Studiu Comparat Privind Asigurarile de Accidente

CUPRINS

PREFAȚĂ …………………………………………………………………………………… 3

INTRODUCERE …………………………………………………………………………… 4

Cap. I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE …………………………… 5

1.1. Importanța economico-socială a asigurărilor …………………………………………… 5

1.2. Evoluția asigurărilor ……………………………………………………………………. 6

1.3. Conceptul de asigurare ………………………………………………………………… 11

1.3.1. Asigurarea sub aspect juridic …………………………………………….…. 11

1.3.2. Asigurarea sub aspect economic …………………………………………… 11

1.4. Funcțiile și rolul asigurărilor …………………………………………………………… 12

1.5. Clasificarea asigurărilor ……………………………………………………………….. 13

1.6. Elementele tehnice ale asigurărilor ……………………………………………………. 17

Cap. II. PIAȚA ASIGURĂRILOR ȘI TENDINȚELE DEZVOLTĂRII SALE ……… 20

2.1. Piața asigurărilor ……………………………………………………………………… 20

2.2. Tendințe în evoluția asigurărilor ………………………………………………………. 21

2.3. Piața românească a asigurărilor ………………………………………………………. 23

Cap. III. ASIGURĂRI DE ACCIDENTE ALE PERSOANELOR

PRACTICATE DE SOCIETĂȚILE DE ASIGURARE …………………… 25

3.1. Asigurări de accidente ………………………………………………………………… 25

3.2. Asigurări de accidente practicate de S.C. ASIROM S.A ……………………………… 26

3.2.1. Prezentarea societății ……………………………………………………………… 26

3.2.2. Condiții generale de asigurare facultativă de persoane …………………………… 27 3.2.3. Condiții speciale privind asigurarea de accidente …………………………………. 29

3.2.3.1. Asigurări de accidente (tarif II) …………………………………….. 30

3.2.3.2. Asigurarea facultativă familială de accidente (tarif IIa) …………….. 33

3.2.3.3. Asigurarea de accidente turist (tarif IIb) …………………………… 34

3.2.3.4. Asigurarea complexă a elevilor și studenților (tarif IIc) ……………. 35

3.2.3.5. Asigurarea facultativă pentru cazurile de accidente a călătorilor

(tarif IIg) ……………………………………………………………. 36

3.2.3.6. Asigurarea facultativă a vânătorilor (tarif IIi ) ……………………… 39

3.2.3.7. Asigurarea facultativă suplimentară pentru cazurile de invaliditate

temporară din accident (tarif IIj) …………………………………… 41

3.2.3.8. Asigurarea managerilor pentru cazurile de accident ………………… 43

3.2.3.9. Asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente (tarif Ia) …… 44

3.3. Asigurări de accidente practicate de S.C. ARDAF S.A ………………………..….…. 45

3.3.1. Prezentarea societății ……………………………………………………………. 45 3.3.2. Condiții generale privind asigurările de accidente ……………………….……… 46

3.3.3. Condiții speciale privind asigurările de accidente ………………………………… 51

3.3.3.1. Asigurarea individuală de accidente …………..…………………… 51

3.3.3.2. Asigurarea colectivă de accidente …………………………….……. 52

3.3.3.3. Asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicule …………… 54

3.3.3.4. Asigurarea managerului pentru accidente …………………………… 55

3.3.3.5. Asigurarea de accidente a călătorilor, a cheltuielilor medicale

de prim ajutor și a bagajelor acestora ……………………………… 57

3.3.3.6. Asigurarea turiștilor ……………………………………………….. 58

3.3.3.7. Asigurarea pompierilor civili ………………………………………. 59

3.3.3.8. Asigurarea de accidente a taximetriștilor

și a persoanelor transportate ………………………………………. 60

3.4. Studii de caz privind asigurările de accidente practicate

de societățile de asigurare …………………………………………………….. 61

3.4.1. Studiu de caz privind asigurarea facultativă de accidente (tarif II) ……….. 62

3.4.2. Studiu de caz privind asigurarea mixtă de viață și suplimentară

de accidente(tarif Ia) ………………………………………………………. 63

3.4.3. Studiu de caz privind asigurarea colectivă de accidente a angajaților …….. 63

Cap. IV. CONCLUZII …………………………………………………………………… 64

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………. 67

PREFAȚĂ

Lucrarea de diplomă cu titlul „Studiu comparat privind asigurările de accidente” își propune abordarea asigurărilor în caz de accidente într-o manieră teoretico-metodologică, pe de-o parte, și tehnica de realizare practică a acestora, pe de altă parte.

Lucrarea este structurată în 5 capitole. În primul capitol sunt prezentate noțiunile generale privind asigurările. Capitolul II prezintă piața asigurărilor și tendințele dezvoltării sale. Următorul capitol prezintă asigurările de accidente practicate de ASIROM S.A și ARDAF S.A., incluzând și studii de caz. Ultimul capitol este rezervat concluziilor.

Țin să mulțumesc tuturor profesorilor care ne-au îndrumat în cei patru ani de studii și au contribuit la formarea noastră profesională, în special doamnei Victoria Șeulean pentru sprijinul acordat la elaborarea lucrării de licență.

INTRODUCERE

Asigurarea ca nevoie de bază a fost activată de dorința oamenilor de a-și proteja averea, viața și familia împotriva unor riscuri posibile sau mai puțin posibile care s-ar putea produce în viitor.

Încă de la începutul existenței lui pe pământ, omul a fost interesat să-și asigure "acoperișul", îmbrăcămintea și hrana pentru a putea fi protejat atunci când condițiile atmosferice sunt neprielnice și să-și satisfacă nevoile mai importante. Nevoia de siguranță este fundamentală încadrându-se în piramida nevoilor imediat după nevoile fiziologice ale omului.

Singura diferență între viața în sine și asigurare este că cea din urmă reprezintă un act conștient și programat. Roata de rezervă, alarma, rezerva de hrană din casă, umbrela și multe alte lucruri pe care le facem în fiecare zi reprezintă diverse tipuri de asigurare, securitatea și protecția existenței noastre pe plan fizic sau financiar împotriva pericolelor care sunt gata să ne provoace probleme grave.

În țara noastră, primele forme de asigurare au apărut înaintea secolului al XIX-lea și s-au dezvoltat, iar în 1948 toate societățile de asigurare au fost naționalizate. În prezent, asigurările, în special cele de persoane, sunt mai puțin răspândite în România decât în alte țări. În țările dezvoltate în care protecția socială reprezintă un nivel ridicat se constată că cererea pentru asigurările de persoane persistă, societățile de asigurări private păstrându-și un loc important în organizarea asigurărilor complementare.

În România, domeniul asigurărilor este mai puțin dezvoltat. Unele cauze ar putea fi: lipsa de cunoaștere a acestui sector de activitate datorată în mare parte faptului că abia din 1991 se poate vorbi de o piață a asigurărilor în România, în sensul că în mod reglementat întâlnim aici confruntarea dintre cererea și oferta de asigurare. Din nefericire, oferta de asigurare este restrânsă și scumpă predominând produsele de asigurare clasice, tradiționale. Puține societăți de asigurare cu capital mixt au venit cu contracte noi, mai atractive pentru asigurați.

O altă cauză este nivelul de trai scăzut care îi împiedică pe unii români să-și încheie asigurări. Aceștia sunt interesați de obținerea de venituri pe termen scurt, pentru acoperirea cheltuielilor materiale de zi cu zi neglijând posibilitatea producerii unui accident, și ignoră investițiile pe termen lung, cum ar fi asigurările de viață.

Următoarea cauză este existența unor domenii de activitate mai puțin acoperite de asigurători, ca de exemplu asigurările agricole, de aviație, de credite și garanții. Această stare de fapt se datorează lipsei de cultură economică a asiguraților cât și a vidului legislativ în cazul asigurărilor agricole.

CAP.I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

1.1 Importanța economico-socială a asigurărilor

Necesitatea protecției omului și a bunurilor sale împotriva calamităților naturale și a accidentelor

Noțiunea de asigurare poate fi definită ca o operațiune economică și financiară decurgând dintr-un contract prin care asiguratul se obligă să plătească periodic o sumă (prima de asigurare) în schimbul căreia asigurătorul își asumă obligația ca la producerea unui eveniment (riscul asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului o despăgubire (suma asigurată ).

Producția bunurilor materiale a constituit întotdeauna baza existenței și dezvoltării societății omenești . Ca proces permanent , producția presupune în mod necesar și obiectiv raporturi de intercondiționare între om și natură. Omul a reușit în timp să pătrundă tot mai adânc tainele naturii, să descopere legile care o guvernează, să folosească în interesul său, forțele și resursele naturii.

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viața sau integritatea corporală a oamenilor. Forțele naturii, printre care se numără: seceta, înghețul, ploile torențiale, uraganele, inundațiile, cutremurele de pământ trăsnetul, incendiile, prăbușirile și alunecările de teren, avalanșele de zăpadă și altele. O multitudine de cauze naturale provoacă decese, boli și îmbătrânire la oameni , afectează evoluția plantelor ori pun în pericol viața animalelor.

Dezvoltarea științei și tehnicii face posibilă creșterea rapidă a producției, ușurarea muncii , progresul social , dar în anumite împrejurări , ea poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă și chiar viețile oamenilor. Astfel, defecțiunile ivite în funcționarea mașinilor, instalațiilor și aparatelor pot provoca explozii, incendii, electrocutări, asfixieri, arsuri, etc.; dezvoltarea traficului rutier, feroviar, aerian și maritim mărește pericolele circulației; folosirea energiei atomice în scopuri militare, și atomoelectrice pot provoca pagube imense prin contaminarea radioactivă a oamenilor a plantelor și a celorlalte viețuitoare, ca și prin distrugerea bunurilor materiale.

Omul poate să provoace pierderi semenilor săi prin modul necorespunzător în care își îndeplinește uneori atribuțiile ce-i revin în activitatea economică sau prin comportarea sa reprobabilă în societate.

Anumiți factori sociali-economici pot, de asemenea , provoca fenomene cu efecte negative asupra desfășurării neîntrerupte a activității economice. Din această categorie fac parte crizele economice, șomajul, inflația etc.

Cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene ce pot perturba desfășurarea normală a activității economice și poate provoca pagube, permite omului să ia măsurile de rigoare pentru a evita apariția unor asemenea fenomene, a le preveni, a limita acțiunea lor distructivă sau a se pune la adăpost de urmările nefaste ale acestora

Se observă deci, că pericolele la care sunt expuși oamenii și bunurile lor sunt multiple și variate, de unde rezultă necesitatea existenței unor forme de protecție care să preîntâmpine sau să limiteze efectele producerii catastrofelor sau accidentelor, atât de dăunătoare pentru individ precum și pentru societate în ansamblul ei.

1.2 Evoluția asigurărilor

Sesizând nevoia de protecție, încă din cele mai vechi impuri omul a căutat să se apere împotriva loviturilor sorții, încercând să le prevadă, să le prevină sau să le micșoreze efectele, în măsura posibilităților existente la momentul respectiv, imaginând diverse modalități prin care să realizeze aceasta.

Acțiuni de solidarizare pentru suportarea în comun a efectelor calamităților și accidentelor, pot fi întâlnite încă din antichitate în Egipt, Babilon, Grecia .

La Roma și în Grecia este cunoscută o instituție juridică asemănătoare cu asigurare de astăzi : „FOENUS NAUTICUM” – care înseamnă contractarea unui împrumut pentru plata mărfurilor ca urmau să fie transp exemplu asigurările agricole, de aviație, de credite și garanții. Această stare de fapt se datorează lipsei de cultură economică a asiguraților cât și a vidului legislativ în cazul asigurărilor agricole.

CAP.I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

1.1 Importanța economico-socială a asigurărilor

Necesitatea protecției omului și a bunurilor sale împotriva calamităților naturale și a accidentelor

Noțiunea de asigurare poate fi definită ca o operațiune economică și financiară decurgând dintr-un contract prin care asiguratul se obligă să plătească periodic o sumă (prima de asigurare) în schimbul căreia asigurătorul își asumă obligația ca la producerea unui eveniment (riscul asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului o despăgubire (suma asigurată ).

Producția bunurilor materiale a constituit întotdeauna baza existenței și dezvoltării societății omenești . Ca proces permanent , producția presupune în mod necesar și obiectiv raporturi de intercondiționare între om și natură. Omul a reușit în timp să pătrundă tot mai adânc tainele naturii, să descopere legile care o guvernează, să folosească în interesul său, forțele și resursele naturii.

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viața sau integritatea corporală a oamenilor. Forțele naturii, printre care se numără: seceta, înghețul, ploile torențiale, uraganele, inundațiile, cutremurele de pământ trăsnetul, incendiile, prăbușirile și alunecările de teren, avalanșele de zăpadă și altele. O multitudine de cauze naturale provoacă decese, boli și îmbătrânire la oameni , afectează evoluția plantelor ori pun în pericol viața animalelor.

Dezvoltarea științei și tehnicii face posibilă creșterea rapidă a producției, ușurarea muncii , progresul social , dar în anumite împrejurări , ea poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă și chiar viețile oamenilor. Astfel, defecțiunile ivite în funcționarea mașinilor, instalațiilor și aparatelor pot provoca explozii, incendii, electrocutări, asfixieri, arsuri, etc.; dezvoltarea traficului rutier, feroviar, aerian și maritim mărește pericolele circulației; folosirea energiei atomice în scopuri militare, și atomoelectrice pot provoca pagube imense prin contaminarea radioactivă a oamenilor a plantelor și a celorlalte viețuitoare, ca și prin distrugerea bunurilor materiale.

Omul poate să provoace pierderi semenilor săi prin modul necorespunzător în care își îndeplinește uneori atribuțiile ce-i revin în activitatea economică sau prin comportarea sa reprobabilă în societate.

Anumiți factori sociali-economici pot, de asemenea , provoca fenomene cu efecte negative asupra desfășurării neîntrerupte a activității economice. Din această categorie fac parte crizele economice, șomajul, inflația etc.

Cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene ce pot perturba desfășurarea normală a activității economice și poate provoca pagube, permite omului să ia măsurile de rigoare pentru a evita apariția unor asemenea fenomene, a le preveni, a limita acțiunea lor distructivă sau a se pune la adăpost de urmările nefaste ale acestora

Se observă deci, că pericolele la care sunt expuși oamenii și bunurile lor sunt multiple și variate, de unde rezultă necesitatea existenței unor forme de protecție care să preîntâmpine sau să limiteze efectele producerii catastrofelor sau accidentelor, atât de dăunătoare pentru individ precum și pentru societate în ansamblul ei.

1.2 Evoluția asigurărilor

Sesizând nevoia de protecție, încă din cele mai vechi impuri omul a căutat să se apere împotriva loviturilor sorții, încercând să le prevadă, să le prevină sau să le micșoreze efectele, în măsura posibilităților existente la momentul respectiv, imaginând diverse modalități prin care să realizeze aceasta.

Acțiuni de solidarizare pentru suportarea în comun a efectelor calamităților și accidentelor, pot fi întâlnite încă din antichitate în Egipt, Babilon, Grecia .

La Roma și în Grecia este cunoscută o instituție juridică asemănătoare cu asigurare de astăzi : „FOENUS NAUTICUM” – care înseamnă contractarea unui împrumut pentru plata mărfurilor ca urmau să fie transportate cu corabia. Acest împrumut trebuia rambursat doar dacă nava ajungea cu bine la destinație. Pentru suma împrumutată se percepea o dobândă mai mare decât procentul obișnuit, care cuprindea pe lângă dobânda propriu-zisă și o remunerație asemănătoare primei de asigurare, pentru riscul pierderii împrumutului în cazul naufragierii.

În perioada Evului Mediu s-au organizat în unele țări europene (Germania, Anglia, Danemarca ) corporații numite „ghilde” , bazate pe principiul întrajutorării. Acestea acordau membrilor despăgubiri, de regulă în natură, pentru pierderile cauzate de incendii, furtul animalelor sau naufragiul corăbiilor.

Primele de asigurări în domeniul maritim au apărut în sec. al XIV-lea în porturile italiene, datorită dezvoltării comerțului în bazinul Mediteranei. Contractul de asigurare era inspirat de contractul de împrumut, asigurătorul menționând că a primit suma asigurată, obligându-se să plătească asiguratului, după un termen stabilit, ceea ce nu se întâmplă dacă nava sau mărfurile ajungeau cu bine la locul de destinație. Riscul făcea obiectul unei clauze redactată amănunțit.

În secolele XVII și XVIII se dezvoltă, întâi în Franța ,apoi și în Olanda, Germania și Anglia, o nouă formă de asigurare : sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite ”tantine”.

Această formă de asigurare se caracterizează prin faptul că participanții primesc în locul dobânzii, rente viagere.

În aceeași perioadă ia ființă la Hamburg și Londra „Casa generală de incendiu” și o „instituție de asigurări” , care și-au desfășurat activitatea făcând o clasificare a riscurilor în funcție de gradul de periculozitate și determinând astfel nivelul primelor de asigurare.

Asigurările de accidente au apărut în Anglia la sfârșitul sec. al XIX-lea mai ales ca urmare a apariției și dezvoltării transporturilor pe cale ferată. Prima societate pentru aceste asigurări a fost „Railway Passangers Company”.

În Franța se practică pentru prima oară asigurarea de răspundere civilă, pentru acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai și trăsuri , fiind extinsă și la răspunderea proprietarilor de fabrici față de angajați sau terțe persoane.

Pe teritoriul țării noastre , primele forme de asigurare apar cu mult înaintea sec. al XIX-lea. Printre acestea se menționează existența unei modalități de asigurare a animalelor numită „Hopsa” , care avea ca obiect întrajutorarea reciprocă a locuitorilor din aceiași comună în cazul accidentării și sacrificării din necesitate a vitelor, astfel încât proprietarul putea să-și recupereze total sau parțial dauna suferită.

În Transilvania au apărut breslele de meserii în ale căror statute existau mențiuni care se constituie în precursoare ale activității de asigurare a persoanelor.

Tot în Transilvania s-au dezvoltat și asociații pentru stingerea incendiilor, organizate între mai multe orașe vecine, precum și asociații de înmormântare, care datorită formalităților simple la primirea membrilor, s-au dovedit viabile și au ființat vreme îndelungată.

Prima organizație de asigurare propriu-zisă a apărut în 1844 la Brașov fiind înființată de asociația meseriașilor. „Institutul General de Pensii din Brașov” avea caracterul unei organizații cooperatiste, bazată pe principiul mutualității, cu scopul de a asigura membrilor săi o pensie anuală în schimbul primelor plătite pe o durată de 17 ani.

În Principatele Române se înființează in martie 1871, societatea de asigurare numită „Dacia” , ale cărei succese au determinat constituirea unei noi societăți de asigurare numită „România”, în anul 1873. Până la primul război mondial își încep activitatea societățile „Naționale” (1882), „Generala” (1897)- care se ocupau cu transporturile maritime de cereale, „Agricola” (1906) -viza asigurările legate de agricultură, „Prima Ardeleană” (1911)-înființată la Sibiu cu capital exclusiv românesc.

În perioada interbelică își deschid agenții și sucursale în România și societăți străine: „Sun” din Londra, „Adriatica” din Trieste, iar altele participă cu capital la societățile de asigurare românești.

Activitatea societăților de asigurare s-a extins treptat cuprinzând atât asigurările de bunuri cât și cele de persoane.

Cel mai dezvoltate erau asigurările de incendiu și cele de transport, la celălalt pol situându-se asigurarea bunurilor agricole care continuau să fie acoperite de către societățile mutuale.

Prin legea 119 din 11 ianuarie 1948, toate societățile de asigurare au fost naționalizate, pentru ca în 1949 să fie puse în lichidare, patrimoniul și portofoliul lor fiind preluate de „Societatea Sovieto-Română de Asigurări” înființată prin Decretul 345/1949. În anul 1952 s-au introdus asigurările prin efectul legii și s-a înființat „Administrarea Asigurărilor de Stat (ADAS) care a preluat și sarcina asigurărilor facultative, deținând până în 1990 monopolul asigurărilor.

După 1989, odată cu ansamblul economiei românești și sectorul asigurărilor a cunoscut o perioadă de ample modificări structurale. Prima etapă a constituit-o decizia de încetare a activității ADAS-ului ( H.G. 1279/17 dec. 1991), începând cu 1 ian. 1992. Activele și pasivele ADAS au fost împărțite în trei societăți comerciale pe acțiuni:

-Societatea „Asigurarea Românească S.A. -ASIROM” care a preluat activele aferente asigurărilor de viață, asigurărilor prin efectul legii, asigurările facultative de autovehicule și pasivele corespunzătoare;

-Societatea „Astra S.A.” care a preluat activitatea societăților mixte cu participare ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea și în limita acestora, pasivele;

-Agenția „Carom S.A.” care a preluat activitatea de constatare a daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în caz de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți din străinătate de automobiliști români asigurați în țara noastră.

Constituirea, organizarea și funcționarea societăților de asigurare sunt reglementate prin legea nr.32 din 3 aprilie 2000 privind societățile de asigurare. În înțelesul legii, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

activitatea de asigurare – activitate exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată;

agent de asigurare – persoană fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui asigurător, să negocieze în numele și în contul asigurătorului contracte de asigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător sau de broker de asigurare;

asigurare – operațiunea prin care un asigurător constituie în principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate;

asigurat – persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul;

asigurător – persoană juridică română sau străină ori societate mutuală autorizată în condițiile prezentei legi să exercite activități de asigurare;

broker de asigurare – persoană juridică română sau străină, autorizată în condițiile prezentei legi, care, pentru clienții săi, negociază sau încheie contracte de asigurare și acordă alte servicii în legătură cu protecția împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor;

catastrofă – un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanțiale într-o perioadă scurtă de timp;

coasigurare – operațiunea prin care doi sau mai mulți asigurători subscriu același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din acesta;

fond de rezervă liber vărsat- totalul sumelor cu care membrii societății mutuale au contribuit la fondurile acesteia;

acționari semnificativi – acționarii care dețin cel puțin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor;

persoane semnificative – administratorul și directorul general;

portofoliul de asigurări – totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un asigurător;

prime brute subscrise – primele încasate și de încasat, inclusiv primele de reasigurare, aferente tuturor contractelor de asigurare și contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în perioada de referință, înainte de deducerea oricărei sume din acestea;

reasigurare – operațiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător;

reținere proprie -partea din risc care rămâne asigurătorului după deducerea reasigurării;

societate mutuală de asigurări – persoană juridică civilă ai cărei asociați sunt deopotrivă asigurați și asigurători.

Activitatea de asigurare din țara noastră se desfășoară prin trei categorii de societăți, și anume:

1.societăți de asigurare, societăți de asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare; toate acestea au în comun faptul că acceptă riscuri în schimbul primelor plătite de asigurați sau reasigurați, deosebindu-se prin aria activității desfășurate: numai asigurare, asigurare și reasigurare sau numai reasigurare;

2.societăți de intermediere care negociază și încheie contracte de asigurare-reasigurare cu societățile de mai sus;

3.societăți care prestează alte servicii privind încheierea și executarea unor contracte de asigurare și reasigurare.

Activitatea de asigurare se grupează în:

asigurări de viață

asigurări generale

Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute mai sus se stabilesc prin norme.

Societățile comerciale din domeniul asigurărilor pot practica potrivit obiectului de activitate, stabilit prin contractul de societate și statut, următoarele tipuri de asigurări:

1. asigurări de viață;

2. asigurări de persoane, altele decât cele de viață;

3. asigurări de autovehicule;

4. asigurări maritime și de transport;

5. asigurări de aviație;

6. asigurări de incendiu și alte pagube de bunuri;

7. asigurări de răspundere civilă;

8. asigurări de credite și garanții;

9. asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate.

Avându-se în vedere caracterul specific al activității de asigurare s-a înființat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care supraveghează și controlează respectarea legilor în scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilității activității de asigurare din România.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritate administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică, cu sediul în București, care își exercită atribuțiile conform legii 32/2000. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu format din cinci persoane, respectiv președinte, vicepreședinte și trei membrii. Membrii consiliului sunt numiți de Parlament pe o perioadă de cinci ani, fiecare membru putând fi reinvestit.

Structura organizatorică și de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atribuțiile de conducere, de execuție și de control ale personalului său se stabilesc prin regulamente de ordine interioară, aprobate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit legii 32/2000. Printre principalele atribuții ale comisiei sunt:

elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu;

supraveghează situația financiară a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau a potențialilor asigurați scop în care poate dispune de controale ale asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;

aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător înregistrat in România;

poate solicita prezentarea de informații și documente referitoare la activitatea de asigurare atât la asigurători cât și la orice persoană ce are legătură cu activitatea acestora;

poate emite decizii prin care – impune interdicții, acordă, suspendă sau retrage autorizații, modifică sau revocă condiții, cerințe sau termeni impuși de aceasta prin actele sale ;

aprobă transferul de portofoliu;

participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și metodelor contabile.

În România activitatea de asigurare poate fi exercitată numai de societăți pe acțiuni, societăți mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române, sucursale ale unor asigurători persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Pentru autorizarea constituirii și funcționării unui asigurător vor fi întocmite cereri, în forma și documentația prevăzute de lege, adresate Comisiei de Supraveghere Asigurărilor. Comisia poate să solicite informații suplimentare sau să întreprindă investigații proprii ori cu sprijinul organelor competente. În termen de cel mult 4 luni de la data înregistrării cererii Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să decidă asupra autorizării de constituire sau asupra respingerii cererii de autorizare.

Pentru acordarea autorizației trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

din studiul de fezabilitate rezultă că societatea va dispune de marja de solvabilitate legală;

capitalul social vărsat la o bancă autorizată de Banca Națională a României sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liber vărsat în conformitate cu prevederile legale;

societatea prezintă un program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea de asigurare sau justifică faptul că în cazul său nu este necesar un astfel de plan;

societatea prezintă calcule specifice pentru activitatea de asigurări de viață;

numele societății nu duce în eroare publicul;

societatea va desfășura numai activități în legătură cu asigurarea;

în cazul unui asigurător străin, dacă se face dovada că în care este înregistrat s-a constituit legal și desfășoară de cel puțin 5 ani o activitate de asigurare similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România.

Comisia poate respinge cererea de autorizare dacă constată că:

documentația întocmită nu este în conformitate cu prevederile legale în vigoare

din documentația prezentată rezultă că societatea nu va desfășura o activitate în conformitate cu Legea 32/2000

autorizarea contravine unui interes public

În ceea ce privește nivelul minim de capital social pe care trebuie să îl dețină o societate de asigurare, de asigurare-reasigurae și de reasigurare, Legea 32/2000 stipulează următoarele valori:

-7 miliarde lei pentru societățile care au ca obiect de activitate asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii

-14 miliarde lei pentru societățile care au ca obiect de activitate asigurări generale (incluzând asigurările obligatorii)

-10 miliarde lei pentru societățile care au ca obiect de activitate asigurări de viață

Capitalul social la societățile de asigurare care practică mai multe categorii de asigurări va fi suma valori de mai sus, în funcție de activitatea desfășurată. Societățile care vor desfășura toate cele trei categorii de activitate trebuie să dețină un capital social de 24 miliarde lei. Aceste sume se vor actualiza periodic prin norme emise de CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor).

CSA nu va fi dependentă de bugetul statului, finanțarea acesteia fiind asigurată de către operatorii din piața asigurărilor. În principal, veniturile CSA vor proveni din taxele de autorizare și din taxele de funcționare ale societăților de asigurare, societăților de asigurare-reasigurare, societăților de reasigurare și ale brokerilor de asigurări. Taxa de autorizare este prevăzută la o sumă de 75 milioane lei pentru societățile de asigurare și la o sumă de 30 milioane lei pentru brokerii de asigurări. Taxa de funcționare a unui operator în asigurări va fi de maxim 0,3% din volumul de prime brute încasate de societățile de asigurare, respectiv din comisionul de brokeraj al brokerilor de asigurări.

În ceea ce privește obligativitatea societăților de asigurare de a constitui și menține rezerve tehnice, Legea 32/2000 prevede constituirea și menținerea a 6 tipuri de rezerve pentru societățile care au în obiectul de activitate asigurări generale, și anume: rezerve de prime, rezerve de daune, rezerve de daune neavizate, rezerve de catastrofă, rezerve pentru riscuri neexpirate și rezerve de egalizare.

1.3 Conceptul de asigurare

1.3.1. Asigurarea sub aspect juridic

Forma juridică a asigurării este dată de un contract, care constituie „legea părților” precum și legea propriu-zisă, care emană de la puterea legislativă. Potrivit legii din 1995 („Lege privind asigurările și reasigurările în România”), „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limitele și la termenele convenite”.

Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături caracteristice. Astfel, contractul de asigurare:

1. este un contract consensual, adică se încheie valabil prin simplul consimțământ al părților.

2. este un contract sinalagmatic, adică părțile contractante își asumă obligații reciproce și interdependente. Astfel, asiguratul se obligă să facă declarații de risc exacte, să achite primele de asigurare datorate; la rândul său, asigurătorul se obligă să acopere riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizația cuvenită

3. este un contract aleatoriu, adică la încheierea acestuia părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta din contract, aceasta deoarece obligațiile asumate de asigurat și asigurător depind de un eveniment viitor și incert.

4. este un contract cu titlu oneros, adică fiecare parte urmărește să obțină un folos, o contra-prestație în schimbul obligației ce-și asumă.

5. este un contract succesiv, adică se eșalonează în timp.

6. este un contract de adeziune, adică deși este redactat și imprimat de asigurător, la el a aderat și asiguratul.

7. este un contract de bună credință, adică presupune că executarea acestuia să se facă cu bună credință de către părți. Întrucât asigurătorul acceptă preluarea unui risc, bazându-se pe informațiile furnizate de solicitantul unei asigurări fără putința de ale verifica de fiecare dată, atunci când se constată că informațiile puse la dispoziția asigurătorului nu au fost corecte, reaua credință a asiguratului se sancționează de o manieră foarte severă.

Legea constituie alături de contract, o altă formă de realizare a asigurării.

1. Asigurarea ex contractu are la bază principiul facultativității (voluntariatului), adică ea se încheie din proprie inițiativă, de către persoanele fizice sau juridice.

2. Asigurarea ex lege are la bază principiul obligativității, adică persoanele fizice și juridice, deținătoare de bunuri care fac obiectul asigurării obligatorii, sunt obligate să le asigure, iar asigurătorii care au primit autorizație legală de a practica o astfel de asigurare, sunt obligați să o realizeze.

1.3.2. Asigurarea sub aspect economic

Existența asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse bănești destinat indemnizării pagubelor provocate de anumite fenomene (evenimente).

Fondul de asigurare îmbracă în mod necesar forma bănească și se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare), pe care le achită persoanele fizice și juridice interesate în înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte, dacă s-ar produce anumite fenomene (evenimente).

Asigurarea oferă avantajul ca membrii comunității afectați de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlul de indemnizare (despăgubire) de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv. Acest lucru este posibil în virtutea faptului că paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunității de risc după principiul mutualității, adică la constituirea fondului de asigurare participă toți asigurații, dar acesta se repartizează numai acelor asigurați care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.

În procesul formării și utilizării fondului de asigurare se nasc anumite relații economice între participanții la asigurare. Astfel, în prima etapă fluxuri bănești sub forma primelor de asigurare, pornesc de la persoanele fizice și juridice asigurate către societatea de asigurare. În etapa următoare, fluxuri bănești, sub forma indemnizărilor de asigurare (despăgubiri), pornesc de la fondul de asigurare, constituit de societatea de asigurare, către persoanele juridice afectate de producerea fenomenului (evenimentului) asigurat.

1.4. Funcțiile și rolul asigurărilor

Funcțiile asigurărilor exprimă mijloacele prin care acestea își îndeplinesc menirea socială iar rolul exprimă rezultatele obținute prin exercitarea funcțiilor asigurărilor.

Principala funcție a asigurărilor este aceea a asigurării pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă) și plata unor sume asigurate (în cazul asigurărilor de persoane), atunci când în viața asiguraților intervin anumite evenimente. Aceasta este funcția care a stat la baza apariției și dezvoltării asigurărilor pe plan național și internațional.

Potrivit acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asigurații răspund conform legii și acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor.

Cea de-a doua funcție a asigurărilor care s-a dezvoltat în timp, mai ales după cel de-al doilea război mondial, este aceea de prevenire a pagubelor. Cu timpul agenții economici și societatea au învățat că este mai bine să previi decât să repari o pagubă.

Funcția de prevenire se exercită pe două căi principale, și anume:

a) prin finanțarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor (construirea de diguri de protecție împotriva inundațiilor, lucrări de împădurire de secări, irigații, finanțarea unor programe educaționale pentru asigurați);

b) prin stabilirea unor condiții de asigurare care să-l oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă (decăderea din drepturi de despăgubire în cazul neîndeplinirii unor măsuri de eliminare sau de limitare a pagubei, participarea asiguratului la acoperirea unei părți din pagubă);

O a treia funcție a asigurărilor care câștigă tot mai mult în importanță este funcția financiară. Având în vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor de asigurare și momentul plății despăgubirilor, decalaj important mai ales în cazul asigurărilor de viață, societățile de asigurare centralizează temporar sume foarte importante pe care apoi le plasează pe piața capitalului in scopul obținerii unor venituri suplimentare și al creșterii afacerilor.

Prin exercitarea funcțiilor asigurărilor rezultă rolul economic și social al asigurărilor.

Rolul economic al asigurărilor. Funcția socială a asigurărilor are prin ea însăși consecințe favorabile asupra economiei. Permițând victimelor accidentelor sau bolilor să-și procure resursele necesare, asigurarea face ca aceste riscuri să nu fie în sarcina colectivității și în același timp menține la un nivel constant puterea de consume a aceleiași colectivități, de produse de asigurare. Permițând întreprinderilor să continue să funcționeze după un sinistru, asigurarea consolidează relațiile de muncă, oferă continuitatea producției și păstrează rețeaua economică. Dar, rolul economic al asigurării nu se limitează la păstrarea entităților economice la un moment dat. Asigurătorul este cu adevărat un motor esențial al dezvoltării economice din cel puțin două motive: garanția investițiilor și plasamentul primelor.

Garanția investițiilor. Orice proiect modern de investiție și deci de dezvoltare necesită participarea asigurărilor, fără garanția cărora antreprenorul și, mai ales, bancherul nu și-ar risca sub nici o formă capitalurile necesare pentru proiectul respectiv. Antreprenorul nu poate să-și asume riscul de a-și pierde capitalurile din cauza lipsei asigurării.

Plasamentul primelor. Asigurătorul încasează prime înainte ca asigurații să fie supuși riscurilor împotriva cărora sunt asigurați. Acest lucru îi oferă asigurătorului o trezorerie excedentară pe care să o gestioneze cât mai bine în interesul mutualității. De fapt, există un anumit decalaj de timp între data apariției sinistrelor și data indemnizării lor. Acest timp poate să dureze mai mulți ani, în cazul în care este necesară intervenția justiției sau atunci când trebuie așteptate consecințele finale ale unui accident pentru a determina cuantumul indemnizației de plătit. În orice moment, asigurătorii au deci cunoștințe despre o listă de sinistre declarate, al căror cost probabil a putut fi evaluat și își așteaptă indemnizarea. Totalul evaluărilor acestor sinistre de indemnizat trebuie să fie provizionat în pasivul bilanțului, cu titlul de angajamente ale asigurătorului. Aceste provizioane reprezintă adesea cuantumuri foarte importante care trebuie și ele gestionate în interesul mutualității. Pentru provizioane la sinistre declarate trebuie să se mai adauge și provizioane calculate statistic pentru sinistre necunoscute, dar apărute deja.

Partea din prime care trebuie provizionată și plasată de către asigurători reprezintă cel mai adesea un procent din cifra lor de afaceri anuală.

În anumite ramuri precum construcții și, mai ales, asigurările de viață îl fac pe asigurător să-și is angajamente pe termen lung. Aceste tipuri de asigurări tind să se dezvolte cel mai rapid în țările cu economie modernă și acest fenomen mărește constant rolul de gestionar financiar și implicit de investitor al asigurărilor.

Fondurile gestionate de către asigurători ating în țările cele mai dezvoltate 2.500 mld. USD în SUA, 1.119 mld. lire sterline în Marea Britanie, 2.700 mld. franci în Franța.

Rolul social al asigurărilor. Asigurarea are ca scop prin intermediul contribuțiilor vărsate de către asigurați, să plătească indemnizarea acelora dintre ei care sunt victimele evenimentelor nedorite. Este o funcție eminamente socială. A garanta veniturile văduvelor și orfanilor după dispariția prematură a capului familiei, a oferit mijloace pentru reconstituirea casei sau cumpărarea unei alte locuințe pentru acela a cărui casă a fost distrusă de un incendiu, a da mijloace financiare bolnavului sau rănitului pentru a fi îngrijit conform metodelor celor mai eficace, acestea toate sunt obiectivele fundamentale ale asigurării. Garantarea în fața indivizilor sau a familiilor a siguranței veniturilor și a patrimoniului acestora, în ciuda tuturor riscurilor la care aceștia sunt expuși, contribuie la coeziunea și la fericirea indivizilor.

Un alt aspect al rolului social al asigurării este incidența sa în supraviețuirea întreprinderilor. Permițând supraviețuirea întreprinderilor, victime ale unor evenimente nedorite (incendiu, faliment al unui client debitor, răspundere civilă, etc. ) asigurarea îi salvează pe angajați, precum și locurile lor de muncă și contribuie la stabilirea relațiilor sociale și a celor de muncă. Acest rol al asigurării este prea puțin cunoscut și chiar contestat de opinia publică.

Unii asigurători nu se mulțumesc să fie simpli redistribuitori de mijloace financiare; ei au dezvoltat activități de asistență care nu oferă numai despăgubiri în bani, ci mai ales prestații în natură pentru a ușura viața asiguraților (centre de reeducare a accidentaților în scopul recuperării).

1.5. Clasificarea asigurărilor

Odată cu evoluția societății s-au multiplicat și necesitățile de protecție ale omenirii ceea ce a determinat o puternică diversificare a felurilor de asigurare.

Ca urmare a marii diversități a asigurărilor practicate, acestea se pot clasifica după mai multe criterii:

I. După forma de realizare putem clasifica asigurările în:

– asigurări prin efectul legii

– asigurări facultative

Asigurările prin efectul legii (obligatorii) sunt acele asigurări în care relațiile dintre asigurat și asigurător sunt stabilite printr-o prevedere legală cu caracter obligatoriu, acționând automat pe baza unor condiții generale prevăzute în legislație, fără îndeplinirea altor condiții speciale de către părțile contractante. Conform prevederilor Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, categoria asigurărilor prin efectul legii este reprezentată numai de asigurarea pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Asigurarea prin efectul legii este o asigurare totală, cuprinzând toate bunurile de același fel sau toate persoanele în aceeași situație, ceea ce face să fie exclusă posibilitatea selecției riscurilor și să se realizeze o dispersare optimă a acestora. De asemenea, asigurarea prin efectul legii se încheie fără termen, ea acționând pe toată perioada bunului asigurat, luând naștere automat în momentul dobândirii și încetând odată cu înstrăinarea sau dispariția acestora.

Suma asigurată se stabilește prin lege și se plătește asiguraților sau beneficiarilor asigurări în cazul producerii evenimentelor asigurate.

Asigurările facultative (contractuale) sunt acele asigurări în care relațiile dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liberul consimțământ al părților în baza unui contract de asigurare care prevede clauze precise privind subiectul, durata asigurării, obiectul, riscurile cuprinse în asigurare, sumele asigurate, primele de plată și alte asemenea elemente.

Gradul de dezvoltare al asigurărilor facultative depinde atât de posibilitățile economice ale eventualilor asigurați cât și de capacitatea asigurătorilor de a dezvolta forme de asigurare accesibile.

Suma asigurată se stabilește in funcție de dorința asiguratului, dar nu poate depăși limita valorii reale a bunului asigurat, plata sumei asigurate sau a despăgubirii este condiționată de plata la zi a primelor de asigurare.

Durata asigurării facultative este limitată la perioada prevăzută în contract, prelungirea acesteia fiind la latitudinea asiguratului.

II. După obiectul asigurării putem departaja asigurările în:

– asigurări de bunuri

– asigurări de persoană

– asigurări de răspundere civilă

Asigurările de bunuri au ca obiect asigurarea valorilor materiale de tot felul, susceptibile de a fi distruse sau deteriorate de calamități ale naturii sau de accidente. Aceste asigurări se pot clasifica la rândul lor:

– asigurări de animale

– asigurări ale culturilor agricole

– asigurări de clădiri

– asigurări de transport

– asigurări ale bunurilor din gospodării

– asigurări de mașini și instalații

Asigurările de persoane cuprind asigurările ale căror obiect îl constituie persoana fizică. În virtutea acestor asigurări se plătesc anumite sume asigurate în cazul decesului sau a invalidității permanente, precum și a atingerii unui anumit stadiu de viață a asiguratului.

Asigurările de răspundere civilă se referă la răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate unor terțe persoane fizice sau juridice, pentru bunurile distruse sau avariate și pentru persoanele vătămate sau urmașii acestora.

III. După criteriul teritorial asigurările se împart în:

– asigurări interne

– asigurări externe

Odată cu puternica internaționalizare a schimburilor comerciale manifestată în ultimele decenii, societățile de asigurări au început să cuprindă în sfera lor de activitate și acoperirea prin asigurarea riscurilor care se pot manifesta pe piața internațională.

Datorită caracteristicilor speciale pe care le au, asigurările internaționale au format o clasă aparte în portofoliul societăților de asigurări. Astfel de asigurări internaționale sunt: asigurarea creditelor, asigurarea construcțiilor, instalaților și a răspunderii constructorului, asigurarea bunurilor din străinătate, asigurări de transport fluvial, terestru și aerian, asigurări de răspundere civilă.

IV. După modul în care sunt stabilite relațiile de asigurare se diferențiază după cum urmează:

– asigurarea propriu-zisă (directă)

– reasigurarea

Asigurarea directă se caracterizează prin faptul că raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit între asigurat și asigurător, fiind caracterizate printr-un contract în cazul asigurărilor facultative sau prin prevederile legii în cazul asigurărilor obligatorii.

Dezvoltarea continuuă a activității de asigurare precum și necesitatea de a realiza acoperirea prin asigurare a unor valori foarte mari a condus la apariția unui nou gen de activitate de asigurare: reasigurarea.

