Studiu Comparativ Asupra a 10 Soiuri de Mar, In Primul An de la Plantare, In Livada U.s.a.m.v. Cluj Napoca
Cuprins
CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA
1.1 IMPORTANȚA CULTURII
1.1.1 Valoarea alimentară
1.1.2. Valoarea terapeutică
1.1.3 Importanța cosmetică
1.1.4 Importanța datorată particularităților biologice
1.1.5 Importanța economică
1.2. ORIGINEA ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE
1.3 ARIA DE RĂSPÂNDIRE A CULTURII MĂRULUI
1.4. PRODUCȚIA TOTALĂ DE MERE
1.4.1 Producția mondială de mere
1.4.2 Producția europeană de mere
1.5 CLASIFICAREA SISTEMATICĂ ȘI CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR SOIURI DE MĂR
1.6 SORTIMENTUL MONDIAL AL SOIURILOR DE MĂR
CAPITOLUL II COMPOZIȚIA CHIMICĂ A MERELOR
2.1 STRUCTURA CHIMICĂ
2.1.1 Conținutul de apă
2.1.2 Substanța uscată
2.2 COMPONENȚA SUBSTANȚEI ORGANICE
CAPITOLUL III. CARACTERIZAREA GENERALĂ A CADRULUI NATURAL DIN JUDEȚUL CLUJ ȘI ORAȘUL CLUJ-NAPOCA 3
3.1 LOCAȚIA GEOGRAFICĂ
3.2 STUDIU CLIMATIC
3.2.1 Temperatura aerului
3.2.2 Precipitațiile atmosferice
3.2.3 Durata de strălucire a soarelui
3.2.5 Regimul eolian
3.2.6 Calamități naturale
3.3 SOLURILE DIN JUDEȚUL CLUJ
CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODĂ
4.1 AMPLASAMENT
4.1.1 Înființarea livezii didactico-experimentală USAMV Cluj-Napoca
4.2 MATERIAL BIOLOGIC
4.3 MĂSURĂTORI ȘI METODOLOGIE
4.3.1 Înălțimea trunchiului
4.3.2 Înălțimea pomilor
4.3.3 Lungimea lăstarilor
4.3.4 Diametrul trunchiului
4.3.5 Diametrul lăstarilor
4.3.6 Unghiul de inserție
4.3.7 Numărul de lăstari
4.4 DESCRIEREA MATERIALULUI BIOLOGIC
4.4.1 Soiurile studiate
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII
5.1 DIAMETRUL TRUNCHIULUI
5.2 ÎNĂLȚIMEA TRUNCHIULUI
5.3 ÎNĂLȚIMEA POMILOR
5.4 FORMAȚIUNILE POMILOR
5.5 DIAMETRUL FORMAȚIUNILOR
5.6 LUNGIMEA FORMAȚIUNILOR
5.7 UNGHIUL DE INSERȚIE
Studiu comparativ asupra a 10 soiuri de mar, in primul an de la plantare, in livada USAMV [NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA
1.1 IMPORTANȚA CULTURII
1.1.1 Valoarea alimentară
1.1.2. Valoarea terapeutică
1.1.3 Importanța cosmetică
1.1.4 Importanța datorată particularităților biologice
1.1.5 Importanța economică
1.2. ORIGINEA ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE
1.3 ARIA DE RĂSPÂNDIRE A CULTURII MĂRULUI
1.4. PRODUCȚIA TOTALĂ DE MERE
1.4.1 Producția mondială de mere
1.4.2 Producția europeană de mere
1.5 CLASIFICAREA SISTEMATICĂ ȘI CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR SOIURI DE MĂR
1.6 SORTIMENTUL MONDIAL AL SOIURILOR DE MĂR
CAPITOLUL II COMPOZIȚIA CHIMICĂ A MERELOR
2.1 STRUCTURA CHIMICĂ
2.1.1 Conținutul de apă
2.1.2 Substanța uscată
2.2 COMPONENȚA SUBSTANȚEI ORGANICE
CAPITOLUL III. CARACTERIZAREA GENERALĂ A CADRULUI NATURAL DIN JUDEȚUL CLUJ ȘI ORAȘUL CLUJ-NAPOCA 3
3.1 LOCAȚIA GEOGRAFICĂ
3.2 STUDIU CLIMATIC
3.2.1 Temperatura aerului
3.2.2 Precipitațiile atmosferice
3.2.3 Durata de strălucire a soarelui
3.2.5 Regimul eolian
3.2.6 Calamități naturale
3.3 SOLURILE DIN JUDEȚUL CLUJ
CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODĂ
4.1 AMPLASAMENT
4.1.1 Înființarea livezii didactico-experimentală USAMV Cluj-Napoca
4.2 MATERIAL BIOLOGIC
4.3 MĂSURĂTORI ȘI METODOLOGIE
4.3.1 Înălțimea trunchiului
4.3.2 Înălțimea pomilor
4.3.3 Lungimea lăstarilor
4.3.4 Diametrul trunchiului
4.3.5 Diametrul lăstarilor
4.3.6 Unghiul de inserție
4.3.7 Numărul de lăstari
4.4 DESCRIEREA MATERIALULUI BIOLOGIC
4.4.1 Soiurile studiate
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII
5.1 DIAMETRUL TRUNCHIULUI
5.2 ÎNĂLȚIMEA TRUNCHIULUI
5.3 ÎNĂLȚIMEA POMILOR
5.4 FORMAȚIUNILE POMILOR
5.5 DIAMETRUL FORMAȚIUNILOR
5.6 LUNGIMEA FORMAȚIUNILOR
5.7 UNGHIUL DE INSERȚIE
STUDIUL COMPARATIV ASUPRA A ZECE SOIURI DE MĂR, ÎN PRIMUL AN DE LA PLANTARE, ÎN LIVADA USAMV CLUJ-NAPOCA
Autor : Cosmin OANA
Coordonator științific :Viorel MITRE
Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,
Cluj-Napoca, România; oana_cosmin41@yahoo.com;
REZUMAT
În cadrul livezii didactice a Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca au fost studiate 10 genotipuri de măr, și anume: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Katja, [NUME_REDACTAT], Karmin de Sonnaville, [NUME_REDACTAT] Selecta, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Lena și Rajka. Asupra soiurilor studiate au fost efectuate observații, măsurători și determinări referitoare la vigoarea de creștere a pomilor, în primul an de la plantare. În urma cercetărilor, au fost identificate soiurile cu vigoare slabă, care să fie în concordanță cu cerințele actuale, moderne din pomicultura mondială, pentru plantațiile intensive și superintensive. Analizând înălțimea trunchiului, în cadrul celor 10 cultivaruri s-a înregistrat o amplă variabilitate, cu limite cuprinse între 70,8 cm (soiul [NUME_REDACTAT]) și 22,81 cm (soiul Karmin de Sonnaville), diametrul trunchiului a fost cuprins între valorile 23,03 mm (soiul Rajka) și 15,29 mm (soiul [NUME_REDACTAT]), iar înălțimea pomilor a fost cuprinsă între 190,25 cm (soiul [NUME_REDACTAT]) și 124,01 (soiul [NUME_REDACTAT]). Vigoare redusă de creștere, apreciată în funcție de înălțimea pomilor, diametrul trunchiului, diametrul șarpantelor, diametrului mare și diametrului mic al coroanei, s-a remarcat la soiurile Karmin de Sonnaville, Katja, Lena și Rajka. Acestea se recomandă a fi menținute în sortiment pentru cultivaruri de talie mică, în conformitate cu tendința actuală din pomicultura mondială.
CUVINTE CHEIE :
Măr, vigoare, variabilitate, intensivizare, soi
COMPARATIVE STUDY ON 10 APPLE VARIETIES IN THE FIRST YEAR AFTER PLANTING IN THE USAMV CLUJ-NAPOCA ORCHARD
Author : Cosmin OANA
Scientific coordinator :Viorel MITRE
University of [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca, [NUME_REDACTAT]., Nr. 3-5, 400372,
Cluj-Napoca, România; oana_cosmin41@yahoo.com;
ABSTRACT
In the didactic orchard of the University of [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] from Cluj- Napoca, 10 apple genotypes were studied: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Katja, [NUME_REDACTAT], Karmin of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Lena and Rajka. The investigated varieties were subjected to observations, measurements and determinations on growth vigour of the trees in the first year after planting. The analysis resulted in varieties with weak vigour, which is consistent with the current requirements of the modern global pomology for intensive and super-intensive plantations. Analysing stem height within these 10 cultivars showed a wide variability, with a range between 70.8 cm ([NUME_REDACTAT]) and 22.81 cm (Karmin variety of Sonnaville). Stem diameter values ranged from 23.03 mm (variety Rajka) to 15.29 mm ([NUME_REDACTAT] variety) and tree height ranged from 190.25 cm ([NUME_REDACTAT] variety) to 124.01 cm (Rode variety Montet). Reduced force growth, estimated by tree height, stem diameter, the diameter of the boughs, large diameter and small diameter of the crown, was remarked on the varieties: Karmin of Sonnaville, Katja, Lena and Rajka. These can be recommended to be maintained as small size cultivars, in accordance with the current trend of the global pomology.
KEYWORDS:
apple, vigour, variability, intensification, variety
CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA
1.1 IMPORTANȚA CULTURII
Mărul, datorită numeroaselor calități ale fructului precum valoare terapeutică, valoare alimentară și valoare profilactică, dar și a particularităților agrobiologice ale pomilor și a valorii economică pe care o au, îi conferă mărului o deosebită importanță. Răspândit în special în zonele cu climat temperat, prezența acestuia are o arie de răspândire mare pe plan global, iar dominanța acestuia este semnificativă în piețele de desfacere prin volumul producției și solicitarea pe care o are. Datorită plasticității ecologice ridicate pe care o are și a numărului mare de cultivaruri, această specie are o impresionantă acoperire în diverse zone de pe întreg globul.
Încă din vremuri străvechi cultura mărului s-a evidențiat. Scrieri vechi și numeroși învățați care atestă practici pomologice de cultură cu circa 2000-3000 de ani înainte de Hristos (Hipocrate, Teofrast, Saffo) și ceva mai târziu (Columella, [NUME_REDACTAT] Bătrân, Cato,etc.) (Istrate, 2007).
1.1.1 Valoarea alimentară
Având un nivel optim de substanțe nutritive și un conținut ridicat în fibre, merele reprezintă o bază fundamentală a unei alimentații sănătoase. Merele sunt printre cele mai cunoscute și importante fructe, iar importanța și consumul lor în stare proaspătă reprezintă o mulțime de beneficii pentru organismul uman.
Merele se folosesc în unele țări pentru a realiza diverse creații culinare. Fiind un element des găsit în meniuri, mai ales ca desert, acesta se îmbină în preparearea prăjiturilor și a unor game largi de produse cum ar fi: umpluturi, salate, ragu, jeleu, gem, lichior, etc.
Oricare ar fi destinația pe care aceste fructe o vor avea, calitățile și competitivitatea vor fi condiționate de modul lor de cultivare în așa fel încât aceste calităși să fie respectate și urmărite în producție (Gonda, 2003).
În ceea ce privește compoziția chimică a merelor, aceste au în componența lor: 84,5 % apă; 14,1 % zaharuri; 0,2 % substanțe pectice; 0,6 % substanțe grase; 90 UI vitamina A; 0,02 mg % vitamina B2; 0,1 mg % vitamina B1; 7 mg % vitamina C; 7 mg % calciu; 10 mg % potasiu, cât și cantități reduse de aluminiu, mangan, sulf, cobalt și altele, această compoziție chimică face ca merele să aibă cantități gustative superioare (Mihăescu, 2007).
Toate aceste însușiri au adus o apreciere reală a merelor, fiind cele mai apreciate fructe. Datorită însușirilor acestora, aportul în substanțe minerale și vitamine acoperă cea mai mare parte din necesarul organismului. În epicarp se găsesc cele mai mari concentrații de ioni minerali și vitamine, față de concentrația acestora în pulpa fructului. Importanța alimentară ridicată a merelor este datorată compoziției lor foarte bine echilibrate, a accesibilității componentelor biochimice pentru organismul uman, dar de altfel și pentru diferiții excitanți gustativi, vizuali și olfactivi. Un alt motiv pentru care valoarea lor este apreciată, este conținutul ridicat în apă, de care organismul uman are mare nevoie. Merele stimulează apetitul și cresc pofta de mâncare, sunt bogate în fibre, nu conțin LDL (colesterol dăunător), stimulează memoria și sunt bogate în fibre. De asemenea previn și vindecă o serie de afecțiuni și în general dau o stare de bine.
Deși se recomandă consumul acestora în stare proaspătă, merle sunt folosite spre comercializare în diferite forme în industria alimentară. Dezavantajul prelucrării produselor proaspete este că o parte din componentele biochimice sunt diminuate sau distruse. Astfel de produse rezultate în urma prelucrării fructelor sub diferite forme sunt: gemuri, marmelade, dulcețuri, sucuri, compoturi, paste, peltele, oțet, cidru, băuturi alcoolice, etc.
1.1.2. Valoarea terapeutică
Chiar dacă cel mai adesea mărul este considerat un simplu aliment, în medicină acesta a ocupat tot timpul un loc aparte. Are proprietăți extraordinare, vindecătoare, care au fost aduse în prim plan încă din vremuri străvechi. Pliniu cel Bătrân îl considera un bun remediu pentru bolile de stomac, iar ceva mai târziu, călugărița Hildergard von Bingen recomanda mărul ca un remediu eficient împotriva bolilor de splină, de ficat și împotriva migrenelor. De altfel, denumirea de ”copac al vieții” pe care mărul a primit-o, este justificată, iar omul ar trebui săi acorde o importanță deplină. Dintre celelate specii de pomi și arbuști fructiferi, mărul este un leac fără egal.
Prin calitășile sale, mărul are un rol deosebit în organismul uman, contribuind la realizarea unor procese metabolice în bune condiții și de altfel la menținerea sănătății. Fructele au rol care se caracterizează prin:
acțiune alcalinizantă, care rezultă prin arderea acizilor organici cu formate de carbonați alcalini și baze;
acțiune mineralizantă, datorită conținutului în substanțe minerale. De aceea se indică consumul merelor în cazuri de anemii, decalcifieri, etc;
acțiune vitaminizantă, prin aportul crescut în vitamine.
O clasificare în funcție de viteza și gradul în care crește nivelul de zahăr în sânge a fost realizată de Dr. [NUME_REDACTAT]. Acesta a acordat fiecărui aliment luat în studiu un indice, numit indice glicemic. Acesta ilustrează impactul pe care îl are asupra glicemiei și implicit potențialul său de a fi transformat în depozite apoase (Jenkins și colab., 2006).
Alimentele cu indice glicemic scăzut sunt cele acceptabile organismului uman care nu vor crește foarte mult valoarea glucozei sanguine, însă în schimb, alimentele cu un indice glicemic ridicat determină creșteri drastice și mari a zaharului în sânge (Jenkins, 1985).
Tabelul 1.1./Table 1.1.
Indexul glicemic al merelor (Sugar level index of apples)
(după: Leeds, 2004)
De cele mai multe ori, indicele glicemic al merelor este influențabil prin modul lor de preparare. Acesta crește proporțional cu gradul de preparare al merelor. Cu cât acestea sunt mai prelucrate, cu atât indicele glicemic crește. Un măr consumat în stare proaspătă, integral, îngrașă mai puțin decât un măr prelucrat în formă de suc, de exemplu, deoarece ”partea fibroasă” a pulpei va întârzia absorția glucidelor, ducând la o creștere minoră a glicemiei, într-o perioadă mai lungă de timp. Rezultă o secreție a insulinei într-o cantitate mai mică, iar glucidele care se transformă în grăsimi într-un număr mai mic (Jenkins, 1985).
Merele, într-un consum ridicat, pot preveni boli de inimă, infarctul sau chiar anumite tipuri de cencer. Acestea prin acțiune directă sau indirectă au un efect terapeutic în nenumărate boli cum ar fi: hiper sau hipotensiunea arterială, hepatite, constipații cronice, reumatism, diaree, cardiopatia ischemică, etc., iar medicii recomandă 1 kilogram de mere pe zi, fără tratament medicamentuos, ajută la combaterea obezității.
Un alt remediu, foarte apreciat, este sucul de mere. Acesta este un bun detoxifiant. Datorită lipsei acidității pe care o are sucul de mere esteunul dintre puținele sucuri care pot fi amestecate cu sucurile de legume și este suport pentru majoritatea sucurilor de fructe și combinații de acestea. În urma unor studii efectuate pe 175 de soiuri cultivate în 12 țări și câteva state din America, Thomas și Drake (2005), au observat că sucul pe care l-au obținut are un nivel ridicat de acid malic și potasiu, în comparație cu nivelul indicat în literatura de specialitate. În rest conținutul în celelalte elemente, ca glucoză, fructoză, sodiu, calciu și fenoli, se încadrează în parametrii normali.
1.1.3 Importanța cosmetică
Mărul are calități deosebite pentru tonifierea țesuturilor, pentru că le redă vigoarea și frumusețe naturală/ Sucul de mere este benefic pentru masaje ale feței, ale gâtului și ale abdomenului. Sucul obținut din mere timpurii, mere care apar la sfârșitul lui iulie și început de iulie, acestea fiind bogate în acizi organici și sărace în zaharuri. De asemenea dacă se consumă câte un măr pe zi, se va observa o îmbunătățire a albirii dinților. În antichitate, mărul se rădea și îl amestecau cu uleiuri sau cu untură, având un rol vindecător pentru răni (Mihăescu, 2007; Roman, 2007; Schurch, 2008).
1.1.4 Importanța datorată particularităților biologice
O bună importanță a merelor este dată de existența unei varietăți mari de soiuri, cu diferite epoci de coacere eșalonate și cu o bună capacitate de de păstrare a soiurilor tardive, care, într-un mod inedit asigură consumul acestora dealungul întregului an. Fructele de măr prezintă și o foarte bună capacitate de manipulare și păstrare, acestea pot fi transportate cu ușurință la distanțe impresionante.
Datorită adaptabilității bune pe care o are, mărul poate fi cultivat în diferite condiții pedoclimatice și ecoclimatice, preferând totuși climatul temperat. Această specie se pretează la sisteme de cultură variate (extensive, intensive, superintensive), datorită existenței portaltoilor de vigoare diferită (generativi și vegetativi), iar unele soiuri de proveniență orientală se folosesc în aranjamentele decorative.
1.1.5 Importanța economică
Una dintre cele mai mari importanțe a mărului este datorată faptului că această specie poate valorifica terenuri mai puțin favorabile altor culturi (terenuri în pantă și nisipuri), de asemenea asigură o dezvoltare consistentă și a altor ramuri economice și asigură materia primă într-o mare măsură în industria alimentară. Este o deosebită sursă de venituri pentru cei care aleg să se dedice în acest domeniu iar în plus este un bun mijloc de stimulare a relaților de schimb internațional. Prin prisma calităților, mărul asigură o înfrumusețare a peisajului natural și ajută la modelarea condiților de mediu.
La noi în țară, cultura mărului are o importanță socială și economică semnificativă, deoarece se pot lua în vedere anumite aspecte favorabile precum: valorificarea atât pe piața internă, cât și în extern, cu materie primă în realizarea diferitelor produse prelucrate, aportul climatic de conservare a terenului și oferirea unei activități pomicole populației.
Din tabelul următor, se relevă rentabilitatea mai scăzută a culturii mărului, raportată la cea a prunului. Însă totuși, o rentabilitate mult mai bună a mărului față de culturile de câmp (tab. 1.2).
Tabelul 1.2./Table 1.2.
Profitabilitatea culturii mărului în comparație cu cea a altor culturi agicole și horticole/Profitability of apple cultivation in comparison with other agricultural and horticultural products
(după: Roman, 2007)
În principal fructele sunt vizate ca materie primă în obținerea unor produse alimentare (nectaruri, mâncăruri gătite și murate, gemuri, jeleuri marmeladă, sucuri, fructe deshidratate, congelate, băuturi alcoolice, cidru, etc.). Lemnul rezultat din tăieri efectuate în perioada de repaus are diferite întrebuințări, începând de la combustibil, până la material organic care prin tocare poate fi incorporat în sol și contribuie la îmbogățirea substratului de elemente nutritive (Mihăescu, 2007).
Mărul reprezintă o importantă sursă de acumulări și de menținere a unor schimburi economice pe plan intern și extern, contribuind totodată la dezvoltarea unui produs social și un aport benefic veniturilor țării, prin realizarea unor producții substanțiale.
Acolo unde cultura mărului are o predominanță mai mare în bazine pomicole, sau culturi pe suprafețe mari, acestea pot avea un efect moderator climatic și de purificare a atmosferei. De asemenea ajută la menținerea solului, îmbunătățirea fertilității acestuia și conferirea unui aspect estetic plăcut arealului respectiv.
În cultura mărului, forța de muncă are activitate în mare măsură pe toată durata anului, chiar și iarna (tratamente fitosanitare, fertilizare, tăieri, transporturi, etc.), iar altă parte doar caracter de sezon (lucrările din perioada de vegetatie, inclusiv recoltarea fructelor).
O sintetizare a importanței economice arată astfel (Grădinariu, 2002):
Cultura mărului, prin prisma sa, asigură activitate permanentă și o sursă de materiale unui număr semnificativ de oameni din cea mai mare parte a zonelor în care cultura mărului predomină față de alte culturi;
Mărul are capacitatea să ofere resurse pe plan local, zonal, în mediul urban, produse proaspete, dar și în formă industrializată pe întreg parcursul anului;
Asigură activitate economică, oportunitate de muncă, atât pe plan industrial din amonte (pesticide, îngrășăminte, etc.) dar și din aval (transport, prelucrare, comerț, etc.).
1.2. ORIGINEA ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE
Speciile genului Malus se răspândesc într-o manieră vastă, prin zone din Caucaz, Turkestan, Altai, ajungând până în China și Japonia. Alte specii provin din America de Nord: Malus fusca Schneid, Malus ioensis, Brit, Malus coronaria Mill, Malus angustifolia Michx, însă din mai multe studii rezultă drept centru de origine principal fiind Asia de sud-vest (Vavilov, 1951, citat de Grădinariu, 2002).
Un areal larg de cultură îl are mărul în întreaga zonă temperată, între 30-600 latitudine nordică și 30-70o latitudine sudică, (Grădinariu, 2002) dar și în anumite zone cu un climat ecuatorial și tropical. Mărul are o bună posibilitate de aclimatizare care îi conferă avantajul de a putea fi cultivat pe toate continentele globului, făcând excepție doar zonele unde temperaturile sunt foarte scăzute..
Limita nordică în Europa pentru cultura mărului este Norvegia, iar Canada este limita nordică pentru America de Nord. Chile și Argentina delimitează cultura mărului în America de Sud, iar în Oceania limita sudică o reprezintă [NUME_REDACTAT] și Australia, însă aceasta se extinde până aproape de paralela 40.
În ceea ce privește altitudinea, mărul se poate cultiva de la nivelul 0, al mării, până la altitudini de 2000-3000 m, în zona tropicală, în țări precum Zimbabwe, Kenia, Guatemala, Bolivia, etc. (Cimpoieș și colab., 2001; Mitre, 2002). Când vine vorba de temperatură, mărul având o foarte bună plasticitate ecologică, se întâlnește în zone unde temperatura poate ajunge frecvent la -40o C, în țări precum China și Siberia. În astfel de zone predomină soiurile ca Anna, Primicia, Princesa, Galicia, etc., dar și în zone unde temperaturile din timpul iernii, fiind ridicate nu se acumulează ”necesarul de ore de frig”, ducând la diminuarea producției (Algeria, Egipt, Brazilia, Mexic, Africa de Sud) (http://faostat.fao.org).
Cele cinci geocentre care permis formarea soiurilor de măr în funcție de specie sunt: chinez-japonez (M. [NUME_REDACTAT]., M. pumila Mill., M. [NUME_REDACTAT]/Borkh., ș.a.), asiatic (M. sieversii Lbd/Roem., M. niedzwetzkyana Dieck., ș.a), preasiatic (M. orientalis Uglitz), european-siberian (M. sylvestris Mill., ș.a), nord-american (M. coronaria Mill.,). Cultivarea acestei specii, se preconizează că ar fi început cu foarte mult timp în urmă (fără certitudine atestată) în China și India, iar apoi acesta s-a extins mai deprate și în alte zone.
1.3 ARIA DE RĂSPÂNDIRE A CULTURII MĂRULUI
Datorită proceselor de modernizare, cultura mărului s-a extins în ceea ce provește suprafețele de cultură, începând cu cea de a doua jumătate a secolului XX. În principal introducerea sistemului de cultură intensiv și superintensiv, iar mai nou sistemul superintensiv de mare densitate, în detrimentul sistemului clasic a datorat această extindere substanțială. Suprafața pe care o are cultura mărului pe plan mondial este de peste 6,8 milioane hectare. Totuși suprafețele cultivate diferă între emisfera nordică și cea sudică, majoritatea fiind situate în climatul temperat din emisfera nornică. În țări din Asia și Africa există tendințe de creștere a suprafețelor (http://faostat.fao.org).
