Studiu comparativ asupra unor tehnici chirurgicale de sterilizare a canidelor si felinelor [302352]

Studiu comparativ asupra unor tehnici chirurgicale de sterilizare a canidelor si felinelor

Metode chirurgical terapeutice

Importanta lucrarii

…….

Structura anatomo fiziologica a aparatului genital femel la canide si feline

Structura anatomica a [anonimizat]. Acesta indeplineste doua roluri : unul gametogen si unul endocrin anume de secretie al hormonilor sexuali.

Caile de conducere sunt reprezentate trompele uterine ( oviducte) , [anonimizat] , vagin , [anonimizat]-un orificiu vulvar care alcatuieste segmental extern al aparatului genital femel.

[anonimizat], toate celelalte componente se regasesc in cavitatea pelvina si abdominala unde sunt suspendate de ligamentele largi.

1.1.1 Aparatul genital la cățea

Fig. 1. Secțiune dorsală a aparatului genital al cățelei. (După Evans și Miller, 1993).

[anonimizat].

Mezosalpinx (mezoul trompei uterine).

Oviduct (trompă uterină).

[anonimizat].

Corn uterin.

Uretra. 11. Vagin

Vezică. 12. Orificiul uretral

Corp uterin 13. Muschii vestibulului

Canal cervical. 14. Clitoris

Col uterin. 15. Labiile vulvare

Fig. 2. Aparatul genital al cățelei în secțiune plană.

În stânga intestinele au fost îndepărtate. La dreapta vezica a fost înclinată caudal.

(După Ruberte și Sautet,1998).

1 și 2 corn uterin; 3 margine liberă; 4 margine mezometriala; 5 ligament intercornal; 6 corpul uterului;

7 și 8 marginile uterului; 9 colul uterin; 10 vaginul; 11 și 12 bursam ovariană;

13. ligamentul larg al uterului; 14 rinichiul stâng; 15 și 16 uretere; 17 vezică urinară; 18 colul vezicei; 19 ligamentul median al vezicii; 20 ligamentul lateral al vezicii; 21 aorta abdominală; 22 vena cavă caudală; 23 arteră ovariană stânga; 24 arteră ovariană dreapta; 25 venă ovariană stânga; 26 venă ovariană dreapta; 27 plexul ovarian; 28 arteră circumflexă iliacă profundă stânga; 29 venă circumflexă iliacă profundă stânga; 30 arteră iliacă externă stânga; 31 venă iliacă externă stânga; 32 arteră și venă vaginală; 33 arteră și venă uterină dreapta.

Ovarul – organ par. [anonimizat]. Forma, volumul și greutatea ovarelor diferă în raport curasa și starea fiziologică a femelelor. Topografic ovarele sun dispuse în planul vertebrelor L3-L4. Ovarul are o [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat] – nervos.

În secțiune transversală ovarul este alcătuit: [anonimizat]-un epiteliu germinativ sub care se găsește o fibroasă conjunctivă numită albuginee. Sub albuginee se disting două zone: – corticală și medulară. Zona corticală este formată dintr-o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] o rețea deasă de vase sanguine și fibre nervoase.

[anonimizat] – plica urogenitală – denumite ligamentele largi. Ligamentele largi ale uterului se inseră în curbura mică a coarnelor, corp și colul uterului. În cavitatea abdominală ovarul este menținut de o serie de ligamente care derivă din ligamentul larg. Marginea anterioară a acestuia, care se inseră în marginea dorsală a aparatului este ligamentul propriu al ovarului, iar între ovar și vârful

corpului uterin se află ligamentul utero-ovarian. Pe partea sa externă, în această zonă, ligamentul larg formează un pliu, mezosalpinxul (mezosalpinx), între foițele căruia se găsește oviductul.

Fig. 3. Secțiune într-un ovar de carnivor

Oviductul (salpinx) este un organ par, tubular, flexuos și musculo-membranos, care se

întinde din vecinătatea ovarului până la vârful cornului uterin. Se găsește între cele două foițe ale mezosalpinxului. Lungimea lor la cățea 6-10cm. Morfologic, fiecare oviduct este alcătuit din patru segmente:

 pavilionul (infundibulus), în formă de pâlnie ce se deschide în jurul zonei germinative a ovarului printr-un orificiu abdominal (ostium abdominale). Marginea zimțată a pavilionului a primit denumirea de fimbrie (fimbriae tubae), care parțial concrește cu ovarul; larg cu corpul uterin, Cele două coarne uterine se unesc caudal, în unghi ascuțit, între ele swroasa formând o punte scurtă- ligamentul intercornual.

Structura uterului. Peretele uterin este format din trei straturi:

Mucoasa (endometrul) este formată din epiteliul de acoperire și corion

Musculoasa (miometrul) este alcătuit din trei straturi musculare netede, și el este

endoocrino – dependent.

 Seroasa (perimetrul) este reprezentată de foița peritoneală viscerală care acoperă uterul și ligamentele largi și se continuă cranial pe salpinx, iar caudal pe cervix,

Cervixul – colul uterin. Este componenta caudală a uterului dar are structură și funcție diferită de cea a uterului propriu zis, constituind un sfincter puternic între uter și vagin

Vaginul. Este un organ tubular musculo – membranos ce delimitează un spațiu virtual care devine real în timpul actului coital și în parturiție.

Vestibulul vaginal: continuă în sens caudal conductul vaginal, întinzandu-se între meatul urinar și orificiul vulvar. Acesta este în raport de 1:2 cu vaginul, acest lucru implicandu-l în patologia obstetricală (apariția distociilor).

ampula, sau porțiunea dilatată;

istmul sau porțiunea îngustă;

porțiunea terminală, care se deschide în cavitatea uterină prin orificiul uterin.