În baza contractului de reasigurare, asigurătorul direct cedează unui reasigurător (care poate fi o societate de asigurare sau de reasigurare) o parte determinată din riscurile preluate de el de la asigurații săi. Reasigurarea este deci o asigurare a asigurătorului. În cazul producerii evenimentului asigurat, reasigurătorul participă la plata despăgubirii cu cota corespunzătoare de risc pe care a preluat-o asupra sa. Deosebirea față de asigurarea directă este că asigurătorul nu are nici o obligație față de asigurat, ci numai de asigurătorul direct.

La rândul său reasiguratorul are posibilitatea de a ceda o parte din riscul preluat de la asigurătorul direct unui alt reasigurator realizând o operație de retrocesiune. Prin această operațiune se realizează divizarea (pulverizarea) riscului, fiecare asigurător sau reasigurator limitându-și răspunderea la o parte a riscului corespunzător posibilităților sale de acoperire.

Asigurările de accidente

Asigurările de accidente în țara noastră sunt incluse în portofoliul diferitelor societăți de asigurare și prezintă un caracter complex.

După regimul juridic al asigurării, în principiu se pot diferenția: asigurări prin efectul legii de accidente și asigurări facultative de accidente.

Prima categorie s-a practicat până la sfârșitul anului 1995 sub forma asigurării prin efectul legii de accidente călători. În prezent, nu se mai practică asigurările de accidente prin efectul legii.

Asigurările facultative de accidente se află într-o permanentă diversificare și tot mai multe societăți de asigurare le dețin în portofoliu.

O altă clasificare a asigurărilor de accidente se poate realiza după efectele generate de accident în planul asigurării, existând astfel:

– asigurare de deces din accident

– asigurare de invaliditate și deces din accident

Ambele forme se regăsesc în portofoliul anumitor societăți de asigurare din țara noastră. Deosebirea dintre acestea vizează sfera protecției de risc, acesta producând efecte asupra nivelului primei de asigurare și asupra prestației asumate de asigurător.

În raport cu gradul de autonomie al acestui tip de asigurări, deosebim:

– asigurări autonome

– asigurări de accidente complementare

– asigurări de accidente suplimentare

„Asigurările autonome de accidente se caracterizează prin faptul că vizează încheierea și derularea unui contract distinct de alte asigurări (de bunuri, viață), având un mecanism bine precizat.” (Cistelecan, 1997: 395). Acest tip de asigurări se regăsește la mai multe societăți de asigurări, îmbrăcând forme variate.

Asigurările de accidente complementare sunt induse de contractul de bază. Ele se raportează la suma asigurată prevăzută în contract pentru asigurarea principală și nu vizează perceperea unor prime de asigurare distincte.

Asigurările suplimentare de accidente sunt cuplate sau nu la o asigurare de bază. În caz afirmativ presupun plata unor prime distincte și realizează protecția suplimentară pentru unele riscuri, în raport cu asigurarea de bază.

În general, asigurările de accidente pot fi încheiate pe perioade variate de timp de la 3 luni la mai mulți ani.

De regulă, societățile de asigurare preiau protecția de risc pentru invaliditate parțială sau totală în cazul în care are caracter permanent. În schimb, invaliditatea temporară este inclusă în sfera asigurărilor sociale.

Accidentele corporale se produc în două circumstanțe. Astfel, unele sunt legate de activitatea profesională, iar altele survin în timpul liber. În ceea ce privește accidentele corporale care apar în cadrul activității profesionale, asigurările sociale obligatorii oferă garanții în cazul accidentelor de muncă, accidentelor de circulație legate de activitatea profesională, riscurilor de incendiu și a celor industriale. Accidentele din timpul liber au în vedere atât accidentele la domiciliu din timpul liber cât și evenimentele întâmplătoare ce survin în afara domiciliului, ambele făcând parte din sfera asigurărilor complementare de accident.

Putem afirma deci, că asigurările complementare constituie o piață reziduală pentru accidentele legate de activitatea profesională și o piață potențială pentru accidentele din timpul liber.

În ceea ce privește accidentele legate de activitatea profesională, asigurările complementare vizează în special despăgubirile legate de accidentele de muncă din activitatea agricolă și pentru anumiți lucrători ce nu sunt salariați. Accidentele suferite de salariați la locul de muncă, cât și accidentele de pe traseu în termeni de îngrijire medicală și pensionare de invaliditate intră sub incidența protecției sociale și a asigurărilor de răspundere.

Așadar, în aceste condiții, cererea pentru asigurarea complementară privind activitatea profesională este redusă.

Accidentele din timpul liber se referă la accidentele ce survin la domiciliu sau pe drumurile publice, în timpul deplasărilor legate de viața cotidiană sau în perioadele de distracție și vacanță. Aceste riscuri afectează indivizii, cel mai adesea la domiciliu.

În continuare se pot urmări câteva aspecte privind accidentele rutiere survenite în timpul liber, accidentele vieții curente și accidentele aferente activităților sportive.

Accidentele rutiere sunt incontestabil cele mai grave accidente în Franța, în anul 1994 înregistrându-se 8.533 decese și 180.832 răniți. Riscul de mortalitate este de 4,5% pe șosea, comparativ cu 0,11% la locul de muncă, iar o treime din răniți sunt afectați de invaliditate permanentă parțială și doar 10% în cazul accidentelor de muncă. Valoarea despăgubirilor depinde de frecvența accidentelor corporale, de gravitatea lor și de concentrarea costurilor asupra deceselor și invalidităților grave. Însă trei sferturi dintre circumstanțele accidentelor nu sunt legate de accidente rutiere sau de muncă, ci sunt legate de activitățile vieții cotidiene.

Accidentele vieții curente sunt cele mai numeroase fiind de 30 de ori mi frecvente decât cele de circulație. În Franța survin aproximativ 500.000 de accidente la domiciliu pe an reprezentând jumătate din totalul accidentelor de muncă și generând de patru ori mai multe decese.

Însă, cea mai mare parte a accidentelor vieții cotidiene afectează indivizii în afara domiciliului, în cadrul deplasărilor fără scop profesional. Adesea, riscul accidentării într-o activitate de distracție este la fel de mare ca și în cazul circulației auto, însă majoritatea acestor accidente sunt mai puțin grave.

În ceea ce privește activitățile sportive ocazionale, de sfârșit de săptămână sau de vacanță, sunt practicate adesea fără a fi acoperite prin asigurare. Există anumite sporturi care comportă un grad foarte mare de risc, cum ar fi de exemplu: zborul cu deltaplanul sau alpinismul. Dar, de regulă, acestea sunt practicate de profesioniști care de obicei sunt asigurați. Frecvența și gravitatea accidentelor sunt inegale, atât în privința riscului de mortalitate cât și a urmărilor.

Accidentele sunt principala cauză a mortalității premature în țările dezvoltate. Supraexpunerea la riscul de accident este ridicată la toate vârstele și vizează bărbații, aceasta deoarece riscul pentru bărbați este de trei ori mai mare. Ca un exemplu, putem menționa că în America riscul de deces prin înecare este deosebit de ridicat, existând de 12 ori mai multe decese la bărbați decât la femei. De asemenea, s-a constatat că riscul de accident este de trei ori mai mare în Franța decât în Anglia sau Japonia și de două ori mai mare decât în Germania.

1.6. Elemente tehnice ale asigurărilor

În vederea cunoașterii modului și condițiilor în care se înfăptuiește asigurarea se impune mai întâi o prezentare a elementelor care intervin în activitatea curentă din acest domeniu.

În actele normative privind asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă sunt reglementate raporturile dintre persoanele fizice și juridice care iau parte la asigurare în calitate de asigurat și respectiv societățile de asigurare, bunurile și persoane care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile și obligațiile ca revin părților din asigurare.

Cunoscând sensul unor noțiuni cum sunt: asigurătorul, asiguratul, beneficiarul asigurării, contractantul asigurării, contractul de asigurare, riscul asigurat, valoarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurată, dauna sau paguba, despăgubirea sau asigurarea, prima de asigurare, durata asigurării, pot fi înțelese și aplicate corect prevederile actelor normative care reglementează asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.

Asigurătorul

Asigurătorul este persoana juridică ce în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele bunurilor asigurate de anumite calamități naturale, de a plăti suma asigurată la producerea unui eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde față de terțe persoane.

Asiguratul

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătită asigurătorului îi asigură acestuia bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

În cadrul asigurărilor de persoane, în calitate de asigurați pot apărea orice persoane fizice care îndeplinesc condițiile prevăzute în actele normative.

Beneficiarul asigurării

Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament.

Beneficiarul asigurării este desemnat și prin condițiile de asigurare, ca de exemplu soțul, moștenitorii legali. Când sunt mai mulți beneficiari desemnați sau moștenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate cu condiția ca asiguratul să nu fi dispus altfel.

Contractantul asigurării

Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat. Astfel, de exemplu un agent economic poate încheia o asigurare de accidente pentru salariații săi, care sunt transportați la și de la locul de muncă cu autovehicule ce-i aparțin. În acest caz, calitatea de asigurat o au salariații, pentru care a fost încheiată asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurării.

Între noțiunea de contractant și cea de beneficiar al asigurării nu există întotdeauna o delimitare rigidă. Astfel, contractantul asigurării poate fi în același timp și beneficiarul acestuia. De exemplu, în asigurarea mixtă de viață, dacă contractantul supraviețuiește până la expirarea termenului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, atunci el este și beneficiar al asigurării. În caz de deces, beneficiar devine o terță persoană.

Se poate spune că noțiunile de contractant și beneficiar al asigurării se întâlnesc numai în cazul asigurărilor de persoană.

În cazul asigurărilor de bunuri asiguratul se suprapune cu contractantul și beneficiarul asigurării iar la asigurările de răspundere civilă, asiguratul se suprapune numai cu contractantul asigurării, deoarece despăgubirea este încasată în toate cazurile de terțul păgubit sau vătămat.

Contractul de asigurare

Contractul de asigurare se încheie între asigurat și asigurător în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubire sau suma asigurată.

Totodată, în contractul de asigurare sunt prevăzute și alte drepturi și obligații ale părților contractante precum și data începerii și încetării răspunderii asiguratului. În contractul de asigurare sunt menționate de fiecare dată: interesul asigurării, riscul asigurat, suma asigurată și prima de asigurare.

Riscul asigurat

Riscul asigurat este evenimentul care odată produs datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să-i plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea sau suma asigurată.

Noțiunea de risc asigurat are mai multe sensuri. Riscul asigurat este folosit în sensul de probabilitate a producerii evenimentului împotriva căruia se încheie asigurarea. Cu cât acest eveniment are o frecvență mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere al pagubei și apare mai necesară asigurarea.

Un alt sens pe care îl are riscul asigurat este acela al posibilității de distrugere parțială sau totală a bunurilor sau evenimentul neprevăzut, dar posibil de realizat care odată produs poate duce la pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a asiguratului. Evenimentul asigurat care a fost deja produs poartă denumirea de caz asigurat sau sinistru.

De asemenea, riscul asigurat mai poate fi întâlnit și în sensul de proporție a răspunderii asumate de asigurător prin încheierea unei anumite asigurări.

În asigurare nu pot fi cuprinse toate evenimentele care produc pagube. Deci nu orice eveniment generator de pagube poate constitui risc asigurat ci numai acela care îndeplinește cumulativ anumite condiții:

– producerea evenimentului (fenomenului) trebuie să fie posibilă și să aibă în toate situațiile un caracter întâmplător

– acțiunea evenimentului (fenomenului) este necesar să se poată înregistra în evidența statistică

– producerea evenimentului (fenomenului) să nu depindă de voința nici uneia din părțile participante la o asigurare.

Suma asigurată

Suma asigurată este aceea parte din valoare de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea in momentul producerii evenimentului și care constituie mobil al asigurării.

Prima de asigurare

Prima de asigurare este aceea sumă de bani, prestabilită pe care asiguratul o plătește, în baza contractului de asigurare sau al legii, asigurătorului in schimbul prelucrării de către acesta din urmă a riscului asigurat și a consecințelor ce decurg din aceasta. Prima de asigurare reprezintă prețul asumării riscului. În strânsă legătură cu prima de asigurare se află alte câteva noțiuni utilizate în domeniul asigurărilor:

– cota tarifară reprezintă prima de asigurare stabilită pentru o unitate monetară (100 u.m. sau 1000 u.m.) suma asigurată pe o perioadă de 1 an sau pentru subperioade anuale (trimestrial, semestrial, lunar).

– tariful de asigurare este compus din sistemul cotelor tarifare, fiind diferențiat in cazul asigurărilor prin efectul legii, față de cele facultative sau in cazul asigurărilor de bunuri, față de cele de persoane ori răspundere civilă.

– prima brută reprezintă obligația efectivă de plată a asiguratului față de asigurător, costul protecției prin asigurare și are in componența sa două elemente și anume: prima netă și adaosul.

– prima netă reprezintă principala componentă a primei de asigurare fiind destinată creării fondului de asigurare din care se plătesc despăgubirile sau sume asigurate, la ivirea evenimentului asigurat, constituind baza plății despăgubitorilor.

– adaosul de primă este destinat acoperirii diverselor cheltuieli de administrare a asigurărilor, constituirii unor fonduri de rezervă pentru finanțarea unor măsuri de limitare și prevenire a calamităților și pentru asigurarea profitului asigurătorului.

CAP. II PIAȚA ASIGURĂRILOR ȘI TENDINȚELE DEZVOLTĂRII SALE

2.1. Piața asigurărilor

Cadrul în care se desfășoară operațiile de asigurări realizate pe baza contractuală delimitează piața asigurărilor. Această noțiune se definește a fi locul unde se întâlnește cererea de asigurare care vine din partea persoanelor fizice și juridice dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare susținută de organizații speciale autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile sub raport financiar să desfășoare o astfel de activitate.

Dimensiunea pieței asigurărilor este influențată în mod hotărâtor de cererea de asigurare care depinde la rândul său de puterea economică a persoanelor fizice și juridice asigurabile, dar și de convingerea acestora în utilitatea asigurării. Pentru a caracteriza dimensiunile unei de asigurări se utilizează mai mulți indicatori: numărul contractelor încheiate in perioada de referință, valoarea anuală a primelor de asigurare , valoarea totală a angajamentelor asumate de societățile de asigurare la un moment dat, numărul polițelor active.

Caracteristicile pieței de asigurări pot fi descrise comparându-le cu cele ale unei piețe concurențiale perfecte.

Caracteristicile unei piețe concurențiale perfecte sunt: omogenitatea produsului, transparența și atomizarea pieței, libertatea de intrare-ieșire a participanților pe și de pe piață și descentralizarea deciziilor.

Omogenitatea produsului. Dacă pe piața mărfurilor se comercializează o gamă variată de produse dar fiecare având unul sau mai mulți înlocuitori, pe piața asigurărilor se comercializează un sortiment relativ larg de asigurări împotriva diferitelor riscuri, dar aceste produse nu pot fi înlocuite unele cu altele. Deci, concurența pe piața asigurărilor nu se manifestă între toate societățile comerciale cu activitate în domeniul asigurărilor, ci numai între acele societăți care oferă același tip de produs, care încheie asigurări împotriva aceluiași risc. Din aceste motive piața asigurărilor este alcătuită din atâtea componente câte ramuri ale asigurării se practică. Legea 32/2000 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurări prevede categoriile de asigurări pe care societățile de asigurări le pot practica în România:

– asigurări de viață

– asigurări de persoane altele decât cele de viață

– asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri

– asigurări de autovehicule

– asigurări maritime și de transport

– asigurări de aviație

– asigurări agricole

– asigurări de pierderi financiare din riscurile asigurate

– asigurări de credite și garanții

Se poate observa că nu există produse perfect omogene nici în cadrul subramurilor de asigurare.

Transparența pieței. Fiecare produs oferit de piața mărfurilor prezintă o etichetă și elemente definitorii care îl caracterizează și care sunt suficiente pentru ca eventualul cumpărător să poată lua o decizie de cumpărare. Nu același lucru se poate spune despre asigurări. În cazul acestora, prezentarea a câtorva elemente (a cotei de primă, de exemplu) nu este suficientă pentru a convinge potențialii clienți de utilitate și oportunitatea contractării unei asigurări. Informațiile complete privind contractele de asigurare nu pot fi obținute decât cu ajutorul unui specialist (agent de asigurare), ceea ce conduce la concluzia că piața asigurărilor nu este transparentă pentru persoanele neavizate.

Atomizarea pieței. O piață este considerată atomizată atunci când reunește un număr de ofertanți și de solicitanți atât de mare astfel încât nici unul dintre participanți nu poate influența decât de o manieră sensibilă funcționarea acesteia.

Pe plan mondial operează un mare număr de societăți de asigurare, dar acestea sunt eterogene ca mărime și importanță. Astfel, în cele 16 țări ale Uniunii Europene își desfășoară activitatea 4600 de societăți de asigurare, dintre acestea 600 de societăți încasează 80% din primele de asigurare aferente. Aceasta demonstrează că un număr redus de mari societăți de asigurare domină piața, astfel încât se poate afirma că această piață nu este atomizată.

Pe plan mondial se constată o evoluție fluctuantă în sensul creșterii sau scăderii numărului societăților de asigurare ca rezultat al apariției pe piață a noi societăți de asigurare și societăți mutuale concomitent cu lichidarea sau fuzionarea altora. Aceste fluctuații demonstrează că piața asigurărilor nu este o piață închisă, ci una în continuă mișcare.

Piața asigurărilor este supusă unei supravegheri atente din partea autorităților publice. Astfel, a luat ființă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ca organism independent, subordonat Comisiilor buget, finanțe, bănci din Parlament.

Descentralizarea deciziilor. De regulă, fiecare societate de asigurări poate lua decizii în limitele capacității sale financiare, dar trebuie să țină seama și de prevederile legale in materie. Pe lângă prevederile legale privind limita minimă a capitalului, societățile de asigurare din România trebuie să respecte și alte aspecte prevăzute de lege. Astfel, societățile care practică asigurări de viață sunt obligate să țină conturi distincte pentru această categorie de asigurări, să gestioneze separat fondurile aferente și să facă plăți din astfel de fonduri numai pentru asigurări de viață, stabilind rezultatele finale separat de ale celorlalte categorii de asigurare. Societățile de asigurare își pot asuma anual prin contracte obligații corespunzătoare unui volum de prime care după deducerea primelor cedate in reasigurare, să nu depășească un plafon echivalent cu până la de 5 ori suma capitalului social vărsat și a rezervelor de capital.

Pentru a-și putea onora obligațiile curente și viitoare față de asigurați și de beneficiarii contractelor de asigurare, societățile de asigurare sunt obligate să constituie rezerve de prime pentru asigurările de viață și rezerve de prime și de daune pentru celelalte categorii de asigurări. Rezervele de daune nu pot fi mai mici de 40% din diferența dintre primele încasate și daunele plătite la asigurările cu valabilitate în cursul anului.

Societățile de asigurări pot investi o parte din capital și din rezerve în titluri de valoare sau le pot utiliza pentru acordarea de credite societăților cu profit bancar, dar trebuie să respecte un coeficient de lichiditate de minim 15% din aceste fonduri.

Deciziile societăților de asigurare sunt descentralizate dar ele trebuie să respecte legile privind activitatea de asigurare, precum și avizele organismelor de control. Impunerea unui mare număr de reglementări pentru societățile de asigurare se explică prin faptul că ele fac parte, la fel ca și băncile, din categoria instituțiilor financiare, iar acestea își întemeiază relațiile cu terții de încredere. Controlul public se apreciază în acest caz ca benefic, atât pentru asigurați cât și pentru asigurători.

2.2. Tendințe în evoluția asigurărilor

Asigurările comerciale se constituie într-un sector prestator de servicii al economiei naționale contribuind la protecția bunurilor și a persoanelor împotriva diferitelor riscuri preluate de asigurare. În condițiile unei economii de tranziție, asigurările favorizează atragerea economiilor populației spre piața financiară. Pe lângă aceasta, asigurările influențează produsul intern brut contribuind la creșterea sa prin oferta de capitaluri, de împrumut și plasamente, de resurse in investiții.

În economiile țărilor din Uniunea Europeană companiile de asigurare sunt cei mai mari investitori instituționali. Influența acestor companii este simțită nu numai în ceea ce privește acoperirea riscurilor economice și sociale, dar și pe piețele financiare (a fondurilor de investiții), conducând la un impact direct asupra piețelor valutare și de acțiuni.

În anul 1998, valoarea totală a investițiilor companiilor de asigurări din cadrul asociaților membre ale CEA (Comitetul Europa de Asigurări) însumează 3.793.675 milioane de euro. Dintre acestea se detașează net Marea Britanie, cu investiții în valoare de 1.212.551 milioane euro, urmată de Germania cu 751.300 milioane euro și de Franța cu 649.433 milioane euro. Este de subliniat faptul că pentru toate asociațiile din CEA un procent foarte mare din totalul investițiilor îl dețin plasamentele realizate din asigurările de viață – 79,9%, comparativ cu investițiile realizate din asigurările non-viață – 20,1%. Astfel, în țări ca Marea Britanie, Franța, Danemarca, Cipru, Finlanda, Olanda, Norvegia investițiile din asigurări de viață dețin un procent de aproximativ 80% (sau mai mare) din totalul investițiilor companiilor de asigurări din respectivele țări, remarcându-se Marea Britanie cu un procent de 88,3%.