La noi în țară, suprafața ocupată de cultura mărului ajunge la aproximativ 55.000 ha (anul 2012), cu producții de aproximativ 462.000 tone anual. Plantațiile se găsesc predominant în zona pădurilor de fag și stejar, în zona dealurilor subcarpatice (Mitre, 2002; Roman, 2007). Ca pondere de suprafață și număr de pomi, la noi în țară culturile de măr predomină în zona subcarpaților a Olteniei și Munteniei, preponderent în județele Argeș, Prahova, Dâmbovița, Olt, Dolj, Buzău, Vâlcea, etc. O cultură dezvoltată a mărului se găsește și în partea de nord-vest a Transilvaniei (județele Sălaj, Mureș, Bistrița-Năsăud, [NUME_REDACTAT], etc.) (Mitre, 2002).
Tabelul 1.3./Table 1.3.
Zonarea culturii mărului în România/Fruit growing zones in Romania
(după: Mitre, 2002)
În funcție de influențele vremurilor, cultura mărului, în ceea ce privește suprafațele de cultură, a suferit diferite transformări. Perioada anilor 1960-1980, considerată și perioada de vrf, se poate observa o creștere a numărului de hectare cultivate cu măr și extinderea sortimentului pentru piața din țară. Din păcate, odată cu retrocedarea terenurilor, vechii propietari își revendică terenurile și din cauza lipsei de finanțare și a cunoștințelor necesare o mulțime de livezi se pierd. Astfel se face ca în anul 2000 să mai fie aproximativ 75.000 ha din 125.000 câte erau la sfârșitul anului 1980, iar scăderea se majorează odată cu trecerea anilor.
În conformitate cu statisticile FAO, mărul ocupa în anul 2012 aproximativ 55.000 ha, ocupând un loc secund în urma prunului care domină prin suprafețele cultivate la noi în țară. Patrimoniul național s-a redus în ultimii ani cu aproximativ 14625 ha, circa 8,3% ,datorită restructurărilor făcute în agricultura.
1.4. PRODUCȚIA TOTALĂ DE MERE
În plantațile intensve de măr se pot obține producții până la 30-35 t/ha și în plantațile de tip superintensiv se ajunge chiar până la 80-120 t/ha, cu o tehnologie de producție corespunzătoare.
1.4.1 Producția mondială de mere
Mărul se clasează pe poziția a doua cu aproximativ 76370 milioane tone fructe anual, fiind subclasat de bananier (101992 milioane tone anual) și urmat de portocal (68223 milioane tone anual). Aceste fructe împreună asigură un procent de 41,2% din întreaga producție pe plan mondial de fructe. Totuși, în detrimentul celorlalte două specii, mărul este cea mai importantă specie cultivată în sectorul climatic temperat, dând producții ridicate față de celelalte specii cumulate.
Datorită implementării noilor sisteme de cultură (super intensiv de mare densitate) producția de mere a înregistrat creșteri semnificative de la un an la altul, ajungând ca în 2008, mărul să producă peste 60 milioane tone (http://faostat.fao.org/site/339/default.aspx).
[NUME_REDACTAT] se obțin cele mai bune producții, având o foarte bună pondere în China (37001950 tone). Aici s-au înregistrat creșteri foarte mari în ultimii 20 de ani în ceea ce privește producția și are o mare proporție din întreaga producție pe plan mondial. În ceea ce privește producția la hectar, aceasta a crescut între anii 1994-2004 cu circa 40%, ajungând de la 7,9426, cât s-a înregistrat în anul 1994, până la producția de 11,841 t/ha în 2004. Țările fruntașe în producerea mărului sunt: China, care produce peste 9 milioane tone (media pe anii 1996-2000), SUA (4,7 milioane tone), Franța (2,4 milioane tone), Italia (2,1 milioane tone), Turcia (2,0 milioane tone).
În țări precum Polonia, Iran, India, Japonia, etc se obțin producții mari de mere. În ultimele două decenii, o creștere de aproape 4 ori a volumului producției s-a înregistrat în Iran, iar o creștere de peste 2 ori a volumului producției s-a înregistrat în India și Polonia. În schimb, în Japonia producția a rămas la fel precum nivelul anilor 1978-1979. Producțiile cele mai mari pe continentul asiatic se înregistrează în țări precum Pakistan, Corea de Nord și Corea de Sud.
Tabelul 1.4./Table 1.4.
Producția mondială de mere în anii 2000-2012 (mil tone)/Overall apple yield in
2000-2012
[NUME_REDACTAT] de Nord se obțin aproximativ 10,1% din producția mondială de mere. Comparativ cu sporul anilor 1978-1979, s-au înregistrat creșteri substanțiale de aproximativ 36,3 %. SUA asigură aproximativ 84,6% din recolta de mere, având între anii 1989-1990, o producție medie de 4990 tone, fiind locul doi în lume. Statele unde producția de mere este dominantă sunt: California, Washington, Oregon. Producții de aproximativ 476 și 407 mii tone se obțin în Canada și Mexic.
Argentina este cea mai importantă țară producătoare din America de Sud, cu 1045 mii tone, care reprezintă media anilor 1989-1999. O evoluție importantă s-a înregistrat în țări precum Brazilia și Chile, unde dealungul a 20 de ani producția de mere a crescut de 5,8 și 25,5 de ori, comparativ cu nivelul producției înregistrat între anii 1978 și 1979.
Pe continentul african, principala țară producătoare este [NUME_REDACTAT] de Sud, urmând apoi Egipt și Maroc. Cele trei țări mari producătoare din continentul african, dețin aproximativ 85,3% din totalul producției. O creștere importantă s-a înregistrat în anii 1998-1999, când s-au obținut producții cu 39,4 și 12,3 ori mai mari, decât media producției obținută între anii 1979-1989. Cu acest progres, s-au înregistrat creșteri impresionante pe continentul african, de 266,4%. [NUME_REDACTAT], schimbările sunt puțin semnificative și chiar inexistente în ultimele două decenii. (http://www.fao.org).
1.4.2 Producția europeană de mere
Aproximativ 30% din recolta mondială de mere se produce în Europa se produce. Există o sensibilă creștere a producției față de nivelul anilor anteriori în Europa spre deosebire de Asia,. Între pricipalele țări producătoare de mere, Italia a înregistrat o creștere de 20,5%, în Franța și Germania producția scăzând cu 318 și respectiv 232 mii tone. Principalele țări producătoare de mere în Europa sunt: Polonia, Rusia și Ucraina. [NUME_REDACTAT], volumul producției de mere în anii 1989-1999 a crescut cu 58%, comparativ cu media anilor 1978-1979, în prezent, în ierarhia țărilor europene această țară ocupând locul patru după Germania (Makosz, 1998).
O mare cantitate de mere producea fosta U.R.S.S., având un procent de 21,3% din producția mondială. Odată cu destrămarea Uniunii, producția a scăzut, noile state nereușind să mențină vechiul nivel. [NUME_REDACTAT] a avut aceiași soartă, decăzând și-a pierdut statutul de “ținut al livezilor și al viilor” sau “livadă înfloritoare”. Pe o suprafață de aproximativ 25 mii ha, s-au pbținut în 1977 aproximativ 1352 mii tone de mere. Țări precum Germania, Olanda, Danemarca, Finlanda și Franța, din cauza unei producții mult mai mari decât oferta existentă, au fost nevoite să-și defrișeze din suprafețele cultivate, cu ajutorul unor subvenții din partea statului. Alte țări ca Austria, Italia, Cehia, Suedia și Slovacia n-au înregistrat diferențe de producție prea mari în ultimele trei decenii, acestea menținându-și producția aproximativ constantă (Roman, 2007).
Principalele soiuri de măr cultivate în pe teritoriul [NUME_REDACTAT] sunt: [NUME_REDACTAT] (procentual deține peste 55%, în Franța ocupă 42%, în Italia 76%, etc.). [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este soi predominant în Anglia, cu o pondere de 60 %. Alte soiuri frecvent cultuivate sunt: Ionagold, Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala, [NUME_REDACTAT], Florina, etc. [NUME_REDACTAT] predomină producția de mere este dată în procent de 38% în Japonia, respectiv 27% soiul [NUME_REDACTAT] (Roman, 2007).
Tabelul 1.5./Table 1.5.
Producția de mere în 17 state ale Europei/ Apple yield in 17 European countries
(FAO, 2010)
În privința exporturilor, Europa este fruntașă (0,6 milioane tone), urmată de America de Sud (aproximativ 0,5 milioane tone). Principalele țări exportatoare sunt: Franța (0,6 milioane tone), Chile (0,4 milioane tone), Olanda (0,3 milioane tone) și Ungaria (0,3 milioane tone). Există un echilibru între import și export, acestea fiind asemănătoare. Aproximativ 2,5 milioane tone mere se importă anual în Europa, apoi Asia cu 0,7 milioane tone și America de Nord 0,3 milioane tone. Statele cu o principală pondere în importul de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,5 milioane tone), Olanda. Diferențe foarte mari sunt în ceea ce privește consumul de mere pe cap de locuitor, în urma indicatorilor nivelului de trai (http://sfaturipomicole.tripod.com/id3.html).
Tabelul 1.6./Table 1.6.
Producția de fructe în România pe macroregiuni/Fruit yield in Romania on Macroregion
1.4.3 Cultura mărului în [NUME_REDACTAT] naturale de climă și sol de la noi din țară, îi conferă un mediu favorabil culturii mărului. Cultura predominantă este cultura prunului, fiind urmat de cultura mărului cu un procent de 30% din totalul suprafețelor cultivate cu livezi. Catalogul oficial al soiurilor și hibrizilor de plante cultivate din România, cuprinde aproximativ 53 de soiuri de măr, omologate pentru înmulțire, divizate în trei grupe: soiuri de vară, soiuri de toamnă și soiuri de iarnă (Mitre, 2007).
Aproximativ 75.000 ha, suprafața pe care mărul este cultivat la noi în țară, obținându-se o producție de aproximativ 600 mii tone. Județele unde cultura mărului predomină sunt: Argeș, Suceava, Mureș, Maramureș, Dâmbovița, Iași, Cluj, Bihor, [NUME_REDACTAT], Bacău, Sălaj, Vâlcea (http://sfaturipomicole.tripod.com/id3.html). Totuși, se preferă zonele cu o temperatură medie anuală cuprinsă între 8-9O C și cu 700-800 mm precipitații pe an.
După datele din tabelul următor, se relevă foarte bine faptul că la noi în țară, peste jumătate din producția totală de mere, revine majoritar sectorului privat din 10 județe principale. Evoluția culturii de măr în România a fost instabilă, fiind influențată de mulți factori, inclusiv factorii climatici. În anul 1989 producția era de 718900 tone, în anul 1999 producția a scăzut drastic la 425000 tone mere. Cea mai semnificativă producție în ultimii 50 de ani, s-a înregistrat în anul 1992, cu o valoare de 1097200 tone mere. Principalii factori care au determinat decimarea producției sunt lipsa cunoștințelor în ceea ce privește tehnologia de cultură și retrocedarea terenurilor vechilor propietari.
Tabelul 1.7./Table 1.7.
Producția de fructe necesară pentru asigurarea consumului intern de fructe/Necessary fruit yield for domestic consumption
(după: Ghenea și colab., 2004)
Tabelul 1.8./Table 1.8.
Producția de fructe în Romania/Fruit yield in Romania
(după: http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/14/14%20Agricultura%20si%20silvicultura_ro.pdf)
Consumul de mere este de 28 kg/locuitor în comparație cu alte fructe, potrivit datelor din tabelul 1.7. Din această cantitate, 85,09 provin din producția autohtonă și doar 14 din import (Roman, 2007).
În funcție de modul de consum al fructelor, Ghene, citându-l pe Isac, în anul 2003, afirmă că fructele în stare proaspătă au cea mai mare pondere de consum. Merele, au un procent de 52,05% rată de consum în stare proaspătă.
Aproximativ o treime (27,11%) din cantitatea de mere se prelucrează sub formă de sucuri. Sucul de mere are cea mai mare pondere din producția totală de sucuri, cu o pondere de 67,33%. Peste 65% din producția de vișine și caise are ca destinație în producerea de conserve. Producția de prune are o destinație de aproximativ 35% ca fructe deshidratate, un procent de 5% pentru producerea sucurilor, iar restul de 60% are ca destinație, o trime producerea conservelor, o altă treime producerea distilatelor și ultima treime are destinație consumul în stare proaspătă (Roman, 2007).
