioada post criză,

2008-2011, traiectoria devine descendentă, majoritatea valorilor scăzând până aproape de nivelul celor înregistrate în anul 2005.

Regiunea București-Ilfov prezintă o creștere a numărului de întreprinderi active de

aproximativ 25% în perioada 2005-2008 și o scădere între anii 2008-2011 de 16%. Numărul de IMM-uri atât din România cât și din regiunea București Ilfov reprezintă peste 98% din numărul total al întreprinderilor active.

În sectorul industrial numărul întreprinderilor active crește cu 14%, de la 10.378 unități

active în anul 2005, la 11.879 unități în 2008. Între anii 2008-2011, industria intră în declin, iar numărul de întreprinderi active se diminuează cu aproape 20%, de la 10.007 unități în anul 2008, la 8.071 unități active în anul 2011. Per ansamblu, în perioada analizată 2005-2011, acest sector prezintă o scădere de peste 20%.

Cea mai slabă contribuție în totalul întreprinderilor active din regiunea București Ilfov este

cea a sectorului agricol. Aici numărul de întreprinderi active crește, per total înperioada 2005-2011, cu 2,5%, de la 817 unități active în 2005, la 838 unități active în 2011.

Ca și pondere în totalul numărului de întreprinderi active la nivel regional, acest domeniu acoperă un procent de 0,7% atât în anul 2005, cât și în anul 2011.

Proporțiile și clasamentul sectoarelor importante din punct de vedere a numărului de

întreprinderi active, se păstrează atât la nivelul Municipiului București cât și la nivelul

județului Ilfov.

3.6 ISD- INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE

Investițiile străine directe în România au avut un trend ascendent, pe toată perioada analizată, crescând cu 152%, de la 21.885 milioane euro în anul 2005, la 55.139 milioane euro în anul 2011.

Tabel 12

Investiții străine directe (milioane euro)

Sursa: Raport BNR 2005-2009

La nivelul regiunii București-lfov, investițiile străine directe totale acoperă aproximativ

60,6% din totalul ISD la nivel național în anul 2005, în creștere până la 61,7% în anul 2011. În valoari brute, această creștere s-ar traduce prin sporirea cu 20.757 milioane euro, de la 13.264 milioane euro în anul 2005 până la 34.021 milioane euro în anul 2011.

Față de anul de referință 2005, investițiile străine directe în regiune au crescut cu

aproximativ 156%, dinamică situată cu aproape 4% peste rata națională de creștere

(152%)

3.7 COMERȚUL EXTERIOR

Evoluția comerțului exterior, evidențiat prin volumul exporturilor și importurilor la nivel regional, prezintă o traiectorie ascendentă, pe toată perioada analizată, 2005 – 2011. Exportul FOB în regiunea București Ilfov crește de la 4.728,6 milioane euro în anul 2005, la 7.320 milioane euro în anul 2011, iar importul CIF de la 12.745 milioane euro în 2005, la 19.425 milioane euro în 2011. Având în vedere aceste aspecte, deficitul balanței comerciale sporeste de la – 8.025,4 milioane euro în anul 2005, la – 12.105 milioane euro în anul 2011. Astfel, în intervalul de timp prezentat, atât exporturile și importurile regionale cât și deficitul balanței comerciale sporesc cu peste 50%. Ca și pondere în totalul sumei aferente exporturilor naționale, regiunea București Ilfov acoperă aproximativ 21-23% din totalul național, pe toată perioada analizată. În cazul importurilor, ponderea este mai mare, de la 39% în anul 2005, până la 43% în anul 2011.

ANALIZA SWOT

Concluzii

Cele două regiuni au următoarele lucruri în común:

Regiunea București- Ilfov se incadrează in regiunile mai dezvoltate ale Uniunii Europene, pe cand regiunea Nord- Vest, alături de celelalte 6 regiuni fac parte din categoría regiunilor slab dezvoltate.

