Studiu Asupra Potentialului Agroturistic al Zonei Arieseni

INTRODUCERE

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX și XXI.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa, în general, și în Franța, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Apropiindu-ne de epoca contemporană , observăm că schimbările sociale și culturale pot fi generate și de turismul care, în zilele noastre, se manifestă în forță. Apar o serie de influiențe ce sunt sesizabile în sistemul de valori, în stilul de viață în cadrul relațiilor interumane sau în comportament. Aceste schimbări nu sunt spontane , ci se realizează pe parcurs.

Cu cât diferențele culturale și economice între turiști și populația rezidentă sunt mai mari, cu atât mai evidente și mai semnificative sunt aceste scimbări. Modificările asupra calității vieții populației gazdă sunt infuiențate de relația între turist și gazdă și dezvoltarea turismului în sine.

Deoarece turistul rămâne puțin timp la o destinație, nu există ocazia de a transforma o relație superficială într-una mai semnificativă. Spontana ospitalitate tradițională se transformă într-o activitate comercială, iar evidența bunăstării turistului conduce adesea spre un comportament exploativ din partea gazdei. Caracteristicile sociale și culturale ale comunității gazdă sunt influiențate continu de aspectele politice , economice , sociale ,culturale. Impactul turismului nu poate fi separat de aceste influințe care se exercită asupra populației autohtone implicate direct sau indirect în turism.

În cele mai multe cazuri, impactul activității turistice se manifestă la nivel local; comunitățile-gazdă suportă efectele aglomerației, presiunea asupra resurselor și provocările de conservare a culturii locale. Turismul ar trebui să devina un element esențial nu numai pentru dezvoltarea economică a societății, ci și pentru dezvoltarea culturală și socială a acesteia. Activitatea turistică aduce beneficii economico-financiare comunității, contribuind la apariția unui mod de viață aparte pentru populația gazdă, putând și ea la rândul său să se bucure de aceste beneficii prin deplasarea spre alte locuri decât cele de reședință, să-și lărgească orizontul gândirii. Locuitorii trebuie să păstreze valorile tradiționale, să fie împotriva comercializării acestora , să aibă respect pentru tot ce le este sfânt și să-și păstreze identitatea națională și culturală. Turismul în sine nu poate fi apreciat ca o acțiune „bună” sau „rea”, „pozitivă”sau „negativă” ; consecințele sale însă foarte diverse, pot fi evaluate sub această formă.

În elaborarea acestei lucrări am utilizat date puse la dispoziție da către Primăria comunei Arieșeni, date găsite în diferite cărți, reviste , site-uri de pe internet, etc., iar cercetările pe care le-am intreprins au permis o mai bună cunoaștere a impactului pe care turismul o are asupra zonei.

CAPITOLUL I

TURISMUL IN ZONELE RURALE

ASPECTE GENERALE

Turismul mondial a suferit un mare salt de dezvoltare în cea de a doua jumătate a secolului XX. Aceasta se datorează preponderent evoluției modalităților de transport, dar și a creșterii nivelului de trai, precum și speranței de viață a oamenilor. Apariția călătoriilor turistice s-a produs încă din antichitate. Este cunoscută astfel participarea în număr a grecilor la Jocurile Olimpice organizate la Olympia, precum și pelerinajele lor la locurile de cult, frecventarea băilor curative, care pot fi, într-un anumit sens, asimilate cu unele activități turistice.

În perioada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spațiul rural. Asemenea călătorii turistice erau frecvent întâlnite la patricienii romani care mergeau în stațiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix pentru tratarea unor maladii sau pur și simplu de plăcere.

Evul Mediu nu a adus modificări semnificative în domeniul turismului. În această perioadă, călătoreau mai ales comercianți, preoții și pelerinii în scopuri religioase. Călătoriile acestor vremuri erau dominate de nesiguranță, ca urmare a numărului mare de răufăcători care stăpâneau drumurile, la care se adaugă și fărâmițarea statală.

Europa este cea care înregistrează primele forme conștientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau interesați să valorifice în operele lor construcțiile și mediul spațiului rural. Viața satului, așa cum era ea și nu inventată, este imortalizată în operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi.

Majoritatea călătorilor se adăposteau la mănăstiri și în hanuri, care nu aveau o faimă foarte bună, acestea cazând adesea elemente dubioase, iar curățenia lor lăsa de dorit.

În România, care așa cum afirma Geo Bogza în reportajul „Sate și orașe” la început a fost o țară de sate , prin excelență agricolă, spațiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai mult „viața la țară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui puternic curent literar.

Spre sfărșitul secolului al XVIII-lea circulația călătorilor nu era foarte mare. Hanurile continuau să fie în aceeași stare ca în eviul mediu, curățenia camerelor lăsa de dorit iat mobilierul era rudimentar.

În secolul al XIX-lea odată cu construirea principalelor drumuri care trec prin trecătorile Alpilor, Elveția începe să fie invadată de turiști proveniți din Italia și Germania, iar în prima jumătate a secolul al XIX-lea încep să se îmbunătățească condițiile de cazare în hoteluri, accesibile în general călătorilor cu venituri mai mari. Tot cam în această perioadă începe să-și facă prezența un factor stimulator important al turismului, repectiv sportul. Dintre sporturile preferate se remarcă alpinismul care reușește să facă o bună propagandă unor regiuni montane.

În ce privește România lucrurile evoluează cam în același fel ca și în alte state europene, situate în centrul și estul Europei. Până în secolul al XIX-lea țara noastră a fost cunoscută prea puțin ca zonă geografică turistică. Odată cu unirea Moldovei cu Muntenia și apoi a formării României Mari, țara noastră intră în rândul țărilor moderne, deschisă turismui internațional.

Noțiuni generale

Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulți autori încercând să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”. Profesorul elvețian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”. Dicționarul Enciclopedic Român propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

În conformitate cu legislația românească în vigoare, privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, turismul este definit ca fiind o ”ramură a economiei naționale, cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități renumerate în interiorul locului vizitat”

Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.

Turismul României a fost puternic influiențat de ideologiile și personalitatea liderilor din țările comuniste. Prea puțină atenție a fost acordată dezvoltării turismului în imediata perioadă de după al Doilea Război Mondial, iar când sectorul ofertelor turistice a luat naștere, turismul României a avut foarte puțin de oferit.

Evenimentele de după 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul românesc. Managerii au fost obligați să facă față concurenței destinațiilor externe, interzise până atunci în România. În ultimii ani, turismul românesc a suferit modificări semnificative. Marii câștigători par a fi agroturismul, zonele montane și Delta Dunării.

An de an, statisticile demonstrează că turismul în spațiul rural a făcut tot mai mulți adepți. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanțele la țară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori(turiști) cât și de prestatori. Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă- mai ales ca urmare a schimbării preferințelor și obișnuințelor turiștilor către turismul individual-în dauna turismului de masă sau a celui de tip „industrial”.

Pe de altă parte, migrarea către oraș, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creșterea concurenței în lumea rurală prin lărgirea pieței libere comunitare, au contrapondere în turismul rural. Activitățile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitoare a locuitorilor acestora- de a primi și accepta în mijlocul lor valul risipitorilor și pretențioșilor oaspeți – este receptată favorabil.
Deși actioneaza in spatiul rural, agroturismul si turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezinta același lucru iar pentru alții sunt doua noțiuni diferite.
Termenul de turism rural , unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice.

Un prim enunț- acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismul rural- afirma că: „Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”.

Un al doilea anunț, mai ermetic, definește: „Turismul rural ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servicii eterogene”.

Un al treilea enunț, ce eludează aspectul geografic de astă dată, afirmă că :”Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman”.

Trebuie să admitem că între o zonă rurală și alta sunt diferențe, mai mult în funcție de mediul natural, de dezvoltarea socio-economică existentă constatăm variații de la o regiune la alta. Totuși adevăratele zone rurale sunt caracterizate , în general de : densități reduse ale populației, număr variabil de gospodării, importante suprafețe agricole ori forestiere.

Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, are caracter permanent și dispune de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărănești, ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu bungalow-uri sau vile grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracții comune,enoțiuni diferite.
Termenul de turism rural , unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice.

Un prim enunț- acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismul rural- afirma că: „Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”.

Un al doilea anunț, mai ermetic, definește: „Turismul rural ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servicii eterogene”.

Un al treilea enunț, ce eludează aspectul geografic de astă dată, afirmă că :”Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman”.

Trebuie să admitem că între o zonă rurală și alta sunt diferențe, mai mult în funcție de mediul natural, de dezvoltarea socio-economică existentă constatăm variații de la o regiune la alta. Totuși adevăratele zone rurale sunt caracterizate , în general de : densități reduse ale populației, număr variabil de gospodării, importante suprafețe agricole ori forestiere.

Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, are caracter permanent și dispune de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărănești, ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu bungalow-uri sau vile grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracții comune,etc.Între așezările rurale de interes turistic se numără și satele turistice etnofolclorice, care dețin un fond etnofolcloric de valoare inestimabilă, reprezentat prin muzee etnofolclorice , arhitectură populară de excepție, port tradițional și folclor etc.

Forme de turism practicate în mediul rural

„Turismul verde „ a sedus în special europenii, în mod deosebit locuitorii marilor aglomerării urbane, dar nu numai pentru aceasta tot mai mulți dintre „actorii” lumii turismului încearcă o dezvoltare cât mai orchestată a echipamentelor și zonelor turistice cu mediuul natural și socio-cultural al ariilor de recepție. Aceste preocupări fac ca din ce în ce mai mulți turiști –an de an mai numeroși- să descopere vraja, romantismul, libertatea și facilitatea practicării turismului în spațiul rural.

Cu toată fuga de lumea civilizată, cu toată dorința de izolare și de reîntoarcere la natură, omul modern dorește în „vacanțele sale verzi” din mijlocul spațiului rural o serie de activități la care visează, gândește, atunci când are răgazul ca gându-i să hoinărească.

Tipuri de turism care pot fi practicate în mediul rural : turism de agrement, școlar, sportiv, cultural, religios, de reuniuni și conferințe, ecologic, fluvial, de aventură, de recreere, agroturismul, etc.

Turismul de agrement

Turismul de munte s-a dezvoltat mult, fiind amenajată o bază materială diversă: unități de cazare(hoteluri,vile, cabane, campinguri etc.), unități de alimentație, baze de agrement, pârtii de schi,mijloace de transport prin cablu. Drumeția este o formă de turism pentru odihnă și recreere. Nevoia de repaus și recreere devine din ce în ce mai importantă în condițiile ritmului de viață stresant contemporan. Practicarea acesteia este accesibilă unei categori largi de populație care dispune de diferite niveluri ale venitului și care aparține aproape tuturor grupelor de vârstă. Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască și chiar să se intregreze în ea prin diferite activități: plimbările, practicarea unor sporturi, admirarea unor peisaje inedite, vânătoarea, pescuitul sportiv.

Reîntoarcerea la natură, motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, profesie, statut social. Este rezultatul necesității de relaxare, sănătate, confort fizic și spiritual.

1.2.2.Agroturismul

Această formă de turism este motivată de întoarcerea la natură, la viață și obiceiurile

tradiționale și precum șederea în gospodăria țărănească(fermă sau pensiune agroturistică) sau într-un han, pensiune sau hotel rustic. Turistul poate fi implicat, mai mult sau mai puțin în activitățile tradiționale ale respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, mulsul oilor sau la culesul merelor.

Pentru a fi favorabile agroturismului, localitățile rurale trebuie să fie situate într-un mediu fără factori poluanți, deținători a unor valori etnofolclorice , culturale și tradiții sătești.

1.2.3.Turism sportiv

Turismul sportiv este o altă formă a circulației turistice care este foarte agreată de anumite categorii ale populației. El poate acoperi practic toate categoriile de sporturi, de la cele nautice , sporturile de iarnă, până la alpinism, vânătoare și pescuit.

Sporturile de iarnă , care se desfășoară în munții Carpați au un caracter de sezonalitate , începând cu luna noiembrie, decembrie și terminându-se în luna martie , aprilie. Practicarea sporturilor de iarnă presupune existența pârtiilor, dotate unele cu nocturna, personal cu pregătire de specialitate (profesori instructori ) a unor dotări adecvate .

Cicloturismul este o formă tot mai răspândită de turism activ și care poate aduce beneficii cu minime eforturi de investiții, organizare și promovare fiind totodată o activitate cu impact redus asupra mediului înconjurător.

1.2.4.Turismul cultural

Turismul cultural reprezintă o formă modernă de a petrece vacanța , o formă în plină expansiune. Astfel de vacanțe, cunoscute sub denumirea generică de „circuite, orașe și cultură”dețin în țările occidentale ponderi importante în structura destinațiilor de vacanță, 51% Italia, 45% în Franța, 46% în Olanda, 31% în Germania.

Turismul cultural se concretizează în vizitarea obiectivelor patrimoniu istoric (vestigii arheologice, monumente, castele, edificii religioase etc.), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale , etc. Prin natura sa turismul cultural interfereaza cu alte forme de turism, se integrează celui urban și celui de agrement și de afaceri.

Curiozitatea ce decurge din informațiile asupra ospitalității populare, obiceiuri gastronomice, artizanatul și ritualurilor sătești determină dorința multor turiști de a cunoște la fața locului toate acestea.

1.2.5.Turismul ecumenic sau de pelerinaj

Turismul monastic a dublat în timpurile moderne pelerinajul, a condus la construire de drumuri și așezări, a făcut să înflorească comerțul și industriile, a popularizat aspectele culturale ale acestora ( arhitectură, pictura, muzică).

1.3.Tipuri de primire în mediul rural

O mare varietate de forme de cazare se află la dispoziția turistului modern. Acestea ar putea fi, în linii mari, grupate în : sectorul comercial de cazare (hoteluri, moteluri, case de vacanță) și sectorul individual de cazare, reprezentat de reședințe permanente private folosite pentru găzduirea prietenilor și a rudelor.

Tipuri de structuri de primire pe care le întâlnim în mediul rural sunt:

-pensiune turistică rurală, în locuințele cetățenilor sau în clădirile independente, cu până la 10 camere totalizând 30 de locuri în mediul rural. Serviciile oferite sunt de cazare, condiții de pregătire a mesei și servire a mesei , cu clasificare între 1 și 4 margarete. Gospodăriile țărănești amenajate pentru primirea turiștilor pot fi clasificate, din punct de vedere al utilității și destinației lor în : gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii; gospodării construite pentru nevoile proprii și pentru alternativa turistică; gospodării nou construite, asistate de specialiști și prevăzute cu echipamente și utilități necesare pentru a răspunde cerințelor turistice.

-pensiunea agroturistică , cu clasificare între 1 și 3 margarete, acest tip de unitate a fost desființat în 2002, gospodăriile respective fiind reîncadrate ca pensiuni turistice rurale.

-cabană turistică , în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective turistice,clădiri independente, cu arhitectură specifică, capacitate relativ redusă. Serviciile oferite sunt de cazare, alimentație, servicii specifice pentru turiștii aflați în drumeție sau la odihnă.

-cabană de vânătoare/ de pescuit, în zone bogate în fond cinegetic / de pescuit , cu capacitate redusă , condiții de cazare, servicii suplimentare specifice.

-spații de campare în gospodăriile populației , cu teren bine delimitat în incinta curții sau grădinii unei proprietăți din mediul rural, cu 1-10 parcele de campare, echipare sanitară ca la camping.

-apartamente cu camere de închiriat în locuințele familiare sau în clădiri cu altă destinație, numărul limitat de spații, bucătăria folosită exclusiv sau în comun cu locatorul, serviciile oferite sunt de cazare, posibilitatea preparării hranei.

1.3.1.Aspecte generale – pensiune turistică

O localiatate cu o concentrare importantă de activități turistice specifice poate fi considerată sat turistic. Tipul de unitate din România propriu acestei categorii de turism este pensiunea turistică rurală.

Entitățile organizatorice ale turismului rural, cu o structură funcțională de servicii și cazare eterogenă, debutează cu gospodăria țărănească, cea mai dorită și apreciată formă de găzduire, care este completată cu alte structuri și forme de primire ale turiștilor, motel, hotel rustic, camping, pensiune, sat de vacanță, tabără școlară de creație artistică sau pentru activități ecologice.

Gospodăria este structura de primire turistică cea mai reprezentativă pentru turismul rural, aici împletindu-se armonios primirea și găzduirea turiștilor cu servicii de servire a mesei,

care includ oferirea unor alimente proaspete și băuturi din surse proprii, locale, precum și cu serviciile ce cuprind activități de destindere și animație cuprinzând elemente legate de artă și creație populară, de manifestare etnofloclorice, tradiții, sărbători, specific local etc.

Amenajarea unei case țărănești, în scop turistic , nu implică investiții foarte mari. O cerință generală a succesului este în primul rând, conservarea caracterului rural tradițional al clădirii ,trăsătură care poate coexista cu un legitim confort contemporan.

1.3.2.Camerele de oaspeți

Spațiile rurale pot fi amenajate cu costuri mici, în spațiul locativ al gospodăriei țărănești, sub forma camerelor de oaspeți. Acest tip de amenajare este destinată în special pentru turiștii de tranzit, găzduiți pentru perioade relativ scurte de timp. Serviciile de alimentație nu sunt obligatori, dar reprezintă un motiv de sporire a rentabilității și la întărirea fidelității clientelei, mai ales în cazul în care hrana oferită este preparată conform tradiției locului respectiv.

Camerele de oaspeți trebuie să dispună de condiții de confort și igienă corespunzătoare. Dotările din camere și din grupurile sanitare destinate turiștilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziția acestora.

1.3.3Hoteluri și motelurile rurale

În urmă cu peste trei decenii, Alianța Internațională de turism a stabilit că hotelul este „un stabiliment în care , cu condiția plății, voiajorii pot să se cazeze, precum și să se hrănească și să se distreze”prin urmare, spațiile de alimentație și cele aferente altor prestații de sub „același acoperiș” fac parte integrantă din hotel.

Motelurile,sunt amplasate de obicei în afara localităților, pe arterele intens circulate, iar serviciile oferite sunt:cazare, masă, parcare în siguranță. Ele satisfac în general turismul de tranzit și se caracterizează printr-un nivel anost al dotării tehnice și al serviciilor prestate.

1.3.4.Fermele de sejur

Pot fi constituite din gospodării țărănești sau ferme de stat. Această formulă oferă un ansamblu de prestații complementare: cazare, asigurarea mesei, posibilități de distracție și recreere. Asigurarea funcționalității unei ferme de sejur necesită un nivel ridicat de profesionalism și în plus, o dificultate importantă o constitue armonizarea dintre activitățile de fond și cele de factură turistică, în condițiile în care activitatea economică principală rămâne,

oricum, cea agricolă.

O modalitate de diminuare a dificultăților o poate constitui specializarea fermei în susținerea preferențială a anumitor tipuri de activități. Astfel, ele pot funcționa ca hanuri sătești, atunci când fermele se limitează doar la servicii de servire a mesei, ferme ecvestre care oferă posibilități de practicare a călăriei, etc. Funcționalitatea acestora este dependentă de posibilitatea de asigurare a cazării sau a pensiunii în proximitate.

1.3.5.Campingurile și căsuță tip camping

Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tip de unități. Amplasarea campingului trebuie să fie făcută în locuri de interes turistic, ferite de zgomot sau alte surse de poluare,precum și de elemente periculoase pentru sănătatea și securitatea turiștilor. Cel puțin 15% din suprafața campingului trebuie să fie plantată cu arbori sau arbuști. La campingurile de 3 și 4 stele vegetația trebuie să fie suficient de abundentă pentru a da o umbră confortabilă și o ambianță agreabilă.

Căsuță tip camping de dimensiuni reduse, din lemn, cu un mic antreu sau terasă și eventual grup sanitar propriu,amplasamentul este campinguri, terenuri fără spații de campare sau ca spațiu complementar pe lângă alte unități , serviciile oferite sunt parcarea între 2 căsuțe, utilizarea dotărilor din camping.

1.3.6.Satele de vacanță

Sat de vacanță,ansamblul de clădiri(vile sau bungalouri), cu alei , spații verzi și pentru agrement,amplasamentul este ferit de poluare, fără să prejudicieze mediul, perimetru împrejmuit, accesul controlat. Serviciile oferite sunt : cazare, alimentație, servicii suplimentare.

În țara noastră, evoluția sistemului de cazare rurală, s-a concretizat sub forma structurilor de cazare prezentate anterior, predominante fiind, camarele de oaspeți amenajate în locuința proprietarului și reședințele de vacanță amenajate în clădiri independente.

Sub aspectul funcțional, determinat de natura serviciilor asigurate, se disting:

-gospodăria agroturistică de cazare, organizată și dotată corespunzător pentru asigurarea cazării și servirea micului dejun;

-gospodăria agroturistică de cazare și sejur, poate oferi cazare și pensiune completă;

-gospodăria agroturistică de cazare și sejur pentru copii, organizată și dotată pentru a le oferi copiilor și însoțitorilor acestora, pe lângă cazare și pensiune completă, preparate obținute în gospodăria proprie de peste 50%;

-fermele agroturistice, oferă cazare, pensiune completă și servicii suplimentare.

1.4.Clasificarea pensiunilor rurale

Structurile de primire turistice , indiferent de forma de proprietate și organizare , se clasifică în funcție de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor și a serviciilor prestate. Prin structuri de primire turistice clasificate, se înțelege orice construcții și amenajării destinate, prin proiectare și execuție ,cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu servicii specifice aferente.

Turismul rural se bazează pe potențialul spațiului rural. Pe oamenii și produsele specifice locului, care trebuie să se adapteze cerințelor pieței turistice, care trebuie să abordeze o gândire antreprenorială și fără să uniformizeze oferta, să-și reamenajeze structurile de primire pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turiști.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, cu o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri.În mediul rural, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente , care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei.

Amplasarea pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.

Pensiunile turistice (1-4 margarete) primesc clasificarea în funcție de :

-criterii generale: clădirile, inclusiv anexele gospodărești , să fie în stare bună, să se încadreze în stilul arhitectural cu specific local, căile de acces proprii și spațiile înconjurătoare să fie bine întreținute, curte proprie, cu spații verzi, amenajării în aer liber pentru odihnă și relaxare, suprafețe de joacă pentru copii, parcare proprie.

-organizarea spațiilor: accesul în camere de dormit și în grupurile sanitare să fie direct, fără a se trece prin alte camere folosite pentru dormit, holul de primire, în suprafață minimă de 12mp, să fie mobilat și decorat, spații corespunzătoare și igienice, pentru prepararea mesei, dotate cu echipamente de preparare și conservare a alimentelor, sufragerie dotată cu mobilier adecvat, de calitate superioară și cu inventar de servire de calitate, elemente decorative de bun gust în interior, camere cu grup sanitar propriu sau cu grup sanitar comun (la pensiunile turistice de o stea )

-instalații: încălzire centrală sau cu gaze la sobă de teracotă, mai puțin la unitățile sezoniere estivale, încălzire cu sobă de teracotă sau cu alte echipamente admise de normele P.S.I, instalație de apă curentă caldă/rece la bucătărie, aer condiționat, racord la rețeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare și epurare, clădirea să fie racordată la rețeaua electrică publică.