Ce determină o diferență în ceea ce privește consumul pe cap de locuitor, este variația nivelului de trai de la o țară la alta, diferențele fiind reale și cât se poate de evidente.
1.5 CLASIFICAREA SISTEMATICĂ ȘI CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR SOIURI DE MĂR
Mărul face parte din familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae, genul [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] cuprinde mai mult de 30 specii, fiind reprezentate de pomi cu înălțimi de până la 20 m, sau arbustoizi cu înălțimi cuprinse între 0,5-3,0 m, cu ghimpi sau fără. Pomii ating vârste de până la 50-80 ani, în anumite cazuri chiar 150-200 ani. Frunzele prezintă forme diferite, de la alungit-ovate până la rotunjite, simple, lobate cu stipele, caduce. Mugurii au aspect ovoid, sunt glabri sau pubescenți. Florile au culori variate, roz, albă sau roz-carmin, sunt unite într-un racem umbeliform, cu 5 sepale, care în anumite cazuri la unele specii, cad. Florile bisexuate prezintă între 15 și 20 de stamine cu antere galbene și 3-5 pistiluri concrescute la bază. Fructele false prezintă3-5 camere seminale, având 2-3 semințe. Au forme, mărimi și culori diferite, prezintă sau nu celule pietroase (Sestraș, 2004).
Mărul franc (M. [NUME_REDACTAT].) însumează toate soiurile care se cultivă în prezent, care sau format și cu alte specii din genul Malus. Se recomandă folosirea semințelor de la un singur soi pentru o vigoare uniformă. Rodește după anul V-VI de la plantare, are o rezistență foarte bună, adaptabilitate la solurile mai puțin fertile și are o longevitate ridicată. Portaltoi vegetativi care au fost selecționați sau creați la noi sunt: G.21 și Voinești, de vigoare mijlocie ambii (Parnia și colab., 1992).
Mărul pădureț (M. Sylvestris [L] Mill.) întâlnit frecvent în flora spontană din Europa și Transcaucazia. Are înălțimi cuprinse între 5-20 m, coronament des, răsfirată cu ghimpi. Are o înrădăcinare profundă, o creștere viguroasă și ramifică puternic. Rădăcinile nu suportă excesul de apă. Pomii rodesc la 7-9 ani de la plantare. Au fructe mici, cu diametre cuprinse între 20-25 mm, sunt sferic turtite, conic-trunchiate sau ovoide . Prezintă o pieliță de culoare galbenă, verde, rumenită pe o parte. Pulpa este lipsită de suculență, are un gust acru și este tare. Prezintă o rezistență foarte bună la ger (-35o C) și stă la baza multor soiuri, mai ales ca portaltoi (Ropan, 2000).
Mărul pitic (M. [NUME_REDACTAT].) Are un arel de cultură răspândit în Europa, Transcaucazia, [NUME_REDACTAT] și nu este întâlnit în flora spontană. Are un coronament piramidal, rar, fără spini pe lăstari, cu înălțimi cuprinse între 5-6 m. Se înmulțește ușor prin marcotaj și butășire, drajonează abundent. Pomii încep a rodii din anul 3-4 de la plantare, au fructe de mărime mijlocie sau mici, de formă sferic-turtite, sferice, cu pielița galben-verzuie, rareori rumenită pe o parte, cu pulpa dulce. Are sensibilitate ridicată la ger și secetă, iar în perioada de vegetație are pretenții ridicate de temperatură și sensibil la rapăn. Preferă solurile fertile. Interes major pentru pomicultură prezintă subspeciile dusen (M. Pumila ssp. [NUME_REDACTAT].) și paradis (M. Pumila ssp. [NUME_REDACTAT].), folosiți preponderent ca portaltoi vegetativi (Ghenea și colab., 2004; Parnia și colab., 1992)
Mărul siberian (M. Baccata [L] Borkh) este întâlnit frecvent în China, Coreea, Mongolia și Siberia, în flora spontană sub formă de arbust sau pom. Coronament sferic, cu înălțimi cuprinse între 8-10 m. Ramifică abundent, are capacitate mare de lăstărire, însă prezintă un sistem radicular superficial. Fructele au mărime mică, cu diametrul cuprins între 5-10 mm și caliciul caduc. Pielița este de culoare gălbuie, ușor rumenită partea expusă la soare, iar pulpa de asemenea este de culoare gălbuie și are gust acru. Are cea mai bună rezistență la ger (-56o C), însă are sensibilitate mare la secetă și afinitate slabă cu principalele soiuri cultivate. Are productivitate foarte bună (Mitre, 2001).
Mărul chinezesc (M. prunifolia [Wild.] Borkh) este întâlnit în Asia, în special și nu se întâlnește în stare sălbatică. Are un coronament larg piramidal, puternic ramificat cu lăstari anticipați. Prezintă înălțimi cuprinse între 8-10 m. Are fructe mici, cu diametru cuprins între 15-20 mm, sferic-turtite sau ovoide, având o culoare galbenă sau roșietică, iar pulpa este tare și acră. Rezistență foarte bună la ger (-40o C) și secetă, fapt deosebit de important în lucrările de ameliorare, pentru rezistența la ger și ca portaltoi, deși are incompatibilitate cu multe soiuri (Istrate, 2007).
Mărul oriental (M. orientalis Uglitz) se găsește prin Caucaz, Crimeea, Turcia și Iran. Are înălțimi cuprinse între 15-20 m, prezintă o coroană rotunjită și ghimpi lipsesc de pe ramuri. Rodesc abundent, dar târziu și periodic. Fructele sunt acre și amărui de dimensiuni mici. Are o sensibilitate ridicată la ger, însă este utilizatîn lucrările de ameliorare pentru întârzierea intrării pe rod și păstrarea foarte bună a fructelor. Prezintă o afinitate slabă cu majoritatea soiurilor, dacă este utilizat ca portaltoi (Cimpoieș și colab., 2001; Istrate, 2007).
Mărul lui Sivers (M. siveresii [Ldb.] Roem.) crește sub formă de arbust sau pom, cu o înălțime cuprinsă între 2-8 m, are coroana răsfirată și se întâlnește în [NUME_REDACTAT]. Rodește timpuriu și se înmulțesc prin drajoni. Are o rezistență relativ bună la ger, rezistență foarte bună la secetă și este folosit ca portaltoi și în lucrările de ameliorare pentru această calitate. Fructele prezintă o varietate mare în ceea ce privește forma, mărimea, culoarea și gustul acestora. Este frecvent utilizat ca portaltoi, în special pentru spciile provenite din arealul de origine (Cimpoieș, 2001).
[NUME_REDACTAT] Siebold (M. sieboldii [Rgl.] Rehd) este frecvent întâlnit în floara spontană din Japonia, Coreea și China, atât sub formă de arbust, cât și sub formă de pom, având ramificațiile de schelet arcuite. Au rod regulat și prezintă o rezistență bună la rapăn și săruri, fapt ce îl face valoros în lucrările de ameliorare (Ghenea și colab., 2004).
Mărul ornamental (M. floribunda Sieb.) este o specie des întâlnită ca plantă decorativă, având origini în Orientul îndepărtat și preponderent întâlnită în Japonia. Are o creștere cu înălțimi cuprinse între 5-9 m, coronament răsfirat și formă de creștere arbustoid sau pom. Florile de o culoare roșie la început, care se transformă într-un roz pal înainte de scuturarea petalelor, sunt abundente. Prezintă fructe mici în diametru (10 mm), cu caliciu caduc. Este o specie cu o sursă de rezistență monofactorială la rapăn, fapt ce îi conferă o importanță deosebită în lucrările de ameliorare, fiind antecesorul soiurilor mai populare cu rezistență bună la rapăn: Prima, Priscilla, [NUME_REDACTAT], Florina, Remus, etc. (Ardelean, 1986; Mitre, 2007).
Mărul japonez (M. zumi (Mats.) Rehd.) este un hibrid între M. manshurica și M. sieboldii. Crește sub formă de arbust sau pom și atinge înălțimi cuprinse între 6-8 m. Prezintă un coronament sferic sau piramidal. Pomii rodesc foarte repede și au o productivitate foarte bună. Este autoferit și se cultivă în special ca plantă ornamentală. Datorită rezistenței pe care o are la făinarea mărului, la secetă, săruri și la alte boli, este folosit des în lucrările de ameliorare (Ghenea și colab., 2004)
Mărul coronat (M. coronaria [L] Mill.) întâlnit în America de Nord, preponderent în flora spontană, pomii au o înălțime cuprinsă între 8-10 m și prezintă un coronament sferic, iar ramurile au ghimpi. Este folosit în scop decorativ și ca portaltoi. Rodesc devreme, fructele sunt mici, de culoare galbenă-verzuie, se păstrează foarte bine și au rezistență bună la rapăn. Este folosit în lucrările de ameliorare datorită acestor calități.
1.6 SORTIMENTUL MONDIAL AL SOIURILOR DE MĂR
[NUME_REDACTAT] are un fond biologic care este reprezentat în principal prin specia Malus domestica. Acest fond biologic are în componența foarte multe soiuri (aprox. 11.000) care au fost obținute prin selecția empirică și rațională a celor mai importante forme pe care natura le-a oferit și datorită progresului continuu pe care activitatea de cercetare și de ameliorare a făcut ca numărul acestpra să fie într-o creștere reală. Totuși, în producție numărul de soiuri nu mai este așa mare, pentru că aproximativ 90% din producția mondială de mai mult de 60 milioane tone, este asigurată de puține soiuri (30-40). Dintre toate specile pomicole, sortimentul mărului este cel mai bogat pe plan mondial.
În ultimul deceniu, analizând evoluția sortimentului mondial se observă apariția unei tendințe de a reduce numărul de soiuri de măr aflate în proporționalitate cu nivelul lor de adaptare la condițiile de comercializare, de nivelul lor de competitivitate cu cerințele piețelor internaționale și puterea economică a diferitelor state.
Aproximativ o treime din cele mai noi plantații înfințate în țara cu cea mai mare producție de pe glob, China, au fost înfințate cu soiul Fuji (Alvisi, 1997).
În SUA, care se află pe poziția a doua în topul mondial, din totalul de producție anual, 44% este producția soiului [NUME_REDACTAT], urmat de [NUME_REDACTAT] cu 17%, McIntosh 9%, [NUME_REDACTAT] 6%, Jonathan 4%, iar 20% sunt ale soiurilor [NUME_REDACTAT], Newtosh, [NUME_REDACTAT], Cortland, Stayman, York, etc. Astfel de exemple sunt întâlnite și în țările mari producătoare din [NUME_REDACTAT] (Italia, Germania, Franța).
În nordul Europei soiul Jonagold este predominant întâlnit, împreună cu mutanții lui. Între anii 1994-1996, în Belgia, peste 80% din producția obținută a fost din doar 4 soiuri, unde 58,5% de la soiul Jonagold (Sansavini și colab., 2003). În alte țări, cum ar fi Grecia, predomină grupul de soiuri [NUME_REDACTAT]. În țări precum Spania, Grecia, Italia și în sudul Franței, plantații noi sunt înființate cu soiuri precum Fuji, Braeburn și [NUME_REDACTAT].
În ultimii ani, se urmăresc anumite soiuri spre plantare în spațiul [NUME_REDACTAT]. Soiuri precum: Jonagold, Gala, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Elstar, Braeburn, Fuji, Boskoop, și [NUME_REDACTAT] Pippin. Astfel de soiuri predomină și în țări precum: Australia, [NUME_REDACTAT], Chile, Argentina, etc.
Motivele pentru care diversitatea soiurilor a început să scadă sunt diverse. Utilizarea tot mai frecventă a depozitelor cu atmosferă controlată, păstrarea fructelor se poate face din punt de vedere economic foarte bine, chiar până la recolta viitoare. Tendința modernă este obținerea de soiuri cu o rezistență genetică la boli și dăunători superioară, o talie a pomilor cât mai micp și fructificarea de tip ”spur” sau ”compact”, pentru a favoriza intensificarea culturii. [NUME_REDACTAT] situația nu diferă. Fondul genetic este bogat prin soiuri autohtone și străine, însă principalele soiuri folosite în cultură sunt: [NUME_REDACTAT], Jonathan, Jonagold, Starkrimson, Florina, Prima, Idared, etc. Dar și soiuri create la noi în țară precum: Romus1,2,3, Pioner, Generos, Voinea, Frumos de Voinești, Rădășeni, Fălticeni și Roșu de Cluj.
