Studiu asupra implement ării [618342]

Studiu asupra implement ării
tehnologiei de difuzare video în
platforme Cloud

iii
Cuprins
Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. iii
Listă de acronime ………………………….. ………………………….. ……………………… ii
Listă de figuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. . iv
Cloud computing ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 1
Introducere în CLOUD ………………………….. ………………………….. ………………. 1
Modele d e servicii CLOUD: IAAS, PAAS, SAAS ………………………….. ………… 5
CLOUD Public, CLOUD Privat sau CLOUD Hibrid? ………………………….. …. 10
Servicii Cloud ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 18
Exemple de servicii Cloud ………………………….. ………………………….. ………… 19
Cele mai importanți furnizori de servicii de Cloud Computing …………………. 22
Top 10 furnizori IaaS ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
Top 10 exemple de SaaS ………………………….. ………………………….. …………. 26
Infrastructura de di fuzare video ………………………….. ………………………….. ……… 30
Introducere în difuzarea video ………………………….. ………………………….. …… 30
Video analogic Vs. Video Digital ………………………….. ………………………….. .. 32
Metode de transmisie TV ………………………….. ………………………….. …………. 39
Infrastructuri de rețea folosite pentru difuzarea de conținut video ……………. 45
Trenduri și direcții de evoluție în zona de difuzare video ………………………….. … 52
Prezentare generală a tehnologiilor de difuzare video ………………………….. . 52
Inovații în difuzarea video modernă ………………………….. ……………………….. 55
Difuzarea video live prin HTTP ………………………….. ………………………….. …. 61
Evoluția obiceiurile consumatorilor de conținut media ………………………….. . 66
Metode de virtualizare a infrastructurii video ………………………….. …………………. 70
Virtualizarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 70
Virtualizare servere ………………………….. ………………………….. …………………. 72
Virtuali zare stații de lucru ………………………….. ………………………….. …………. 74
Virtualizare aplicații ………………………….. ………………………….. …………………. 79
Virtualizarea vs. Cloud Computing ………………………….. …………………………. 80
Virtualizarea serviciilor de difuzare video ………………………….. ………………… 83
Beneficii ale implementării infrastructurii video în Cloud ………………………….. …. 87
Evoluția difuzării video ………………………….. ………………………….. …………….. 87
Cei mai importanți furnizori de servicii de difuzare video în Cloud …………… 90

iv
Beneficiile stocării conținutului video în mediul Cloud ………………………….. .. 94
Beneficiile codării conținutului video în mediul Cloud ………………………….. … 95
Beneficiile difuzării conținutului video prin intermediul Cloud ………………….. 97
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 99

ii
Listă de acronime
8
8VSB (Eight -level Vestigial Sideband) …………………….. 36
A
ABR (Adaptive Bitrate) ………………………….. …………….. 58
AES (Advanced Encryption Standard) …………………….. 97
AM (Amplitude Modulation) ………………………….. ……. 31
API (Application Programi ng Interface) ………………….. 17
ATSC (Advanced Television System Committee) ……… 36
B
BPaaS (Bussiness Platform as a Service) …………………. 23
C
CDN (Content Delivery NEtworks) …………………………. 45
CPU (Central Processing Unit ………………………….. ……. 72
CRT (Chatode Ray Tube) ………………………….. …………… 32
CSP (Cloud Service Providers) ………………………….. …… 19
D
DBM (Digital Broadcasting Multimedia) …………………. 37
DLNA (Digital Living Network Alliance) ………………….. 97
DRM (Digital Rights Management) ………………………… 52
DTMB (Digital Terrestrial Multimedia Broadcasting) .. 37
DTT (Digital Terestrial Television) ………………………….. 37
DTV (Digital Television) ………………………….. ……………. 36
DVB (Digital Video Broadcastin g) ………………………….. 36
E
ECP (Elastic Cloud Platform) ………………………….. …….. 26
F
FM (Frequency Modulation) ………………………….. …….. 31 G
GSLB (Global Server Load Balance) ………………………… 50
H
HDS (HTTP Dynamic Streaming) ………………………….. … 57
HDTV (High Definition Television) …………………………. 37
HLS (HTTP Live Streaming) ………………………….. ……….. 52
HTTPS (HTTP Secure) ………………………….. ……………….. 60
I
IaaS (Infrastructure as a Service) ………………………….. … 5
IP (Internet Protocol) ………………………….. ……………….. 44
ISDB (Integrated Services Digital Broadcasting) ………. 36
L
LNB (Low -Noise Block) ………………………….. …………….. 40
M
MAM (Mobile Applications Management) ……………… 24
MDM (Mobile Device Management) , …………………….. 24
MMS (Microsoft Media Server) ………………………….. … 55
N
NAT (Network address translation ………………………… 54
NSPs (Network Service Providers) …………………………. 19
NTSC (National Television Systems Committee) ……… 34
O
OFDM (Orthogonal Frequency -Division Multiplexing) 36
OTA (Over The Air) ………………………….. ………………….. 30
P
P2P (Peer to Peer) ………………………….. …………………… 45

iii
PaaS (Platform as a Service) ………………………….. ………. 5
PAL (Phase Alternation Line rate) ………………………….. 34
PVM (ParaVirtual Machine) ………………………….. ……… 72
R
RTSP (Real Time Streaming Protocol) …………………….. 55
S
SaaS (Software as a Service ) ………………………….. ……… 5
SDTV (Standard Definition Television) …………………… 37
SECAM (Séquentiel Couleur Avec Mémoire) …………… 34
SLA (Service Level Agreement) ………………………….. …. 25
SN (Service Nodes) ………………………….. ………………….. 50
SSIM (Structural Similarity) ………………………….. ………. 39
SSL (Secure Sockets Layer) ………………………….. ……….. 54
U
UDP (User Datagram Protocol) ………………………….. …. 54 UHF (Ultra High Frequency) ………………………….. ……… 31
V
VDI (Virtual Desktop Infrastructure) …………………. 73, 75
VHF (Very High Frequency) ………………………….. ………. 31
VIF (Visual Information Fidelity) ………………………….. .. 39
VMM (Virtual Machine Manager) ………………………….. 72
VoD (Video on Demand) ………………………….. ………….. 82
VTR (Video Tape Recorder) ………………………….. ………. 33
W
WAN (Wide Area Network) ………………………….. ………. 58
X
XML (eXtensible Markup Language) ………………………. 50

iv

Listă de figuri
FIGURĂ 1. CLOUD COMP UTING – DIAGRAMA CON CEPTUALĂ. ………………………….. ………………………….. ………….. 2
FIGURĂ 2. CAMERĂ DE SERVERE. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
FIGURĂ 3. MODELE DE SERVICII CLOUD. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 6
FIGURĂ 4. MODELE DE IMPLEMENTARE CLOUD. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 11
FIGURĂ 5. SERVICII C LOUD. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
FIGURĂ 6. EXEMPLE DE SERVICII CLOUD. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 19
FIGURĂ 7. TIPURI DE SERVICII CLOUD. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
FIGURĂ 8. SERVICII C LOUD MICROSOFT. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
FIGURĂ 9. STRUCTURĂ SEMNAL VIDEO. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 35
FIGURĂ 10. REȚEA DE LIVRARE A CONȚINUTUL UI AKAMAI [36]. ………………………….. ………………………….. ……… 47
FIGURĂ 11. PROCESUL DE DIFUZARE VIDEO ÎN CADRUL ARHITECTURII P2P [36]. ………………………….. …………… 48
FIGURĂ 12. ARHITECTU RA REȚELEI HIBRIDE C DN-P2P [36]. ………………………….. ………………………….. …………….. 50
FIGURĂ 13. HTTP LIVE STREAMING [39]. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 63
FIGU RĂ 14. TRANSCODAREA CONȚINUTULUI VIDEO Î N CLOUD [65]. ………………………….. ………………………….. .. 97

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

1
Cloud computing
Introducere în CLOUD
Conceptul de ” CLOUD COMPUTING” este un domeniu tehnologic de interes
major atât în p ublicațiile de specialitate, cât și în rândul utilizatorilor [1]. Cu toate
acestea, noțiunea de Cloud Computing nu este foarte ușor și foarte clar de definit.
Cloud Computing se referă la mutarea proceselor și a datelor din dispozitivele fizice
aflate în posesia utilizatorilo r, prin Internet pe servere la distanță , și utilizate acestora
atunci când este nevoie [2]. Cloud -ul se referă la numeroasele rețele de servere în
care există toate aceste date și servicii, care așteaptă să fie accesate de utilizatori.
Ideea din spatele Cloud Computing a apărut pentru prima data în anul 1961
când omul de știință John McCarthy a propus conceptul de ”utility computing”:
"If computers of the kind I have advocated become the computers of
the future, then computing may someday be organized as a Public utility just
as the telephone system is a Public utility… The computer utility could
become the basis of a new and important industry." John McCarthy
"Dacă computerele de tipul celor pe care le -am susținut devin
computerele viitorului, atunci calculul poate fi într -o zi organizat ca o utilitate
publică la fel cum sistemul telefonic este o utilitate publică … Utilitatea
calculatorului ar putea deveni b aza unei industrii noi și importante."
O evocare ușor diferită a termenului " Network Cloud " sau " Cloud " a fost
introdusă la începutul anilor 1990 în întreaga industrie a rețelelor. E l se referă la un
nivel de abstractizare derivat în metodele de livrare a datelor pe rețele eterogene
publice și semi -publice , rețele care au fost în primul rând rețele cu comutare de
pachete.
Expresia Cloud computing derivă dintr -o reprezentare grafică simbolică a
Internetului des întâlnită în formă de nor (”the Cloud ”), folosită atunci când detaliile
tehnice ale Internetului pot fi ignorate, ca în imaginea din Figura 1. Conceptul și
termenul în limba engleză au apărut în practică prin anii 2006 -2007 [3].
Multe definiții formale au fost propuse pentru conceptul de Cloud Computing,
atât în mediul universitar, cât și în cel industrial.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

2

Figură 1. Cloud computing – diagrama conceptuală.

Definiția care pare să includă elemente comune cheie utilizate în comunitatea
Cloud Computing este cea furniz ată de către Institutul Național de Standardizare și
Tehnologie din Statele Unite [4]:
”Cloud computing este un model care permite accesul rapid la rețea
într-un bazin comun de resurse de calcul configurabile (de exemplu, rețele,
servere, dispozitive de st ocare, aplicații și servicii) care pot fi furnizate rapid
și lansate cu efort minim de gestionare sau interacțiune cu furnizorii de
servicii.”
Această definiție include arhitecturi ale Cloud , securitate, și strategii de
implementare, și scoate în evidență cele cinci elemente esențiale ale Cloud computing
[5]:
• Acces automat la servicii la cerere . Un abonat la un serviciu de tip Cloud
computing poate utiliza direct resursele de calcul , precum putere de procesare,
stocare, utilizare software, etc., fără a fi nevoie de interacțiune cu furnizorul
acestui serviciu.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

3
• Acces de schis la rețea . Resursele de calcul pot fi accesate de diverse aplicații
client care rulează pe platforme eterogene, p recum telefoane mobile , laptopuri,
tablete. Accesul se face prin intermediul unei rețele, precum Internet -ul.
• Punerea în comun a resurselor. Resursele de calcul ale unui furnizor de
servicii Cloud sunt "combinate" împreună într -un efort de a servi mai mulț i
consumatori utilizând fie modelul multi -locație, fie modelul de virtualizare "cu
resurse fizice și virtuale diferite alocate din nou și realocate în funcție de cererea
consumatorilor" [ 5]. Rezultatul unui model bazat pe punere în comun a
resurselor este acela că resursele fizice de calcul devin "invizibile" pentru
consumatori, care, în general, nu au control sau cunoștințe despre locația,
formarea și originile acestor resurse .
• Elasticitatea rapidă. Pentru consumatori, resursele de calcul devin mai
degrabă imediate decât persistente: nu există niciun angajament și contract de
bază , deoarece aceștia pot să folosească mai multe resurse ori de câte ori
doresc și le elibere ază odată ce nu mai au nevoie de ele . Mai mult decât atât,
din punctul de vedere al consumatorului resursele sunt nelimitate deoarece
consumul de resurse va crește rapid atunci când este nevoie.
• Măsurarea serviciilor. Deși resursele de calcul sunt reunite și împărtășite de
mai mulți consumatori , se măsoară utilizarea acestor resurse pentr u fiecare
consumator individual prin capacitățile de măsurare.
Pentru a putea înțelege cu adevărat avantajele oferite de Cloud este nevoie să
prezentăm pe scurt modelul tradi țional de calcul [6]. Calculul tradițional, numit și calcul
on-premise, este modul de calcul folosit până în momentul apa riției modelului Cloud .
Termenul "on -premise" implică faptul că infrastructura de calcul este deținută și
administrată de organizația care o utilizează. Calculul tradițional este, de asemenea,
caracterizat de necesita tea de a planifica în avans necesarul resurse lor de calcul și
de stocare, sau achiziționarea și configurarea ulterioară serverelor, a dispozitivelor de
stocare, a bazelor de date și a altor cerințe de calcul , în momentul în care este nevoie .
Aceste caracte ristici vor duce la apariția a una din următoarele două situații:
• fie o capacitate limitată, limita rea fiind data de infrastructura achiziționată inițial ;
• fie o capacitate excesivă, ceea ce înseamnă un capital pierdut care ar fi putut
fi utilizat pentru al te inițiative strategice.
Un exemplu excelent al utilizării serviciilor Cloud este Microsoft Office. Înainte
de utilizarea Cloud , pachetul de aplicații Microsoft Office a fost vândut pe suport fizic
cu o singură licență și care se încărca pe hard disk -ul local pentru a putea rula
software -ul. Acum, chiar dacă varianta mai veche există încă, Microsoft Office este
oferit în primul rând ca serviciu de tip abonament oferit peste Cloud prin suita de
servicii Office 365, precum și prin intermediul unei aplicații web. Nu mai este

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

4
obligator ie folosirea unui disc fizic , este permisă instalarea pe mai multe dispozitive cu
aceeași licen ță, și, în plus, este mai ușor de accesat pachetul de servicii specific [7].
În contextul dezvoltării unei afaceri Cloud computing poate însemna noi modele
de afaceri care să permită noi linii de afaceri care fie nu ar fi fost posibile din punct de
vedere tehnologic fără Cloud , fie costul/timpul de implementare ar fi fost prohibitiv. Un
exemplu relevant este aplicația Siri asistentul personal care înțelege limbajul natural,
oferit de firma Apple, aplicație care nu ar fi fost posibilă fără utilizarea Cloud [6].
Cloud -ul începe cu un furnizor care oferă infrastructură, în special server e care
pot depozita în siguranță datele. Cei mai mari furnizori de servicii Cloud folosesc în
general propriile camere de servere, dar câteodată chiar și furnizorii închiriază
serverele [7]. Majoritatea serviciilor Cloud sunt atât de simple, o interfață de utilizare
și niște servere pentru stocarea unui anumit volum de date .
Alte servicii Cloud sunt mai complexe. Folosesc serverele pentru a rula și a
oferi sisteme de operare, instrumente foarte puternice, aplicații software, și chiar
servicii și mai complex e. Noțiunea de ”ca serviciu” înseamnă faptul că Cloud
Computing oferă caracteristici sub forma de servicii internet.

Figură 2. Cameră de servere.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

5
Modele de servicii CLOUD : IAAS, PAAS, SAAS
Cloud computing permite utilizatorilor și dezvoltatorilor să utilizeze serviciile
fără a avea neapărat cunoștințe și control asupra infrastructurii tehnologice care
suportă acele servicii.
Utilizarea serviciilor de tip CLOUD permite accesul la informațiile și r esursele
proprii din orice locație fizică și în orice moment. Configurați ile de calcul tradiționale
necesită prezența fizică în aceeași locație ca și dispozitivele hard ware de stocare.
Utilizarea Cloud elimină această constrângere.
Accesul la date și servi cii devine foarte flexibil atunci când este folosit Cloud -ul.
Flexibilitatea aduce avantaje importante precum [6]:
• Costuri reduse : în multe situații costurile de achiziție a resurselor hardware
de stocare, sau a unei singure licențe software, sunt semnificativ mai mari
decât costul de acces prin intermediul Cloud .
• Viteză : viteza serviciilor Cloud depinde foarte mult de viteza conexiun ii la
Internet și de viteza serverelor, cu toate astea accesul la serviciile Cloud
este în general mult mai ușor pentru companii mai ales în cazul în care
dispozitivele locale ale acestora nu ar face față necesității capacitații de
calcul.
• Securitate : serviciile și stocarea în Cloud oferă securitate mai mare decât
ar putea să gestioneze cele mai multe afaceri mici, cât timp furnizorul de
servicii oferă pachete de securitate actualizate.
• Scalabilitate : furnizorii de servicii Cloud oferă posibilitatea creșter ii sau
diminuării resurselor accesate atunci când este necesar. Astfel afacerile pot
crește odată cu creșterea numărului de clienți sau își pot actualiza
tehnologiile folosite fără a investi capital în infrastructura hardware.
Serviciile Cloud sunt de obi cei împărțite în trei niveluri de bază care sunt
diferențiate de nivelul de abstractizare pe care îl prezintă consumatorilor :
1. Infrastructura ca serviciu – IaaS (Infrastructure as a Service) .
2. Platform a ca serviciu – PaaS (Platform as a Service) .
3. Software -ul ca serviciu – SaaS (Software as a Service ) .

Infrastructura ca Serviciu este nivelul inferior al serviciilor Cloud . Cu ajutorul
IaaS, utilizatorii execută software pe mașinile deținute și configurate de o terță parte.
IaaS reprezintă hardware -ul și software -ul care suportă întregul sistem, de la server la
stocare și rețele [8]. Infrastructura ca Serviciu reprezintă o infrastructură de calcul
instantanee oferită și gestionată prin intermediul Internetului, ușor scalabilă în sus sau
în jos la nevoie, și pentru care se plătește doar cât se utilizează [9].

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

6

Figură 3. Modele de servicii CLOUD .
IaaS permite evitarea cheltuielilor și complexității cumpărării și gestionării
propriilor servere fizice și a altor dispozitive necesare. Fiecare resursă este oferită de
către furnizor ca un serviciu separat și se poate închiria numai atâta timp cât este
neces ară. Furnizorul de servicii de calcul este responsabil cu gestionarea
infrastructurii, iar clientul cu achiziționare, instalarea, configurarea și gestionarea
sistemelor de operare și a aplicațiilor [9].
Cele mai înt âlnite SCENARII DE UTILIZARE a IaaS sunt:
• Testare și dezvoltare. Prin utilizarea infrastructurii ca serviciu utilizatorii pot
crea și distruge cu ușurință medii de testare și de dezvoltare pentru gestionarea
și îmbunătățirea aplicațiilor. IaaS permite, într -un mod simplu și eficient ,
scalarea inf rastructurilor de testare și dezvoltare atât în sus cât și în jos.
• Pagini web. Folosirea unei pagini web prin intermediul IaaS este mai puțin
scumpă comparative cu varianta tradițională de hosting.
• Stocare, backup și recuperare de date . Organizațiile evită cheltuielile de
capital pentru stocarea și complexitatea gestionării stocării, care de obicei
necesită un personal calificat care să gestioneze datele și să îndeplinească
cerințele legale și de conformitate. IaaS este utilă pentru manipularea cererii
imprevizibile și nevoilor de depozitare în continuă creștere. De asemenea,
poate simplifica planificarea și gestionarea sistemelor de backup și recuperare.
• Aplicații web. IaaS oferă toată infrastructura pentru a sprijini aplicațiile web,
inclusiv serverele de stocare, serverele web și serverele de aplicații, și
resursele de rețea necesare. Organizațiile pot să implementeze rapid aplicații
web pe IaaS și să scaleze cu ușurință infrastructura în sus și în jos atunci când
cererea pentru aplicații este variabilă .
• Calcul de înaltă performanță. Calculele de înaltă performanță (High –
Performance Computing) realizate prin intermediul super computerelor , a rețele
de calculatoare sau a clustere de calculatoare ajută la rezolvarea problemelor
complexe care implică milioane de variabile sau calcule. Exemplele includ
simularea cutremurelor și simularea plierii proteinelor, predicții climatice și
meteorologice, modelarea financiară și evaluarea modelelor de produse.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

7
• Analiza volumelor mari de date (Big Data Analysis) . ”Big Data ” reprezintă un
termen popular pentru volumele foarte mari de date care conțin modele,
tendințe și asociații potențial valoroase. Analizarea acestor seturi pentru a
localiza și extrage modele ascunse necesită o cantitate imensă de putere de
procesare . IaaS permite astfel de analize într -un mod foarte economic.

Principalele AVANTAJE oferite de IaaS sunt:
• Elimină cheltuielile de capital și reduce costurile curente.
• Îmbunătățește continuitatea afacerii și recuperarea în caz de dezastru.
• Inovație implementată rapid.
• Răspuns rapid la schimbarea condițiilor de afaceri.
• Concentrare pe afacerea de bază.
• Stabilitate, fiabilitate și sustenabilitate crescută.
• O mai bună securitate.
• Livrarea mai rapidă a aplicațiilor.

Platforma ca Serviciu este al doilea nivel al ser viciilor Cloud . PaaS este, în
principiu, o platformă care sprijină întregul ciclu de viață al construirii și furnizării de
aplicații și servicii pe Web. PaaS oferă servicii pentru implementarea, testarea,
găzduirea și întreținerea aplicațiilor în cadrul ac eluiași mediu integrat de dezvoltare.
Cu PaaS , fiecare componentă de platformă – fie middleware, mesagerie, integrare sau
comunicare – este furnizată ca un serviciu [9].
PaaS este un mediu complet de dezvoltare și de implementare în Cloud , cu
resurse care permit furnizarea de aplicații, pornind de la aplicații simple bazate pe
Cloud , la aplicații sofisticate compatibile cu Cloud -urile [10]. PaaS oferă, ca și IaaS,
elemente de infrastructură (servere, dispozitive de stocare și dispozitive de rețele), dar
și middleware, instrumente de dezvoltare, servicii de business intelligence (BI),
sisteme de gestionare a bazelor de date și multe altele. PaaS este proiectat pentru a
sprijini ciclul complet al aplicațiilor web: construirea, testarea, implementarea,
gestionarea și actualizarea.
Un furnizor de service PaaS găzduiește hardware și software pe propria
infrastructură. Prin urmare, PaaS îi eliberează pe utilizatori de la necesitatea de a
instala hardware și software int ern pentru a dezvolta sau a rula o nouă aplicație [11].
Cele mai înt âlnite SCENARII DE UTILIZARE a PaaS sunt:
• Cadru de dezvoltare . PaaS oferă un cadru pe care dezvoltatorii îl pot folosi
pentru a dezvolta sau personaliza aplicațiile bazate pe Cloud . Într -un mod
similar cu modul în care se poate crea o macro comandă în Excel, PaaS
permite dezvoltatorilor să creeze aplicații utilizând componente software

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

8
integrate. Sunt incluse caracteristici ale Cloud -ului, cum ar fi capacitatea de
scalabilitate, capacitatea de înaltă disponibilitate și capacitatea de închiriere a
mai multor locatari, reducând astfel cantitatea de codare pe care dezvoltatorii
trebuie să o facă.
• Analiză și business intelligence. Instrumentele oferite ca serviciu PaaS
permit organizațiilor să analizeze și să -și controleze datele, să găsească
perspective și modele, și să prezică rezultate pentru a îmbunătăți prognoza,
deciziile de proiectare a produselor, profiturile investiționale și alte decizii de
afaceri.
• Alte servicii . Furnizorii PaaS pot o feri alte servicii care îmbunătățesc aplicațiile,
cum ar fi fluxul de lucru, securitatea și programarea.

Principalele AVANTAJE oferite de PaaS sunt:
• Micșorarea timpului de codare.
• Adăugarea de noi capabilități de dezvoltare fără a angaja personal .
• Dezvoltarea mai ușoară de aplicații pentru platforme multiple inclusive pentru
platforme mobile.
• Accesul la instrumente sofisticate la prețuri accesibile.
• Permite echipe de dezvoltare cu membri din zone geografice diferite.
• Gestionarea eficientă a ciclului de viață al aplicațiilor.
Unul dintre principalele avantaje ale PaaS este flexibilitatea pe care o oferă.
Utilizatorii pot alege funcțiile pe care le solicită, evitând astfel plata pentru funcțiile pe
care nu le vor utiliza .

Software -ul ca Serviciu este nivelul trei al serviciilor Cloud . SaaS se referă, în
general, la o modalitate nouă și alternativă de accesare a software -ului, spre
deosebire de metodele mai tradiționale de acces. În timp ce software -ul trecut ar fi fost
în general achiziționat direct și încărcat pe un dispozitiv, SaaS se referă în mod normal
la un model bazat pe abonament, în care software -ul este găzduit în Cloud și accesat
prin Internet . Există o serie de avantaje în acest sens pentru consumatori, indiferent
dacă aceștia utilizează sof tware în scopuri private sau întreprinderi [12].
SaaS este pur și simplu un serviciu ce oferă software pe web, pe bază de
abonament lunar sau pe bază de plată pe utilizare. Din punct de vedere tehnic, SaaS
nu trebuie să fie oferit în Cloud , dar având în v edere natura modelului de afaceri SaaS
este foarte utilă folosirea Cloud . SaaS permite utilizatorilor să se conecteze la și să
utilizeze aplicații Cloud prin Internet . Printre exemplele obișnuite se numără unelte de
e-mail, calendare și instrumente de biro u (cum ar fi Microsoft Office 365) [11].