Ambele sunt centre universitare importante reprezentate de munincipiile Cluj- Napoca(regiunea Nord- Vest) și București(regiunea București- Ilfov)

Ambele regiuni sunt importante centre medicale, cele două clasându-se pe locul 1(București), respectiv 2(Cluj) la nivel național

In ceea ce privește sistemul sanitar, regiunea București- Ilfov are o tendință ascendentă(din punct de vedere al dezvoltării rețelei de spitale), spre deosebire de celelalte 7 regiuni(inclusiv regiunea Nord- Vest) care sunt caracterizate printr-o dezvoltare constantă

Ambele regiuni au in común posibilitatea dezvoltării infrastructurii de transport prin intermediul finanțărilor nerambursabile din fonduri europene

La nivel de economie, ambele regiuni se bazează pe sectorul terțiar și industrie.

Cele două regiuni au in comun posibilitatea dezvoltării sectorului TIC, si implementarea acestuia in cadrul firmelor, in special IMM-uri

Regiunea București-Ilfov, constituită din municipiul București – capitala României – și județul Ilfov, este situată în sudul țării, în partea centrală a Câmpiei Române, pe când regiunea Nord-Vest, după cum spune și numele este situată în partea de nord-vest a țării, incluzând județele: Bihor, Bistrița-Năsăud,Cluj, Maramureș. Satu Mare și Sălaj.

Suprafața totală a Regiunii București-Ilfov este de 1.821 kmp, in timp ce regiunea Nord-Vest măsoară 34.160 kmp(14,3% din teritoriul României), cu mult mai mult decât regiunea București- Ilfov.

În ambele regiuni, abordarea PDR a fost una participativă și a reprezentat un proces bazat pe parteneriat.

Luând anul 2011 ca an de referință, regiunea București- Ilfov numără 132 unități administrativ- teritoriale( 9 orașe, 32 comune si 91 sate), pe când regiunea Nord-Vest, avand o suprafață mai mare, număra 446 unități administrativ-teritoriale(LAU 2), adică 403 comune, 15 munincipii si 28 orașe.În regiunea Nord- Vest se înregistrează un număr de 1911(1800 sate și 111 localități în componența munincipiilor și orașelor).

PIB-ul pe locuitor în regiunea București-Ilfov a înregistrat o traiectorie ascendentă în perioada 2005-2008, crescând de la 29.572,6 lei pe locuitor în anul 2005, la 58.060,6 lei pe locuitor în anul 2008. În anul 2009 acesta scade cu aproximativ 8%, până la 55.079,3 lei pe locuitor, dar în anul 2011, recuperează în totalitate declinul înregistrat între anii 2008-2009, crescând cu 19%, de la 55.079,3 lei în 2009 la 65.757,3 lei în anul 2011, pe când în intervalul de analizã 2005-2011, în termeni nominali, PIB-ul Regiunii Nord-Vest a crescut cu 78%, cu o creștere medie anuală de 16,3% până în 2008 și un ritm mai redus începând din 2009, de 2,6% anual, urmând în general dinamica PIB-ului național, fluctuații datorate impactului crizei economice și creșterii anuale a ratei inflației. În termeni reali, între anii 2005 și 2008, PIB-ul Regiunii NV a înregistrat o creștere anuală medie de 5,5%, anul 2009 fiind marcat de o scădere de cca 6%, sub efectul crizei economice.

Însumând toate acestea, se poate spune că regiunea Nord-Vest, este pe locul 2 la nivel național, mereu în urma regiunii București-Ilfov

Bibliografie

Sabou, Simona – Dezvoltare locala si regionala, Note de curs

http://ec.europa.eu/eurostat

www.insse.ro

PDR- Planul de dezvoltare regională Transilvania Nord 2014-2020

http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro

Bibliografie

Sabou, Simona – Dezvoltare locala si regionala, Note de curs

http://ec.europa.eu/eurostat

www.insse.ro

PDR- Planul de dezvoltare regională Transilvania Nord 2014-2020

http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro