Studiu Caz Agricultura Romaneasca In Context European

CUPRINS

-STUDIU DE CAZ-

I. EuroBarometrul Rural

II. Politica în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale

2.1. Actiuni de informare cu privire la PAC

2.2.Sprijinul acordat pentru zonele defavorizate

2.3.Autorizarea și efectuarea plăților pe suprafață

III Programul SAPARD

3.1 Platiti prin Programul SAPARD

3.2 Zone exploatate prin investiții SAPARD

3.3 Implementarea SAPARD raportată la populația României

Concluzii

PAGINI 18

=== proiect ===

I. EuroBarometrul Rural

EuroBarometrul Rural este un program de cercetare inițiat de Fundația pentru o Societate Deschisă în anul 2002. Cercetarea este un instrument de analiză cantitativă și o bază pentru analiza calitativă a opiniei publice din mediul rural, unde se află aproape jumătate din populația activă a României. De asemenea, EuroBarometrul a fost conceput ca un instrument de testare a modului în care procesul de integrare în Uniunea Europeana este perceput de românii din mediul rural.

Prima ediție a cercetării, 2002-2003 (datele au fost culese în decembrie 2002, iar rezultatele publicate în ianuarie 2003) a urmărit să studieze atât cantitativ cât si calitativ opinia publica asupra Uniunii Europene, în special în legătura cu fondurile SAPARD, precum și modul în care trebuie formulate informațiile privind Uniunea Europeana pentru ca ele sa fie înțelese si utilizate de către cetățeni.

In perioada octombrie 2005-aprilie 2006 s-a realizat si cea de-a doua editie sub titlul Valori europene in sate romanesti. Datele au fost culese in noiembrie –decembrie 2005, practic la trei ani de la editia precedenta. Editia a doua a EuroBarometrului este focalizata pe masurarea perceptiilor populatiei rurale privind valorile europene și a gradului de asumare a acestora. Se adaugă întrebări care reiau unele teme din prima ediție, pentru a sesiza schimbările produse, și întrebări care culeg datele despre resursele materiale și umane ale comunităților rurale.

EuroBarometrul mai este relevant si din perspectiva schimbarilor pe care politicile agricole ale UE le vor aduce in dezvoltarea rurala.

In urma EuroBarometrul realizat in 2002-2003, grupul optimistilor, care cred că România este deja pregătită pe deplin din punct de vedere al agriculturii, reprezintă o minoritate, de aproximativ 5%. Ceva mai numeroși sunt moderații -care răspund „da, parțial”- care reprezintă 22%, persoane mai bine informate, care înțeleg aderarea la UE ca proces aflat în plină desfășurare, de armonizare a legislației, de creare a instituțiilor și de creștere a competitivității produselor.

Chestiunea importantă a securității alimentelor, în curs de implementare în ultimii ani și în România, este percepută pozitiv de majoritatea locuitorilor din rural: 63% dintre aceștia sunt de acord cu introducerea restricțiilor necesare producerii unor alimente sigure (de exemplu, producția de lapte și carne), chiar dacă ponderea celor care cunosc prevederile curente este mult mai mică (38%).

În ceea ceprivește acceptarea unor măsuri restrictive, care ar îmbunătăți poziția României la negocierea dosarului agricol, cu prețul bulversării obișnuințelor locuitorului din rural (necesitatea micșorării până la dispariție a suprafețelor ocupate de viile hibride), răspunsul nu este la fel de optimist: doar 38% ar fi de acord cu această măsură (și doar 17% știu despre ce este vorba), chiar dacă pe termen lung tot ei ar avea de câștigat.

Așteptările celor din rural privind Politica Agricolă Comună, aproximate prin efectele previzionate ale acesteia, arată că în general percepția asupra PAC, acolo unde există, este corectă, chiar dacă cei care pot formula o opinie sunt minoritari. Deși 39% din populație nu știe dacă aderarea ar avea vreun efect asupra posibilităților de a vinde produsele, 29% declară că achiziționarea produselor ar fi superioară actualei situații (după cum e de așteptat în situația unor piețe stabilizate, cum sînt cele ale produselor agricole în UE). Aceeași este percepția și în cazul veniturilor gospodăriilor: 37% nu știu la ce să se aștepte, dar 32% cred că vor crește. Această creștere este pusă, cum era de așteptat, pe seama subvențiilor: 38% se așteaptă ca acestea să crească în comparație cu situația curentă (iar 41% nu pot aprecia ce se va întâmpla). Pe același model de reacție, cea mai largă categorie (41%) a populației nu găsește de interes discuția referitoare la șansele de a organiza o fermă, prin urmare nu răspund la această întrebare. Doar puțin peste un sfert (27%) din populația rurală speră că în noul context definit de PAC, șansele lor de a organiza o fermă agricolă sau zootehnică vor crește considerabil.