-suprafața minimă a camerelor este de 20-9mp în funcție de numărul de paturi existente în cameră,iar numărul maxim de paturi simple într-o cameră este între 2-4 paturi.

– echipare sanitară: camerele dispun de grup sanitar propriu(cadă sau cuvă cu duș, lavoar și WC), grup sanitar comun compus din 1 cabină WC la 10 locuri, 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă/rece la 10 locuri, 1 cabină duș cu apă caldă/rece la 15 locuri. La pensiunile turistice rurale de o stea poate exista și WC uscat iar spălătorul poate fi și în aer liber.

-dotarea camerelor: pardoseli acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate(pardoselile din parchet, marmură și alte materiale similare pot fi acoperite și parțial, mobilier uniform ca stil și de calitate superioară, pat cu saltea de lână cu o grosime de 5 cm, plapumă, pled sau pături(câte două bucăți de persoană), perne mari, cuvertură de pat, masă și scaune, dulap sau spații amenajate pentru haine, cu umerașe, cuier, oglindă, prosoape plușate pentru baie(1bucată/persoană), perdele transparente, perii pentru haine și pantofii, televizor și aparate de radio în spații comune.

-dotarea bucătărilor:plită electrică sau cu gaze, mașină de gătit sau reșou electric cu minim două ochiuri, cuptor cu microunde, vase și ustensile de bucătărie,echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor.

-telefon la dispoziția turiștilor.

-alte criterii: anexele gospodărești pentru creșterea animalelor și păsărilor vor fi amplasate și întreținute astfel încât să nu creeze disconfort puntru turiști, animalele de la care provin lactatele să fie atestate ca sănătoase, iar produsele din carne să fie examinate sanitar-veterinar, minim 20% din alimente să provină din surse locale,minim o persoană să fie absolventă a unui curs de formare în domeniu, asigurarea posibilităților turiștilor de a achiziționa suveniruri sau produse alimentare sau nealimentare cu specific local.

-alte dotări și amenajări: masă și fier de călcat, mașină automată de spălat rufe, grătar în aer liber, locuri de joacă amenajate pentru copii, sală de fitness, saună, piscină în aer liber, piscină acoperită, terenuri de sport, obiecte și echipamente pentru practicarea sporturilor(schiuri, sănii, biciclete,etc.), antenă satelit sau cablu, posibilități de participare ca divertisment la unele actvități gospodărești.

În anul 2004, ANTREC (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural) în urma unor cursuri susținute de un expert francez, ANTREC a început clasificarea tematică a pensiunilor agroturistice, în paralel cu clasificarea realizată de către Autoritatea Națională pentru Turism. Astfel pensiunile agroturistice vor fi clasificate după modelul european în :

-pensiuni de familie – în care vor fi incluse acele case care au cel mult 5 camere

-pensiuni de grup –care au peste 5 camere

-pensiuni agroturistice – la aceste pensiuni, proprietarii au o mică gospodărie, grădină, animale și oferă turiștilor produse naturale, ecologice, din producție proprie sau de la alte ferme din sat.

-pensiuni cu farmec – sunt acele pensiuni care oferă turiștilor ceva deosebit, inedit.

-pensiuni recomandate;

-pensiuni pentru pescuit;

-pensiuni pentru vânătoare;

-pensiuni pentru ski;

-pensiuni viticole.

1.5.Organizații profesionale de turism rural în România

1.5.1.A.N.T.R.E.C. ( Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural)

Este o asociație care identifică, dezvoltă și promovează ospitalitatea și turismul rural românesc. Asociația este recunoscută pe plan național și internațional ca un lider în dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea conservării ecologice și păstrarii culturii tradiționale românești. Este o organizație neguvernamentală, apolitică, membră a Federației Europene de Turism Rural –EUROGÎTES.

Asociația a fost înființată în anul 1994 și are 32 de filiale județene, un număr de 3500 membrii- proprietari de pensiuni turistice și agroturistice din 800 de localități.

A.N.T.R.E.C. a apărut din necesitatea acută de identificare și promovare a potențialului turistic rural din România, pentru că este evident că, ținând seama de dimensiunile relativ reduse ale afacerilor din domeniu, eforturile singulare de promovare ale proprietarilor de pensiuni rurale sunt insuficiente și nu pot avea un impact semnificativ.

A.N.T.R.E.C. nu s-a abătut de la principiul de bază- susținerea intereselor membrilor săi. A propus inițiative legislative, modificări de reglementări în conformitate cu tendințele actuale ale turismului rural, contribuind la dezvoltarea conceptului de turism rural în România. Turismul rural a ajutat la dezvoltarea comunităților, determinându-i pe mulți să înceapă o afacere, să facă investiții. Oamenii secolului XXI caută tot mai mult un colț de natură unde să-și petreacă vacanțele sau sfârșitul de săptamână.

Scopul A.N.T.R.E.C. :

-de a identifica și promova potențialul turistic rural;

-de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde, agenții de turism rural, prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată;

-de a transmite informații legate de turismul rural întregii rețele A.N.T.R.E.C. și instituțiilor implicate în mod direct sau indirect în promovarea și dezvoltarea turismului rural;

-de a organiza campanii de publicitate pentru unitățile clasificate și omologate , incluse în rețea , prin mass-media;

1.5.2. AER (Asociația de Ecoturism din România ) este un parteneriat pentru conservarea naturii și turism în România între asociații de turism, organizații neguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii. AER este continuarea perteneriatului dezvolatat de Grupul Inițiativă pentru Ecoturism.

Obiective: promovarea conceptului și a principiilor ecoturismului la nivel local, regional și național; promovarea valorilor naturale și tradiționale ce respectă natura, ca atracții ecoturistice și păstrarea acestor valori; promovarea ecoturismului ca instrument prin care populațiile locale realizează venituri.

1.5.3.OVR (Operation Villages Roumains) o cooperare internațională care grupează secțiuni naționale sau regionale : OVR Belgia francofona și germanofora, OVR Franța, OVR Elveția , etc. În jur de opt sute de comune și comitete locale din toată Europa care au format o rețea unică de idei și de componente.OVR include 14 sate și posibilități de extindere în alte 6 localități rurale, dispuse în Transilvania, Maramureș și Nordul Moldovei.

Rețeaua a organizat camere de închiriat în locuințele familiare , circa 15-20 de gospodării în fiecare localiatate componentă.

Gospodăriile înscrise în OVR sunt amenajate pentru turismul rural, turiștii putând alege după preferințe, de la locuințe modeste până la cele moderne. Organizația promovează turismul rural prin editarea unui catalog publicitar al gospodăriilor, prin competența conducerii departamentului de marketing și management al asociației.

1.5.4.FRDM și ARA

Federația Română pentru Dezvoltarea Montană înființată în anul 1990, care își propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană , inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea agroturismului .

Agenția Română pentru Agroturism înființată în anul 1995, ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional de turism.

Scopul acestor asociații și organisme este de promova și dezvolta turismul în zonele rurale, de a ridica nivelul de pregătire profesională a prestatorilor de servicii turistice rurale, prin organizarea de : seminarii, colocvii și cursuri de tehnică turistică. Activității care au ca scop descoperirea României ca posibilă destinație turistică, descoperirea unei istorii și culturi milenare.

CAPITOLUL II-COMUNA ARIEȘENI-

PREZENATARE GENERALĂ ȘI POTENȚIAL TURISTIC

La limită de județ, ne întâmpină comuna Arieșeni, situată la izvoarele Arieșului. Arieșeni este o comună în nord-est județului Alba,la limita județelor Bihor și Alba,Transilvania, alcătuită din 18 sate, răsfirate pe pantele Munțiilor Bihor. Situată în Țara Moților, pe valea superioară a Arieșului Mare , în Depresiunea Arieșeni. Comuna Arieșeni la 830 m altitudine este situată la confluența Râul Alb( denumirea râului Arieș înspre izvoare) cu Valea Cobliș.

Comuna este străbătută de DN 75, pe șoseaua care face legătura între Oradea și centrul țării respectiv municipiul Alba Iulia. Distanțele sunt cuprinse între 130 km până la Oradea, 120 km până la Alba Iulia, 128 km până la Turda , Arad la 182 km, Deva la 133 km, Cluj Napoca la 141 km și 40 km până la Câmpeni.

Comuna însumează o suprafață de 3322 hectare și o populație de circa 1909 locuitori, caracterizându-se printr-o densitate medie de 476.6 locuitori / km² .

2.1.Comuna Arieșeni –descriere

Atestată documentar pentru prima dată în anul 1909 cu numele de Lăpuș, a făcut parte inițial din comuna Râul Mare. Documentele vechi , atestă locuirea părții de sus a bazinului Arieșului Mare numai din a doua jumătate a secolului XVIII, primii locuitori așezându-se aici din motive social-economice, respectiv apropierea de pădure și pășuni, cât și fuga de asuprirea feudalilor maghiari. Între 1791 și 1829 se construiește Biserica Ortodoxă din satul Lăpuș, semn al începutului populării acestor locuri. Pană în 1924 localitatea Arieșeni , împreună cu Gârda de Sus și Scărișoara , formau o singură comună , purtând numele celei din urmă. Dezvoltarea ei se datorează, ca și în alte cazuri în primul rând migrației populației din zonele joase spre locurile libere în căutarea pasiunilor montane.

Despre moți s-ar mai putea scrie multe lucruri interesante,dar niciodată nu vom putea să prindem specificul vieții lor mai bine decat Geo Bogza în admirabilele pagini din „Țara de Piatră”. Orice turist , plecând în munții Apuseni, ar trebui să le citească, pentru a înțelege mai bine pe vrednicii moți. Mai mult, ar tebui citită și istoria lor, căci locurile pe care le străbat turiștii sunt pline de amintirile luptelor purtate de moți de-a lungul secolelor pentru libertate și dreptate. Ajunge doar să amintim că cele două mari căpetenii ale răscoalelor populare din 1784 și 1848, Horia și Avram Iancu, s-au născut la poalele munților Bihor, respectiv în Albac și Vidra se Sus (numită astăzi Avram Iancu).

Agricultura se practică pană la altitudinea de 1200 m. De altfel, climatul rece nu permite decât cultivarea cartofilor, orzului și grâului, dacă totuși sunt semănate, riscă să nu se coacă până la căderea brumei. Pășunile întinse de pe culmile cele mai înalte permit creșterea oilor și a vitelor. Tot în acest scop sunt utilizate toate suprafețele necultivate, care sunt cosite pentru fân. Cea mai mare bogăție a Țării Moților o constitue însă pădurile de molid, în valorificarea cărora moții sunt adevărați maeștri.

Locuitorii – moții străveche populație a Apusenilor sunt strâns legați de locurile natale. Țara lor muntoasă și săracă, le oferă puține posibilități de trai, totuși ei nu o părăsesc niciodată și au știut să se gosporărească utilizând la maximum ceea ce natura le-a dat cu zgârcenie. Terenul agricol, redus ca îndindere , este aninat pe versanții văilor sau pe platformele înalte. De aceea ori unde există un petic de pamânt, cât de cât arabil, se găsește și câte o gospodărie de moț. Din această cauză satele moțești sunt răsfirate și ca exemplu este suficint să amintim că comuna Arieșeni , care are casele împrăștiate pe o suprafață de peste 60 km².

Satele aflate în administrarea comunei sunt: Arieșeni, Avrămești, Bubești, Casa de Piatră, Dealu Bajului, Fața-Cristeșei, Fața –Lăpușului, Galbena, Hodobana, Islaz, Păntești, Pătrăhăitești, Ravicești, Sturu, Ștei-Arieșeni, Vanvucești.

Activități specifice zonei: creșterea animalelor, prelucrarea lemnului, agoturism.

Activități economice principale: turism, comerț, prelucrarea lemnului.

În proporție de 100 % populația este de etnie romană. Religia locuitorilor este majoritar ortodoxă – 94 %, restul de 6 % fiind pendicostali.

Resurse de muncă și populație activă ocupată:

-populație inactivă ( 0-14 de ani) și peste 65 de ani reprezintă un număr de 848 de locuitori.

-populație activă ( 15-65 de ani) este formată din 1061 de locuitori.

Raportul de dependență este de 0,79 indivizi inactivi la un individ activ.

La 1 iulie 1999 populația comunei Arieșeni era de circa 1909 locuitori, din care 915 femei (47.9%) și bărbați (52.1%). Populația comunei a evoluat astfel conform ultimului recensământ:

Tabel nr.1.Evoluția populației din comuna Arieșeni, în perioada 1850-1999

***www.primăriaarieșeni.ro

Fig. nr.1. Evoluția populației din comuna Arieșeni , în perioada 1850-1999

Analizând tabelul și graficul de mai sus , din anul 1850 până în anul 1992 observăm o creștere a numărului de locuitori și a numărului de gospodării. Odată cu intensificarea urbanizări, majoritatea tinerilor au migrat spre orașe , iar cu căderea regimului comunist migrarea tinerilor spre alte țării dezvoltate pentru a munci , numărul de locuitori din comună a scăzut , dar numărul de gospodări a crescut .Cei care au plecat din Arieșeni, continuă să aibă o reședință secundară în comună, pentru a-și petrece timpul liber.

Bogatul patrimoniu turistic al zonei, în egală măsură un dar al naturii dar și o creație a muncii și a inteligenței umane, asociat cu proverbiala ospitalitate a moților, au făcut ca zona să capete reale valențe și vocații turistice, atrăgând și persoane care nu sunt băștinașe pentru construirea unei reședințe secundare. Astfel se explică scăderea numărului de locuitori dar tot odată creșterea numărului de gospodării.

2.2.Potențialul turistic

Potențialul turistic constitue ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice. În literatura străină deseori pentru potențialul turistic se utilizează termenul de destinație turistică. P.Cocean (1996) definește potențialul turistic mult mai sintetic ca fiind rezultatul asocierii spațiale a fondului cu baza tehnico-materială aferentă.

G. Erdeli și I.Istrate (1996) consideră potențialul turistic al unui teritoriu ca fiind ansamblul elementelor naturale, economice și cultural-istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și deci constitue premisele pentru dezvoltarea activității de turism.

2.2.1.Resurse turistice naturale

Potențialul turistic natural este impus de mai multe elemente oferite de relief, vegetație, hidrografia, faună, dar și de condiții climatice favorabile odihnei, sporturilor de iarnă și tratamentului.În ceea ce privește implicarea naturii în turism se constată aspecte dintre cele mai variate, de la o participare nesemnificativă, simbolică, de plan secund al diverselor activități, la una complexă, de obictiv propriu-zis.

Resursele turistice naturale sunt:elemente geomorfologice, de climă, de floră și de faună, peisajele, zăcăminte de substanțe minerale și alți factori;

Relieful

Comuna Arieșeni se află în partea centrlă a Munților Apuseni, în Țara Moților, care constitue un ansamblu de masive strâns legate, cu poziție centrală, cu înălțimi cuprinse între 850-1800 m și împrejurimi care au un bogat potențial turistic.

Relieful are altitudini de peste 850 m, cele mai mari înălțimi fiind în sud, în masivul cristalin Biharia, respectiv vârful Bihor sau Curbata Mare 1849 m, Curbata Mică 1777 m, Piatra Grăitoare 1650m. În nord-estul comunei cea mai mare altitudine este de 1579 m în Vârful Bătrana.

Platoul Scărișoara-Ocoale are o altitudine de 1100-1200 m fiind situat pe teritoriul comunei Gârda de Sus. Pe platou se află cinci sate și câteva însemnate obiective turistice:Ghețarul de la Scărișoara, valea Ocoale, Peștera Pojarul Poliței.

Ghețarul Scărișoara, (1165 m) cea mai mare peșteră cu gheță din țară. El cuprinde în etajul superior formațiuni de gheță cu o interesantă regenerare periodică, iar în etajul inferior, formațiuni de calcit de mari dimensiuni. În avenul de intrare se poate observa o etajeră fenologică (perioada de înflorire a plantelor) corespunzătoare păturilor de aer din ce în ce mai rece spre fund. Ghețarul este închis și nu poate fi vizitat decât sub îndrumarea paznicului.

Peștera Pojarul Poliței este una din peșterile cele mai bogat ornate din țară; ea se distinge prin bogăția în formațiuni perlate și cristalictite. În peșteră se conservă pe argilă urme ale ursului de cavernă. Peștera este închisă cu un grilaj, vizitarea ei nefiind permisă.

Ghețarul de la Vârtop, peștera Corbasca și peștera Cornii sunt importante prin gama largă de formațiuni stalagmitice, toate trei fiind deosebit de bine conservate. În peștera Cornii este păstrat un vas neolitic prins într-o crustă calcitică. Toate trei sunt închise și nu pot fi vizitate.

Peștera Ghețarul Focul Viu este alcătuită din două săli, din care prima de mari dimensiuni, ocupată de un imens bloc de gheață. Accesul în peșteră se face pe o galerie descendentă, unde este montată o scară de lemn. Tavanul sălii este spart de o fereastră de mari dimensiuni prin care a căzut o mare cantitate de bușteni și zăpadă, acumulate într-o imensă movilă în centrul sălii. Prin tavanul peșterii pătrunde suficienta lumină pentru a dezvălui splendoarea grupurilor de stalagmite de gheță, aflate în partea opusă a intrării în peșteră.

Platoul carstic se află în partea de nord și nord-est a comunei, extinzându-se mai mult pe teritoriul comunelor Gârda de Sus(jud. Alba) și Pietroasa (jud. Bihor). Aici se află platoul carstic Padiș. Aici întâlnim platourile carstice cu numeroase doline, uvale, depresiuni de contact, peșteri purtătoare de ghețari, unele declarate monumente ale naturii, apoi chei și versanți abruți.

Platoul Padiș, cu o altitudine medie de 1250-1280m se află pe teritoriul comunei Pietroasa. Are un aspect general de șes suspendat, ciuruit de numeroase doline. În partea de est a platoului se află Cabana Padiș, punctul central al traseelor turistice din Munții Apuseni.

Platoul Ponor-Lumea Pierdută, situat tot pe teritoriul comunei Pietroasa, are o altitudine medie de 1100-1150 m. Se află în sud-vestul platoului Padiș, panala canionul Galbenei. Cuprinde câteva obiective turistice excepționale , cum sunt: Cetățile Ponorului, Valea Cetăților, Poiana Ponor, peștera Focul Viu, etc.

Cetățile Ponorului și cheile Galbenei sunt dintre cele mai grandioase fenomene carstice din țara noastră. Sunt constituite din trei circuri mari de stâncă, aflate într-o imensă depresiune împădurită, adâncă de 300m și la care partea superioară are undiametru de peste un km. Pe lângă valoarea peisagistică, aici se găsește o vegetație cu numeroase elemente floristice nordice și alpine, care avantajate de condițiile microclimatice determinate de morfologia particulară a terenului, au o stațiune extrem de sudică și excepțional de coborâtă ca altitudine. Vizitarea lor este liberă.

Clima

Climatul este montan moderat dezvoltat pe fondul unei circulații dominante a maselor de aer vestice. Pentru activitățile turistice sunt de reținut patru intervale: decembrie-martie ca sezon rece și cu zăpadă bogată(stratul de zăpadă cu grosimi medii de 20-80 cm se menține mai mult timp, de la 150 zile la altitudini de 1500m , în locuri adăpostite cu expunere nordică chiar 6-7 luni) facilitând, local practicarea sporturilor de iarnă; aprilie-iunie răcoros și cu perioade ploioase ce alternează cu zile senine favorabile drumeților scurte; iulie-octombrie un climat relaxant cu timp frumos extrem de favorabil turismului; noiembrie-prima parte a lunii decembrie cu schimbării rapide ale vremii, când se produc ploi, scăderea rapidă a temperaturii și ceață ,activități turistice reduse.

Vegetație

Vegetația este bogată și variată. Dacă pe culmile cele mai înalte există pajiști subalpine, pe cele mai joase se află pajiști secundare rezultate din defrișarea pădurii. La peste 1300 m altitudine au extindere coniferele : molid și brad. Pretutindeni în jurul localităților, întinderi mari din suprafețele pădurilor au fost înlocuite de pășuni și terenuri agricole, încât, în prezent, pădurea nu depășește 55% din suprafața acestor munți.

Fauna

Există o bogată și variată faună care populează nu numai pădurile ci și întinsele fânețe și pășuni. Între mamifere reprezentative sunt cerbul, ursul, mistrețul, căprioara, jderi, veveriță, vulpi și mai puțini lupi.În apele comunei există păstrăvi, lipan .

Rețeaua hidrografică

Râul Arieșul Mare își are izvoarele în zona pasului Vârtop. Dintre numeroșii săi afluenți cei mai mari sunt: Cobleșul, Streul și Gârda Seacă. Pe valea Vârciorogului se află cascada Vârciorog -15 m înălțime.

Cea mai mare parte a nordului munților Apuseni e inclusă în cadrul Parcului natural Apuseni cu o suprafață de 75784 ha în interiorul căruia se găsesc peste 50 de rezervații majoritatea fiind reprezentate de chei, avenuri și peșteri.

2.2.2.Resurse turistice antropice

Constitue rezultatul gândirii și activităților multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor.

Resursele turistice antropice pot fi: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri și rezervații de arhitectură, monumente și ansambluri memoriale, monumente tehnice și de artă, muzee, elemente de folclor și de artă populară, etc.

Cea mai mare bogăție a zonei o constitue pădurile de molid , în valorificarea cărora locuitorii sunt adevărați maeștri. Meseria de dogar se moștenește din tată în fiu. Ea începe de la

alegerea lemnului pentru doage și până la închegarea butoaielor, putinilor și donițelor, fără a mai vorbi de confecționarea tradiționalelor tulnice și a obiectelor de artizanat( fluiere, ploști, donicioare, etc).

Cu aceași măiestrie localnici utilizează lemnul în construirea întregii lor gospodării. Casele, făcute exclusiv din lemn, au o arhitectură specifică. Fiind de cele mai multe ori amplasate pe pante, unde solul stâncos nu poate fi săpat pentru obținerea unei fundații orizontale. Fațada casei are întotdeauna un cerdac cu stâlpi și arcade, adeseori sculptate. Cel mai caracteristic este acoperișul țuguiat și foarte înalt, din șindrilă. Grajdul pentru vite este și mai caracteristic. Este un cub din bârne acoperit cu o „căciulă”, exagerat de înaltă, făcută din paie sau fân. Cu vremea, un covor gros de iarbă și de mușchi acoperă paiele acoperișului.

Interiorul casei este simplu și curat. Moții nu cumpără mobilă, ci își confecționează singuri masa, scaunele, lavița și patul. Dulapul nu intră în inventarul gospodăriei, fiind înlocuit de cuier, în schimb moții au făcut paturi extensibile cu mult înaintea inventării așa-numitului „recamier” modern. Bisericile din Arieșeni sunt construite din lemn de fag și de stejar, sunt valoroase monumente de arhitectură tradițională. O frumoasă biserică de lemn, monument de arhitectură populară din sec. al XVIII-lea, așezată într-o poziție dominantă și deține o importantă colecție de icoane pe lemn și sticlă.

Din numeroasele datini nu putem trece cu vederea pe cea mai specifică, aceea a targurilor anuale. Cel mai celebru este fără îndoială, Târgul de fete de la Găina. Inițial el constituia un prilej pentru fete și băieții din diferite regiuni ale Apusenilor ca să se cunoască și să contacteze căsătorii, de unde și numele de târg de fete.

2.3.Stațiunea turistică Arieșeni

Este punctul de plecare în traseele de escaladă și drumeție din Munții Apuseni, fiind situată la 950 m altitudine, în stațiune se poate ajunge pe DN 75, până la izvoarele Arieșului Mare.

Din inițiativa O.J.T. Alba , în ultimii ani, s-a creat aici o mică stațiune montană având în dotare un popas turistic, vile și căsuțe.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 329/16.06.2006 se aprobă atestarea localității Arieșeni, ca stațiune turistică de interes local. Configurația variată a reliefului ca și factor climatic fac ca această zonă să aibă un potențial turistic deosebit și cu o valoare ridicată. Resursele turistice deosebite conferă zonei un grad ridicat de interes, atât vara cât și iarna, prin practicarea sporturilor specifice acestui sezon. O mare importanță o prezintă rezervațiile naturale ce fac parte din Parcul Natural Apuseni, ocupând mai mult de jumătate din suprafața comunei.

Stațiunea Arieșeni se pretează la practicarea și dezvoltarea unor forme variate de turism: turism pentru practicarea sporturilor de iarnă, turism de odihnă și recreere, turism rural, de tranzit, cicloturism, drumeția montană, speoturismul, turism itinerant cu valențe culturale.

Bazinul superior al Arieșului poate constitui un punct de atracție pentru turiști datorită

atât zăpezilor abundente, favorabile sporturilor de iarnă, cât și diverselor frumuseți naturale (peșteri, cascade, trasee turistice) ce prezintă interes îndeosebi în timpul verii. Accesul la stațiunea turistică Arieșeni este foarte ușor și pentru turiștii străini, chiar în condițiile actuale existănd numeroși turiști maghiari și italieni care vin aici în sistem de agroturism.

Stațiunea turistică Arieșeni este concepută a se dezvolta în comuna cu același nume, cu extindere atât 10 km în amonte pe Valea Arieșului Mare, până la izvorul acestuia din șaua Vârtop, cât și spre sud și vest în teritoriul delimitat de drumul spre releul de televiziune și de creasta care unește vârful Curcubăta Mică, vârful Curcubăta Mare, Șaua Tarnița Bihorului, vârful Piatra Grăitoare, Cota 1526 m, Pasul Vârtop. Aici se pot dezvolta toate dotările necesare unei stațiuni turistice ce poate avea activitate atât în timpul verii, cât și în timpul iernii.

Pe timpul verii, existența cadrului natural foarte plăcut, a condițiilor ecologice favorabile( puritatea deosebită a aerului și a apei), a împrejurimilor bogate în puncte de interes turistic(naturale și antropice), pot conduce la practicarea diferitelor sportive, precum și implicarea turiștilor în activitățile meșteșugărești și artizanale specifice locuitorilor din zonă. Pe timpul iernii stațiunea oferă condiții favorabile practicării sporturilor de iarnă.

Cererea internă pentru sezonul de iarnă există deja datorită partiei amenajate la Vârtop, mulți turiști din Oradea și Cluj preferând-o în defavoarea partiilor din Stâna de Vale și Băișoara, aflate mult mai aproape de aceste orașe. Pârtia de schi Vârtop, bine îngrijită este dotată cu teleschi și utilaje de întreținerea zăpezii. Lungimea totală a pârtiei este de 1.000 metri, cu o diferență de altitudine de 200 de metri, grad mediu de dificultate , beneficiind și de instalație de nocturnă. Instalații de transport pe cablu: teleschi cu lungimea de 770 m, capacitatea de transport 760 m.

Pârtia Vârtop este în proprietatea Primăriei , doar terenul de sub stâlpi este concesionat. Autoritățile locale intenționează ca în viitorul apropiat să mai amenajeze încă patru pârtii și să concesioneze 50 de ha de teren investitorilor care intentenționează să construiască hoteluri și vile în apropierea pârtiei Vârtop.

Mii de turiști au luat cu asalt stațiunea montană Arieșeni, pentru a putea participa la Sărbătorile Zăpezii, manifestării ce cuprind concursuri inedite, concerte și dicoteci în aer liber

sau demonstrații de lupte medievale. Potrivit organizatorilor, ediția din acest an a Sărbătorilor Zăpezii a adunat la Arieșeni aproape 10.000 de turiști atât din județul Alba, Cluj, Bihor, Hunedoara sau chiar Mureș.

Școala de schi, prin persoana profesorului Dănuț Gligor, a continuat sistematic să valorifice condițiile naturale ale stațiunii propice sporturilor de iarnă și să le facă cunoscute în vederea atragerii turiștilor.

Poziția geografică favorabilă a Arieșenului va face ca turiștii din vestul Europei să vină aici pentru a petrece un concediu datorită distanței relativ scurte pe care trebuie să o parcurgă și a prețurilor mult mai mici în comparație cu Germania, Elveția și Franța.

Cele mai importante spații de cazare din zona Arieșeni, prezentate în Anexa 1.,le-am analizat din punct de vedere al zonei în care sunt situate, a clasificării și a numărului de locuri de cazare, după cum urmaeză:

1.Din punct de vedere al zonei în care sunt situate spațiile de cazare prezentate în Anexa 1.1. rezulată că 85,71% din totalul de spații, sunt situate în Arieșeni, 9,52% în Vârtop, 4,77% în Gârda, ajungem la concluzia că atracția principală o constitue stațiunea Arieșeni.

2.Din punct de vedere al clasificării turistice, pensiunile cu 4 margarete au o pondere de 9,52% din totalul spațiilor de cazare din zona Arieșeni, pensiunile cu 3 margarete sunt în procent de 23,81% cele de 2 margarete 47,61% iar cele de 1 margaretă 14,28% . În zonă se află un hotel de 3 stele, o cabană de 3 stele care au un procent de 4,76% din totalul spațiilor de cazare din zonă (Anexa 1.2)

3.După numărul de locuri de cazare, se deosebesc 10 spații cu până la 10 locuri de cazare inclusiv, în procent de 47.62%, 6 spații cu număr de locuri de cazare cuprins între 10 și 30, adică 28.57% și 5 spații cu număr de locuri între 30 și 50, în procent de 23.81% (Anexa 1.3)

Spațiile de cazare aflate în Arieșeni , la pensiuni de 2 margarete sunt predominante și preferate de turiști pentru tarifele practicate .

2.4.Trasee turistice

Trasee montane și circuite posibile de parcurs în timpul cazării la cabanele sau pensiunile din stațiunea Arieșeni, în ordinea complexități și a necesității echipamentului, precum și a antrenamentului de mers pe munte, fără a avea neapărat nevoie de hărți turistice, acestea putând fi considerate excursii ușoare în Apuseni (loc pitoresc încărcat cu foarte multe obiective și zone turistice).

1.Arieșeni-Gârda Seacă-Cabana Scărișoara (marcaj triunghi roșu, 2-3 ore) urmează DN 75 din centrul comunei în aval. Urcă în stânga până la satul Fata Lăpușului și trece culmea dealului Pănteștilor pentru a cobora în valea Seacă. Urcând pe versantul stâng al văii se ajunge la peștera Ghețarul de la Scărișoara.

2.Arieșeni-Poiana Florilor (triunghi galben, 13km, 4 ore) are ca finalizare vizionarea canionului Galbenei. Traseul urmează în amonte valea Cobleșului apoi afluentul stâng al văii Goja până la șaua Curmeziș (1043m altitudine). De aici se coboară în valea Luncșoara, intrând în canionul Galbenei, în mijlocul căreia se află Poiana Florilor. De aici mai multe trasee marcate ne conduc spre cabana Padiș, Izbucul Galbenei, Groapa Ruginoasă și comuna Pietroasa.

3.Arieșeni-Lumea Pierdută-Padiș (18 km, 7 ore) urmează traseele anterioare până la km 6,2 , de aici urmând valea Ponorașului până la izvoare. După ce ajungem la capătul amonte al poienii Ponoraș se urmează un drum la stânga, se trece peste o șa și se ajunge la platoul Lumea Pierdută. Până acum 15-20 de ani, acest platou era acoperit de păduri mari de conifere, unde turistul necumoscător se putea rătăci repede. Aici se pot vizita impresionante peșteri verticale- avene-Gemănata și Negru. De la avenul Negru începe marcajul cu cruce galbenă care, trecând peste parâul Ursului, conduce, după încă 7 km, la cabana Padiș.

4.Arieșeni-Peștera Căput-Cabana Padiș (triunghi roșu, 16 km, 6 ore) este unul din traseele de legătură dintre valea Arieșului Mare și Platoul Padiș. Traseul urmează în amonte valea Cobleșului până la confluența dintre paraiele Goia și Ponoraș apoi urcă printre casele satului Cobleș. De pe șaua Borțigu coboară în bazinul închis al cetăților Ponorului. După ce se trece pe lângă Peștera Căput și Poiana Ponor se ajunge la șesul Padiș, apoi la cabana Padiș. De aici numeroase trasee turistice fac legătura cu cabana Scărișoara, stațiunea Stana de Vale, Cheile Someșului Cald, Lumea Pierdută, comuna Pitroasa, Cetățile Ponorului, comuna Gârda de Sus.

5.Arieșeni-Cobleș-Cetățile Ponorului(11 km, 4 ore 30 minute) este comun cu traseeul numărul 4 până la peștera Căput. De aici se urmează, spre stânga, drumul forestier pană la locul în care indicatorul îndeamnă la coborarea potecii, tot la stanga, pentru a ajunge la rezervația Cetățile Ponorului.

6.Arieșeni-Casa de Piatră (814 km, 4 ore 30 minute) face legătura directă între cele două sate. Din satul Casa de Piatră se ajunge în circa 2 ore și 30 minute la cabana Padiș.

7.Arieșeni-Gârda de Sus (DN 75, 8 km) traseu de legătură între centrele celor două comune. Din Gârda de Sus se poate ajunge la peștera Ghețarul de la Scărișoara.

8.Arieșeni-valea Crișului Negru-Băița ( triunghi roșu, 20 km, 5 ore 30 minute) urmează DN 75 în amonte până la pasul Vârtop (9 km) de unde coboară pe Hoanca Moților până la Crișul Negru și porțile Bihorului. În continuare se coboară drumul forestier în Băița Plai.

9.Arieșeni-Vârtop-Peștera Urșilor (22 km, 6 ore) urmează drumul până în șaua Muncelului. De aici pe culmea dintre Sighișel și Giulești se coboară în satul Giulești. În continuare în aval mai sunt 3 km până în satul Chișcău unde se află Peștera Urșilor.

10.Arieșeni-Vârtop-Groapa Ruginoasă (11 km, 3 ore 30 de minute) urmează DN 75 până la primul pârâu după pasul Vârtop. Pe acest pârâu urcăm 30 de minute pentru a ajunge deasupra imensei ravene Groapa Ruginoasă.