Peretele salpigian este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa și seroasa. Mucoasa,

în deosebi în segmentul ampular și pavilion, formează numeroase falduri longitudinale căptușite cu un epiteliu cilindric, ciliat, cilii cărora îndreaptă curentul de lichid spre uter.

Musculoasa variază, ca dezvoltare, cu segmentul salpigian. În zona infundibulului este redusă la un strat subțire fiind din ce în ce mai dezvoltată în lungul oviductului până la vârful cornului uterin.

Uterul este de tip bicornis subseptat, un organ tubular, musculo – membranos, care este destinat adăpostirii și asigurării condițiilor dezvoltării produsului de concepție de la nidație și până la parturiție. Ca topografie, uterul este așezat în cavitatea pelviană. Uterul este suspendat în cavitatea abdomino -pelviană prin cele două ligamente largi.

Anatomic uterul este format din două coarne, corp și cervix (colul uterin).

Cervixul este componenta caudală a uterului și reprezintă un organ cilindric cu pereții groși, care unește cavitatea uterină cu cea vaginală. Canalul cervical comunică cu vaginul prin ostiumul vaginal, iar cu uterul prin ostiumul uterin. Canalul cervical este închis, cu excepția stadiului de excitare a ciclului sexual și parturiției. Anatomic cervixul este format din două porțiuni: porțiunea pre vaginală, mai lungă, și porțiunea intravaginală.

Mucoasa cervicală formează numeroase pliuri longitudinale. Mucoasa este căptușită cu un epiteliu cilindric, ea funcționează ca o glandă care elimină mucus cervical ce conține mucină. Acest secret posedă calități bactericide și bacteriostatice. Având o sarcină electrică negativă, mucusul cervical formează un câmp electric care dirijează spermatozoizii spre oviduct.

În timpul căldurilor mucusul este fluid, transparent și este eliminat într-o cantitate mare.

Musculoasa cervicală este formată din trei straturi: cel intern, circular, fiind mai gros, la contractarea fibrelor musculare netede asigură închiderea ermetică a canalului cervical. Stratul extern, din fibre musculare dispuse longitudinal, este mai subțire. Între cele două straturi de mușchi se găsește un strat vascular, care este constituit dintr-un țesut conjunctiv moale. El este străbătut de numeroase vase sangvine și nervi.

Seroasa, care îmbracă cervixul, este continuarea seroasei uterine care se extinde parțial și pe vagin.

Corpul uterin comunică anterior cu baza coarnelor, iar caudal continuat cu cervixul.

Are aspect cilindric, turtit dorso – ventral.

Coarnele uterine sunt niște formațiuni tubulare de formă cilindrică sau conic ce se continuă anterior. Fiecare corn uterin are o curbură mică, pe care se inseră ligamentul larg și o margine posterioară, largă, ce comunică cu corpul uterin. Traiectul coarnelor este rectiliniu la cățea și pisică. La toate animalele lungimea și lățimea coarnelor uterine variază în funcție de vârstă, rasă, nutriție, întreținere și starea fiziologică.

La cățea și pisică coarnele uterine sunt rectilinii, subțiri, cu un calibru aproape uniform pe toată întinderea lor. Privite în ansamblu, au aspectul literei “V” și sunt unite la baza lor printr-un mezou scurt.

Corpul și coarnele uterine cuprind mucoasa (endometrul), musculoasa (miometrul) și seroasa (foița viscerală a peritoneului).

Endometrul este format dintr-un epiteliu de acoperire și un corion bogat în celule glandulare. Mucoasa uterină este subțire, cu aspect catifelat, punctată de numeroase orificii

glandulare. Epiteliul de acoperire al endometrului este cilindric și este constituit din celule ciliate și secretorii. Epiteliul mucoasei și glandele uterine, spre deosebire de epiteliul vaginului, cervixului și oviductelor, nu secretă copuși ce conțin mucină.

Miometrul este format din trei straturi musculare: stratul intern, mai gros, format din fibre musculare netede circulare și stratul extern, mult mai subțire, format din mușchi longitudinali. Între straturile circular și longitudinal se găsește un strat conjunctiv, format dintr-un important plex vascular, filete nervoase și fibre elastice.

Seroasa (perimetrum) este o tunică fibroasă ce acoperă uterul și se consideră a fi extinderea ligamentelor largi

Vaginul este un organ musculo – membranos tubular lung(5-10 cm.), se găsește în cavitatea pelvină, fiind delimitat anterior de cervix și posterior de meatul urinar. Dorsal, față de vagin este dispus rectul, iar ventral – vezica urinară. Vaginul împreună cu vestibulul vaginal alcătuiesc conductul copulator.

În structura peretelui vaginal sunt trei straturi: mucoasa, musculoasa și seroasa.

Învelitoarea externă, seroasa, este continuarea seroasei uterine și îmbracă vaginul numai parțial. În partea posterioară vaginul este dotat cu o adventice conjunctivă care continuă cu țesutul conjunctiv retroperitoneal. Musculoasa este reprezentată printr-un strat circular intern

și un strat longitudinal extern, între ele găsindu-se stratul vascular.

Vestibulul vaginal: continuă în sens caudal conductul vaginal, întinzandu-se între meatul urinar și orificiul vulvar. Acesta este în raport de 1:2 cu vaginul, acest lucru implicandu-l în patologia obstetricală (apariția distociilor).

Vulva: reprezintă orificiul extern al tractului genital. Ea este constituită din două labii, care sunt reunite prin două comisuri: inferioară și superioară. Unindu-se, labiile formează fanta genitală. Fanta vulvară este orientată vertical.