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

9
Cele mai relevante utilizări ale SaaS în mediul de afaceri sunt:
• Contabilitate și facturare.
• Urmărirea vânzărilor.
• Planificare.
• Monitorizare performanțe .
• Comunicații (inclusiv webmail și mesagerie).
SaaS oferă o soluție software completă care poate fi achiziționată de la un
furnizor de servicii Cloud , pentru care se plătește doar atunci când este utilizată.
Utilizarea unei aplicații este închiriată de o organizație, iar utilizatorii se conectează la
ea pr in Internet, de obicei cu ajutorul unui browser web. Toate infrastructurile,
programele middleware, aplicațiile software și datele aplicațiilor sunt amplasate în
centrul de date al furnizorului de servicii. Furnizorul de servicii gestionează hardware –
ul și software -ul, iar cu acordul de servicii corespunzător, va asigura disponibilitatea și
securitatea aplicației și a datelor.
Un exemplu de utilizare a SaaS este aplicația de e -mail bazat pe web, cum ar
fi Outlook, Hotmail sau Yahoo Mail. Cu aceste servicii, utilizatorul se conectează la
contul de e -mail prin Internet, adesea de la un browser web. Software -ul de e -mail
este localizat în rețeaua furnizorului de servicii, iar mesajele sunt stocate tot acolo. E –
mailurile și mesajele stocate se pot accesa printr -un browser web de pe orice
computer sau dispozitiv conectat la Internet.
Principalele AVANTAJE oferite de SaaS sunt:
• Permite accesul la aplicații complexe.
• Nu există costuri pentru hardware .
• Plăți flexibile .
• Software -ul este gratuit pentru clienți.
• Actualizări automate.
• Compatibilitate inter dispozitive.
• Accesibilitate din orice locație.
• Aplicațiile pot fi personalizate și redenumite.
SaaS prezintă și unele dezavantaje. Clienții se bazează pe furnizorii externi
pentru a furniza software -ul, pentru a menține software -ul în funcțiune, pentru a urmări
și a raporta facturarea exacte și pentru a facilita un mediu sigur pentru datele
companiei. Dacă furnizorii au probleme de întreruperi ale serviciilor, sau impun
schimbări nedorite în ofertele de servicii, sau se confruntă cu o încălcare a securității
sau cu orice altă problemă, capacit atea clienților de a utiliza aceste servicii SaaS va fi

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

10
afectată . Ca urmare, utilizatorii ar trebui să înțeleagă acordul furnizorului de servicii
SaaS și să se asigure că aces ta este pus în aplicare.

CLOUD Public , CLOUD Privat sau CLOUD Hibrid ?
Unul dintre elementele cheie ale Cloud Computing este modelul de
implementare. În general implementarea este procesul prin care software -ul este
disponibil și gata de utilizare [13]. În contextul Cloud computing, implementarea se
referă la localizarea infrastructurii de calcul unde software -ul rulează.
Există trei modele generice d e implementare a Cloud -urilor: Public, Privat și
Hibrid [11].
Un Cloud Public este locul în care un furnizor independent, terț, deține și
întreține resurse de calcul pe care clienții le pot accesa prin intermediul Internet.
Utilizatorii Cloud -ului Public împart aceste resurse, un model cunoscut ca mediu multi –
chiriaș.
Prin comparație, un Cloud Privat este creat și întreținut de o întreprindere
individuală. Cloud -ul Privat ar putea fi bazat pe resursele și infrastructura deja
existente în centrul de date l ocal al unei organizații sau pe o nouă infrastructură
separată. În ambele cazuri, întreprinderea în sine deține și gestionează Cloud -ul
Privat.
Un Cloud Hibrid este un model în care un Cloud Privat se conectează cu
infrastructura Cloud publică, permițând u nei organizații să distribuie sarcini de lucru în
cele două medii. În acest model, Cloud -ul Public devine efectiv o extensie a Cloud –
ului Privat pentru a forma un Cloud unic, uniform. Dezvoltarea unui Cloud Hibrid
necesită un nivel ridicat de compatibilita te între software -ul și serviciile de bază
utilizate în cele două modele componente.
Există o serie de metodologii și modalități diferite de definire a elementelor
Cloud . Până în prezent nu există definiții sau standardizări fără ambiguități. Prin
urmare, există înțelegeri diferite ale modelelor de desfășurare, fără ca unul să fie mai
bun decât altul, dar care prezintă anumite definiții dominante.

CLOUD Public
Cloud -ul Public este cel mai comun și bine cunoscut model de implementare.
Un Cloud Public este un centru de date imens care oferă aceleași servicii tuturor
utilizatorilor săi. Serviciile sunt accesibile tuturor și sunt folosite mult pentru segmentul
de consumatori. Exemple de servicii publice sunt Facebook, Google și LinkedIn.
Pentru co nsumatori, ofertele Cloud Public sunt, de obicei, gratuite, pentru profesioniști
există, de obicei, un model de tarifare per -utilizare sau per -utilizator. Cloud -ul Public
este întotdeauna găzduit de un furnizor profesionist de Cloud [13].

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

11

Figură 4. Modele de implementare CLOUD .

Un Cloud Public este un mediu Cloud accesibil publicului larg, deținut de un
furnizor de Cloud. Resursele IT ale Cloud -ului Public sunt furnizate de obicei prin
intermediul modelelor de servicii descrise anterior și sunt oferite, în general,
consumatorilor contra cost sau sunt comercializate prin alte căi, precum publicitatea
[14].
Cloud -ul Public este forma dominantă a modelului de implementare a Cloud
computing. Cloud -ul Public este folosit de consumator i publici, iar furnizorul de servicii
Cloud are proprietatea deplină asupra Cloud -ului Public . Furnizorul de servicii Cloud
este responsabil pentru crearea și întreținerea continuă a Cloud -ului Public și a
resurselor sale IT.
Cele mai importante exemple de Cloud computing tind să cadă în modelul
Cloud -ului Public , deoarece acestea sunt, prin definiție, disponibile publicului [12].
Exemplele includ:
• Servici de stocare Cloud .
• Aplicații software online.
• Găzduire Cloud , inclusiv găzduire site -uri web.
• Medii de dezvoltare Cloud .
Cloud -ul Public este folosit la scară largă în ofertele pentru perso anele fizice
care, cel mai probabil, nu au nevoie de nivele ridicate ale infrastructurii sau ale
securității precum cele oferite de Cloud -ul Privat . Cu toate acestea, și antreprenorii pot
utiliza Cloud -uri publice pentru a -și eficientiza operațiunile.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

12
Cloud -urile publice pot oferi replicarea datelor în mai multe locații, și astfel
organizațiile care au utilizatori în toată lumea pot folosi Cloud -urile publice ca o
alternativă la rețelele de distribuție de conținut. Deoarece Cloud -urile publice sunt
accesate prin Internet, acestea pot fi supuse unor limitări de lățime de bandă [8] .
Cloud -urile publice sunt ușor de implementat, și deoarece costurile de infrastructură,
aplicații și bandă sunt suportate de către furnizor, utilizatorii plătesc numai pentru ceea
ce folosesc , au costuri inițiale reduse și scalabilitate nelimitată . Afacerile mici pot
prefera serviciile de Cloud Public datorită costurilor mici. Companii precum Netflix și
Amazon folosesc Cloud -uri publice.
Principalele caracteristici și beneficii ale Cloud -ului Public sunt [12]:
• Scalabilitate maximă. Resursele Cloud sunt disponibile la cerere din bazinele
largi de resurse publice, astfel încât ap licațiile care rulează pe ele pot răspunde
perfect fluctuațiilor activității.
• Cost eficient. Cloud -urile publice reunesc niveluri mai mari de resurse și astfel
pot beneficia de cele mai mari economii de scară. Operarea centralizată și
gestionarea resurselo r de bază sunt partajate în cadrul tuturor serviciilor Cloud
ulterioare, în timp ce componentele, cum ar fi serverele, necesită o configurație
mai puțin complicată.
• Cost personalizat. Serviciile oferite de Cloud -urile publice folosesc adesea un
model de ta rifare de tip ”plătești când folosești”, model prin care consumatorii
pot accesa resursele de care au nevoie atunci când au nevoie și vor plăti doar
ceea ce folosesc.
• Fiabilitate. Numărul mare de servere și de rețele implicate în crearea unui
Cloud Public și a configurațiilor de redundanță înseamnă că în cazul în care o
componentă fizică se strică serviciilor Cloud vor funcționa normal prin
intermediul celorlalte componente.
• Flexibilitate. Există o mulțime vastă de servicii IaaS, PaaS și SaaS disponibile
pe piață care urmează modelul Cloud -ului Public și care sunt gata să fie
accesate ca un serviciu de pe orice dispozitiv cu conexiune la Internet . Aceste
servicii pot îndeplini majoritatea cerințelor de calcul și pot aduce beneficii
clienților privați și într eprinderilor.
• Independență de locație. Disponibilitatea serviciilor publice Cloud printr -o
conexiune la Internet asigură că serviciile sunt disponibile oriunde se află
clientul. Aceasta oferă oportunități neprețuite întreprinderii, cum ar fi accesul de
la distanță la infrastructura IT sau colaborarea online a documentelor din mai
multe locații.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

13
CLOUD Comunitar
Un Cloud Comunitar este asemănător unui Cloud Public cu diferența că accesul
este limitat la o anumită comunitate de utilizatori. Mai multe organizații construiesc și
folosesc în comun aceeași infrastructură Cloud precum și politicile, cerințele, valorile
și preocupăril e. Cloud -ul Comunitar poate fi deținut în comun de membrii comunității
sau de către un furnizor terță parte. Calitatea de membru în comunitate nu garantează
neapărat accesul la resursele informatice ale Cloud -ului sau controlul acestora. În
general, accesul părților din afara comunității nu est e permis, dar se poate acorda
temporar de către membrii comunității.
Costurile sunt împărțite pe un număr mai mic de utilizatori decât în cazul unui
Cloud Public (dar mai mare decât în cazul unui Cloud Privat), astfel încât doar o parte
din potențialul de economisire a costurilor al Cloud Computing este realizat.

CLOUD Privat
Un alt model comun de implementare a serviciilor Cloud este Cloud -ul Privat.
Există numeroase discuții referitoare la cât de strictă ar trebui să fie definiția Cloud –
ului Privat.
Cloud-ul Privat este un model special de Cloud computing care implică un
mediu distinct și sigur bazat pe Cloud în care poate opera numai un anumit client
specificat [12]. În general centrele interne de stocare a datelor ale unui client sunt
privite ca Cloud -uri Private. Infrastructura Cloud este operată exclusiv în cadrul unei
singure organizații și administrată de organizație sau de o terță parte, indiferent dacă
este situată în premisă sau în afara premiselor.
Motivația de a configura un Cloud Privat în c adrul unei organizații are mai multe
aspecte [5]:
• În primul rând, pentru a maximiza și a optimiza utilizarea resurselor existente
în cadrul companiei.
• În al doilea rând, preocupările legate de securitate, inclusiv confidențialitatea
datelor și încrederea , fac de asemenea Cloud -ul Privat o opțiune pentru multe
companii.
• În al treilea rând, costul transferului de date de la infrastructura IT locală la un
Cloud Public este încă destul de mare.
• În al patrulea rând, organizațiile au întotdeauna nevoie de un control deplin
asupra activităților critice care se află în spatele firewall -urilor.
• În cele din urmă, cadrele didactice universitare construiesc adesea Cloud Privat
pentru cercetare și învățare.
Cloud -ul Privat este un tip de Cloud computing care oferă avantaje similare
Cloud -ului Public , inclusiv scalabilitatea și autoservirea, dar printr -o arhitectură
proprietară. Spre deosebire de Cloud -ul Public, care oferă servi cii mai multor

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

14
organizații, un Cloud Privat este dedicat nevoilor și obiectivelor unei singure
organizații.
Cloud -ul Privat este cel mai potrivit pentru întreprinderile cu nevoi de calcul
dinamice sau imprevizibile, care necesită un control direct asupra m ediilor de lucru, în
mod obișnuit pentru a răspunde cerințelor securității, guvernării afacerilor sau
cerințelor de conformitate. Deoarece are resurse hardware dedicate Cloud -ul Privat
este mai eficient. Ca și în cazul Cloud -ului Public, Cloud -ul Privat of eră resurse la
cerere dar este implementat în interiorul infrastructurii IT a organizației. Foarte multe
dintre organizațiile care optează pentru Cloud Privat sunt interesate în exploatarea
infrastructurii în care au investit. Cloud -urile Private oferă sec uritate avansată,
fiabilitate și un nivel ridicat de control. Pot fi personalizate în funcție de cerințele
utilizatorilor și sunt foarte eficiente deoarece sunt proiectate și gestionate de către
utilizatori. Cloud -urile Private sunt potrivite pentru furniz orii independenți de software
și pentru afacerile mari care doresc să crească eficiența și interactivitatea dintre
angajați [8].
Principalele caracteristici și beneficii ale Cloud -ului Privat sunt [12]:
• Securitate crescută. Acest lucru se realizează utili zând grupuri distincte de
resurse cu acces limitat la conexiuni făcute din firewall -ul unei organizații, linii
închiriate dedicate și găzduire internă la fața locului.
• Mai mult control. Dat fiind că un Cloud Privat este accesibil numai unei singure
organiz ații, organizația respectivă va avea capacitatea de a configura și
gestiona acest serviciu în concordanță cu necesitățile de a realiza o soluție de
rețea personalizată.
• Costuri și e ficiență energetică. Implementarea unui model Cloud Privat
poate îmbunătăț i alocarea resurselor în cadrul unei organizații, asigurând
disponibilitatea resurselor pentru departamentele individuale, care pot
răspunde în mod direct și flexibil cererii lor. Ele utilizează mai eficient resursele
de calcul decât rețelele tradiționale LAN și pot, de asemenea, reduce amprenta
de carbon a unei organizații.
• Fiabilitate îmbunătățită. Chiar și în cazul în care resursele (servere, rețele
etc.) sunt găzduite pe plan intern, crearea de medii de operare virtualizate
înseamnă că rețeaua este mai rezistentă la eșecurile individuale din cadrul
infrastructurii fizice. Partițiile virtuale pot, de exemplu, să își obțină resursele de
pe serverele rămase neafectate.
• ”Cloud Bursting”. Unii furnizori oferă servicii de tipul ” Cloud Bursting” în cadrul
unei oferte de servicii Cloud Private, în cazul în care apar creșteri bruște ale
cererii de resurse. Acest serviciu permite furnizorului să mute anumite funcții
nesensibile într -un Cloud Public pentru a elibera mai mult spațiu în Cloud -ul
Privat pentru funcți ile sensibile care o impun.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

15
Serviciile de Cloud Privat sunt de numeroase tipuri astfel încât din punct de
vedere tehnic este dificil de definit un Cloud Privat. În schimb, aceste servicii sunt de
obicei clasifica te prin intermediul caracteristicilor pe care le oferă clienților. Trăsăturile
care caracterizează serviciilor oferite prin intermediul unui Cloud Privat sunt:
• Separarea accesului la un Cloud Privat în care mai mulți clienți folosesc
servicii virtualizate c are utilizează resurse dintr -un grup distinct de calculatoare
fizice. Acest a poate fi implementat intern sau extern iar accesul se va face prin
linii închiriate private sau prin conexiuni criptate securizate prin intermediul
rețelelor publice.
• Securitate adițională , care este ideală pentru afacerile care necesită stocarea
și prelucrarea de date private sau care îndeplinesc sarcini sensibile. De
exemplu, Cloud -ul Privat poate fi utilizat de o companie specializată pe finanțe
care are nevoie să stocheze date importante pe dispozitivele proprii și care
dorește să beneficieze de avantajele serviciilor de Cloud Computing, precum
alocarea resurselor la cerere.
Principalele dezavantaje ale modelului de implementare Cloud Privat sunt:
• Complexitate. Tehnologiile nec esare implementării unui Cloud Privat, precum
automatizarea crescută și serviciile de autoservire, por aduce complexitate
sporită unei afaceri. Utilizarea acestor tehnologii necesită de obicei o echipă IT
să reorganizeze o parte din infrastructura centrelo r sale de date, precum și să
adopte instrumente suplimentare de gestionare. Astfel că organizația va trebui
să crească echipa IT pentru a implementa cu succes acest Cloud .
• Costul. Un beneficiu important la Cloud -ului Public este reducerea costurilor
prin f olosirea calculului ca utilitate, prin care clienții plătesc numai pentru
resursele pe care le folosesc. O organizație care este proprietar al unui Cloud
Privat va suporta toate costurile de achiziție, implementare, suport și
gestionare.

CLOUD Hibrid
Cloud-ul Hibrid este un serviciu integrat de Cloud care utilizează atât Cloud -uri
Publice cât și Cloud -uri Private pentru a realiza diferite funcții în cadrul aceleiași
organizații [12]. Deoarece sarcinile de lucru se pot muta între Cloud -ul Privat și Cloud –
ul Public în funcție de necesitatea de calcul și de schimbările de costuri, Cloud -ul
Hibrid oferă afacerilor flexibilitate mai mare și mai multe opțiuni de implementare a
datelor [11].
Infrastructura Cloud -ului Privat este o combinație de două sau mai mul te Cloud –
uri (Private sau Publice) care rămân entități unice, dar sunt legate prin tehnologia
standardizată sau patentată, care permite transferul de date și aplicații. Organizațiile
folosesc modelul Cloud Hibrid pentru a -și optimiza resursele, pentru a -și spori
competențele de bază prin realizarea unor funcții de afaceri periferice prin intermediul

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

16
Cloud -ului public , controlând în același timp activitățile de bază în cadrul Cloud -ului
Privat [5].
Modelul de Cloud Hibrid poate fi implementat în numeroase f eluri, ca de
exemplu:
• Mai mulți furnizori de servicii Cloud se asociază pentru a oferi atât servicii
publice cât și servicii private în același pachet.
• Furnizori individuali de servicii Cloud oferă direct pachete de servicii Cloud
Hibrid.
• Organizații care își gestionează singure Cloud -urile Private achiziționează
servicii de Cloud Public pe care le integrează în infrastructura proprie.
Implementarea unui Cloud Hibrid necesită disponibilitatea a:
1. Un serviciu public IaaS precum Amazon Web Services, Microsoft Azure
sau Google Cloud Platform;
2. Construirea unui Cloud Privat, fie în locație, fie prin intermediul unui
furnizor de servicii Cloud .
3. Rețea de arie largă WAN cu conectivitate potrivită între cele două medii.
Beneficii și exemple de utilizare ale Cloud -ului Hibrid.
• Utilizarea Cloud -ului Hibrid permite unei organizații să implementeze un Cloud
Privat pentru activitățile critice, și să folosească un Cloud Public, oferit de un
furnizor terță parte, pentru activitățile mai puțin importante precum cele de
testare și dezvoltare [11].
• Din punct de vedere practic, o organizație poate implementa un model de Cloud
Hibrid pentru a găzdui website -ul de comerț online în cadrul unui Cloud Privat,
datorită secur ității și a scalabilității, iar site -ul cu broșura afacerii poate fi găzduit
într-un Cloud Public deoarece securitatea nu este la fel de importantă și
costurile sunt mici [12].
• Cloud -ul Hibrid este de asemenea deosebit de valoros pentru activități
dinamice. De exemplu, un sistem de tranzacționare pentru comenzi online care
se confruntă cu vârfuri ale cererii în perioadele de sărbători este potrivit pentru
implementarea în Cloud Hibrid . Aplicația poate rula în Cloud -ul Privat și poate
utiliza ” Cloud Bursting” pentru a accesa resurse de calcul adiționale atunci când
este nevoie [11].
• O ofertă de infrastructură ca serviciu (IaaS), ar putea, de exemplu, să urmeze
modelul Cloud -ului Hibrid și să furnizeze unui client din domeniul financiar
stocarea datelor clientului într -un Cloud Privat, dar apoi să permită colaborarea
pe documentele de planificare a proiectului în Cloud -ul public, unde acestea
pot fi accesate de mai mulți utilizatori dint r-o locație convenabilă [12].

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

17
• Un alt exemplu de Cloud Hibrid este procesarea volumelor mari de date ( Big
Data). O organizație poate folosi Cloud -ul Privat pentru stocarea tuturor datelor
referitoare la vânzări, teste și altele, și poate rula interogări an alitice în Cloud –
ul Public care poate scala clusterele de analiză pentru a sprijini sarcinile de
calcul distribuit [11].

Principalele caracteristici ale Cloud -ului Hibrid sunt [12]:
• Scalabilitate . În timp ce Cloud -ul Privat oferă un anumit nivel de scalab ilitate
în funcție de configurație, Cloud -ul Public oferă scalabilitate fără limite deoarece
resursele sunt extrase din cea mai mare infrastructură Cloud . Organizațiile pot
beneficia de scalabilitate prin mutarea a cât mai multor funcții neimportante în
Cloud-ul Public și reducerea cerințelor asupra Cloud -ului Privat.
• Cost. Cloud -urile Publice oferă economii semnificative și sunt mai eficiente în
privința costurilor. Cloud -urile Hibride permit organizațiilor să beneficieze de
aceste scăderi de costuri pentru nenumărate funcții menținând în același timp
siguranța operațiunilor importante.
• Securitate. Elementul privat al Cloud -ului Hibrid nu oferă doar securitatea
necesară pentru operațiunile sensibile, dar poate, de asemenea, să
îndeplinească cerințele d e reglementare pentru manipularea și stocarea datelor
acolo unde este cazul.
• Flexibilitate. Accesul la resurse sigure și la resurse publice scalabile și ieftine
poate oferi organizațiilor ocazii de explorare a diferitelor moduri operaționale.
Deși oferă be neficii multiple, Cloud -ul Hibrid poate prezenta provocări tehnice,
de afaceri și de gestionare. Sarcinile de lucru ale Cloud -ului Privat trebuie să acceseze
și să interacționeze cu furnizorii de Cloud Public astfel încât sunt necesare
compatibilitate a in terfețelor de programare a aplicațiilor API (Application
Programing Interface) și conectivitate solidă la rețea.
O altă provocare a Cloud -ului Hibrid este construirea și gestionarea Cloud -ului,
operațiuni car e necesită expertiz a echipei de IT și a arhitecților Cloud . Implementarea
unor aplicații adiționale precum baze de date, sisteme de asistență și alte instrumente,
vor aduce complicații Cloud -ului Privat. În plus, organizația este complet responsabilă
de su portul tehnic și trebuie să includă orice schimbări a API și a serviciilor care pot
apărea în Cloud -ul Public.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

18
Servicii Cloud
Termenul de servicii Cloud este o categorie largă care cuprinde multitudinea de
resurse IT furnizate prin intermediul Internetului. Expresia poate fi, de asemenea,
utilizată pentru a descrie servicii profesionale care sprijină selecția, implementarea și
gestionarea continuă a difer itelor resurse bazate pe tehnologia Cloud [14].

Figură 5. Servicii Cloud.

Primul sens al noțiunii de ” servicii Cloud ” se referă la o gamă largă de resurse
pe care un furnizor de servicii le oferă clienților prin intermediul inte rnetului, care, în
acest context, a devenit în general cunoscut ca și Cloud . Caracteristicile serviciilor
Cloud includ accesul automat și elasticitate; adică clienții pot accesa servicii la cerere
și pot să le închidă atunci când nu mai sunt necesare. În p lus, clienții se abonează de
obicei la serviciile Cloud , de exemplu, în cadrul unui aranjament lunar de facturare, în
loc să plătească în avans licențe software și infrastructură de sprijin pentru servere și
rețele. În multe tranzacții, această abordare fa ce ca tehnologia bazată pe Cloud să fie
o cheltuială operațională, mai degrabă decât o cheltuială de capital. Din punct de
vedere al managementului, tehnologia bazată pe Cloud permite organizațiilor să
acceseze software -ul, elementele de stocare, elementel e de calcul și alte elemente
de infrastructură IT fără a fi nevoiți să le mențină și să le actualizeze.
Al doilea sens al serviciilor Cloud implică servicii profesionale care permit
clienților să implementeze diferite tipuri de servicii Cloud . Firmele de c onsultanță,
integratorii de sisteme și alți parteneri de canal pot oferi astfel de servicii pentru a ajuta
clienții săi să adopte tehnologia bazată pe Cloud . În acest context, serviciile Cloud pot
include oricare dintre următoarele oferte: evaluarea pregă tirii pentru Cloud ,
raționalizarea aplicațiilor, migrarea, implementarea, personalizarea, integrarea Cloud
-ului privat, public sau hibrid, și gestionarea continuă. Companiile specializate în

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

19
servicii Cloud au devenit un obiectiv atractiv de achiziție pen tru furnizorii de servicii
IT – Accenture, IBM și Wipro, de exemplu – care caută expertiză în consultanța și
implementarea Cloud .
Un model de furnizare de servicii Cloud în general este format din trei tipuri de
participanți [4]: furnizorii de servici i Cloud CSPs (Cloud Service Providers) , furnizori
de servicii de rețea NSPs (Network Service Providers) și utilizatori i finali. CSP sunt
furnizorii de servicii Cloud , PNS furnize ază facilități de rețea sau servicii de acces atât
pentru CSP și cât și pentru utilizatorii finali, iar utilizatorii finali sunt consumatorii de
servicii Cloud și servicii de rețea. Utilizatorii finali trimit cereri de solicitare a servicii lor
către furniz orii CSP prin intermediul furnizorilor SNP, în timp ce CSP închiriază
infrastructu ra de la SNP și furniz ează serviciile solicitate utilizatorilor finali [15].