Piața pământului este sub-dezvoltată în România: 10.5% dintre gospodării declară că au cumpărat pământ, iar 5% că au vândut.

Asupra dreptului cetățenilor străini de a cumpăra terenuri agricole, opiniile sunt împărțite: 35% consideră că este normal, iar 48% se opun (18% nu răspund). Probabil că ponderea celor ce acceptă această situație este în creștere și modificarea Constituției trebuie să ia în considerare și acest aspect. Interesant este profilul statistic al celor două grupuri. Cei care cred că persoanele din alte țări ar trebui să aibă dreptul de a cumpăra pământ în România sunt persoane bine educate, care au încredere în oameni și care locuiesc cu precădere în satele centru de comună. În contrast, opozanții sunt mai ales bărbați, de toate vârstele, care au absolvit școala profesională sau treapta I de liceu. De remarcat din nou tăcerea femeilor și a celor cu nivel redus de educație.

Ținând cont de faptul că la momentul culegerii datelor începuse procesul de selecție al proiectelor finanțate prin Agenția SAPARD, gradul de informare cu privire la acest program finanțat substanțial de către Uniunea Europeană este relativ redus: două treimi dintre cei chestionați nu au auzit de SAPARD. Situația devine mai puțin dramatică dacă adăugăm că de fapt dintre cele două măsuri finanțate prin programul SAPARD anul trecut, doar una are drept beneficiari direcți persoanele private, iar aceea este măsura de îmbunătățire a marketingului și procesării (cu alte cuvinte, investiții în industria alimentară). În acest caz, ponderea de 32% a celor care au auzit de SAPARD nu este chiar atât de mică.

Dintre aceștia, aproape jumătate (47%) cred că programul li se adresează, iar 36% că nu e pentru ei. Probabil că odată cu acreditarea măsurii de investiții în exploatații, care se va adresa direct producătorilor agricoli și nu procesatorilor, popularitatea programului va crește, chiar dacă beneficiarii nu vor putea fi deținătorii exploatațiilor de subzistență.

Principala sursă de informarea populației în legătură cu programul SAPARD o reprezintă:

•Televiziunea (pentru 82% din cei care au auzit), cu precădere canalul național TVR1, urmat la mare distanță de ProTV, Antena 1 și TVR2.

•Radioul (pentru 35% din cei care au auzit), Radio România Actualități, urmat la mare distanță de Europa FM și de o serie de canale de radio județene.

•Presa scrisă (pentru 23% din cei care au auzit), mai ales cotidianul Adevărul și mai puțin Evenimentul Zilei și România Liberă.

•Este alarmant că primăria nu constituie sursă de informare decâtpentru una din zece persoane informate, în egală măsură cu vecini, rude sau alți săteni, deși una din măsurile pentru care a început selecția proiectelor este cea de investiții în infrastructură, pentru care primăriile pregătesc dosarele, iar participarea populației este un criteriu în acordarea finanțării.

•Serviciile de consultanță par să fie un canal de informare a populației rurale total ne-funcțional.

Nivelul de informare este considerabil mai ridicat în rândul autorităților locale. În majoritatea comunelor în care s-a desfășurat cercetarea, autoritățile locale au depus dosare pentru fonduri/programe de dezvoltare, iar dintre acestea peste jumătate accesează fonduri SAPARD.

Programele de finanțare

64% dintre respondenți declară că au auzit cel puțin de unul din cele trei programe de finanțare specificate. Cea mai mare notorietate regăsim în cazul Programului Sapard al Uniunii Europene (58%), numele celorlalte două fiind cunoscute doar de aproximativ o treime dintre respondențiNotorietatea programului Sapard a crescut mult în intervalul 2002-2005, de la 35% la 58%. Destul de probabil această tendință s-a înregistrat și în cazul celorlalte programe de finanțare (datele însă lipsesc).

Nivelul de cunoaștere este mai ridicat în cazul categoriilor: bărbați, tineri (18-29) și adulți (30-49), mai educați, ocupați, venituri personale mai mari, venit pe membru mai mare, membru / voluntar într-o asociație, satisfacție generală (viață, venituri, serviciu, sănătate, etc.) peste medie, cu acces la utilități peste medie, care au locuit în altă localitate,contact cu urbanul și străinătatea peste medie și nu diferă în funcție de: regiune, tipul satului (centru versus periferic sau grad de dezvoltare) încrederea generalizată, încrederea în ceilalți, încrederea în instituții.

Principala sursă din care cetățenii au auzit de aceste programe este televizorul

Pe locurile următoare se situează radioul, presa scrisă și primăria din localitate. Importanța acestor surse de informare este aproximativ aceeași indiferent de programul de finanțare.

Sursele de informare cu privire la programele de finanțare

37

32

58

Mediul participativ din sate

Contrar imaginii idilice, mediul comunitar rural este în egală măsură cu mediul urban dominat de neîncredere generalizată, neîncredere în instituții, dar și în oameni în general; 59% din populația rurală nu crede că se poate avea încredere în cei mai mulți dintre oameni. Cei mai lipsiți de încredere sunt tinerii și absolvenții de liceu. Cei cu studii postlicealeprecum și cei cu studii superioare tind să fie mai încrezători, în timp ce persoanele cu cel mult patru clase, mai ales din satele periferice se concentrează în categoria celor care „nu știu”.

Lipsa de încredere se corelează cu un nivel redus al asocierii, fie aceasta cu scop lucrativ sau nu.

La intrebarea “Credeți că în satul dumneavoastră un proiect comunitar ar putea fi dus cu bine la capăt?” raspunsurile au fost : Da, spun 58% dintre subiecți, mai ales persoane de 30 –59 deani, care au absolvit cel puțin liceul, localnici ai satelor centru de comună. Pentru că, autoritățile locale sunt competente și interesate (30%) și oamenii sunt harnici și serioși (28%) sau pentru că există resursele financiare necesare (13%). Nu, susțin alți 21%, mai ales femei, de până în 60 de ani, cu cel mult patru clase, din sate periferice. Conform lor, proiectele comunitare nu au șanse de reușită în primul rând datorită autorităților locale (47% dintre cei care răspund „nu”) care nu sunt capabile să conducă sau nu sunt interesate de satul lor sau sunt corupte sau nu administrează corect fondurile sau alocă fondurile altor scopuri sau altor sate din comună sau, pur și simplu, „primarul nu e bun”. Lipsa fondurilor necesare proiectelor este de abia al doilea motiv, pentru ca nepăsarea sătenilor să fie doar al treilea, cu o pondere de doar 6%. Oricum, citind graficele regrupate pe termeni de referință, se observă cu claritate că indiferent dacă aprecierea este una pozitiv-optimistă sau negativ-pesimistă, principalul termen de referință îl constituie autoritățile locale.

Modele de informare ale populației din mediul rural

Consumul de mass-media(presa scrisă, radioul și televiziunea): Dintre toate canalele de informare televiziunea reprezintă pe de departe canalul accesat de cea mai mare parte a populației rurale (ca și a celei urbane). Trei sferturi din populația rurală urmărește cu regularitate (zilnic sau de câteva ori pe săptămână) emisiunile TV, 60% emisiunileradio și doar 24% presa scrisă.

Informarea prin participarea la întâlnirile publice la nivel de comună/sat: Prin comparație cu mass-media acest canal de informare este utilizat de o pondere foarte scăzută a populației; doar în 22% dintre gospodării cineva a participat la o adunare cetățenească, festivitate publică sau eveniment similar în cadrul căruia individul avea oportunitatea să se informeze.

Desigur că acest canal de informare este doar complementar celorlalte canale de comunicare (mass-mediași canalele informale), tipul de informații pe care îl poți afla fiind specifice satului sau comunei, de cele mai multe ori fără ecou în mass-medianațională sau județeană.

Dintre toate canalele de informare considerate, informarea prin consum mass-media este cea mai relevantă atunci când ne referim la subiecte legate de Uniunea Europeană și aderarea României la aceasta.

Satisfacția cu viața, ruralul românesc în context european

Dincolo de bani și sărăcie, rămâne însă nivelul de satisfacție cu viața. Oamenii pot fi satisfăcuți cu viața chiar dacă nu au acces la multe din beneficiile vieții moderne. Totuși, datele comparative plasează românii alături de bulgari, între cei mai nemulțumiți europeni în ce privește felul în care trăiesc (Figura 6). Mai mult decât atât, datele Eurobarometrului Rural 2005, plasează România rurală la un nivel de insatisfacție mai redus decât restul țării.

Dintre țările membre sau candidate la integrarea în Uniunea Europeană, doar Portugalia are aparent nivele apropiate ale nemulțumirii. Trebuie însă notat faptul că procentul portughezilor „mediu mulțumiți” este mult mai ridicat. România și Bulgaria rămân de departe cele mai nesatisfăcute țări din spațiul Uniunii Europene. De altfel, satisfacția cu viața urmează obișnuitele trasee descrescătoare de la Vest spre Est și dinspre Nord spre Sud.

Agenda socială românească, așa cum este ea trăită de populație, apare ca fiind dominată de probleme economice și de nivel de trai. Aproape jumătate dintre români (45%) apreciază că problemele economice sunt cele mai grave in țară.

România se încadrează, sub aspectul profilului pe care îl are agenda ei socială, în aceeași grupă cu Bulgaria , Grecia și Portugalia. Este vorba, deci, predominant , de o grupă a țărilor balcanice.