Numărul de companii de asigurări existente în anul 1998 în țările membre CEA a fost de 5.347, remarcându-se Marea Britanie cu un număr de 830 de companii, urmată de Germania cu 715, de Franța cu 540 și de Olanda cu 521.

În ceea ce privește numărul de persoane care au lucrat în companiile de asigurări în anul 1998, a fost de 1.039.848 angajați în țările membre ale CEA, de 878.274 în țările din Uniunea Europeană și de 602.874 în țările din zona Euro. În Marea Britanie și Germania, companiile de asigurări au avut un număr mai mare de 230.000 de angajați.

Pași pe drumul către piața unică a asigurărilor

În domeniul asigurărilor, scopul dezvoltării unei piețe unice este acela de a permite asigurătorilor dintr-o țară să opereze și în alte țări decât cea în care este înregistrată societatea. În domeniul legislației europene s-au produs trei etape majore care au dus la crearea pieței unice în domeniul asigurărilor.

Prima etapă – În anii 70 (în 1973, pentru asigurările non-viață și în 1979 pentru asigurările de viață) au fost elaborate primele directive. Prevederile acestor directive facilitau asigurătorilor care aveau sediul central într-una din țările CEE (Comunitatea Economică Europeană), să își deschidă filiale sau agenții în alte state ale Comunității. Directivele prevedeau condiții speciale pentru tranzacțiile încheiate între companiile din afara țărilor CEE și cele din țările Comunității.

Etapa a doua – Adoptarea directivelor cunoscute sub numele "Libertatea serviciilor", în anul 1988 pentru asigurări non-viață și în anul 1990 pentru asigurări de viață, a oferit posibilitatea vânzării directe a polițelor de asigurare peste granițele țării în care era înregistrată compania. Existau restricții nu numai în cazul în care se solicita o protecție mai mare a asiguratului.

Etapa a treia – Adoptarea directivei-cadru a avut loc în anul 1992, atât pentru asigurările non-viață cât și pentru asigurările de viață, implementarea acesteia având loc în anul 1994. Prevederile acesteia ofereau posibilitatea unei licențe unice, astfel încât asigurătorii autorizați cu sediul într-o țară din UE, puteau vinde polițe într-o altă țară din Uniune fără a mai cere autorizare din partea organismului de supraveghere din țara respectivă.

Ca urmare a acestor etape, asigurătorii beneficiază de licența unică îndepărtând restricțiile organismelor de supraveghere din țările UE. Totuși, în practică, o adevărată "single market" nu este încă posibilă datorită unor obstacole privind reasiguratorii și intermediarii în asigurări, care spre deosebire de asigurători nu beneficiază de licența unică.

2.3. Piața românească a asigurărilor

În România putem vorbi, începând cu anul 1991, de o piață a asigurărilor în sensul că, în mod reglementat, întâlnim aici confruntarea dintre cererea și oferta de asigurare.

Piața românească a asigurărilor are anumite caracteristice care au condus la evoluții (uneori involuții) ale societăților de asigurare.

Piața românească a asigurărilor este o piață competitivă. Întâlnim un număr mare de societăți de asigurare și numeroase societăți de intermediere; în realitate, această ofertă este aparentă deoarece marea majoritate a societăților sunt mici iar capacitatea lor financiară este slabă și nu pot să-și asume riscurile cu care sunt confruntați potențialii asigurați.

În ceea ce privește managementul financiar, el este slab dezvoltat la marea majoritate dintre firmele de asigurare. Managementul resurselor umane este uneori defectuos aplicat și afectează vizibil capacitatea profesională a lucrătorilor din societățile de asigurare.

Societățile de asigurare din România nu au dezvoltat activitățile de reasigurare, ca o componentă firească a economiei asigurărilor. Acest lucru este grav și denotă o activitate de asigurare imatură. În acest mod, firmele de asigurare sunt vulnerabile în cazul apariției riscurilor asumate.

Ceea mai mare parte din piață este ocupată de un număr redus de societăți. Astfel, în anul 1996, 12 societăți de asigurare dețineau peste 85% din piața asigurărilor. Asistăm la o concentrare a activității de asigurare, situație în care concurența în asigurări este destul de slabă.

Oferta de asigurare este restrânsă și scumpă. În general, sunt produse de asigurare clasice, tradiționale. Doar în câteva situații societățile de asigurări cu capital mixt au venit cu tipuri de contracte noi, mai atractive pentru asigurați și mai rentabile pentru asigurători.

După anul 1996 am asistat la o recesiune economică în România, care și-a pus amprenta și în acest sector. Volumul primelor de asigurare încasate și-a încetinit ritmul de creștere, iar în unele cazuri fenomenul înregistrează chiar scăderi atât în mărimi absolute cât și relative, tendință apreciată ca fiind gravă.

Pe fundalul acestei situații a pieței asigurărilor, profitul net a cunoscut următoarea evoluție. (tabelul nr.1)

Tabelul nr.1

Profitul net pe piața asigurărilor

În anul 1998 profitul net a crescut cu 87,73% față de anul 1997 dar prin aplicarea ratei inflației creșterea este de numai 47,13%. Aceeași tendință se manifestă și la profitul brut, primele 10 societăți fiind redate în tabelul nr. 2.

Tabelul nr.2

Profitul brut pe piața asigurărilor

Operând într-un mediu economic totalmente ostil, societățile de asigurare din România au reușit prin rezultatele obținute în 1998 să depășească barierele produse de dezechilibrele macroeconomice cu care s-a confruntat economia națională.

Tabelul nr.3

Rezultate tehnice ale activității de asigurare în România – iulie 2000

mld.lei

Datele statistice consemnate la sfârșitul anului 1998 sunt sub aspect cantitativ cu adevărat încurajatoare. Cifra de afaceri a ramurii s-a dublat în condițiile unei inflații galopante. Exprimate în dolari, veniturile din prime au înregistrat creșteri spectaculoase (tabelul nr.3)

Cap.III ASIGURĂRI DE ACCIDENTE ALE PERSOANELOR, PRACTICATE DE SOCIETĂȚILE DE ASIGURARE

3.1. Asigurări de accidente

Spre deosebire de asigurările de viață care au ca obiect direct sau indirect riscul de deces–sigur, dar incert ca dată–asigurările de accidente urmăresc protejarea persoanelor fizice de consecințele nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le afectează viața, integritatea corporală sau capacitatea de muncă, evenimente care sunt nesigure în ce privește realizarea lor.

Ca și asigurările de viață, asigurarea împotriva accidentelor corporale și asigurărilor de boală se sustrag de la principiul indemnitar, adică regula generală este prestațiile convenite de către părți și puse în sarcina asigurătorului nu sunt evaluate în funcție de paguba suferită de către asigurat. Prestațiile care urmează decesului accidental al asiguratului sau cele care sunt datorate pentru incapacitate temporară sau permanentă a asiguratului, sunt pur convenționale: ele pot să nu aibă nimic cu paguba efectivă, pot fi mult mai mici sau o pot depăși sensbil pe aceasta. Totuși, există o parte importantă care este supusă principiului indemnitar: aceea a cheltuielilor medicale, chirurgicale și farmaceutice făcute efectiv de asigurat.

În planul formației contractului, asigurările împotriva accidentelor se aproprie de asigurarea de viață. Asiguratul trebuie să informeze exact pe asigurător asupra tuturor elementelor care sunt de natură să-i permită acestuia aprecierea corectă a riscului pe care îl va lua în sarcină. Aceasta include toate informațiile asupra stării de sănătate și chiar declararea altor contracte de aceeași natură semnate pentru aceleași riscuri de către asigurat.

În planul punerii în practică a contractului există o diferență notabilă fața de regimul aplicabil asigurărilor de viață. În materie de asigurare împotriva accidentelor corporale, plata primei nu este niciodată facultativă pentru subscriitor. Sunt stabilite sancțiuni pentru neplata primei, în primul rând suspendarea contractului și în al doilea rând rezilierea acestuia de către asigurător.

Contractul de asigurare împotriva accidentelor corporale permite să se acopere în principal riscurile de deces și invaliditate temporară sau permanentă, riscuri care rezultă dintr-un accident. Această asigurare ia în sarcină atât consecințele cauzate de exercitarea profesiei, cât și consecințele accidentelor suferite de către asigurat în cursul vieții sale particulare sau aceste două categorii de sinistre în același timp.

Angajamentul asumat de către asigurător se bazează pe realizarea riscului de accident corporal. Pentru aceasta trebuie lămurită mai întâi noțiunea de accident corporal, elementele pe care asiguratul trebuie să le declare asigurătorului pentru a încheia un contract valabil, precum și garanțiile pe care el înțelege să le ofere.

Noțiunea de accident corporal are în vedere orice atingere corporală fără intenție din partea victimei asigurate care provine din acțiunea neașteptată a unei cauze exterioare. Asiguratul trebuie să ofere informații asupra diferitelor activități profesionale și preocupările sale principale și accesorii. De asemenea, asiguratul este obligat să informeze pe asigurător asupra sănătății sale trecute și prezente.

Punerea în practică a contractului. In contractul de asigurare împotriva accidentelor corporale, asigurătorul se angajează la prestații, luând în considerare diverse tipuri de pagube pentru cazul în care asiguratul ar fi victima unui accident. Sinistrele care sunt luate astfel în sarcina sa definesc întinderea garanției sale. Acestea sunt constituite din diferite consecințe obiective ale accidentului cume sunt: decesul, incapacitate temporară sau permanentă, sau pot fi constatate în planul patrimoniului său (cheltuieli medicale și farmaceutice determinate de accident).

Dacă presupunem un contract de asigurare subscris de asiguratul însuși, trbuie să facem disticția dacă asiguratul a supraviețuit accidentului. In cazul supraviețuirii asiguratului, el are de obicei calitatea de beneficiar al contractului.

Asiguratul va primi mai întâi alocațiile pentru incapacitate temporară, apoi capitalul prevăzut prin contract pentru incapacitate permanentă. În general există cumul pentru aceste două prestații suucesive ale asigurătorului. În mod asemănător, asiguratul va obține plate cheltuielilor medicale și farmaceutice la nivelul lor efectiv și în limita cuantumului garanției stipulate în contract.

În caz de deces al asiguratului, totul depinde dacă s-a esemnat sau nu un beneficiar pentru contractul respectiv. Dacă da, acest terț beneficiar va primi suma promisă de către asigurător (mai puțin suma plătită înaintea decesului pentru invaliditate permanentă).

Condițiile de punere în practică a garanției fiind stabilite și drepturile beneficiarilor precizate, rămâne de fixat cuantumul datoriei asigurătorului. Nu există dificultăți în această privință, în cazul decesului asiguratului, asigurătorul trebuie să plătească suma prevăzută în contract. In schimb invaliditatea permanentă ridică probleme în măsura în care cuantumul datoriei asigurătorului depinde de gradul de invaliditate dobândit de asigurat.

3.2. Asigurări de accidente practicate de S.C. “ASIGURAREA ROMÂNEASCÔ S.A. (ASIROM)

3.2.1. Prezentarea societății

Societatea „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ” a luat ființă în anul 1923 cu un capital de 4.000.000 lei care prin extinderea activității a ajuns în anul 1937 pe locul șase în ceea ce privește sumele încasate.

În anul 1952 a luat ființă societatea „Administrația Asigurărilor de Stat” (A.D.A.S.), cu capital integral român, instituție specializată în operațiile de asigurare, reasigurare și comisariat de avarie. În 1990 din societatea A.D.A.S. se vor desprinde trei societăți de asigurare fiecare cu un anumit specific, acestea funcționând și în prezent: ASIROM, ASTRA și CAROM.

Societatea ASIROM are ca principal obiectiv preluarea riscului individual al persoanei (fizica sau juridice) asupra societății, în schimbul unei prime de asigurare.

Sediul principal se află la București. În fiecare reședință de județ există sucursale județene care la rândul lor au în subordine o serie de filiale în principalele orașe ale județului respectiv. Astfel societatea ASIROM își desfășoară activitatea în 242 sucursale, reprezentanțe și agenții.

Capitalul societății este în prezent majoritar privat (65%).

ASIROM urmărește îndeplinirea obiectivelor cuprinse în strategia pe termen scurt, mediu și lung a societății, bazată în principal pe:

consolidarea puterii financiare, atât prin creșterea volumului de prime încasate la asigurările facultative și obligatorii, cât și prin diversificarea formelor de fructificare a rezervelor, în condiții de profitabilitate maximă;

diversificarea gamei de produse specifice și a serviciilor oferite clienților

majorarea capitalului social al societății, în vederea realizării unui raport corespunzător între volumul de prime încasat și obligațiile asumate prin contractele de asigurare

orientarea, cu precădere, spre segmentele de piață nou apărute, ca urmare a transformărilor legate de aplicarea programului de reformă economică

aplicarea unor metode flexibile în organizarea și restructurarea resurselor umane, în vederea creșterii calității profesionale și eficienței personalului specializat

dotarea cu tehnică modernă de calcul și implementarea programelor aplicative necesare

ASIROM practică o gamă foarte variată de asigurări din următoarele domenii:

– asigurări facultative de persoane

– asigurări de bunuri

– asigurări de răspundere civilă

ASIROM are acorduri de colaborare cu societăți de reasigurare de primă clasă în lume ca SWISS RE, HANOVER RE, ST. PAUL RE prin care este garantată solvabilitatea societății în orice situații de daună suferită de asigurați.

Pentru o corectă apreciere a poziției ASIROM pe piața internă de asigurare și pentru a reflecta dinamica activității economice a acestei societăți, vom prezenta în continuare indicatorii de analiză economico-financiară a anului 1992 în comparație cu cei din primul semestru al anului 1999 (tabelul nr.4)

Tabelul nr.4

Indicatori de analiză economică a societății ASIROM

31 decembrie 1992 30 iunie 1999

3.2.2. Condiții generale de asigurare facultativă de persoane

Contractul de asigurare

Principalele prevederi din condițiile generale de asigurare în baza cărora se încheie cu persoane fizice asigurările de persoane sunt:

Contractele de asigurare se încheie pentru sume în mii lei, la alegerea asiguraților și potrivit înțelegerii cu ASIROM.

Persoanele care doresc să se asigure înaintează ASIROM declarații de asigurare, completate și semnate pe formulare ASIROM.

Contractele de asigurare se încheie pe durate de asigurare și de plată a primelor prevăzute în condițiile speciale de asigurare. Durata asigurării, durata de plată a primelor și perioadele de timp de asigurare se socotesc de la data începerii asigurării și anume:

– la asigurările de viață cu excepția asigurărilor viagere de deces cu primă unică: de la 1 a lunii calendaristice pentru care s-a plătit cea dintâi rată de primă;

– la asigurările viagere de deces cu primă unică: de la data emiterii poliței și încasării primei de asigurare;

– la asigurările de accidente: de la data răspunderii ASIROM

Contractul de asigurare se consideră încheiat prin emiterea de către ASIROM a poliței de asigurare.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori chiar dacă există început de dovadă scrisă.

Dacă la încheierea contractului de asigurare vârsta asiguratului era sub limita minimă stabilită prin condițiile speciale, ASIROM nu plătește suma asigurată dacă evenimentul asigurat se produce înainte de împlinirea limitei de vârstă prevăzută în condițiile speciale. În astfel de cazuri, ASIROM are numai obligația de a restitui primele încasate.

Dacă se constată că la încheierea contractului de asigurare asiguratul a făcut declarații neexacte cu privire la vârsta ori la starea sa de invaliditate permanentă, contractul de asigurare este nul, ASIROM având obligația de a restitui primele încasate diminuate cu cheltuielile suportate. În mod corespunzător se procedează și la asigurările de viață dacă se constată că la încheierea contractului de asigurare, asiguratul a făcut declarațiile exacte cu privire la starea de sănătate.

Contractul de asigurare se reziliază de drept, ASIROM având obligația de a restitui primele încasate și când evenimentul asigurat se produce înaintea începutului răspunderii ASIROM.

Prima de asigurare

Cuantumul primei de asigurare se calculează în baza tarifului de prime al fiecărei asigurări, potrivit condițiilor speciale. La asigurările ce se încheie cu avizul medicului desemnat, ASIROM, ținând seama de starea sănătății, poate accepta încheierea contractului de asigurare cu prima corespunzătoare unei vârste mai mari decât cea reală.

La stabilirea vârstei asiguratului în scopul calculării primei de asigurare (nu și a vârstelor limite la încheierea și expirarea asigurării) fracțiile de sub 6 luni se neglijează, iar cele de 6 luni și mai mari, se socotesc an întreg.

Prima de asigurare se plătește anticipat în cuantumul și la termenele stabilite în polița de asigurare, pe toată durata prevăzută în tariful de prime al fiecărei asigurări.

La asigurările încheiate cu plata primelor în rate, scadența de plată a unei rate de primă este ziua I-a a fiecărei luni, trimestru, semestru sau an de asigurare, corespunzător modului de plată a primelor stabilit prin polița de asigurare.

Primele de asigurare se plătesc personal de către asigurat sau printr-un delegat al său unităților ASIROM sau organelor împuternicite în acest scop de ASIROM, în schimbul eliberării de chitanțe sau alte documente de încasare, pe formulare ASIROM, dată a plății considerându-se data eliberării chitanței sau documentului de asigurare respectiv.

La asigurările încheiate cu plata primelor în rate, în caz de neplată la scadență a unei rate de primă, asiguratul are dreptul să o plătească într-un termen de păsuire de 2 luni, situația contractului de asigurare rămânând neschimbată. Dacă rata de primă nu a fost plătită în termenul de păsuire in cazul asigurărilor de accidente, contractele de asigurare se reziliază fără restituirea primelor plătite anterior.

Dacă se constată prime plătite în plus la asigurările de accidente, diferența dintre primele plătite și cele cuvenite, cu acordul asiguratului, se trece în contul celor următoare sau se restituie asiguratului ori, cu diferența respectivă, se prelungește corespunzător durata asigurării.

Dacă se constată că din culpa asiguratului polița a fost emisă cu o primă mai mică decât cea tarifară, suma asigurată se reduce corespunzător aportului dintre prima plătită și cea cuvenită, dacă decesul s-a produs ori invaliditatea permanentă s-a produs sau agravat ca urmare a uneia din împrejurările neexacte ori necomplet declarate la contractarea asigurării sau în urma influenței lor directe.

Plata sumei asigurate

Suma asigurată se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat conform prevederilor stabilite prin condițiile speciale, dacă primele sunt achitate la timp, ori nu s-a depășit termenul de păsuire de 2 luni. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurată se plătește moștenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiari.

ASIROM nu plătește suma asigurată:

– dacă evenimentul asigurat a fost produs de operațiuni militare în timp de război

– dacă un beneficiar a produs intenționat decesul asiguratului, suma asigurată revenind celorlalți beneficiari

– dacă decesul sau invaliditatea permanentă a asiguratului au fost prilejuite de comiterea sau încercarea de comitere de către asigurat sau beneficiar, cu intenție, a unor fapte penale de o deosebită gravitate (infracțiuni contra siguranței statului).

Pentru încasarea sumei asigurate cei în drept trebuie să prezinte ASIROM o cerere, actele de identitate, polița de asigurare și un act din care să rezulte data nașterii asiguratului sau alte acte necesare. Suma asigurată se plătește în termen de cel mult 3 zile din ziua primirii de către ASIROM a ultimului document necesar.

Răspunderea asigurătorului

Răspunderea ASIROM pentru decesul sau invaliditatea permanentă din accident începe după 24 ore de la expirarea zilei in care a fost achitată prima de asigurare.

In caz de invaliditate permanentă totală din accident se plătește întreaga sumă asigurată. Dacă invaliditatea permanentă este parțială, se plătește o parte din suma asigurată corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit. Totalul sumelor plătite pentru invalidități parțiale nu poate să fie mai mare decât suma asigurată.

Accidentele cuprinse in asigurare (dacă in asigurare nu se prevede altfel) sunt următoarele evenimente subite, provenite din afară și fără voința asiguratului:

explozia, prăbușirea de teren, lovirea, inclusiv înțeparea, tăierea și alte asemenea, căderea, alunecarea, atacul din partea altei persoane sau a unui animal, trăsnetul, acțiunea curentului electric, arsura, degerarea, înecul, intoxicarea subită, asfixierea din cauze subite, cele produse ca urmare a circulației mijloacelor de transport, precum și cele provocate de funcționarea sau folosirea mașinilor, aparatelor, instrumentelor, sculelor sau armelor.

De asemenea sunt cuprinse în asigurare urmările imediate (deces sau invaliditate permanentă) ale efortului fizic excesiv și subit determinat de cauze de forță majoră in timpul producției. Nu constituie riscuri asigurate urmările bolilor transmise prin atacul animalelor, cu excepția turbării.

Gradul de invaliditate se stabilește de ASIROM, în baza examinărilor medicale, in conformitate cu instrucțiunile ministrului sănătății și ministrului finanțelor.

Plata sumei asigurate se face numai dacă invaliditatea permanentă sau decesul au fost provocate de un accident produs în perioada valabilității contractului și s-au ivit în decurs de un an de la data acestuia.

La asigurările de persoane ce se încheie cu persoane fizice și persoane juridice străine, sumele asigurate se plătesc numai în România și numai în lei.

3.2.3. Condiții speciale privind asigurarea de accidente

Asigurările de accidente fac parte din marea categorie a asigurărilor de persoaneasigurări de viațăocupând poziția secundară după asigurările mixte de viață.