Exemple de servicii Cloud
În continuare sunt prezentate exemple de servicii Cloud folosite în p rezent [16].

Figură 6. Exemple de servicii Cloud.

Rețele sociale.
Probabil cea mai faimoasă utilizare a Cloud computing -ului, care la prima
vedere nu lasă oamenilor impresia de " Cloud computing", este crearea de site -uri de
rețele sociale, precum Facebook, LinkedIn, MySpace, Twitter, și multe altele. Ideea
principală a rețelelor sociale este de a găsi persoane pe care le cunoașteți deja sau
persoane pe care doriți să le cunoașteți și s ă împărtășiți informații cu ele. Desigur,
atunci când vă împărtășiți informațiile dvs. cu acești oameni, le împărtășiți și cu
persoanele care furnizează serviciul.
În timp ce scopul principal anterior al rețelelor sociale a fost conectarea
oamenilor, și companiile pot folosi rețelele sociale. Prin crearea unei pagini de
Facebook destinată fanilor , o afacere se poate conecta cu clienții săi și, în același
timp, acești clienți vor promova afacerea respectivă . De asemenea, tactica de

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

20
marketing viral poate fi utilizată în combinație cu rețelele sociale. Există experți în
relații publice care se specializează în marketingul media social.

E-mail.
Unele dintre cele mai mari servicii de Cloud Computing sunt serviciile de e -mail.
Începând cu luna ianuarie 2009, pes te 500 de milioane de persoane au folosit e –
mailurile Microsoft, Hotmail sau Windows Live Mail de la Microsoft. Utilizarea unei
soluții de poștă electronică prin intermediul Cloud Computing permite externalizarea
mecanismului de găzduire a unui server de p oștă electronică și mentenanța acestuia.

Documente / Foi de calcul / Alte servicii de găzduire.
Prin intermediul Cloud există un număr de servicii precum Google Docs sau
Zoho Office care permit păstrarea și editarea documentelor online. Procedând astfel,
documentele vor fi accesibile oriunde, pot fi împărtășite de mai multe persoane și mai
multe persoane pot lucra simulta n în același document.
Un nou instrument online de management al proiectelor, Onit, este destinat
"oricui și tuturor celor care gestionează proiecte – mari, mici, de afaceri, juridice". Alte
exemple de servicii de găzduire a documentelor sunt aplicația Yah oo Flickr și Google
Picasa care oferă găzduire pentru fotografiile pe care utilizatorii doresc să le partaj eze
cu prietenii sau familia. Cei care au acces pot adăuga comenta rii la fotografii, la fel ca
pe Facebook, însă aceste servicii de găzduire foto specializate oferă unele avantaje
pentru entuziaștii de fotografie.
Poate că nimic nu a revoluționat divertismentul mai mult decât YouTube, un site
de partajare video. Nu este singur ul, totuși. Alte site -uri de partajare video includ
Vimeo și MetaCafe. Utilizatorilor li se permite să -și încarce propriul conținut video, iar
serviciile se ocupă de punerea lor într -un for mat ușor de vizualizat de către utilizatori .

Servicii de backup.
Una dintre cele mai mari probleme cu computerele personale a fost tendința de
a pierde date dacă computerul este furat, distrus sau dispozitivul de stocare deteriorat.
În aceste situații este necesară realizarea de copii de rezervă. Servicii de backup
precu m JungleDisk, Carbonite și Mozy permit salvarea unor copii de rezervă ale
datelor, în mod automat pe servere răspândite în țară sau în lume pentru un preț
extrem de scăzut. În mod similar, servicii precum Syncplicity și Dropbox (ambele oferă
versiuni gratu ite) facilitează păstrarea copiilor locale ale fișierelor pe mai multe
computere sincronizate, păstrând în același timp o copie în Cloud . Unele dintre aceste
servicii vor păstra chiar și versiuni anterioare ale fișierelor sau fișierelor șterse în cazul
în care se întâmplă ca acele fișiere să fie șterse sau să fie modificat e.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

21
Utilizare scalabilă.
Cloud computing oferă resurse scalabile prin diferite modele de abonament.
Aceasta înseamnă că va trebui să plătiți doar pentru resursele de calcul pe care le
utilizați. Acest lucru ajută la gestionarea vârfurilor în cereri fără a fi nevoie să
investească permanent în hardware -ul computerului.
Netflix, de exemplu, utilizează acest potențial de Cloud computing în avantajul
său. Datorită serviciului de streaming la cerere, acesta se confruntă cu suprasolicitări
mari în încărcarea serverului în momentele de vârf. Migrarea din centrele de date
interne la Cloud a permis companiei să își extindă în mod semnificativ baza de clienți
fără a trebui să investească în configur area și întreținerea infrastructurii costisitoare.

Chatbots.
Puterea de calcul și capacitatea extinsă a Cloud -ului permit stocarea informații
despre preferințele utilizatorilor. Acestea pot fi utilizate pentru a oferi soluții
personalizate, mesaje și prod use bazate pe comportamentul și preferințele
utilizatorilor.
Aplicațiile Siri, Alexa și Google Asistent sunt aplicații Cloud de tip roboți
inteligenți capabili să înțeleagă limbajul natural. Acești ”chatbots” folosesc capacitățile
de calcul ale Cloud -ului pentru a oferi experiențe clientului personalizate în funcție de
context.

Dezvoltare de aplicații.
Indiferent dacă dezvoltați o aplicație pentru web sau mobil sau chiar jocuri,
platformele Cloud se dovedesc a fi o soluție fiabilă. Folosind Cloud -ul puteți crea cu
ușurință experiențe scalabile pe mai multe platforme pentru utilizatorii dvs. Aceste
platforme includ multe instrumente pre -codate și biblioteci – cum ar fi serviciile de
director, căutare și securitate. Acest lucru poate accelera și simpli fica procesul de
dezvoltare. Amazon Lumberyard este un instrument popular de dezvoltare a jocurilor
pentru telefoane mobil e folosit în Cloud.

Testare și dezvoltare.
Cloud -ul poate oferi un mediu pentru reducerea cheltuielilor și pentru lansarea
mai rapidă a aplicațiilor pe piață. În loc să instaleze medii fizice, dezvoltatorii pot folosi
Cloud -ul pentru a configura și dezmembra mediile de testare și dezvoltare. Acest lucru
scutește echipa tehnică de asigurarea bugetelor și a cheltuielilor cu timpul și resu rsele
critice ale proiectului. Aceste medii de testare și dezvoltare pot fi scalate în sus sau în
jos pe baza cerințelor. LoadStorm și BlazeMeter sunt instrumente de testare populare.

Analiza volumelor mari de date.
Cloud computing permite oamenilor de șt iință să utilizeze datele
organizaționale pentru a le analiza pentru modele și perspective, pentru a găsi

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

22
corelații, a face previziuni, a anticipa crize viitoare și a ajuta la luarea deciziilor bazate
pe date. Serviciile Cloud fac posibilă exploatarea cant ităților masive de date, oferind
o putere de procesare mai mare și unelte sofisticate. Există numeroase instrumente
de date open source bazate pe Cloud, de exemplu, Hadoop, Cassandra, HPCC etc.
Colectarea și analizarea datelor în timp real, este foarte dif icilă fără utilizarea Cloud,
în special pentru companiile mici.

Cele mai importanți furnizori de servicii de Cloud Computing
Până acum câțiva ani, nu existau mulți furnizori de servicii Cloud . Tendința
recentă a companiilor de a apela la serviciile de tip Cloud a dus la creșterea furnizorilor
de astfel de servicii . În continuare este prezentată o listă cu primii zece furnizori de
servicii Cloud . Lista nu este o clasificare ci prezintă zece cele mai folosite și utile nume
din domen iu [17].

Figură 7. Tipuri de servicii Cloud.
Microsoft Cloud Services.
Compania Microsoft oferă multe servicii Cloud, inclusiv OneDrive, Office 365 și
Azure. Aplicațiile Web OneDrive și Office sunt bune. Ca software de stocare și
sincronizare, OneDrive se numără printre cele mai acceptate servicii de stocare în
Cloud. Microsoft Azure este bun, dar oamenii au propriile lor preferințe.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

23

Figură 8. Servicii Cloud Microsoft.
IBM Cloud Services
IBM are două of erte principale de servicii Cloud:
1. Infrastructura ca serviciu (IaaS).
2. Software -ul ca serviciu (SaaS).
De asemenea, oferă platforma ca serviciu și o numește BPaaS ( Bussiness
Platform as a Service) , platforme de afaceri ca serviciu. Compania a ajutat oamenii
să își construiască propriul Cloud privat, precum și să conecteze în mod eficient
Cloud -ul Privat cu Cloud -ul public, pentru a crea un Cloud hibrid pe care organizațiile
(clienții) îl pot utiliza. Avan tajul este că un client nu trebuie să investească mult timp și
mulți bani în construirea unui Cloud hibrid. Deoarece inginerii IBM sunt experți, ei o
fac rapid și o fac mai ieftin. IBM este cea mai bună opțiune pentru norii hibrizi,
deoarece serviciul lor este ușor de configurat și oferă o bună securitate atât pentru
Cloud -ul privat, cât și pentru produsele Cloud IBM.

Amazon Elastic Compute Cloud.
Amazon Elastic Cloud un serviciu de tip PaaS și oferă o platformă pentru
dezvoltatori și studenți, un loc pentru a -și dezvolta aplicațiile. De asemenea, le oferă
facilități pentru a testa programele la fel ca VMWare. Conform informațiilor de pe
pagina web principală a lui Amazon EC2: "Amazon Elastic Com pute Cloud (Amazon
EC2) este un serviciu web care oferă capacități de calcul redimensionate în Cloud.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

24
Acesta este conceput pentru scalarea resurselor de calcul mai ușoară pentru
dezvoltatori. "

Citrix Cloud Platform.
Un alt nume important în industria IT, Citrix intenționează acum să se dezvolte.
Citrix oferă un serviciu de spațiu de lucru care combinați avantajele virtualizării
aplicațiilor și desktop -urilor, gestionării mobilității, sincronizării și partajării fișierelor și
serviciilor de rețea pentru a furniza un spați u de lucru digital sigur pentru dezvoltarea
unei afaceri [18].
Platforma Cloud Citrix, alimentată de Apache CloudStack include următoarele
servicii:
• XenApp și XenDesktop Service – furniz ează acces securizat la aplicațiile
virtuale Wind ows, Linux, aplicații web și desktop.
• Serviciul XenMobile – oferă o gestionare completă a mobilității, inclusiv
gestionarea dispozitivelor mobile MDM (Mobile Device Management) ,
gestionarea aplicațiilor mobile MAM (M obile Applications Management) și
aplicațiile de productivitate de la nivel de întreprindere.
• Serviciul ShareFile – permite furnizarea accesului securizat la fișiere și date de
pe orice dispozitiv, pe orice infrastructură. Permite controlul modului de stocare
a datelor și a locației de stocare și satisface nevoile de mobilitate și colaborare
ale angajaților și cerințele de securitate a datelor ale afacerii.
• NetScaler Gateway Service – cea mai sigură modalitate de a livra aplicații
virtuale și desktop -uri cu o ofertă bazată pe Cloud, care este ușor de
implementat și gestionat. Asigur ă disponibilitatea serviciilor XenApp și
XenDesktop și oferă cea ma i bună experiență de utilizare pe orice dispozitiv, în
orice condiții de rețea.

Joyent Cloud.
Joyent a fost ales de Dell pentru susținerea aplicațiilor proprii care rulează în
Cloud. Joyent oferă infrastructura ca serviciu (IaaS) și platforma ca serviciu (PaaS)
pentru afacerile mari. Un exemplu concludent al serviciilor oferite este faptul că
rețeaua socială LinkedIn utilizează serviciile Joyent.

BlueLock Cloud Services.
Compania BlueLock se prezintă ca un serviciu de recuperare de date. A
inventat o nouă frază care se referă la "Recuperarea ca serviciu". Datele inutilizabile
pot fi recuperate utilizând serviciile Bluelock Cloud. Acest serviciu este de tip SaaS.
Compania oferă, de asemenea, servicii IaaS. Clienții pot folosi doar cantitatea
de infrastructu ră pe care o doresc și pot mări sau reduce articolele utilizate în funcție
de cerință. Printre numeroasele sale servicii, BlueLock oferă și o soluție Cloud numită

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

25
VMware vCloud Datacenter Service Provider. Potrivit site -ului, acest lucru este folosit
în principal pentru a crea Cloud hibrid cu instrumente VMware.

Google Cloud Platform.
Platforma Google Cloud face parte din lista de top zece furnizori de servicii
Cloud. Este o suită de servicii de Cloud computing care rulează pe aceeași
infrastructură pe car e Google o utilizează intern pentru produsele sale finale, cum ar
fi motorul de căutare Google și YouTube [19]. Alături de un set de instrumente de
management, acesta oferă o serie de servicii Cloud modulare, inclusiv putere de
calcul, stocare de date, ana liză de date și învățare în mașină
Cele mai importante servicii oferite sunt Google App Engine și Google
Compute. Există și alte servicii Google Cloud, cum ar fi Google Cloud Print și Google
Drive. Se pot crea aplicații în motorul Google App și apoi se po t testa Google Compute,
care oferă tarifare la minut .

Top 10 furnizori IaaS
Serviciile Amazon Web Services au dat startul utilizării infrastructurii de tip
Cloud în urmă cu ani în urmă, oferind o infrastructură ca serviciu și eliminând nevoia
de servere și elemente de stocare a datelor. Prin intermediul Elastic Compute Cloud
(EC2), Amazon a pus bazele serviciilor Cloud și în doar câțiva ani mii de companii au
accesat aceste servicii. Chiar dacă fiecare furnizor de infrastructură ca serviciu
implementează componenta de infrastructură un pic diferit față de ceilalți , misiunea
tuturor este clară: reducerea costurilor, reducerea constrângerilor de spațiu,
reducerea cheltuielilor de gestiune ș i oferirea unei capacități scalabile de calcul la
cerere. Iată 10 de furnizori de IaaS care fac propriul model de infrastructură și modifică
modul în care este consumat IT -ul [20].
• AMAZON WEB SERVICES – este principalul furnizor de servicii Cloud, iar
Amazon EC2 oferă servicii de calcul și a setat standardul în privința scalabilității
prin folosirea unui model de plată doar a resurselor folosite.
• AT&T – rețeaua wireless a gigantului de comunicații poate avea o mulțime de
probleme, dar nu există probleme p e serviciile de Cloud Computing. Suita sa
de oferte Synaptic Cloud, care include servicii de calcul și servicii de stocare a
datelor vine cu un acord privind nivelul serviciilor SLA (Service Level
Agreement) de disponi bilitate 99,99%.
• BLUELOCK – BlueLock funcționează într -un mod diferit, oferind servicii de
Cloud computing și servicii de gestionare, susținute de VMware vCloud
Datacenter Services. Centrele sale de date sunt sigure și certificate SAS -70 de
tip II, astfel încât utilizatorii știu că datele lor din Cloud sunt de neatins.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

26
• CATEHNOLOGIES – CA a ieșit din colțul său învârtindu -se pentru o lovitură
de knock -out. Odată cu achizițiile din ultimii doi ani, în valoare totală de peste
1 miliard de dolari, CA a acumulat o armată de Cloud gata să lupte cu toți veniții.
• CLOUDSCALING – compania construiește Cloud -uri masive pentru furnizorii
de servicii, guverne și întreprinderi din întreaga lume, printr -o platformă
deschisă și orientată către performanță și economie.
• DATAP IPE – deși utilizează infrastructura Cloud a serviciilor Amazon Web
Services, tehnologia Cloud oferită este unică prin adăugarea serviciilor
gestionate peste platforma Amazon EC2 pentru a include monitorizarea,
gestionarea schimbărilor, implementarea și multe altele, oferind utilizatorilor
instrumente pentru a gestiona infrastructura Cloud.
• ENKI – chiar dacă nu este un nume foarte cunoscut compania ENKI face valuri
cu lista sa de servicii de Cloud computing. Serviciul PrimaCloud oferă centre
de date private, v irtuale, scalabile, performante și fiabile.
• ENOMALY – prin platforma ECP (Elastic Cloud Platform) , Enomaly este
prima companie care oferă infrastructura ca serviciu. Serviciile IaaS oferite au
o scalabilitate masivă, o fiabilitate ridicată și un arsenal de caracteristici într -o
platformă ușoară.
• EUCALYPTUSSYSTEMS – oferă infrastructura Cloud privată prin intermediul
serviciilor software care alimentează medii de lucru de tip Cloud computing
pentru afaceri mari sau guver ne. Eucal yptus oferă un mod open -source pentru
utilizarea eficientă a capacității Cloud pentru a crește productivitatea și inovația.
• GOGRID – GoGrid se mândrește cu faptul că este cea mai mare companie de
infrastructură -ca-service din lume. Infrastructura sa permite companiilor să
implementeze și să administreze aplicații în platforma Cloud în câteva minute
și cu o flexibilitate care o separă de alte companii noi.

Top 10 exemple de SaaS
Software -ul ca serviciu (SaaS) continuă să obțină tracțiune în toate c olțurile
lumii afacerilor, și din motive întemeiate. De asemenea, cunoscut sub numele de
software la cerere, software găzduit sau software bazat pe web, SaaS evită abordările
tradiționale de instalare, mentenanță și management software în favoarea furnizăr ii de
aplicații bazate pe Cloud prin intermediul internet. Cu ajutorul SaaS, partenerii
furnizorilor de servicii suportă poverile de securitate, disponibilitate și performanță [21].
Organizații de toate formele și dimensiunile se bazează pe filosofia SaaS ca o
alternativă la implementarea hardware și software la sediul clientului. Furnizorul de
metrici pentru managementul informaticii Computer Economics raportează că 60%

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

27
dintre toate companiile au integrat în prezent cel puțin unele soluții SaaS, 36%
intenționând să -și majoreze investițiile în lunile următoare.
Utilizarea serviciilor de tip SaaS aduce avantaje dar și dezavantaje. SaaS este
o soluție naturală pentru companiile care int enționează să reducă responsabilitățile și
costurile IT. În medie, firmele care trec de la infrastructura locală care necesită
instalare, întreținere și modernizare, la abonamentele Software ca servicii se bucură
de o reducere a cheltuielilor IT de peste 1 5%, potrivit datelor colectate de Computer
World.
Nimic nu este perfect, desigur, și SaaS nu face excepție. Companiile care
adoptă mai multe aplicații software ca aplicații pentru servicii sau care intenționează
să conecteze software -ul găzduit în Cloud cu aplicațiile existente local pot întâmpina
dificultăți de integrare a software -ului pe parcurs. Securitatea este o altă preocupare
comună pentru companiile care analizează opțiunile SaaS: ori de câte ori datele
delicate ale companiei și procesele de afaceri sunt încredințate unui fur nizor de
servicii, trebuie abordate aspecte precum gestionarea identității și a accesului.
Întreprinderile trebuie, de asemenea, să țină seama de reglementările de conformitate
ale guvernului inerente stocării datelor despre clienți într -un centru de date la distanță.
În continuare sunt prezentate cele mai utile aplicații SaaS pentru mediul de
afaceri:
• SALESFORCE – aplicația Software as a Service, Salesforce, rămâne în
fruntea revoluției serviciilor Cloud computing la care a contribuit. Soluția de
gestionar e a relațiilor cu clienții permite companiilor să colecteze toate
informațiile despre clienți, perspective și oportunități într -o singură platformă
online, permițând angajaților autorizați să acceseze oricând datele critice de pe
orice dispozitiv conectat. Salesforce creditează instrumentele sale pentru
creșterea vânzărilor clienților în medie cu 37%, precum și creșterea loialității și
satisfacției clienților.
• MICROSOFT OFFICE 365 – aplicațiile de productivitate Microsoft, precum
Word, Excel și PowerPoint, sunt aplicații de bază la locul de muncă, dar
Microsoft Office 365 bazat pe Cloud extinde dramatic parametrii suitei Office.
Acum, utilizatorii pot crea, edita și partaja conținut din orice PC, Mac, iOS,
Android sau Windows în timp real, se pot conecta cu colegii și clienții dintr -o
gamă largă de instrumente de la e -mail la videoconferințe și pot utiliza o gamă
de tehnologii colaborative interacțiunilor atât în interiorul cât și în afara
organizației .
• BOX – acest spațiu de lucru online permite profesioniști lor să colaboreze cu
oricine, oriunde. Utilizatorii pot partaja în siguranță fișiere mari prin intermediul
link-ului tradițional sau al adresei personalizate, protejând datele și
documentele prin permisiuni și protecție prin parolă. Aplicația BOX acceptă m ai
mult de 120 de tipuri de fișiere, iar utilizatorii pot previzualiza conținutul înainte

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

28
de descărcare. Toate schimburile de conținut, editarea, discuția și aprobarea
se limitează la un singur fișier centralizat, iar utilizatorii primesc notificări în tim p
real atunci când se fac modificări. BOX automatizează sarcini cum ar fi
angaj ările și aprobările contractuale, reducând repetarea și scurtând cic lurile
de examinare.
• GOOGLE APPS – Google s -a extins, cu mult timp în urmă, dincolo de aplicațiile
de bază d e căutare și de publicitate pentru a oferi companiilor o suită
cuprinzătoare de instrumente de productivitate. Google Apps include e -mailuri
profesionale personalizate, calendare partajate și întâlniri video împreună cu
Google Drive. O soluție de stocare a documentelor bazată pe Cloud , Google
Drive permite angajaților să acceseze fișiere de pe orice dispozitiv și să le
partajeze instantaneu cu colegii, în procesul de eliminare a atașamentelor de
e-mail, precum și a complicațiilor de îmbinare a diferitelor v ersiuni.
• AMAZON WEB SERVICES – precum Google și Amazon a evoluat dincolo de
platforma de bază de comerț online, pentru a sprijini furnizarea la cerere a
resurselor și aplicațiilor informatice bazate pe Cloud , susținute de opțiunile de
tarifare a utilizării . Amazon Web Services cuprinde în prezent mai mult de 70
de servicii, inclusiv calcul, stocare, rețea, baze de date, analize, implementare,
gestionare și instrumente pentru Internet of Things.
• CONCUR – călătoriile de afaceri pot oferi dureri de cap pentru angajații în
mișcare și pentru departamentele de finanțe. Concur simplifică procesul prin
automatizarea gestionării deplasărilor și a cheltuielilor. Soluțiile sale bazate pe
web și mobil permit personalului să rezerve planurile de călătorie în funcție de
propriile nevoi și preferințe, asigurându -se totodată că toate rezervările se
încadrează în limitele cheltuielilor companiei. Concur reconciliază suplimentar
cheltuielile după finalizarea călătoriei și livrează chitanțe electronice
corespunzătoare biletelor de avion, cazării la hotel și închirierii auto direct în
rapoartele de cheltuieli digitale. Aceasta aplicație elimină necesitatea colectării,
urmăririi și depunerii de facturi de hârtie.
• ZENDESK – acest serviciu de asistență și suport pentru clienți oferă
reprezentanților posibilitatea de a aborda mai eficient solicitările clienților din
orice canal de comunicare – e-mail, web, social media, telefon sau chat.
Caracteristicile includ Automatic Answers (un instrument de învățare bazat pe
mașină pentru interp retarea și rezolvarea întrebărilor și solicitărilor clienților),
Zopim (un serviciu de chat în timp real) și Zendesk Voice (o soluție de asistență
telefonică încorporată în Cloud ). Potrivit lui Zendesk, utilizatorii săi de afaceri
au experiențe pozitive pe ntru mai mult de 86% din interacțiunile lor cu clienții.
• DOCUSIGN – tehnologia semnăturilor electronice și platforma serviciilor de
gestionare a tranzacțiilor DocuSign sprijină schimbul de contracte digitale și alte

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

29
documente semnate prin e -mail. Utilizato rii pot să acceseze, să semneze și să
trimită documente de afaceri din biroul lor, din camera lor de hotel sau oriunde
altundeva, garantând că aprobările și contractele sunt executate în câteva
minute, nu zile. Semnăturile electronice DocuSign sunt obligat orii din punct de
vedere juridic pentru majoritatea tranzacțiilor comerciale și personale din
aproape fiecare țară din întreaga lume. Aplicația are mai mult de 85 de milioane
de utilizatori în 188 de țări.
• DROPBOX – documentele și fișierele pot fi păstrate la îndemâna tuturor
dispozitivelor utilizând aplicația Dropbox. Orice adăugare la spațiul de stocare
Dropbox se afișează automat pe toate dispozitivele desktop și mobile,
permițând profesioniștilor să înceapă un proiect pe PC -ul de lucru, să efectueze
editări pe telefonul mobil în timpul deplasării la domiciliu și să adauge finisajele
de pe tableta de acasă. Apoi, utilizatorii pot invita colegii să acceseze orice
dosar Dropbox sau să le trimită fișiere și imagini specifice accesibile prin
legături protejat e prin parolă; există chiar și o opțiune de ștergere la distanță în
caz de urgență.
• SLACK – o soluție de mesagerie în timp real, arhivare și căutare, Slack
redefinește comunicarea de afaceri. Utilizatorii pot organiza conversații în
echipă în canale deschise dedicate anumitor subiecte sau proiecte sau
limitează interacțiunile mai sensibile la participanți privați, invitați. Colegii pot,
de asemenea, interacționa unu -la-unu folosind mesaje private, securizate
directe. Slack permite, de asemenea, utilizatorilor să partajeze fișiere,
documente, foi de calcul și fișiere PDF, completate cu opțiuni pentru adăugarea
de comentarii și evidențiere pentru referințe ulterioare; în plus, toate mesajele,
notificările și fișierele sunt indexate au tomat și arhivate.