Eurobarometru care a luat pulsul României la momentul aderării

Conform Raportului Național al Eurobarometrului realizat în toamna anului 2006, românii se alătură familiei europene păstrând o atitudine constantă de încredere în construcția europeană (67%), ca și în anii precedenți. Pe de altă parte datele Eurbarometrului indică faptul că “satisfacția referitoare la viața de zi cu zi” în România

este semnificativ mai scăzută decât în UE (48% în comparație cu 72% în Noile State Membre și 85% în EU-15), însă optimismul individual este mai ridicat decât în UE (40% comparativ cu 31% în NSM și 35% în EU-15), și la fel optimismul legat de dezvoltarea economică viitoare a țării: 30% dintre români cred că din punct de vedere economic România o va duce mai bine după următoarele 12 luni, în timp ce numai 20% dintre cetățenii UE cred asta despre țara lor.

În ceea ce privește prioritățile publice, îngrijorările românilor sunt legate de dezvoltarea economică, prețuri și inflație(30%), într-o măsură mai mare decât în NSM (20%) sau EU-15 (15%). În timp ce pensiile, sistemul sanitar, taxele și dezvoltarea economică a țării se situează pe primele locuri in topul îngrijorărilor românilor, ceilalți cetățeni ai UE sunt mai mult preocupați de șomaj, terorism și imigrație.

Românii se așteaptă ca instituțiile UE și Guvernul României să colaboreze pentru rezolvarea problemelor legate de imigrație, pensii, sănătate și dezvoltare regională. Cu toate acestea,ei consideră că numai Guvernul României ar trebui să se ocupe de probleme legate de protecția mediului, agricultura, energia și protecția consumatorului.

Eurobarometrul de primăvară arată o evoluție considerabilă a opiniei publice

în favoarea Uniunii Europene și a instituțiilor acesteia în raport cu rezultatele sondajului efectuat în toamna anului 2006. Poate fi observat, de asemenea, un climat de încredere și în privința opiniei europenilor referitoare la situația economică din propria țară.

„Noul Eurobarometru reflectă un grad mai înalt de optimism în Uniunea Europeană

cu privire la viitorul acesteia și la sarcinile pe care cetățenii se așteaptă ca UE să le

ducă la îndeplinire și oferă deschidere către reforma Uniunii Europene. “ Margot Wallström, vicepreședinte al Comisiei Europene.

Cei trei indicatori principali referitori la atitudinea generală față de Uniunea

Europeană – sprijinul în favoarea apartenenței la UE în calitate de stat membru (57%, +4), avantajele percepute ale apartenenței la UE (59%, +5) și imaginea UE (52%, +6) – se înscriu într-o tendință ascendentă. Se poate observa, în paralel, o tendință similară cu privire la nivelul de încredere în Comisia Europeană (52%, +4) și Parlamentul European (56%, +4). În general, majoritatea europenilor (52%, +6) consideră ca situația economică din țara în care locuiesc este bună. 44% dintre aceștia au exprimat o opinie contrară.

Analizele preentate au urmarit sa evalueze masura in care romanii care traiesc in mediul rural sunt caracterizati de incredere, toleranta , solidaritate si spirit antreprenorial, toate insusiri asociate dezvoltarii democratice si economice. Rezultatul de ansamblu sustine ideea existentei unui deficit cultural, suprapus in mare masura deficitului de capital uman, fizic si financiar ce caracterizeaza ruralul din Romania. Cresterea veniturilor si schimbarea de generatii vor putea contribui in timp la diminuarea acestei probleme.Insa un fapt extrem de alarmant este absenta aproape completa din lista factorilor cu rol explicativ semnificativ a educatiei scolare. Persoanele educate din mediul rural nu sunt mai predispuse spre cooperare, nu sunt mai tolerante , nu manifesta mai multa solidaritate, si nu au orientari pro-antrprenoriale mai pronuntate decat persoanele putin educate. Acest fapt istinge in mod net realitatea ruralului romanesc de cea a societatilor europene si ridica un semnal de alarma asupra calitatii educatiei scolare.

II. Politica în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale

Obiectivele politicii agricole au fost, în esență, concentrate pe stabilizarea și creșterea producției de bunuri agroalimentare și înfăptuirea reformelor sistemice și structurale necesare pentru crearea și consolidarea unui sector agricol performant în România.

În sfera dezvoltării rurale politicile promovate au urmărit dezvoltarea economico-socială și implicit modernizarea satului românesc.