Contractele de asigurare facultativă de accidente protejează numai riscul de accident care poate provoca pierderea sau limitarea capacității de muncă a asiguratului, precum și decesul acestuia. Trăsătura esențială a acestui tip de poliță este că asigurătorul plătește suma asigurată numai în cazul în care accidentul se produce în decursul perioadei de asigurare.

Tipurile de polițe de acest gen oferite de societatea de asigurare ASIROM sunt:

– Asigurarea facultativă de accidente (tarif II)

– Asigurarea facultativă familială de accidente (tarif IIa)

– Asigurarea facultativă de accidente "Turist" (tarif IIb)

– Asigurarea facultativă complexă a elevilor și studenților (tarif IIc)

– Asigurarea facultativă pentru cazuri de accidente ale călătorilor transportați de către întreprinderi particulare cu autovehicule proprii (tarif II g)

– Asigurarea facultativă a vânătorilor (tarif IIi)

– Asigurarea facultativă, suplimentară pentru cazurile de invaliditate temporară din accident (tarif IIj)

Normele de asigurare specifice fiecărui fel de asigurare facultativă de persoane se stabilesc prin condiții speciale care pot cuprinde și dispoziții derogatorii de la condițiile generale.

3.2.3.1. Asigurarea de accidente (tarif II)

Subiectul asigurării poate fi orice persoană în vârstă de cel puțin 16 ani în momentul încheierii poliței. Persoanele care au o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu se primesc în asigurare. Contractul de asigurare se încheie la alegerea asiguratului pentru sume asigurate convenite cu asigurătorul pe durata de 3 luni sau pentru un multiplu al acestei durate, cel mult însă 2 ani.

Suma asigurată minimă pentru riscurile de invaliditate permanentă totală și deces este de 2.000.000 lei și crește cu fracțiuni de câte 10.000 lei. Suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală poate fi egală sau mai mare decât suma asigurată pentru deces fără însă să depășească dublul acestei sume. Sumele asigurate maxime pentru care se pot încheia asigurări de accidente, pentru aceeași perioadă de timp, sunt de 40.000.000 lei pentru invaliditate permanentă totală și 20.000.000 lei pentru deces.

În baza contractului de asigurare, asigurătorul are obligația să plătească suma asigurată în caz de invaliditate permanentă totală sau de deces al asiguratului ca urmare a unui accident produs în cursul valabilității contractului de asigurare. Dacă invaliditatea permanentă este parțială, asigurătorul plătește în limita sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală, o parte din această sumă corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit majorată cu 25%.

Răspunderea asigurătorului la asigurarea de accidente poate începe și la data indicată de asigurat, dar nu mai devreme de 24 ore de la expirarea zilei în care s-a plătit asigurarea. La asigurările ce se reînoiesc, răspunderea asigurătorului continuă fără întrerupere dacă primele se plătesc înainte de expirarea asigurării în curs.

Durata asigurării se socotește de la data începerii răspunderii asigurătorului.

Primele de asigurare se stabilesc în funcție de categoria tarifară prevăzută în tariful de prime și se plătesc în momentul înmânării poliței pentru întreaga durată. Primele de asigurare pentru durata de 3 luni sunt prezentate în tabelul nr.5.

Tabelul nr.5

Tarife de prime

În tabelul nr.6 se prezintă sumele asigurate posibile și primele de asigurare aferente pentru cele 3 categorii tarifare.

Tabelul nr.6

Sume asigurate și prime de asigurare

Pentru duratele de asigurare reprezentând multiplii ai duratei de 3 luni, primele de asigurare se măresc proporțional.

Persoanele care se asigură se încadrează în categoriile tarifare corespunzătoare în funcție de meseria ori profesia acestora sau de profilul întreprinderii unde își desfășoară activitatea. Dacă persoana care dorește să se asigure ia parte direct la procesul de producție, dar prin felul profesiei face parte dintr-o altă categorie tarifară decât cea corespunzătoare întreprinderii la care lucrează, se încadrează în categoria tarifară cu prima cea mai mare. Exemplu: pentru un inginer care după profesia sa face parte din categoria tarifară I, dar lucrează la o întreprindere de construcții-montaj care face parte din categoria tarifară II, prima de asigurare se stabilește dup categoria tarifară II. Dacă persoana care dorește să se asigure lucrează simultan în profesii sau întreprinderi care sunt încadrate în categorii tarifare diferite, prima de asigurare se stabilește după categoria tarifară cu prima cea mai mare. La fel se procedează și în cazul în care persoana care dorește să se asigure, lucrează într-o întreprindere cu secții ce se încadrează în categorii tarifare diferite aplicându-se categoria tarifară cu prima cea mai mare.

Categoriile tarifare se stabilesc în baza "Tabelului privind meseriile, profesiile și profilul întreprinderilor"(tabelul nr.7)

Tabelul nr.7

Tabel privind meseriile, profesiile și profilul întreprinderii

3.2.3.2. Asigurarea facultativă familială de accidente (tarif IIa)

Subiecții asigurării sunt persoane cu vârsta de la 16 ani împliniți. Persoana care încheie asigurarea și plătește primele se numește asigurat principal. În asigurarea familială, pe lângă asiguratul principal, sunt cuprinși, fără adaos de prime, soția (soțul), precum și copiii indiferent de numărul lor, în vârstă de la 5 la 16 ani neîmpliniți. Persoanele care au o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu se primesc în asigurare.

Asigurarea familială se încheie pe durata de 3 luni sau multiplu al acestei durate, cel mult însă 2 ani.

Răspunderea ASIROM începe după 24 ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de asigurare și s-a emis polița; dacă riscurile asigurate se produc după achitarea primei de asigurare, însă înainte de începutul răspunderii ASIROM, se restituie prima încasată.

Printr-una și aceeași poliță sunt asigurate, fără adaos de primă, și bunurile casnice și gospodărești, pentru suma de 1.000.000 lei potrivit "Regulamentului privind asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice", pe lângă durata de valabilitate a asigurării de accidente.

La asigurările ce se reînoiesc, răspunderea ASIROM continuă fără întrerupere dacă primele se plătesc înainte de expirarea asigurării în curs.

La alegerea asiguratului contractul se poate încheia pentru sumele asigurate și primele din tabelul nr.8.

Tabelul nr.8

Tarif privind sumele asigurate și primele de asigurare (pentru durata de 3 luni)

Pentru duratele de asigurare reprezentând multiplii ai duratei de 3 luni primele de asigurare se măresc proporțional.

Prima de asigurare se plătește în momentul înmânării poliței de asigurare de către asiguratul principal pentru întreaga sumă.

În baza contractului de asigurare încheiat, ASIROM plătește suma asigurată în caz de invaliditate permanentă totală sau de deces al oricăruia dintre asigurați, ca urmare a unui accident, produs în cursul valabilității contractului de asigurare. În caz de invaliditate permanentă sau deces a unuia dintre asigurați, ASIROM plătește suma asigurată cuvenită independent de plățile făcute anterior pentru invalidități permanente sau decese ale celor asigurați. Suma asigurată se plătește:

A. Asiguratului principal în caz de:

a) invaliditate permanentă a acestuia;

b) invaliditate permanentă sau deces al copiilor, în calitate de beneficiar;

c) deces al soției (soțului) în calitate de beneficiar

B. Soției (soțului) în caz de:

a) invaliditate permanentă a acesteia (acestuia)

b) deces al asiguratului principal în calitate de beneficiar;

C. Copiilor, în caz de deces simultan al părinților, în calitate de beneficiar

În caz de deces simultan al tuturor celor cuprinși într-o asigurare familială de accidente, ASIROM plătește dublul sumei asigurate stabilită pentru cazul de deces al asiguratului principal, moștenitorilor acestuia în calitate de beneficiari.

Dacă înainte de plata sumei cuvenite pentru invaliditate permanentă sau deces al copiilor, căsătoria a fost desfăcută, suma asigurată se plătește părintelui căruia i-au fost încredințați copiii.

3.2.3.3. Asigurarea de accidente "Turist"

ASIROM încheie contracte de asigurare de accidente "Turist" cu persoane în vârstă de la 16 ani împliniți.

Persoanele care au o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu se primesc în asigurare. Prin asigurarea "Turist" se asigură persoane care încheie contractul pentru cazurile de invaliditate permanentă și de deces din accident, precum și bunurile casnice și gospodărești ale acesteia după următoarele sume asigurate, prezentate în tabelul nr.9.

Tabelul nr.9

Tarif de prime

Dacă invaliditatea permanentă este parțială, se plătește, în limita sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală, o parte din această sumă corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit majorată cu 25%.

Asigurarea se încheie pe durata de 1 lună socotită de la data începerii răspunderii ASIROM. Asigurarea se poate încheia și pe durate reprezentând multiplul duratei de 1 lună, cel mult însă 1 an.

Răspunderea ASIROM începe după 24 ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de asigurare și s-a emis polița; dacă riscurile asigurate se produc după achitarea primei de asigurare, însă înainte de începutul răspunderii ASIROM, se restituie prima încasată accidentatului dacă este în viață iar în caz contrar beneficiarului înscris în polița de asigurare.

Prima de asigurare este de 36.830 lei pe durata de 1 lună și se plătește în momentul înmânării poliței de asigurare, pentru întreaga perioadă. Pentru duratele de asigurare reprezentând multiplul duratei de 1 lună primele de asigurare se măresc proporțional.

Suma asigurată se plătește asiguratului în caz de invaliditate permanentă din accident sau de distrugere a bunurilor casnice și gospodărești; în caz de deces al asiguratului, suma asigurată se plătește beneficiarului înscris în polița de asigurare.

3.2.3.4. Asigurarea complexă a elevilor și studenților (tarif IIc)

Asigurarea complexă a elevilor și studenților se încheie pentru elevii care frecventează cursurile de zi ale unei școli sau ale unui liceu, precum și cu studenții care frecventează cursurile de zi ale unei instituții de învățământ superior.

În asigurarea complexă a elevilor și studenților sunt cuprinse:

– asigurarea de accidente a elevului ori studentului asigurat

– asigurarea bunurilor casnice și gospodărești luate oriunde de elevul ori studentul asigurat în afara domiciliului în aceeași sau în altă localitate (la școală, la facultate, tabere, excursii sau alte asemenea)

– asigurarea de răspundere civilă legală ca urmare a avarierii ori distrugerii unor bunuri din culpa elevului ori studentului asigurat

ASIROM plătește despăgubiri și sume asigurate ca urmare a evenimentelor asigurate produse în tipul valabilității contractului de asigurare, inclusiv în timpul vacanțelor școlare ori studențești, și în limitele sumelor asigurate:

– pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea bunurilor casnice și gospodărești, precum și furtul prin efracție al acestora

– pentru invaliditatea permanentă și deces, ca urmare a unui accident produs în orice loc

– pentru sumele pe care asiguratul, iar în cazul în care acesta este minor, părintele asiguratului sau altă persoană răspunzătoare de faptele minorului este obligată să le plătească cu titlul de desdăunare și cheltuieli de judecată, pentru prejudicii de care răspund în baza legii, produse din fapta culpabilă a asiguratului, ca urmare a avarierii ori distrugerii unor bunuri la care pagubele depășesc 300.000.

Asigurarea se încheie în baza declarației de asigurare semnată de asigurat, iar pentru elevi în vârstă de până la 14 ani și a acordului părintelui (tutorelui) care poate fi dat și prin plata primei de asigurare.

Asigurarea se încheie pe durata de 6 luni sau 1 an, durata asigurării se socotește de la începutul răspunderii ASIROM.

Prima de asigurare se plătește în momentul înmânării poliței de asigurare pentru întreaga durată, conform tabelului nr.10.

Tabelul nr.10

Tarife de prime

Răspunderea ASIROM începe după 24 ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de asigurare și s-a emis polița; dacă evenimentele asigurate se produc după achitarea primei de asigurare însă înainte de începutul răspunderii ASIROM, se restituie prima încasată.

Sumele cuvenite drept despăgubiri pentru pagube la bunurile casnice și gospodărești și sumele asigurate pentru invaliditate permanentă din accident se plătesc asiguratului, cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la minori.

În caz de deces din accident suma asigurată se plătește:

– părinților (părintelui) în întreținerea cărora s-a aflat asigurat asiguratul necăsătorit, în calitate de beneficiari;

moștenitorilor, în calitate de beneficiari, în celelalte cazuri

3.2.3.5. Asigurarea facultativă pentru cazurile de accidente a călătorilor (tarif IIg)

ASIROM asigură cazurile de accidente de călători transportați cu autovehicule deținute de persoane fizice sau juridice care nu au obligația legală de a emite legitimații individuale de transport persoane (bilete, abonamente, etc.). În asigurare sunt cuprinse numai accidentele produse în timpul în care călătorii se aflau în autovehicul. Asigurarea este valabilă și în afara teritoriului României.

Asigurarea se încheie în baza declarației de asigurare semnată de deținătorul autovehiculului.

Răspunderea ASIROM începe după 24 ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a emis contractul de asigurare.

Asigurarea este valabilă numai pe autovehiculul și numărul de locuri (admis legal, inclusiv locuri în picioare) înscrise în contractul de asigurare. Dacă numărul de locuri pentru care s-a plătit prima de asigurare este mai mic decât cel real, suma asigurată se reduce corespunzător raportului dintre suma plătită și cea cuvenită.

Asigurarea se poate încheia la alegerea deținătorului autovehiculului, pentru fiecare persoană accidentată, dar cel mult numărul persoanelor corespunzător numărului de locuri înscris în contractul de asigurare, pentru următoarele sume asigurate:

a) pentru cazul de invaliditate permanentă totală de la 600.000 la 6.000.000 în funcție de primele anuale

b) pentru cazul de invaliditate permanentă parțială în limita sumei asigurate pentru invaliditatea permanentă totală, o parte din această sumă corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit.

c) pentru cazul de deces de la 300.000 la 3.000.000 în funcție de primele anuale

d) pentru cheltuieli medicale (medicamente și spitalizare) impuse de tratarea invalidității permanente din accident, până la 25% din suma de la lit. b). Totalul sumelor de plată de la lit. b) și d) nu va depăși suma asigurată de la lit. a)

e) pentru avarierea, distrugerea sau pierderea bagajelor ca urmare a unui accident până la 10% din suma de la lit. a).

f) pentru cheltuielile ocazionate de transportul călătorului decedat ca urmare a unui accident, de la locul unde a survenit decesul până la locul de înhumare 1.000.000lei.

Sumele asigurate și primele de asigurare pentru fiecare călător sunt prezentate în tabelul nr.11.

Tabelul nr.11

Tarif de sume asigurate și prime de asigurare

Primele de asigurare se achită anticipat și integral. În cazul în care primele de asigurare rezultate prin însumarea contractelor sunt peste 2.000.000 lei, la cererea deținătorului autovehiculului, plata primelor poate fi stabilită în 4 rate subanuale, astfel:

-rata I-a 30% din prima anuală, de plată la încheierea asigurării;

-rata a-II-a 30%din prima anuală de plată la 1 lună de la încheierea asigurării;

-ratele a-III-a și a IV-a de câte 20% din prima anuală, de plată la 4 și respectiv 7 luni de la începutul asigurării. În astfel de situații, primele de plată se majorează cu 5%.

La asigurările încheiate cu plata primelor în rate, în caz de neplată la scadență a unei rate de primă următoare celei dintâi, deținătorul autovehiculului are dreptul să o plătească în termen de 2 luni de la scadența ratei respective, situația contractului de asigurare rămânând neschimbată până la expirarea acestui termen.

Contractul de asigurare se reziliază de drept, fără ca o notificare, punere în întârziere sau altă formalitate prealabilă să mai fie necesară, în cazul în care sumele datorate de deținătorul autovehiculului cu titlul de primă nu sunt plătite în termen de 2 luni de la scadență, fără restituirea primelor de asigurare plătite.

În asigurare este cuprins și conducătorul autovehiculului.

Deținătorul autovehiculului are obligația:

a) de a comunica unității ASIROM orice accident în termen de maximum 48 ore pentru cele întâmplate în țară și în timpul cel mai scurt posibil pentru cele întâmplate în afara teritoriului României.

b) să îndrume la unitatea ASIROM pe asigurații accidentați, în vederea stabilirii drepturilor ce decurg din asigurare

c) să comunice la cererea unității ASIROM, toate datele necesare stabilirii calității de asigurat a persoanelor accidentate, împrejurările accidentului, precum și orice date sau informații necesare pentru justa stabilire a drepturilor din asigurare

d) să afișeze la loc vizibil un poster cuprinzând textul "Călătorii sunt asigurați la S.C. ASIROM S.A".

În baza prezentelor condiții speciale ASIROM încheie contracte de asigurare pentru cazurile de accidente a călătorilor și pentru transportul sau traversările pe râuri, fluvii, lacuri, etc. cu mijloace de transport ca bacuri, șlepuri, feriboturi sau alte asemenea, precum și pentru transportul pe cablu aerian cu telecabina. În aceste cazuri primele de asigurare prevăzute anterior se dublează.

3.2.3.6. Asigurarea facultativă a vânătorilor (tarif IIi)

Vânătorii sportivi cu domiciliul în România, membrii ai AGVPS și ai unităților teritoriale ale acesteia, care posedă permise de vânătoare, sunt asigurați—pe bază de contract încheiat între filialele. AJVPS și sucursalele ASIROM—pentru cazurile de:

A. răspundere civilă ca urmare a vătămării corporale sau a decesului terțelor persoane în legătură cu activitatea de vânătoare;

B. accidente ale vânătorilor sportivi întâmplate în legătură cu activitatea de vânătoare

A. asigurare pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a vătămării corporale sau a decesului terțelor persoane, în legătură cu activitatea de vânătoare;

ASIROM acordă despăgubiri pentru:

a) sumele pe care vânătorul sportiv asigurat este obligat să le plătească cu titlul de desdăunare și cheltuieli de judecată pentru prejudicii de care răspunde în baza legii, față de terțe persoane păgubite într-un accident produs cu arma de vânătoare, ca urmare a vătămării corporale sau decesului;

b) cheltuielile făcute de vânătorul sportiv asigurat în proces civil, dacă a fost obligat la desdăunare.

Despăgubirea, inclusiv cheltuielile prevăzute mai sus, se stabilesc în limita sumei asigurate, pentru accidentarea fiecărei persoane în unul și același accident.

ASIROM nu acordă despăgubiri pentru:

a) cazurile în care vânătorul sportiv asigurat nu are răspundere civilă

b) accidente sau deces de persoane produse cu intenție de către vânătorul sportiv

c) amenzile de orice fel și cheltuielile penale, la care ar fi obligat vânătorul sportiv asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale sau civile privind plata despăgubirilor

d) cheltuielile făcute în procesul penal de către vânătorul sportiv asigurat

e) daune morale

În caz de producere a evenimentului asigurat, vânătorul sportiv asigurat este obligat:

– să comunice în scris producerea evenimentului asigurat, pretențiile formulate de cei păgubiți, precum și primirea oricăror acte în legătură cu accidentarea persoanelor

– să ia, potrivit cu împrejurările măsuri pentru limitarea pagubelor produse

– să depună toate diligențele pentru stabilirea adevărului material și a prejudiciului real ținând seama totodată și de eventuale indicații scrise de ASIROM

ASIROM plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de vânătorul sportiv asigurat. Despăgubirea se plătește vânătorului sportiv asigurat în cazul în care dovedește că a despăgubit pe cel păgubit, cu condiția că despăgubirea să fie justificată și recunoscută de ASIROM.

B. Asigurarea pentru cazurile de accidente ale vânătorilor sportivi întâmplate în legătură cu activitatea de vânătoare.

Accidentele cuprinse in asigurare sunt următoarele:

a) rănirea sau autorănirea cu arme de vânătoare;

b) explozia armei, munițiilor sau materialelor explozive folosite la vânătoare;

c) atacul animalelor sălbatice sau domestice, mușcătura șerpilor, trăsnetul, acțiunea curentului electric, arsura, degerarea, intoxicarea subită, asfixierea din cauze subite, lovirea, căderea, surparea sau alunecarea de teren, avalanșele sau alte calamități ale naturii întâmplate în timpul vânătoarei sau în timpul deplasării la sau de la locul de vânătoare;

d) atacul din partea braconierilor sau alte persoane;

e) înecul în timpul vânătoarei

Nu sunt cuprinse în asigurare urmările bolilor transmise prin atacul animalelor, cu excepția turbării.

Sumele asigurate se plătesc astfel:

– suma asigurată prevăzută pentru invaliditate permanentă din accident (col.1din Tariful de prime) se plătește vânătorului sportiv accidentat

– suma asigurată prevăzută pentru deces din accident (col.2 din Tariful de prime) se plătește moștenitorilor vânătorului sportiv decedat, în calitate de beneficiar, stabiliți prin certificat de moștenitor. Dacă unul din moștenitorii vânătorului sportiv asigurat a produs intenționat decesul acestuia, suma asigurată se plătește celorlalți moștenitori ai vânătorului sportiv asigurat.

Sumele asigurate și primele de asigurare pentru asigurarea facultativă a vânătorilor sunt prezentate în tabelul nr.12.

Tabelul nr.12

Tarif de sume asigurate și prime de asigurare

Primele de asigurare se încasează și se virează sucursalei ASIROM, potrivit normelor stabilite prin contract. La cererea individuală a vânătorului sportiv asigurarea poate fi încheiată și la o sumă mai mare decât cea stabilită în contractul încheiat cu AJVPS.