30
Infrastructura de difuzare video
Introducere în difuzarea video
Difuzarea este distribuția de conținut audio sau video către un public dispersat
prin orice mediu electronic de comunicare în masă, dar de obicei unul care utilizează
spectr ul electromagnetic (undele radio), într -un model unu -la-mulți [22,23] .
Radiodifuziunea a început cu radioul AM, care a intrat în uz popular în jurul anului
1920, cu răspândirea emițătoarelor și receptorilor radio cu tuburi vidate. Înainte de
aceasta, toate formele de comunicare electronică au fost unu -la-unu, cu mesajul
destinat unui singur destinatar. Exemple de aplicații la transmisiile radio "unu -la-multe"
ale unei stații individuale către mai mulți ascultători au apărut încă din 1898 [24].
Transmisia ae riană este, de obicei, asociată cu radioul și televiziunea, deși în
ultimii ani transmisiile radio și de televiziune au început să fie distribuite prin cablu
(televiziune prin cablu). Părțile beneficiare pot include publicul larg sau un subset
relativ mic . Ideea este că oricine dispune de tehnologia și echipamentele de primire
corespunzătoare (de exemplu un aparat radio sau televizor) poate recepționa
semnalul. Domeniul de radiodifuziune include atât servicii guvernamentale, cum ar fi
radioul public, radiou l comunitar și televiziunea publică, precum și televiziunea
comercială privată și televiziunea comercială. Codul federal al reglementărilor
federale, titlul 47, partea 97 definește "difuzarea" drept "transmisiuni destinate
publicului larg, fie direct, fie transmise" [ 25]. Transmisiile de telecomunicații private
sau bidirecționale nu se califică conform acestei definiții. De exemplu, operatorii de
radiodifuziune amatori nu au voie să difuzeze. Așa cum este definit, "transmiterea" și
"difuzarea" nu reprezintă aceleași lucru .
Transmiterea programelor de radio și televiziune de la o stație de radio sau de
televiziune la receptoare acasă de către unde radio este denumită OTA (Over The
Air) sau transmisia terestră și în majoritatea țăril or necesită o licență de emisie.
Transmisiile prin cablu sau cablu, cum ar fi televiziunea prin cablu (care retransmite și
posturile OTA cu consimțământul lor), sunt, de asemenea, considerate difuzări , dar
nu necesită neapărat o licență (deși în unele țări este necesară o licență). În anii 2000,
transmisiunile de programe de televiziune și radio prin intermediul tehnologiei fluxurilor
digital e au fost din ce în ce mai de de numite difuzare .
Cea mai veche difuzare a constat în trimiterea de semnale telegrafic e prin
intermediul undele de radio, folosind codul Morse, un sistem dezvoltat în anii 1830 de
către Samuel F. B. Morse, fizicianul Joseph Henry și Alfred Vail. Ei au dezvoltat un
sistem de telegrafie electrică care a trimis impulsuri de curent electric de -a lungul
firelor care au controlat un electromagnet care a fost localizat la capătul de recepție al
sistemului telegrafic. A fost necesar un cod pentru transmiterea limbajului natural
utilizând doar aceste impulsuri și tăcerea dintre ele. Morse a dezvoltat , prin urmare,
precursorul codului modern internațional Morse. Acest lucru a fost deosebit de

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

31
important pentru comunicarea de la navă la navă și de la navă la țărm, dar a devenit
din ce în ce mai importantă pentru rapoartele de știri de afaceri și de știri generale și
ca o arenă pentru comunicarea personală de către amatorii de radio. Transmisia audio
a început experimental în prima decadă a secolului al XX -lea. La începutul anilor 1920,
transmisia radio a devenit un mediu de uz casnic, la început pe banda AM (Amplitude
Modulation) și mai târziu pe FM (Frequency Modulation) . Difuzarea televiziunii a
început experimental în anii 1920 și a devenit larg răspândită după al doilea război
mondial, utilizând spectrul VHF (Very High Frequency – Frecvențe Foarte Înalte ) și
UHF (Ultra High Frequency – Frecvențe Ultra Înalte ). Difuzarea prin satelit a fost
inițiată în anii 1960 și s -a a fost preluată în industria generală în anii '70, iar în anii
1980 au apărut sateliții de difuzare directă [25].
Inițial, toate difuzările au fost compuse din semnale analogice care utilizează
tehnici de transmisie analogică, dar în anii 2000, radiodifuzo rii au trecut la semnale
digitale utilizând transmisia digitală. În general, difuzarea cel mai frecvent se referă la
transmiterea de informații și programe de divertisment din diverse surse către publicul
larg.
Din punct de vedere istoric, au existat mai m ulte metode utilizate pentru
difuzarea de materiale audio și video electronice către publicul larg [26]:
• Transmisia telefonică (1881 -1932): cea mai veche formă de radiodifuziune
electronică (fără a include serviciile de date oferite de companiile de telegr afie).
Transmisia telefonică a început odată cu apariția sistemelor Théatrophone
("Theatre Phone"), sisteme de distribuție bazate pe telefon care permiteau
abonaților să asculte spectacole live și teatrale prin intermediul liniilor telefonice
create de inv entatorul francez Clément Ader în 1881. Transmisia telefonică a
fost folosită de asemenea, pentru a include servicii de ziare telefonice pentru
programele de știri și divertisment introduse în anii 1890, situate în principal în
marile orașe europene. Acest e servicii de abonament bazate pe telefon au fost
primele exemple de difuzare electrică și electronică și au oferit o mare varietate
de programe.
• Radiodifuziune (experimental din 1906, comercial din 1920); semnalele audio
transmise prin aer ca unde radio de la un transmițător, preluate de o antenă și
trimise către un receptor. Posturile radio pot fi conectate în rețelele radio pentru
a difuza programe radio comune, fie în emisiuni sau în subcanal e.
• Transmisie de televiziune (telecast), experimental din 192 5, comercial din anii
1930: o extindere a radioului pentru a include semnale video.
• Radio prin cablu (denumit și "cablu FM", din 1928) și televiziune prin cablu
(din 1932): atât prin cablu coaxial, servind inițial în principal ca mijloace de
transmisie pen tru programele produse la posturile radio sau de televiziune, dar
ulterior extins la transmiterea de canale difuzate numai prin cablu.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

32
• Radiodifuziunea prin satelit (DBS) (începând cu anul 1974) și radioul prin
satelit (începând cu anul 1990): destinată dif uzării direct la domiciliu , oferă o
combinație de difuzare tradițională de radio sau de televiziune, sau ambele, cu
programe radio prin satelit dedicate .
• Difuzarea pe web a fluxurilor video / televiziune (din anul 1993) și audio / radio
(începând cu anul 1 994): oferă o combinație de program e tradițional e de
difuzare a posturilor de radio și de televiziune cu radio dedicat pe Internet și
televiziune prin Internet.
Există mai multe modalități de a oferi sprijin financiar pentru difuzarea continuă:
• Difuzare comercială : posturi publice, canale, rețele sau servicii deținute de
obicei în proprietate privată, care furnizează program e publicului, susținute de
vânzarea timpului de antenă pentru agenții de publicitate pentru reclame radio
sau TV în timpul sau între pa uzele dintre programe, adesea în combinație cu
taxe de abonament prin cablu.
• Difuzare publică : de regulă, non -profit, posturi sau rețele publice deținute de
stat, susținute de taxe de licență, fonduri guvernamentale, subvenții de la
fundații, subscrieri corporative, participări la audieri, contribuții sau o combinație
a acestora.
• Difuzare comunitară : o formă de media în care o unitate de televiziune sau o
post de radio este deținută, operată sau programată de un grup comunitar
pentru a furniza programe de interes local, cunoscute sub numele de difuzare
locală. Stațiile comunitare sunt cele mai des exploatate de grupuri sau
cooperative non -profit; cu toate acestea, în unele cazuri pot fi operate de un
colegiu sau o universitate locală, o companie de cablu s au un guvern municipal.
Radiodifuzorii se pot baza pe o combinație a acestor modele de afaceri. De
exemplu, în Statele Unite, National Public Radio (NPR) și Serviciul Public de
Radiodifuziune (PBS, televiziune) suplimentează abonamentele și granturile de
membru public cu finanțare din partea Corporației pentru Audiovizual (CPB), care este
alocată bianual de către Congres. Granturile corporatiste și caritabile de radiodifuziune
publică din SUA sunt în general acordate în funcție de spoturile de subscriere ca re
diferă de reclamele comerciale, în sensul că acestea sunt reglementate de restricții
specifice ale FCC, care interzic promovarea unui produs sau a unui "apel la acțiune".

Video analogic Vs. Video Digital
Tehnologia video a fost inițial dezvoltată pentr u sistemele de televiziune
mecanică, care au fost rapid înlocuite cu sisteme de televiziune cu tub catodic CRT
(Chatode Ray Tube ), dar de atunci au fost inventate câteva tehnologii noi pentru
dispozitivele de afișare video. C harles Ginsburg a condus o echipă de cercetare
Ampex care a dezvoltat unul dintre primele aparate de înregistrare video VTR (Video

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

33
Tape Recorder) . În 1951, primul videocasetofon a capturat imagini live din camerele
de tele viziune prin transformarea impulsurilor electrice ale camerei și salvarea
informațiilor pe bandă video magnetică [27].
Utilizarea tehnicilor digitale în cazul clipurilor video a dus la tehnologia video
digitală , care permite o calitate superioară și un cos t mult mai mic decât tehnologia
analogică anterioară. După inventarea DVD -ului în 1997 și a discului Blu -ray în 2006,
vânzările de casete video și de echipamente de înregistrare au scăzut. Progresele în
tehnologia informatică permit computerelor personale și telefoanelor mobile
inteligente necostisitoare să capteze, să stocheze, să editeze și să transmită conținut
video digital, reducând în continuare costul producției video, permițând producătorilor
de programe și radiodifuzorilor să se mute la producția f ără bandă. Apariția
radiodifuziunii digitale și a tranziției ulterioare a televiziunii digitale este în curs de
redirecționare a videoclipurilor analogice la starea unei tehnologii moștenite în
majoritatea părților lumii. Începând cu anul 2015, odată cu ut ilizarea în creștere a
camerelor video de înaltă rezoluție cu o gamă dinamică îmbunătățită și gamă de culori
și formate de date intermediare digitale de înaltă dinamică, cu o profunzime
îmbunătățită a culorilor, tehnologia video digitală modernă converge c u tehnologia de
film digital.
Conținutul video analogic este un semnal video transferat printr -un semnal
analogic. Un semnal video color analogic conține luminanță, luminozitate și
crominanță a unei imagini de televiziune analogice. Când se combină într -un singur
canal, se numește video compozit, așa cum este cazul, printre altele, cu NTSC, PAL
și SECAM. Videoclipurile analogice pot fi difuzate în canale separate, ca în formatele
video cu două canale S -Video și multicanale video. Videoclipul analogic este u tilizat
atât în aplicațiile de televiziune pentru consumatori, cât și în cele profesionale.
În difuzare a de televiziune analogică, luminozitatea, culorile și sunetul sunt
reprezentate de variații rapide ale amplitudinii, frecvenței sau fazei semnalului.
Semnalele analogice variază în funcție de o gamă continuă de valori posibile, ceea ce
înseamnă că zgomotul electronic și interferențele sunt reproduse de către receptor.
Deci, în cazul difuzării video analogice, un semnal slab supus interferențelor. În
schim b, un semnal digital slab și un semnal digital foarte puternic transmit o calitate
egală a imaginii. Televiziunea analogică poate fi wireless sau poate fi distribuit printr –
o rețea de cablu prin intermediul convertoarelor de cablu.
Cele mai vechi sisteme d e difuzare video analogică au fost sisteme mecanice
de televiziune, care au folosit discuri de filare cu modele de găuri perforate în disc
pentru a scana o imagine. Un disc similar a reconstruit imaginea la receptor.
Sincronizarea rotației discului recepto rului a fost efectuată prin intermediul impulsurilor
de sincronizare transmise cu informațiile despre imagine. Cu toate acestea, aceste
sisteme mecanice au fost lente, imaginile au fost slabe și au pâlpâit grav, iar rezoluția
imaginii a fost foarte scăzută . Sistemele de camere au folosit discuri de filare similare

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

34
și au necesitat iluminarea intensă a subiectului pentru ca detectorul de lumină să
funcționeze.
Televiziunea analogică nu a început cu adevărat ca o industrie până la
dezvoltarea tubului catodic, care utilizează un fascicul de electroni focalizat pentru a
trasa liniile de -a lungul unei suprafețe acoperite cu fosfor. Fasciculul de electroni ar
putea fi măturat pe ecran mult mai rapid decât orice sistem de discuri mecanice,
permițând linii de scanare mai îndepărtate și o rezoluție mult mai mare a imaginii. De
asemenea, a fost nevoie de mult mai puțină întreținere a unui sistem electronic în
comparație cu un sistem de disc filare. Toate sistemele electronice au devenit
populare în rândul gospodăriilor după cel de -al doilea război mondial [28].
Primele sisteme comerciale de televiziune erau alb -negru; începutul televiziunii
color a fost în anii 1950. Un sistem practic de televiziune trebuie să ia luminanță,
crominanță (într -un sistem color), sincronizare (orizontală și verticală) și semnale
audio și să le difuzeze pe o cale de transmisie radio. Sistemul de transmisie trebuie
să includă un mijloc de selectare a canalelor de televiziune.
Sistemele analogice de difuzare de televiziune vin într -o varietate de rate de
cadre și rezoluții. Există și alte diferențe în frecvența și modularea purtătoarei audio.
Combinațiile monocrome care există încă din anii 1950 sunt standardizate de către
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) ca majuscule de la A la N . Când a
fost introdus televizorul color, informațiile despre nuanță și saturație au fost adăugate
semnalelor monocrome astfel încât televizoarele alb -negru să le poată ignora. În acest
fel a fost realizată compatibilitatea înapoi. Acest concept este valab il pentru toate
standardele de televiziune analogice.
Au existat trei standarde pentru modul în care informațiile suplimentare de
culoare pot fi codificate și transmise. Primul a fost sistemul american de televiziune
color NTSC (National Television Systems Committee) [29]. Linia europeană /
australiană PAL ( Phase Alternation Line rate ) și standardul francez -sovietic SECAM
(Séquentiel Couleur Avec Mémoire) au fost dezvoltate mai târziu și au încercat să
remedieze anumite defecte ale sistemului NTSC [29]. Codarea culorilor PAL este
similară cu sistemele NTSC. SECAM, totuși, folosește o abordare diferită de modulare
decâ t PAL sau NTSC.
Sistemul de televiziune pentru fiecare țară va specifica un număr de canale de
televiziune în intervalele de frecvență UHF sau VHF. Un canal constă de fapt din două
semnale: informațiile despre imagine sunt transmise prin modularea amplitud inii pe o
singură frecvență și sunetul este transmis cu modulație de frecvență la o frecvență la
o decalare fixă (de obicei de la 4,5 la 6 MHz) din semnalul de imagine.
Frecvențele de canal alese reprezintă un compromis între o lățime de bandă
suficientă pentru video (și, prin urmare, o rezoluție satisfăcătoare a imaginii) și numărul
de canale împachetate în banda de frecvență disponibilă. În practică, o tehnică numită
bandă laterală vestigică este folosită pentru a reduce distanța canalului, care ar fi

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

35
aproape de două ori mai mare decât lățimea de bandă video dacă s -ar utiliza
modulația în amplitudine pură.
Recepția semnalului este realizată invariabil printr -un receptor
superheterod ină: prima etapă este un tuner care selectează un canal de televiziune și
îl schimbă pe o frecvență intermediară fixă . Amplificatorul de semnal realizează
amplificarea semnalelor rezultate de la domeniul microvolt la fracțiunile de un volt.
Purtăto area video este demodulat ă pentru a da un semnal video compozit;
acesta conține semnale de luminanță, crominanță și sincronizare; acesta este identic
cu formatul semnalului video utilizat de dispozitive video analogice, cum ar fi aparatele
video sau camerele CCTV. Rețineți că modulația semnalului RF este inversată în
comparație cu ce a convențională AM: nivelul minim al semnalului video corespunde
amplitudinii maxime a purtătoarei și invers. Pentru a asigura o bună liniaritate
(fidelitate), în concordanță cu costurile de producție accesibile ale video difuzorilor și
receptoarelor, transportatorul video nu este niciodată oprit complet. Atunci când
sunetul inter -purtătoare a fost inventat mai târziu în 1948, faptul că transportatorul
video nu este niciodată oprit a avut ca efect secundar permite rea implementării din
punct de vedere economic a sunetul ui inter-purtătoare.
Fiecare linie a imaginii afișate este transmisă folosind un semnal, așa cum este
arătat în Figura 9 . Același format de bază (cu diferențe minore legate în principal de
sincronizare și de codare a culo rilor) este utilizat pentru sistemele de televiziune PAL,
NTSC și SECAM. Un semnal monocrom este identic cu cel al unei culori, cu excepția
faptului că elementele color prezentate în diagram ă nu sunt prezente.

Figură 9. Structură semnal video.

Palierul frontal (”front porch”) este o perioadă scurtă (aproximativ 1,5
microsecunde) introdusă între capătul fiecărei linii de transmisie a imaginii și marginea
anterioară a următorului impuls de sincronizare a liniei (”sync”) . Scopul său era să
permită stabilizarea nivelurilor de tensiune în televizoarele mai vechi, împiedicând

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

36
interferența între liniile de imagine. Palierul frontal este prima componentă a
intervalului de interpolare orizontal care conține, de asemenea, impulsul de
sincro nizare orizontală și palierul din spate [30-31]. Palierul din spate este porțiunea
fiecărei linii de scanare între capătul (marginea în creștere) a impulsului de
sincronizare orizontală și începutul filmului activ. Se utilizează pentru a restabili
referinț a nivelului negru (300 mV) în video analogic. În termenii de prelucrare a
semnalului, acesta compensează timpul de cădere și timpul de decantare după
impulsul de sincronizare. În sistemele de televiziune color, cum ar fi PAL și NTSC,
această perioadă inclu de, de asemenea, semnalul de culoare. În sistemul SECAM
conține subpurtătoarea de referință pentru fiecare semnal consecutiv de diferență de
culoare pentru a seta referința culorii zero. În unele sisteme profesionale, în special
legăturile satelit între lo cații, sunetul este încorporat în palierul din spate semnalului
video, pentru a economisi costurile de închiriere a unui al doilea canal.
Televiziunea digitală DTV (Digital Television) este transmisia semnalelor de
televizi une, inclusiv a canalului de sunet, folosind codificarea digitală, spre deosebire
de tehnologia anterioară, televiziunea analogică, în care video și audio sunt transmise
prin semnale analogice. Este un progres inovator care reprezintă prima evoluție
semnif icativă în tehnologia televiziunii de la televiziunea color în anii 1950. [ 32]
Televiziunea digitală folosește mai mult din punct de vedere economic spațiul redus
de spectru radio; poate transmite mai multe canale în aceeași bandă ocupată de un
singur cana l de televiziune analogică [ 33] și oferă multe caracteristici noi pe care
televiziunea analogică nu le poate oferi. Trecerea de la radiodifuziunea analogică la
cea digitală a început în jurul anului 2006 în unele țări, iar multe țări industriale au
încheia t schimbarea, în timp ce alte țări se află în diferite stadii de adaptare. Diferite
standarde de difuzare a programelor de televiziune digitală au fost adoptate în diferite
părți ale lumii; mai jos sunt standardele mai utilizate:
• Difuzarea video digitală DVB (Digital Video Broadcasting) utilizează
modulația ortogonală de multiplexare prin divizarea frecvenței OFDM
(Orthogonal Frequency -Division Multiplexing) și suportă transmisia
ierarhică. Acest standard a fost adoptat în Europa, Singapore, Australia și Noua
Zeelandă.
• Comitetul pentru sistem avansat de televiziune ATSC (Advanced Television
System Committee) utilizează bandă laterală vestigică pe 8 niveluri 8VSB
(Eight -level Vestigial Sideband) pentru transmisiile terestre. Acest standard
a fost adoptat de șase țări: Statele Unite, Canada, Mexic, Coreea de Sud,
Republica Dominicană și Honduras.
• Serviciile integrate de difuzare digitală ISDB (Integrated Services Digital
Broadcasting) reprezintă un sistem conceput pentru a oferi o recepție bună
receptoarelor fix e, precum și receptoarelor portabile sau mobile. Utilizează
OFDM și intercalare bidimensională. Acesta suportă transmisia ierarhică de

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

37
până la trei straturi și utilizează video MPEG -2 și Advanced Audio Coding.
Acest standard a fost adoptat în Japonia și Fi lipine. ISDB -T International este
o adaptare a acestui standard folosind H.264 / MPEG -4 AVC, care a fost
adoptată în cea mai mare parte a Americii de Sud și este, de asemenea,
îmbrățișată de țările africane vorbitoare de limbă portugheză.
• Difuzare multimed ia digitală terestră DTMB (Digital Terrestrial Multimedia
Broadcasting) adoptă tehnologia OFDM cu sincronizare temporală cu un
cadru de semnal pseudo -aleator pentru a servi ca interval de protecție al
blocului OFDM și a simbolului de antrenare. Standardul DTMB a fost adoptat
în Republica Populară Chineză, inclusiv în Hong Kong și Macao.
• Difuzarea multimedia digitală DBM (Digital Broadcasting Multimedia) este o
tehnologie digitală de transmisie radio, dezvoltată în Coreea de Sud, ca parte
a proiectului IT național pentru trimiterea de materiale multimedia precum
televiziunea, radio și dat e pe dispozitive mobile, cum ar fi telefoanele mobile,
laptopuri și s isteme de navigație GPS.
Televiziunea digitală suportă multe formate diferite de imagine definite de
sistemele de televiziune difuzate, care reprezintă o combinație a dimensiunii și
raportului de aspect (raportul lățime / înălțime). În cazul difuzării prin televiziune
digitală terestră DTT (Digital Ter restrial Television) gama de formate poate fi
divizată în două categorii: televiz iune de înaltă definiție HDTV (High Definition
Television) pentru transmisia video de înaltă definiție , și a televiz iune cu definiție
standard SDTV (Standard Definition Television) . Acești termeni nu sunt foarte
exacți înșiși și există multe cazuri sub tile intermediare.
Unul dintre diferitele formate HDTV care pot fi transmise pe DTV este: 1280 ×
720 pixeli în modul scanare progresivă (abreviată 720p) sau 1920 × 1080 pixeli în
modul video intercalat (1080i). Fiecare dintre acestea utilizează un raport d e aspect
de 16: 9. HDTV nu pot fi transmise pe canale analogice de televiziune din cauza
problemelor legate de capacitatea canalelor [34]. SDTV, prin comparație, poate utiliza
unul din mai multe formate diferite, având forma unor rapoarte diferite în funcție de
tehnologia utilizată în țara de difuzare. În ceea ce privește pixelii dreptung hiulari , țările
NTSC pot furniza o rezoluție de 640 × 480 în 4: 3 și 854 × 480 în 16: 9, în timp ce PAL
poate da 768 × 576 în 4: 3 și 1024 × 576 în 16: 9. Cu toate ace stea, video difuzorii pot
alege să reducă aceste rezoluții pentru a reduce rata de biți (de exemplu, multe canale
DVB-T din Marea Britanie utilizează o rezoluție orizontală de 544 sau 704 de pixeli pe
linie).
Fiecare canal comercial DTV de televiziune ter estră din America de Nord este
permis să fie difuzat cu o rată de transfer de până la 19 Mbps . Cu toate acestea, video
difuzorul nu are nevoie să utilizeze întreaga lățime de bandă pentru un singur canal
de difuzare. În schimb, difuzarea poate utiliza cana lul pentru a include PSIP și poate
subîmpărți, de asemenea, pe mai multe sub canale video de rate , de calitate și de

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

38
compresie diferite, inclusiv servicii de transmisiuni de date non-video care permit o
transmitere de date într -un singur sens.
Un video dif uzor poate opta să utilizeze un semnal digital de definiție standard
(SDTV) în locul unui semnal HDTV, deoarece convenția actuală permite ca lărgimea
de bandă a unui canal DTV (sau "multiplex") să fie împărțită în mai multe sub canal e
digitale, oferind can ale multiple de programe de televiziune complet diferite pe același
canal. Această abilitate de a furniza fie o singură transmisiune HDTV sau mai multe
transmisiuni cu rezoluție mai mică este adesea denumit ă multicasting. Acest lucru
poate fi uneori aranja t automat, folosind un multiplex or statistic . Cu unele
implementări, rezoluția imaginii poate fi mai puțin limitată direct de lățimea de bandă;
de exemplu în DVB -T, video difuzorii pot alege din mai multe scheme de modulare
diferite, oferindu -le opțiunea d e a reduce rata de transfer a transmisiei și de a facilita
recepția pentru telespectatorii aflați la distanță sau pe mobil.
Transmisia video digitală DTV are mai multe avantaje față de transmisia video
analogică, cea mai semnificativă fiind aceea că canale le digitale ocupă mai puțină
lățime de bandă, iar necesitățile lățimii de bandă sunt variabile în mod continuu, la o
reducere corespunzătoare a calității imaginii, în funcție de nivelul de compresie și de
rezoluția imaginii transmise. Aceasta înseamnă că video difuzorii digitali pot furniza
mai multe canale digitale în același spațiu, pot furniza servicii de televiziune de înaltă
definiție sau pot furniza și alte servicii non -TV precum servicii multimedia sau servicii
interactive. DTV permite, de asemenea, servicii speciale cum ar fi multiplexarea (mai
mult de un program pe același canal), ghiduri de programe electronice și limbi
suplimentare (vorbite sau subtitrate). Vânzarea serviciilor non -TV poate oferi o sursă
suplimentară de venituri.
Semnalele digital e și analogice reacționează diferit la interferențe. De exemplu,
problemele obișnuite cu televiziunea analogică includ reprezentarea imaginilor,
zgomotul cauzat de semnalele slabe și multe alte probleme potențiale care
degradează calitatea imaginii și a su netului, deși materialul programului poate fi încă
vizibil. În cazul televizorului digital, audio și video trebuie sincronizate digital, astfel
încât recepția semnalului digital trebuie să fie aproape completă; în caz contrar, nici
audio, nici video nu vor fi utilizabile. În această situați este văzut fiind blocat atunci
când semnalul digital se confruntă cu interferențe.
Imaginile video digitale au unele defecte care nu sunt prezente în cazul video
analogic sau în cinematografe, datorită limitărilor actual e ale algoritmilor de rată de biți
și de compresie, cum ar fi MPEG -2. Acest defect este denumit uneori "zgomot de
țânțar". Din cauza modului în care funcționează sistemul vizual uman, defectele dintr –
o imagine care sunt localizate în anumite caracteristici ale imaginii sau care vin și
pleacă sunt mai perceptibile decât defectele care sunt uniforme și constante. Cu toate
acestea, sistemul DTV este proiectat să profite de alte limitări ale sistemului vizual
uman pentru a ajuta la mascarea acestor defecte, de exemplu permițând mai multe
artefacte de compresie în timpul mișcării rapide, în care ochiul nu le poate urmări și

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

39
rezolva cu ușurință și, dimpotrivă, minimalizează artefactele din scenele fără mișcare
încă care pot fi examinate îndeaproape.
Operatorii de difuzare DTV, prin cablu, prin satelit și pe Internet controlează
calitatea imaginii codificată a semnalelor de televiziune folosind algoritmi sofisticați,
precum instrumentul de măsurare a calității video a bazat pe similaritatea structurală
SSIM (Structu ral Similarity) . Un alt instrument, care verifică fidelitatea informației
vizuale VIF (Visual Information Fidelity) , este un algoritm de vârf în centrul
sistemului de monitorizare a calității video Netflix VMAF, care reprezintă aproximativ
35% din consumul de bandă de bandă din S.U.A .

