Studiu Asupra Productivitatii Unor Soiuri de Prun In Conditii Pedoclimatice

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

STUDIU ASUPRA PRODUCTIVITĂȚII UNOR SOIURI DE PRUN ÎN CONDIȚII PEDOCLIMATICE DIN CADRUL

ÎNTREPRINDERII INDIVIDUALE

INTRODUCERE

De multe secole prunul ocupă in pomicultură locul I.al țării noastre , depășind cu mult restul de culturi pomicole luate impreună. De.cultura prunului este strans legata existența a 2-2,5 milioane de oameni, care traiesc in zona dealurilor , având ca principală ocupație cultura de pruni și industria.casnică de tuică.

Vechimea culturii prunului pe teritoriul țării noastre nu este încă.stabilită. Istoria mai veridica a culturii prunului datează din secolul al VI-lea î.e.n., însă aceste datele se referă numai la cultura goldanului.

Despre prunul comun menționează pentru prima oară si cu certitudine Plinius (secolul I). Se presupune că prunul a fost adus în Europa.din Asia,patria lui se consideră a fi Caucazul, unde s-au.întâlnit ariile de răspândire ale porumbarului și corcodusului și unde prunul comun s-a format prin încrucișarea.naturală a acestor soiuri.

In timpul antichitătii in Imperiul Roman (Probus și Dioclețian) s-au făcut întinse plantații de prun pe malurile râurilor Drava și Sava.în Bosnia, care s fost și a rămas cel mai însemnat centru de cultură a prunului comun, reprezentat în special de soiul de Bosnia.Se poate admite că tot pe atunci,sau premergător acestei epoci, prunul.comun a pătruns și la noi, venind dinspre Grecia sau Roma.

În orice caz, de reținut este că în Moldova poporul a păstrat până astăzi cuvântul ,,perje’’ pentru fructele prunului comun,.reprezentat cel mai.des de prunul Brumăriu sau Vânăt, spre deosebire de.cuvântul ,,prune’’, pentru fructele de goldan.

Intensificarea culturii prunului în Europa a avut loc abia în secolul al XVII-lea, încât este de presupus că în același timp și în aceleași condiții s-a dezvoltat și la noi.Cultura prunului a ajuns să acopere la.noi, în ultimile trei secole, zeci de mii de hectare, situand țara noastră printre primele țări din lume din acest punct de vedere.

Pomicultura a fost practicată din timpuri foarte.îndepărtate. pe teritoriul țării noastre. Astfel, au selecționate și ameliorate.din flora spontană numeroase biotipuri locale la toate speciile de pomi de catre populațiile din bazinul.Carpatic.

Influențele datorate migrațiilor populațiilor nomade, apoi dependența de imperiul Otoman (sec. XV – XIX), au fost asupra întregii vieți sociale și desigur, a pomiculturii, care devenise o sursă de trai a populației și de acoperire a birurilor(taxelor).

Importanța acestei culturi este în primul rând alimentară, industrială și terapeutică a fructelor. Varietatea mare a gamei de soiuri.face ca fructele in stare proaspătă să asigure fructe pe o perioadă mare de timp, din luna iulie până la începutul lunii octombrie. În afară consumului.în stare proaspătă, prunele se pretează și la industrializare, obținându-se dulcețuri, compoturi, gemuri, băuturi alcoolice și fructe deshidratate.

Creșterea calității fructelor și producției la prun, reprezintă obiective esențiale în special pentru producătorii de fructe și pentru cercetarea pomicolă..

Dintre numărul mare de probleme care se întâlnesc în pomicultura.din țara noastră, se conturează și se impun a fi luate în considerare următoarele:

scăderea caracterului regional.al consumului de fructe, ca urmare a modernizării mijloacelor de transport

creșterea productivității și.calității

se apreciază ca pe viitor.dezvoltarea pomiculturii se va realiza prin următorii factori:

producerea la noi in tară de material săditor.pomicol liber de viruși;

raționalizarea.formelor de coroană

densitatea optimă.a plantațiilor;

perfecționarea structurii sortimentului de.soiuri,

ridicarea eficienței economice și profitabiliății unităților de producție pomicolă.

în sectorul pomicol și în toate ramurile agriculturii maximizarea profitului va trebui să constitue funcția obiectiv in activitatea agenților economici.

Dealurile țării noastre au fost redate pomiculturii odată cu extinderea plantațiilor .pomicole

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL A CULTURII PRUNULUI

1.1. Importanța culturii.

Cultura prunului este una din culturile pomicole de bază, ocupă locul VI după mare, citrice, piersice si ananas. În țara noatră este pe.lacul II după mere, acesta are condiții de fructificare și creștere pe tot teritoriul țării noastre. Pentru calitatea fructelor prunul a fost cultivat.din cele mai.vechi timpuri acestea fiind folosite în alimentație, ca materie primă pentru industrie, iar lemnul are o serie.de utilizări în industria chimică și industria mobilei. Este o specie care.are capacitatea de a valorifica o gamă largă de soluri,se adaptează ușor la condiții variate de mediu, unde alte specii nu dau rezultate corespunzătoare.

Principalele componente ale fructelor de prun sunt:.7 – 18% glucide; 0,16 – 2,30% acizi organici; 0,15 – 1,5% substanțe tanoide;.circa 0,65% substanțe pectice 0,7 – 17,6 mg/100g sp; vitamina C, urme de vitamina A și B; săruri minerale de Fe,.Mg, Ca ,.P, K, Na,.Mn

În stare proaspătă prunele au o. valoare ridicată vitaminizată, fiind bogată în vitaminele B1, B2, PP, C, dar în special vitamină A (I.F.Radu și colaboratorii a 1957) Prin prelucrare, o parte din componentele biochimice ale fructelor scad sau se pierd in totalitate, se recomandă consumul lor în stare proaspătă. Prelucrarea prunelor se poate face sub diferite forme: proaspătă, uscată, și industrializată (compot, dulceată, magiun,tuică ).

Valoarea alimentară ridicată a prunelor se datorează.conținutului ridicat în hidrați de carbon, vitamine și substanțe minerale și nu în ultimul rând a diferiților excitanți olfactivi, vizuali și gustativi. Datorită acestor caracteristici prunele.sunt unele din cele mai apreciate fructe.

Valoarea terapeutică Valoarea terapeutică și profilactica a prunelor a fost bine cunoscută încă din antichitate, ele având acțiune:.laxativă, alcalinizantă, mineralizantă,.diuretică, decongestionată hepatic.

Importanța economică a acestei specii poate fi rezumată astfel:

prunele se valorifică cu rezultate foarte bune la export. Datorită asezării geografice a țării noastre, la sfârșitul lunii iulie.și prima.jumătate a lunii august ajung la maturitate o serie de soiuri de valorose, iar în Europa Occidentală este o.cerere foarte mare de prune în această perioadă

asigură consumul local, zonal,.orășănesc atật în stare proaspătă cật și industrializată pe tot timpul anului;

din semințe se extrag o.serie de substanțe pentru industrie,.iar endocarpul este folosit drept combustibil având o putere calorică considerabilă

crează activități economice, locuri de muncă,.resurse financiare în industrii din aval (ambalaje, transport, prelucrare, comerț.) cật și din amonte (pesticide, îngrășăminte)

lemnul rezultat în urma defrișării.plantațiilor este valorificat în industria chimică pentru obținerea cărbunelui activ și în industria ușoară pentru fabricarea creioanelor și altor .

Prunul este o specie valoroasă și datorită.faptului că pomii au cerințe relativ mici față de condițiile ecologice, manifestă o mare plasticitate.ecologică, necesită o agrotehnică relativ simplă, valorifică foarte bine și solurile mai subțiri și cu fertilitate scăzută.

Multe specii ale genului Prunus sunt.importante în pomicultură ca portaltoi și în arhitectură peisageră ca plante decorative.

1.2. Originea și aria de răspândire a prunului.

Prunul – Prunus domestica face parte din familia Rosaceae, subfamilia Prunoideae.

Datorita existenței a mai multor specii din cadrul.genului Prunus, este destul de dificilă localizarea centrului de origine.

Sunt confirmate patru centre de origine a prunului de majoritatea experților: Asia central-occidentală, Asia de sud-est, Europa și.America.de Nord, în fiecare predominânt una sau mai multe specii. Pliniu cel Bătrân menționează existența a mai multor tipuri de prune de forme și culori diferite acum circa 2000 de ani. Deoarece prunul nu crește în stare sălbatică se pare că specia.Prunus domestica provine din hibridarea naturală dintre P. spinosa și P. cerasifera, (tab 1.1).

Tabelul 1.1

Producția de prune la nivel mondial (tone) (FAO,2014)

La nivel mondial marile țări producătoare de prune sunt: China, S.U.A., Turcia, Argentina, Iugoslavia, România. În Europa, marile țări producătoare sunt: România, Spania, Italia, Franța, etc. (tab 1.2). După producția medie.a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51 (1997) țările cele mai mari producătoare de prune sunt: China cu 2700 mii tone, S.U.A. cu 830 mii tone. Creșteri însemnate în ceea ce privește producția de prune s-au înregistrat în ultimii ani în China, S.U.A., Turcia, Spania, Iran, Chile, Japonia și Pachistan.

Tabelul 1.2

Principalele țări producatoare de prune din Europa (tone) (FAO, 2014)

Scăderi mari în ceea ce privește suprafețele acoperite cu prun cât și.producția, s-au înregistrat în ultimii ani în țările Europei de Est și Centrale și aici putem enumera, România, Bulgaria, Polonia, Ungaria. Înclinările mondiale referitoare la ameliorarea soiurilor își propun menținerea de soiuri valoroase, care să răspundă cerințelor pedoclimatice și agrotehnice locale pe de o parte și a celor de consum și comerciale, pe de altă parte, cu rezultate economice bune.

Pomii trebuie să aibă productie mare,.constantă încă din primii ani și să se adapteze la diversele zone pedoclimatice, să fie rezistenți la boli, fără a.necesita polenizatori.

Fructele trebuie să fie mari,cu gust plăcut, atractiv colorate, zahărul, aciditatea și substanțele tonoide în proporție.bine echilibrată,.cu un conținut bogat în substanțe minerale, vitamine și utile organismului uman, cu partea necomestibila redusă la maximum.