Nu se acordă despăgubiri, respectiv nu se plătesc sumele asigurate, dacă la data producerii pagubei sau accidentului vânătorul sportiv nu avea permisul de vânătoare vizat și primele de asigurare plătite.

Vânătorul sportiv (și după caz beneficiarii în caz de deces) este obligat să înștiințeze, în scris, unitatea ASIROM în raza căreia s-a produs paguba sau accidentul, în termen de 5 zile de la producerea acestora.

Sumele asigurate nu se plătesc dacă invaliditatea permanentă sau decesul vânătorului sportiv asigurat au fost prilejuite de comiterea sau încercarea de comitere de către acesta, cu intenție, a unor fapte penale de o deosebită gravitate.

Sunt cuprinse în asigurare numai accidentele produse pe teritoriul României.

Dovada asigurării se face cu permisul de vânătoare vizat și cu chitanța de plată a primelor de asigurare.

Răspunderea ASIROM începe de la ora 24 a zilei în care s-a eliberat permisul de vânătoare, continuă tot timpul cât permisul are valabilitate legală, se suspendă în perioada când permisul nu are valabilitate legală și încetează la ora 24 a zilei în care s-a depus permisul la filiala de vânătoare și pescuit sportiv din inițiativa vânătorului sportiv sau potrivit reglementărilor legale sau statutare.

3.2.3.7. Asigurarea facultativă, suplimentară pentru cazurile de invaliditate temporară din accident (tarif IIj)

La asigurările facultative încheiate în baza Condițiilor speciale Tarif II privind asigurarea de accidente pot fi cuprinse, la cererea asiguratului, prin același contract și pe aceeași durată și cazurile de invaliditate temporară urmarea a unui accident.

Asigurarea se încheie pe durate de 1 an sau multiplul acestei perioade. Persoanele in vârstă de peste 65 ani nu pot fi asigurate prin prezentele legii.

ASIROM acoperă numai invaliditatea temporară urmare a unui accident pentru care a fost necesară spitalizarea. Prin invaliditate temporară din accident se înțelege pierderea sau reducerea temporară a capacității de muncă ori profesională, post traumatică, stabilită în baza criteriilor medicale de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a acesteia, aplicabile în cadrul asigurărilor sociale. Nu este considerată spitalizare și ASIROM nu datorează indemnizații pentru perioadele de recuperare în case de odihnă, instituții de geriatrie, sanatorii etc. .

În caz de invaliditate temporară din accident ASIROM plătește indemnizația zilnică (maxim 200.000 de lei) pentru zilele de spitalizare, precum și pentru cele stabilite de medic pentru convalescență care însă nu pot depăși dublul numărului de zile de spitalizare. Durata maximă pentru care ASIROM plătește, pe parcursul aceluiași contract, indemnizația zilnică aferentă celor de mai sus este de 365 zile, în total, cumulat, indiferent de numărul de spitalizări.

Asigurarea se poate încheia și cu limitarea răspunderii ASIROM la invaliditatea temporară datorită numai accidentelor produse ca urmare a executării de către asigurați a obligațiilor de serviciu ori profesionale.

Plata indemnizației se face la terminarea tratamentului, însă nu mai târziu de un an din ziua accidentului, în baza cererii asiguratului și a actelor medicale prezentate (bilet de externare, foaie de observație, adeverințe medicale, certificate medicale, etc.) din care să rezulte și că invaliditatea temporară s-a datorat unui accident, produs în perioada de valabilitate a contractului. Indemnizațiile cuvenite se plătesc independent de sumele asigurate.

Răspunderea ASIROM începe și se termină la temenele stabilite prin contractul încheiat pentru asigurarea de bază.

Primele de asigurare se plătesc anual anticipat.

Primele anuale pentru 1 leu indemnizație zilnică de plată sunt prezentate în tabelul nr.13.

Tabelul nr.13

Tarif de prime anuale

Pentru sportivi primele de asigurare sunt cele de la categoria tarifară III la care se adaugă o majorare de:

– 50% în cazul celor care practică: atletism, gimnastică, golf, tenis, criket, tir, înot (exceptând săriturile în apă);

– 100% în cazul celor care practică: baschet, ciclism, handball, hochei de câmp, hipism, sporturi acvatice, volei, scrimă,polo;

– 200% în cazul celor care practică: fotbal, baseball, sărituri în apă, rugbi, speologie, sporturi aeriene, sporturi mecanice, alpinism, haltere, box, judo, karate și alte asemenea, sporturi de iarnă, lupte.

3.2.3.8. Asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente

Asigurarea se încheie cu persoanele care au fost desemnate manageri ai unor societăți comerciale, în vârstă de la 24 la 65 de ani, pe durata de asigurare de 4 sau 5 ani, dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

Asigurarea se încheie la sume asigurate de cel puțin 5.000.000 lei. Contractele peste 50.000.000 lei se încheie numai cu avizul favorabil al medicului desemnat.

Nu sunt primite în asigurare persoanele care au o invaliditate permanentă mai mare de 50%.

În asigurările managerilor pentru cazurile de accidente sunt cuprinse:

– asigurarea de accidente produse în timpul executării obligațiilor de serviciu, sau în legătură cu acestea, inclusiv în cadrul deplasărilor efectuate în interes de serviciu în țară sau în străinătate

– asigurarea de deces din alte cauze decât accident, dar în legătură cu activitatea profesională desfășurată inclusiv ca urmare a unui efort fizic sau intelectual excesiv

– asigurarea incapacității temporare de muncă ca urmare a unui accident produs în legătură cu activitatea profesională

– asigurarea pierderilor de venituri ale societății comerciale ca urmare a erorilor involuntare de management

În baza contractului de asigurare cu primele achitate la zi ASIROM plătește:

– în caz de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident, suma asigurată înscrisă în poliță, în total sau parțial, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială

– în caz de deces al asiguratului din accident, de două ori suma asigurată înscrisă în poliță

– în caz de deces al asiguratului din alte cauze, suma asigurată, iar începând după al doilea an de asigurare, suma de plată se majorează cu cote de excedent, stabilite corespunzător cu timpul cât s-au plătit prime de asigurare, socotit în ani întregi, cel mult însă până la data decesului

– în caz de incapacitate temporară de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident, o indemnizație zilnică de 7 lei pentru 1.000 lei suma asigurată, calculată pentru cel mult 180 de zile excluzând perioade mai mici de 15 zile limita sumei asigurate

– în caz de pierderi din veniturile societăților comerciale produse ca urmare a erorilor involuntare de management, începând cu cel de al doilea an de asigurare, până la 75% din suma asigurată în poliță.

La expirarea asigurării, dacă asiguratul va fi în viață, suma asigurată înscrisă în polița de asigurare este majorată cu cote de excedent de cel puțin 10%.

Primele de asigurare se plătesc anual, anticipat. Cuantumul fiecărei prime se stabilește în baza tarifului de prime în raport cu suma asigurată, cu vârsta asiguratului la încheierea contractului și cu durata acestuia.

Contractul de asigurare poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă dacă primele au fost plătite pe cel puțin 1 an. Suma asigurată redusă se plătește la expirarea contractului de asigurare sau, în caz de deces al asiguratului, înainte de expirarea contractului de asigurare.

Contractul de asigurare poate fi răscumpărat dacă de la data începerii asigurării a trecut cel puțin 1 an. Plata sumei de răscumpărare se face în termen de 15 zile din ziua primirii de către ASIROM a cererii împreună cu polița de asigurare.

Suma de asigurare se plătește:

– asiguratului sau altei persoane desemnate în contract pentru cazurile de incapacitate temporară de muncă, ca urmare a unui accident produs în legătură cu activitatea profesională.

– asiguratului în cazurile accidentelor produse în timpul executării obligațiilor de serviciu și pierderi de venituri ale societății comerciale ca urmare a erorilor involuntare de management.

– societății comerciale la cer a fost angajat asiguratul în cazul pierderilor din veniturile societăților comerciale produse ca urmare a erorilor involuntare de management

– beneficiarilor înscriși în polița de asigurare în caz de deces al asiguratului înainte de expirarea contractului de asigurare

Aceasta este o asigurare mixtă de viață, deoarece la expirarea asigurării, dacă asiguratul este în viață, se va plăti suma asigurată înscrisă în polița majorată cu cote de excedent.

3.2.3.9. Asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente (tarif Ia)

Acest tip de asigurări se încheie la sume asigurate de cel puțin 500.000 lei sau mai mari, crescănd cu fracțiuni de câte 100.000 lei.

În baza contractului de asigurare, cu primele plătite la zi ASIROM plătește:

– la expirarea asigurării dacă asiguratul va fi în viașă, suma asigurată înscrisă în poliță;

– în caz de amortizare a asigurării, în total sau în parte, la tragerile lunare de amortizare;

– în caz de invaliditate permanentă din accident, de 6 ori suma asigurată înscrisă în poliță în total sau în parte, după cum invaliditatea permanetă va fi toatlă sau parțială;

– în caz de deces al asiguratului din accident, de 6 ori suma asigurată înscrisă în poliță;

– în caz de deces din alte cauze, suma asigurată înscrisă în poliță.

Începând după al doilea an de asigurare, suma de plată se majorează cu cote de excedent, stabilite corespunzător cu timpul căt s-au plătit prime de asigurare, socotit în ani întregi cel mult însă până la data decesului.

Dacă la expirarea asigurării, asiguratul va fi în viață, suma de plată cuvenită se majorează cu cote de excedent de cel puțin 10% la contractele de asigurare încheiate pe durate de 5 ani și de cel puțin 15 % pentru cele încheiate pe durate mai mari.

Odată cu acordarea scutirii de plată a primelor, asigurarea suplimentară de accidente se desființează, polița rămând în vigoare pentru toate drepturile corespunzătoare asigurării mixte de viață.

Ratele lunare de prime pentru fiecare 1000 de lei suma asigurată sunt prezentate în tabelul nr. 14.

Tabelul nr.14

Tarif de prime privind asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente

3.3. Asigurări de accidente practicate de S.C. Asigurare Reasigurare “ARDAF” S.A.

3.3.1. Prezentarea societății

Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF S.A. este una dintre cele mai tinere instituții ale economiei românești luând ființă în anul 1992, la Cluj Napoca. Este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Cluj sub nr. J12/4169/1992 și s-a constituit în baza sentinței civile 3141/1992 a Judecătoriei Cluj.

Societatea ARDAF S.A. are sediul central în Cluj Napoca și își desfășoară activitatea prin propria rețea teritorială care acoperă toate județele țării, cuprinzând la ora actuală 152 de agenții și puncte de lucru, situate inclusiv în zonele de frontieră, grupate în 25 de sucursale. Dinamica dezvoltării teritoriale ARDAF este în concordanță cu potențialul asigurabil zonal și cu solicitările clienților.

Obiectul de activitate al ARDAF S.A. este încheierea contractelor de asigurare și reasigurare cu încasarea primelor corespunzătoare, având obligația de plată a indemnizației în cazul producerii riscului asumat.

ARDAF S.A. este autorizată să practice toate ramurile de asigurări facultative generale și asigurări de viață prevăzute de legislație, precum și asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Avizul obținut la finele anului 1996, aferent acestei forme de asigurare, situează societatea ARDAF în postura unică de factor de demonopolizare a pieței asigurărilor obligatorii auto din România.

ARDAF este o societate cu capital social integral privat și românesc, aceste caracteristici fiind consolidate prin majorările de capital efectuate de-a lungul celor 9 ani de activitate. Acționariatul societății este compus din persoane juridice care dețin 97,9% și persoane fizice care dețin 2,1% din capitalul social. Capitalul social actual al societății este de 74.500.000.000 lei.

Acționarii semnificativi ai ARDAF sunt instituții specifice pieței de capital: societăți de investiții financiare, societăți bancare, fonduri de investiții, societăți comerciale. ARDAF are relații de colaborare cu cele mai mari societăți de reasigurare din Europa: Münich Reinsurance – Germania, SCOR Reinsurance – Franța, New Reinsurance – Elveția, Tela Insurance- Germania, ERC Francona – Germania, etc.

ARDAF face parte din cele două organizații profesionale, Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR) și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), fiind membru chiar de la înființarea acestora.

Dinamica evoluției ARDAF din 1993 până în 1999, se poate sintetiza prin evoluția principalilor indicatori ai activității prezentați în tabelul nr.15.

Tabelul nr.15

Dinamica evoluției ARDAF S.A.

La 31 dec. 1999, față de rezultatele financiare ale anului 1998, cifra de afaceri a crescut cu 107%, veniturile din prime cu 87%, numărul de polițe încheiate cu 14%, iar despăgubirile plătite cu 99%.

Conform datelor preliminare furnizate de Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare, după volumul primelor brute încasate în anul 1999, ARDAF se situează pe locul 5 în topul societăților de asigurare din România, deținând o cotă de piață de 5,8%.

ARDAF practică, în forme diversificate, următoarele tipuri de asigurări:

asigurări de bunuri

asigurări de răspundere civilă

asigurări de risc financiar

asigurări de persoane

asigurări de viață

asigurări complexe

3.3.2. Condiții generale privind asigurarea de accidente

Obiectul asigurării

ARDAF în calitate de asigurător, oferă protecție prin asigurare pentru cazurile de accidente asiguraților survenite pe durata valabilității contractului de asigurare.

În caz de accident, în baza prezentelor condiții generale, a condițiilor particulare de asigurare și a încasării primelor, ARDAF acordă următoarele prestații:

a) suma asigurată în caz de invaliditate permanentă din accident, în întregime sau parțial , în funcție de gradul de invaliditate;

b) suma asigurată în caz de deces;

c) indemnizație de spitalizare ca urmare a accidentului suferit de asigurat;

d) indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident.

Asigurarea se poate încheia numai pentru riscurile de invaliditate și deces, sau pentru toate prestațiile enumerate mai sus.

Se acordă protecție prin asigurare pentru accidentele produse atât în țară cât și în străinătate.

Pot fi cuprinse în asigurare persoane a căror vârstă minimă la încheierea asigurări este de 18 ani, cu condiția ca la expirarea ei să nu depășească vârsta ce 65 ani, dacă condițiile de asigurare nu prevăd altfel.

Riscuri asigurabile

ARDAF oferă protecție prin asigurare pentru riscul de accident care are ce urmare directă invaliditatea permanentă, spitalizarea, incapacitatea temporară de muncă sau decesul asiguratului. Prin accident se înțelege un eveniment subit, exterior corpului omenesc, produs fără voința asiguratului, și care are drept consecință deteriorarea stării de sănătate, spitalizarea, incapacitatea temporară de muncă sau decesul acestuia.

Invaliditate permanentă reprezintă o depreciere definitivă, nesusceptibilă de ameliorare, a potențialului fizic sau psihic ca urmare a unui accident survenit în perioada de valabilitate a contractului.

Incapacitatea temporară de muncă ca urmare a unui accident reprezintă imposibilitatea temporară de continuare a activității profesionale ca urmare exclusivă a unui accident de muncă survenit în perioada de valabilitate a asigurării.

Excluderi generale

Nu există protecție prin asigurare pentru:

– accidente datorate tulburărilor de cunoștință sau alienare mintală

– accidente survenite în timpul înfăptuirii sau încercării de a înfăptui de către asigurat a unei infracțiuni;

– accidente cauzate direct sau indirect de evenimente de război, război civil, rebeliune, greve, manifestații;

– accidente ale asiguratului survenite în timpul folosirii aparatelor de zbor fără motor, ambarcațiuni cu motor, avioane ultra-ușoare, ca și pilot sau membru al echipajului unui aparat de zbor cu motor, precum și în cazul săriturii cu parașuta;

– accidente survenite in timpul participării asiguratului ca sportiv legitimat la activități sportive organizate sau antrenate dacă prin condițiile speciale nu se prevede altfel;

– accidente ale asiguratului în timpul participării ca pilot, copilot sau ocupant al unui loc in autovehiculele care participă la curse, având ca scop obținerea de viteze maxime ;

– consecința unor tratamente sau intervenții pe care și le face asiguratul sau acceptă să I le facă o altă persoană. Se menține totuși protecția dacă astfel de măsuri terapeutice sau intervenții au fost necesare ca urmare a unui accident cuprins în asigurare;

– otrăviri ca urmare a unor înghițiri a unor substanțe solide sau lichide;

– accidente care survin în timpul efectuării serviciului militar în cadrul forțelor armate ale altei țări sau organizații internaționale, dacă condițiile speciale nu prevăd astfel;

– accidente survenite în timpul conducerii autovehiculului fără permis de conducere, fără abilitarea legală a conducerii acelei categorii de autovehicule, pe perioada suspendării permisului de conducere sau conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice;

– sinucidere, chiar și atunci când este exclusă libera determinare a voinței proprii;

– urmările bolilor transmise prin atacul animalelor, cu excepția turbării;

– efectele normale ale luminii, temperaturii, stării timpului și a radiaților de orice fel.

Persoane care nu pot fi cuprinse în asigurare

a)Nu sunt asigurabile și nu beneficiază de protecție prin asigurare, chiar dacă au plătit primele de asigurare, persoanele care necesită o îngrijire permanentă de durată, precum și bolnavii psihici. În acest caz primele primite se vor restitui. Se consideră că o persoană necesită îngrijire permanentă de durată atunci când existența sa cotidiană este condiționată de o îngrijire permanentă din partea altei persoane.

b)Protecția prin asigurare încetează de îndată ce asiguratul conform punctului a) devine neasigurabil, ARDAF având obligația restituirii primelor încasate aferente perioadei ulterioare rezilierii asigurării.

c)Nu pot fi cuprinse în asigurare persoanele cu un grad de invaliditate permanentă mai mare de 50%.

Durata asigurării

Asigurarea se încheie, de regulă, pe o perioadă de un an, sau perioade mai scurte de 3, 6 sau 9 luni.

Sumele asigurate

Sumele asigurate se stabilesc la încheierea poliței, de către contractant sau asigurat, de comun acord cu asigurătorul în cadrul limitelor stabilite prin condițiile particulare de asigurare.

Prin contractul de asigurare se vor stabili sumele asigurate pentru invaliditate permanentă din accident, deces din accident, indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă. Suma asigurată pentru deces reprezintă 50% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă din accident, dacă prin condițiile speciale nu se prevede altfel.

În cazul existenței în vigoare a mai multor contracte de asigurări de accidente încheiate cu ARDAF pentru aceiași formă de asigurare, obligațiile de plată în caz de invaliditate permanentă sau deces nu pot fi mai mari decât sumele maxime de asigurare stabilite de ARDAF prin condițiile particulare de asigurare.

Obligațiile de plată ale ARDAF se vor achita asiguraților sau beneficiarilor acestora în România și numai în lei.

Primele de asigurare

Primele de asigurare se calculează în funcție de grupa de risc, activitatea profesională, durata asigurării, suma asigurată și categoria de prestații solicitate de asigurat la încheierea asigurării.

Obligația de plată a ratelor de primă la scadență revine în exclusivitate contractantului asigurării.

Prima de asigurare se poate achita anticipat și integral sau în rate subanuale.În cazul în care plata primei de asigurare este stabilită în rate subanuale; cea dintâi rată de primă se achită la încheierea asigurării, iar următoarele la datele scadente menționate în polița de asigurare.

În cazul neachitării unei rate de primă într-un interval de 15 zile de la data stabilită, protecția prin asigurare se întrerupe de la data scadenței ratei neachitate. La cererea scrisă a asiguratului și cu acordul ARDAF, contractul de asigurare poate fi repus în vigoare în termen de 3 luni de la întreruperea protecției prin asigurare, prin plata integrală a primelor restante. În acest caz, protecția prin asigurare se va relua după 24 ore de la sfârșitul zilei în care au fost achitate primele restante.

Încheierea asigurării

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către ARDAF a poliței de asigurare.

Printr-un contract de asigurare se asigură o singură persoană, cu excepția în care condițiile particulare prevăd altfel.

La încheierea contractului de asigurare, asiguratul are obligația declarării cu sinceritate a elementelor esențiale (activitatea profesională sau alte riscuri la care ARDAF este expus) pe care ARDAF să le is în considerare la acceptare cuprinderii în asigurare .Pe parcursul asigurării asiguratul are obligația de înștiința în scris ARDAF, în cazul modificării activității profesionale sau expunerea la noi riscuri, deosebite de cele avute în vedere la încheierea activității. Pe baza comunicării scrise a asiguratului, ARDAF va actualiza prima de asigurare prin încadrarea într-o nouă grupă de risc sau va rezilia contractul în situația în care condițiile generale de asigurare nu permit menținerea în asigurare.

Nerespectarea acestor obligații dă dreptul asigurătorului de a refuza orice pretenție a asiguratului sau beneficiarului în cazul producerii evenimentului asigurat. Concomitent ARDAF va rezilia contractul și va restitui primele încasate aferente perioadei rămase până la expirarea asigurării.

La încheierea poliței, asiguratul va nominaliza beneficiarul asigurării, respectiv persoana îndreptățită să încaseze suma asigurată în caz da deces din accident. In lipsa acestuia suma asigurată se va plăti moștenitorilor legali.