Ca bază anatomică, labiile au mușchi striat cu fibre orientate circular, numit mușchiul constrictor al vulvei. La exterior fiecare labie vulvară este acoperită cu piele fină bogată în glande sebacee și sudoripare. Pielea este prevăzută cu pieri rari.

Clitorisul este un organ erectil, analog al penisului, rudiment al corpului cavernos, are două rădăcini, un corp și un gland. Rădăcinile se inseră pe arcada ischiatică și sunt acoperite de un mușchi ischiocavernos rudimentar. Corpul clitorisului este orientat caudo – dorsal și proemină în comisura inferioară a vulvei. Clitorisul este prevăzut la extremitatea inferioară cu glandul clitoridean.

1.1.2. Aparatul genital la pisică

Aparatul genital al pisicii este situat în cavitatea pelvină și cavitatea abdominală, el are funcțiile următoare: de a produce gameți femeli și de a secreta hormoni indispensabili funcției reproductive.

Ovarele sunt situate în loja sub lombară, aproximativ în dreptul rinichilor. Ele au forma și mărimea unui bob de linte cu fețele convexe și sunt acoperite total de bursa ovariană.

Lungimea lor medie este de 8 – 10 mm și grosimea de 5 – 6 mm. Sunt plasate caudo – ventral de rinichi, în dreptul vertebrelor L3 –L4. Un ovar este susținut în poziție anatomică prin:

Ligamentul propriu (suspensor al ovarului, mezoovarul).

Ligamentul utero – ovarian – între ovar și vârful cornului uterin

Mezosalpinx – numit ligamentul larg, între foițele căruia se găsește oviductul (salpinx, trompa uterină).

În corticala ovarului se dezvoltă și se maturează foliculii ovarieni la nivelul acestora având loc atât foliculogeneza, cât și ovogeneza. Foliculii ovarieni sunt formațiuni veziculare în dezvoltare cu denumiri variate (primordial, primar, secundar cavitar, de Graaf). Foliculul

cavitar este caracteristic, deoarece în urma evoluției și dezvoltării sale rezultă foliculul matur de Graff, care reprezintă stadiul final al evoluției foliculare, în urma căreia apare sub forma unei mici vezicule la suprafața ovarului, iar când se rupe eliberează ovulul, care ajunge la nivelul uneia dintre trompele uterine. După acest proces de ovulație, pe locul foliculului ovarian se formează corpul luteal (corpul galben). Corpul luteal este o glandă endocrină cu existență scurtă.

Trompele uterine. O trompă uterină este un organ tubular puțin suplu, musculo – membranos (par). Se în tinde din vecinătatea ovarului până la vârful cornului uterin. Se găsește între cele două foițe ale mezosalpinxului. O tompă uterină are lungimea cuprinsă între 4 și 6 cm și are diametrul de 1,5 mm la nivelul ampulei și 1 mm la nivelul ismului.

Uterul. Este un organ musculo – membranos tubular, format din două coarne uterine (în forma literei V), corp uterin și cervix (col uterin). Se găsește în cavitatea pelvină și în zona posterioară a cavității abdominale.

Corpul uterin este un conduct, turtit dorso – ventral continuându-se cu cervixul.

Coarnele uterine sunt formațiuni tubulare, de formă cilindrică, efilate la vârf, așezate paramedian. Vârful coarnelor uterine se continuă cranial cu oviductul, iar la bază comunică larg cu corpul uterin, Cele două coarne uterine se unesc caudal, în unghi ascuțit, între ele swroasa formând o punte scurtă- ligamentul intercornual.

Structura uterului. Peretele uterin este format din trei straturi:

Mucoasa (endometrul) este formată din epiteliul de acoperire și corion

Musculoasa (miometrul) este alcătuit din trei straturi musculare netede, și el este

endoocrino – dependent.

 Seroasa (perimetrul) este reprezentată de foița peritoneală viscerală care acoperă uterul și ligamentele largi și se continuă cranial pe salpinx, iar caudal pe cervix.

Cervixul – colul uterin. Este componenta caudală a uterului dar are structură și funcție diferită de cea a uterului propriu zis, constituind un sfincter puternic între uter și vagin

Vaginul. Este un organ tubular musculo – membranos ce delimitează un spațiu virtual care devine real în timpul actului coital și în parturiție.

Vestibulul vaginal: continuă în sens caudal conductul vaginal, întinzandu-se între meatul urinar și orificiul vulvar. Acesta este în raport de 1:2 cu vaginul, acest lucru implicandu-l în patologia obstetricală (apariția distociilor).

`

. Fiziologia aparatului genital femel la canide si feline

Ovarul

Ovarul este un organ pereche care prezinta doua roluri, unul endocrin (secreta hormonii ovarieni) si unul exocrin ( producerea de ovule) . Este alcatuit dintr-o zona medulara (medulla) si o zona corticala (cortex) .

Zona medulara este formata din tesut fibroelastic,fibre nervoase si vase sangvine.

Zona corticala este cea in care are loc secretia hormonala si producerea de ovule . Aceasta este formata din foliculi ovarieni ,corpi galbeni si corpi albicans.

Foliculii ovarieni

Ovogoniile devin foliculi primordiali in ultima parte a vietii fetale si in perioada neonatala. Acestia din urma trec prin mai multe stadii pana ating maturitatea: foliculi primari , foliculo secundari , foliculi tertiari si foliculi maturi (de Graaf).

Foliculii primari sunt reprezentati de un singur strat de celule foliculare si ovogonia marita in diametru inconjurata de membrana pellucida. Acestia sunt agregati in “ cuiburi” sub tunica albuginea si majoritatea involueaza pe parcursul vietii femelei.