1.3. Particularități biologice.și ecologice ale prunului

1.3.1.. Specii ale genului Prunus cu valoare genetică

Din diversitatea de specii ale genului Prunus, în interes pentru pomicultură sunt numai câteva din ele, fie prin portaltoi, prin soiurile.pe care le-au.dat, sau ca surse de gene pentru ameliorare. Specii cele mai.importante sunt:

Prunus domestica L. – prunul vânăt european, este răspândit în Caucaz și.Europa sud-estică, este un pom de talie mijlocie, cu.un sistem radicular superficial, drajonează puternic și tolerează excesul de apa. Datorită aceastei.specie s-au format soiurile: Tuleu gras, Vânăt românesc, Anna Spath etc.

Prunus insititia Jusl.-goldanul sau scoldusul,.este răspândit în Europa și Asia, are cerințe reduse față de căldură, rezistent la ger, secetă și boli și este foarte productiv. Datorită goldanului s-au format soiurile din grupa: Renclod, Mirabelele și.portaltoiul de Saint Julien.

Prunus cerasifera Ehrh.-corcodusul, crește spontan în Europa, are talie mijlocie, o bună plasticitate ecologică, drajonează destul de.mult și are o variabilitate genetică este mare. Specia se folosește ca polenizator, portaltoi sau chiar pentru fructe.

Prunus spinosa L.-porumbarul, crește spontan în Europa, Asia,.Africa de nord, sub formă de arbust de talie mică, foarte rezistent la ger și secetă, nu are pretenții față de sol, are capacitate de drajonare mare, motiv pentru care se folosește pe solurilor erodate pentru fixarea acestora

Prezintă interes local, ca portaltoi, dar numai cele cu drajonare.slabă.

Ca sursă de gene de rezistență la boli sunt folosite speciile de proveniență orientală și americană (P..americană, P. nigra, P. triflora, P. simonii).

1.3.2. Sortimentul de soiuri

Diversitatea este deosebit de bogata la soiurile de prun, găsind fructe în stare proaspătă de la mijlocul lunii iunie și până la.sfârșitul.lunii octombrie, soiuri destinate consumului in stare proaspată sau industrializării.

Rivers timpuriu – are vigoare mijlocie, este autosteril și bun polenizator, are fructul sferic-alungit, mijlociu, cu culoarea roșie-violacee.și pruină albăstruie,.ca grosime este neuniformă, pulpă cărnoasă, dulce, alb-verzuie, și armonios acidulată, apreciată pentru masăAjunge la maturitate la începutul lunii iulie.

Diana – are vigoare mijlocie, este.autofertil, are fructul mare, sferic, roșu-violaceu, pulpă groasă, neaderentă, cu gust dulce și aromă slabă. Se maturează la sfârșitul lunii mai.

Ialomița – este de vigoare mijlocie, bun polenizator, autosteril, are fructul sferic, mare, colorat în maro-închis, cu pruină.groasă, cenușie, pulpă cărnoasă, consistentă, gust echilibrat, foarte apreciată pentru masă. Se maturează la sfârșitul lunii iulie.

Vâlcean – are vigoare mare, în funcție de portaltoi, fructifică pe buchete și ramuri mijlocii, înflorește târziu și este.autosteril.Fructul este de culoare vânată-închis,mare, sferic, are pulpă gălbuie, cărnoasă și suculentă și cu gust echilibrat. Se maturează la sfârșitul lunii iulie.

Carpatin – are vigoare mică, cu coroane rare, cu ramuri.scurte și mijlocii bine garnisit. Fructul este de culoare albastră-închis, marime mijlocie, sferic-alungit, cu pruină cenușie. Pulpă este galben verzuie, suculentă, neaderentă la sâmbure. Se maturează.la începutul lunii august.

Floră – are vigoare mare, capacitate.mare de ramificare, fructifică pe ramuri mijloci și este androsteril. Fructul este sferic, mare,. albastru, cu pruină cenușie. Pulpă este alb-verzuie, suculentă și cu gust plăcut. Ajunge la maturitate la jumătatea lunii august.

Alina – are vigoare medie, fructifică pe buchetele de mai și este androsteril. Fructul este consistent, ovoidal, de culoare albastră-deschis, acoperit cu o.pruină cenușie. Pulpă are culoare galben-verzuie,și cu gust plăcut. Se maturează la începutul a lunii august

Tuleu timpuriu – este un soi androsteril, viguros, cu fructul mare ovoidal, cu pulpă cărnoasă,.dulce și.armonios.acidulată,culoare vânăt-închisă, fin aromată, destinat consumului în stare proaspătă și exportului. Se maturizează la începutul lunii august.

Piteștean – este un soi androsteril, cu vigoare mijlocie, are fructul mare,ovoidal, , vânat-închis, cu pulpă cărnoasă, cu gust echilibrat, foarte bun pentru masă. Se maturează începutul lunii august.

Centenar – este un soi androsteril, are vigoare mijlocie, cu un fruct mare, invers ovoidal, de culoare maro-închis, prezintă pete de culore.roșu-violaceu și cu o pruină groasă. Pulpă este de consistență moderată, calitate foarte bună are gust echilibrat, și aromă fină. Se maturează la începutul lunii august.

Silvia – este un soi autosteril. de vigoare mare, bun polenizator, cu fructul sferic alungit, foarte mare, de.culoare maronie-roșcat, cu pruină groasă cenușie. Pulpă este cărnoasă, calitate foarte bună și are gust.echilibrat. Ajunge la maturitate la jumătatea lunii august.

Renclod Althan – soi autosteril, viguros, foarte bun.polenizator, cu fruct sferic, roz-violaceu, cu pruină albăstruie, pulpă cărnoasă, bine colorată, gust dulce și aromă slabă. Ajunge la maturitate la jumatatea lunii august.

Agen – este un soi parțial autofertil, de vigoare mijlocie, ce formează coroane aglomerate, are fructul invers.ovoidal,mic,bculoare roșietică, cu pulpă galbenă-portocalie, semiaderenta la sâmbure, moale, gust pronunțat dulce și aromă slabă. Este destinat industrializării prin uscare și distilare. Se maturează la începutul lui septembrie.

Dâmbovița – are vigoare mare, fructifică pe buchete și ramuri mijlocii și este androsteril. Fructul este mare, ovoid, de culoare vânată închis acoperit.cu pruină cenușie. Pulpa este galben-verzuie, consistență, suculentă și cu gust plăcut. Se maturează la sfârșitul lui august.

Tuleu gras – este un soi androsteril,are vigoare mare, cu lemn fragil, fructul este elipsoidal, mijlociu,.vânat-închis, cu pulpă crocantă, suculentă,.dulce și armonios acidulată, foarte bun pentru masă sau industrializare. Se maturează la sfârșitul lui august.

Tuleu dulce – este viguros, are fructul invers-ovoidal, mijlociu, de culoare roșie-vineție cu pruină albastră. Pulpa este moale, suculentă,.dulce și semiaderenta la sâmbure, este destinat industrializării. Soiul da rezultate în zonă dealurilor, unde soiul Agen nu.poate fi cultivat. Ajunge la maturitate la începutul lui septembrie.

Stanley – este un soi autofertil și bun polenizator, este foarte productiv,are vigoare mijlocie, precoce, fructifică pe buchete, , este sensibil la viespea sâmburilor. Fructul este invers ovoidal, mare cu o brazdă ventrală bine marcată,.are culoare vânată-negricioasă, pulpă semiconsistenta, gust echilibrat și destinație mixtă: consum și industrializare. Ajunge la maturitate la începutul lunii.septembrie.

Gras ameliorat – este un soi autofertil, are vigoare mare, și.sensibil la viroze. Fructele sunt sferice, mijlocii, de culoare vânată negricioasă, cu pulpă.neaderență la sâmbure, de consistență medie sau moale, dulce și slab acidulată, foarte apreciată pentru industrializare. Se maturizează la sfârșitul lunii septembrie.

Vânat românesc – soi autofertil, viguros, sensibil la viroze. Are fructul elipsoidal, mic, vânat-închis, cu pulpă verde-gălbuie, cu.pruină groasă argintie, consistență, pulpă dulce și ușor astringență, intens aromată, cu însușiri foarte bune pentru consum sau industrializare. Ajunge la maturite la jumătatea lunii septembrie.

Record – este un soi autosteril, are vigoare mijlocie, fructifică pe buchete. Fructul este sferic alungit, vânăt închis, cu pruină albastră. Pulpă este.galben verzuie, consistentă, suculentă, fin aromată, apreciată pentru masă. Ajunge la maturitate in luna septembrie.

Anna Spath – este un soi parțial autofertil, cu vigoare mijlocie, este foarte productiv, fructifica pe ramuri scurte. Fructul este ovoidal sau sferic, mare,.ușor turtit la ambele capete, maroniu-vinețiu, cu pruină groasă, pulpă groasă, cărnoasă, verde-gălbuie, potrivit de dulce și slab acidulată, destinată consumului sau industrializării. Dă rezultate.bune până în zona dealurilor mijlocii. Ajunge la maturitate în luna septembrie.

1.3.3. Portaltoii prunului

În primele 4-5 decenii, producția de material.săditor în specia prunului s-a bazat la noi pe folosirea aproape exclusivă a corcodușului ca port altoi. . Portaltoii prunului.se pot împarți în 2 mari grupe:

Portaltoi generativi. Pe plan mondial mai uitilizati.sunt: corcodușul (mirobolanul) , prunul franc, P. marianna, zarzărul, piersicul franc și porumbarul.

Portaltoii vegetativi. Sunt mai puțin.folosiți datorită, în primul rând, înmulțirii mai greoaie și plasticității ecologice mai reduse.

Cel mai utilizat portaltoi.pentru prun este corcodușul, deoarece se înmulțește ușor și realizează grosimea de altoire încă din primul an. Imprimă.pomilor adaptabilitatea la diferite condiții de sol și vigoare mare pomilor, dar nu are afinitate la unele soiuri: Gras românesc, Tuleu gras, Record etc.

Prunul franc se obține din sâmburii unor soiuri.locale, fiind omologați și utilizați mai mulți portaltoi: Voinesti B, Otesani 8, Buburuz, Renclod verde, Scolduse și Gălbior. Prunul franc.imprimă o vigoare mai mică soiurilor, puieții cresc greu în pepinieră dar are o bună afinitate cu toate soiurile,. Francul asigură o productivitate bună, o înrădăcinare mai superficială și posibilitatea de a valorifică solurile mai subțiri, este mai sensibil la ger și secetă decât corcodusul.

Portaltoii vegetativi sunt puțin utilizați.datorită plasticității mai reduse pe care o au. Există o serie de selecții de perspectivă ce se pot înmulți și prin butași.

Saint Julien A – este o selecție obținută la.East Malling, se înmulțește prin butăși lemnificati și marcotaj. Are afinitate cu majoritatea soiurilor de prun, imprima precocitate și vigoare mijlocie.

Saint Julien K – selecție obținută tot în Anglia, se înmulțește prin butași, rezistă bine la solurile grele, imprimă vigoare mijlocie soiurilor dar este sensibilă la calcar.

Pixy – obținut în Anglia, este un portaltoi vegetativ, se înmulțește prin butași lemnificați, are afinitate bună la altoire dar imprimă.o vigoare mică.

Otesani 11 – este o selecție de prun cu bună afinitate de altoire, este un portaltoi vegetativ, ce imprimă.vigoare mică-mijlocie.

Corcoduș 63 – o selecție de corcoduș care.se înmulțește vegetativ prin butași lemnificati, pe platforme de înrădăcinare.

De data mai recentă au fost omologați doi portaltoi vegetativi C5 și CPC, fiind selecții de corcoduș cu înmulțire.vegetativă.

1.3.4. Particularitățile de creștere și fructificare ale prunului

Sistemul radicular

Creșterea sistemului radicular este dependentă de portaltoi.

La pomii altoiți pe corcoduș, marea masă a rădăcinilor se amplasează în stratul de sol cuprins între 20 și 70 cm, dar sistemul radicular.este.profund, ajunge la 120-130 cm, , la solul lucrat și 10-40 cm la solul înierbat (Hoza, 1995). Extinderea.pe orizontală a rădăcinilor depășește de 2-3 ori proiecția coroanei, majoritatea rădăcinilor active (60%) fiind amplasate la nivelul proiecției coroanei.

Pomii altoiți pe portaltoi franc, au sistemul radicular mai superficial și mai puțin extins lateral, dar au avantajul că pot valorifică solurile. grele și mai subțiri. La unele soiuri de prun se manifestă fenomenul de drajonare,iar acesta este.dăunător în livadă și implică cheltuieli suplimentare de înlăturare a acestor creșteri.

Forma și dimensiunile coroanei sunt caracteristice soiului.

Coroanele principalele tipuri de coroană pentru prun.sunt: vasul ameliorat sau întârziat, ușor aplatizat; vasul suprapus ; palmetă neetajată liberă și fusul subțire.

Vigoarea prunilor cultivați este foarte variată,.fiind determinată de soi, portaltoi, factori de mediu, agrotehnica folosită. prunul este o specie de talie mijlocie care crește sub formă de pomi înalți de 4 – 7m.

După vigoare soiurile de prun se pot clasifica astfel:

Vigoare mare: Tuleu gras, Rivers timpuriu, Nectarină roșie,.Renclod Althan, Tuleu dulce, Albatros, Vânăt românesc, Record, Gras ameliorat;

Vigoare mijlocie: Agen 707, Anna Spath, Silvia , Centenar, Superb, Pescăruș, Diana, Ialomița, Minerva, Piteștean, Carpatin.

Vigoare submijlocie: Stanley, Vânăt de Italia, Valor.

Capacitatea de ramificare.

Unele soiuri au capacitatea de.ramificare slabă, altele mijlocie sau mare,.Soiurile care ramifică slab și rodesc pe ramuri scurte formează coroane rare și mai înguste, cele care ramifică puternic și rodesc pe ramuri lungi formează coroane mari,.dese și largi, de obicei nu patrunde lumina in interiorul acestora.

Specificul fructificării prunului.

La prun ramurile buchet reprezintă 59 % din totalul.formațiunilor de rod, după care urmează ramura mijlocie (33 %) și mixte lungi (8 %)

Numărul ramurilor de rod poate fi de 39 a 120 bucăți pe șarpantă, densitate mare constatându-se la soiurile Anna Spath, Rivers timpuriu,.Tuleu timpuriu, Stanley (V.Cociu, R.Roman -1984).

Buchetul ramificat este o formațiune scurtă (2-7 cm.), care prezintă în vârf un mugure vegetativ și lateral muguri floriferi solitari sau grupuri (3-5) cu muguri vegetativi. Fiecare grup prezintă 2-3 muguri dintre care unul este.vegetativ (asigură ramificarea) și ceilalți florifcri. Fructifică preponderent pe buchete ramificate soiurile Stanley,.Centenar, Record, Tuleu timpuriu, Minerva, Pescăruș, Silvia, ,etc.

Ramura mijlocie are 10-30 cm lungime. Prezintă subterminal și terminal muguri vegetativi și în continuare grupe de muguri (2-3 în grup), în care.unul este vegetativ și asigură ramificarea ramurii (de unde și denumirea de "ramificat"). Se întâlnește frecvent la soiurile Tuleu gras,.Vânăt românesc, Diana, Carpatin, Piteștean, etc.

Ramura lungă este o ramură de prelungire a elementelor.de schelet ale coroanei și are lungimi de 30-60 cm și chiar mai mult. Apare frecvent.la pomii tineri sau la cei la care se fac tăieri severe, având o pondere mai mică în fructificare. Prezintă la bază și spre vârf muguri vegetativi solitari și numai în treimea mijlocie grupe de muguri floriferi și vegetativi.

Ramura anticipată apare pe.ramura mamă formată în același an cu ea prin evoluția anticipată a mugurilor axilari și care din punct de vedere morfologic poate fi ramură mijlocie ramificată sau smicea. Smiceaua are numai muguri vegetativi și prin evoluție ramifică formând, de regulă, ramuri lungi și mijlocii în partea terminală și scurte în partea bazală.

Pintenul este o ramură de rod în.devenire, lungă de 1 -5 cm. și care prezintă în vârf un mugure vegetativ. Evoluează prin mugurele vegetativ terminal, formând un nou pinten.sau un buchet ramificat.

Spinul are vârful ascuțit și lipsit de muguri, iar în partea bazală muguri vegetativi și floriferi așezați în grupuri sau solitar. Se întâlnește mai.des la soiurile Tuleu gras și Gras românes

Vârsta intrării pe rod (precocitatea).

Aceasta este influențată de mai mulți factori, unii.fundamentali (soi, portaltoi) alții tehnologici (tăieri, fertilizatori, irigări etc.).

În plantațiile superintensive, altoite pe portaltoi de vigoare slabă, pomii plantați cu început de coroană dau primele fructe chiar în anul.plantării. În anii II și III de la plantare aceste soiuri dau producții economice și constante.

Referitor la soiurile semiprecoce și tardive.acestea intră pe rod cu 1-2 ani respectiv 3-4 ani mai târziu, iar producții economice și constante produc la 3-5 ani.

Productivitatea și calitatea fructelor reprezintă caracteristici de soi și portaltoi fiind influențate de factorii ecologici și.tehnologici.

Sunt considerate soiuri.productive: Record, Centenar, Anna Spath, Silvia,etc.

Calitatea fructelor este influențată radical de soi. Studiile au demonstrat că și portaltoiul poate influența calitatea.fructelor. Astfel porataltoii de vigoare mica imprimă fructelor dimensiuni mari, cu maturitate mai timpurie și capacitate de.păstrare mai mică. Portaltoii mai viguroși conduc la fructe mai mici, o capacitate de păstrare mai bună și o colorație mai bună.

Durata de viață a pomilor este influențată:

de portaltoi;

soi;

factorii ecologici;

tehnologia de cultură.

Longevitatea plantațiilor depinde de gradul de favorabilitate a zonei, de portaltoi (de exempu pe franc au o longevitate mai mică), de soi, și este.cuprinsă între 30 și 40 de ani.

Primii 5-7 ani este perioada de tinerețe, iar declinul începe după 25-30 de ani de fructificare.

Polenizarea

Soiuri de prun sunt.autofertile (Stanley, Anna Spath, Gras românesc Vânăt românesc, , etc.), androsterile (Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Centenar, Albatros, etc.) și autosterile (Rivers timpuriu, Silvia, Renclod Althan, etc.)

Pentru o bună fructificare și polenizare, atenție deosebită se acordă așezării soiurilor în parcelă, asocierea de soiuri androsterile trebuie facută cu cel puțin.doua soiuri bune polenizatoare, care să-l polenizeze pe cel androsteril și să se polenizeze între ele și ambele. Niciodată la marginea parcelei nu se amplasează soiul adrosteril.

La înființarea plantațiilor, trebuie acordată o atenție deosebită pomilor care se cumpără și se plantează, pentru că toate soiurile care provin din.Tuleu gras sunt androsterile și deși acestea ar putea asigura un conveier convenabil în lunile iulie-august, nu se pot planta fără polenizatori. Sunt.considerate foarte bune polenizatoare soiurile: Stanley, Renclod, Althan, Agen, Silvia, Anna, Spath, etc (tab. 1.3).

Tabelul 1.3

Soiuri de pruni si polenizatori aferenți

Căderea prematură este un fenomen negativ și are loc de la intrarea fructelor în pârgă până la recoltare. Acest fenomen are cauze diferite: temperaturile scăzute survenite brusc, excesul.de apă, seceta, atacul unor boli și dăunători,.

Pentru a preveni căderea prematură este necesară o zonare corectă a soiurilor, evitându-se zonele cu risc mare, protecție fitosanitară corectă și.efectuarea unor tratamente cu substanțe specifice- auxine cu cca. o lună înainte de recoltat.

1.4. Cerințele prunului față de factorii ecologici

1.4.1 Cerințele prunului față de temperatură

Prunul are pretenții moderate față de căldură, acestea.fiind mai mici decât la păr și ușor mai mari sau apropiate cu ale mărului. Are un randament bun în zonele în care temperatura medie anuală este de 8,5-11°C, unele soiuri dau randment chiar în jur de 8°C (Vânăt românesc, Gras românesc). Sunt soiuri care nu merg bine în toate zonele pomicole, unele.sunt mai pretențioase la căldură și reușesc numai până în zonă dealurilor.mijlocii (Agen, Stanley, Anna SpAth, Silvia), altele (Gras românesc, Vânăt românesc) pot ajunge pe versanții sudici până în zona premontană, la peste 700 m. Există diferențe între soiurile europene și cele chino-japoneze în ceea.ce privește necesarul în frig.

Soiurile orientale au un repaus obligatoriu mai scurt,deci pornesc mai devreme în vegetație, uneori chiar în ferestrele de iarnă. Din aceasta.cauză.încercările de introducere în sortimentul românesc a unor soiuri valoroase din.cele orientale nu a reușit. În timpul repausului, rezistența prunului este mare, tolerează fără probleme temperaturi de până la -31°C.

Fructele legate resistă la -0,5-1,1°C, florile deschise la -0,5-2,2°C, iar bobocii floriferi rezistă până la -4,4°C. Temperatura medie zilnică optimă.pentru legarea fructelor.este de 10-12°C, minimă este până la 2°C, iar maximă până în 25°C, altfel florile pot cădea în masă. În timpul verii, temperatura de peste 35°C determină arsuri pe frunzele tinere și blocarea creșterii..

Temperatura este importantă și pentru maturizarea fructelor. Soiurile timpurii ajung la maturitate după acumularea unei anumite sume.de temperatură de 1400-1800°C, 2200-2400°C pentru cele mijloci și 2800-2900°C pentru cele târzii.

1.4.2. Cerințele prunului față de lumină

Cerințele prunului față de lumină sunt mici,.el poate să valorifice toate tipurile de teren din punct de vedere al pantei. Plantarea prea deasă a pomilor duce în timp la uscarea părții bazale a coroanei, cu efecte mult mai severe decât în cazul plantării pomilor pe expoziții nordice. Lipsa luminii duce la degarnisirea treptată a coroanei,.fructele sunt de calitate inferioară și se colorează mai puțin. Pentru asigurarea unor condiții normale desfășurării proceselor fiziologice, trebuie corelată distanța de plantare cu vigoarea pomilor și asigurarea iluminării coroanei prin tăierea de întreținere.

1.4.3 Cerințele prunului față de umiditate

Prunul are cerințe mari față de apă, cerințe care.sunt satisfăcute acolo unde cantitatea de precipitații este de peste 700 mm anual. În zonele cu umiditate scazută, uscate (stepă și silvostepă) reușește numai în condiții de irigare. Pretențiile față de apă sunt diferite între soiuri. Astfel, soiurile Anna SpAth și Agen dau rezultate bune și în condiții cu deficit hidric iar Gras românesc reușește numai unde umiditatea este bună, de obicei în zona.dealurilor mijlocii și înalte,. Soiul Vânăt de Italia, este un soi de calitate dar este pretențios la microclimat, pentru fructificare necesită umiditate și căldură, zone cu influența mediteraneană, altfel producția este nesemnificativă, deși este un soi destul de mult răspândit în sudul și vestul țării.

Cerințele față de apă sunt influențate de epocă de maturare și de portaltoi. Prin folosirea caisului ca portaltoi se asigură o rezistentă mai.bună la secetă. Pentru același portaltoi, soiurile târzii au cerințe mai mari față de apă decât cele cu maturare timpurie.

Excesul de apă din sol este mult mai bine suportat.de pomii altoiți pe franc, dacă nu este de durată. Dacă excesul de apă persistă timp îndelungat, sistemul radicular poate pieri prin asfixiere.

Insuficiența apei din sol determină obținerea de fructe.mici, cu calități gustative inferioare și împiedică diferențierea normală a mugurilor de rod.

Umiditatea relativă ridicată a aerului creează.condiții pentru atacul bolilor criptogamice: Xanthomonas Monilinia, ,.Polystigma etc., și acestea trebuie evitate în momentul înființării plantațiilor.

1.4.4 Cerințele prunului față de factorii edafici și expoziția terenului

Prunul față de sol practic nu are pretenții dacă restul factorilor nu sunt restrictivi, în sensul că valorifică aproape toate tipurile de sol. Se poate planta.pe solurile:grele (argilă sub 55%),subțiri, cu conținutul în calcar activ sub 10% și ph-ul cuprins între 5,4 și 8,3. Pentru producții mari și de calitate, se poate planta pe soluri brune de pădure, podzoluri, solurile brun roșcate, etc., sau chiar și pe nisipuri, în condiții de irigare. Nu suportă conținut.mai mare de 10% calcar activ în sol.

În concluzie cultura prunului dă rezultate bune pe sol cu 40-50% argilă,15-20% porozitate de aerație, minimum 30 % din volumul de sol,.negleizat, ph-ul solului de 5,5-8,4 , conținutul maxim de carbonat de calciu (CaCO3) de până la 15-16%, adâncimea apei freatice de 1,5-2m(tab 1.4).

Tabelul 1.4

Parametrii chimici și fizici optimi ai solurilor pentru cultura prunului (după Davidescu, 1992)

Referitor la expoziția terenului pe dealurile mijlocii, prunul se amplasează pe întreg versantul, mai puțin pe văile reci, pe dealurile înalte,.se amplasează pe treimea mijlocie a pantei, pe expoziții sudice, sud-estice sau sud-vestice, iar în zonele cu precipitații mai puține, se amplasează pe expoziție nordică și în treimea inferioară a.versanților unde deficitul hidric este mai redus.

1.5. Tehnologia de cultivare a prunului la I.I. Anton Ionut-Cosmin

1.5.1. Distanța de plantare

Plantația de prun a fost înființată in anul 2005, pomii au fost.plantați la distanță de 4,5 m între rânduri și 4 m între pomi pe rând, portaltoiul folosit fiind prun franc.

1.5.2. Tăieri de întreținere și fructificare

Tăierea de producție

Se bazează pe reducția și simplificarea semischeletului, în funcție de încărcătura de muguri de rod și de tipul de fructificare. Este bine ca prunul să fie tăiat anual, pentru.a asigura creșteri noi, necesare formării viitoarelor ramuri de rod, normarea producției și evitarea alteranței de fructificare, rărirea coroanelor pentru pătrunderea.luminii, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei și menținerea pomilor în spațiul lăsat prin distanța de plantare.

Arcade de rodire apar în perioada de maximă fructificare la unele soiuri, care trebuie întinerite, prin transferul creșterii pe ramuri tinere apărute.în zona de maximă curbură. La soiurile care fructifică pe ramuri lungi (Vânăt românesc, Tuleu gras, Gras românesc, etc), se va executa o atentă rărire a acestor ramuri și nu scurtarea lor, pentru asigurarea iluminării suficiente a coroanei.

În perioada de bătrânețe, tăierile se.amplifică.și se fac și la nivelul scheletului pentru a stimula întinerirea pomilor și prelungirea perioadei de exploatare a livezii.

Ținând cont de ramurile de rod putem face următoarele recomandări:

Buchetul ramificat nu se taie, dar după 3-4 ani de rodire.se îndepărtează odată cu scurtarea ramurilor de semischelct care poartă astfel de ramuri,.asigurându-se în același timp și regenerarea acestora (pornirea de noi creșteri vegetative).

Ramurile de semischelet se scurtează astfel încât să.fie eliminate ramificațiile degarnisite după rodire și formațiunile fructifere uscate și îmbătrânite; se mențin pe cât posibil ramificațiile mai apropiate de baza ramurii.

Ramurile mijlocii de un an nu se scurtează, ci.se răresc, eliminându-se cele slabe când sunt prea dese.

Ramurile mijlocii și lungi ramificate cu vârstă.mai mare de 2 ani, pot fi scurtate în scopul normării rodului și stimulării creșterii unor noi ramuri.

La pomii tineri, creșterea fiind bine reprezentată, se va urmări grăbirea intrării pomilor pe rod, în acest sens, prin tăieri se vor evita scurtările și.se va urmări numai o ușoară rărire a coroanei, mai ales la soiurile care au creșteri multe, lungi și subțiri (Tuleu gras, Vinete românești, Agen, etc).

Având în vedere conducerea prunilor mai ales sub formă de vas, ramurile de prelungire a sarpantelor se scurtează deasupra unei creșteri laterale cu poziție exterioară, pentru a deschide unghiul de ramificare al.acestora (mai ales la soiurile cu unghiuri de ramificare mici). În general, în perioada de maximă rodire se recomandă scurtarea și simplificarea (rărirea) ramurilor de semischelet cu vârstă mai mare de 4-5 ani.

La soiurile care formează arcade de rodire la nivelul ramurilor de semischelet sau chiar de schelet se fac tăieri în lemn de 3-5 ani, în zona de maximă.curbură astfel încât creșterea să fie transferată pe o ramură mai viguroasă și cu un unghi de ramificare mai mic (mai apropiată de verticală).

1.5.3. Sistemul de întreținerea a solului

Sistemul de întreținere a solului influențează ritmul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol.etc și prin aceasta are un efect direct asupra dezvoltării pomilor, producției și calității acesteia (Grădinariu, 1994).

În livezile tinere se cultivă specii legumicole, cartofi sau chiar și specii folosite ca îngrășăminte verzi în zonele cu soluri nisipoase. În plantațiile mature, solul se lucrează acolo unde umiditatea este mai scăzută, sau se înierbează intervalele.cu lucrarea sau mulcirea solului pe rândul de pomi. Erbicidelor folosite în lungul rândului oferă multe avantaje în combaterea buruienilor perene sau anuale, pentru cele mai dificil de combătut mecanic.

În planațiile de prun, frecvent intervalele dintre rânduri se folosesc pentru producerea furajelor, fără să provoace dezavantaje pentru prun. Cosirea fânului trebuie făcută în concordanță cu lucrările de protecție fitosanitară,.respectând timpul de pauză dintre tratamente și cosit, în funcție de produsele folosite. Neluarea.în calcul a acestor aspecte, pot avea consecințe negative asupra animalelor care consumă aceste furaje.

În zona colinară, unde de obicei solul este înțelenit,.trebuie lucrat cel puțin solul care este circulat sub proiecția coroanei pentru a permite acumularea apei din ploi și pierderea apei prin capilarirate.

1.5.4. Irigarea este obligatorie în plantațiile tinere și în zonele în care, în lunile mai, iunie și iulie nu cad cel puțin 250 mm precipitații. Desigur,.administrarea apei este strâns legată de tipul plantației și de posibilitatea de care dispune, dar pentru producțiile performante apa constituie un factor limitativ. Norma de udare este de 350-450 m3/ha pentru a pătrunde apa în sol, unde sunt distribuite majoritatea rădăcinilor. Condiții optime de creștere a pomilor se asigură atunci când, în sol se menține o umiditate de 70% din capacitatea de câmp.

1.5.5. Fertilizarea plantațiilor de prun

Fertilizarea plantațiilor de prun se face în funcție de fertilitatea solului,care este stabilită prin diagnoze foliare sau prin analize de sol. La.administrarea dozelor de îngrășăminte trebuie avut în vedere faptul că pomii utilizează aproximativ 30-40% din cantitatea aplicată, iar din aceasta o parte se exportă prin recoltă, frunze și lemnul care cade la tăiere , iar o altă parte rămâne blocată în organele permanente ale pomului.

Pentru a satisface consumurile unei plantații.mature de prun este nevoie anual, la unitatea de suprafață, de circa 110-130 kg azot, 55-65 kg fosfor, 90-110 kg potasiu și periodic 35-45 t de gunoi de grajd. Aceste doze se stabilesc în funcție de cantitatea de precipitații din zonă (la precipitații mai multe spălarea este mai mare și deci cantitatea de îngrășăminte aplicate va fi mai mare), de însușirile fizico-chimice ale solului etc.