CAPITOLUL II COMPOZIȚIA CHIMICĂ A MERELOR
2.1 STRUCTURA CHIMICĂ
Elementele chimice din compoziția merelor sunt într-un număr foarte mare. Rolul acestora este de mai multe feluri: rol tehnologic, ce privește păstrarea și industrializarea fructelor și rol nutrițional, pentru nutriția omului. Principalele substanțe din mere sunt apa și substanța uscată.
Tabelul 1.10./Table 1.10.
Compoziția chimică a merelor-raportată la 100 g fruct proaspăt/Chemical structure of apple – in 100 g fresh fruit
(www.food-allergens.de; Besler, 2002)
2.1.1 Conținutul de apă
Apa se găsește în mere sub două forme: liberă sau legată, iar însumarea acestora reprezintă apa totală.
Apa liberă reprezintă în mod principal apa din vacuole, apa din țesuturile conducătoare și apa din anumite substanțe solubile. Apa liberă poate fi ușor cedată din țesuturi prin procedeuri de centrifugare, presare și evaporare, datorită reținerii mecanice sau prin capilaritate a acesteia. S-a relatat că într-o cantitate de 100 g fructe de măr cu coajă, conținutul de apă este de 83,93%, iar în aceiași cantitate de mere, dar fără coajă, conținutul de apă este de 84,46%, conform unui studiu realizat de către Departamentul de Agricultură al [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] Departament of Agriculture, 2007; Squad T și colab., 2007).
Apa legată este utilă pentru ioni, molecule sau a particulele coloidale cu proprietăți hidrofile și este cantitatea reținută folosită pentru hidratarea acestora. Îngheață la temperaturi mai scăzute decât apa liberă și nu are rol activ. Apa de constituție și apa de cristalizare se clasifică ca apă legată.
Apa totală reprezintă însumarea apei libere și a apei legate, care în ciuda îndepărtării sale, nu periclitează valoare alimentară a produselor în cauză (Radu, 1985).
Cantitatea de apă pe care merele o au, este variată în funcție de natura produsului și gradul de maturitate care se ia în calcul.
2.1.2 Substanța uscată
Este alcătuită din substanțe care asigură plasticitate și energie: glucide, lipide, protide, acizi organici și substanțe catalizatoare, enzime, vitamine, substanțe minerale, fitoncide, taninuri, uleiuri eterice, pigmenți vegetali, alcaloizi, etc.
Diferența dintre substanța proaspătă a merelor și apa totală, reprezintă substanța uscată. Se calculează din 100 g substanță proaspătă, unde se scade cantitatea de apă totală determinată anterior. Substanța uscată însumează totalitatea componentelor de natură organică și minerală lipsite de volatilitate. Prin ardere, partea organică se degajă sub formă de apă și dioxid de carbon, iar rămășițele, sunt materia minerală sau cenușa. Aparatul spectometru FT-NIR este folosit pentru a calcula nivelul substanței uscate. Acesta are o precizie foarte bună, indicând valori cu patru zecimale. Precizia acestuia este cu atât mai bună, cu cât aparatul se poziționează la 4 m distanță de o sursă de lumină, în condiții normale de lumină naturală (lipsa norilor) ([NUME_REDACTAT] -De și colab., 2007).
2.2 COMPONENȚA SUBSTANȚEI ORGANICE
Principalele substanțe chimice prezente în fructele de măr sunt: glucide, substanțe pectice, substanțe fenolice, acizi, protide, lipide, acizi organici, enzime, vitamine, hormoni, pigmenți și substanțe volatile (http://www.fao.org/docrep/v5030e/v5030e06.htm).
I. Substanțe cu rol plastic și energetic
a) Glucidele (zaharurile sau hidrații de carbon) este cea mai frecvent întâlnită grupă de substanțe organice din celulele vegetale. Rolul lor este de plasticitate și energie (celuloza și hemiceluloza). Au origine în procesul de fotosinteză și reprezintă principalul element al substanței uscate.
O bună apreciere a conținutului în glucide al merelor, se efectuează prin aprecierea rației de glucide totale din substanța proaspăt edibilă. Media conținutului de glucide total la mere este de 11, 6%, având limite cuprinse între valorile 6,0-16,7% în cadrul speciei, în funcție de soi. La soiurile [NUME_REDACTAT], Jonathan, Renet de Canada, Crețese, Frumos de Boskoop, glucidele se găsesc în procent de peste 10%. La soiurile Clar alb, [NUME_REDACTAT], Șovari comun nivelul glucidelor este mai mic de 9% (Stopar și colab., 2001; Kim și colab., 2006). Materia primă în sinteza acidului ascorbic (Vitamina C) se găsește în sucul de mere și anume sorboza.
b) Lipidele formate din acizi grași, precum și derivați ai acestora care se esterifică cu anumiți derivați proveniți din alcooli. Fiindcă sunt substanțe de rezervă cu o valoare energetică mare, importanța lor este majoră din punct de vedere biologic. În mere, lipidele se găsesc într-o cantitate de 0,4g la o cantitate de 100 g de mere. Acestea se împart în două grupe: lipide simple și lipide complexe, amândouă având drept unitate structurală acizi grași și alcooli (Picchoni și colab., 1995).
c) Protidele au valoare deosebită datorită influenței catalitice, structurale și funcționale pe care o au. De asemenea, anumite protide macromoleculare (acizii nucleici) participă în sintetizarea substanțelor organismelor vegetale și la valorificarea materialului ereditar pentru transmiterea caracterelor.
d) Acizii organici se află în sub formă liberă, dar și sub formă de săruri sau ca derivați precum: esteri, amide, lactoze ș.a.. În uleiurile eterice se găsesc acizii organici aromați.
Acizii organici au influență directă asupra gustului merelor și influențează calitățile organoleptice ale fructelor, de aceea importanța lor este majoră. Au acțiune microbicidă, iar din cauza acestui fapt se utilizează frecvent în industria alimentară pentru definitizarea și armonizarea gustului pentru produsele finite. De asemenea influențează durata de păstrare și prin nivelul acizilor organici din mere se poate determina gradul lor de maturare (Do și colab., 2005).
Aciditatea totală reprezintă totalitatea acizilor aflați atât în stare liberă, cât și combinați cu anumiți cationi. Pentru determinarea acestora se neutralizează extractele de măr, care s-au trecut anterior prin coloane pentru schimbarea cationiolor (Gherghi și colab., 2001). Aciditatea cu posibilitate de titrare, are valori diferite în funcție de soi și variază mult.La merele Renet de Canada, Frumos de Boskoop și Champagne acidul malic atinge valori de peste 0,65%.La soiurile Banana de iarnă, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] valoarea acidului malic este de sub 0,40%.
Cce mai răspândiția acizi organici în mere au proveniență din alcooli: acidul inalic care se află frecvent în merele incomplet maturate, în stare liberă sau săruri de potasiu și cu rol major în anumite procese metabolice; acidul citramalic și acidul tartric aflați în stare liberă, ca sare de potasiu sau calciu (tartrați); acidul citric se află atât sub formă liberă, precum și sub formă de săruri de potasiu sau calciu. Pe lângă acizii liberi sau sub formă de săruri, în măr mai sunt acizii care au ca origine fenolii (acidul shikimic, acidul chinic, acidul clorogenic, acidul glioxilic) dar și acizi care își au originea din glucide (acidul zaharic, acidul D-galacturonic, acidul D-gluconic) (Bates și colab., 2001).
II. Substanțe cu rol biocatalizator
a) Vitaminele sunt compuși organici elaborați care formează anumite sisteme oxido-reducătoare, ajustate potențialului redoxo celular, luând parte în procese anabolice și catabolice din fruct. Activează enzimele și au rol în transportarea electronilor (Burzo, 1986). Necesitatea vitaminelor pentru organismul uman este esențială, chiar dacă este nevoie de cantități mici. În funcție de soi, conținutul în vitamine este diferit.
Vitamine hidrosolubile din mere: vitamina B (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6 (piridoxina), vitamina C (acidul ascorbic), vitamina PP (nicotinamida), vitamina H (biotina), acid pantotenic, acid folic.
Vitamine liposolubile din mere: vitamina E (tocoferol), vitamina K1, (fitochinonă) (Purdie și colab, 1991).
Vitamina C sau acidul L-ascorbic, are calități oxido-reducătoare. Se transformă într-o dicetornă (acid dehidroascorbic) și învers, printr-o oxidare lentă.Are proprietăți termolabile și se distruge la o temperatură mare. La contactul cu oxigenul atmosferic se oxidează și se transformă în acid dehidroascorbic fără calități vitaminice. Sub influența luminii, a aerului și a rămășițelorm de cupru și fier este probabilă distrugerea vitaminei C. Prin operațiunea de opărire, pierderile pot fi diminuate, operațiunea purtând numele de blanșare (Ermosele, 1991; Neamțu, 1981).
Rezultantul oxidării puternice a vitaminei C este acidul oxalic (toxic pentru om). Carența de vitamina C are ca efect boala denumită scorbut și este întâlnită în special la cei car enu pot consuma fructe în stare proaspătă. Are rolul de a transporta hidrogenul prin prezența în procesele de oxido-reducere (Hickey și Roberts, 2004).
Diferențele în ceea ce privește conținutul de vitamina C de la un soi la altul sunt majore în unele cazuri: [NUME_REDACTAT] (37 mg), [NUME_REDACTAT] (33,6 mg), Elliot (32 mg), [NUME_REDACTAT] (16 mg), Jonathan (11 mg), [NUME_REDACTAT] (6 mg), McIntosh (4 mg), [NUME_REDACTAT] (3 Omg), Davenport (2 mg) etc. (Howe si Robinson, 1946; Zubeckis 1966, citați de Felicetti și Mattheis, 2010; Wai și colab., 1990). O mare influență în procentul de vitamina C este dată de condițile agropedoclimatice. [NUME_REDACTAT] are 2,4 mg la [NUME_REDACTAT], iar la [NUME_REDACTAT] Mare procentul de vitamina C este de 5,2 mg.
Mai sunt prezente și alte substanțe în mere precum: hormoni vegetali, pigmenți, substanțe fenolice, substanțe volatile, enzime și substanțe minerale.
CAPITOLUL III. CARACTERIZAREA GENERALĂ A CADRULUI NATURAL DIN JUDEȚUL CLUJ ȘI ORAȘUL CLUJ-NAPOCA
3.1 LOCAȚIA GEOGRAFICĂ
[NUME_REDACTAT]-Napoca are o poziționare nord-vestică în România și este reședința județului Cluj. [NUME_REDACTAT]-Napoca areo poziționare geografică cu coordonatele de 46046’ latitudine nordică și 23036’ longitudine estică. Ca altitudine, Clu-Napoca se află la 363 m peste nivelul mării.
Ca aspect fizico-geografic, acesta se poziționează în regiunea de tranziție a trei unități de relief distincte: [NUME_REDACTAT] în est, în vest [NUME_REDACTAT], iar în nord [NUME_REDACTAT] (Nemeș și colab, 1968).
Acoperă o suprafață de 166 km2 și are o așezare depresionară pe terasele Someșului și a Nadășului cu anumite extinderi ale Popeștilor, Chintăului, Borhanciului și Popii. Pe partea sud-estică a orașului, terasa superioară a Feleacului este ocupată de municipiu.
Accesibilitatea municipiului Cluj-Napoca este facilă prin diferite căi: feroviar, rutier și aerian.
3.2 STUDIU CLIMATIC
3.2.1 Temperatura aerului
Influența pe care relația dintre temperatură și plantă asupra proceselor vitale ale pomilor au o importanță deosebită. O mare importanță o are temperatura aerului care arată de altfel, viteza particulelor de aer, din cauza schimbării termice a volumului de aer. Unitatea de măsură pentru temperatură se realizează cu scara Celsius.
O mare importanță în variația temperaturii aerului o reprezintă formele de relief, vegetație, dar și suprafețele ocupate de apă. În general, temperatura aerului se înregistrează la 2 m deasupra solului, iar diferențele sunt reale de câteva grade de la est la vest, la noi în țară.
Primăvara, media temperaturii aerului crește cu aproximativ 5-5,5o C, raportat la creșterile înregistrate din timpul iernii. Are o viteză de creștere mult mai mare în zonele deluroase, decât zonele montane.
În funcție de anotimp și de altitudinea zonelor, temperaturile variază lunar și anual, dar cele mai mici variații de temperatură se constată în anotimpul iernii.
Diferențele de temperaturi inregIstrate sunt foarte importante. Zilele de îngheț sunt între 140-160 sau 130-140, depinde de altitudinea zonei, iar uneori se înregistrează diferențe de 120-130 acolo unde altitudinea este mai mică. Zilele de vară ajung în număr de 20-50 sau uneori 50-70, diferențiate de altitudine (Morariu și Savu, 1970).