Foliculii secundari sunt formati din mai multe straturi de celule foliculare si ovogonia inconjurata de membrana pellucida.

Foliculii tertiari prezinta o cavitate numita antrum – delimitata de membrana granulosa formata din mai multe straturi de celule foliculare si umpluta cu lichid follicular bogat in estrogeni .

Foliculii maturi (de Graaf) sunt de dimensiuni mai mari decat foliculii tertiari iar granuloasa este inconjurata de membrana propria si de tecile foliculare . Estrogenii sunt secretati de celulele tecii interne direct in antrum .

Oviductul

Oviductul asigura conditiile optime pentru realizarea fecundarii si segmentatiei . Fluidul secretat in oviduct are rolul de a capacita spermatozoizii , fecundarea si dezvoltarea primara a zigotului .

Uterul

In uter are loc dezvoltarea fetusului pana la fatare. Acesta este alcatuit din endometru ( epiteliu), miometru ( strat muscular) , perimetru (seroasa).

In proestru endometrul prolifereaza sub actiunea estrogenilor secretati de celulele foliculare.

In estru ,metestru si diestru timpuriu modificarile endometriale sunt controlate de corpul galben prin intermediul progesteronului. In urma actiunii progesteronului glandele uterine se hipertrofiaza devenind active din punct de vedere secretor.

Tarziu in diestru , endometrul se atrofiaza si inceteaza secretia.

Motilitatea uterului variaza in functie de fazele ciclului estral . In diestru uterul prezinta slabe contractii care se propaga in toate directiile, necoordonate. In estru contractile se propaga din directia oviductului, sub forma de unde ritmice. In timpul gestatiei contractiile sunt minime.

Secretiile uterine au un rol special in controlul nidatiei si hranirii si cresterii embrionare.

Uterul reprezinta locul de crestere si dezvoltare al fetusului , participa la formarea placentei iar in momentul parturitiei contractile uterine contribuie la expulzarea fatului.

2. Ovariohisterectomia la catea si pisica

2.1 Indicatiile si beneficiile ovariohisterectomiei

“Castrarea” presupune extirparea gonadelor , care in cazul femelei sunt reprezentate de ovare. Astfel castrarea se poate realiza prin extirparea doar a ovarelor – ovariectomie sau extirparea uterului si ovarelor- ovariohisterectomia . Aceasta interventie chirurgicala electiva este una dintre cele mai comune in chirurgia animalelor mici fie in scopul prevenirii inmultirii necontrolate a animalelor sau a diferitelor patologii associate dereglarilor functionale de la nivel ovarian si uterin. Totodata castrarea poate diminua fenomenele de agresivitate care pot aparea intre femele sau intre masculii care impart habitatul cu femele.

Sterilizarea femelelor reduce semnificativ riscul aparitiei tumorilor de glanda mamara la catea si pisica.

In cazul catelelor riscul unor astfel de neoplazii scade pana la zero daca femela este ovariectomizata /ovariohisterectomizata inainte de primul estru , dar si in cazul catelelor mai in varsta s-a inregistrat o incidenta mai scazuta a tumorilor mamare.

Femelele mai batrane castrate in decurs de 2 ani de la diagnosticarea carcinomului mamar au avut o rata de supravietuire mai mare decat femelele intacte cu acelasi diagnostic. Un efect aparent pozitiv asupra ratei de supravietuire il are si ovariohisterectomia efectuata ca tratament adjuvant in adenocarcinomul mamar.

Piometrul este o afectiune des intalnita in randul catelelor necastrate si ocazional in randul pisicilor. Unele studii arata ca aproximativ 23%-24% dintre catelele necastrate necesita tratament pentru piometru pana la varsta de 10 ani.

Ovariohisterectomia elimina riscul dezvoltarii piometrului la catea si pisica , in cazul in care interventia este executata corect si nu raman resturi ovariene in cavitatea abdominala. Cand ovariohisterectomia este efectuata in scop curativ in piometru, prognosticul este in general favorabil cu rata de supravietuire de peste 90% .

2.2. Consecintele ovariohisterectomiei

Avantajele si dezavantajele gonadectomiei au fost studiate mai riguros la caine decat la pisica. Din punct de vedere al impactului asupra societatii beneficiile castrarii animalelor sunt indubitabile, totusi a fost observata o frecventa crescuta a unor anumite afectiuni in cazul animalelor castrate fata de cele intacte. Aparent anumite tipuri tumorale cum ar fi carcinomul cu celule tranzitionle , osteosarcomul si hemangiosarcomul se intalnesc destul de des la animalele castrate. Nu s-a stabilit o relatie cauza – efect exacta in azul acestor tipuri tumorale.

Gonadectomia ar putea creste riscul aparitiei diabetului zaharat la pisica si a hipotiroidismului la catea.

Factorul cel mai des incriminat in aparitia obezitatii este castrarea . S-a dovetit ca rata metabolica scade post ovariohisterectomie la pisica . Catelele pot manifesta un apetit crescut si un consum mai mare de hrana post castrare posibil din cauza lipsei de estrogen care ar fi actionat ca un factor de influenta la satietatii. Cu toate acestea , respectand un regim adecvat de hrana si exercitii fizice , greutatea corporala normala se poate mentine cu usurinta.