11.Arieșeni-Cascada Vârciorog (5.3 km, 1 oră 30 de minute)urmează DN 75 în amonte, până la intersecția cu drumul forestier Vârciorog. Urcând pe acest drum încă 3,3 km se ajunge la frumoasa cascadă.

12.Arișeni-Vârful Curbata Mare(14 km, 4 ore) urmează drumul forestier ce urcă pe valea Șteului până sus pe munte. Aici se află o stație TV dată în folosință în noiembrie 1984.

13.Arieșeni-Piatra Grăitoare ( 12 km, 3 ore) urmează interfluviul dintre văile Galbena și Vârciorog. Un interesant fenomen de ecou la apropierea sub 100 m de această piatră grăitoare.

14.Arieșeni-Iarba Rea-Avram Iancu-Muntele Găina (28 km, peste 9 ore ) traseul urmează poalele de nord-est ale masivului Biharia trecand prin satele Șteu, Pătrăhăiești, Iarba Rea. Coborând pe Arieșul Mare se ajunge în satul Avram Iancu. Din centrul comunei urcând puternic pe versantul Dealul Pietrei se ajunge după 2 ore pe platoul Muntele Găina. Aici în fiecare an în perioada de 20-21 iulie se organizeză celebrul „Târg de fete „ .

Aceste trasee turistice din munții Bihor- Vlădeasa, sunt scurte și pot fi străbătute de către turiști, destul de ușor, cu revenire în aceași zi în punctul de plecare. Existnd multe atracții turistice a fost necesar crearea unui număr mare de trasee turistice cu marcaje. Pe parcursul unui traseu turistic, pot fi admirate multe cadre naturale care invită turiștii la drumeție și popas.

CAPITOLUL-III- ANALIZA IMPACTULUI SOCIO-CULTURAL ȘI ECONOMIC AL TURISMULUI RURAL ASUPRA COMUNITĂȚII UMANE DIN ARIEȘENI ȘI PROPUNERI PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA ACTIVITĂȚII DE TURISM RURAL ÎN ZONA STUDIATĂ

Un număr tot mai mare dintre cei implicați, sub o formă sau alta, în activitățile de turism sunt conștienți de efecte provocate de dezvoltarea turistică, de impactul acestor activități asupra populației și ambientului.

Noțiunea de impact presupune analiza relațieie turist- resursă turistică- produs turistic, care se desfășoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, până la asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra zonei turistice este dat de :

-cadrul natural și varietatea potențialului turistic;

-existența unei infrastructuri generale, care asigură circulația , accesul și informarea;

-prezența unor structuri turistice de cazare, alimentație publică, agrement.

3.1. Cercetarea dezvoltarii turismului rural și impactul acestuia asupra culturii și comunității locale.

Turismul rural se derulează în spații relativ nepoluate, neperturbate, locuite de comunități tradiționale, satifăcând multiple nevoi: nevoia de „evadare” pentru diminuarea stării de tensiune, aceasta fiind însoțită de o participare activă sau pasivă la desfășurarea activităților turistice; nevoia pentru menținerea sau refacerea sănătății; nevoia de apartenență și dragoste; nevoia de cunoaștere și educare; nevoia legată de dorința de vizitare a rudelor și prietenilor; nevoia de frumos și inedit, etc.

Locuitorii acestei zone,care au ca activitate de bază agricultura, creșterea oilor, confecținarea butoaielor, etc., au devenit din ce în ce mai interesați ,față de îndeletnicire, folosindu-și îndeletnicirea și priceperea pentru a se integra în rețeaua constituită în scopul promovării turismului rural și al informării profesionale a celor care vor să se orienteze spre acest nou domeniu și anume OVR- Operațiunea Satelor Românești.

Dezvoltarea turismului în așezările rurale generează anumite efecte, asupra locuitorilor din această zonă. Scopul acestui studiu a identificarea impactului economic și socio- cultural a turismului asupra populației băștinașă. Am întocmit un studiu pe bazat unui chestionar de 13 întrebări (Anexa 2) care scoate în evidență părerile sătenilor , despre aceste efecte, rezultând o încercare de a măsura efectele în sine.

Numărul localnicilor chestionați a fost de 25, din care doar 18 dețin structuri de primire. Analiza răspunsurilor pune în evidență următoarele aspecte ( la întrebările despre pensiuni au răspuns doar deținători de spații de cazare ) :

1.În comuna Arieșeni se practică intens turismul rural, în acest fel existând pensiuni turistice omologate, amenajate în locințele proprietarilor sau în clădiri independente. Unii dintre cei chestionați, consideră agroturismul,o activitate secundară practicată în paralel cu activitatea desfășurată în gospodăria proprie, care rămane principala lor ocupație și sursă de venit (creșterea animalelor, meșteșugărit, silvicultură, pomicultură, etc).

2.Majoritatea celor chestionați consideră oportună dezvoltarea turismului, care contribuie la completarea veniturilor familiei. Turismul reprezintă unul din scopurile pentru care cei 18 deținători de structuri de primire au construit sau au amenajat o pensiune agroturistică, cu dorința de atracție , prin vânzarea produselor specifice gospodăriei, prin creșterea ponderii utilizării forței de muncă feminină în aceste activități.

Avantajele de ordin economic atrag cel mai mult, dar nici cele de ordin social nu pot fi ignorate. Urmare a contactelor cu citadinii romani și stăini, pe lângă aportul de varietate în modul de viață specific, adeseori solitar, toți cei întrebați, sunt de părere că pot deveni mai bine informați despre o serie de probleme de actualitate de ordin: medical, economic, juritic, tehnologic, care au un impact favorabil asupra propriei lor condiții socio-culturale.

3.Unii dintre cei chestionați, doresc să investească în turism, dar nu în spații de cazare, ci în activitățile adiacente și necesare unui turism durabil: o mică măcelărie, o mică lăptărie, o brutărie, o spălătorie,agrement,etc. Ținând cont că activitatea turistică este în curs de dezvoltare, oamenii consideră că pot fi dezvoltate și celelalte activități adiacente turismului.

Activități care sunt utile și în afara sezonului plin ( adică iarna , când stațiunea este plină) , activități care pot deservi populația zonei și turiști care sunt în tranzit sau temporar. Existența unui număr destul de mare de pensiuni și spații de cazare în gospodăriile țărănești necesită și existența celorlalte activități.

4.Nu toți cei chestionați au posibilitatea să se angajeze în a investi în turism. Principalele cauze menționate de cei chestionați au fost de ordin legislativ ( legislație foarte grea pentru pregătirea lor ), financiar sau din lipsa implicării. Dintre cei chestionați 2 persoane ar dori să apeleze la fonduri Phare, dar lipsa de pregătire profesională, de experință, de cunoaștere a cerințelor pentru acordarea acestor fonduri ( pe lângă partea financiară de pe care o au) îi împiedică.

Cei angajați în turism s-au asociat organizațiilor de profil, pentru că într-un cadru organizat există posibilități mai multe și mai bune de alcătuire a ofertei, de promovare și comercializare a acestei oferte, decât acționând de unul singur. Cei 18 care dețin pensiuni turistice sunt înscriși într-o rețea de agroturism și anume OVR sau ANTREC.

5.Cei chestinați în legătură cu participarea la cursuri sau conferințe pe această temă au răspuns afirmativ, dacă aceste cursuri ar fi susținute la ei în localitate. Activitățile zilnice le ocupă majoritatea timpul, fiind dificil să călătorească spre alte localități.

Dorința lor este să ofere servicii de calitate, iar cursuri despre amenajarea spațiilor de primire, pregătire și servire a mesei ( reguli despre servirea mesei), clasificare, omologare, comunicare cu clienții, cursuri pentru învățarea unei limbi stăine, ar fi ceva ce ar dori.

6.Mulți dintre cei întrebați nu consideră legislația foarte favorabilă. Birocrația este ceea ce îi deranjează cel mai tare, multitudinea de acte pe care trebuie să le depună pentru eliberarea unui certificat de înmatriculare la Registrul Comerțului, numărul de plimbări până acolo pentru eliberarea cerficatul, timp pe care îl consideră pierdut, documentația care trebuie întocmită pentru obținerea clasificări, pentru autorizațiile de funcționare , actele care trebuie întocmite după fiecare lună de activitate și depunerea declarațiilor lunare, etc. Unii consideră că condițiile sunt multe, dar ajutorul din partea autoritățiilor sunt nule.

7.Cei chestionați consideră că dezvolatarea turismului are un impact pozitiv asupra vieții lor dar și un impact negativ. Impactul pozitiv pe care îl observă este cel economic, care contribuie la viața economică a comunei prin creșterea veniturilor locuitorilor,prin creșterea numărului de locuri de muncă.

Creșterea veniturilor gospodăriei duce la ridicare confortului și dezvlotarea economică a localității. Două persoane mai în vârstă dintre cei chestionați, consideră că numărul mare de turiști (care își petrec vacanțele iarna aici) produce aglomerare în sat și pe ulițele satului, zgomot, agitație, acest lucru este deranjant pentru cei mai în vârstă. Tot din cauza numărului mare de turiști care iau parte la Târgul de pe muntele Găina , caracterul folcloric al acestei serbări începe să se piardă.

8.Relațiile cu turiștii cei chestionați le consideră bune. Dintre cei 18 chestionați , 4 au amenajat spațiul de cazare în locuința proprie fapt care reprezintă un impact puternic pentru citadin. Este locul de unde se culeg legume și fructe proaspete, unde se prepară cașul ,brânza , telemea prospete, unde se succed generații fără să schimbe modul de viață, locul care pentru citadin este plin de lucruri simple.

Dorința localnicilor este de-a oferi servicii cât mai bune, ei încercă ca amenajările moderne care asigură calitatea spaților de cazare, să nu afecteze valorile identități rurale. Prin serviciile oferite ei doresc ca turiștii care le-au trecut pragul să mai revină cu drag la ei.

9.Prezența turiștilor în stațiune aduce venituri tuturor celor care sunt implicați într-o activitate , începând de la cei care dețin spații de cazare, la cei care comercializează produse obținute din muncile agricole, la cei din ateliere meșteșugărești, răspunzând la această întrebare toți cei chestionați. Preferințele lor în funcție de starea civilă sunt:

a.Familile cu copii: este răspunsul care l-au dat 14 persoane care dețin structuri de primire, spunând că le plac copii cum se miră de fiecare activitate care se petrece în gospodărie sau prin sat și ” sunt oameni de treabă” .

b.Familile în vârstă (bunicii): este răspunsul pe care 6 persoane l-au dat, motivul este că aceste famili sunt mai liniștite, nu provoacă daune și apreciază mai mult tot ce se întreprinde pentru ca, ei în calitate de turiștii să se simtă bine.

c.Studenții, elevi : această categorie de turiști, care sosesc în grupuri organizate, sunt preferați de către 5 persoane, care dețin pensiuni turistice cu capacitate mai mare.

După naționalitate preferințele sunt:

a.Turiștii romani sunt preferați de 18 persoane, considerând că limba este un avantaj pentru o bună comunicare.

b.Turiștii străini sunt preferați de 7 persoane, motivele sunt: plătesc mai bine, sunt mai civilizați, nu au pretenți (preferința lor este să locuiască în casele țărănești ), sunt mai ușor de mulțumit și au multe de învățat de la ei.