Exceptând reformele proprietății (privatizarea capitalului funciar și de exploatare și într-o măsură mult mai mică consolidarea proprietății private), obiectivele politicilor agricole și de dezvoltare rurală au fost realizate numai parțial și în proporții nesatisfăcătoare. O atestă un ansamblu de aspecte definitorii ale stării agriculturii și ale ruralului românesc, cum ar fi: evoluția produsului agricol pe o traiectorie sinuoasă și la cote scăzute ale performanței (în fapt o evoluție condiționată într-o măsură exagerat de mare de starea factorilor climaterici); perpetuarea unei structuri agrare dominate de o excesivă fărâmițare a capitalului funciar și de o penurie generalizată de capital de exploatare, de posibilități extrem de modeste de capitalizare, de o slabă legătură cu piețele, a marii majorități a exploatațiilor, de un semnificativ excedent al resurselor de muncă în exploatațiile individuale etc.; nivelul și proporțiile sărăciei în zonele rurale; starea infrastructurii, a sistemului de sănătate ca și a celui de educație și formare profesională din ruralul românesc etc.

În sectorul agricol consecințele directe a celor evidențiate sunt reprezentate de perpetuarea poziției periferice a producătorilor agricoli români în context european sub raportul performanței economice și de accentuarea pantei evoluției descendente a competitivității în schimburile economice internaționale atestată elocvent de dinamica și starea actuală a soldului balanței comerciale cu produse agroalimentare.

Situarea în centrul politicii agricole a problemelor eficacității și a competitivității (în condițiile adoptării PAC) ridică în actualitate un ansamblu de direcții de acțiune – puțin folosite până în prezent -, care vizează formarea sau, după caz, dezvoltarea determinanților competitivității dinamice, cum ar fi: concentrarea capitalului funciar și de exploatare în unități agricole viabile într-o economie, în mod obiectiv, tot mai deschisă; creșterea gradului de înzestrare tehnică/modernizare a exploatațiilor agricole; promovarea principiilor agriculturii multifuncționale în structurarea activităților economice din exploatațiile agricole; promovarea unui complex de măsuri agro-pedo și hidroameliorative; organizarea ofertei prin formarea și dezvoltarea cooperației rurale în sferele aprovizionării și ale desfacerii; formarea unei „mase critice” de autentici angrosiști; dezvoltarea infrastructurii piețelor; diversificarea ocupațională în zonele rurale etc.

2.1. Actiuni de informare cu privire la PAC

Prioritatile si obiectivele pentru 2008 cu privire la PAC dorite de Comisia Europeana vizeaza:

— informarea publicului larg cu privire la politica agricolă comună (PAC) reformată și la importanța pe care aceasta o acordă decuplării, condiționării și dezvoltării rurale în calitate de contribuție la ocuparea forței de muncă, competitivitate, progres și stabilitate în UE-27,

— desfășurarea unor dezbateri cu părțile interesate din domeniul agriculturii și cu publicul larg din zonele rurale, cu privire la oportunitățile și beneficiile pe care cei doi piloni ai PAC le oferă sectorului agricol și dezvoltării echilibrate a regiunilor rurale,

— sensibilizarea publicului cu privire la PAC (inclusiv aspectele privind dezvoltarea rurală) din statele membre în care, în conformitate cu ultimul sondaj Eurobarometru, nivelul de cunoaștere al publicului larg în materie de PAC se situează în mod semnificativ sub medie (sub 30 %). Aceste state membre sunt după cum urmează: Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Letonia, Malta, Spania, România și

Ungaria,

— informarea părților interesate din domeniul agriculturii și a publicului larg cu privire la rolul multifuncțional al agricultorilor din Uniunea Europeană și la beneficiile asupra societății civile în general,

— dezbaterea, cu părțile interesate din domeniul agricol și cu publicul larg, a evoluțiilor pe termen mediu și pe termen lung ale PAC.

Mesajele pe care publicul larg din UE27, din zonele rurale si partile interesate din sectorul agricol, agricultorii si alti potentiali beneficiari ai actiunilor de dezvoltare rurala, trebuie sa le primeasca vizeaza urmatoarele aspecte:

— PAC are drept obiectiv promovarea unei agriculturi responsabile și durabile, care să răspundă așteptărilor cetățenilor și ale societății, dincolo de limitele stricte ale domeniului agricol. Aceasta recunoaște și promovează rolul agricultorilor atât ca producători de produse alimentare de calitate, cât și ca furnizori de servicii de utilitate publică pe care piața singură nu le-ar putea asigura: menținerea, în mediul rural, a

unei structuri sociale și economice dinamice, protejarea mediului și conservarea peisajelor.

— PAC promovează o politică de dezvoltare rurală care susține creșterea și crearea de locuri de muncă în mediul rural, atât în sectorul agricol, cât și dincolo de limitele acestuia, într-un mod care consolidează structura socială, economică și de mediu a zonelor rurale.

— PAC susține o agricultură competitivă și inovatoare care se adaptează la cerințele piețelor internaționale.