Începutul și sfârșitul protecției prin asigurare

Protecția prin asigurare începe la data precizată în polița de asigurare, cel mai devreme însă după 24 de ore de la sfârșitul zilei în care a fost achitată prima de asigurare, s-a emis și înmânat contractantului polița de asigurare și încetează la ora 24 a zilei menționate în poliță ca dată de expirare a asigurărilor.

Dacă asiguratul suferă un accident după achitarea primei de asigurare, însă înainte de data la care începe răspunderea ARDAF, prima de asigurare se restituie asiguratului, dacă este în viață sau în cazul decesului acestuia, beneficiarilor respectiv moștenitorilor legali.

Asiguratul poate rezilia contractul de asigurare, încheiat pe o perioadă de 1 an, oricând pe parcursul asigurării. Protecția prin asigurare încetează la data depunerii solicitării scrise de reziliere a asigurării la ARDAF, urmând ca asiguratului să i se restituie partea de primă de asigurare încasată în avans în proporție de 1/12 din prima anuală pentru fiecare lună întreagă rămasă până la expirarea asigurării dacă până la aceea dată asiguratul nu a încasat sau nu a solicitat despăgubiri în baza respectivului contract de asigurare.

Prestații acordate de ARDAF

A. Suma asigurată în caz de invaliditate permanentă din accident

În caz de invaliditate permanentă totală (grad de invaliditate 100%) se plătește întreaga sumă asigurată. În caz de invaliditate permanentă parțială se plătește o parte din suma asigurată, corespunzător gradului de invaliditate stabilit.

Plata sumei asigurate se va face numai în cazul în care invaliditatea permanentă s-a produs într-un interval de un an de la data accidentului, iar accidentul a avut loc pe durata de valabilitate a asigurării.

Sumele ce se vor plăti de ARDAF asiguraților se determină ca procent din suma asigurată, corespunzător gradului de invaliditate dobândit în urma accidentului suferit de asigurat.

a) gradul de invaliditate va fi diminuat ținându-se cont de gradele de invaliditate existente înainte de accident

b) dacă în urma aceluiași accident sunt lezate mai multe părți ale corpului, gradul total de invaliditate se stabilește prin însumarea gradelor de invaliditate, maxim însă 100%

c) totalul sumelor plătite în caz de invalidități care sunt consecința unuia sau mai multor accidente produse în cadrul unui an de asigurare, nu poate depăși suma asigurată pentru invaliditate permanentă din accidente

B. Suma asigurată în caz de deces din accident

În caz de deces din accident ARDAF plătește întreaga sumă asigurată beneficiarilor desemnați sau, în lipsa acestora, moștenitorilor legali.

Suma asigurată în cat de deces din accident reprezintă 50% din suma asigurată pentru cazul de invaliditate permanentă din accident. Dacă un beneficiar a produs intenționat decesul asiguratului, suma asigurată se plătește celorlalți beneficiari desemnați sau, în lipsa acestora, moștenitorilor legali.

Plata sumei asigurate pentru deces din accident se face independent de plățile efectuate anterior pentru invalidități permanente, cu excepția cazului în care, ca uramare a aceluiași accident, în timp de 1 an de la data accidentului, intervine decesul asiguratului. În acest caz suma asigurată pentru cazul de deces ce va fi plătită beneficiarului va fi diminuată cu plata efectuată anterior pentru invaliditate, consecința aceluiași accident care a condus la decesul asiguratului.

În cazul decesului din accident suma asigurată se va plăti dacă accidentul a survenit în perioada de valabilitate a asigurării, iar decesul ca urmare a acestui accident a avut loc nu mai târziu de 1 an de la data accidentului.

C. Indemnizație pentru zilele de spitalizare

Indemnizația se va acorda pentru fiecare zi calendaristică în care asiguratul se află spitalizat ca urmare accidentării acestuia. Indemnizația se va plăti pentru un număr de maxim 180 de zile de spitalizare și reprezintă 2 %0 din suma asigurată pentru cazul de invaliditate din accident. Nu se acordă indemnizații pentru perioadele de recuperare petrecute în sanatorii, case de odihnă, unități balneare și pentru spitalizări pe care asigurătorul nu oferă protecție prin asigurare conform excluderilor generale.

D. Indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă

Indemnizația se plătește asiguratului pentru o perioadă de întrerupere a activității profesionale mai mare de 7 zile, însă pentru cel mult 180 zile calendaristice, consecința unuia sau mai multor accidente suferite de asigurat în cadrul unui an de asigurare. Se va lua în considerare numai incapacitatea de muncă care este consecința directă a unui accident de muncă petrecut la locul de muncă sau în afara acestuia dacă asiguratul se afla în interes de serviciu în momentul producerii accidentului.

Indemnizația pentru o zi de incapacitate de muncă ca urmare a unui accident reprezintă 1%0 din suma asigurată pentru invaliditate permanentă din accident.

Plata indemnizației se va face la sfârșitul perioadei în care asiguratul a fost în incapacitate de muncă sau lunar dacă această perioadă este mai mare de 30 de zile.

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident nu se acordă pentru cazurile în care asigurătorul nu oferă protecție prin asigurare conform excluderilor generale.

Obligațiile persoanelor îndreptățite la încasarea sumei asigurate

În vederea obținerii sumei asigurate, asiguratul respectiv beneficiarul, pe lângă actele de identitate și contractul de asigurare, vor prezenta următoarele:

– în caz de invaliditate din accidente, spitalizare sau incapacitate temporară de muncă: adeverințe medicale, bilete de ieșire din spital, certificat de concediu medical, alte dovezi medicale din care să rezulte diagnosticul ca urmare a accidentului suferit e asigurat.

– în caz de deces din accident: certificatul de deces al asiguratului, acte eliberate de autorități competente privitoare la împrejurările în care a avut loc decesul, acte medicale din care să rezulte că decesul a survenit nemijlocit ca urmare a accidentului suferit de asigurat.

Dispoziții finale

Dreptul la plata sumei asigurate pentru invalidități permanente, indemnizații de spitalizare sau incapacitate temporară de muncă are caracter personal și nu este transmisibil beneficiarilor sau moștenitorilor legali ai asiguratului. Dacă asiguratul este minor, despăgubirile se vor plăti tutorelui legal.

Actele depuse în vederea obținerii de sume asigurate rămân proprietatea ARDAF, ele constituind acte de justificare a plăților efectuate; la solicitarea scrisă a asiguraților sau beneficiarilor se pot elibera copii ale acestora.

Prin supliment la contractul de asigurare și plata primelor corespunzătoare ARDAF poate extinde protecția prin asigurare și pentru alte riscuri sau prestații convenite cu contractantul asigurării.

3.3.3. Condiții speciale privind asigurarea de accidente

3.3.3.1. Asigurarea individuală de accidente

ARDAF asigură persoanele fizice pentru riscul de accident care are ca urmare invaliditatea permanentă totală sau decesul acestora.

ARDAF preia riscul de accident indiferent dacă acesta se produce în timpul executării obligațiilor la locul de muncă, inclusiv a deplasărilor în interes de serviciu sau în afara acestora, în timpul desfășurării activităților zilnice obișnuite; sau excluse activitățile sportive.

Asigurările se încheie pe perioade de 1 an; la cererea asiguratului se pot încheia și pe perioade de 3 sau 6 luni.

Prima de asigurare este diferențiată în funcție de profesia și locul de muncă al asigurătorului și pe durata asigurării; aceasta se plătește anticipat și integral, la încheierea contractului. Tarifele de prime privind asigurarea individuală de accidente sunt prezentate în tabelul nr.16.

Tabelul nr.16

Tarif de prime privind asigurarea individuală de accidente

3.3.3.2. Asigurarea colectivă de accidente a angajaților

ARDAF, în baza condițiilor generale privind asigurările de accidente și a condițiilor particulare pentru asigurarea colectivă de accidente a angajaților încheie asigurări prin care acordă protecție prin asigurare în caz de accident, angajaților, persoanelor juridice sau membrilor unor colectivități asigurate.

Contractul de asigurare se încheie între ARDAF în calitate de asigurător, persoana juridică sau reprezentantul colectivității în calitate de contractant al asigurării, asigurații fiind în toate cazurile angajații persoanei juridice sau membrii colectivității asigurate.

Asigurarea se poate încheia pentru toți angajații unei societăți, membrii unei colectivități sau numai pentru o parte din aceștia ținându-se cont de profesii sau subunități, secții, ateliere, colectivitățile asigurate neputând fi mai mici de 25 de persoane. Asigurarea se poate încheia prin sau fără nominalizarea persoanelor nominalizate. În cazul nominalizării persoanelor asigurate, contractul de asigurare va cuprinde o anexă cu datele de identificare ale persoanelor asigurate inclusiv beneficiarul desemnat de asigurat pentru cazul de deces din accident al acestuia.

Persoanele car vor intra în grupul asigurat vor beneficia de protecție prin asigurare după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele de asigurare.

Contractul de asigurare se încheie pe durata de 1 an.

Prima de asigurare se achită anticipat la încheierea asigurării. În cazul în care numărul persoanelor asigurate este mai mare de 50 de persoane primele de asigurare pot fi achitate și în rate semestriale respectiv dacă numărul acestora depășește 100, plata primelor poate fi făcută și în rate trimestriale iar peste 300 persoane și în rate lunare, ele reprezentând 1/2, 1/4 respectiv 1/12 din prima anuală.

Ratele de primă subanuale vor fi achitate la scadențele precizate în polița de asigurare. În caz de neplată a ratelor într-un termen de 15 zile de la scadența de plată stabilită, protecția prin asigurare se suspendă de la data scadenței neachitate, ARDAF fiind eliberată de orice obligații de plată pentru accidentele survenite după această dată.

Pentru persoanele care părăsesc colectivitatea asigurată protecția prin asigurare încetează din momentul în care persoanele nu mai aparțin grupului asigurat, eventualele prime de asigurare încasate în avans vor fi restituite contractantului asigurării în cotă de 1/12 din prima anuală pentru fiecare lună întreagă de asigurare ulterioară întreruperii protecției prin asigurare cu condiția că ARDAF să nu fi plătit nici o despăgubire în legătură cu această asigurare persoanei care părăsește grupul asigurat.

Asigurarea se încheie pentru aceleași prestații și la aceleași sume asigurate pentru toți membrii colectivității asigurate putându-se solicita încheierea unei asigurări numai pentru riscul de invaliditate și deces din accident sau pentru toate prestațiile oferite de ARDAF menționate la Condiții generale.

Obligațiile contractantului:

– să achite primelor de asigurare aferente persoanelor care intră în colectivitatea asigurată ulterior încheierii asigurării

– să țină evidența persoanelor care intră/ies din asigurare și să comunice aceste informații imediat la ARDAF

– să dea posibilitatea reprezentanților ARDAF să verifice evidențele angajaților asigurați, a membrilor colectivității asigurate precum și alte documente din care să rezulte numărul angajaților asigurați, data angajării sau a încetării activității acestora în vederea verificării corectei stabiliri a primelor de asigurare.

-la apariția unui eveniment asigurat, contractantul trebuie să facă dovada plății primelor de asigurare pentru toate persoanelor ce fac parte din grupul asigurat. În caz contrar, despăgubirile acordate vor fi proporționale cu raportul dintre primele achitate și cele datorate. Totodată contractantul trebuie să dovedească apartenența asiguratului pentru care se solicită despăgubiri la grupul de persoane aflate sub protecția contractului de asigurare.

Sumele asigurate, tarifele de asigurare precum și modul de plată pe grupe de risc sunt prezentate în tabelul nr.17.

Tabelul nr.17

Sume asigurate și de prime de asigurare privind asigurarea colectivă de accidente

Grupele de risc de la asigurarea de accidente:

Grupa I: personalul TESA din toate sectoarele de activitate: comerț, turism, servicii, învățământ, educație, cercetare, proiectare, cultură, artă, culte, sănătate, asistență socială, administrație publică, sectorul financiar-bancar, justiție, procuratură, informatică, meșteșugari, pensionari, casnice

Grupa II: transporturi, telecomunicații, presă, producția, transportul și distribuția energiei electrice, gazului, apei, industria aparatelor optice, electrice, electronice și de telecomunicații, industria textilă, industria alimentară, salubritate

Grupa III: industria producătoare de mașini, utilaje, echipamente, industria prelucrării țițeiului, gazelor, cărbunelui

Grupa IV: construcții-montaj, industria prelucrării lemnului și silvicultură, industria celulozei și hârtiei, industria chimică, siderurgie, metalurgie, polițiști, jandarmi, personal de pază și protecție, activități unde se folosesc substanțe explozive, asfixiante, ușor inflamabile

Pentru activități în domeniile extracției de minereuri, cărbune, gaze, țiței, transport maritim, aerian, precum și pentru sportivi, cascadori, acrobați, dresori, participanți la expediții, scafandrii sau alte activități cu un grad mare de risc nu se vor încheia asigurări decât cu acordul centralei ARDAF.

3.3.3.3. Asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicule

Prin această poliță sunt asigurați proprietarii sau deținătorii de autovehicule pentru urmările ce pot surveni atâta vreme cât folosesc autovehiculul desemnat în contractul de asigurare.

Sunt asigurați atât conducătorul autovehiculului cât și persoanele aflate în autovehicul, chiar dacă nu au calitatea de proprietar sau deținător în limita locurilor menționate în actele de înmatriculare. Prin derogare de la Condițiile Generale de asigurare intră sub protecția oferită de asigurare toate persoanele din autovehicul indiferent de vârstă în limita numărului de locuri admise conform actelor de înmatriculare a autovehiculului. Nu fac obiectul acestei asigurări persoanele transportate cu autovehiculele aparținând persoanelor fizice sau juridice autorizate în practicarea activității de transport persoane.

În caz de accident ARDAF acordă următoarele prestații:

-suma asigurată în caz de invaliditate permanentă din accident, în întregime sau parțial, în funcție de gradul de invaliditate stabilit;

-suma asigurată în caz de deces.

Sunt considerate riscuri asigurate accidentele produse în perioada în care asigurații se află în autovehiculul asigurat, precum și în timpul accesului sau coborârii acestora din autovehicul.

Asigurarea se poate încheia concomitent cu asigurarea de avarii auto sau independent de aceasta, pe perioada de 1 an sau pe perioade de 3, 6 sau 9 luni.

Răspunderea începe la data precizată în contractul de asigurare dar nu mai devreme de 24 ore de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare și încetează la ora 24 a zilei specificate în poliță ca dată a expirării asigurării.

Prin accidente se definesc orice prejudicii aduse integrității fizice sau mentale, ca urmare a unor evenimente provenite din exterior, fără voința asiguratului, evenimente în legătură cu utilizarea autovehiculului asigurat.

Se consideră accidente asigurate:

– fracturi, entorse sau rupturi ale mușchilor sau tendoanelor;

– leziuni provocate prin aspirarea fortuită de gaze sau vapori cu care asiguratul intră subit în contact;

– otrăviri sau arsuri datorate absorbției neintenționate de substanțe lichide toxice sau corosive;

– înghețări (degerături);

– înecul;

– decesul în toate cazurile în care este consecința unui accident cuprins în asigurare și este în legătură cu utilizarea autovehiculului desemnat în poliță.

Sumele asigurate și primele de asigurare sunt stabilite pe fiecare loc din autovehicul.

Pentru asigurații care practică transportul autorizat de persoane (taximetriști), primele se majorează cu 100%, iar pentru școlile de șoferi majorarea este de 50%.

Prima de asigurare se achită anticipat și integral (tabelul nr.18)

Tabelul nr.18

Tarif de prime

privind asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicule

Plata sumei asigurate se face conform Condițiilor Generale de asigurare, pentru cazurile de invaliditate permanentã din accident și deces din accident.

3.3.3.4. Asigurarea managerului pentru accidente

ARDAF contractează cu societățile comerciale, asigurări de accidente pentru persoanele care au calitatea de manager. Prin termenul manager se înțelege în sensul prezentelor condiții persoana care este director general sau director executiv al unei societăți sau deținătorul unui post echivalent (inginer șef, contabil șef) care reprezintă o funcție de conducere, și care îndeplinește condițiile prevăzute în legea nr. 66/07.10.1993.

ARDAF acordă următoarele prestații:

-plata sumei asigurate ca urmare a accident, integral sau parțial în funcție de gradul de invaliditate stabilit;

-plata sumei asigurate pentru deces din accident;

-indemnizație pentru fiecare zi de spitalizare ca urmare a unui accident de muncă;

-indemnizație zilnică pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă

-răspunderea civilă a managerului.

Asigurarea este valabilă pentru riscul de accident care are ca urmare invaliditatea permanentă totală sau parțială sau decesul asiguratului, produse în timpul executării obligațiilor de serviciu, inclusiv în deplasările în interes de serviciu (în țară sau în străinătate).

În caz de invaliditate permanentă totală (100%) se plătește întreaga sumă asigurată. În caz de invaliditate permanentă parțială o parte din suma asigurată corespunzător gradului de invaliditate stabilit. Plata sumei asigurate se face numai în cazul în care invaliditatea permanentă s-a produs într-un interval de 1 an de la data accidentului, iar accidentul a avut loc pe durata valabilitate a asigurării.

În caz de deces din accident ARDAF plătește întreaga sumă beneficiarilor desemnați de asigurat, sau în lipsa acestora, moștenitorilor legali. Suma asigurată în caz de deces este de 50% din suma asigurată pentru cazul de invaliditate permanentă din accident.

În baza poliței de asigurare, ARDAF acordă despăgubire pentru zilele de spitalizare și convalescență a asiguratului în urma unui accident.

Indemnizația pentru zilele de spitalizare se va acorda pentru fiecare zi calendaristică în care asiguratul se află spitalizat ca urmare a accidentării acestuia. Indemnizația se va plăti pentru un număr maxim de 180 de zile de spitalizare și reprezintă 2%o din suma asigurată pentru cazul de invaliditate din accident.

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se plătește asiguratului pentru o perioadă mai mare de 7 zile, însă de cel mult 180 zile calendaristice consecința unuia sau mai multor accidente suferite de asigurat în cadrul unui an de asigurare. Indemnizația pentru o zi de incapacitate de muncă ca urmare a unui accident este de 1%o din suma asigurată pentru invaliditate permanentă din accident.

ARDAF acordă despăgubiri, în cadrul răspunderii civile:

– pentru sumele pe care asiguratul este obligat, conform legii, să le plătească agentului economic la care este angajat în calitate de manager, cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată pentru prejudiciile provocate acestui prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor ce îi revin potrivit contractului de management încheiat ca urmare a unei erori involuntare în actele de conducere;

– cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la desdăunare.

Polița de asigurare se poate încheia pe perioada mandatului managerului sau pe perioade de 1 an. Prima de asigurare se va achita anticipat și integral la încheierea poliței.

Prin supliment la contractul de asigurare și plata unor prime suplimentare ARDAF poate extinde protecția prin asigurare și pentru alte riscuri sau prestații convenite cu contractantul la încheierea asigurării, sau pe parcursul valabilității acestuia, riscurile sau prestațiile fiind precizate în contractul de asigurare sau printr-un supliment la contract.

Suma asigurată se stabilește la încheierea poliței, de comun acord cu asiguratul (tabelul nr.19)

Tabelul nr.19

Tarif de prime

3.3.3.5. Asigurarea de accidente a călătorilor, a cheltuielilor medicale de prim ajutor și a bagajelor acestora

Calitatea de asigurați o au călătorii care sunt transportați cu mijloace de transport de către societățile autorizate în transportul de persoane și care circulă pe drumurile publice, pe timpul transportului organizat.

ARDAF oferă următoarele prestații:

– suma asigurată în caz de invaliditate permanentă din accident;

– suma asigurată în caz de deces;

– cheltuieli medicale de prim ajutor;

– asigurarea bagajelor călătorilor pentru cazurile de distrugere sau deteriorarea lor ca urmare a unui accident de circulație.

Contractul de asigurare se încheie cu societatea care transportă călătorii, în calitate de contractant al asigurării, călătorii transportați fiind în toate cazurile asigurați.

Prin accident se înțelege un eveniment fortuit, imprevizibil, produs fără voința asiguratului și care are drept consecință invaliditatea permanentă totală sau decesul asiguratului.

Sunt cuprinse în asigurare accidentele produse ca urmare a implicării mijlocului de transport în accidente de circulație, pe toată durata călătoriei pentru care asiguratul are legitimație de călătorie, inclusiv pe timpul când călătorul se găsește în incinta stației de îmbarcare, autogări ori alte asemeni incinte, cu maxim o oră înainte de plecarea mijlocului de transport în cursă.

Bagajele sunt cuprinse în asigurare din momentul încărcării lor și până la descărcarea lor în stația de destinație Prin bagaj se înțelege totalitatea lucrurilor personale luate de persoana asigurată în călătorie obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, igienă personală). Sunt excluse din asigurare banii, hârtii de valoare, documente, registre sau titluri, acte, manuscrise, obiecte de valoare artistică, științifică sau istorică, pietre scumpe, obiecte de platină, aur sau argint, mărci poștale și alte asemenea.

Pentru asigurările încheiate pe rute interurbane, în caz de accident al mjlocului de transport, dacă acesta nu se mai poate deplasa prin forța proprie, persoanelor care au efectuat călătoria li se restituie, cheltuielile de transport efectuate de la locul accidentelor până la domiciliul acestora, în limita costurilor biletelor cu autobuzul sau calea ferată clasa a II-a.