O alta problema semnalata este si incontinenta urinara post castrare cauzata de incompetenta mecanica a sfincterului uretral. Acest fapt poate aparea tot ca o consecinta a scaderii concentratiei de estrogeni. Se pare ca incontinenta urinara apare conform unor studii la aproximativ 20 % dintre catelele supuse ovariohisterectomiei fata de 0,2 % – 0,3% in cazul catelelor necastrate. Totodata pe langa lipsa estrogenilor, pentru incontinenta mai pot fi incriminati si alti factori cum ar fi predispozitia de rasa, cresterea in greutate, lungimea redusa a uretrei si pozitionarea caudala a vezicii urinare.

2.3. Ovariohisterectomia la animalele impubere

Teoretic ovariohisterectomia se recomanda la animale intre 6 si 9 luni . In SUA, pentru a reduce eutanasierea si inmultirea necontrolata, Asociatia Medicilor Veterinari care gestioneaza activitatea din Adaposturi a revizuit literatura si a hotarat castrarea animalelor la varsta de 4 luni dupa terminarea schemei de vaccinare si instalarea imunitatii. Tot americanii au recurs si la campanii de sterilizare a animalelor intre 6 si 16 saptamani ,inaintea oferirii spre adoptie.

Particularitati ale pacientilor pediatrici

Pacientii pediatrici sunt mult mai susceptibili la hipotermie perioperatorie, hipoglicemie ,hipotensiune si au functii hepatice si renale imature. Hipotermia apare la cei mici din cauza unui raport mai mare suprafata corporala : volum corporal, grasime subcutanata in catitate redusa si reflexe de vasoconstrictie si frison imature. Intraoperator trebuie evitate bradicardia indusa de hipotermie , anestezia prea profunda si recuperarea prelungita.

Riscul de hipotermie se poate prevenii prin incalzirea fluidelor administrate in pefuzie, evitarea contactului cu suprafetele reci a animalului post premedicatie sau post inducere a anesteziei , asepsia si antisepsia sa se realizeze cu solutii caldute si care sa nu contina alcool , lmitarea expunerii cavitatilor la mediul extern si asigurarea unor surse de caldura adecvate (perne electrice , lampi cu infrarosu , etc).

Pacientii pediatrici sanatosi nu necesita o dieta mai mare de 4 ore anteoperator deoarece rezervele de glicogen de la nivel hepatic si muscular sunt reduse iar glicogenoliza gluconeogeneza sunt procese care se desfasoara incetinit in cazul acestora. Intraoperator se vor administra intravenos solutii care contin glucoza pentru a mentine constanta glicemia.

Din cauza imaturitatii functiei hepatice si renale dozele folosite in premedicatie si anestezie necesita un calcul atent, deseori folosindu-se dozele cele mai mici recomandate.

Suplimentarea oxigenului este de asemenea de foarte mare importanta .

2.4 Ovariohisterectomia – tehnica operatorie

In literatura de specialitate sunt citate mai multe tehnici de realizare a ovariohisterectomiei dar cu diferente minore intre ele.

Abdomenul este pregatit pentru interventie prin tunderea/raderea parului teoretic pe o suprafata incepand cu 4 cm cranial de xifoid si terminandu-se la 4 cm caudal de marginea craniala a pelvisului pentru a permite eventuala extindere a inciziei in caz de necessitate.

Pacientul se pozitioneaza pe masa de operatii in decubit dorsal, membrele se leaga pentru a stabiliza pacientul pe masa, se asigura permeabilitatea liniei venoase si dupa caz functionarea optima a circuitului anestezic, se asigura sursa de caldura pentru evitarea hipotermiei.

Dezinfectarea tegumentelor se realizeaza cu solutii destinate acestei proceduri : clorhexidina, dezinfectanti cu alcool ( ex. Braunoderm), betadina .

Campul chirurgical steril lasa expusa o zona care se intinde de la ombilic la pubis.

Se incizeaza pielea , se dilacereaza tesutul conjunctiv subcutanat pentru a evidentia linea alba.

Recomandarile pentru efectuarea inciziei sunt dupa cum urmeaza : treimea craniala a distantei dintre ombilic si pubis – la cainii peste 5 luni , treimea mijlocie a distantei intre ombilic si pubis – in cazul pisicilor peste 5 luni si a catelelor impubere , treimea caudala a distantei – in cazul pisicilor impubere. Incizia se extinde dupa caz pentru a vizualiza cat mai evident ovarele si cervixul.

Incizia – se recomanda tinerea bisturiului in modul “ finger tip grip” – astfel lama este ghidata de degetul aratator , obtinandu-se maximum de contact cu suprafata taioasa si un control mai bun al presiunii exercitate de lama asupra tegumentului asfel realizandu-se o incizie dreapta si mai putin traumatizanta.

Mana libera se foloseste pentru a tine pielea in tensiune in momentul inciziei.

Lama trebuie sa ramana perpendicular pe tegument si se gliseaza pe linia planificata de incizie. Presiunea aplicata lamei trebuie sa permita incizarea uniforma a tegumentului si aparitia tesutului conjunctiv subcutanat.

Localizarea liniei albe – in cazul majoritatii animalelor aponevroza oblicilor abdominli externi se poate palpa si pielea se poate inciza la acest nivel. Linia alba este mai lata si mai usor de localizat in apropierea ombilicului. Pentru a vizualiza linia alba se poate dilacera grasimea si tesutul conjunctiv subcutanat sau se poate exciza o mica parte din ele.

Odata identificata linia alba se prinde cu o pensa chirurgicala si se ridica , punand cat mai multa tensiune pe peretele abdominal pentru a departa peretele muscular de organele abdominale (ex. splina care se poate mari in volum si poate fi lezata in momentul inciziei) .