10.Fluxurile de turiștii au generat schimbări au răspuns cei chestionați,prin stimularea dezvoltării turismului. Turiștii prin contactul cu populația gazdă, pe timpul șederii, au influiențat stilul de viață a individului gazdă, a calității vieții, a relațiilor interfamiliare, această relație fiind valabilă și invers. Mulți dintre turiștii care au trecut sau au petrec un sejur aici au fost influiențați de simplitatea de care dau dovadă, de ospitalitatea, de regimul de viată sănătos, de unele obiceiuri, de preparatele culinare.

11.Infrastructura este factorul permisiv al produsului turistic, întrucât el condiționează și sprijină dezvoltarea turismului. În infrastructură incluzând: transporturile, mijloace de cazare, mijloace de alimentație, așezăminte de sănătate, rețele de aprovizionare cu combustibili și lubrefianți, rețeaua de agrement, rețeaua de informare turistică, rețeauă de comercială cu amintiri și alte mărfuri de consum turistic.

Cei chestionați au răspuns că starea infrastructurii este bună, pensiunile care există sunt construcții noi, sau care sunt mai vechi sunt reparate și modernizate,iar spații de agrement există. Una dintre probleme este drumul DN 75 care face legătura cu orașul Turda și Cluj Napoca, este într-o stare deplorabilă, lucru care afectează tranzitul de turiștii. O altă problemă este canalizarea, care lipsește.

12.Agroturismul-această formă de turism face parte din componenta rurală a turismului, de care, din 1994, se ocupă ANTREC-ul. Promovarea acesteia se face în primul rând prin publicarea unor tipărituri, asociația editând revista „Vacanțe la țară „, unde se pot găsi toate informațiile legate de această ofertă turistică. La București, în luna octombrie 2006, a avut loc și prima expoziție rustică, unde au fost promovate exclusiv pensiunile turistice din mediul rural ( din care fac parte și cele agroturistice ).

Stațiunea Arieșeni mai colaborează și cu OVR-ul, bucurându-se de o bună publicitate, atât pe piața internă, cât și pe cea internațională.

Toți cei care și-au amenajat o pensiune turistică doresc să se facă cunoscuți, obiectivul lor este să realizeze un profit, să își asigure un număr cât mai mare de potențiali clienți. Prin amenajarea pensiuni ei doresc să își comercializeze produsele, să realizeze un profit pentru a putea recupera din investțile făcute.

Cei care și-au amenajat camere în locuința proprie, turiștii sunt cei care îi promovează prin publicitatea pe care o fac pe cale verbală. Modul în care își servesc clienții, ospitalitatea pe care o oferă , este cartea de vizită pentru proprietari.

O parte din cei care dețin pensiuni cu capacitate de cazare mai mare , publicitatea este susținută la nivel individual, se face prin vectorii de informație a căror realizare și difuzare nu implică costuri atât de ridicate: pliante , broșuri, site-uri.

13.Activitatea de agroturism crează anumite dezavantaje. Dezavantejele a unor pensiuni față de altele decurg din faptul că și turiștii pot conduce la o destabilizare a cadrului socio-cultural intim structural al comunității rurale, prin modificare echilibrului economic dintre membrii localității în funcție de veniturile rezultate din activitățile turistice practicate.

Dintre cei 18 chestionați, 4 persoane care și-au amenajat în locuința proprei spații de cazare, se simt dezavantajați prin numărul mai mic de turiștii pe care îi pot găzdui, prin lipsa unui spațiu de agrement. Aceste dezavantaje încearcă să le compenseze oferind alte servicii și prin încercarea de a face mereu investiții pentru o amenajare turistică de calitate.

Fiecare dezavantaj , încearcă să îl constituie într-un avantaj, fiind un imold pentru dezvolatarea activităților turistice , pentru fiecare pensiune în parte.

Pentru cele 25 de persoane chestionate , turismul a devenit un stil de viață, simțind că sunt influiențați pozitiv, creând legături durabile între turist și gazdă.

Desfășurarea eficientă a activităților turistice presupune existența unui mediu înconjurător adecvat, având calități superioare atât în privința condițiilor naturale, cât și a celor create de om. Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale, fără discernământ și la întamplare , pot produce în timp și spațiu efecte defavorabile supra tuturor componentelor de mediu.

Această valorificare prin turism a patrimoniului natural și cultural al unei zone turistice prezintă, în plan social, atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.

Impactul pozitiv se poate exemplifica prin:

Beneficii economice: creșterea veniturilor populației în condițiile reducerii exploatării silvice, fapt care contribuie la îmbunătățirea condițiilor de trai; creșterea puterii economice a localități, prin obținerea de noi venituri din taxe și impozite locale care duce la încurajarea de noi investiții în turism; creșterea numărului de unități de cazare, sporirea numărului de unități de alimentație, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, preparate din carne, legume și produse proaspete, etc.); crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri și femei; asigurarea și dezvoltarea progresului social, a confortului general în localitate; dezvoltarea comerțului bazat pe produsele locale și meșteșugărești.

Conservarea culturii: dorința locuitorilor de a diversifica formele de artizanat, de a revigora tradițiile culturale și religioase; interesul crescut al populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale , care pot fi valorificate.

Schimburile interculturale: între turiști și populația gazdă facilitează dispariția barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale, dezvoltă sentimente de înțelegere și toleranță , fiecare dintre părți dorind să cunoască mai multe despre cultura și obiceiurile celuilalt.

Dar există și impactul negativ care este determinat în primul rând de acțiunea distructivă a turiștilor asupra resurselor turistice. Impactul negativ s-a materializat prin: defrișarea pădurilor în favoarea construcțiilor de pensiuni, impact care se răsfrânge asupra mediului înconjurător, poluarea solului și a apei prin deșeurile care se deversează din cauza lipsei de canalizare. Perturbarea liniști locuitorilor datorită circulația turistică necontrolată mai ales în sezonul de iarnă, parcarea și circulația în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, prin producerea de : gaze de eșapament, zgomot. Apariția unor conflicte între locuitori datorită activități turistice pe care o desfășoară fiecare, nu știu cum să facă să câștige mai mult decât celălalt, lucru care conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură. Locuitori au ajuns să trăiască în funcție de turiști. Din cauza numărului mare de turiști care iau parte la Târgul de pe muntele Găina , caracterul folcloric al acestei serbări începe să se piardă.

Apariția unor pensiuni multicolore care nu se încadrează în peisajul rustic, nu încurajează deloc ideea de turism rural. Locuitori încep să renunțe la modul lor de viață și la ocupațiile tradiționale , pastorale, silvicultură , artizanat, în favoarea unor activități și servicii turistice care aduc venituri mai rapide și mai importante.

Un alt impact negativ este concentrarea sezonieră a cererii turistice se răsfrânge în mod negativ asupra asupra forței de muncă din acest sector. Ea duce la folosirea sezonieră a cadrelor, determină nu numai o instabilitate a lor, dar și un nivel scăzut al calificării lor și în consecință , al calității produsului turistic oferit.

Circulația turistică determină apariția de schimbări a mentalităților, a valorilor morale , păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor.

Impactul activității turistice se manifestă la nivel local; comunitatea –gazdă este cea care suportă aglomerația, presiunea asupra resurselor și provocările de conservare a culturii locale. Intensitatea impactului depinde de o serie de o serie de factori, precum numărul de vizitatori, sezonalitatea, ect. Aceste efecte sunt mai puțin resimțite atunci când activitatea turistică aduce beneficii economico- financiare comunității. În caz contrar, locuitorii comunității-gazdă se manifesta cu ostilitatea între ei sau cu turiști.

3.2.Propuneri pentru valorificarea și comercializarea produsului turistic rural.

Avand în vedere condițiile geografice existente în această zonă, în localitatea Arieșeni se poate realiza o stațiune turistică la standarde internaționale cu consecințe pozitive asupra dezvoltării zonei. Datorită condițiilor naturale climatice , terenurilor potrivite pentru extinderea activităților de agrement , a partiei de schi existe la Vartop se poate realiza un proiect complex care presupune, o susținere adecvată din partea autorităților județene și locale.

Bazinul superior al Arieșului constitui un punct de atracție pentru turiști datorită zăpezilor abundente, favorabile sporturilor de iarnă, cat și diverselor frumuseți naturale (peșteri, cascade, trasee turistice) ce prezintă interes îndeosebi în timpul verii.

Pe timpul verii, existența cadrului natural foarte plăcut, a condițiilor ecologice favorabile (puritatea deosebită a aerului și a apei), a îprejurimilor bogate în puncte de interes turistic (naturale și antropice) pot conduce la practicarea diferitelor activități sportive, precum și la implicarea turiștilor în activitățile meșteșugărești și artizanale specifice locuitorilor din zonă.

Spațiul rural din Arieșeni deține un potențial deosebit în ce privește patrimoniu cultural prin existența unor ansamblu de biserici, case memoriale, prin păstrarea tradițiilor și obiceiurilor locale, prin practicarea agriculturii ecologice care deservește atat activitatea de turism rural cat și protecția mediului.

Propuneri pentru valorificarea și comercializarea produsului turistic rural :

-îndeplinirea condițiilor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, criterii necesare pentru păstrarea acestui statut. Este vorba despre numărul minim de locuri de cazare, amenajarea de spații comerciale, săli de fitness și locuri de promenadă. Stațiunea Arieșeni nu are probleme din cauza numărului de spatii de cazare ,numărul minim de locuri de cazare într-o stațiune de interes local așa cum este catalogată Arieșeni, ar tebui să crească de la 50 la 100, condiție îndeplinită deja , care poate oferi 200 de locuri de cazare;

-din veniturile obținute din taxa hotelieră , autoritățle locale ar trebuie să construiască 2 terenuri de sport, cel puțin o sală de fitness, spații comerciale, locuri iluminate pentru plimbări, parc, dezvolatarea căilor de acces;

-stațiunea trebuie să dispună de un centru de informare și promovare turistică care să fie în legătura online cu unitățîle de cazare;

-stoparea depopulării populației , atragerea tineretului prin crearea de locuri de muncă;

-crearea de noi trasee turistice , de locuri de popas, de campare ;

-creșterea numărului de locuri de recreere, de divertisment, de paracticare a diferitelor sporturi cum ar fi echitație, tenis, golf, pescuit sportiv de păstrăvi, etc.;

-creșterea numărului de actori implicați în dezvoltarea și promovarea serviciilor turistice;mediatizarea mai intensă a patrimoniului peisagistic, cultural, al tradițiilor, a diverselor trasee turistice;

-creșterea nivelului de pregătire și instruire a populației, implicarea persoanelor calificate în turism, întoarse din mediu urban în mediul rural și care pot ajuta comunitatea locală.

-promovarea și dezvoltarea activităților meșteșugărești, de artizanat și a produselor locale, prin construirea , modernizarea și dotarea cu echipamente specifice atelierelor de prelucrare a lanii, lemnului, pilăriei, broderie, croitorie, instrumente muzicale tradiționale, etc.

Existența mediului natural nepoluat va atrage un număr considerabil de turiști romani și străini, iar realizarea unor amenajări turistice în concordanță cu resursele va permite posibilitatea aplicării unor tarife prin care să se asigure recuperarea în termen scurt a investițiilor și obținerea unui profit apreciabil.

Amenajarea stațiunii va contribui la creșterea rapidă a nivelului de trai a populației din zonă atat prin creare de locuri de muncă, cat și prin exigențele impuse de prezența și buna deservire a turiștilor.

3.3Principalele metode de promovare

O importantă metodă de promovare a turismului rural este însăși calitatea serviciilor oferite, servicii care determină satisfacția turiștilor, ceea ce îi poate transforma în clienți fideli. Mai mult, ei pot recomanda pensiunea la care s-au simțit bine altor persoane, prin această reclamă verbală, gradul de ocupare poate crește considerabil.