— Reforma organizării comune a pieței în sectorul fructelor și legumelor stimulează aderarea la organizații de producători și eficacitatea acestora. Are drept scop promovarea creșterii consumului de fructe și legume, în special în rândul copiilor.

— Reforma iminentă a organizării comune a piețelor în sectorul vitivinicol . Această reformă are drept scop asigurarea unui viitor durabil pe termen lung în acest sector.

Bugetul total prevăzut în cadrul prezentei cereri de propuneri pentru desfășurarea acțiunilor se ridică la 2 800 000 EUR. Această sumă va fi distribuită între acțiunile care se desfasoara in unul dintre statele membre sau prezinta un nivel ridicat de calitate tehnica.

2.2. Sprijinul acordat pentru zonele defavorizate

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) implementează măsuri de sprijin pentru fermieri finanțate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), începând cu 1 ianuarie 2007.

Măsurile respective fac parte din Axa II a Planului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) și reglementează plățile compensatorii acordate fermierilor care au parcele în zone defavorizate din punct de vedere natural. Sprijinul acordat fermierilor din zone montane defavorizate face obiectul Măsurii 211, care se va derula în perioada 2007-2013.

Pentru zonele defavorizate altele decît zona montană, Măsura 212 se derulează în perioada 2008-2013 și cuprinde alte două sub-măsuri: zone semnificativ defavorizate, respectiv zone defavorizate de condiții naturale specifice. În cadrul măsurilor din Axa II, în afara zonelor menționate, este cuprinsă și măsura de sprijin pentru agromediu (Măsura 214).

Din totalul de 1.236.651 de fermieri care au depus cereri în anul 2007 pentru sprijin direct pe suprafață, un număr de 314.667 fermieri au solicitat subvenții pentru parcele aflate în zone defavorizate, suprafața totală însumând 2.736.753 ha. Cele două subvenții (plata directă pe suprafață și plata pentru zone defavorizate) se solicită completând o singură cerere pentru suprafață aflată în zona defavorizată. Cele mai multe cereri, respectiv 310.400, au fost ale fermierilor care dețin suprafețe cuprinse între 1 și 50 de hectare, restul de 4267 fermieri aplicând pentru categorii de suprafețe mai mari (între 50 și 100 de ha, 100 și 300 și peste 300 ha).

Principalele criterii de eligibilitate pe care beneficiarul trebuie să le îndeplinească concomitent sunt: să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, să declare toate parcelele agricole, să respecte bunele condiții agricole și de mediu (GAEC), reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației. De asemenea, să permită efectuarea controalelor de către APIA sau de către alte organisme abilitate în acest sens, să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeași cultură ca a parcelelor învecinate și să comunice în scris Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății.

2.3. Autorizarea și efectuarea plăților pe suprafață

Suprafața determinată pentru plată în anul 2007 a scăzut sub suprafața de referință negociată cu Uniunea Europeană, conform statisticilor rezultate din baza de date a Sistemului Integrat de Administrare și Control a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Astfel, suprafața determinată, eligibilă pentru plată, este la acest moment de 8.713.810 ha, estimându-se că aceasta va mai scădea după efectuarea tuturor controalelor. Suprafața de referință negociată de România în cadrul procesului de aderare este de 8.716.370 ha.

Scăderea suprafeței determinate pentru plată va permite începerea procesului de autorizare și execuție a plăților pentru o parte din fermieri înainte de prelucrarea rezultatelor controalelor prin teledetecție.

Până la sfârșitul acestei săptămâni, APIA va depune prima cerere de fonduri la

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în vederea efectuării plăților pe

suprafață, pentru circa 167.000 de fermieri care îndeplinesc o serie de condiții printre care: au depus cererea de sprijin în termen, nu au fost selectați la controlul pe teren sau prin teledetecție și nu au erori la controlul administrativ în sistem.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor și a asigura finanțarea lucrărilor din campania agricolă de primăvară, în condițiile în care o parte din plăți se vor efectua în lunile aprilie și mai, APIA a inițiat perfectarea unui instrument de creditare a fermierilor în colaborare cu Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) și o serie de bănci private și de stat. De acest credit vor beneficia în principal fermierii care dețin suprafețe de teren mai mari de 10 hectare. Acest instrument financiar bazat pe cesiunea de creanțe dă posibilitatea fermierilor să obțină un credit pentru finanțarea lucrărilor agricole în condiții preferențiale, în valoare de 75 la sută din suma estimată a fi primită din fonduri europene pe baza unei adeverințe eliberate de APIA. FGCR va garanta 50 la sută din creditul solicitat de fermieri.

APIA intenționează să extindă mecanismul financiar negociat în acest prim an de aplicare și în următorii ani.