Cu taisul lamei orientat in sus se face o butoniera prin impungere la nivelul liniei albe , cat mai cranial posibil. Se verifica patrunderea in abdomen cu un instrument bont apoi sub protectia sondei canelate sau a unei alte pense se largeste incizia. Expuneara in totalitate a ovarelor , a uterului si a cervixului sunt extrem de importante pentru o interventie de succes. Totodata o incizie prea mare presupune un risc crescut de complicatii (dehiscenta , infectii) , o trauma tisulara mai importanta, un timp operator prelungit si o recuperare mai greoaie. O incizie mica poate fi extinsa daca nu se evidentiaza adecvat toate structurile. Alte recomandari ale literaturii de specialitate propun inceperea cu o incizie de lungime echivalenta cu latimea a 2,5 degete pentru pisici si caini de talie mica , 3,5 degete pentru cainii de talie medie si 4 degete pentru cainii de talie mare.

Dupa incizarea peretelui abdominal pe linia alba se prinde cu pensa anatomica peretele stang abdominal si se ridica. Se introduce degetul aratator sau carligul de castrare in contact cu peretele abdominal pana la 2-3 cm caudal de rinichi. Apoi carligul / degetul aratator se roteste medial pentru a agata cornul uterin , ligamentul larg sau ligamentul rotund si ridica usor din abdomen .

Se continua prin a identifica exacta structurile uterine prin urmarirea cornului uterin pana la bifurcatie sau pana la nivelul ovarului .

Daca uterul nu se poate identifica se realizeaza retroflexia vezicii urinare prin linia de incizie si se localizeaza structurile uterine intre colon si vezica urinara.

Aplicand asupra cornului uterin tractiune moderata caudo medial se localizeaza ligamentul suspensor , ca o banda fibroasa la marginea proximala a pediculului ovarian. Ligamentul se slabeste digital cat mai cranio dorsal ( aproape de rinichi) pana se poate exterioriza cu usurinta ovarul. Slabirea / ruperea ligamentului suspensor nu este necesara in toate cazurile.

Ovarul stang se poate exterioriza primul cu mai mare usurinta deoarece rinichiul stang este localizat mai caudal in cavitatea abdominala fata de dreptul .

Vasele de sange care iriga ovarul au un aspect tortuous la caine sunt localizate aproape de acesta si emit numeroase ramificatii. In cazul pisicilor traectul venos ovarian nu este tortuous si nu emite ramificatii. In cazul ambelor specii vena ovariana dreapta se deschide direct in vena cava iar cea stanga se deschide in vena renala stanga. Astfel in cazul cainilor ligamentul se rupe la ditanta de insertia sa proximala rinichiului . La pisica rar sunt identificate ramuri vasculare cu originea in pedicul care sa intereseze si capsula renala astfel ligamentul se poate slabii /rupe in proximitatea ovarului .

Exteriorizarea corecta a pediculului ovarian are o importanta majora pentru aplicarea cu success a doua ligaturi care sa asigure faptul ca nu raman resturi ovariene in portiunea pediculara ramasa.

La catele locul de electie al ruperii ligamentului este cranio-dorsal la locul de insertie pe peretele abdominal deoarece este la distanta de structurile vasculare importante. Ruperea se realizeaza prin miscari de-a lungul ligamentului in directie latero – mediala.

La pisica pediculul este mai friabil astfel ligamentul se poate “ciupi” aproape de ovar unde vizibilitatea este optima.

Dupa exteriorizarea ovarului se realizeaza o bresa in ligamentul larg, caudal de pediculul ovarian . Se fixeaaza una sau doua pense Mosquito sau Pean la nivelul pediculului proximal de ovar si una la nivelul ligamentului ovarian. Se fixeaza doua ligaturi la nivelul pediculului fiecare securizate cu 4 – 6 noduri cu fir multifilament resorbabil 2-0 sau 3- 0. Cea de-a doua ligatura se realizeaza proximal de prima (sub aceasta ) . Se sectioneaza pediculul intre cele doua pense , se verifica corectitudinea ligaturilor si se coboara portiunea pediculara ligaturata usor in abdomen cu ajutorul pensei. Se poate deschide bursa ovariana pentru a examina ovarul in scopul asigurarii faptului ca a fost extirpat in totalitate.

In etapa urmatoare se urmareste cornul uterin pana la bifurcatie si se exteriorizeaza celalalt corn si implicit ovarul si se repeda procedurile descries anterior. Se poate ligatura si ligamentul larg mai ales in cazul catelelor in estru , gestante sau daca acesta este puternic vascularizat sau infiltrat cu grasime.

Corpul uterin se exteriorizeaza prin tractiune craniala si se amplaseaza cate o ligatura usor cranial de cervix separat pe fiecare parte pentru a cuprinde vasele uterine. Se realizeaza o a treia ligatura, transfixica ,circumferentiala, cat mai aproape de cervix. Se aplica doua pense Mosquito /Pean pe corpul uterin cranial de ligaturi si se sectioneaza intre ele. Se indeparteaza pensa de la nivelul bontului si se verifica absenta hemoragiei.

Se conduce bontul uterin in abdomen usor cu ajutorul unei pense.

Abdomenul si inchide in straturi. O sutura corecta este esentiala in prevenirea dehiscentei , de aceea ea trebuie ancorata in masa dreptului abdominal extern la aproximativ 4-10 mm de marginea inciziei. Se pot realiza suturi in fir continuu – surjet simplu sau surjet intretaiat – metode care asigura o buna afrontare si sigilare a plagii. Un aspect important este faptul ca in sutura musculaturii peritoneul trebuie sa fie de asemenea afrontat iar intre buzele plagii nu trebuie sa se interpuna portiuni de grasime.