În ultimii 10 ani, temperatura medie anuală are valoarea de 9,52o C. Se constată o creștere a temperaturii aerului, în ultimii ani. Observând situația temperaturiilor medii din ultimii 13 ani, observăm că cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 2013 (16,9o C), iar cea mai mică temperatură medie s-a înregistrat în anul 2005 (8,71o C).
Temperaturi mari în primele luni prezintă anul 2007 și anul 2013, de alftel acești ani având valori ridicate față de alți ani pe tot parcursul anului.
În aprile din anul 2010, temperaturile nu sunt cu valori mai ridicate față de alți ani, dar pe luna mai are valori superioare.
Tabel nr. 3.1.1
Temperatura medie anuală și lunară din 2001 până în 2010 (C)
Sursa: [NUME_REDACTAT] al Stațiunii de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] are un rol esențial pentru activitățile vitale ale plantelor. După cum reiese din tabelul 3.1.1 cele mai importante temperaturii se regăsesc în lunile mai și iunie. Viteza de coacere și maturare este determinată în mare măsură de temperatură.
3.2.2 Precipitațiile atmosferice
Un element fără de care viața nu ar exista este apa. Are un rol vital în anumite procese de tip fiziologic și biochimic și are rol direct în creștere și fructificare la plante. Reprezintă un regulator termic foarte eficient prin procesele de transpirație și evapotranspirație și are rol fundamental ca mediu reactiv pentru procesele biochimice și fiziologice care vehiculează substanțele minerale. Manipulare foarte simplistă în activitpțile de horticultură și agricultură.
De obicei, apa care provine din precipitațiile atmosferice, are în componență nu doar apă din ploi și ninsori, ci și apa care provine din produsele care ajung pe suprafața pământului de la nivelul norilor. Caracterul discontinuu al precipitaților atmosferice se datorează în principal datorită influențelor maselor de aer în mișcare, fapt ce îngreunează prognoza meteo.
Relieful, de asemenea are o influență majoră în determinarea cantității, a duratei și a momentului descărcării precipitațiilor. [NUME_REDACTAT], au influență de a modifica direcția de deplasare a curenților de aer și pot mării viteza acestora (www.meteoromania.ro).
O variație a neuniformității precipitațiilor se poate constata și în județul Cluj. Un aspect general este căderea unor cantități mai mari de precipitații, acolo unde altitudiniile sunt mai mari: în zonele deluroase, precipitațiile anuale variază între 600-700 mm, iar în zonele muntoase acestea variază de la valori de 800 mm, până la 1200-1400 mm.
Uneori, în anumiți ani,în zonele unde precipitațiile au o intensitate mai ridicată, valorile înregistrate pot depăși 1400 mm în zona de munte și 1000 mm în zonele deluroase (1215 mm în Cluj).
În anii secetoși, valorile scăzute ale precipitațiilor înregistrează valori de aproximativ 500-600 în zonele muntoase și 350-450 în zonele deluroase.
Anotimpurile diferă prin cantitatea de precipitații care sunt înregistrate. Cele mai mari diferențe se înregistrează între căderile de precipitații de vară cu cele din perioada iernii. Raportat la totalul de precipitații pe un an de zile, iarna se înregistrează aproximativ 15%, iar primăvara 25%. Pe durata verii, datorită temperaturilor mari, cantitatea de vapori de apă formați este mult mai mare, ceea ce favorizează formarea norilor, iar astfel și cantitatea de precipitații este mai ridicată. Aproximativ 40% din precipitații ajung la nivelul solului.
Variațiile precipitațiilor nu prezintă o creștere sau scădere uniformă lunară. Se poate generaliza prin faptul că cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează în luna Iunie, iar cea mai mică în februarie.
Tabelul 3.2.1 sunt afișate cantitățiile de precipitații din anul 2001, până în anul 2013, din Cluj-Napoca, împărțite lunar.
Cele mai mari precipitații au fost în zona [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT]: 65-70 mm și peste 100 mm în zona depresionară Turda – [NUME_REDACTAT].
Aproximativ 140-170 zile de precipitații în zonele muntoase și aproximativ 120-130 zile de precipitații, inclusiv ninsori, în zonele deluroase.
Tabel nr. 3.2.1
Regimul de precipitații (mm) în Cluj-Napoca din 2001 până în 2013 (C)
Sursa: [NUME_REDACTAT] al Stațiunii de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] poate observa că cele mai semnificative precipitații s-au semnalat în anul 2013. Lunile iunie și iulie sunt bogate în precipitații, dar în ultimii ani se remarcă o scădere a regimului precipitațiilor în aceste luni. Anul 2010 a fost un an ploios, față de ultimii ani: 2011, 2012, 2013, când s-au remarcat verile secetoase accentuate.
Totuși, se relevă o creștere reală a precipitațiilor în ultimii ani, însă într-un mod drastic verile se remarcă printr-o scădere tot mai accentuată de la an la an.
3.2.2.1 Umiditatea relativă a aerului
Relevă nivelul de saturație pe care aerul îl are în vapori de apă. Media anuală a acestui factor are valori deferite pentru cele două regiuni ale județului Cluj. Zonele mai înalte ale județului indică un nivel de 80%, pe când zonele mai deluroase indică valori de 75%.
Raportată la alte regiuni din țară, Clujul are un nivel mai ridicat al umidității decât regiunile vestice. Cele mai ridicate valori ale umidității aerului, cu valori de aproape 90% sunt inregIstrate în luna decemberie, iar cele mai mici valori, de aproximativ 65% se înregistrează în perioada verii, lunile iulie – august.
Figura 3.2.1 Media anuală a umidității relative a aerului pe anii 2001-2010
Sursa: [NUME_REDACTAT] al USAMV [NUME_REDACTAT] se analizează valorile obținute pe anii 2001-2010 se observă că umiditatea relativă se situează în intervalul de 55,9% până la 91,5%.
Valorile medii prezintă o fluctuație în umiditatea atmosferică pe anul 2003, unde se indică valori minime de (69,23%), pe când în anul 2006 valorile sunte majore (80,49%).
Figura nr. 3.2.2 Media lunară a umidității relative a aerului,
Sursa: [NUME_REDACTAT] al USAMV [NUME_REDACTAT] nr. 3.2.2 atestă faptul conform căruia luna decembrie are cele mai ridicate valori ale umidității relative a aerului (88%) și cea mai mică valoare este înregistrată în luna aprilie (64,4%). Valorii medii sunt înregistrate în lunile mai și iunie: 66,5-68,91%. Umiditatea atmosferică pe 10 ani are o medie de 75,28%.
3.2.3 Durata de strălucire a soarelui
Definim durata de strălucire a soarelui ca acel interval de timp din decursul unei zile, în care soarele strălucește și se exprimă în ore și minute. Pe litoralul [NUME_REDACTAT] se înregistrează cele mai mari valori, de peste 2300 ore anual.
Diferențele regionale ale duratei de strălucire a soarelui sunt date de circulația maselor de aer. Dacă în [NUME_REDACTAT] se înregistrează peste 2100 ore anual, în Câmpia de Vest, datorită influențelor oaceanice, valorile oscilează între 2047 ore la [NUME_REDACTAT], 2178 ore la [NUME_REDACTAT].
Subcarpații, datorită protecției oferită de formele mai înalte de relief, au parte de o perioadă de strălucire a soarelui chiar de peste 2000 ore.
Prezența ceței în zonele deluroase reduc numărul de zile însorite, ajungând la valori de 1900 ore.
Raportat la timpul de strălucire al soarelui din intervalul 2001-2010, se observă că în lunile sezonului rece, valorile sunt mai mic, respectiv în ianuarie sunt 67 ore, iar în decembrie 67 ore. Cunoașterea acestor valori este esențială pentru a determina acumularea de zahăr în fructe. Nivelul zahărului în fructe crește proporțional cu numărul orelor de strălucire a soarelui.
În august valorile sunt superioare, de asemenea și luna iulie prezintă valori ridicate, iar ascensiunea orelor de strălucire se înregistrează din aprilie până în luna iunie, de la 139,76 ore, până la 224,96 ore.
Tabel nr. 3.2.1
Duata de strălucire a sorelui (h), Cluj-Napoca, 2001-2010
Sursa: [NUME_REDACTAT] al USAMV Cluj-Napoca
3.2.4 [NUME_REDACTAT] de acoperire a norilor pe cer, definește nebulozitatea. Norii sunt sisteme coloidale formate din picături de apă sau cristale de gheață.
Valorile acesteia variază între 1/8-8/8 (gradul de acoperire a cerului cu nori). Puțini nori pe cer înseamnă un nivel de 1/8, iar un cer total acoperit cu nori reprezintă valoarea de 8/8. Raportat la înălțimea norilor de la bază, există 3 categorii de nori: joși, medii și înalți. De asemenea etajele pe care norii sunt situați, în funcție de gradul de vizibilitate al acestora sunt în număr de trei: etaj inferior, mijlociu și superior. Înălțimea etajului inferior este de 2 km, etajul mijlociu în intervalul de 2 și 7 km, iar etajul superior între 5 și 13 km. (www.meteoromania.ro).
Influența nebulozității afectează și alte elemente climatice, fiind diferențe majore între valorile pe care le are în zonele deluroase și muntoase. La munte, nebulozitatea are valori de peste 6 zecimi, pe când la deal, aceasta are valori de 5,5 zecimi.
Variația nebulozității este prezentă, fiind diferențe reale. Dacă la munte, totalul de zile senine anual este de 80 zile, în zonele deluroase zilele senine anuale sunt în număr de 110-120 zile. [NUME_REDACTAT] Someșan zilele înnorate sunt în număr de 110 zile, iar în [NUME_REDACTAT] aproximativ 100-110 zile (Morariu și Savu, 1970).
Tabel nr. 3.2.2
Nebulozitatea în grade de nebulozitate, perioada 2001-2010
Sursa: [NUME_REDACTAT] al USAMV [NUME_REDACTAT] nebulozității în intervalul anilor 2001 până în anul 2010 se poate vizualiza în tabelul 3.2.2. Datele înregistrate de la Cluj-Napoca arată nivelul ridicat al nebulozității, chiar dacă zona este în apropierea munților și al zonelor cu o altitudine mare.
Cele mai mari valori sunt indicate în lunile mai și iunie din anul 2010, având un rol benefic maturării fructelor.
3.2.5 Regimul eolian
Mișcarea fizică și dirijată a aerului în atmosferă, reprezintă vântul. Presupune o mișcare orizontală și continuă a aerului față de suprafața terestră.
Aspecte importante în privința vântului sunt viteza și direcția acestuia. Direcția pe care vântul o are, se raportează la punctele cardinale, localizându-se direcția din care acesta suflă. Distanța parcursă raportată la timpul în care parcurge acea distanță ne arată viteza vântului. Se exprimă în m/s sau km/h și se înregistrează la 10 m înălțime față de suprafața terestră. [NUME_REDACTAT] are o influență majoră în direcția și viteza pe care o înregistrează vântul.
Vânturile benefice în horticultură sunt cele de intensitate mică, slabe. Acestea favorizează uscarea terenurilor după ploi, reducând activitatea patogenă de pe suprafața fructelor și pot scădea temperatura plantelor.
Vânturile puternice, pe de altă parte, au caracter negativ, conform specialiștilor. Riscul de paube este crescut, acestea cauzând rupere de frunze, ramuri sau chiar șarpante, deshidratează solul, stigmatul florilor și pot afecta factorii entomofili favorabili polenizării plantelor (Ciofu și colab., 2003).
Iarna, vânturile pot cauza pagube majore pomilor. La viteze mari ale vânturilor, stratul de zăpadă este viscolit, rădăcinile fiind expuse înghețurilor.
Anual, vânturile înregistrează viteze medii de 8 m/s la altitudini mari depeste 2000 m, iar în regiunile cu altitudini cuprinse între 1400-1600 m, vânturile au viteze între 4-6 m/s.
Fiind situat în nord-vestul țării, județul Cluj, are influențe vestice ale maselor de aer, dar și influență dată de relieful din zonă. Direcțiile predominante ale vânturilor sunt Nord-Vestice și Vestice.
Tabel nr. 3.2.3
Intensitatea medie lunară a vântului (m/s)
Sursa: [NUME_REDACTAT] al USAMV [NUME_REDACTAT] anul 2010 s-au înregistrat valori mai reduse față de anii precedenți. Influența acestui fapt este puțin semnificativă. În perioada lunilor mai și iunie seindică vânturi mai slabe decât în martie și aprilie. Efectul acestora poate influența polenizarea, însă nu s-au semnalat probleme din această cauză.