Momentul aplicării îngrășămintelor este încă.discutat de.catre cercetători. Trebuie aplicate toamna înaintea arăturii, fosforul, potasiul,.îngrășămintele.organice și o treime din azot și primăvara, fracționat în două doze, restul.de azot, la înflorire și în timpul creșterii intense a lăstarilor. Pe solurile nisipoase se.pot.folosi cu succes îngrășăminte verzi semănate toamna și incorporate în luna mai.

1.5.6. Combaterea bolilor și dăunătorilor

Pentru o calitate superioara a fructelor, pomii trebuie să-și mențină pe toată perioada de vegetație frunzișul sănătos, iar fructele să nu fie atacate .de unii dăunători. Dintre bolile care afectează prunul se amintesc: hurlupii, monilioza, pătarea roșie, ciuruirea bacteriană etc., iar dintre dăunători: viespea fructelor, viespea sâmburilor, viermele prunelor, afidele. etc.

Combaterea se face prin 3-4 tratamente în perioada.de repaus și 9-11 tratamente în perioada de vegetație, cu amestecuri de fungicide și insecticide, în funcție de numărul dăunătorilor care apar, sau se fac tratamente la avertizare(tab 1.5).

Tabelul 1.5

Combaterea bolilor, dăunătorilor și pesticidele recomandate

CAPITOLUL II

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL/INSTITUȚIONAL/ORGANIZATORIC ÎN CARE S-AU EFECTUAT STUDIILE

2.1. Istorie și perspective.

Cultura pomilor fructiferi în zona Mărăsti – Filipeni se pierde în "negura" timpului, existând și la ora actuală exemplare de pomi, specia prun,.din soiurile: Vinete romanesti, Rosioare varatice,

fără nume, cu o vârsta de circa 45 -55 de ani. În zonă au găsit de asemenea condiții optime de culturǎ specii ca: părul, cireșul, vișinul, prunul și nucul.

Un rol deosebit în dezvoltarea pomiculturii din zonă au avut-o în decursul timpului fostele IAS –uri. Însă, cea mai mare contribuție în modernizarea și dezvoltarea pomiculturii din zonă a avut-o Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Bacău,.ferma Godovana, prin elaborarea unor noi tehnologii de cultură și înmulțirea unui material săditor pomicol de foarte bună calitate.

2.2. Așezare geografică și structura organizatorică.

Din punct de vedere al așezării pe harta geografică a României , comuna Filipeni se află situată în partea de est a județului Bacău și are ca vecini.un număr de 5 comune : Secuieni , Izvoru Berheciului , Oncești , Parincea , Ungureni

Teritoriul comunei Filipeni este situat în extremitatea nordică a subunității geomorfologice a podișului Bârladului-Colinele Tutovei și dispusă în zona central-vestică a unității geologice a colinelor Tutovei , datorită căreia în zonă se întâlnesc altitudini ce depășesc 300 m .

Teritoriul are o formă alungită pe direcția nord-sud de-a lungul pârâului Dunavăț de la izvoare până la vărsarea în pârâul Berheciului , pe o.circa 15 km cu o deschidere medie de 5.00 km pe direcția est-vest între cele 2 coline care flanchează văile Dunavăț și Roșu . Relieful deluros, cu înălțimi relativ apropiate pe colinele care flanchează valea , cuprinse între 350-400 m, are o cădere de la nord la sud.

Pârâurile formate în perimetrul comunei nu au.format terase ci numai lunci cu deschidere mică ; în general satele s-au dezvoltat în zona apropiată a pârâurilor , respectiv Bălaia , Filipeni , Fruntesti , Pădureni , Slobozia , Valea Botului , sau la baza dealurilor colinare , respectiv Mărăști.

Terenul pe care s-a realizat investiția- livadă intensivă de , (1,8 ha), se află la locul numit " Mărăsti – Deal", aparținând comunei Filipeni, jud. Bacău, situat.în partea de sud-est a județului, la o distanță de 34 km de Bacău. Geografic se situează la 47°28' latitudine nordică și 26°20' longitudine estică, respectiv la o altitudine față de nivelul Mării Negre de 348 m, în Podișul Moldovei. Locul investiției "Mărăsti – Deal" este situat la 3 km de centrul comunei Filipeni. Prin imediata apropiere a locației investiției trece drumul judetean (DJ ) Bacău – Podu Turcului (36 km )

Ferma are in dotare:

-tractor John Deere 6400 = 1 buc,

-semăntoare universală purtată pentru păioase SUP 3,2=1 buc

-semanatoare SPC 3,5=1 buc

-masina de erbicidat 400 l=1 buc

-atomizor=2 buc

-mașină de cosit iarba MCP- 1,5= 1 buc,

-plug purtat nereversibil 2 trupițe= 1 buc,

-plug reversibil cu 3 trupițe-1 buc

-grapă cu discuri grea 4,2 =1 buc,

-remorcă 8t pentru transport materiale=1 buc,

-grapa cu colti=2 buc

– platformă betonată cu o suprafață de 250mp

-clădire bucătărie cu sală de mese

-cladire cu 3 dormitoare

2.3. Cadrul natural

Înființarea acestei livezi intensive de prun (1,8 ha), care face.obiectul prezentului proiect, se află in apropierea fostei ferme Godovana ce a apartinut Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Bacău, existând în jur livezi clasice de cires, mar, prun, par.

2.4. Analiza factorilor climatici.

Clima unei regiuni se caracterizează prin valorile medii normale ale tuturor elementelor și fenomenelor meteorologice calculate pe o perioadă îndepărtată.

2.4.1. Regimul termic

Temperatura este unul din factorii limitativi în cultura speciilor pomicole. Pornirea în vegetație, creșterile anuale ale pomilor în primăvară,.încep atunci când se realizează un anumit nivel al temperaturilor numit “ prag biologic “, care este caracteristic fiecărei specii. La pomii fructiferi acesta este cuprins între +6 …+80 C, iar prunul poate crește și rodi în regim de temperatură medie anuală cuprinsă între 7,5 – 11,50 C (A.Negrilă).

În privința temperaturilor din perioada de repaos, două aspecte interesează în mod deosebit: rezistența la gerurile specifice climatului.temperat și satisfacerea cerințelor de frig ale soiurilor. Gerurile mari de iarnă nu provoacă pagube prunului, decât dacă sunt foarte timpurii sau sunt foarte puternice. Organele epigee, inclusiv mugurii de rod suportă în timpul repaosului -330C până la –350C. Rădăcinile prunului au limita de rezistență la ger cuprinsă între –80 –120C(tab. 2.1).

Tabelul 2.1

Temperaturile medii lunare (0C) înregistrate în zona Mărăști – Filipeni în perioada

2011 – 2013

Anul climatic 2011 s-a caracterizat la Mărăsti – Filipeni printr-o temperatură medie anuală de 9,1o C (norma 8,4o C), în timpul anului s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură de – 21,0o C la data de 20.01.2011 , fiind și cea mai.scăzută temperatură din ultimii 20 ani , iar cea mai ridicată temperatură de 37,5o C a fost înregistrată la data de 23.08.2011.

Anul climatic 2012 s-a caracterizat la Mărăsti – Filipeni printr-o temperatură medie anuală de 9,3o C, cea mai scăzută temperatură înregistrată în anul agricol 2012 a fost de – 20,8o C în luna februarie , dar care este cu mult sub limita.temperaturilor minime înregistrate în zonă (aceiași temperatură a fost înregistrată în anul 2002), iar cea mai ridicată temperatură de 34,2o C a fost înregistrată în lunile iunie și iulie , valoare similară a anului 2007 , dar mare față de valorile de temperatură înregistrate în ultimii 12 ani.

Anul climatic 2013 , s-a caracterizat la Mărăsti- Filipeni printr-o temperatură medie anuală de 9,3o C, cea mai ridicată temperatură.înregistrată a fost de 38,5o C la data de 17.08.2012, aceasta fiind și cea mai ridicată temperatură din ultimii ani.

Cea mai scăzută temperatură a anului 2013 a fost de – 24oC la data de 12 ianuarie , fără a produce vătămări însemnate la speciile pomicole cultivate în zonă.

2.4.2. Regimul hidric

Prin analiza datelor înregistrate privind pecipitațiile căzute în perioada anilor 2011 – 2013 , se constată că normala anuală este de 523,0 mm.

Cantitatea maximă de precipitatii înregistrată a fost de 562,5 mm (2012), iar cantitatea minimă 485,0 mm (2011)(tab. 2.2).

Tabelul 2.2

Precipitații medii lunare (mm) înregistrare în zona Mărăsti – Filipeni în perioada 2011 – 2013

Cantitatea mare de precipitații din anul 2011, căzută în lunile iunie – iulie, iar cele mai putine precipitatii au cazut in luna noiembrie, respectiv 1,6 l/mp.

Cantitatea cea mai mare de precipitatii din anul 2012 a fost cazuta in luna mai, respectiv de 111,2 l/mp iar precipitatiile cele mai putine au cazut in luna ianuarie.

În anului 2013 suma precipitatiilor a fost de 521,5 l/mp, cea mai mica cantitate de precipitatii a cazut in luna decembrie, respectiv 12,0 l/mp si cea mai mare cantitate de precipitatii cazute a fost in luna iunie, respectiv 139,4 l/mp.

Din punct de vedere pluviometric anul 2012, in perioada de crestere si fructificare a prunului, iunie – august au fost cele mai scazute precipitatii.

2.4.3. Umiditatea relativă a aerului

Prunul necesită o umiditate relativă a aerului în jur de 75-85 % la o umiditate scăzută a aerului, fructele pierd din calitate, pe lângă alte incoveniente.

Se constată că lunile de iarnă au o umiditate atmosferică mai ridicată datorită prezenței la suprafața solului a stratului de zăpadă.

Umiditatea atmosferică este în general ridicată, asigurând condiții optime de creștere și dezvoltare a pomilor, seceta atmosferică fiind relativ scurtă, neinfluențând negativ vegetația pomilor.(tab 2.3)

Tabelul 2.3

Umiditatea relativă a aerului în zona Mărăsti – Filipeni în perioada 2011 – 2013 (%)

În timpul anului 2011 umiditatea relativă a aerului a fost cuprinsă între 63 și 93 %, iar numărul lunar al zilelor cu precipitații a oscilat între 7 zile (ianuarie) și 12 zile ( iulie ), cu un total anual de 98 zile cu precipitații.

Umiditatea relativă a aerului in anul 2012 a fost cuprinsă între 61 – 93 %, maxima înregstrând-o luna noiembrie.