III Programul SAPARD

3.1 Plati prin Programul SAPARD

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) a efectuat pâna în prezent plati de peste un miliard de euro catre beneficiarii Programului SAPARD.

„Desi am început cu anumite impedimente Programul SAPARD, absorbtia fondurilor a cunoscut o crestere semnificativa în etapa de finalizare a Programului, în mod deosebit începând din anul 2005” a declarat Cornelia Harabagiu, Secretar de Stat din cadrul

Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, la Conferinta de Presa din 3 decembrie 2007.

Din totalul fondurilor alocate prin SAPARD pentru dezvoltare rurala si agricultura, respectiv de 1,49 miliarde de euro, APDRP a autorizat deja cereri de plata în valoare de 1,05 miliarde de euro solicitate de catre beneficiarii SAPARD. Astfel, pentru cei 4.711 de beneficiari SAPARD, au fost efectuate plati în procent de 67% din totalul fondurilor.

„Platile de peste 1 miliard de euro, au fost efectuate din alocarile anuale de finantare începând cu anul 2000 si sfârsind cu Acordul Anual de Finantare 2004. În acelasi timp, trebuie sa continuam eforturile de efectuare a platilor pentru ultimele doua acorduri, respectiv pentru anii 2005 si 2006, pentru care termenul final de plata este 31 decembrie 2008” a subliniat Cornelia Harabagiu.

În vederea accelerarii ritmului de absorbtie a fondurilor, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a luat o serie de masuri de ordin administrativ, legislativ si financiar puse în aplicare în colaborare cu Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit.

Acestea sunt:descentralizarea platilor la nivelul Centrelor Regionale de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (CRPDRP), monitorizarea continua a stadiului derularii procedurilor de achizitii publice, dar si aprobarea de reglementari menite a stimula gradul

de absorbtie a fondurilor nerambursabile.

Nu în ultimul rând, comunicarea permanenta cu beneficiarii în ceea ce priveste identificarea cauzelor care duc la intârzierea implementarii proiectelor a fost, de asemenea, o solutie foarte buna pentru evitarea dezangajarii fondurilor alocate

Având în vedere ca toate previziunile de plata si termenele de alocare a fondurilor SAPARD au fost respectate, masurile întreprinse si-au dovedit eficienta.

3.2 Zone exploatate prin investiții SAPARD

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a contractat 4.477 proiecte SAPARD pentru investiții private prin care se asigură capacități de producție anual de peste 3,8 milioane de tone (carne; pește; produse din carne, piscicole și din lapte; ș.a) și 9,3 milioane de hectolitri (lapte și vin). Prin realizarea investițiilor în exploatații agricole, se asigură exploatarea unei suprafețe de aproximativ 1,3 milioane de hectare.

Astfel, proiectele aprobate în cadrul Programului SAPARD pentru industria agroalimentară reprezintă o capacitate anuală de aproximativ 3,5 milioane de tone și 9,3 milioane de hectolitri. Cantitatea de carne abatorizată și procesată ajunge la aproximativ 993 de mii de tone, în timp ce colectarea și procesarea laptelui atinge capacități de peste 9 milioane de hectolitri pe an.

Beneficiarii SAPARD procesează și ambalează aproximativ 32 mii de tone pe an de pește și produse piscicole și procesează peste 2,5 milioane de tone de cereale în fiecare an.

Prin proiectele din industria vinului se obțin anual aproximativ 300 de mii de hectolitri de diverse sorturi de vin.

În cadrul investițiilor în exploatațiile agricole, au fost achiziționate 8.476 utilaje și mașini agricole cu care sunt exploatate peste 521 de mii de hectare de teren agricol. În cadrul acestei măsuri s-au procurat de către beneficiari SAPARD peste 9.000 de animale: vaci de lapte, bivolițe, porcine, ovine și capre. De asemenea, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit finanțează înființarea a 1.637 hectare de plantații pomicole și viticole. Pe alte 882 hectare de teren au fost construite grajduri, ferme de păsări și sere.

Prin investițiile SAPARD se realizează anual aproximativ 10.000 de tone de produse specifice sericiculturii, apiculturii, cultivării și procesării ciupercilor, creșterii melcilor și procesării fructelor de pădure, domenii regăsite în cadrul diversificării activităților economice. Prin fermele piscicole înființate sunt produse peste 1.100 de tone de pește pe an.

Prin dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale, 1.300.000 de locuitori din spațiul rural beneficiază de lucrările de infrastructură pentru drumuri, canalizare și aimentare cu apă potabilă.

3.3 Implementarea SAPARD raportată la populația României

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) finanțează prin Programul SAPARD, 5.867 de proiecte de investiții în agricultura românească și dezvoltarea infrastructurii rurale, valoarea acestor proiecte fiind de 6.311.581.521 RON (6,31 miliarde lei). Dintre acestea, 1.178 de proiecte s-au încadrat în SAPARD-ul Românesc, fiind finanțate integral de către Guvernul României – celelalte 4.689 de proiecte au fost finanțate de către Comisia Europeană și Guvernul României. Valoarea proiectelor finanțate integral de Guvern este de 957.165.334,42 RON.