Metode de transmisie TV
Programarea difuzării este transmisia programării posturilor de televiziune
(uneori numite canale) care este adesea direcționată spre un anumit public [35].
Există mai multe tipuri de sisteme de difuzare TV:
• Televiziune analogică terestră.
• Sisteme de trans misie a sunetului.
• Televiziune digitală prin satelit.
• Televiziune prin c ablu.
Noi tehnologii:
• Televiziune digitală terestră (DTTV).
• Televiziune de înaltă definiție (HDTV).
• Pay Per View.
• Video la cerere.
• Web TV.
• IPTV.

Televiziune analogică terestră.
Televi ziunea terestră este un termen care se referă la modurile de difuzare a
programelor de televiziune care nu implică transmisie prin satelit sau prin cabluri
subterane. Aparatul de televiziune terestră datează încă de la începuturile televiziunii
ca mediu în sine și practic nu exista nicio altă metodă de difuzare a televiziunii până
în anii 1950, odată cu începutul televiziunii prin cablu sau a televiziunii comunitare prin
antene.
Prima metodă non -terestră de difuzare a semnalelor de televiziune care în nici
un caz nu depinde de un semnal provenit dintr -o sursă tradițională terestră a început
cu utilizarea sateliților de comunicații în anii 1960 și 1970 ai secolului al XX -lea.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

40
Televiziunea analogică codifică informațiile despre imagine și sunet și le
transmite ca semnal analogic în care mesajul transmis de semnalul de transmisie este
compus din variații de amplitudine și / sau de frecvență și este modulat într -un purtător
VHF sau UHF. Imaginea de televiziune analogică este "desenată" de mai multe ori pe
ecran ( 25 în sistemul PAL) în ansamblu de fiecare dată, ca într -un film, indiferent de
conținutul imaginii.

Televiziunea digitală prin satelit.
Televiziunea prin satelit este semnalul de televiziune furnizat prin sateliți de
comunicații și recepționat prin anten e satelit și echipamente de recepție. În multe zone
ale lumii, acesta oferă o gamă largă de canale și servicii, adesea în zone care nu sunt
deservite de furnizorii de televiziuni terestre sau prin cablu.
Televiziunea prin satelit, ca și alte comunicații re direcționate prin satelit, începe
cu o antenă de transmisie pentru legătura ascendentă, antenă situată într -o instalație
de transmisiune formată din mai multe antene, cu diametrul de 9 până la 12 metri,
pentru a obține o direcționare mai precisă și o inten sitatea mai mare a semnalului
recepționat de satelit .
Antena ascendentă este îndreptată spre un anumit satelit și semnalele
ascendente sunt transmise într -o anumit ă bandă de frecvenț e, astfel încât să fie
recepționate de către unul dintre transpondere le acordate la ace a bandă de frecvențe
de la bordul acelui satelit, care "retransmite" semnalele înapoi către Pământ la o bandă
de frecvență diferită, un proces cunoscut sub numele de "translație", folosit pentru a
evita interferența cu semnalul pe legătură ascendentă , de obicei în banda C (4 -8 GHz)
sau în banda Ku (12 -18 GHz) sau ambele.
Semnalul descendent, destul de slab după deplasarea pe distanțe mari, este
colectat de către un vas de recepție parabolic, care reflectă semnalul slab la punctul
focal al vasului, unde este un dispozitiv de conversie a frecvenței numit LNB (Low –
Noise Block ), un ghid de undă care adună semnalele, amplifică semnalele relativ
slabe, filtrează blocul de frecvențe în care sunt transmise semnalele TV prin satelit și
îl transformă într -o gamă de frecvențe mai joasă în domeniul benzii L. Evoluția LNB a
fost o necesitate, astfel încât modelele pentru convertoarele bazate pe microstrip au
fost adaptate pentru banda C profitând de designul său central, care a fost conceptul
unui bloc pentru conversia în jos a unei game de frecvențe într -o frecvență mai mică ,
frecvență intermediară.
Avantajele utilizării unui LNB sunt că un cablu mai ieftin ar putea fi utilizat pentru
a conecta receptorul interior cu antena TV și LNB și că tehnologia de manipulare a
semnalului din banda L și UHF a fost mult mai ieftină decât cea pentru manipularea
semnalului din banda C de frecvențe.
Trecerea la tehnologie mai ieftină , de la cablul de impedanță de 50 Ohm și N
conectorii ai sistemelor de bandă C la tehnologia de impedanță 75 Ohm și conectorii
F permiteau receptoarelor de televiziune să utilizeze tunerele TV UHF modificate, care

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

41
converteau în jos canal e de televiziune prin satelit la o altă frecvență intermediară
inferioară centrată pe 70 MHz și care era apoi demodulată. Ace astă schimbare a
permis industriei de televiziune prin satelit să se transforme într -o piață mult mai
comercială de producție în masă.
Receptorul prin satelit demodulează și convertește semnalele în forma dorită
(ieșiri pentru televiziune, audio, date etc. ) și, uneori, receptorul include capacitatea de
a decoda sau de decripta. Cablul de conectare a receptorului la LNB trebuie să fie de
tip "low loss", RG -6 sau RG -11 și nu trebuie utilizat cablul standard RG -59.

Televiziune prin cablu.
Televiziunea prin ca blu sau televiziunea antenei comunitare (CATV) este un
sistem de distribuție a conținutului audiovizual pentru televiziune, radio FM și alte
servicii către consumatori prin intermediul cablurilor coaxiale fixe, evitând sistemul
tradițional de antene de rad iodifuziune și are utilizare pe scară largă, prin intermediul
serviciilor de televiziune cu plată.
Din punct de vedere tehnic, televiziunea prin cablu implică distribuirea către
abonații dintr -o comunitate a unui număr de canale de televiziune recepționate și
procesate într -o locație centrală (cunoscută sub numele de head -end) printr -o rețea
de cabluri optice și / sau coaxiale și amplificatoare de bandă largă.
Folosirea frecvențelor diferite permite distribuirea multor canale prin același
cablu, fără cablur i separate pentru fiecare, iar tunerul televizorului sau al radioului
selectează canalul dorit dintre toate cele transmise.
Un sistem de televiziune prin cablu începe la sfârșitul capului, unde programul
este recepționat ,amplificat și apoi transmis printr -o rețea de cablu coaxial. Arhitectura
rețelei are forma unui copac, cu "trunchiul" care poartă semnalele de pe străzi,
"ramurile" care poartă semnalele pentru clădiri și, în final, "brațele" care transmit
semnalele către case individuale. Cablul coaxial a re o lățime de bandă capabilă să
transporte sute de canale de televiziune cu șase megahertzi de lățime de bandă
fiecare, dar semnalele se diminuează rapid cu distanța, de unde necesitatea de a
folosi amplificatoarele pentru a "reînnoi" periodic semnalele p entru a le stimula.
Trunchiuri le dintr-o rețea locală de cablu utilizează în mod frecvent fibră optică pentru
a minimiza zgomotul și pentru a elimina necesitatea amplificatoarelor, deoarece fibra
optică are o capacitate considerabil mai mare decât cablul c oaxial și permite mai
multor programe să fie purtate fără pierderea semnalului sau adăugarea de zgomote.
Majoritatea tunerelor TV pot recepționa direct canalele de cablu, care sunt de
obicei transmise în banda de frecvențe radio, cu toate acestea, multe pr ograme sunt
criptate și sunt supuse unui tarif propriu -zis, iar în astfel de cazuri trebuie să instalați
un convertor între cablul și receptorul.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

42
Televiziune digitală terestră.
Televiziunea digitală terestră (DTTV sau DTT) este o implementare a
tehnolog iei de televiziune digitală pentru a furniza un număr mai mare de canale și/sau
o calitate mai bună a imaginii și a sunetului, utilizând transmisii aeriene către o antenă
convențională. Tehnologia utilizată în Europa este DVB -T, care este imună la
distorsi unile multicale.
DTTV este transmis pe frecvențe radio prin undele de radio similare cu
televiziunea analogică standard, diferența primară fiind folosirea emițătoarelor
multiplex pentru a permite recepția mai multor canale într -un singur interval de
frecve nță (cum ar fi un canal UHF sau VHF).
Cantitatea de date care pot fi transmise (și, prin urmare, numărul de canale)
este direct afectată de metoda de modulare a canalului. Modulul de modulare în DVB –
T este COFDM cu modulație de amplitudine în cuadratură de 64 sau 16 (QAM). În
general, un canal 64QAM este capabil să transmită o rată de biți mai mare, dar este
mai susceptibilă la interferențe. 16 și 64QAM pot fi combinate într -un singur multiplex,
oferind o degradare controlabilă pentru mai multe fluxuri de p rograme importante.
Aceasta se numește modulare ierarhică.
Noi evoluții în compresie au dus la standardul MPEG -4 / AVC care va permite
ca două servicii de înaltă definiție să fie codificate într -un canal european de transmisie
terestră de 24 Mb ps.
DTTV est e recepționat prin intermediul unui set digital de recepție sau a unui
dispozitiv de recepție integrat, care decodifică semnalul recepționat prin intermediul
unei antene aeriene standard, totuși, datorită problemelor de planificare a frecvenței,
poate fi n ecesară o antenă de bandă largă dacă multiplexele DTTV se află în afara
lățimii de bandă a antenei instalate inițial.
În Portugalia, așa cum este detaliat în informațiile publicate de ANACOM în
februarie 2008, STB (Set Top Boxes) sau receptoare TV trebuie să fie capabile să
decodeze transmisiile codate MPEG -4, H.264 AVC și, de asemenea, să fie adecvate
pentru afișarea semnalelor HD în cel puțin 720p format, deoarece acesta este formatul
care urmează să fie difuzat în țară.
În cazul STB -urilor, ANACOM recoma ndă ca o conexiune HDMI să fie, de
asemenea, disponibilă și că ar trebui să fie versiunea 1.3 și că receptorul ar trebui să
decodeze formatul HDTV transmis.

Televiziune de înaltă definiție.
Televiziunea de înaltă definiție, cunoscută și sub denumirea de t eleviziune HD
(High Definition Television), este un sistem de televiziune cu o rezoluție semnificativ
mai mare decât în formatele tradiționale (NTSC, SECAM, PAL).
HDTV este transmis digital și prin urmare punerea sa în aplicare, în general,
coincide cu i ntroducerea tehnologiei digitale de televiziune (DTV), care a fost lansată
în anii 1990.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

43
Deși au fost propuse sau implementate mai multe modele de televiziune de
înaltă definiție, standardele HDTV actuale sunt definite de ITU -R BT.709 ca 1080i
(intercalat), 1080p (progresiv) sau 720p utilizând formatul de ecran 16: 9.
Televizorul de înaltă definiție (HDTV) oferă o imagine de o calitate mai bună
decât televizorul standard, deoarece are un număr mai mare de rezoluție a liniei.
Informațiile vizuale sunt de 2 până la 5 ori mai clare, deoarece decalajele dintre
liniile de scanare sunt mai restrânse sau invizibile cu ochiul liber.
Cu cât dimensiunea televizorului este mai mare decât imaginea HD, cu atât
este mai bună îmbunătățirea calității imaginii. L a televizoarele mai mici nu este posibilă
o îmbunătățire semnificativă a calității imaginii.
Cu metoda de scanare intercalată, cele 1080 de linii de rezoluție sunt împărțite
în perechi, și alternativ primele 540 linii sunt folosite pe un cadru și apoi cele lalte 540
de linii sunt folosite pe un al doilea cadru; metoda de scanare progresivă afișează
simultan toate cele 1080 de linii pe fiecare cadru, necesitând o lărgime de bandă mai
mare.

Pay-per-view.
Pay-per-view (adesea abreviată PPV) oferă un sistem pri n care un public de
televiziune poate achiziționa evenimente pe care le pot vizualiza pe televizorul privat.
Video difuzorul arată evenimentul în același timp pentru oricine îl comandă
(spre deosebire de sistemele video la cerere, care permit spectatorilor să vadă
evenimentul în orice moment) și pot fi achiziționate utilizând un ghid pe ecran, un
sistem telefonic automatizat, sau prin intermediul unui reprezentant live al serviciului
pentru clienți.
Evenimentele includ adesea filme de lung metraj, eveniment e sportive, filme de
conținut pentru adulți și evenimente "speciale".

Video la cerere.
Sistemele Video -on-Demand (VoD) sau Audio -Video -on-Demand (AVoD)
permit utilizatorilor să selecteze și să urmărească / asculte conținut video sau audio la
cerere.
Siste mele VoD transmit conținutul prin intermediul unui set -top-box, permițând
vizionarea în timp real sau descarcă conținutul pe un dispozitiv, cum ar fi un computer,
un recorder video digital, un recorder video personal sau un player media portabil
pentru viz ionare în orice moment.
Descărcarea și transmiterea în flux a sistemelor video la cerere oferă
utilizatorului un subset mare de funcții VCR, inclusiv pauză, rapid înainte, derulare
rapidă, avansare lentă, derulare lentă, salt la un cadru anterior / viitor etc., aceste
funcții fiind denumite moduri de truc. Pentru sistemele de emisie bazate pe disc, care
stochează și transmit programe de pe unitatea de hard disk, modurile de truc necesită

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

44
procesare și stocare suplimentară din partea serverului, deoarece fiși erele separate
pentru rapid înainte și înapoi trebuie să fie stocate.
Sistemele de transmisie bazate pe memorie au avantajul de a putea efectua
moduri de truc direct din memoria RAM, ceea ce nu necesită cicluri suplimentare de
stocare sau capacitate de pro cesare din partea procesorului. Este posibil să se pună
servere video pe LAN -uri, caz în care acestea pot oferi un răspuns foarte rapid
utilizatorilor. Serverele video pot servi, de asemenea, unei comunități mai largi prin
intermediul unei rețele WAN, caz în care răspunsul poate fi redus.

Web TV.
Web TV, TVIP sau TV pe Internet este transmisia unei rețele de programe prin
Internet. Pot fi canale TV cunoscute sau canale concepute special pentru Internet.
Web TV, într -o formă simplificată, nu este nimic mai mult decât furnizarea de
video și audio prin Internet; iar modul de vizualiza transmisia variază de la monitorul
calculatorului, utilizarea unui iPod sau a unui telefon mobil, sau la un televizor cu
decodor.

IPTV.
Introducerea recentă a televiziunii prin tehnologia IP (Internet Protocol) ,
cunoscută sub numele de IPTV, a făcut o revoluție asupra rețelelor de distribuție a
semnalelor TV, permițând eliminarea multor probleme asociate unei rețele de
distribuție bazate pe cabluri coaxiale, în special cele legate de degradarea semnal,
interferență, nivele de semnal și capacitatea de transmitere a benzii canalului.
În plus, datorită IP (Internet Protocol), va fi posibilă combinarea mai multor
interfețe într -o unitate multi -serviciu ș i difuzarea și distribuția de servicii diversificate și
variate în aceeași rețea, care anterior necesită o infrastructură diferențiată, incluzând:
semnale TV, serviciul de telefonie și accesul la Internet în bandă largă, stabilind o
platformă pe care o cun oaștem astăzi ca Triple Play.
În esență, conceptul de triple play nu este cu totul nou, deoarece, în termeni de
servicii, există de acum câțiva ani servicii care combină un amestec de servicii TV,
telefonie și acces la Internet. Studiile arată că rata de a bandonare (abandonarea
voluntară a serviciului) a abonaților Triple Play este mult mai scăzută decât cea
observată atunci când vocea, datele și televiziunea sunt vândute într -un mod
neconvergent.
Un alt factor este progresul înregistrat în tehnologiile și platformele de acces
pentru telefonia și video prin pachete. O variantă a ADSL (linia de abonat digital
asimetrică), cunoscută sub numele de ADSL2 +, reprezintă o schimbare a
performanței eficiente a conexiunii la Internet în formatul original, fără a menț iona
evoluțiile mai recente, cum ar fi VDSL.
Accesul la fibră optică în forma sa mai populară, cunoscută sub numele de PON
(rețea optică pasivă), reflectă o cale și mai îndrăzneață, care a dus la investiții

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

45
semnificative în această tehnologie, căutând acces la internet de mare viteză, voce și
canale multiple de înaltă definiție TV.
Progresele înregistrate în sistemele de distribuție video sunt pe drum. În ultimii
ani, o serie de inovații și evoluții în indust ria sistemelor hardware și software pentru
industria TV au început la TV pe IP (cunoscut și ca IPTV).
Principalul driver este platformele integrate, compuse din set -top-boxes,
servere și sisteme de protecție a conținutului video (DRM), împreună cu instrume nte
middleware și de facturare, permit furnizarea unei varietăți de servicii TV în mai multe
formate, cum ar fi transmisiune , video la cerere și înregistrarea programelor TV, pe
baza unei combinații de rețele IP subiacente și DSL sau sisteme de acces opti c.
În acest context, gradul de sofisticare algoritmilor pentru comprimarea
semnalelor video are un rol relevant. Tehnicile, cum ar fi MPEG -4 AVC (codare video
avansată), de exemplu, permit transmiterea semnalelor de televiziune de înaltă
definiție prin reț ele IP.

Infrastructuri de rețea folosite pentru difuzarea de conținut video
Difuzare video în direct prin intermediul internetului este de mult timp văzută ca
o aplicație importantă. În ultimii ani, datorită rețelelor de viteză mare și bandă largă,
servic iile de livrare de conținut s -au extins exponențial [36].
Există pe piața comunicațiilor o mulțime de furnizori de difuzare video online
prin intermediul rețelelor de livrare de conținut CDN (Content Delivery NEtworks) , a
rețelelor P2P (Peer to Peer) și a rețelelor hibride CDN -P2P.
Rețelele CDN și P2P sunt cele mai folosite tehnologii pentru difuzarea de
conținut video. Într -un scenariu CDN, conținutul difuzat este livrat mai multor servere
CDN localizate în diferite regiuni geografice și folosite pentru a reduce încărcarea
globală a sursei de difuzare. Atunci când un client dorește să acceseze conținutul
video serverul CDN cel mai apropiat va livra conținutul respectiv. Arhitectura CDN este
caracterizată de lărgime de bandă mare și spațiu de stocare de dimensiune mare și
este cea mai bună variantă de difuzare video de calitate ridicată. Însă, factorii
economici, precum costurile echipamentelor și complexitatea asociată scalabilității
face ca acest model de infrastructură de rețea pentru difuzarea video online să fie mai
puțin popular. Au existat multe soluții pentru reducerea numărului de servere CDN
astfel încât costurile să fie diminuate însă nici una dintre soluțiile existente nu oferă
calitatea serviciilor oferite de o arhitectură de rețea de tip CDN.
Rețelele de difuzare video de tip P2P se bazează pe un sistem descentralizat.
De îndată ce un utilizator primește conținutul acesta devine automat o sursă de
difuzare pentru alți utilizatori. Creșterea numărului de utilizatori activi duce la creșterea
calității difuzării video deoarece modelul se bazează pe utilizarea lărgimii de bandă a
utilizatorilor. Pentru a atinge nivelul de calitate oferit de rețelele de difuzare video CDN
o infrastructur ă de tip P2P va necesita un număr foarte mare de utilizatori activi.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

46
Pentru a elimina dezavantajele celor două tipuri de infrastructură de rețea a fost
dezvoltată infrastructura hibridă CDN -P2P. Acest model de infrastructură pentru
difuzarea conținutului v ideo beneficiază de avantajele celor două tehnologii: utilizarea
serverelor CDN asigură cea mai bună calitate a serviciilor de difuzare, iar utilizarea
rețelelor P2P reduce costurile asigurând astfel servicii de difuzare video cu
performanțe ridicate și co sturi mici.
Într-o rețea cu infrastructură hibridă CDN -P2P un server CDN va fi componenta
care asigură disponibilitatea conținutului video cerut și viteza de transmitere a
acestuia. În schimb, un utilizator nu va accesa doar conținutul ci va susține server ul
CDN în procesul de livrare a conținutului către alți utilizatori. Un număr mare de
utilizatori organizați poate reduce semnificativ încărcarea serverului.

Arhitectura rețelei de difuzare video CDN.
Rețeaua CDN este tehnologia cea mai utilizată pentru d istribuția conținutului
video live. Serverele CDN sunt grupate în seturi de servere dedicate și oferă o bandă
foarte mare și o capacitate de stocare foarte mare. Aceste caracteristici permit livrarea
conținutului video către un număr mare de utilizatori. S erverele CDN sunt de multe ori
organizate în structuri ierarhice și sunt distribuite în locații multiple peste rețele de
interconectare multiple.
Există trei tipuri de servere într -un grup de servere CDN:
• Server de codare – preia conținutul de la sursa de conținut și îl convertește în
blocuri mici.
• Server de transport – distribuie datele în rețea.
• Server de margine – transferă conținutul video către utilizator.
Un exemplu de arhitectură CDN este prezentat în figura 10. Pornind de la sursa
de conținut video către utilizatorul final se observă că primul server este un server de
codare și este cel mai apropiat de sursa de conținut. Această poziționare permite
serverului de codare să preia rapid conținutul pentru a -l coda înainte de al trimite în
rețea.
Următoru l server din arhitectura rețelei CDN este serverul de transport care
este responsabil cu distribuția conținutului codat către serverele de margine. Serverul
de transport trebuie să aibă o capacitate de stocare extrem de mare deoarece va stoca
foarte multe date codate.
Celelalte componente ale rețelei de distribuție video CDN sunt servere de
margine care sunt cele mai apropiate de utilizatorul final. Într -o arhitectură ierarhică
un server de margine este o frunză care administrează utilizatorul final.
Pentru optimizarea performanțelor se pot folosi servere de urmărire pentru a
balansa încărcarea între toate serverele rețelei. Oricare dintre serverele rețelei CDN,
indiferent de scopul său inițial, poate fi folosit pe post de server de urmărire dacă are
resurse disponibile.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

47

Figură 10. Rețea de livrare a conținutului Akamai [36] .
Procesul de obținere a conținutului de către utilizatorul final începe printr -un
server de urmărire care detectează serverul de margine care este cel mai apropiat de
sursa de conținut.
După identificare serverului de margine toate cererile de conținut video vor fi
transferate către acel server. Atunci când un server de margine nu poate oferi
conținutul va transfera cererea către un alt server de margine. Ac eastă organizare
este realizată prin metoda de echilibrare a încărcării serverelor care utilizează unul
sau mai multe switch -uri de tip layer 4 -7.
Pentru exemplul din figura 10 este folosit un mecanism de redirecționare a
cererilor venite din partea clienț ilor pentru a echilibra încărcarea serverelor CDN și
pentru obține o distribuție a conținutului video mai eficientă.
Pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența distribuției de conținut video un furnizor
poate utiliza servere de rezervă pentru a se asigura că orice cerere va fi rezolvată și
că nu apar întreruperi ale transferului de date. Din acest motiv o infrastructură de rețea
de tip CDN presupune costuri mari, dar în același timp datorită acestei caracteristici o
rețea CDN oferă o calitate de difuzare vi deo foarte ridicată.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

48

Figură 11. Procesul de difuzare video în cadrul arhitecturii P2P [36].