Existența unui site pe Internet atrage atenția asupra existenței unei pensiunii și popularizarea ofertei este întotdeauna binevenită. Mai puțin eficentă se dovedește o promovare costisitoare (presa scrisă, radio, TV ), care de cele mai multe ori nu își justifică prin sporul de eficiență costurile foarte ridicate. Excepție fac revistele sau emisiunile care au ca subiect călătoriile, turismul. O altă modalitate de promovare sunt targurile și festivalurile, sărbători folclorice care păstrează și prezintă datinile străvechi.

Existența măsurilor promoționale nu se ridică la nivelul potențialului turistic din zonă, intensificarea turismului rural impune acordarea unei atenții suplimentare. Locutorii acestei zone turistice împreună cu administrația locală trebuie să întreprindă anumite măsuri pentru repararea , modernizarea și întreținerea căilor de acces, serviciilor de cazare, agrementului și animației, dotărilor sportive, factorului uman. Astfel se impune:

-repararea căilor de acces, mai ales a celor care fac legătura cu stațiunea Arieșeni, dinspre marile orașe. Această cale de acces este DN 75 care face legătura cu orașul Turda, Cluj-Napoca, drum național aflat într-o stare deplorabilă, problemă care afectează fluxul de turiști, care evită să vină spre această stațiune;

-organizarea unui centru de turism care să coordoneze activitatea turistică din zonă, prin gruparea mai multe pensiuni care să asigure servicii de recepție, turiștii care sosesc să nu fie nevoiți să caute cazare în toată stațiunea, din contră să aibă sentimentul de siguranță, încredere;

-atragerea studenților și a tinerilor pentru organizarea unor cursuri de învățarea unei limbi străine, mai ales pentru cei care dețin o pensiune turistică și sunt înscriși într-o asociație;

-diversificarea serviciilor de bază și cele de agrement prin asigurarea pensiunii complete sau demipensiune, zilnic gazda împreună cu turiști să stabilească meniul, chiar să îi implice în prepararea alimentelor dacă doresc. Prezentarea turiștilor produsele alimentare specifice, dulciurile tradiționale, siropurile și ducețurile din fructe de pădure preparate în casă;

-organizarea de demonstrații în atelierele meșteșugărești la care să asiste turiștii. În apropiere să fie amplasat magazinul cu produse de artizanat cum ar fi: ploști, butoiașe cu păhărele frumos ornate, ciubere, donițe și căni miniaturale, fluiere și punguțe de piele, locul de frunte ocupăndu-l tulnicele de cele mai variate dimensiuni, produse de artizanat la care moții sunt adevărați maeștri.

-crearea și comercializarea de materiale documentarea despre Țara Moților, Arieșeni, la obiectivele sale turistice: cărți de istorie, albume, monografii, vederi, pliante, timbre, hărți, ghiduri turistice.

3.4.Promovarea unui turism rural viabil prin dezvoltarea durabilă a zonei

Dezvoltare ce satatisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare reprezintă dezvoltarea durabilă.

Bogatul patrimoniu turistic al zonei Arieșeni, în egală măsură un dar al naturii dar și o creație a muncii și a inteligenței umane, asociat cu proverbiala ospitalitate a locuitoriilor, au făcut ca comuna Arieșeni să capete reale valențe și vocații turistice.

Prin punerea în valoare a ofertei de cazare și servicii a tuturor structurilor turismului rural, prin crearea unor programe de turism variate se dezvoltă circulația turistică rurală. O strategie de dezvoltare pe termen lung aduce beneficii atat pentru locuitorii acestei zone, cat și pentru beneficiari, respectiv pentru turiști. Lipsa unei planificării poate conduce la apariția degradarea resurselor turistice naturale și antropice.

Promovarea unui turism rural prin dezvoltarea durabilă a zonei vizează trei domenii:

Economic, prin creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor, acest lucru se poate realiza prin conservarea resurselor turistice naturale și antropice, în scopul utilizări continue în viitor. O asemenea măsură nu poate contribui decat la binele locuitorilor, prin asigurarea unor venituri suplimentare, venituri care contribuie la creșterea nivelului de trai a comunității locale.

Ecologic, prin evitarea degradării mediului. Calitatea sporită a mediului în peisaje bine conservate, absența poluării factorilor de mediu (aer, apă, sol, vegetație, faună) constituie un

element de atractivitate turistică. Conservarea resurelor turistice, multe dintre ele fiind epuizabile mai devreme sai mai tarziu, se poate realiza prin cunoașterea mai bună și conștientizarea de către populație și vizitatori a ideii de conservare.

Social, prin creșterea numărului de locuri de muncă, atragerea tinerilor prin fixarea forței de muncă o consecință importantă întrcat majoritatea zonelor rurale se confruntă cu fenomene de depopulare. Favorizarea practicării meseriilor tradiționale atrage populația în practicarea turismului.

Pentru realizarea acestei promovări trebuie avut în vedere următoarele aspecte:

-amenajarea resurselor turistice, atragerea gospodăriilor private în practicarea turismului;

-realizarea unor cursuri de instruire locală pentru practicarea unor meserii specifice turismului;

-acordarea de asistență financiar bancară pentru obținerea de credite pentru construirea de noi locuinț care să înglobeze și o funcționalitate turistică;

-sprijinirea proprietarilor particulari în obținerea certificatelor de omologare a structurilor turistice și de obținere a licențelor și brevetelor profesionale în domeniu;

-menținerea în stare de funcționare a traseelor și potecilor turistice;

-pregătirea unor consilieri locali în probleme de turism.

Ceea ce s-a realizat pană acum în materie de ocrotirea naturii nu este suficient. Exploatările forestiere și pășunatul prea intens riscă să strice echilibrul biologic și să distrugă peisajul atat de armonios și aparte al acestor locuri.

Responsabilitatea realizării unui turism de calitate trebuie să revină atat sectorului public, cat și celui privat. Procesele de planificare a activitățî de turism în zona Arieșeni presupune planificarea atracțiilor naturale și culturale pentru diversificarea formelor de turism. O societate dezvoltată presupune servicii, inclusiv circulație turistică, dar și echilibru ecologic.

Munții Apuseni reprezintă o regiune de concentrate frumuseți naturale, ca în nici o altă parte a țării. Ea este una dintre cele mai complexe și interesante regiuni carstice din munții noștri, ce adăpostește cateva formațiuni de valoare mondială. Pe langă aceste frumuseți naturale este un ținut plin de istorie. Locurile pe care le străbat turiștii sunt pline de amintirea luptelor purtate de moți de-a lungul secolelor pentru libertate și dreptate.

Depinde de noi să păstrăm aceste locuri și valori tradiționale cu respect ,fără a ne pierde identitatea națională și culturală.

CONCLUZII

Impactul turismului asupra culturii și comunități din comuna Arieșeni este unul pozitiv, efectele negative apărând minore în cadrul fenomenelor pozitive. La dezvoltarea favorabilă și ocrotirea naturii , un important rol îl joacă omul, el putând să aducă un echilibru în zonă și în activitățile pe care le desfașoară.

Efectele impactului în zonă au apărut și se manifestă pozitiv prin următoarele:

-apariția stațiuni Arieșeni în cadrul sociosistemului, stimulează producția de bunuri și servicii. Atrage turiștii romani și străini prin frumusețea locurilor, istoricul locurilor, datini și obiceiuri, stimulând consumul ;

-fixarea tinerilor la sate prin crearea de noi locuri de muncă, implicarea acestora activitățile turistice care se desfășoară;.

-turismul a devenit un element esențial nu numai în dezvoltarea economică a zonei, ci și pentru dezvoltarea culturală și socială a acesteia. Turismul a contribuit la lărgirea orizontului gandirii în randul locuitorilor, devenind „ o fereastră deschisă” către lume, un factor de educație;

– tendința de dezvoltare a turismului în zonă se manifestă prin schimbări asupra calității vieții, relațiilor interfamiliale, atitudinilor, caracteristicilor comportamentale a comunității gazdă;

-datorită turismului s-a păstrat activitățile meșteșugărești, de artizanat, exemplu: meseria de dogar care se moștenește din tată în fiu. Turismul contribuie la păstrarea și transmiterea meșteșugurilor, obiecte de artizanat pentru care sunt adevărați maeștri;

-prin potențialul pe care îl deține atrage numeroși investitori care au construit pensiuni, moteluri, restaurante ca să poată fi satisfăcută tot mai mare;

-prin intermediul turismului rural, a însușilor estetice ale cadrului natural sau a atracților antropice, se pot obține beneficii echivalente industriei sau agriculturii, cu investiții mult mai mici și cu un consum infim de materii prime.

Stațiunea Arieșeni pe langă faptul că este de o frumusețe tulburătoare, are un avantaj foarte rar întalnit: din cauza condițiilor meteo are zăpadă mare parte din an. Mai exact, se poate schia în condiții foarte bune cel puțin 6 luni pe an. Acest atu și înclinația pantelor au constituit atuuri pentru amenajarea celor două partii de la Vartop care în prezent atrag mii de iubitori ai sporturilor de iarnă în fiecare weekend și nu numai.

Chiar și așa suntem departe de stațiunea veritabilă pe care ne-o dorim la Arieșeni. Este nevoie de un proiect amplu de dezvoltare turistică în zonă care presupune costuri uriașe, dar

care va aduce și profituri pe măsură. Propunerile au început să apară dar din cauza unor dispute politice, interese economice, incompetență anumite proiecte au fost anulate sau amânate. Problema cea mai gravă este că după aproape 20 de ani de când s-a pus bazele turismului la Arieșeni, lucrurile s-au schimbat foarte puțin. Doar o inițiativă privată poate salva zona din impasul actual.

Localnicul din Arieșeni nu are prea multe variante, dar în loc să stea cu vaca sau să taie lemne, ar putea să aștepte turistul în pensiune.

Realitatea din Arieșeni arată cam așa: drumul pană acolo te face să te găndești la service pentru mașină, spații de parcare pe unde poți, aglomerație pe pârtii cât cuprinde, de cealaltă parte zăpadă din belșug cel puțin jumătate de an, localnici ospitalieri, peisaje de vis, aer curat. Nu este păcat să avem asemenea bogăție în curte și să nu avem grijă să ne aducă prosperitate și un trai mai bun.

BIBLIOGRAFIE

1.Bleahu,Marcian,Bordea,Sever,Munții Apuseni Bihor-Vlădeasa,Editura Uniunii de cultură,fizică și sport,București,1967

2.Bran,Paul(coordonator),Bran,Florina,Roșca,Ion,Gh.,Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni,Editura ASE,București,2003

3.Ielecnicz, Mihai, Comănescu, Laura, România potențial turistic, Editura Universitară , București, 2006

4.Lupu,Nicolae,Hotelul-Economie și management,Editura All Beck,București,2003

5.Nistoreanu,Puiu, Economia turismului-teorie și practică,Editura ASE,București,2005

6.Nistoreanu,Puiu,Ecoturism și turism rural,Editura ASE, București, 2006

7.Petrea,Rodica,Turism rural în Munții Apuseni,Editura Universității din Oradea,2004

8.Stănciulescu, Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Beck, București, 2003

9.***-Județele patriei-Alba, Editura Sport-turism,București,1980

10.***-O.M.T.nr.510/2002,privind clasificarea structurilor de primire turistice,Anexa 1.5

11.***-www.antrec.ro

12.***-www.arișeni.info

13.***-www.eco_romania.ro

14.***-www.guv.ro

15.***-www.primăriaarieșeni.ro

16.***-www.ReligieLive.ro-Economia turismului

17.***-www.vaduizei.ovr.ro