Tesutul conjunctiv subcutanat se poate afronta in scopul eliminarii spatiului “mort” pentru evitarea formarii seroamelor. Acest lucru nu este necesar in cazul pacientilor pediatrici sau al celor cu un strat adipos redus.

Materialul de sutura folosit la inchiderea abdomenului si al tesutului conjunctiv subcutanat poate fi reprezentat de fire resorbabile monofilament 2-0 sau 3-0 .

La inchiderea tegumentului se pot folosii suturi in fir continuu, fire separate sau capse/copci.

Materialele de sutura utilizate pot fi reprezentate de fire neresorbabile mono/multi filament sau fire resorbabile in cazul suturilor intradermice.

2.5 . Ovariohisterectomia in flanc

Abordarea in flanc reprezinta o alternativa a tehnicii clasice de abordare pe linia mediana a abdomenului.

Indicatiile acestei metode sunt dezvoltarea exagerata a glandelor mamare sau cazul in care examinarea postoperatorie este limitata. Avantajele abordarii includ probabilitatea scazuta a eviscerarii in cazul producerii dehiscentei , posibilitatea monitorizarii post operator a inciziei de la distanta, eficienta metodei in momentul in care chirurgul o stapaneste . Principalul dezavantaj este lipsa accesului facil la organul contralateral in cazul unor complicatii.

Particularitati de specie

Abordarea laterala prin flanc este o tehnica folosita mai des la pisica deoarece prezinta o conformatie mai consistenta care permite orientarea si patrunderea in abdomen relativ simplu. Musculatura subtire si pliabila faciliteaza disectia cu minima hemoragie , spre deosebire de catele cate au un perete muscular mai gros. Totodata accesul la ovarul contralateraleste mult mai facil deoarece largimea cavitatii abdominale este redusa.

La caine optiunea de abordare a ovariohisterectomiei in flanc trebuie cantarita la nivel individual din cauza varietatii morfologice . De obicei metoda se preteaza cel mai bine in cazul cainilor de talie mica sau al cainilor cu o conformatie ingusta , fapt ce permite accesul mai usor la uter si ovare.

Aceasta abordare este de evitat in cazul cainilor cu o conformatie corporala larga, musculature truncala dezvoltata sau ligament suspensor rigid ( ex : Rottweiler, Bulldog englez) deoarece abordarea ovarului contralateral este foarte dificila.

Pozitionarea pacientului

Pentru castrarea in flanc animalul poate fi pozitionatin decubit lateral stang sau drept, conform preferintelor chirurgului. De multe ori abordarea prin flancul drept este preferata deoarece permite accesul mai rapid la ovarul drept localizat mai cranial decat stangul si pentru ca epiplonul acopera viscerele in cazul abordarii flancului stang.

Pregatirea anteoperatorie

Parul se tunde / rade de la zona craniala a ultimei coasta pana la creasta iliaca in directie cranio-caudala si de la procesele transverse ale vertebrelor lombare pana la pliul iei in directie dorso-ventrala .

Atat la caine cat si la pisica incizia se ralizeaza in directive dorso-ventrala caudal de punctul de mijloc al distantei dintre ultima coasta si creasta iliaca. In general incizia trebuie sa fie de 3 cm lungime la caine si 2 cm la pisica dar poate fi modificata in functie de necesitati.

Tehnica chirurgicala

Incizia la piele se realizeaza in directive dorso-ventrala, evitand vasele de sange superficiale care iriga regiunea flancului. Tesutul conjunctiv de dilacereaza prin disectie boanta. Dupa identificarea peretelui muscular, se intra in cavitatea abdominala prin disectia boanta a straturilor musculare ale oblicilor abdominali.

Odata cu patrunderea in abdomen se prinde cu o pensa peretele muscular pentru mai mult control. Ovarul si cornul uterin ar trebuii sa apara imediat sub linia de incizie. Unul dintre acestea (ovar sau corn) se fixeaza cu o pensa sau cu un carlig si se scot in plaga. Uneori pedicului ovarian este inconjurat de grasime fapt ce presupune largirea inciziei. Pedicului se izoleaza si se aplica doua ligaturi. Se separa prin disectie boanta ligamentul larg de artera uterina , paralel cu aceasta, pana la nivelul bifurcatiei. Ligamentul larg se ligatureaza daca este cazul. Cornul uterin se ridica din plaga pana la expunerea bifurcatiei apoi se expune cornul uterin contralateral care se urmareste pana la ovar unde se repeata manoperele descrise mai sus.

Se aplica tractiune la nivelul ambelor coarne uterine , relevand corpul uterin care se ligatureaza dublu evitand zona ureterelor.

Inchiderea peretelui abdominal se face in general intr-un singur strat la pisica iar la caine in doua straturi primul fiind reprezentat de oblicul intern si transvers si cel de-al doilea de oblicul extern.

Tesutul conjunctivsubcutanat si pielea se inchid conform preferintelor chirurgului.

Partea II – Cercetari Personale

3 . Scopul lucrarii

Interventiile chirurgicale efectuate in cadrul acestui studiu au avut drept scop sterilizare animalelor fara stapan in vederea controlului populatiei canine de pe raza judetului Giurgiu si de asemenea ovariohisterectomii in scop terapeutic desfasurate in cadrul clinicii veterinare.

3.1 Locul de desfasurare al studiului

Cadrul in care s-a desfasurat activitatea e fost reprezentat de cabinetul circumscriptiei ……. si intr-o clinica veterinara din Bucuresti.

Animalele fara stapan incluse in acest studiu sunt caini cu varste intre 6 luni si 11 ani salvati din adaposturi improprii si din conditii ce le puteau pune viata in pericol si transferati in adapostul construit in acest scop , pe proprietate privata unde au fost sterilizati , deparazitati si vaccinati apoi oferiti spre adoptie.