Arhitectura rețelei de difuzare video P2P.
Deși arhitectur ile de tip P2P a u fost folosit e în special pentru partajarea
fișierelor, în prezent sunt din ce în ce mai mult utilizate pentru livrarea de conținut
media. Într -o rețea de difuzare de conținut P2P există un server media care preia
conținutul de la sursă și îl distribuie în rețea astfel încât conținutul să fie distribuit de
către toți participanții.
O arhitectură de distribuție video live de tip P2P are trei componente principale:
• Nodul de difuzare al utilizatorului – acest nod include un motor de difuzare și
un player video.
• Serverul de difuzare pe canal – convertește conținutul video în blocuri mai mici.
• Serverul de urmărire – oferă informații referitoare la canalul de difuzare,
utilizator și blocuri pentru fiecare nod de utilizator care se alătură rețelei.
Atunci când se alătură rețelei un utilizator descarcă prima dată o list ă a
canalelor distribuite disponibile în rețea. După alegerea unui canal din rețea nodul
utilizatorului este înregistrat în serverul de urmărire. Din acel moment, ca și ceilalți
utilizatori care s -au înregistrat pe același canal, acest nod participă la pro cesul de
difuzare video către noduri existente sau către noduri noi. În procesul de redare a
conținutului video utilizatorul descarcă o listă cu blocurile de conținut disponibile la alți
utilizatori astfel încât să știe care este cel mai potrivit utilizato r care va răspunde cererii
de difuzare a blocurilor lipsă din buffer -ul de redare.
Deși rețelele de difuzare video P2P funcționează într -un mod descentralizat,
există în cadrul acestora servere de urmărire care stochează informații despre

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

49
utilizatori și c anal. Un server de urmărire poate fi un computer standard care are o
capacitate de stocare limitată dar care o conexiune rapidă la internet. Acest lucru este
posibil deoarece informațiile care trebuie stocate sunt informații de tip text care ocupă
spațiu d e stocare mic. În schimb, serverul de urmărire trebuie să aibă o conexiune
rapidă la internet pentru a trimite listele cu utilizatori și canale cât mai repede.
Arhitectura PPLive este cea mai populară arhitectură de difuzare. PPLive
permite un număr de 1,480,000 noduri care urmăresc un flux media live în același timp
doar prin intermediul unui server PC și bandă de 10Mbps.

Arhitectura rețelei hibride de difuzare video CDN -P2P.
Cele două tehnologii prezentate au atât avantaje cât și dezavantaje. O
infras tructură de tip CDN poate asigura calitatea serviciilor de difuzare video folosind
servere CDN distribuite cu bandă mare și capacitate de stocare mare, servere care
sunt foarte scumpe. Infrastructura de tip P2P este mult mai ieftină dar viteza de
difuzare video depinde de numărul de utilizatori activi și de resursele acestora.
Infrastructura PPLive poate fi utilizată pentru difuzare către un număr mare de
utilizatori în același timp, dar nu poate asigura calitatea serviciilor și nu poate îndeplini
cerințele de conținut de calitate foarte ridicată.
De aceea, infrastructura hibridă CDN -P2P este indispensabilă pentru a avea
cea mai bună soluție de difuzare video, mai ales pentru difuzarea video live.
În figura 12 este prezentată arhitectura unei rețele hibride CDN -P2P.
Infrastructura de difuzare video de tip CDN -P2P are trei componente principale:
• Centrul de management – este format din sistemul de echilibrare a încărcării
serverelor GSLB (Global Server Load Balance) , sistemul de configurare și de
management al conținutului, și sistemele de monitorizare și facturare.
• Servere cache – denumite noduri de servicii SN (Service Nodes) , se ocupă cu
livrarea conținutului de la furnizorii de conținut căt re utilizatorii finali.
• Clienți – care pot obține conținutul direct de la serverele de margine sau prin
transfer direct P2P.
Centrul de management este responsabil cu controlul eficient și monitorizarea
sistemului. Sistemul de echilibrare a încărcării GSLB redirecționează cererile către
serverul cel mai apropiat și cel mai puțin încărcat. Centrul de management distribuie
configurații către nodurile de servicii prin mesaje de tip XML ( eXtensible Markup
Language) . Aceste mesaje folosesc actualizări incrementale pentru a reduce
comunicațiile. Parametrii de configurare inclus informații referitoare la canal, sursă,
strategie de operare, etc.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

50

Figură 12. Arhitectura rețelei hibride CDN -P2P [3 6].

Nodurile de servicii sunt organizate pe mai multe nivele, cu nivelul 0 cel mai
apropiat de sursa de conținut și nivelul n -1 cel mai apropiat de utilizatorul final.
Nodurile de nivel n -1 sunt numite noduri de margine deoarece sunt direct responsabile
de deservirea utilizatorilor finali. Nodurile de servicii din nivelele rămase sunt noduri
miez deoarece responsabilitatea lor primară este de livra conținutul către nodurile de
margine. Această structură ierarhică este tipică infrastructurii CDN și se utili zează
pentru a maximiza eficient capacitatea totală a sistemului, pentru a reduce încărcarea
la sursă, și pentru a echilibra beneficiile cererilor de cache de conținut din straturile
superioare.
Fiecare nod de servicii are alocat un număr de identificare u nic. Atunci când
nodul de servicii i se înregistrează în rețea va trimite un mesaj către centrul de
management. Centrul de management va difuza mesajul către celelalte noduri și un
nod diferit j poate obține parametrii nodului i de la centrul de management în vederea
realizării unei conexiuni TCP cu nodul i.
Pentru a preveni situațiile în care rețeaua sau un nod sunt dezactivate fiecărui
nod de servicii îi este permis să recepționeze conținut de la noduri dintr -un nivel inferior
sau de la noduri din același nivel. Deoarece nodurile de margine sunt responsabile cu
deservirea clienților finali, ele vor fi în mod curent încărcate mai mult și de aceea

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

51
conexiunea P2P între nodurile de margine este dezafectată, adică nodurile de margine
vor primi conținut numai de la nodurile din nivelul inferior următor.
Nodurile de margine se ocupă de cererile clienților și obțin conținutul cerut de
la nodurile miez. Cererile care vin de la nodurile de margine sunt transmise mai
departe în cadrul ier arhiei rețelei până când este găsit un nod care are conținutul dorit.
Pentru a minimiza încărcarea la sursă doar nodurile de servicii de nivel 0 preiau
conținut direct de la sursă.

52
Trenduri și direcții de evoluție în zona de difuzare video
Prezentare generală a tehnologiilor de difuzare video
Difuzarea video este un set de tehnologii care stau la baza redării videoclipurilor
pe YouTube, chat -uri video în timp real în Skype și difuzarea online a meciului echipei
favorite. Cu unele limitări chiar și un p rogram TV, să zicem, de acum 50 de ani, ar
putea fi denumit difuzare video, chiar dacă nu era digital și, bineînțeles, nu era
interesant. Și mai mult, putem susține că difuzarea video a început cu primul televizor
din anii 1920, bazat pe invenția inițială a lui Paul Nipkow în 1884 [36].
În prezent, difuzarea video este înțeleasă ca un set de tehnologii care respectă
următoarele cerințe:
• Media este transmisă în flux pe IP;
• Video este live sau poate fi accesat la cerere;
• Conținutul video accesat la cerere poate fi căutat, rulat, întrerupt;
• Opțional, videoclipul live poate fi derulat, întrerupt pentru o perioadă scurtă de
timp sau înregistrat.
Omenirea a început cu pictura pe piatră, a continuat cu tablete de lut și
cuneiforme, apoi diseminarea informației a d ecurs într -adevăr cu presa de imprimare
a lui Gutenberg și din nou mai târziu cu transmisiunile radio. Concluzia principală:
lărgimea de bandă disponibilă fluxurilor de informații a crescut constant în întreaga
istorie. Care dintre ele este mai rapidă? Să citiți o carte de 200 pagini cu privire la
întreținerea transmisiei motorului sau să vizionați un ghid video de 30 de minute? În
cele mai multe cazuri, acesta din urmă este cel mai rapid. Și odată cu apariția difuzării
video, putem trece peste părțile vide oclipului care nu n e interesează și ne concentrăm
asupra celor mai relevante informații sau pentru a întrerupe și derula un flux live video
de la o conferință pentru a ne reîmprospăta memoria. O altă tendință în difuzarea
video este că suntem uneori prea o cupați să vizionăm chiar și un videoclip și să
extragem informațiile relevante dintr -un videoclip pe baza criteriilor noastre.
Principalele componentele ale unui sistem de difuzare video sunt:
• Sistemul de stocare distribuită a fișierelor.
• Servere de margin e – Edge Servers .
• Sistem de gestionare a drepturilor digitale .
• Sistemul de redare video al clientului.

Sistemul de stocare distribuită a fișierelor.
Conținutul video este stocat într -un magazin special de fișiere. Depozitul video
de livrare video la nivel mondial ar trebui să fie:

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

53
• Protejat – ar trebui să aibă mai multe copii ale fiecărui fișier video deservit.
• Distribuit – adică cu copii disponibile pentru fiecare regiune țintă.
• Fără un singur punct de eșec care necesită implementarea mai multor noduri
de stocare a fișierelor în fiecare regiune.
Din fericire, această infrastructură nu este neapărat lansată de furnizorul de
conținut video.
Pentru difuzarea video bazată pe HTTP (HyperText Transport Protocol) există
soluții de implementare multiple:
• Rețele glo bale de distribuție a conținutului .
• Rețeaua de distribuție a conținutului Amazon CloudFront .
• Rețeaua de distribuție a conținutului Google .

Servere Edge.
Un Server Edge este orice server care se află la "marginea" dintre două rețele,
de obicei între o rețea privată și internet . Unele protocoale de difuzare video, cele care
nu se bazează pe livrarea HTTP, necesită implementarea așa -numitelor servere de
margine. În câteva cuvinte, există un număr limitat de servere de origine care
deservesc fișiere video, configurația serverelor de origine este în mod normal
concepută pentru a gestiona procedurile de protecție în caz de avarie și pentru a face
conținutul video întotdeauna disponibil. Dar numărul de servere de origine nu este
suficient pentru a gestiona mil ioane de telespectatori simultan. În schimb, fiecare
vizualizator se conectează la un server de margine, care este un proxy de facto la
serverul de origine sau la un alt server de margine. Această abordare permite
transmiterea în flux a unui videoclip sau chiar a unui conținut live cu întârzieri minime
în rețea.

Sistem de gestionare a drepturilor digitale.
Sistemul de gestionare a drepturilor digitale DRM (Digital Rights
Management) este un set de tehnologii menite s ă protejeze conținutul digital de
reproducerea neautorizată după vânzare. Implementarea DRM poate varia de la un
simplu cod de conținut la o criptare avansată a fluxurilor video și chiar mai mulți
algoritmi sofisticați folosind matematică puternică pentru a verifica semnăturile digitale
ale conținutului video. Practic, DRM impune un model de afaceri de a vinde o copie
digitala pe r utilizator sau pe r dispozitiv. Evident, monetizarea abonamentelor la
serviciul Video -On-Demand presupune utilizarea DRM sau unei soluții personalizate
de criptare. Acesta este folosit pentru a proteja conținutul, făcându -l exclusiv disponibil
abonaților. Aproape fiecare protocol modern de livrare suporta criptarea fluxului video,
incluz ând HLS (HTTP Live Streaming) , MPEG -DASH (Dynamic Adaptive
Streaming over HTTP) și RTMP (Real -Time Messaging Protocol) .

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

54
Sistemul de redare video al clientului.
Unele protocoale de livrare (HLS, MPEG -DASH) sunt suportate nativ de
dispozitive de redare video, alte protocoale (RTMP) necesită uneori playere video
personalizate (de exemplu, FlowPlayer, JWPlayer). În orice caz, majoritatea soluțiilor
de redare suportă DRM. În unele cazuri, de exemplu, pentru site -urile Web,
dispozitive le de redare video trebuie personaliza te. Nivelul de personalizare poate fi
diferit, cum ar fi temele, configurarea culorilor sau chiar manipularea protocoalelor de
criptare la nivel scăzu t și schemele de autentificare / autorizare.

În prezent difuzarea video folosește protocoale ce pot fi clasificate în două
categorii:
• Protocoale bazate pe HTTP.
• Protocoale bazate pe RTMP.

Protocoale bazate pe HTTP .
Unul dintre primele protocoale de difuz are video bazate pe HTTP a fost
implementat de Apple Inc. Reia popularul format m3u8 (WinAmp) pentru descrieri de
liste de redare . Elementele dintr -o listă de redare m3u8 sunt, în mod normal, bucăți
de container mpeg2ts conținând date video și audio interc alate , de lungime de 560
secunde. Fișierele m3u8 pot fi ierarhice (adică includerea altor fișiere m3u8 pentru
același conținut), aceasta fiind necesară pentru difuzarea video localizată și / sau
pentru o calitate video diferită.
Avantaje:
• Formatul pentru l istele de redare este foarte simplu de citit.
• Sunt acceptate atât emisiunile live, cât și transmisiile video.
• Nu este nevoie de servere speciale, videoclipurile pot fi împărțite în bucăți de
muzică și pe fișiere m3u8, acest conținut poate fi încărcat mai t ârziu pe orice
server HTTP.
• Sprijin pentru criptarea datelor pentru difuzarea licențiată.
• Scalarea ușoară se poate face prin utilizarea CDN -urilor pentru m3u8 și livrarea
bucăților de fișiere către utilizatorul final prin HTTP.
Dezavantaje:
• Întârziere teor etică dintre înregistrarea evenimentelor live și redarea poate dura
de la 2 secunde (teoretic) la 3060 secunde în practică.
• Funcția de căutări video necesită descărcarea întregilor bucăți care conțin
videoclipul la marcările de timp dorite.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

55
Protocoale bazate pe RTMP.
RTMP este un protocol deținut în prezent de Adobe Inc. care a fost inițial
dezvoltată de Macromedia pentru difuzare audio, video și date prin Internet, între un
player Flash și un server. RTMP este implementat peste protocolul de transport TCP
/ IP proiectat pentru difuzare video și audio și transmiterea de metadate arbitrare,
inclusiv comenzi definite de utilizator.
Are mai multe variante construite pe partea superioară a stivei standard RTMP:
• RTMPS – RTMP prin conexiune SSL (Secure Sockets Layer) .
• RTMPE – RTMP criptată, folosind algoritmul AES128 pentru criptarea datelor
transmise.
• RTMPT – RTMP încapsulat peste HTTP, destinat pentru limitările
suprasolicitate introduse de unele firewall -uri și NAT -uri, NAT (Network
Address Translation ).
• RTMFP – RTMP pentru rețelele P2P, folosind UDP (User Datagram Protocol)
pentru NAT transversal.
Principalele avantaje ale utilizării acestor protocoale sunt:
• Protoco ale pasiv e (cu excepția RTMFP), nu are limitări cu conexiunea activă a
clientului în comparație cu RTP / RTSP.
• Este susținut nativ de flash player și de stiva tehnologic ă a Adobe .
• Poate fi personalizat prin intermediul unor funcții definite de utilizator .
Dezavantaje:
• Scalarea implementării serverului este netrivială, deoarece protocolul de bază
este TCP .
• Serverele cu sursă deschisă sunt în mare parte susceptibile la erori din cauza
specificațiilor neclare (inclusiv unele dificultăți în prelucrarea antetelor AMF0/3) .
• Număr limitat de codec -uri acceptate de RTMP.

Inovații în difuzarea video modernă
O schimbare importantă în tehnologia video a început în anul 2015.
Protocoalele de difuzare video construite pe rețele suprapuse, protocoale
personalizate și servere specializate au început să facă loc tehnologi ilor moderne de
difuzare video bazat e pe HTTP [37]. În acest timp, tehnologia de distribuție media a
evoluat în patru faze [38].

Descăr care HTTP .
Atunci când fișierele video au fost partajate online, acestea au fost distribuite
utilizând protocolul HTTP – același mecanism de difuzare folosit de pagini HTML,

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

56
imagini, documente și alte tipuri de conținut web. Inițial, videoclipurile trebuia u să fie
descărcate în întregime înainte de începerea redării. Acest proces, numit descărcare
și redare, a avut mai multe deficiențe notabile. În primul rând, vitezele de conectare
de la 28 la 56 kbps au însemnat că utilizatorii ar întâlni aproape întotdea una întârzieri
în redare. În al doilea rând, nu a existat niciun mecanism prin care să se transmită
eficient la mai mulți telespectatori simultan. În cele din urmă, lățimea de bandă limitată
a fost adesea risipită pe segmentele nedorite ale videoclipului. De exemplu, dacă un
utilizator a dat clic pe un videoclip de 10 minute și a vizionat doar primele trei minute,
restul de șapte minute ar fi fost descărcate în mod superficial în rețea.
Compania Apple a abordat unele probleme legate de descărcarea video pe
bază de HTTP atunci când a lansat suport pentru Fast Start, cunoscut ca descărcare
progresivă HTTP. Această abordare a plasat metadate importante în partea de sus a
fișierului media, permițând redarea videoclipurilor înainte de descărcarea întregului
fișier. Deși descărcarea progresivă este încă utilizată în prezent, a fost în mare parte
înlocuită la începutul anilor 2000 cu protocoale și servere personalizate, construite
pentru un nou tip de livrare video online numită streaming.

Protocoale de difuzare video personalizate.
În comparație cu alte tipuri de conținut partajate online, fișierele video sunt
masive. Un singur minut de video iPhone poate dura de la 80 până la 120 MB de
spațiu pe disc. În aceeași cantitate de spațiu, puteți stoca între 250 și 350 de
documente Word de dimensiuni medii (Microsoft).
Această caracteristică a făcut dificilă distribuirea fișierelor video prin rețele cu
constrângere de bandă. Deoarece videoclipul a devenit mai răspândit pe web și în
rețele corporative, companiile media ș i furnizorii de software au început să dezvolte
protocoale personalizate pentru difuzare video. RealNetworks și Netscape au
colaborat la dezvoltarea și standardizarea protocolului de difuzare video în timp real
RTSP (Real Time Streaming Protocol) . Adobe, prin achiziția companiei
Macromedia, a implementat protocolul de mesagerie în timp real RTMP pentru
difuzare video Flash. Microsoft a dezvoltat un al treilea protocol de difuzare video ,
protocolul MMS (Microsoft M edia Server) , pentru utilizarea în diferite aplicații
Windows.
Protocoalele RTSP, RTMP și MMS tratează clipurile video ca un caz special.
Aceste protocoale construiesc "rețele suprapuse", în care serverele de difuzare video
specifice erau alături de serverele tradiționale HTTP. Când un utilizator a inițiat o
solicitare de redare a videoclipului, cererea a fost direcționată către serverul de
difuzare video , care a deschis apoi o conexiune persistentă la playerul video al
utilizatorului.
Protocoalele de difuzare video personalizate au depășit multe dintre provocările
descărcării progresive HTTP. Videoclipul a fost tamponat, prelucrat și redat în timp ce
acesta a fost difuzat prin rețea, permițând utilizatorilor să renunțe la un flux video

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

57
intermediar cu pierderi de bandă minime. Accesul la întâmplare a fost acceptat,
permițând spectatorilor să caute și să înceapă rapid redarea din orice punct al
videoclipului. Conexiunea persistentă de la serverul de difuzare la client a of erit o
latență mai previzibilă. În toate cazurile, aceste rețele suprapuse au ajutat organizațiile
să descarce traficul video de pe transportul principal WAN, reducând șansele ca
congestia video să pună în pericol furnizarea de informații cu prioritate mai mare și
date de tranzacționare.
RTMP, RTSP și MMS au fost însă limitate. Deoarece aceste protocoale au
tratat fișierele video ca un tip de date special, au crescut costul și complexitatea livrării
video.
În primul rând, protocoalele au necesitat un set se parat de servere specializate
care să fie implementate în întreaga rețea corporativă, adăugând costuri de
infrastructură hardware și software.
În al doilea rând, protocoalele de difuzare video au creat o legătură între
mecanismele de livrare și de cache. A cest lucru a necesitat organizațiile să sprijine
două tehnologii separate de cache (unul pentru trafic bazat pe HTTP, unul pentru
video), dublând în mod eficient complexitatea gestionării rețelei.
În al treilea rând, RTMP, RTSP și MMS au cerut administrato rilor să deschidă
porturi de rețea suplimentare pentru comunicații (1935, 554 și, respectiv, 1755).
Aceasta a extins suprafața de atac a rețelei și a sporit probabilitatea ca protocoalele
să fie blocate de firewall -urile corporative.
În cele din urmă, prot ocoalele personalizate de difuzare video erau adesea
incompatibile cu dispozitivele mobile. De exemplu, RTMP a solicitat Flash pentru
redare, un format care nu este acceptat pe dispozitivele iOS. Dincolo de ecosistemul
iOS, clienții mobili au întreruperi f recvente de conectare și schimbări de adresă IP.
Acest lucru ar necesita de multe ori conexiunea RTMP activă să fie restabilită de mai
multe ori în timpul unui singur eveniment.

Multicast.
Afirmația că multicast -ul a fost o fază distinctă a livrării video online este unul
generos, având în vedere că tehnologia nu a atins niciodată masa critică atât în cadrul
întreprinderii, cât și pe internet. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 2000, a existat un
interes intens pentru multicast pentru video, iar tehnol ogia persistă în unele rețele
corporative.
Multicast a fost o tehnologie de rețea care a permis unui expeditor să distribuie
aceleași date către mai mulți destinatari în același timp. Conceptual, nu a fost diferit
de a asculta radioul. Un singur semnal rad io este trimis tuturor ascultătorilor, mai
degrabă decât semnale unice care sunt trimise fiecărei persoane. Atunci când a fost
implementat corect, multicast -ul a creat o eficiență incredibilă în furnizarea datelor.
Acest lucru a condus o perioadă de timp l a interes în utilizarea multicast pentru livrarea
video.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

58
Folosind multicast, o organizație ar putea furniza în mod teoretic transmisiuni
video live în rețeaua corporativă folosind o parte din lățimea de bandă necesară
transmisiei tradiționale unicast. Ca r ezultat, organizațiile au privit adesea multicast -ul
ca modalitate de obținere a rentabilității investiției suplimentare de la rețelele lor cu
bandă limitată, în loc să actualizeze infrastructura rețelei.
Din cauza necesităților de infrastructură a rețelei multicast -ul a fost nepotrivit
pentru cele mai multe organizații. Pentru a putea distribui conținutul video folosind
multicast toate sistemele implicate, sursa, receptorii și infrastructura de rețea care îi
conectează, necesitau susținerea acestui protoco l. Adică, fiecare router, switch și
firewall ale unei rețele corporative trebuiau să fie corespunzătoare multicast -ului.
Această cerință de omogenitate a infrastructurii nu a fost nici practică și nici eficientă.
De exemplu, dacă o conexiune de tip multica st nu mai funcționa rezolvarea problemei
se făcea prin intermediul transmisiei unicast. În cele mai multe cazuri acest tip de
transmisie nu beneficia de optimizare deoarece multicast era singurul mod de
optimizare.
În concluzie multicast a fost o abordare LOFTY dar nerealistă a difuzării video.