Pentru anul 2013, umiditatea relativă a aerului a fost cuprinsă între 67% în luna aprilie și 89% în luna ianuarie. În perioada de vegetație, umiditatea atmosferică a fost cuprinsă între valorile 67 – 75%. Cea mai scazuta umiditate relativă a aerului a fost in lunile aprilie si august, respectiv 67%. În cei trei ani de observații, se remarcă anul 2013cu media anuală cea mai ridicată a umidității relative a aerului, respectiv 78%.

2.4.4. Accidente climatice

Accidentele climatice, prin gradul lor de intensitate și frecvență, au uneori un efect hotărâtor asupra cantității și calității producției.

Înghețurile și bruma, mai ales în locurile mai joase, sunt fenomene normale pentru lunile aprilie și octombrie. Cu frecvență mai mică, ele se pot produce și mai târziu, primăvara, în lunile mai, sau toamna timpuriu, în septembrie, și atunci pagubele produse plantațiilor pomicole și pepinierelor sunt mult mai mari. Din datele cuprinse în tabelul 2.4, se constată că luna cu cele mai frecvente cu brume sunt octombrie, martie si aprilie(tab 2.4).

Tabelul 2.4

Data primului și ultimului îngheț, în perioada 2011 – 2013

Din datele cuprinse în tabelul 2.4. se constată că primul îngeț s-a înregistrat pe 13.10 în anul 2012, iar ultimul îngeț s-a înregistrat pe 3.04 în anul 2011.

2.4.5. Regimul eolian

Prin caracterizarea regimului eolian din această zonă interesează direcția, prezența și intensitatea vânturilor care au o frecvență deosebită.

Vântul reprezintă unul din factorii de mediu a cărui influență asupra organismului plantelor se manifestă fie mecanic, fie fiziologic.

Din punct de vedere fiziologic, vântul modifică intensitatea unor procese fiziologice: fotosinteza, transpirația, fecundarea, înflorirea și maturarea fructelor.

Din punct de vedere mecanic, vântul determină ruperea, îndoirea sau răsucirea ramurilor și tulpinilor, dezrădăcinarea pomilor sau eroziunea eoliană. Frecvența și viteza vântului este prezentată în tabelul 2.5.

Tabelul 2.5

Frecvența și intensitatea vântului – Mărăști – Filipeni

2.4.6 Durata de strălucire a soarelui

Este cunoscut rolul important ce revine luminii în viața plantelor, deoarece numai în prezența ei poate avea loc procesul de fotosinteză si alte procese care influențează pozitiv creșterea și dezvoltarea pomilor în pepinieră.

Nebulozitatea reprezintă factorul determinat de gradul de acoperire a cerului cu nori.

Luna cu nebulozitatea cea mai mare este decembrie (8,2 -8,4 ore), urmată de ianuarie și februarie (7,7 – 8,0 ore), însă nebulozitatea acestor luni nu afectează speciile pomicole, acestea aflându-se în repaus vegetativ(tab 2.6, tab 2.7).

Tabelul 2.6

Nebulozitatea mijlocie exprimată în zecimi de cer acoperit

(perioada 2011 – 2013)

Tabelul 2.7

Durata de strălucire a soarelui (ore și zecimi)

(perioada 2011 – 2013)

2.4.7. Studiul geo –hidrologic

Solul predominant în zona Mărăști – Filipeni este solul brun argilo-iluvial molic, în diferite stadii de podzolire, textură luto-nisipoasă și luto-argiloasă; ph 4,8 – 7,4.

Solurile brune argiloiluviale (BD)cunoscute sub denumirea de “soluri brune argilice” se definesc printr-un orizont “Bt”de diferite culori.(cu excepția celei menționate la solul brun roșcat) cu valori și crome > de 3,5 la umed cel puțin în interiorul.elementelor structurale .

În România ele ocupă o suprafață de circa 640.000 ha fiind răspândite în regiunile deluroase, piemontane și de podiș cum ar fi Dealurile subcarpatice (între 200 și 800 m altitudine), Podișul Getic cu Pienonturile vestice, Podișul Transilvaniei, într-un climat temperat continental umed (Tma=6÷10oC, Pma=600÷1000 mm).

Solurile brune argiloiluviale s-au format în zone forestiere de stejar și fag cu vegetație ierboasă neacidofilă (ex. Pulmonaria sp. – Mierea ursului) pe un material parental bogat în elemente bazice (loess, luturi, argilă, depozite.provenite din roci magmatice și metamorfice.

Procesele de levigare, alterare și acidifiere sunt mai puțin intense deoarece drenajul extern este bun, iar materialul parental este bogat în.elemente bazice. Pe formele de relief mai tinere și pe versanții afectați de eroziune solul se menține într-un stadiu mai puțin evoluat.

Profilul de sol prezintă următoarea alcătuire: A0 – Bt – C sau Cca. Orizontul “A0” (20-30 cm) are culoare brună sau brun deschisă, textură mijlociu fină sau fină structură grăunțoasă sau poliedrică subangulară. Orizontul “Bt” (circa 100 cm) are culoare brună gălbuie, gălbuie sau slab roșcată, textură fină, structură prismatică, pete și concrețiuni de oxizi de fier hidratați. La baza profilului de sol se găsește orizontul “C” carbonato acumulativ, “Cca” sau materialul parental de rocă neconsolidată.

Solurile brune argiloiluviale au o textură mijlociu – fină până la fină slab diferențiată pe profil; proprietăți fizice (porozitate, densitatea aparentă).hidrofizice (capacitate de apă utilă, capacitate de câmp) sunt, în general, favorabile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. Conținutul de humus este de 2-3%, pH = 6÷7, gradul de saturație în baze depășește 80%, aprovizonarea cu substanțe nutritive este bună.

Solurile situate pe terenurile slab și moderat.înclinate sunt favorabile pentru plantații de pomi (măr, păr, prun, cireș, vișin). Versanții însoriți (cu expoziție sudică, sud-vestică) sunt prielnici viței de vie, iar terenurile plane sunt cultivate cu cereale, cartof, plante de nutreț.

Ca măsuri ameliorative se recomandă: îmbunătățirea regimului.aerohidric (în funcție de cantitatea și distribuția precipitațiilor), prevenirea și combaterea.eroziunii, administrarea îngrășămintelor organice și minerale.

2.4.8. Studiul vegetației

Din punct de vedere al zonării vegetației, terenul.fermei horticole se încadrează în silvostepa, districtul Moldovei, raionul silvostepa Zeletinului (Pascovschi S. și Donița N., 1967). Silvostepa acestei zone se caracterizează prin alternanța pădurilor, care au suprafețe reduse, pajiști xerofile pe versanti și întinse suprafețe agricole.

Pădurile sunt caracterizate de.prezența stejarului pedunculat (Ouercus robur) și prin abundența speciilor de amestec, reprezentate de carpen,.tei, ulm, frasin, etc. Arbuștii sunt reprezentați prin: Viburnum lantana, Cornus mas, ș.a. Se remarcă și apariția frecventă a arbuștilor de stepă: Prunus fructicosa și Prunus tenella. Speciile stratului erbaceu sunt reprezentate prin: Dactylis glomerata, Asarum europaeum, Poligonatum trifolium, ș.a.

Pajiștile xerofile de pe versanții însoriți sunt reprezentate prin asociații ca: Medicagini-Festuca valesiaca, Stipa lessingiana, Bothriochloa ischaeum ș.a.

La baza versanților, și pe văile principale se întâlnesc asociații ca: Lollium perenne, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis, Agropyrum repens ș.a.

În împrejurimile localitatilor Mărăsti – Filipeni se găsesc numeroase plante mai rar întâlnite în alte locuri din țară. Acestea constituie adevărate.comori floristice, dintre care menționăm câteva: Centaurea bantica, Asperula moldavica, Trifolium neglectum, Rumex tuberosus, Lepidium catilagineum

2.4.9. Concluzii privind ecoclimatul

Sintetizând analiza factorilor climatici din zonă, cât și pe cei pedologici, având în vedere cerințele culturii prunului față de condițiile de mediu, se desprind următoarele concluzii:

În general climatul zonei Mărăsti – Filipeni se.caracterizează prin alternanțe de zile calde și liniștite cu zile reci, noroase și cu vânt în perioadele de trecere de la iarnă la primăvară și de la toamnă la iarnă. În lunile mai, iunie și chiar iulie se observă o perioadă ploioasă și apoi una secetoasă în august, septembrie și octombrie. Se constată, de asemenea, brume târzii în luna aprilie și brume timpurii în luna septembrie(tab 2.8).

Tabelul 2.8

Concluzii privind ecoclimatul zonei Mărăsti – Filipeni

PARTEA a II–a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III

Materialul biologic și metodele de cercetare folosite

3.1. Scopul lucrării și obiectivele urmărite

Prin această lucrare se urmărește stabilirea comportării unor soiuri de prun în condițiile ecosistemului pomicol Mărăsti – Filipeni în vederea recomandarii acestora în producție.

Scopul acestei lucrări stă în, identificarea celor mai valoroase și viguroase soiuri de prun care se comportă cel mai bine în condițiile din judetul Bacău

Obiectivele urmărite sunt:

studierea particularităților biometrice ale pomilor de fructificare;

studiul fenofazelor;

producția de fructe, indicii fizici și chimici ale acestora.

3.2.Materialul biologic și metodele de cercetare și calcul utilizate

3.2.1 Materialul biologic

Experiența a fost efectuata la I.I ANTON IONUT COSMIN, în cadrul acesteia fiind luate în studiu trei soiuri : Tuleu gras, Stanley si Vinete romanesti.

3.2.2. Metoda de cercetare:

Pentru a stabili modul de comportare a soiurilor de prun luate in studiu din plantația I.I ANTON IONUT COSMIN s-au folosit următoarele metode de cercetare:

metoda staționară: se referă la studierea prin intermediul observațiilor fenologice ale dinamicii de creștere a pomilor pe o perioadă lungă de timp.

Asupra pomilor luați în studiu s-au efectuat observații fenologice și măsurători biometrice care au fost interpretate în funcție de condițiile specifice ale.locului de cercetare. Măsurătorile s-au făcut cu rigla, șublerul, șipca gradată.

metoda biologică: relevă procesul creșterii și.dezvoltării pomilor în urma aplicării tehnologiei de întreținere într-o perioadă de trei ani.