Solicitările de fonduri europene SAPARD au înregistrat diferențe foarte mari de la o regiune la alta și de la un județ la altul, fiind influențate direct de nivelul dezvoltării economice al regiunii sau județului dar și de interesul agenților economici pentru accesarea acestor fonduri nerambursabile.

Astfel, cele mai multe proiecte SAPARD au fost realizate în județele Constanța – cu 283 de proiecte în valoare de 205.893.525 RON, Suceava – cu 272 de proiecte în valoare de 336.140.069 RON, Timiș – cu 227 de proiecte în valoare de 260.752.046 RON, Iași – cu 207 de proiecte în valoare 244.594.403 RON, Mureș – cu 199 de proiecte în valoare de 180.058.010 RON și în Alba – cu 198 de proiecte în valoare de 205.998.690 RON.

Pe de altă parte, în județul Mehedinți au fost solicitate fonduri nerambursabile doar pentru 37 de proiecte, valoarea acestora fiind de 31.771.560 RON, înregistrându-se cea mai scăzută rată a alocărilor SAPARD la nivel județean. În aceeași situație se află și județele Giurgiu, Ilfov, Covasna, Bistrița Năsăud și Sibiu. APDRP a acordat finanțare pentru 61 de proiecte în valoare de 80.523.698 RON în Giurgiu, pentru 69 de proiecte în valoare de 131.233.087 RON în Ilfov, pentru 85 de proiecte în valoare de 93.069.368 RON în Covasna, pentru 89 de proiecte în valoare de105.667.445 RON în Bistrița Năsăud și pentru 94 de proiecte în valoare de 110.981.707 RON în Sibiu.

Raportat la numărul de locuitori din fiecare județ, repartizarea fondurilor europene SAPARD înregistrează o modificare a ierarhizării în funcție de numărul de proiecte sau de valoarea totală a acestora.

Din punct de vedere al numărului de proiecte implementate la nivel județean, se observă că dacă în județul Constanța au fost realizate cele mai multe proiecte, 283 de proiecte, raportat la numărul de locuitori (715.172 de locuitori) revin doar 4 proiecte la 10.000 de locuitori, în timp ce județul Tulcea (258.639 de locuitori) cu 154 de proiecte, este totuși pe primul loc în această raportare cu câte 6 proiecte la 10.000 de locuitori. În primele poziții se află și județele Călărași (176 de proiecte și 333.396 de locuitori) cu 5,3 proiecte la 10.000 de locuitori, Alba (198 de proiecte și 382.999 de locuitori) cu câte 5,2 proiecte la 10.000 de locuitori și Harghita (156 de proiecte și 326.020 de locuitori) cu 4,8 proiecte la 10.000 de locuitori.

Județele Mehedinți, Prahova, Dolj și Argeș au înregistrat cele mai puține proiecte raportate la 10.000 de locuitori, respectiv câte 1,5 proiecte în Mehedinți (37 de proiecte și 306.118 locuitori) și câte 1,8 proiecte în Prahova (123 de proiecte și 829.224 locuitori), în Dolj (129 de proiecte și 734.823 locuitori) și în Argeș (117 de proiecte și 653.903 locuitori).

În ceea ce privește valoarea fondurilor SAPARD totale alocate la nivel județean, se păstrează în linii mari aceași ierarhizare menționată mai sus. Astfel, pe primul loc se află județul Călărași, cu 195.994.128 RON fonduri SAPARD alocate și cu o medie de 588 RON fonduri europene per locuitor. De asemenea, au înregistrat cele mai ridicate valori ale fondurilor europene SAPARD raportate la numărul de locuitori din fiecare județ și Alba (205.998.690 RON) cu 538 RON per locuitor, Harghita (167.542.696 RON) cu 514 RON per locuitor, Ialomița (144.774.392 RON și 296.486 de locuitori) cu 488 RON per locuitor și Suceava (336.140.069 RON și 690.941 de locuitori) cu 486 RON per locuitor.

Ultimele poziții sunt ocupate de județele Mehedinți cu 104 RON fonduri europene per locuitor, Arad (155 de proiecte în valoare de 79.801.052 RON și 461.730 de locuitori) cu 173 RON per locuitor, Dolj cu 176 RON per locuitor, Sălaj (91 de proiecte în valoare de 76.068.514 RON și 369.096 de locuitori) cu 206 RON per locuitor și Cluj (139 de proiecte în valoare de 147.323.599 RON și 703.269 de locuitori) cu 209 RON per locuitor.