Difuzarea HTTP modernă.
În anul 2008 compania Microsoft a introdus protocolul de difuzare video Smooth
Streaming, care este o abordare hibridă a livrării conținutului video care oferea multe
beneficii ale protocoal elor de difuzare video personalizate și folosirea HTTP și a
infrastructurilor de rețea existente. Acest protocol suporta livrarea conținutului cu rată de
bit adaptivă ABR, oferind utilizatorilor durate de timp mai mici pentru începerea redării și
pentru că utare, buffering minim, și o experiență de redare mai lină.
Difuzarea video bazată pe protocolul HTTP a devenit importantă și alte companii
mari au investit în această tehnologie. În anul 2009, compania Apple a lansat protocolul
HLS. În anul 2010, compania Adobe a renunțat la protocoalele de difuzare video
personalizate și a lansat protocolul HDS (HTTP Dynamic Streaming) . Și începând cu
anul 2010 companiile importante de difuzare video și media, precum Microsoft, Google,
Adobe, Netflix, Ericsson, și Samsung, au colaborat la protocolul MPEG -DASH, un
standard pentru difuzarea video adaptivă prin intermediul HTTP.
Organizațiile care implementează difuzarea video modernă vor p rofita de
următoarele beneficii importante :
• Costur i reduse ale infrastructurii video .
• Simplificarea complexității gestionării rețelei .
• Îmbunătățirea scalabilității ecosistemului IT .
• Experiențe îmbunătățite de vizionare video .
Pentru organizațiile cu infrastructură video construită pe protocoale mai vechi
de difuzare , streaming -ul modern reprezintă un punct de inflexiune. Investițiile
continue în tehnologia moștenită pot să limiteze întreruperile pe termen scurt – însă

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

59
prelungesc o tranziție inevitabilă, sporesc eventualele costuri de schimbare și
limitează alegerea furnizorilor de tehnologie care își dezactivează activ tehnologiile.
Toate protocoalele de difuzare video modernă precum HLS, Smooth
Streaming, HDS și DASH, au șapte caracteristici comune:
• Livrare în așteptare : fișierele video sunt împărțite în s egmente scurte de
durata a mai multor se cunde care sunt trimise prin fir. În funcție de protocol,
segmentele pot varia de la 2 la 10 secunde în lungime. În schimb, protocoalele
personalizate de difuzare video transmit întregul clip video .
• Comunicații HTTP : segmentele video sunt trimise prin internet sau prin rețele
WAN (Wide Area Network) folosind protocolul standard HTTP. În mod
specific, toate comunicațiile moderne de difuzare video se bazează pe porturile
TCP 80 (pentru co municarea HTTP necriptată) și pe 443 (pentru comunicațiile
criptate prin SSL).
• Interacțiunea fără s tare: când un client urmărește un flux video, fiecare cerere
pentru următoarele segmente video este independentă de cererile anterioare.
Cu alte cuvinte, în timpul redării video nu există o conexiune persistentă între
serverul client și serverul de origine.
• Cach e-friendly : livrarea pe segmente este ceea ce permite difuzării video
moderne să lucreze în tandem cu cache -uri HTTP care sunt omniprezente pe
Internet , în rețelele de distribuire a conținutului (CDN) și în multe rețele
corporative. Acest lucru are avantaje majore pentru gestionarea lățimii de
bandă a rețelei și pentru optimizarea rețelelor WAN, discutate mai detaliat mai
jos.
• Redarea ABR (Adaptive Bit Rate): videoclipurile difuzate folosind protocoale
moderne sunt codificate la niveluri multiple de calitate. În timpul redării, lățimea
de bandă disponibilă a clientului determină nivelul de calitate care va oferi cea
mai bună experiență de redare, iar reglajele se fac dinamic pentru a minimiza
tamponarea, oferind în același timp o redare de înaltă calitate.
• Arhitectura rețelei pasive : când fragmentele video sunt în tranzit în rețea,
nodurile intermediare direcționează pur și s implu fragmentele către destinația
lor finală și, în unele cazuri, stochează temporar și fragmentul. Intermediarii nu
execută niciun cod specializat sau nu modifică fragmentele video.
• Simetria Internet -intranet : în mod implicit, protocoalele moderne cum ar fi
HLS, DASH, Smooth și HDS tratează WAN -urile corporative în mod similar
internetul ui public. Ambele sunt rețele pasive, fără sta re, alcătuite din hardware
și software care pot direcționa fragmente video către destinația lor finală și
segmente video cach e după cum este necesar.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

60
Cele șapte caracteristici ale difuzării video modern e definesc un model de
difuzare video care nu se potrivește categoriilor tradiționale de difuzare unicas t,
multicast și broadcast . În schimb, protocoalele moderne au pus pur și s implu o
secvență de segmente video scurte pe un server și le permit oricărui client să le
acceseze , fie live, fie la cerere. Ceea ce face ca difuzarea video modern ă să fie unic ă
este faptul că există de fapt foarte puțin ă unicitate. Protocoalele moderne, cum ar fi
HLS, nu tratează fișierele video în mod diferit decât orice alt conținut care se livrează
în rețea. Procedând astfel, acestea omogenizează stratul de transport al întregului
conținut în HTTP.
Atunci când clipul video nu mai este un tip de date sp ecial, organizațiile IT
beneficiază de:
• Reducerea complexității managementului : difuzarea video modernă permite
organizațiilor să consolideze traficul de rețele video la HTTP folosind porturile
TCP 80 și 443. În acest fel, elimină necesitatea de a implemen ta și gestiona o
infrastructură separată de caching. În plus, difuzarea video modernă poate
îmbunătăți gestionabilitatea la marginea rețelei ajutând conținutului video să
traverseze firewall -urile. În majoritatea rețelelor corporative, se utilizează un
anumit nivel de restricționare a protocolului și a portului pentru a minimiza
suprafața de atac. În timp ce porturile 80 și 443 sunt aproape întotdeauna
deschise pentru fluxul de trafic web generic, acest lux nu este întotdeauna
extins la RTMP, RTSP și alte p rotocoale vechi.
• Costuri reduse : protocoalele personalizate de difuzare video conduc la
creșterea costuril or de infrastructură în două moduri. În primul rând, solicită
organizațiilor să investească în hardware și software de servere care formează
coloana v ertebrală a rețelei. În al doilea rând, ineficiența lor în conținutul de
cache poate crește cantitatea de lățime de bandă necesară pentru a transmite
videoclipuri populare în rețea. Difuzarea video modernă depășește ambele
provocări. Protocoale precum HLS mobilizează rețeaua de server HTTP
existent ă, permițând organizațiilor să economisească costuri care altfel ar fi
cheltuite pe hardware și software specializate. Și pe măsură ce crește numărul
de utilizări ale videoclipurilor, proxy -urile de caching HTTP r educ dramatic
costurile de lățime de bandă asociate cu videoclipurile ne memorate în cache .
• Scalabilitate îmbunătățită : ubicuitatea serverelor HTTP și suportul nativ al
protocolului pentru oglindire și cache -ul de margine fac ca HTTP să fie alegerea
ideală pentru difuzarea evenimentelor live la scară largă și conținutului accesat
frecvent la cerere. Atunci când organizațiile investesc într -un protocol modern,
scalabilitatea este un beneficiu inerent al rețelei subiacente. Dimpotrivă,

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

61
scalabilitatea cu protoc oale vechi precum RTMP se realizează numai prin
investiții suplimentare în hardware și software specializate.
• Redare îmbunătățită: difuzarea video modernă oferă două beneficii pentru
experiența de redare video. În primul rând, utilizarea codec -urilor HTTP și a
codec -urilor pe scară largă (de exemplu, H.264 pentru video și AAC pentru
audio) ajută la asigurarea compatibilității cu o gamă largă de dispozitive mobile.
În plus, utilizarea difuzării video cu rată de bit adaptabilă contribuie la
asigurarea faptulu i că angajații din întreaga lume au parte de cea mai bună
experiență de redare posibilă, indiferent dacă sunt la birourile lor cu viteză de
acces ethernet de ordinul Gb sau pe teren cu acces printr -o rețea 3G .

Difuzarea video live prin HTTP
Difuzarea vide o live prin HTTP (HTTP Live Streaming) permite distribuția de
conținut audio și video prin HTTP de pe un server web obișnuit pentru a fi redat pe
dispozitive care funcționează pe sistem de operare iOS – inclusiv iPhone, iPad, iPod
touch și Apple TV – și pe computere desktop (Mac OS X). Difuzarea video live prin
HTTP suportă atât emisiunile live, cât și conținutul preîncărcat (video la cerere).
Difuzarea video live prin HTTP suportă mai multe fluxuri alternative la diferite rate de
biți, iar software -ul clie nt poate schimba fluxul în mod inteligent odată cu schimb area
lărgimii de bandă a rețelei. Difuzarea video live prin HTTP oferă, de asemenea,
criptarea conținutului și autentificarea utilizatorilor prin HTTPS (HTTP Secure) ,
permițând editorilor să -și protejeze munca [39].
Toate dispozitivele care rulează sistemul de operare iOS 3.0 sau sisteme de
operare mai noi includ software -ul client integrat pentru HTTP Live Streaming.
Navigatorul web Safari poate reda fluxuri HTTP într -o pagină Web pe computere și
dispozitive iPad, și Safari lansează un player media pe ecran complet pentru fluxuri
HTTP pe dispozitive iOS cu ecrane mici, cum ar fi iPhone și iPod touch. Televizoarele
Apple de generație 2 și mai noi includ un client pentru HTTP Live Streaming.
HTTP Live Streaming este o modalitate de a trimite conținut audio și video prin
HTTP de la un server web la software client pe desktop sau pe dispozitive bazate pe
iOS. Conținutul audio și video este trimis ca o serie de fișiere mici, de obicei de
aproximativ 10 secunde, numite fișiere media segment. Un fișier index sau o listă de
redare le oferă clienților adresele URL ale fișierelor din segmentul media. Lista de
redare poate fi actualizată periodic pentru a permite difuzarea în direct a transmisiilor
în direct, unde fișierele segmentului media sunt produse în mod constant. Există

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

62
posibilitatea de a încorporați un link către lista de redare într -o pagină web sau de a o
trimite într -o aplicație personală.
Pentru serviciile de VoD, video la cerere, Apple furnizează un instrument gratuit
pentru a crea fișiere media și liste de redare din filme MPEG -4 sau QuickTime cu
compresie video H.264, sau fișiere audio cu compresie AAC sau MP3. Listele de
redare și fișierele segmentului media pot fi ut ilizate, de exemplu, pentru video la cerere
sau pentru difuzare radio.
Pentru fluxurile live, Apple furnizează un instrument gratuit pentru a face fișiere
și liste de redare din segmentul media din fluxuri de transmisie live MPEG -2 care
transporta video H. 264, audio AAC sau audio MP3. Există un număr de codificatoare
hardware și software care pot crea fluxuri de transport MPEG -2 care transporta video
MPEG -4 și audio AAC în timp real.
Aceste instrumente pot fi utilizate pentru criptarea conținutului media și pentru
generarea de chei de decriptare. Se poate utiliza o singură cheie pentru toate fluxurile
unui utilizator, o cheie diferită pentru fiecare flux sau o serie de chei generate aleatoriu
care se schimbă la intervale de timp pentru un singur flux. Cheile sunt în plus protejate
de cerința unui vector de inițializare, care poate fi, de asemenea, setat să se schimbe
periodic.
Conceptual, HTTP Live Streaming constă din trei componente: server,
componenta de distribuție și software -ul client.
• Serverul este res ponsabil pentru preluarea fluxurilor de intrare ale suporturilor
media și pentru codarea lor digitală, încapsularea acestora într -un format
adecvat pentru livrare și pregătirea mediilor încapsulate pentru distribuire.
• Componenta de distribuție este formată din servere web standard. Acestea
sunt responsabile pentru acceptarea solicitărilor clienților și pentru livrarea
către client a materialelor pregătite și a resurselor asociate. Pentru distribuția
pe scară largă, pot fi utilizate și rețele de margine sau alte rețele de distribuire
a conținutului.
• Software -ul client este responsabil pentru determinarea suportului necesar
pentru a solicita, a descărca acele resurse și apoi a le reasambla astfel încât
conținutul media să poată fi prezentat utilizatorului într -un flux continuu.
Software -ul client este inclus pe iOS 3.0 și ulterior și pe calculatoarele cu Safari
4.0 sau mai noi.
Într-o configurație tipică, un codificator hardware preia conținutul audio -video, îl
codifică ca video H.264 și audio AAC , și îl transm ite într -un flux de transport MPEG -2,

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

63
care este apoi rupt într -o serie de fișiere media scurte printr -un software care
segmentează fluxul . Aceste fișiere sunt plasate pe un server web. Software -ul de
segmentare creează și menține un fișier index ce conține o listă a fișierelor media.
Adresa URL a fișierului index este publicată pe serverul web. Software -ul client citește
indexul, apoi solicită fișierele media listate în ordine și le afișează fără pauze sau
decalaje între segmente.
Un exemplu de configurație HTTP Live Streaming este prezentat în Figura 13.

Figură 13. HTTP Live Streaming [39].

Intrarea poate fi un flux live sau dintr -o sursă preîncărcată. În mod obișnuit,
acesta este codificat ca MPEG -4 (video H.264 și audio AAC) și este ambalat într -un
flux de transmisie MPEG -2. Fluxul de transport MPEG -2 este rupt în segmente și
salvat ca o se rie de fișiere media de tip ” .ts”. Această segmentare este realizată în
mod uzual cu ajutorul unui instrument software precum Apple Stream Segmenter.
Fluxurile audio pot fi o serie de fișiere audio MPEG elementare formatate ca
AAC cu anteturi ADTS, precum MP3 sau ca AC -3.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

64
Software -ul pentru segmentare creează de asemenea și un fișier index de tip
M3U8playlist. Acest fișier conține o listă de fișiere media și metadate. Adresa URL a
fișierului index este accesată de către clienți care apoi cer fișierele index ate.
Serverul necesită un sistem de codare media, care poate fi hardware, și mod
de împărțire a conținutului media codat în segmente. Sistemul de codare media preia
în timp real un semnal de la un dispozitiv audio video, codează conținutului și îl
încapsul ează pentru transport. Codarea trebuie realizată într -un format suportat de
client, precum H.264 pentru video și HE -AAC pentru audio. Formatul de livrare utilizat
în prezent este fluxul de transport MPEG -2 pentru conținut audio -video și MPEG
pentru conținu t audio.
Codorul livrează conținutul media codat prin intermediul rețelei locale, către
sistemul de segmentare al fluxului ca un flux MPEG -2 de transport. Fluxul de transport
MPEG -2 nu trebuie confundat cu tipul de compresie MPEG -2. Fluxul de transport est e
un format de împachetare care poate fi utilizat pentru diferite formate de compresie.
Segmentarea fluxului este un proces, de obicei software, care citește fluxul de
transport din rețeaua locală și îl împarte într -o serie de fișiere media mici de durată
egală. Chiar dacă fiecare segment este într -un fișier separat, fișierele video sunt
realizate dintr -un flux continuu care poate fi reconstruit fără probleme.
Sistemul de segmentare creează, de asemenea, un fișier index care conține
referințe la fișierele m edia individuale. De fiecare dată când segmentatorul
completează un nou fișier media, fișierul index este actualizat. Indexul este utilizat
pentru a urmări disponibilitatea și locația fișierelor media. Segmentatorul poate de
asemenea să cripteze fiecare se gment media și să creeze un fișier cheie ca parte a
procesului.
Dacă conținutul media este codat folosind codecuri acceptate, se poate utiliza
un segmentator de fișiere pentru a -l încapsula într -un flux de transmisie MPEG -2 și
pentru a -l împărți într -o ser ie de fișiere media mici de lungime egală. Segment atorul
de fișiere permite utiliza rea unei bibliotec i de fișiere audio și video existente pentru
trimiterea de videoclipuri la cerere prin HTTP Live Streaming. Segment atorul de fișiere
îndeplinește aceleași sarcini ca și segment atorul fluxului, dar este nevoie de fișiere ca
intrare în loc de fluxuri.
Fișierele segment sunt în mod obișnuit produse de segment atorul de fluxuri, pe
baza intrărilor de la codor și constau dintr -o serie de fișiere de tip .ts conținâ nd

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

65
segmente ale fluxului de transport MPEG -2 care transporta conținut video în format
H.264 și conținut audio în unul dintre formatele AAC, MP3 sau AC – 3. Pentru o difuzare
audio numai, segment atorul poate produce fluxuri audio MPEG elementare care
conțin fie conținut audio în format AAC cu antete ADTS, audio în format MP3 sau
audio în format AC-3.
Fișierele index sunt în mod obișnuit produse de segmentatorul de fluxuri sau
segmentatorul de fișiere și salvate ca liste de redare de tip .M3U8, o extensie a
formatului .m3u folosit pentru listele de redare MP3. Deoarece formatul fișierului index
este o extensie a formatului de redare .m3u și deoarece sistemul suportă și fișiere
media audio .mp3, software -ul client poate fi, de asemenea, compatibil cu listele de
redare MP3 tipice utilizate pentru difuzarea radio pe Internet.
Sistemul de distribuție este un server web sau un sistem de cache web care
furnizează fișierele media și fișierele index către client prin HTTP. Nu sunt necesare
module personalizate ale serve rului pentru a furniza conținutul și, de obicei, este
nevoie de foarte puțină configurație pentru serverul web. Configurația recomandată
este de obicei limitată la specificarea asociațiilor de tip MIME pentru fișierele .M3U8
și fișierele .ts.
Software -ul clientului începe prin preluarea fișierului index, pe baza unei adrese
URL care identifică fluxul. Fișierul index indică, la rândul său, locația fișierelor media
disponibile, a cheilor de decriptare și a oricăror fluxuri alternative disponibile. Pentru
fluxul selectat, clientul descarcă fiecare fișier media disponibil în ordine. Fiecare fișier
conține un segment consecutiv al fluxului. Odată ce are o cantitate suficientă de date
descărcate, clientul începe să prezinte fluxul reasamblat utilizatorului.
Client ul este responsabil pentru preluarea oricăror chei de decriptare,
autentificarea sau prezentarea unei interfețe de utilizator pentru a permite
autentificarea și decriptarea fișierelor media după cum este necesar.
Acest proces continuă până când clientul în tâlnește eticheta # EXT -X-ENDLIST
în fișierul index. Dacă nu există nici o etichetă # EXT -X-ENDLIST, fișierul index face
parte dintr -o transmisie în curs. În timpul emisiunilor în curs, clientul încarcă periodic
o nouă versiune a fișierului index. Clientul caută noi fișiere media și chei de criptare în
indexul actualizat și adaugă aceste adrese URL în coada de așteptare.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

66
Evoluția obiceiurile consumatorilor de conținut media
Datorită schimbărilor apărute în domeniul telefoniei mobile accesarea
conținutului video online este totdeauna la cerere, adică utilizatorii pot accesa
conținutul video practic de oriunde, oricând și pe orice ecran [40].
Conținutul video obișnuia să fie l imitat la ecranul televizorului. Dacă oamenii
doreau să vadă un meci, o comedie romantică sau știri din toată lumea, luau
telecomanda și comutau între canalele tv. Comunicațiile mobile au schimbat acest
lucru, permițând oamenilor să se conecteze de oriunde și oricând. Conform unui studiu
recent unul din trei adulți cu vârste între 18 și 54 de ani folosește telefonul mobil
inteligent ca dispozitiv principal pentru vizualizarea conținutului video online.
Aceste noi obiceiuri ale consumatorilor au schimbat natura vizionării la
domiciliu. Jumătate dintre utilizatorii aplicației YouTube vizualizează conținutul video
pe telefonul mobil chiar dacă sunt acasă. Dar, doar pentru că utilizatorii pot accesa
conținutul video de pe telefonul mobil nu înseamnă că îl acc esează doar de pe telefon.
De fapt, timpul petrecut de oameni vizualizând conținut video de pe YouTube pe
televizor s -a dublat anual.
Consumatorii de azi doresc conținut original, de înaltă calitate și sunt mai puțin
dispuși să plătească pachete care conți n programe pe care nu le vor urmări niciodată.
Aceștia cer abilitatea de a vizualiza conținutul video oricând, oriunde și în forma care
le corespunde cel mai bine nevoilor lor în orice moment dat. Și, mai mult ca niciodată,
sunt dispuși să părăsească furni zorii care nu satisfac aceste cerințe.
Pentru a înțelege unde se află lucrurile de astăzi și unde se îndreaptă, în fiecare
an, compania Deloitte analizează obiceiurile consumatorilor americani în domeniul
tehnologiei, media și telecomunicațiilor [41] .
În studiul realizat de Deloitte privind tendințele media digitale sunt prezentate
mai multe informații esențiale care ilustrează schimbări majore în consumul media:
Difuzarea video online crește. Adoptarea de abonamente de streaming video
continuă să crească – alimentată de dorința puternică a consumatorilor de conținut
original și de flexibilitatea de a consuma conținut media oriunde și ori de câte ori
doresc.
"Diferența de valoare" a televiziunii se extinde. Creșterea difuz ării video a
determinat în parte co nsumatorii să reevalueze valoarea abonamentelor TV cu plată.
Există o discrepanță în creștere între ceea ce se așteaptă să primească și ceea ce
livrează furnizorii de servicii de televiziune cu plată.
Apariția "MilleXZials". Sondajul a arătat că generațiil e mai tinere nu sunt
singurele care conduc aceste tendințe. În special, comportamentele de consum mobile
ale generației X (vârstele 35 -51) reflectă acum îndeaproape obiceiurile generației Z
(vârstele 14 -20) și generația mileniului (vârstele 21 -34). Acest g rup combinat (Gen Z,
mileniali și Gen X) este denum it "MilleXZials".

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

67
Datele cu caracter personal reprezintă tot mai mult o preocupare – și o
oportunitate. Cu o parte considerabilă a consumului care se petrece online, toți
consumatorii protejează din ce în ce mai mult datele lor personale. Acest lucru creează
o oportunitate pentru furnizori de a oferi clienților mai mult control asupra datelor lor
personale.
Poate că mai mult decât oricare alt factor, streamingul video permite un nou
nivel de autonomie de ca re consumatorii se bucură acum atunci când aleg cum, când
și unde vizionează conținutul video digital.
De când Deloitte a început să urmărească accesul video la cerere (SVOD) în
2009, adoptarea serviciilor de streaming video a crescut în fiecare an. Cu toa te
acestea, streamingul video a trecut cu adevărat "prăpastia" în anul 2017: 55% din
gospodăriile americane se abonează acum la servicii de streaming video cu plată
(prima dată când streaming -ul american a depășit pragul de 50%). În decurs de mai
puțin de un deceniu, procentul de gospodării americane care subscriu la un serviciu
de streaming video cu plată a crescut cu 450% – de la doar 10% în 2009 la 55% în
2017.
Acum, consumatorii americani pot alege între 200 de opțiuni SVOD [42] și
beneficiază pe deplin de avantaje. Sondajul arată că aceștia se abonează în medie
de trei servicii de streaming la cerere. Acest lucru se traduce în cheltuielile colective
lunare de 2,1 miliarde de dolari ale gospodăriilor americane cu privire la aceste servicii
– și această c ifră continuă să crească.
Utilizatorii americani iubesc în mod clar vizionarea videoclipurilor. De fapt,
aceștia petrec aproape atât de mult timp vizionând videoclipul ca și timpul petrecut la
locul de muncă. Sondajul Deloitte arată că, în medie, consumato rii americani petrec
38 de ore de vizionare a conținutului video în fiecare săptămână, din care 15 ore (sau
39%) sunt transmise în flux. Aceste cifre reflectă creșterea continuă a consumului de
conținut video în ultimii ani și sunt determinate, în special, de serviciile de streaming
video . Ca urmare a creșterii consumului de videoclipuri live și streaming video ,
consumatorii petrec acum mai puțin timp pe alte activități de divertisment, cum ar fi
citirea și ascultarea muzicii. Cu zece ani în urmă (2007), co nsumatorii au raportat
vizionarea a aproximativ 15 ore de emisie TV pe săptămână; acest număr a crescut
acum la 23 de ore.
Mai mult ca niciodată, consumatorii americani apreciază abilitatea de a
vizualiza conținutul oricând și oriunde (pe orice dispozitiv) pe care doresc – fără
reclame. Streamingul video satisface aceste cerințe, oferind în același timp un alt
avantaj cheie: conținut de înaltă calitate, original. Rezultatele sondajelor indică faptul
că acest factor a devenit un diferențiator cheie, aproape jumătate din toți abonații la
servici de streaming video spunând că prețuiesc calitatea conținutului original oferit de
furnizori .
Calitatea înaltă a conținutului original oferit de serviciile de streaming video a
fost recunoscută oficial la Premiile Globu l de Aur din 2018, când cele trei cele mai mari

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

68
servicii de streaming video , Netflix, Hulu și Amazon, au câștigat împreună 5 din 11
premii categoria de televiziune. Acest conținut pare să ducă la o creștere a fluxului TV.
Aproape jumătate (48%) dintre toți consumatorii americani au difuzat conținut de
televiziune în fiecare zi sau săptămânal în 2017, comparativ cu doar 37% dintre
consumatori în 2016.
Dat fiind că streaming -ul video devine mai frecvent și că din ce în ce mai multe
conținuturi originale devin disponibile, radiodifuzorii tradiționali și cei premium vor
continua să vadă concurența acerbă a companiilor de tehnologie care, în doar câțiva
ani, s -au transformat din platforme de distribuție în surse formidabile de programe.
În plus, companiile media se îndreaptă din ce în ce mai mult direct către
consumatori cu propriile servicii de streaming digital. O provocare este faptul că
consumatorii pot fi reticenți în a plăti pentru conținut exclusiv pe lângă celelalte servicii
de abonament plătite. Aceștia p ot considera că mai multe servicii de abonament sunt
costisitoare și pot alege să renunțe la unele dintre ele. Din acest motiv, s -ar putea să
vedem o formă de agregare în următorul an sau doi, deoarece limitele cheltuielilor de
consum ar putea împiedica cr eșterea anumitor platforme de conținut.
Cu streaming video care permit e libertatea de alegere fără precedent,
consumatorii reevaluează valoarea celor mai recente abonamente la televiziunea cu
plată (prin cablu și prin satelit).
Televiziunea cu plată este din ce în ce mai mult sub asediu, deoarece adesea
nu oferă valoarea pe care o așteaptă consumatorii în era digitală – conținutul pe care
îl doresc, ori de câte ori doresc, pe dispozitivul ales. În plus, deoarece multe pachete
de abonament TV cu plată includ sute de canale (multe dintre ele nedorite),
descoperirea de conținut a devenit dificilă pentru consumatori.
Drept urmare, abonații percep o diferență de valoare care se mărește între ceea
ce așteaptă și ceea ce oferă furnizorii de servicii de telev iziune cu plată. De fapt, în
studiul Deloitte , aproape jumătate din toți abonații de plăți TV au declarat că sunt
nemulțumiți de serviciul lor. Costul este un motiv major: 70 la sută simt că primesc
prea puțină valoare pentru banii pe care îi plătesc . Acea stă nemulțumire este
răspândită, chiar și în rândul bătrânilor și a persoanelor matur e, chiar dacă majoritatea
dintre ei se bazează pe abonamentele lor de televiziune cu plată pentru marea
majoritate a divertismentului lor video.
În 2017, diferența de valoare a televiziunii cu plată a generat un punct de
inflexiune pentru furnizori. Studiul a arătat că, după ce a rămas constant la aproximativ
75% pentru un număr de ani, penetrarea televiziunii cu plată a scăzut la 63% în 2017.
În rândul respondenților c are au declarat că nu mai au abonament la televiziunea cu
plată, 27% au declarat că au renunțat la acest serviciu în ultimul an.
O altă constatare care s -ar putea dovedi provocatoare pentru furnizori este
aceea că 16 -22% din gospodăriile Gen Z, Mileniului și Gen X nu s -au înscris niciodată
la un serviciu de televiziune cu plată (și cel mai probabil că nu vor mai face acest lucru
în viitor).