Calculul și plata primelor de asigurare se face diferit în funcție de varianta pentru se optează, astfel:

a) stabilirea primei pe baza valorilor legitimațiilor de călătorie vândute în perioada anterioară, trimestru sau lună, în funcție de modul de plată al primei convenit.

b) stabilirea primei pe baza numărului de locuri prin înmulțirea primei pe loc cu numărul de locuri admis, precizat în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.

Contractantul are următoarele obligații:

– să întrețină autovehiculele în bune condiții ;

– să pună la dispoziție ARDAF toate datele necesare stabilirii corecte a primei de asigurare;

– să înștiințeze imediat organele de poliție cele mai apropiate de locul producerii accidentului cerând eliberarea actelor oficiale de constatare, atunci când este cazul;

– să ia imediat măsurile ce se impun pentru acordarea primului ajutor, transportul răniților la spital și orice alte măsuri necesare pentru limitarea urmărilor accidentului;

– să pună la dispoziția călătorilor accidentați actele necesare dovedirii calității de călător și să le furnizeze informațiile necesare asupra demersurilor de întreprins pentru a putea beneficia de despăgubire conform contractului de asigurare;

Asigurarea se încheie pe perioade de 1 an. Prin derogare de la Condițiile Generale se oferă protecție prin asigurare pentru toți călătorii indiferent de vârstă. Sumele asigurate și cotele de prime sunt prezentate în tabelul nr.20.

Tabelul nr.20

Tarif de prime

3.3.3.6. Asigurarea turiștilor

ARDAF încheie contracte de asigurare cu agenții de turism, în calitate de contractant al asigurării, turiștii participanți la excursiile organizate de agenție având calitate de asigurați.

Riscurile asigurate sunt considerate:

– decesul ca urmare a unui accident

– invaliditatea permanentă totală ca urmare a unui accident

– cheltuieli medicale (medicamente, spitalizare) necesare în urma unui accident

– pagubele materiale la bunuri (bagaje personale) ca urmare a unui accident

– răspundere civilă a turiștilor

Răspunderea ARDAF începe în momentul urcării turiștilor în mijlocul de transport, continuă pe toată durata excursiei și încetează odată cu terminarea excursiei, în momentul coborârii turiștilor din mijlocul de transport.

Suma asigurată pentru cazurile de deces și invaliditate permanentă totală (pentru fiecare turist) se stabilește de societatea contractantă de comun acord cu ARDAF, la încheierea contractului de asigurare.

Pentru cheltuieli medicale suma asigurată este de 10% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală; pentru pagube materiale la bunuri suma asigurată este de 5% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală, la fel și pentru răspunderea civilă a turiștilor.

Prima de asigurare se calculează prin aplicarea cotei de primă prevăzută în tarif asupra totalului încasărilor realizate din costul excursiilor în perioada asigurată.

Plata despăgubirilor se face în limita sumelor asigurate în contractul de asigurare, astfel:

– întreaga sumă asigurată în caz de deces

– o parte din suma asigurată, corespunzătoare gradului de invaliditate, în caz de invaliditate

– costul medicamentelor, tratamentului, în limita a 10% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală

– pagubele la bunuri, bagaje personale, în limita a 5% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală

-sumele pe care turistul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare pentru prejudicii da care răspunde și care au fost produse din vina sa, a unor terțe persoane păgubite, ca urmare a distrugerii sau avarierii unor bunuri, în limita a 5% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală.

Sumele asigurate și cotele de prime sunt prezentate în tabelul nr.21.

Tabelul nr.21

Tarif de prime privind asigurarea turiștilor

3.3.3.7. Asigurarea pompierilor civili

ARDAF încheie asigurări de accidente prin care acordă protecție persoanelor care exercită profesia de pompieri conform O.G. nr.60/28.08.1997 (atât pompieri civili cât și cei voluntari încadrați în serviciile de pompieri civili) pentru riscul de accident sau boală profesională.

Asigurarea acoperă riscul de accident produs atât în timpul intervențiilor cât și a exercitării atribuțiilor ce le revin pompierilor.

ARDAF acordă următoarele prestații de bază:

– suma asigurată în caz de invaliditate permanentă din accident;

– suma asigurată în caz de deces din accident;

– indemnizație pentru fiecare zi de incapacitate de muncă ca urmare a unui accident sau a unor boli profesionale;

Prin plata unor prime suplimentare contractantul poate opta în plus pentru una sau mai multe din prestațiile de mai jos:

– indemnizație pentru fiecare zi de spitalizare ca urmare a accidentului;

– indemnizație lunară în cuantum de 1/12 din suma asigurată pentru deces, plătită beneficiarilor în caz de deces din accident al asiguratului;

– cheltuieli ocazionate de intervențiile de chirurgie plastică pe perioada de 1 an ca urmare a unui accident;

– răspunderea civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane.

Prestațiile se vor acorda numai pentru consecințele accidentelor sau bolilor profesionale survenite în termeni de 12 luni de la data accidentului cu condiția ca acesta să fi avut loc în perioada de valabilitate a asigurării.

Incapacitatea temporară de muncă ca urmare a unui accident sau a unei boli profesionale se va lua în considerare în măsura în care perioada de incapacitate este de cel puțin 7 zile și cel mult 180 de zile, iar indemnizația de spitalizare este de maxim 180 de zile.

Contractul de asigurare se încheie pe o perioadă de 1 an și va cuprinde o anexă cu datele de identificare a persoanelor asigurate inclusiv beneficiarul desemnat de asigurat pentru cazul de deces din accident.

Persoanele care pe parcursul asigurării vor intra în colectivitatea asigurată pot beneficia de protecție prin asigurare în aceleași condiții cu ceilalți asigurați după 24 de ore de la data comunicării făcute către ARDAF de contractantul asigurării și a plății primelor de asigurare.

Prima de asigurare se achită integral și anticipat la încheierea asigurării.

Boli profesionale sunt afecțiunile care se produc ca urmare a exercitării profesiei de pompier, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă precum și suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.

Prin cuprinderea în asigurare a răspunderii civile ARDAF acordă despăgubiri, în limita sumei asigurate, pentru:

– prejudiciile de care asigurații răspund în baza legii, față de terțele persoane păgubite ca urmare a vătămării corporale sau decesului, precum și a avarierii ori distrugerii unor bunuri, în timpul exercitării activității specifice de pompier civil;

– cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil dacă acesta a fost obligat la desdăunare.

Obligațiile contractantului :

– să respecte toate obligațiile ce îi revin în conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 60/28.08.1997

– să achite primele de asigurare aferente persoanelor care intră în colectivitatea asigurată ulterior încheierii asigurării

– să țină evidența persoanelor care intră/ies din asigurare și să comunice aceste informații imediat la ARDAF

– să dea posibilitatea reprezentanților ARDAF să verifice evidențele angajaților asigurați, data angajării sau a încetării activității acestora în vederea verificării corectei stabiliri a primelor de asigurare

– să înștiințeze în scris ARDAF în termen de 48 ore despre producerea evenimentului asigurat

3.3.3.8. Asigurarea de accidente a taximetriștilor și a persoanelor transportate

ARDAF acordă protecție prin asigurare conducătorilor auto care practică taximetria în cadru organizat precum și persoanelor transportate de aceștia în calitate de clienți.

ARDAF încheie contracte de asigurare cu societățile care practică taximetria, asigurați fiind taximetriștii în cadrul firmei respective precum și persoanele transportate de către acestea. Prin derogare de la Condițiile Generale intră sub protecția oferită de asigurare toate persoanele transportate indiferent de vârsta acestora.

ARDAF oferă următoarele prestații (condiționat de plata primelor corespunzătoare):

– suma asigurată pentru cazurile de invaliditate permanentă din accident de circulație a taximetristului și a persoanelor asigurate

– suma asigurată pentru cazurile de deces din accident de circulație a taximetristului și/sau a persoanelor transportate

– indemnizație pentru fiecare zi de spitalizare ca urmare a unui accident de circulație pentru taximetrist și clienți (maxim 90 zile)

– asigurarea bunurilor persoanelor transportate pentru cazuri de distrugere, deteriorare, ca urmare a unui accident de circulație pentru o suma maximă asigurată de 200.000 lei pentru fiecare persoană transportată

Perioada pentru care se încheie asigurarea este de 1 an. Asigurarea se încheie pe bază de tabel nominal în care se înscriu atât datele personale ale taximetriștilor cât și datele de identificare a autovehiculelor utilizate ca taximetre.

Sumele asigurate și primele de asigurare se stabilesc în lei la încheierea asigurării pe fiecare loc din autovehicul, în cadrul limitelor stabilite de către asigurător, fiind aceleași pentru oricare din locurile asigurate. Prima de asigurare se poate achita integral la încheierea asigurării sau în rate semestriale sau trimestriale.

Prin această asigurare sunt acoperite accidentele produse în perioada în care asigurații se află în autovehiculul asigurat, precum și în timpul accesului în sau a coborârii acestora din autovehicul.

Persoanele care se angajează ulterior contractului de asigurare dobândesc calitatea de asigurat nu mai devreme de 24 ore de la sfârșitul zilei în care contractantul a înștiințat ARDAF și a achitat primele de asigurare.

Despăgubirile se acordă numai dacă autovehiculul implicat în accident este menționat în anexa la contractul de asigurare, iar cel care îl conducea în momentul accidentului aparținea grupului asigurat și se află în timpul exercitării profesiei de taximetrist.

La plata sumei asigurate în caz de invaliditate permanentă și în caz de deces din accident se procedează conform Condițiilor Generale. Indemnizația pentru zilele de spitalizare va fi de maxim 90 de zile pentru fiecare persoană accidentată.

3.4. Studii de caz privind asigurările de accidente practicate de societățile de asigurare

În acest subcapitol am urmărit tehnica derulării unor contracte de asigurare privind asigurările facultative de accidente (tarif II), asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente încheiate la S.C. ASIROM S.A. și asigurarea colectivă de accidente a angajaților încheiată la S.C. ARDAF S.A. Obiectivele urmărite sunt următoarele:

1.Încheierea contractelor de asigurare:

-stabilirea nivelului protecției oferite, respectiv a sumei asigurate. Pentru asigurarea facultativă de accidente tarif II asiguratul a optat pentru o sumă asigurată pentru invaliditate permanentă de 700.000 lei nivelul primelor de asigurare fiind de 4.400 lei. Pentru asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente asiguratul a optat pentru o sumă asigurată în caz de invaliditate permanentă din accidente de 3.000.000 lei și o primă de 63.000 lei. Aceste două asigurări au fost încheiate la ASIROM. Pentru asigurarea colectivă de accidente încheiată la ARDAF contractantul asigurării a încheiat polițe de asigurare pentru suma de 5.000.000 lei cu o primă de asigurare de 48.000 lei.

-suma asigurată în caz de deces în aceste cazuri este de 50% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală.

-gama riscurilor pentru care se oferă asigurare includ riscurile care au ca urmare directă invaliditatea permanentă, spitalizarea, incapacitatea temporară de muncă sau decesul asiguratului. Pentru asigurarea facultativă de accidente și pentru asigurarea mixtă de viață includ accidentele survenite în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu cât și în timpul liber. La asigurarea colectivă de accidente nu se oferă asigurare decât pentru accidentele survenite în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

-asiguratul principal este persoana care a încheiat asigurarea cu deosebirea că în cazul asigurării colective de accidente cel care a încheiat asigurarea este angajatorul (S.C. REVA S.A), iar persoanele asigurate sunt angajații întreprinderii.

-răspunderea asigurătorului intră în vigoare și se termină la termenele stabilite în contracte 6.11.1997–25.11.1998 pentru asigurarea facultativă de accidente; 1.06.2000-1.06.2005 pentru asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente; 28.06.1998-27.06.1999 pentru asigurarea colectivă de accidente)

-stabilirea beneficiarilor asigurării. În nici o asigurare încheiată nu s-au specificat beneficiarii asigurării în caz de deces, astfel în cazul decesului asiguratului Moldovan Gheorghe beneficiarul asigurării devine soția asiguratului în calitate de unic moștenitor.

2.Urmărirea obligațiilor părților

-obligația asiguratului privind:

-declararea circumstanțelor de risc exacte. În acest scop asigurații au declarat pe proprie răspundere, aducând și declarații de la martori, împrejurările exacte care au dus la accidentarea lor. În cazul decesului de la asigurarea colectivă de accidente au fost luate declarații de la persoanele prezente la fața locului în momentul producerii accidentului.

-comunicarea în termenele prevăzute evenimentelor care fac obiectul asigurării.

-plata primelor de asigurare la datele și sumele prevăzute în contractul de asigurare.

-obligația asigurătorului privind:

-evaluarea sumei asigurate cuvenite asiguraților sau beneficiarilor (în cazul decesului survenit asiguratului cu asigurare colectivă de muncă). Astfel se ia în considerare gradul de invaliditate dobândit în urma accidentelor la care se adaugă și cotele de excedent.

-plata sumei asigurate de către asigurător

3.Circuitul documentelor la producerea evenimentului asigurat

În cazul accidentelor care au dus la invaliditatea permanentă a asiguraților au fost necesare următoarele documente: act medical proces verbal de examinare medicală (eliberat de institutul de medicină legală), cerere despăgubire

3.4.1. Studiu de caz privind asigurarea facultativă de accidente tarif II (anexa1)

In data de 24.11. 1997, Mircea Radu Viorel născut la 06.07.1977, cu domiciliul în Șandra nr. 61, comuna Biled, județul Timiș, având buletinul de identitate seria GA nr 496461, a încheiat un contract de asigurare cu S.C. ASIROM S.A. Satu Mare cu polița nr. 836750. Asigurarea era cuprinsă în perioada 26.11.1997-25.11.1998. Prima de asigurare este de 4.400 lei și s-a achitat în momentul înmânării poliței. Suma asigurată pentru invaliditate permanentă toatală din accident este de 700.000 lei iar pentru decesul din accident suma asigurată este de 300.000 lei. Beneficiari în caz de deces al asiguratului sunt moștenitorii legali.

Răspunderea ASIROM începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a emis polița.

In perioada menționată, Mircea Radu Viorel a satisfăcut stagiul militar.

Conform declarației sale și documentelor prezentate reiese că în timpul satisfacerii obligațiilor militare (instrucție) la U.M. 0631 Carei, asiguratul a suferit un accident la piciorul drept, rămânând cu invaliditate permanentă.

Actele prezentate de Mircea Radu Viorel au fost: cerere, act medical, proces verbal de examinare medicală, poliță, confirmare asigurare.

În urma examinării medico-legale, rezultă că asiguratul prezenta leziune de menisc intern drept cu blocaj articular, limitarea flexiei genunchiului drept. Astfel, s-a stabilit gradul de invaliditate de 5%.

Ținând cont de expertiza medico-legală, suma cuvenită în urma evenimentului, inclusiv cota de excedent, s-a stabilit la un total de 43.750lei.

3.4.2. Studiu de caz privind asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente (tarif I)(anexa2)

In data de 01.06.2000, Lauer Cristian, născut la 16.12.1967, domiciliat în Dudeștii Noi 549, având buletinul cu seria GA nr. 879474, a încheiat un contract de asigurare mixtă de viață și suplimentară de accidente cu S.C. ASIROM S.A., contract cu nr. 37664490.

Asigurarea este cuprinsă în perioada 01.06.2000 – 01.06.2005. Suma asigurată pentru invaliditate pemanentă totală este de 3.000.000 iar pentru pentru decesul din accident suma asigurată este de 1.500.000. Răspunderea ASIROM începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a emis polița.

Conform declarației sale și a colegilor săi, reiese că în timpul unui meci de fotbal la Sala Olimpia din Timișoara, Lauer Cristian s-a accidentat la picior.

In urma examinării efectuate de laboratorul medico-legal, s-a diagnosticat: veche fractură parcelară, cap femural drept, consolidată.

Suma cuvenită în urma evenimentului, inclusiv cota de excedent, este de 2.700.000 lei.

3.4.3.Studiu de caz privind asigurarea colectivă de accidente a angajaților(anexa3)

În data de 26.06.1998 SC REVA SA cu profilul reparații material rulant, a încheiat în calitate de contractant, contractul colectiv de asigurare pentru angajații întreprinderii cu numărul 0009511. Durata asigurării este cuprinsă între 28.06.1998 și 27.06.1999.

Suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală din accident este de 10.000.000 lei, iar pentru deces din accident suma sigurată este de 5.000.000.

Prima de asigurare pentru o persoană este de 48.000 lei.

Moldovan Gheorghe angajat al SC REVA SA, subiect al asigurării, încheiate pe 26.06.1998, a fost lovit de trenul de persoane 2667 care circula pe relația Timișoara Nord- Periam pe data de 07.06.1998, după plecarea din stație la circa 200 metrii, conform declarațiilor unor martori asistenți.

Data înregistrării accidentului la ARDAF a fost 13.06.1998.

In urma expertizei medico-legale s-a constat că moartea a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemorgic secundar politraumatismal.

Pacientul a supraviețuit în spital două zile, nerecoltându-se astfel probe de sânge pentru determinarea alcoolemiei și nu se menționează starea de ebrietate.

In aceste condiții SC ARDAF SA se obligă se facă plata sumei asigurate pentru decesul din accident beneficiarului asigurării, singurului moștenitor, soției asiguratului, Doina Elena Moldovan.

Fiind respectate dispozițiile legale privind dreptul la despăgubire și mărimea acesteia

s-a aprobat plata despăgubirii în sumă de 5.000.000.

Cap. IV CONCLUZII

Asigurările de accidente au menirea de a proteja asiguratul împotriva accidentelor ce pot surveni în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în timpul liber.

În urma studiului efectuat la cele două societăți de asigurare (ASIROM și ARDAF) concluzia desprinsă relevă faptul că fiecare societate practică aceste tipuri de asigurări cu avantaje și dezavantaje.

Rezultatele studiului se pot concretiza având în vedere structura clauzelor polițelor de asigurare în tabelul nr.22.

Tabel nr.22

Asigurarea facultativă de accidente

Din datele prezentate în tabel rezultă anumite avantaje pe care le conferă o societate de asigurare comparativ cu cealaltă.

Dacă avem în vedere polița de asigurare facultativă de accidente, prima de asigurare cea mai mică o oferă societatea ASIROM. Evident că pentru un potențial asigurat bine informat ar fi de preferat polița oferită de ASIROM, pentru că primele de asigurare pentru aceleași sume asigurate oferite și de ARDAF sunt cele mai mici.

La ambele societăți, sumele asigurate în caz de deces sunt de 50% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală.

Polița ASIROM este avantajoasă pentru că oferă un ecart mare al sumei asigurate (între 1.000.000 și 40.000.000) la prime diferite în funcție de posibilitățile de plată ale asiguraților, în schimb ce polița ARDAF oferă un ecart mai restrâns al sumei asigurate.

Un alt avantaj al poliței ASIROM este că se poate opta pentru plata primelor pe un termen de 3 luni și nu pe un an ca în cazul poliței ARDAF.

Sumele asigurate și primele de asigurare pentru asigurarea de accidente a angajaților sunt prezentate în tabelul nr.23.

Tabelul nr.23

Asigurarea de accidente a angajaților

La societatea ARDAF există 3 paliere de primă corespunzător cărora sunt diferențiate și sumele asigurate primite pentru invaliditate permanentă totală și deces din accidente. Pentru invaliditate permanentă totală suma asigurată variază între 1.000.000 și 10.000.000 în timp ce suma asigurată pentru deces este de jumătate din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală. Ea este cuprins între 500.000 și 5.000.000. O altă diferențiere a primelor anule este făcută în funcție de gradul de risc al meseriei practicate și de ramura economică din care provine asiguratul. Sub acest aspect societatea ARDAF prezintă 3 categorii de cotații I, II, III în cadrul cărora primele sunt crescătoare pentru aceleași sume asigurate atât pentru invaliditate permanentă totală cât și pentru deces.

Aceeași diferențiere se poate observa și la ASIROM numai că suma asigurată este cuprinsă între 6.000.000 și 40.000.000, iar primele se pot achita și pe o perioadă de 3 luni în funcție de posibilitățile asiguratului.

Se observă că la societatea ARDAF primele de asigurare sunt mai mici decât la ASIROM, asiguratul fiind atras de acest fel de asigurare dacă privește în mod exclusivist nivelul primelor de asigurare. Evident că această valoare mică a primelor se datorează unor sume asigurate mici, pe când la ASIROM sumele asigurate sunt mai mari ceea ce face ca nivelul primelor să crească corespunzător.

BIBLIOGRAFIE

Bercea, Florian -„Asigurări și reasigurări” ,

Vacarel, Iulian Editura Marketer, București, 1998

Cistelecan, Lazăr -„Asigurări comerciale” ,

Cistelecan, Rodica Ed. Dimitrie Cantemir, Târgu Mureș

Șeulean, Victoria -„Asigurări comerciale”

Barna Flavia Editura Mirton Timișoara, 2001

Herbei, Radu

Mutașcu, Mihai

Răileanu, Marius

Legislație

Legea 136/1995 Privind activitatea de asigurare reasigurare – M.O.303/21 decembrie 1995

Legea 32/2000 Privind societățile de asigurare reasigurare – M.O. 148/10 aprilie 2000

Colecția revistei „Finanțe-Bănci-Asigurări” 1999-2001

Colecția revistei „Piața financiară” 2001

Norme metodologice privind activitatea de asigurare la societățile

ASIROM S.A., ARDAF S.A.