Determinările realizate au constat în măsurători biometrice efectuate pe exemplarele existente în plantația I.I ANTON IONUT COSMIN. Aceste măsurători au avut drept scop identificarea potențialului productiv al soiurilor. Prin urmare, s-au efectuat măsurători asupra:

înălțimii pomilor

Înălțimea pomilor este dată de distanța măsurată pe.verticală de la nivelul suprafeței solului pậnă la vậrful pomului.

diametru trunchiului la înălțimea de 40 cm de sol

Pentru a analiza vigoarea pomilor prin indicatorul sintetic, suprafața secțiunii trunchiului, măsurătorile sau efectuat în luna octombrie.

Pentru determinarea suprafeței secțiunii trunchiului.s-au efectuat două măsurători pe direcția rậndului de pomi și perpendicular pe rậndul de pomi, la o distanța de 40cm de la suprafața solului. După citirea celor două dimensiuni s-a.calculat media acestora, care reprezintă diametrul trunchiului. Aplicậndu- se formulele matematice de calcul s-a calculat aria secțiunii trunchiului la 40cm de sol.

d = 2r

s = πr²

diametrul coroanei

Forma de coroană existentă la cele trei soiuri este sub formă de vas intirziat prin intervenții de tăiere.

Au fost efectuate două măsurători:

-pe direcția rậndului de pomi, pentru a se afla diametru mare al coroanei

-pe direcția intervalului dintre rậnduri pentru.a se afla diametrul mic al coroanei.

După citirea celor două dimensiuni s-a calculat suma acestora, care reprezintă diametrul mediu al coroanei.

volumul coroanei

Pentru determinarea volumului coroanei s-a folosit formula:

V=0,46 x R² x H unde:

H- înălțimea pomului

R-raza pomului

Astfel se poate constata că volumul coroanei este direct proporțională cu înălțimea și diametrul coroanei.

lungimea medie a creșterilor anuale

Pentru determinarea lungimii medie a creșterilor.anuale se determină lungimea tuturor creșterilor anuale la toți pomii pe variante de pe ramura de control, după care se însumează determinările obținute și se face media lor.

numărul de ramuri de rod

Pentru determinarea numerică a acestui indicator s-a procedat la numărarea efectivă a ramurilor de rod scurte(buchete) și mijlocii.

Pentru a aduce unele precizări asupra comportamentului celor trei soiuri de prun în cultură semiintensivă la stațiunea I.I ANTON IONUT COSMIN am realizat un studiu comparativ în plantația în vậrstă de 14 ani din cadrul acestei ferme.

Colecția pomologică cu soiuri de prun a fost înființată în anul 2005, soiurile luate în studiu au fost altoite pe portaltoiul prun franc. Distanța de plantare este de 4,5 x4.0 m, pomii au fost conduși sub formă de vas întârziat.Coroana.prin creșterea și dezvoltarea pomilor la 7 ani de la plantare a ocupat parțial spațiul rezervat inițial pe lungimea rândului, formând garduri fructifere continui. Parametrii gardului.fructifer (înălțimea, lățimea, volumul) oscilează în funcție de variantă. Ca martor în acest studiu comparativ a fost folosit soiul Stanley, considerat a fi un soi răspândit în cultură pe plan național și european.

valorificarea datelor experimentale, s-a realizat prin metoda analizei varianței, exprimată cu ajutorul DL-urilor. Fiecare soi reprezintă o variantă experimentală, dupa cum urmează: V1; V2; V3.

Fiecare variantă a avut trei repetiții. Soiul.martor Stanley, a fost ales deoarece este unul dintre cele mai răspândite și cunoscute soiuri de prun.

Descrierea soiurilor luate în studiu

TULEU GRAS Soi autohton, cu largă răspândire la noi în țara, datorită calităților superioare ale fructelor, destinate atât consumului în stare.proaspătă, cât și prelucrării. Pomul are vigoare mijlocie,formează o coroană invers-conică, cu schelet fragil.

Este precoce și foarte productiv, sensibil la afide. Fiind androsteril, acest soi necesită polenizatori (Vinete românești). Fructele sunt.mijlocii sau mari, invers a€“ ovoide, vinete închis, cu pruină albăstruie. Se recomanda plantarea de pomi altoiți pe portaltoii franc, care asigură longevitate și recolte constante(fig.3.1).

Figura 3.1. TULEU GRAS

STANLEY Soi american, hibrid între Agen și Grand Duc. Coacerea la 8-10 zile după Tuleu Gras. Pomul are vigoare mijlocie, formează coroană.sferic- turtită, rodește din anul trei de la plantare și are potențial de producție ridicat.

Fructifică aproape în exclusivitate pe buchete de mai. Rezistent la secetă, ger și boli. Fructele sunt mari sau foarte mari, invers a ovoide a alungite, aproape.negre, cu pruină albastră. Fructele sunt destinate consumului în stare proaspătă.cât și industrializării. Este soi autofertil, fiind un foarte bun polenizator(fig.3.2).

Figura 3.2. STANLEY

VINETE ROMÂNEȘTI Soi autohton,pomul are vigoare mare, coroană conică,.rezistent la ger și este autofertil. Fructele sunt mici sau mijlocii,.elipsoidale, vinete închis, cu pruină albastră, pulpă neaderență. Fructe destinate pentru masă, deshidratare, industrializare(fig.3.3).

Figura 3.3. VINETE ROMÂNEȘTI

CAPITOLUL 4

REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

A. Date referitoare la particularitățile biometrice ale pomilor.

Experiența organizată cuprinde pomii aflați în anul VIII de la plantare. Cele trei variante ale experienței sunt reprezentate de cele trei soiuri de prun luate în studiu.

Pentru a putea desprinde concluzii privitoare la.vigoarea de creștere a pomilor, la soiurile studiate s-au făcut observații, măsurători și determinări pe o perioadă de trei ani asupra următorilor parametrii: înălțimea medie a pomilor, diametrul trunchiului, diametrul coroanei numărul creșterilor anuale, lungimea formațiunilor mijlocii de creștere, lungimea formațiunilor creșterilor scurte anuale, lungimea șarpantei.

4.1. Înălțimea medie a pomilor

Acest indicator reprezintă unul dintre elementele care permit autentificarea vigorii pomilor în condițiile specifice.existente. Analizậnd înălțimea pomilor prezentată în tabelul 4.1 de mai jos, rezultă influența soiului asupra acesteia.Din tabelul 4.1 se constată că cea mai mare înălțime s-a înregistrat la soiul Stanley în anul 2011(2,90 m) iar cea mai redusă la soiul Vinete romanesti în anul 2011 (2,69). Soiul Tuleu gras a obținut valori intermediare în perioada 2011-2013(tab 4.1).

Tabelul 4.1

Înălțimea pomilor (m)

Figura 4.1 – Înălțimea pomilor (m)

4.2. Suprafața secțiunii trunchiului pomilor

Pentru determinarea suprafeței secțiunii trunchiului s-au efectuat două măsurători la 40 cm deasupra nivelului solului, cu șublerul. Una reprezintă diametrul pe direcția rândului de pomi, cealaltă perpendiculară celei anterioare. Datele luate în calcul reprezintă media suprafeței secțiunii trunchiului pe anii 2011-2013. Valorile cele mai mari sau înregistrat la soiul Stanley în anul 2013 (62,5 cm²) iar la soiul Tuleu gras sau înregistrat valorile cele mai mici în anul 2011 ( 42,7 cm²)(tab 4.2).

Tabelul 4.2

Suprafața secțiunii transversale a trunchiului (cm²)

Figura 4.2 – Suprafața secțiunii transversale trunchiului (cm²)

4.3. Volumul coroanei pomilor

Volumul coroanei este un indicator care participă la determinarea vigorii soiurilor de prun considerate în experiență. Analizând datele din tabelul 4.3. și figura 4.3. se poate observa următoarele: cele mai mari creșteri a volumului coroanei s-au înregistrat la soiul Stanley în anul 2013 (9,4 m3), iar la celelalte doua soiuri s-au înregistrat valori cuprinse între 6,0 – 8,2 m3.

Tabelul.4.3.

Volumul coroanei pomilor (cm3)

Figura 4.3 Volumul coroanei pomilor (m³)

4.4. Lungimea medie a creșterilor anuale

Este indicatorul care sugerează modul în care pomii au vegetat în anul anterior. In funcție de aceasta se stabilește în primavară modul de intervenție.în coroana pomilor, respectiv cum se va aplica tăierea de întreținere și fructificare.

Lungimea medie și totală a creșterilor anuale (tab 4.4) este influențată de cantitatea de fructe pe pom, starea de aprovizionare a solului cu.apă și substanțe nutritive, numărul și mai ales eficiența tratamentelor fitosanitare

Tabelul 4.4

Lungimea medie a creșterilor anuale (cm)

Dintre lungimile medii a creșterilor anuale înregistrate la soiurile studiate se remarcă soiul Stanley în anul 2012 (27 cm).

Lungimea medie a creșterilor anuale este influențată de soi, dar și de agrotehnica aplicată, fiind totodată un indicator al corelației între procesele sincrone de creștere-diferențiere-rodire(fig.4.4).

Figura 4.4 – Lungimea medie a creșterilor anuale

4.5. Numărul de formațiuni scurte de rod

În urma datelor obținute se constantă următoarele: valorile cele mai mari sau înregistrat în anul 2012 la soiul Stanley (37 buc), cele mai mici.în 2011 la soiul Vinete romanesti(12 buc), iar în anul 2011 s-au înregistrat valori intermediare la toate soiurile studiate(tab 4.5, fig 4.5).

Tabelul 4.5

Numărul de formațiuni scurte de rod (buc)

Figura 4.5. – Număr formațiuni scurte de rod (buc)

4.6. Numărul de formațiuni mijlocii de rod

În cadrul numărului de formațiuni lungi sau înregistrat următoarele rezultate: cele mai mari valori sau înregistrat la soiul Vinete romanesti.în anul 2013, (24 buc) iar cele mai scăzute valori sau înregistrat la soiul Stanley în anul 2011, (12 buc)(tab 4.6, fig.4.6).

Tabelul 4.6

Număr formațiuni mijlocii de rod (buc.)

Figura 4.6 – Număr de formațiuni mijlocii de rod

4.7. Lungimea șarpantelor

În cadrul indicatorilor ce exprimă particularitățile biometrice ale pomilor, lungimea șarpantelor oferă date importante cu privire la modul în care.pomii prezintă creșteri ale lemnului.

Tabelul 4.7.1

Date privind lungimea șarpantelor etajului I (cm).

Figura 4. 7. 1. – Lungimea șarpantelor etajului 1 (cm)

În ceea ce privește lungimea șarpantelor etajului I, în medie aceasta este de 129,3 cm. Valorile care constituie cele mai semnificative diferențe.în comparație cu soiul martor Stanley sunt acelea obținute de soiul Tuleu gras. Soiul Vinete romanesti a înregistrat cresteri negative față de soiul martor.