In cadrul clinicii veterinare s-au prezentat proprietarii cu animelele pentru ovariohisterectomii la cerere sau pentru a semnala anumite afectiuni.

Cazuri Clinice

Cazul nr 1.

Catelusa a fost adusa de catre proprietar pentru ovariohisterectomie in vederea prevenirii montelor nadorite si a patologiilor uterine .

Animalul a fost supus dietei alimentare timp de 12 ore anteoperator .

La prezentare s-a realizat examinarea clinica :

Se obtine linie venoasa

Anestezia : NLA

Premedicatie – Acepromazina i.v – cu 20 -30 de minute inainte de inductie

Inductie si mentinere – ketamina + diazepam i.v

Fluidoterapie – solutie Ringer C.R.I – 5 ml /kg/h intraoperator

Postoperator animalul se monitorizeaza pana este capabil sa se ridice in picioare , monitorizand periodic temperatura corporala ,T.R.C , rata cardiaca si respiratorie .

Se recomanda antibioterapie timp de 5 zile – Amoxicilina cu Ac. Clavulanic (Synulox,Xyclav,etc)

Se impune restrictionarea accesului la hrana si apa pentru 6-12 ore , apoi dieta normala.

La 14 zile se prezinta pentru scoaterea firelor de sutura.

Cazul nr. 2

S-a prezentat in cadrul clinicii cu o stare generala proasta , apetit capricios , polidipsie , poliurie.

Examen clinic :

Examen biochimic : Examen Hematologic

Examinarea ecografica rapida confirma colectia lichidiana intrauterina.

Se recomanda ovariohisterectomie in scop terapeutic.

Anteoperator : Fluidoterapie – solutie Ringer C.R.I – rata 35 ml/h

Antibioterapie – Cefalosporina + Enrofloxacina

Anestezie : Inductie – Propofol

Mentinere – Isofluran

Postoperator – internare si terapie de sustinere hidroelectrolitica 24 ore , perfuzie Ringer C.R.I 35 ml/h

Antibioterapie 7-10 zile : Amoxicilina cu Ac. Clavulanic sau Enrofloxacina.

Recontrol la 7 zile – biochimie

La 14 zile – scoaterea firelor

Cazul nr 3

Catelusa a fost adusa de catre proprietar pentru ovariohisterectomie in vederea prevenirii montelor nadorite si a patologiilor uterine .

Animalul a fost supus dietei alimentare timp de 12 ore anteoperator .

La prezentare s-a realizat examinarea clinica :

Se obtine linie venoasa

Anestezia : NLA

Premedicatie – Acepromazina i.v – cu 20 -30 de minute inainte de inductie

Inductie si mentinere – ketamina + diazepam i.v

Fluidoterapie – solutie Ringer C.R.I – 5 ml /kg/h intraoperator

Postoperator animalul a fost monitorizat pana in momentul in care a fost capabil sa isi pastreze echilibrul in pozitie patrupodala , monitorizand periodic temperatura corporala ,T.R.C , rata cardiaca si respiratorie .

S-a realizat antibioterapie timp de 3 zile – Amoxicilina ,s.c la 24 h .

S-a restrictionat accesului la hrana si apa pentru 6 ore .

La 10 zile s-au indepartat firele de sutura.

Cazul nr 4

Catelusa a fost gasita pe strada , recuperata o asociatie pentru protectia animalelor si a fost adusa pentru ovariohisterectomie .

Animalul a fost supus dietei alimentare timp de 4 ore anteoperator .

La prezentare s-a realizat examinarea clinica :

Se obtine linie venoasa

Anestezia : NLA

Premedicatie – Acepromazina i.v – cu 20 -30 de minute inainte de inductie

Inductie si mentinere – ketamina + diazepam i.v

Fluidoterapie – solutie Ringer C.R.I – 5 ml /kg/h intraoperator

Postoperator animalul a fost monitorizat pana in momentul in care a fost capabil sa isi pastreze echilibrul in pozitie patrupodala , monitorizand periodic temperatura corporala ,T.R.C , rata cardiaca si respiratorie .

S-a realizat antibioterapie timp de 3 zile – Amoxicilina ,s.c la 24 h .

S-a restrictionat accesului la hrana si apa pentru 3 ore .

La 10 zile s-au indepartat firele de sutura , a fost deparazitata , microcipata si vaccinata apoi oferita spre adoptie .

Cazul nr. 5

Catelusa a fost gasita gestanta pe strada , adusa in adapostul construit pe proprietate privata si pregatita pentru ovariohisterectomie .

Animalul a fost supus dietei alimentare timp de 8 ore anteoperator .

La prezentare s-a realizat examinarea clinica :

Se obtine linie venoasa

Anestezia : NLA

Premedicatie – Acepromazina i.v – cu 20 -30 de minute inainte de inductie

Inductie si mentinere – ketamina + diazepam i.v

Fluidoterapie – solutie Ringer C.R.I – 10 ml /kg/h intraoperator

Cazul nr 6.

Anamneza : Apatie , inapetenta , scurgeri la nivelul vulvei . starea generala s-a depreciate progresiv in ultimele 2 saptamani. Proprietarul nu cunoaste data ultimului ciclu de calduri.

Se obtine linie venoasa

Anestezia : NLA

Premedicatie – Acepromazina i.v – cu 20 -30 de minute inainte de inductie

Inductie si mentinere – ketamina + diazepam i.v

Fluidoterapie – solutie Ringer C.R.I – 5 ml /kg/h intraoperator.