3.2.6 Calamități naturale
Accidentele climatice pot avea rol devastator în pomicultură, ca de altfel și în alte ramuri ale horticulturii. Producția poate fi decimată sau chiar compromisă. Se manifestă în mod dezastruos și produc pagube mari.
Din această categorie se încadrează următoarele fenomene climatice: înghețuri și brume târzii de primăvară, sau de toamnă, grindină, polei, furtuni, etc.
Din cauza unor anumiți curenți de aer, fenomenul de ceață și cel de grindină nu au o frecvență mare în zona Clujului și de aceea această zonă este considerată o regiune cu un grad de risc minor în ceea ce privește aceste fenomene.
Furtunile distrug prin forță mecanică. Efectele sunt ruperi de ramuri, dezrădăcinare de pomi sau o scuturare prematură a fructelor. Din cauza munților din jur, [NUME_REDACTAT] este protejat într-o mare măsură.
Grindina afectează culturile tot prin forță mecanică și este considerat cel mai dăunător fenomen climatic. Efectele sunt leziuni, răni și creearea de spații propice pentru instalarea agenților patogeni. Fructele pot fi afectate calitativ și estetic, iar în unele cazuri întreaga recoltă poate fi depreciată. În zona Clujului, frecvența grindinei se înregistrează primăvara, în luna mai.
Înghețurile târzii de primăvară și brumele reprezintă un risc real și devastator, după pornirea în vegetație a pomilor fructiferi, rezistența florilor și a fructelor fiind foarte mică după dezmugurire. Frecvența acestor fenomene în zona Clujului este mică, dar apariția lor realizează pagube semnificative.
Tabelul nr.3.2.4
Frecvența brumelor, înghețurilor și a grindinei, între anii 2001-2009, în intervalul dintre luna Mai și luna [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] al USAMV Cluj-Napoca
3.3 SOLURILE DIN JUDEȚUL CLUJ
Element de bază în activitatea horticolă. O întrebuințare eficientă și rațională a acestui element, necesită cunoașterea proprietăților sale atât ca întreg, cât și a însușirilor pe care le are în vederea obținerii recoltelor dorite (Blaga, 2004).
Este cel mai important factor în ceea ce privește aprovizionarea plantelor cu hrană. Schimbul între elemente este într-o continuă mișcare datorită activității majore din sol prin microorganismele ce populează straturile scoarței terestre. Deține cantități energetice superioare de care plantele au nevoie, iar reînnoirea acestea este într-un proces continuu. Valoarea solului este determinată de cantitatea de materie organică prezentă (Rusu și colab., 2005).
Solurile întâlnite în județul Cluj sunt: soluri brune și podzolite în procent de 36,5%, cernozion 17,9%, podzol 9,7%, soluri alvionare 9%, soluri negre, sărate, soluri de pajiști subalpine, etc. în procent de 26,9%.
În zonele deluroase, cele două tipuri de sol predominante sunt: cernoziomurile levigate și soluri brune de pădure. Eroziunea solului este frecventă pe suprafețe mari, mai ales în zonele despădurite. Eroziunea solurilor din județul Cluj atinge un procent de 45% , unde 18% cu un grad ridicat de eroziune, gradul IV și V (Morariu și Savu, 1970).
Din punct de vedere chimic, solurile din Cluj au o reacție fiziologică alcalină slabă, având un pH cu valori între 7,52-8,12, un nivel al humusului până la o adâncime de 30 cm, fiind bine aprovizionate în potasiu mobil și fosfor.
Aproximativ 80% din solurile din județul Cluj sunt reprezentate de soluri negre de fânețe, restul reprezentând soluri erodate.
Caracteristica solului negru de fânațe este umiditatea excesivă în orizontul An. Sursa primară de apă sunt precipitațiile atmosferice (600-800 mm/an) și apa de proveniență subterană din pânza freatică. Temperatura medie anuală redusă, între 7-9o C, ajută la obținerea rocilor de textură fină din sol: argile mamoase, mame argiloase, mame propriu-zise dar și a obținerii izvoarelor de coastă. Profilul solurilor are în componență următoarele orizonturi: Amw – Bvwg-C sau Cgo.
Primul orizont BvwG, are o grosime între 30-60 cm, prezintă un colorit cenușiu închis, cu anumite influențe gălbui. Are o textură fină și poroasă, cu grad de compactitate mediu. Din cauza fenomenelor de gleizare și pseudogleizare apar formațiuni de oxidare sub formă de pete.
Orizontul C sau Cgo, prezintă un nivel major de carbonat de calciu și cu o predominanță a fenomenelor de gleizare și pseudogleizare mare. Este reprezentat de rocile mamă argiloase.
Textura acestor soluri negre de fânațe este fină, sunt soluri reci cu grad mare de compactare, având humus în procent de 4-8% și pH cu o valoare mai mare de 6. Aceste soluri prezintă subtipuri, și anume acele soluri care au orizonturi Amw-Bvw-C sau Cgo, soluri argioiluviale care au orizonturile Amw-BtwG-Bt-C, dar și acele soluri vertice care au orizonturile Amw-Bvyw-Bvy-C.
În ciuda favorabilității mai mici a acestor soluri în vederea de înființare și susținere a livezilor, ele au o utilizare reușită în acest domeniu.
CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODĂ
4.1 AMPLASAMENT
Experiențele s-au realizat pe teritoriul [NUME_REDACTAT]-Napoca, în complexul Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca, în livada situată în spatele clădirii a Facultății de Horticultură.
Înființarea livezii a avut loc în anul 2013, după desfințarea livezii precedente
Livada este situată pe un versant cu o altitudine cuprinsă între 356,45-431,00 m, pe un teren cu un relief dificil, pante abrupte și cu diferite erori ale teraselor realizate cu mulți ani în urmă.
4.1.1 Înființarea livezii didactico-experimentală USAMV [NUME_REDACTAT] 4.1 Defrișarea vechii plantații. Sursa: [NUME_REDACTAT], 2013
Figura 4.2 Pregătirea solului pentru înființarea noii livezi. Sursa: [NUME_REDACTAT], 2013
Figura 4.3 Săpatul gropilor pentru plantarea pomilor. Sursa: [NUME_REDACTAT], 2013
Figura 4.4 Livada nou înființată. Sursa: [NUME_REDACTAT], 2013
4.2 MATERIAL BIOLOGIC
Este alcătuit din 10 soiuri de măr: Summerr red, Gala schinga, Katja, Elstar elshof, Karmin de Sonnaville, Gala galaxy selecta, Rode montet, Gala mitchgela, Lena și Rajka. S-au luat în vedere date și măsurători și s-au făcut observații asupra: diametrul trunchiului, înălțimea pomilor, numărul de lăstari viguroși, lungimea acestor lăstari, diametrul lăstarilor și unghiul de inserție al ramurilor pe trunchiul pomilor.
4.3 MĂSURĂTORI ȘI METODOLOGIE
S-au conformat măsurătorile și observațiile conform Normelor UPOV.
Măsurătorile atât pentru diametrul trunchiului pomilor, cât și pentru diametrul ramurilor, s-a folosit șublerul.
Lungimile ramurilor, înălțimea trunchiului și înălțimea pomilor au fost măsurate cu ruleta.
Pentru fiecare soi, s-au analizat câte 10 pomi, realizându-se astfel media pentru fiecare soi în parte.
4.3.1 Înălțimea trunchiului
Înălțimea trunchiului s-a realizat pentru fiecare pom, din totalul de 10 pomi analizați pentru fiecare soi. Măsurătorile s-au efectuat începând de la baza pomului, până la prima ramură inserată pe trunchi. După măsurarea fiecărui pom din cei 10 analizați pentru fiecare soi, măsurătorile s-au împărțit la numărul de pomi, rezultând astfel media pentru soiul respectiv. Exprimarea valorilor s-a făcut în cm.
Figura 4.5 Măsurarea înălțimii trunchiului (Fotografie originală)
4.3.2 Înălțimea pomilor
Măsurarea înălțimii pomilor s-a realizat de la baza fiecărui pom, până la ultima formațiune. S-au efectuat măsurători pe fiecare pom din cei 10 analizați pentru fiecare soi în parte, urmând ca suma înălțimilor să fie împărțită la numărul de pomi, obținând astfel media înălțimi pe soiul respectiv.
Măsurătorile s-au realizat în cm, iar media rezultată a fost exprimată de asemenea în cm.
Figura 4.6 Măsurarea înălțimii pomilor (Fotografie originală)
4.3.3 Lungimea lăstarilor
Pentru măsurarea lungimii lăstarilor s-a folosit șublerul, iar măsurarea propriu-zisă s-a efectuat de la inserția pe trunchi a fiecărui lăstar măsurat, până la ultimul mugure apical de pe formațiune. S-au luat în considerare lăstari viguroși cât și lăstari slab viguroși, realizându-se astfel, prin însumarea lungimiilor acestora și divizarea la numărul de lăstari măsurați pe fiecare pom, media lungimii lăstarilor pe fiecare pom în parte.
Mediile fiecărui pom, din cei 10 pomi analizați pentru un soi, s-au însumat și s-au împărțit la 10, rezultând astfel media lăstarilor pentru soiul analizat.
Figura 4.7 Măsurarea lungimii lăstarilor (Fotografie originală)
4.3.4 Diametrul trunchiului
Diametrul trunchiului s-a măsurat în zona mediană a acestuia, fără ca măsurătorile să fie influențate de noduri și alte formațiuni. Diametrul trunchiului s-a măsurat cu șublerul și s-a exprimat in mm. S-a realizat media diametrului pentru fiecare soi în parte prin împărțirea sumei diametrelor celor 10 pomi analizați la 10.
Figura 4.8 Măsurarea diametrului trunchiului (Fotografie originală)
4.3.5 Diametrul lăstarilor
Diametrul lăstarilor s-a măsurat de asemenea cu șublerul, analizați fiind lăstarii care au fost
măsurați și în lungime. Diametrul acestora s-a exprimat în mm, iar media s-a realizat pe fiecare pom în parte prin însumarea diametrelor fiecărui lăstar analizat și împărțirea sumei la numărul de lăstari măsurați.
După obținerea mediei lăstarilor pe fiecare pom, s-a calculat media diametrelor pentru fiecare soi prin însumarea diametrelor fiecărui pom și împărțirea la 10, adică numărul de pomi măsurați.
Figura 4.9 Măsurarea diametrului lăstarilor (Fotografie originală)
4.3.6 Unghiul de inserție
Măsurarea unghiului de inserție s-a determinat ochiometric, pe cei 100 de pomi analizați, iar pentru fiecare soi s-a stabilit media unghiului de inserție.
Figura 4.10 Determinarea unghiului de inserție (Fotografie originală)
4.3.7 Numărul de lăstari
S-au analizat lungimea lăstarilor în diferite stadia de dezvoltare pe fiecare pom în parte, la cei 10 pomi analizați pentru fiecare soi. S-a calculat media numărului de lăstari pe fiecare pom, iar apoi s-a calculate media numărului de lăstari pentru fiecare soi în parte prin adunarea mediilor pentru fiecare pom din cei 10 analizați și împărțirea la 10.
Figura 4.11 Determinarea numărului de lăstari pe pom (Fotografie originală)
4.4 DESCRIEREA MATERIALULUI BIOLOGIC
Soiurile urmărite în experiment sunt în număr de 10: Summerr red, Gala schinga, Katja, Elstar elshof, Karmin de Sonnaville, Gala galaxy selecta, Rode mantet, Gala mitchgala, Lena și Rajka.
4.4.1 Soiurile studiate
Summerred este un soi cu origini canadiene care a fost creat prin încrucișarea soiului McIntosh cu soiul [NUME_REDACTAT]. Vigoarea pomului este supramijlocie, iar fructificarea acestuia este pe tipul III.
Forma fructelor este tronconică, ușor alungită, de mărime mijlocie. Culoarea pieliței este roșu- aprins, cu puncte subcutanate de culoare albă. Pulpa tinde să aibă o culoare roză, imediat sub pieliță, iar în rest are culoare albă. Are un gust acrișor și este parfumat. Ajunge la maturitate în a doua decadă a lunii august și se păstrează până în luna octombrie (Mitre, 2008).
Figura 4.1 [NUME_REDACTAT] Figura 4.2 [NUME_REDACTAT]
Sursa: (www.ecbrownsnursery.biz) (Fotografie originală)
Gala schinga are la origine soiul Gala, care a fost obținut prin încrucișarea soiurilor Kidd’s Orange și [NUME_REDACTAT], în anul 1962 în [NUME_REDACTAT].