Tabelul 4.7.2.

Date privind lungimea șarpantelor etajului II ( cm)

În medie, lungimea șarpantelor etajului II este de 131,1cm. S-au înregistrat valori pozitive în raport cu soiul martor la soiul Tuleu gras. Soiul Vinete romanesti prezintă diferență negativa față de soiul martor in anul 2011 iar in anii 2012 -2013,.diferenta pozitiva față de martor. Cele mai lungi șarpante s-au gasit la soiul Tuleu gras iar cele mai mici la soiul Stanley.

Figura 4.7.2. – Lungimea șarpantelor etajului II (cm)

Tabelul 4.7.3

Date privind lungimea șarpantelor etajului III ( cm)

Figura 4.7.3 – Lungimea șarpantelor etajului III ( cm)

Media lungimii șarpantelor etajului III este de 49,7 cm, soiul Tuleu gras a înregistrat valori pozitive față de soiul martor (Stanley). Soiul Vinete romanesti a inregistrat valori pozitive fata de martor in 2011 de 30 cm, in anul 2012 de 3,0 cm iar in anul 2013 de 10 cm. Soiul Stanley are lungimea sarpantelor cea mai mica.

B. Date ce caracterizează fructificarea.

4.8. Fenofazele organelor vegetative

Observațiile cu privire la fenologia soiurilor au scos în evidență faptul că declanșarea , parcurgerea și durata fazelor de vegetație au fost strâns legate de condițiile climatice ale fiecarui an(tab 4.8).

Tabelul 4.8.

Fenofazele organelor vegetative

În condițiile zonei Mărăști – Filipeni, înflorirea la prun are loc în decadă a III a a lunii aprilie și are o durată medie de 8, a 16 zile. Soiurile.analizate înfloresc la o diferență de câteva zile. Se observă că începutul înfloritului nu diferă prea mult funcție de soi.

Soiurile Tuleu gras și Stanley ajung la maturitatea de recoltare în decadă a III a a lunii august iar soiul Vinete românești au o perioadă de maturitate de recoltare mai mare, respectiv decadă a III a a lunii septembrie. Pentru soiurile Tuleu gras și Stanley sunt necesare un număr de 125 a 125 zile de la înflorit la recoltare.

Pentru soiul Vinete românești sunt necesare un număr de 151 a 158 zile de la înflorit la recoltare. Maturitatea de recoltare este influientata.de temperaturile medii din zonă. Datele înregistrate în tabelul 6.2.1 subliniază faptul cムîntre soiurile Tuleu gras și Stanley nu există diferențe în ceea ce privește maturitatea de recoltare.

4.9. Producția de fructe

Recoltarea fructelor finalizează complexul de măsuri aplicat în livadă, care determină evoluția cantității și calității produselor în procesul.de valorificare. Recoltarea se execută manual, cu peduncul, evitând smulgerea și ferind fructele de lovituri și leziuni.

Se recomandă pentru cules folosirea lazilor, găleților și evitarea perioadelor cu timp nefavorabil și ploios. Durata de recoltare a unui.soi nu va depăși trei – patru zile. În prima etapă se recoltează fructele de calitatea extra și I, destinate consumului curent și exportului. În etapa a doua se efectuează recoltarea fructelor rămase pe pomi, cazute cu destinația industrializarii.

Una din preocupările permanente ale pomiculturii.este aceea de a căuta noi tehnologii care să permită obținerea de producții ridicate din punct de vedere cantitatativ și calitativ, astfel încât prin valorificarea producției să se obțină maximul de eficiență economică.

În cazul culturii prunului, capacitatea productivă.este mare, dar dependentă de sistemul de cultură, condițiile pedoclimatice și de agrotehnica aplicată.

În tabelul 4.9.observăm producția de.fructe kg/pom, astfel soiul Tuleu gras (21,4 kg/pom) a înregistrat valorile cele mai mari, fiind urmat de soiul Stanley (16,9 kg/pom) apoi soiul Vinete românești (15,9 kg/pom).

Tabelul 4.9.

Producția de fructe

Figura 4.8. – Productia de fructe

Tabelul 4.10.

Principalele caracteristici fizice ale fructelor

Tabelul 4.11

Principalele caracteristicile chimice ale fructelor

Dupムcum se poate observă din tabelul 6.2 4., soiul cel mai bogat în substanțe pectinice este Tuleu Gras cu o,65% și cel mai scăzut la soiul Vinete.românești, respectiv 0,60%. În cazul glucidelor reducătoare putem afirmă faptul cムsoiul Tuleu gras și soiul Stanley au un conținut important în glucide. Cea mai scăzută cantitate de glucide o are soiul Vinete românești ( 8,8 g/glucoză)

Cantitatea de vitamina C se poate observă din același tabel 4.11. unde soiul cu cel mai ridicat conținut de vitamina C este Stanley (15,2 mg), iar cea mai scăzută cantitate o are soiul Vinete românești (0,82 mg).

Concluzii și recomandări.

1. In zona Mărăștiului, prunul are condiții optime de creștere și fructificare.

2. Analizând înălțimea pomilor se constată că cea mai mare înălțime s-a înregistrat la soiul Stanley în anul 2011, iar cea mai redusă la soiul Vinete românești în anul 2011. Soiul Tuleu Gras a obținut valori intermediare în perioada 2011-2013.

3. În ceea ce privește suprafața secținii trunchiului s-a constatat că soiul Vinete românești a înregistrat valori reduse, în anul 2011, având și o vigoare mai redusă. Valori ridicate s-au înregistrat la soiul Stanley în anul 2013.

4. În urma înregistrărilor datelor s-a constatat că, dintre toate soiurile studiate, soiul Stanley prezintă cel mai mare volum al coroanei.

5. Cea mai mare lungime medie e creșterilor anuale o înregistrează soiul Tuleu Gras și cea mai mică soiul Vinete românești.

6. În urma datelor obținute referitor la numărul de formațiuni scurte se constantă următoarele: valori cele mai mari sau înregistrat în anul 2013 la soiul Stanley, cele mai mici în 2009 la soiul Vinete românești.

7. În cadrul numărului de formațiuni mijlocii sau înregistrat următoarele rezultate: cele mai mari valori sau înregistrat la soiul Vinete românești în anul 2013, iar cele mai scăzute valori sau înregistrat la soiul Stanley în anul 2011.

8. Fenologia soiurilor au scos în evidență faptul că declanșarea, parcurgerea și durata fazelor de fructificare au fost strậns legate de condițiile climatice ale fiecărui an.

9.Sub aspectul producției de fructe s-a remrcat soiul Tuleu Gras cu o producție de 21,4kg/ pom si 11,8t/ha, iar cea mai mică la soiul Vinete românești cu o producție de 15,9kg/pom si 8,8t/ha

10. Sub aspectul mărimii , s-a remarcat soiul Stanley cu cele mai mari fructe (28-32g), iar cele mai mici (18-20g) la soiul Vinete românești.

Se recomandă pentru producție în condițiile Zonei Mărăști , toate cele trei soiuri luate în studiu.

BIBLIOGRAFIE

Balan V., Cimpoieș Gh., Barbăroșie M., 2001, – Pomicultura, Editura Museum Chișinău

Beceanu D. Dumitru, Benea E., 2001 – Ghid profesional pentru valorificarea în stare proaspătă a fructelor și legumelor, Edit. Autograph, Iași.

Bordeianu T.,- Pomologia Republicii Populare.Romane, Edit.Academiei Republicii Populare Romane 1963

Botez M., Bădescu G., Botar A. – Cultura pomilor și arbuștilor fructiferi, Editura Ceres, București, 1984.

Ceaușescu I., Negrilă A., Isac Il., Lazăr A., 1986, – Pomicultură, Editura Ceres, București,.

Cepoiu N., Monica Murvai, 1991, – Pomicultură, Lucr. Practice, Lito. Univ. de Științe Agricole București,.

Chira. A, Chira L., Mateescu Fl., 2000, – Pomi fructiferi. Lucrări de înființare și întreținere a plantațiilor, Edit. M.A.S.T., București.

Cimpoieș Gh., 2000, – Pomicultură specială, Edit..Colograf, Chișinău – Com,.

Cireașă V., Drobotă Gh., Drobotă Mari-Ann, 1990, – Pomicultură Generală, Îndrumător de lucrări practice, Lito. U.A.I.

Cireașă V., 1995, – Pomicultură Generală – Curs lito. U.A.Iași .

Constntinescu N., Popa Porfirie-Prunul, Edit.Agro-Silvică de Stat, Bucuresti 1956

Constantinescu N.,Negrila A. ,Ghena N., 1967, – Pomicultură, Edit. Agro. Silvică, București,

Drobotă Mari-Ann, 1996, – Pomicultură – Curs lito., U.A.I.

Georgescu T., Tălmaciu M., 1994, – Protecția plantelor viticole și pomicole. Curs de Entomologie. Uz intern, Iasi,.

Georgescu T., Tălmaciu M, 1995, – Lucrări practice de Entomologie. Partea specială și tehnologii de combatere. Uz interen, Iași,.

Ghena N. și colab., 1977- Pomicultură generala și speciala, Edit. Didactică și Pedagogică, București.

Ghena N., Braniște N., Stănică Fl., 2003, – Cultura specială a pomilor . Editura Matrix ROM, București,

Ghena N, Braniște N., Stănică Fl., 2004, – Pomicultură generală. Ed. Matrix Rom, București.

Grădinariu G. și colab., 1995, – Cercetări privind relația existentă între diferite variante de fertilizare și creșterea fructelor- Analele U.A.I., seria Horticultură 38.

Gradinariu G., H,Istrate, M.Dascălu 1998-Pomicultură, Edit.Moldova

Grădinariu G., Istrate M., 2003, – Pomicultura generală și specială, Ed. ,Moldova Iași.

Iancu M. și colab., 1977, – Unele particularități ale fertilizării la măr, Creșterea și fructificarea pomilor, Lucrări Științifice I.C.P.P. Pitești, vol.V.

Liacu A., 1974, -Pomicultură generală vol.I și II, lito.U.A. Iași.

Manual Agro-Expert (de la unitatea fito-sanitara Bacău)

Mihăiescu G., 1977, – Pomicultură specială, Edit. Ceres, București.

Pașol P., Costescu C., Filipescu C., Ghizdavu I., Pălăgeșiu I., Georgescu T., Baicu T., Cândea E., 1991, – Entomologie horticolă vol.I și II, Edit. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca.

Popescu M. și colab., 1982, – Pomicultură generală și specială, Edit. Didactică și Pedagogică, București,.

http://www.fao.org