Pomul este de vigoare mare, similar cu [NUME_REDACTAT] și are o fructificare bună.
Fructele au mărime mijlocie, cu o consistență a pulpei densă și suculentă. Pielița este de culoare galben-roșiatică, iar pe partea însorită de culoare roșie (Mitre, 2008).
Figura 4.3 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 4.4 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: (www.holyrootfarm.com) (Fotografie originală)
Katja, cunoscut și sub denumirea de Katy, a fost creat în anul 1947 în Suedia din soiurile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
Pomul are vigoare mijlocie și este bun polenizator pentru alte soiuri. Datorită originii, are adaptabilitate bună la climate mai puțin favorabile, dar se obțin producții semnificative în climatul temperat. Fructul, de mărime mijlocie și de culoare roșie este foarte apreciat în rândul copiiilor. Are pulpa suculentă și crocantă, iar gustul este ușor acidulat, iar uneori are un ușor gust de căpșuni (http://www.orangepippin.com/apples/katy)
Figura 4.5 [NUME_REDACTAT] Figura 4.6 [NUME_REDACTAT]
Sursa: (www.fruittreesdirect.co.uk) (Fotografie originală)
[NUME_REDACTAT] este o mutație genetică a soiului Elstar creat în Olanda. Are o vigoare bună de creștere, dar este necesară o normare a acesteia.
Fructele sunt de mărime mică, formă sferic-alungită și ajung la maturitate în septembrie, au o culoare a pieliței roșu închis. Pulpa este suculentă, are un gust caracteristic și este aromată. Păstrarea fructelor este foarte bună, până în luna aprilie (http://www.johan-nicolai.com/fruit/apples/elstar-elshof%C2%AE).
Figura 4.7 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 4.8 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: (http://www.johan-nicolai.com) (Fotografie originală)
Karmin de Sonnaville a fost creat la Universitatea din Wageningen din Olanda în jurul anului 1950. Părinții acestui soi nu sunt clar definiți, se știe că provine din încrucișarea soiului Cox’s [NUME_REDACTAT] cu soiul Jonathan sau soiul Belle de Boskoop.
Pomul este de vigoare mijlocie, fructul este de culoare galbenă tomnatică atractivă și gust dulce acrișor, ușor aromat (http://www.orangepippin.com/apples/karmijn-de-sonnaville).
Figura 4.9 [NUME_REDACTAT] de Sonnaville Figura4.10 [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]: (www.incredapple.com) (Fotografie originală)
Gala galaxy Selecta este un soi obținut ca mutație a soiului [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT]. Fructul este de mărime mijlocie și prezintă o culoare galbenă acoperită cu striații roșiatice pe mai mult de trei sferturi din suprafața fructului. Pulpa este suculentă și crocantă. (http://www.hellotrade.com).
Figura 4.11 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Figura 4.12 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
Sursa: (http://www.hellotrade.com) (Fotografie originală)
[NUME_REDACTAT] este un soi obținut ca mutație a soiului Mantet care fost obținut prin încrucișarea soiului McIntosh cu soiul Tetofsky, în Manitoba, Canada, în anii 1930. Este un soi auto-steril și are nevoie de polenizatori. Are vigoare mijlocie și are flori pe tipul 3.
Fructele au pielița de culoare roșie și prezintă striații. Se consumă în stare proaspătă (http://www.orangepippin.com/apples/mantet)
Figura 4.13 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 4.14 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: (www.esveld.nl) (Fotografie originală)
Gala mitchigala este un soi obținut din soiul Gala, în [NUME_REDACTAT]. Pomul are vigoare mijlocie și fructificare pe tipul III, la fel precum soiul [NUME_REDACTAT], însă fructele ajung la maturitate cu o lună înaintea acestuia.
Fructele au pielița de culoare roșu-deschis cu dungi. Pulpa este crocantă și suculentă cu un gust dulce. Au o durată bună de păstrare în perioada iernii, până primăvara în luna martie. (http://www.pepival.com/IMG/pdf/Mondial_gala_gb.pdf).
Figura 4.14 [NUME_REDACTAT] mitchgala Figura 4.15 [NUME_REDACTAT] mitchgala
Sursa: (http://www.pepival.com) (Fotografie originală)
Lena este un soi similar cu [NUME_REDACTAT], dar nu sunt informații acreditate referitoare la acest lucru. Pielița este de culoare verde, cu striații roșii. Miezul este crocant, având gustul ușor acidulat (http://www.realfoods.co.uk)
Figura 4.16 [NUME_REDACTAT] Figura 4.17 [NUME_REDACTAT]
Sursa: (http://www.realfoods.co.uk) (Fotografie originală)
Rajka este un soi care a fost obținut în Cehia la începutul anilor ’90. A fost obținut prin încrucișarea soiului Sampion cu soiul Katja. Pomul este de vigoare mică, auto-steril și are flori pe tipul 4.
Fructele de culoare roșu-aprins ajung la maturitate la jumătatea lunii septembrie și au o perioadă scurtă de păstrare, până în luna decembrie (http://www.sonneruplund.dk)
Figura 4.18 [NUME_REDACTAT] Figura 4.19 [NUME_REDACTAT]
Sursa: (www.sadyklasterec.cz) (Fotografie originală)
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII
5.1 DIAMETRUL TRUNCHIULUI
Diametrul trunchiului este un aspect esențial în ceea ce privește determinarea vigorii pomilor.
Tabelul 5.1
Rezultatele referitoare la diametrul trunchiului (mm) la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT]: prelucrare proprie
Analizând comportarea soiurilor față media experienței, luată ca martor și analiza statistică a datelor, s-a ajuns la concluzia că dintre soiurile studiate toate soiurile au înregistrat diferențe asigurate statistic, și anume: diferențe foarte semnificativ pozitive soiurile: Katja (21,5 mm), Karmin de Sonnaville (21,0 mm) și Rajka (23,1 mm). La polul opus, înregistrând valori foarte semnificativ negative sunt soiurile: Summerred (16,8 mm), [NUME_REDACTAT] Selecta (17,9 mm), [NUME_REDACTAT] (17,6 mm) și [NUME_REDACTAT] (15.8 mm). La soiurile [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Lena, diametrul trunchiului a avut valori apropiate de media experienței luată ca martor, diferențele fiind nesemnificative.
5.2 ÎNĂLȚIMEA TRUNCHIULUI
Tabelul 5.2
Rezultatele referitoare la înălțimea trunchiului (cm) la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT]: prelucrare proprie
Analizând comportarea soiurilor față media experienței, luată ca martor, și analiza statistică a datelor, s-a ajuns la concluzia că dintre soiurile studiate toate au înregistrat diferențe asigurate statistic, și anume: diferențe foarte semnificativ pozitive soiurile [NUME_REDACTAT] (60.7 cm), [NUME_REDACTAT] (61.4 cm), [NUME_REDACTAT] (70.7 cm), [NUME_REDACTAT] Selecta (60.6 cm), [NUME_REDACTAT] (64.2 cm). La polul opus, înregistrând diferențe foarte semnificativ negative, sunt următoarele soiuri: Katja (39.7 cm), Karmin de Sonnaville (22.3 cm), Lena (46.2 cm) și soiul Rajka (42.2 cm), iar soiul [NUME_REDACTAT] (49 cm) nu a înregistrat diferențe semnificativ negative față de media experienței, luată ca martor.
5.3 ÎNĂLȚIMEA POMILOR
Tabelul 5.3
Rezultatele referitoare la înălțimea pomului (cm) la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT]: prelucrare proprie
În urma rezultatelor măsurătorilor privind înălțimea medie a pomilor și analizei statistice a datelor în raport cu media experienței, s-a ajuns la concluzia că dintre soiurile studiate toate au înregistrat diferențe asigurate statistic, și anume: diferențe foarte semnificativ pozitive soiurile: Summerred (177.7 cm), [NUME_REDACTAT] (190,5 cm), Katja (170,8 cm), [NUME_REDACTAT] (183,0 cm), [NUME_REDACTAT] Selecta (175,4 cm) și [NUME_REDACTAT] (163,5 cm). Diferențe foarte semnificativ negative au înregistrat soiurile: Karmin de Sonnaville (128,2 cm), [NUME_REDACTAT] (124,6 cm) și Rajka (151,3 cm).
5.4 FORMAȚIUNILE POMILOR
Tabelul 5.4
Rezultatele referitoare la numărul formațiunilor de rod la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT]: prelucrare proprie
În urma rezultatelor măsurătorilor privind numărul mediu al lăstarilor pe pomi și a analizei statistice a datelor, se poate ajunge la concluzia că între cele 10 soiuri studiate diferențele semnalate față de media experienței sunt variate. Astfel s-au înregistrat diferențe foarte semnificativ pozitive la două soiuri: Summerred (5.6) și [NUME_REDACTAT] (6,3). La polul opus s-au înregistrat diferențe foarte semnificativ negative la soiurile: [NUME_REDACTAT] (3,7) și Rajka (4,0). Diferențe distinct semnificativ negative s-a semnalat la soiul [NUME_REDACTAT] (4.4), iar soiul Lena (4,5) a înregistrat diferențe semnificativ inferioare. În schimb, soiurile Katja (4,9), [NUME_REDACTAT] (4,8) și Karmin de Sonnaville (4,7) nu au înregistrat diferențe asigurate statistic.
5.5 DIAMETRUL FORMAȚIUNILOR
Tabelul 5.5
Rezultatele referitoare la diametrul formațiunilor (mm) de rod la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT]: prelucrare proprie
Analizând rezultatele obținute privind diametrul formațiunilor soiurilor folosite în experiment, față de media experienței (6,1 mm), se poate ajunge la concluzia că două soiuri prezintă diferențe foarte semnificativ pozitive: Karmin de Sonnaville (7,4 mm) și Rajka (6,8 mm). Diferențe foarte semnificativ negative prezintă soiurile [NUME_REDACTAT] Selecta (5,1 mm) și [NUME_REDACTAT] (5,5 mm). [NUME_REDACTAT] (6,4) are o diferență distinct semnificativă față de media experienței. Diferențe semnificativ inferioare au înregistrat soiurile [NUME_REDACTAT] (5,7 mm) și [NUME_REDACTAT] (5,8 mm). [NUME_REDACTAT] (6,0 mm), [NUME_REDACTAT] (5,8 mm) și Lena (6,1 mm) nu au inregistrat diferențe asigurate statistic față de media experienței.
5.6 LUNGIMEA FORMAȚIUNILOR
Tabelul 5.6
Rezultatele referitoare la lungimea formațiunilor (cm) de rod la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT]: prelucrare proprie
În ceea ce privește lungimea formațiunilor, analizând comportarea soiurilor față media experienței, luată ca martor, și analiza statistică a datelor, s-a ajuns la concluzia că dintre soiurile studiate, toate au înregistrat diferențe asigurate statistic, și anume: diferențe foarte semnificativ pozitive soiurile Katja (62,1 cm), [NUME_REDACTAT] (64,7 cm), Karmin de Sonnaville (72,9 cm), Lena (60,4 cm) și Rajka (64,6 cm). Diferențe foarte semnificativ negative au prezentat soiurile Summerred (45,7 cm), [NUME_REDACTAT] (57,5 cm), [NUME_REDACTAT] Selecta (54,3 cm) și [NUME_REDACTAT] (50,8 cm). Diferență semnificativ pozitivă a prezentat soiul [NUME_REDACTAT] față de media experienței.
5.7 UNGHIUL DE INSERȚIE
Tabelul 5.7
Rezultatele referitoare la unghiul de inserție la 10 soiuri de măr, cultivate în sistem superintensiv, la USAMV [NUME_REDACTAT] urma rezultatelor măsurătorilor privind unghiul de inserție al lăstarilor pe pomi și a analizei statistice a datelor, se poate ajunge la concluzia că între cele 10 soiuri studiate diferențele semnalate față de media experienței sunt foarte semnificativ pozitive la soiurile Katja (53,9 o), Karmin de Sonnaville (79,4o) care a înregistrat cea mai mare diferență cu 61,2 % în plus față de media experienței și soiul Lena (50o). La polul opus s-au înregistrat diferențe foarte semnificativ negative la soiurile Summerred (45,7o), [NUME_REDACTAT] (36,6o), [NUME_REDACTAT] (36,8o), [NUME_REDACTAT] Selecta (47,5o) și [NUME_REDACTAT] (45o). [NUME_REDACTAT] Montet (48,8o) și soiul Rajka (48,9o) au înregistrat diferențe semnificative distinct negative față de media experienței.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Comparativ Asupra a 10 Soiuri de Mar, In Primul An de la Plantare, In Livada U.s.a.m.v. Cluj Napoca (ID: 2097)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.