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

69
Declinul abrupt al penetrării TV cu plată în 2017 a fost determinat de o varietate
de factori. Au existat însă două mo tive principale: în primul rând abilitatea abonaților
de a obține conținutul pe care îl doresc în altă parte, în primul rând prin serviciile de
streaming video ; și în al doilea rând, o dorință din ce în ce mai mare de conținut
original, de înaltă calitate, disponibil numai prin intermediul platformelor de streaming
video .
Cu toate acestea, studiul a arătat că există și alte cauze:
• 21% din consumatorii fără TV cu plată spun că nu urmăresc suficient televiziune
pentru a justifica cheltuielile.
• Alți 19% spun că pur și simplu nu -și pot permite acest lucru.
Amenințarea serviciilor de televiziune cu plată nu se limitează la factorii
menționați mai sus. Cincizeci și șase la sută dintre abonații curenți de televiziune cu
plată declară că își păstrează televiziunea cu plată pur și simplu pentru că este cuplată
cu accesul la Internet la domiciliu. O populație considerabilă a gospodăriilor
consumatoare își obține deja Internetul de acasă de la banda largă mobilă – nu de la
companiile de cablu / satelit. Cu televiziunea cu plată și cu internet prin bandă largă,
majoritatea consumatorilor consideră că nu primesc valoare suficientă pentru banii pe
care îi plătesc . Serviciile de streaming video le-au oferit o alternativă pentru
divertismentul lor și încep să renunțe la alte rnative . În câțiva ani, disponibilitatea
comunicațiilor mobile 5G i-ar putea determina pe utilizatori să renunțe la serviciile de
internet prin cablu, și astfel să îi încurajeze pe cei care încă mai dețin pachet e de
internet și televiziune să renunțe la to t.
Toate tendințele cheie evidențiate în ultimul sondaj au un factor comun și
anume accesul la conținutul video pe mobil . Efectul vast pe care îl vor avea acestea
poate fi intuit prin câteva puncte cheie :
• Utilizarea telefonului mobil pentru accesarea conț inutului video încurajează
creșterea rapidă a streaming -ului video în toate grupele de vârstă – în special
MilleXZials, care includ Gen Z, mileniali și Gen X.
• În același timp, streamingul video declanșează scăderea semnificativă a
abonamentelor TV cu plată și creșterea platformelor alternative care conțin
conținut de calitate original și optimizat pentru ecrane mai mici.
• MilleXZials îi motivează pe furnizorii de conținut să își reevalueze modelele de
afaceri pentru a profita de oportunitățile de pe piață în arena video mobilă.
• Pentru a valorifica pe deplin această oportunitate, furnizorii trebuie să învețe să
abordeze preocupările privind confidențialitatea pe care le au consumatorii în
toate grupurile de vârstă.

70
Metode de virtua lizare a infrastructurii video
Virtualizarea
Virtualizarea este o tehnologie care partajeaz ă și alocă resursele hardware ale
unui server în mai multe “ mașini virtuale” (VM=virtual machine), operațiune care
permite o rat ă de utilizare medie a resurselor fizice de 10 ori mai mare. Altfel spus,
prin virtualizare hardware -ul se transform ă în software și se cre ează posibilitatea rul ării
simultane a mai multor sisteme de operare pe un singur computer [43].
Mutarea echipamentelo r hardware dintr -un mediu fizic într -un mediu virtual
poate salva sume importante de bani atât prin reducerea numărului de servere care
consumă energie, cât și prin reducerea costurilor de achiziție a echipamentelor fizice
și de administrare a acestora. Me diul flexibil de testare, administrare, controlul
simplificat, creșterea disponibilității și scăderea impactului unei defecțiuni hardware
sunt alte câteva avantaje importante aduse de migrarea infrastructurii IT către un
mediu virtual [44].
Pentru servicii le IT critice, platforma de virtualizare se recomandă a fi în
configurație de tip cluster multi -nod, cu opțiune de failover fără întreruperea
funcționării mașinilor virtuale.
Când vorbim de virtualizarea unei infrastructuri IT, putem face referire la:
• Virtualizarea de servere – cu o serie de avantaje, printre care: necesar scăzut
pentru viteza din rețea/echipamente de tip rack/spațiu de depozitare, costuri
scăzute cu consumul de energie și puterea de răcire, disponibilitate imediată
de resurse în cazul unei noi implementări, reducerea timpului consumat cu
procedura de achiziție și instalare/configurare a unui nou echipament fizic,
posibilitatea de a muta rapid și ușor o mașină virtuală de pe un server fizic pe
altul, aduce avantaje și recuperării de date în caz de dezastre (de exemplu, prin
consolidarea serverelor fizice din producție, o organizație poate crea și un site
de replicare), se elimină problemele de compatibilitate a aplicațiilor, utilizarea
resurselor serverelor fizice la întreaga capacitate prin alocarea exactă de
procesor/memorie/spațiu de stocare pentru mașinile virtuale, posibilitatea de a
salva aplicațiile vechi de pe echipamente fizice învechite prin mutarea acestora
pe o mașină virtuală etc.
• Virtualizarea stațiilor de lucru – cu o serie de a vantaje, printre care: acces la
toate resursele echipamentului de oriunde, costul scăzut cu licențierea
software, centralizarea controlului asupra datelor din motive de securitate,
costuri de administrare și management (patch, upgrade, help -desk) reduse cu

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

71
aproximativ 30% față de cele necesare pentru un mediu desktop fizic, back -up
facil etc.
• Virtualizarea de aplicații – cu o serie de avantaje, printre care: portabilitate
mărită prin implementare facilă pe mai multe tipuri de sisteme de operare și
chiar pe mai multe versiuni ale aceluiași sistem de operare (un mare avantaj
atunci când o anumită aplicație rulează doar pe un anumit sistem de operare,
iar pe stațiile client rulează versiuni diferite de sistem de operare, incompatibile
cu aplicația), reduce nevo ia și costurile de integrare a sistemelor și
administrarea acestora, păstrează sistemul de operare curat deoarece
“dezinstalarea” aplicațiilor virtualizate este la fel de simplă ca ștergerea unui
fișier, aplicațiile virtualizate nu mai depind de drivere sa u biblioteci
personalizate, reprezintă și o metodă facilă de a pune la dispoziție o aplicație
unor angajați temporari sau consultanți externi etc.
Virtualizarea are ca efect economisirea de timp și bani deoarece nu mai sunt
necesare multe echipamente hardware , lucru care se reflect ă în scăderea bugetului
IT aferent achiziționării și operării acestora și în reducerea plății facturilor la
electricitate. În plus, managementul serverelor se va face centralizat. Virtualizarea
crește exponențial productivita tea angajaților, permițând instalarea automat ă a softului
și a aplicațiilor pe mașinile virtuale, reactualizare și update dinamic, precum și
reducerea la zero a timpului în care serverele sunt oprite pentru mentenanță. De
asemenea, protejează datele critic e și aplicațiile companiei [43].
Regulile de bun ă practic ă indică o singură aplicație per server, deoarece mai
multe aplicații instalate simultan sunt în pericol de a se bloca, în cazul în care una are
probleme. Pe termen lung, aceast ă practic ă a rezultat în utilizarea a mai puțin de 8%
din capacitatea procesorului per server. Apariția virtualizării a schimbat dramatic
abordarea “tradiționalistă”. Astfel, în cazul în care o aplicație încetează s ă mai
funcționeze nu va antrena și căderea celorlalte, deoarece aplicațiile rulează pe mașini
virtuale independente, separate, chiar dac ă ele se afl ă pe același spațiu fizic. Adițional,
chiar dac ă serverul hardware se prăbușește, virtualizarea are funcționalitatea de a
trece virtual și în timp real toate informațiile pe un alt server, iar întreaga activitate nu
este deloc afectat ă.
Soluțiile de virtualizare au câștigat atât în popularitate c ât și în complexitate
datorit ă beneficiilor pe care le pot oferi. Suita de soluții de virtualizare s -a extins către
mai multe arii , acoperind acum virtualizarea desktop -urilor, a serverelor, a stocării , a
aplicațiilor și a echipamentelor de rețea [45].
Principalele beneficii ale soluțiilor de virtualizare sunt:
• Rularea mai multor sisteme de operare pe o singură mașină.
• Reducerea inve stițiilor în hardware și a costurilor de exploatare cu până la 50%.
• Diminuarea costurilor aferente consumului de energie.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

72
• Câștiguri substanțiale de spațiu.
• Investiții reduse în resurse de administrare și monitorizare.
• Scăderea timpilor de nefuncționare și îmbunătățirea gradului de recuperare a
datelor în caz de dezastre.
• Reducerea timpului necesar pentru instalare, administrare și mentenanță cu
70%.
• Flexibilitate mai mare: prin virtualizarea desktop -urilor și a aplicațiilor se obține
o infrastructură flexib ilă ce se poate alinia rapid nevoilor de business în
continuă mișcare.
Soluțiile de virtualizare acoperă virtualizarea desktop -urilor, a serverelor, a
stocării , a aplicațiilor și a echipamentelor de rețea.

Virtualizare servere
Server ele sunt mașinile care găzduiesc fișiere și aplicații în rețelele de
calculatoare și pentru a îndeplini cu succes sarcinile trebuie să fie foarte puternice.
Unele au unități centrale de procesare (CPU) cu mai multe procesoare care oferă
acestor servere posibilitatea de a r ula cu ușurință sarcini complexe. Administratorii de
rețele, de obicei, dedică fiec are server unei aplicații sau unei sarcini specifice. Multe
dintre aceste sarcini nu se înțeleg bine cu ce lelalte – fiecare are nevoie de o mașină
dedicată. O aplicație per server facilitează, de asemenea, detectarea problemelor pe
măsură ce acestea apar. Este o modalitate simplă de a raționaliza o rețea de
calculatoare din punct de vedere tehnic [46].
Există însă câ teva probleme cu această abordare. Una este că nu profită de
puterea de procesare a calculatoarelor moderne. Majoritatea serverelor folosesc doar
o mică parte din capacitățile lor globale de procesare. O altă problemă este faptul că,
pe măsură ce o rețea d e calculatoare devine mai mare și mai complexă, serverele
încep să aibă o mulțime de spațiu fizic. Un centru de date ar putea deveni
supraaglomerat cu servere care consumă o mulțime de energie și generează căldură.
Virtualizarea serverelor încearcă să abor deze ambele probleme într -o singură
lovitură. Prin utilizarea unui software special conceput, un administrator poate converti
un server fizic în mai multe mașini virtuale. Fiecare server virtual acționează ca un
dispozitiv fizic unic, capabil să ruleze pro priul sistem de operare (OS). În teorie, ați
putea crea suficiente servere virtuale pentru a utiliza toată puterea de procesare a
unei mașini, deși în practică aceasta nu este întotdeauna cea mai bună idee.
Virtualizarea nu este un concept nou. Oamenii de știință de calculatoare au
creat mașini virtuale pe super computere de zeci de ani. Dar a fost doar câțiva ani de
când virtualizarea a devenit fezabilă pentru servere. În lumea tehnologiei informației

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

73
virtualizarea serverului este un subiect fierbinte. Est e încă o tehnologie tânără și mai
multe companii oferă diferite abordări.
Virtualizarea server elor este o tehnică de virtualizare care implică partajarea
unui server fizic într -un număr de servere virtuale mici, cu ajutorul software -ului de
virtualizare. Î n virtualizarea serverului, fiecare server virtual rulează mai multe instanțe
ale sistemului de operare în același timp [47].
Centrele de date tipice pentru afaceri conțin un număr mare de servere. Multe
dintre aceste servere stau inactive pentru anumite p erioade de timp deoarece volumul
de lucru este distribuit doar anumitor servere din rețea. Acest lucru duce la o risipă de
resurse scumpe hardware, de putere, de cerințe întreținere și de răcire. Virtualizarea
serverelor încearcă să crească utilizarea resu rselor prin împărțirea serverelor fizice în
mai multe servere virtuale multiple, fiecare executând propriul sistem de operare și
aplicații. Virtualizarea serverelor face ca fiecare server virtual să arate și să se
comporte ca un server fizic, înmulțind cap acitatea fiecărei mașini fizice [4 7].
Conceptul de virtualizare a serverului este aplicat pe scară largă în
infrastructura IT ca o modalitate de minimizare a costurilor prin creșterea utilizării
resurselor existente. Virtualizarea serverelor este adesea o soluție bună pentru
aplicații de dimensiuni mici și medii. Această tehnologie este folosită pe scară largă
pentru furnizarea de servicii de găzduire web rentabile.
Implementarea unei soluții de virtualizare de acest gen duce la o utilizare mult
mai eficien tă a resurselor hardware și la o flexibilitate superioar ă în alocarea în mod
dinamic a acestora în funcție de necesitățile de moment. Principalele tehnologii
utilizate pentru virtualizare sunt Vmware vSphere și Microsoft HyperV [45].
Există trei abordări populare pentru virtualizarea serverului [48]: modelul
mașinii virtuale, modelul mașinii para virtuale și virtualizarea la nivelul sistemului de
operare.
Mașinile virtuale se bazează pe paradigma gazdă / oaspete . Fiecare oaspete
ruleaz ă pe o imitație virtuală a stratului hardware. Această abordare permite sistemului
de operare oaspete să ruleze fără modificări. De asemenea, permite administratorului
să creeze persoane care utilizează sisteme de operare diferite. Vizitatorul nu are
cunoș tințe despre sistemul de operare al gazdei, deoarece nu știe că nu rulează pe
hardware real. Cu toate acestea, necesită resurse reale de calcul de la gazdă – deci
utilizează un hipervizor pentru a coordona instrucțiunile către unitatea centrală de
procesar e CPU (Central Processing Unit ). Hipervizorul se numește monitor de
mașină virtuală VMM (Virtual Machine Manager) . Acesta validează toate
instrucțiunile CPU emise de clienți și gest ionează orice cod executat care necesită
privilegii de adăugare. VMware și Microsoft Virtual Server folosesc atât modelul
mașinii virtuale.
Modelul mașinii para virtuale PVM (ParaVirtual Machine) se bazează, de
asemenea, pe paradigma gazdă / oaspete – și utilizează și un monitor de mașină
virtuală. În modelul mașinii para virtuale , cu toate acestea, VMM modifică efectiv codul

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

74
sistemului de operare invitat. Această modificare se numește portare. Ca mașini
virtuale, mașinile para virtuale sunt capabile să ruleze mai multe sisteme de operare.
Virtualizarea la nivelul sistemului de operare funcționează puțin diferit. Nu se
bazează pe paradigma gazdă / oaspete . În modelul de nivel de sistem, gazda rulea ză
un nucleu OS singur ca nucleu și exportă funcționalitatea sistemului de operare
fiecăruia dintre oaspeți. Oaspeții trebuie să utilizeze același sistem de operare ca și
gazda, deși sunt permise diferite distribuții ale aceluiași sistem. Această arhitectu ră
distribuită elimină apelurile de sistem între straturi, ceea ce reduce costurile de
utilizare a procesorului. De asemenea, este necesar ca fiecare partiție să rămână strict
izolată de vecinii săi, astfel încât o încălcare a eșecului sau a securității în tr-o singură
partiție să nu afecteze niciuna dintre celelalte partiții. În acest model, binarele și
bibliotecile comune de pe aceeași mașină fizică pot fi partajate, permițând un server
virtual de nivel OS să găzduiască mii de invitați în același timp.
Virtualizarea serverului poate fi văzută ca parte a unei tendințe generale de
virtualizare în domeniul IT , care include virtualizarea stocării, virtualizarea rețelei și
gestionarea încărcării de lucru. Această tendință este o componentă a dezvoltării
compute rizării autonome, în care mediul serverului se va putea gestiona pe baza
activității percepute. Serverul de virtualizare poate fi folosit pentru a elimina extinderea
serverului, pentru a utiliza mai eficient resursele serverului, pentru a îmbunătăți
dispon ibilitatea serverului, pentru a ajuta la recuperarea în caz de dezastru, testarea
și dezvoltarea și pentru a centraliza administrarea serverului.

Virtualizare stații de lucru
Virtualizarea stațiilor de lucru creste rapid în popularitate, fiind văzută ca o
metod ă mai sigur ă și flexibil ă de a livra desktopuri și aplicații Windows către utilizatori
în orice locație , folosind orice dispozitiv. Tehnologiile care s -au remarcat în soluțiile de
virtualizare de tip VDI (Virtual Desktop Infrastructure) sunt: VMware® Horizon™,
Citrix XenDesktop, Microsoft Hyper -V [45].
Virtualizarea stațiilor de lucru este conceptul de izolare a unei instanțe logice
de sistem de operare (OS) de clientul utilizat pentru accesarea acesteia [49].
Există mai multe modele conceptuale diferite de virtualizare a stațiilor de lucru ,
care pot fi în general împărțite în două categorii în funcție de modul în care este
executată instanța sistemului de operare: local sau la distanță. Este important de
reținut că nu toate formele de tehnologie de virtualizare a stațiilor de lucru implică
utilizarea mașinilor virtuale.
Formatele bazate pe gazdă ale virtualizării stațiilor de lucru necesită ca
utilizatorii să vizualizeze și să interacționeze cu stațiile de lucru virtuale într -o rețea
utilizând un protocol de afișare la distanță. Deoarece procesarea are loc într -un centru
de date, dispozitivele client pot fi PC -uri tradiționale, dar și clienți subțiri, clienți zero,

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

75
telefoane inteligente și tablete. Exemple de tehnologii de virtualizare a stațiilor de lucru
bazate pe gazdă includ:
• Mașini virtuale bazate pe gazdă . Fiecare utilizator se conectează la un VM
individual care este găzduit într -un centru de date. Utilizatorul poate să se
conecteze la același VM de f iecare dată, permițând personalizarea (cunoscut
ca un desktop persistent) sau să primească un VM proaspăt la fiecare
autentificare (un desktop non persistent).
• Găzduire comună . Utilizatorii se conectează la o stație de lucru partajat ă care
rulează pe un se rver. Serviciile Microsoft Remote Desktop Services, fostă
Terminal Services, utilizează această abordare client -server. Utilizatorii se pot
conecta, de asemenea, la aplicații individuale care rulează pe un server .
• Mașini fizice bazate pe gazdă . Sistemul de operare rulează direct pe
hardware -ul fizic al altui dispozitiv.
Virtualizarea clientului necesită ca procesarea să apară pe hardware -ul local;
utilizarea de clienți subțiri, clienți zero și dispozitive mobile nu este posibilă. Aceste
tipuri de virtualiza re a stațiilor de lucru includ:
• Sistemul de redare a imaginilor OS . Sistemul de operare rulează pe
hardware -ul local, dar se încarcă pe o imagine disc la distanță în rețea. Acest
lucru este util pentru grupurile de desktop -uri care utilizează aceeași imagi ne
disc. Sistemul de redare a imaginilor în sistem OS, cunoscut și sub denumirea
de virtualizare la distanță, necesită o conexiune constantă în rețea pentru a
funcționa.
• Mașini virtuale bazate pe client . Un VM rulează pe un PC complet funcțional,
cu un hip ervizor instalat. Mașinile virtuale bazate pe client pot fi gestionate prin
sincronizarea regulată a imaginii discului cu un server, dar nu este necesară o
conexiune constantă la rețea pentru ca acestea să funcționeze.
Deciziile privind dacă sau în ce form ă să se adopte virtualizarea stațiilor de
lucru devin mult mai ușor atunci când sunt înțelese variantele de bază și tehnologiile.
Cele mai importante lucruri referitoare la virtualizarea stațiilor de lucru sunt [50]:
• Virtualizarea stațiilor de lucru este într-adevăr virtualizare . La fel ca
virtualizarea serverelor, virtualizarea stațiilor de lucru se bazează pe un strat
subțire de software cunoscut sub denumirea de h ipervi zor, care rulează pe
hardware -ul serverului metalic și oferă o platformă pe care admi nistratorii
implementează și gestionează mașini virtuale. Cu ajutorul virtualizării stațiilor
de lucru , fiecare utilizator primește o mașină virtuală care conține o instanță
separată a sistemului de operare desktop (aproape întotdeauna Windows) și
orice ap licație a fost instalată. Pentru sistemul de operare desktop, aplicațiile și
utilizatorul, managerul virtual face o treabă destul de bună de a simula o mașină
desktop reală.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

76
• Soluțiile tradiționale de client subțire nu reprezintă virtualiza rea stațiilor
de lucru . De departe, cea mai populară formă de computere client bazată pe
server se bazează pe Microsoft Terminal Services (recent redenumită Remote
Desktop Services), care permite mai multor utilizatori să partajeze aceeași
instanță de Windows. Serviciile T erminal Services sunt adesea asociate cu
Citrix XenApp (cunoscut anterior ca Presentation Server și, înainte de aceasta,
MetaFrame), care adaugă caracteristici de management și îmbunătățește
performanța – nu există h ipervizoare sau VM -uri aici. Principalel e dezavantaje:
unele aplicații rulează prost sau deloc în acest mediu partajat, iar persoanele
fizice nu își pot personaliza experiența de utilizator așa cum se poate cu
mașinile virtuale sau desktop -urile reale. Cu toate acestea, oamenii se referă
adesea la soluțiile tradiționale de client subțire, cum ar fi virtualizarea stațiilor
de lucru , deoarece obiectivul de bază este același: consolidarea computerelor
desktop pe server.
• Virtualizarea stațiilor de lucru și VDI (Virtual Desktop Infrastructure)
înseamnă cam același lucru . VMware a fost primul care a promovat
terminologia VDI, dar Microsoft și Citrix au urmat exemplul, oferind soluții VDI
proprii bazate pe Hyper -V și XenServer hypervisors, respectiv. VDI se re feră la
arhitectura de bază pentru virtualizarea desktop -ului, unde un VM pentru
fiecare utilizator rulează pe server.
• A nu se confunda virtualizarea stațiilor de lucru cu … virtualizare a
desktop . Virtualizarea stațiilor de se referă la computerele bazat e pe server.
Dar "virtualizarea desktop" se referă, de asemenea, la rularea mașinilor virtuale
pe sistemele desktop, utilizând astfel de soluții de virtualizare desktop cum ar fi
Microsoft Virtual PC, VMware Fusion sau Parallels Desktop. Probabil cea mai
obișnuită utilizare a acestui tip de virtualizare desktop este executarea
Windows în programele Parallels sau Fusion VM pe Mac. Cu alte cuvinte, acest
lucru nu are nimic de -a face cu calculatoarele bazate pe server.
• Nici o soluție de calcul bazată pe server nu suportă același domeniu de
hardware ca un desktop . Oamenii de la Windows din Redmond își petrec
jumătate din viața lor, asigurând compatibilitatea cu fiecare imprimantă, placă
grafică, placă de sunet, scaner și un dispozitiv USB. Cu ajutorul unor clien ți
subțiri, suportul pentru hardware va fi destul de generic și unele articole nu vor
funcționa deloc. Alte limitări sunt introduse de faptul că utilizatorii
interacționează cu VM -urile lor în rețea. Multimedia, videoclipuri și aplicații
Flash pot fi probl ematice.
• Soluțiile VDI costă mai mult (și oferă mai mult) decât soluțiile tradiționale
de clienți subțiri . Cu VDI, fiecare mașină virtuală are nevoie de o singură felie
de memorie, de stocare și de putere de procesare pentru a rula un mediu de
lucru al unu i utilizator, în timp ce în modelul Terminal Services, utilizatorii

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

77
împărtășesc aproape totul, cu excepția fișierelor de date. VDI înseamnă, de
asemenea, o licență separată Windows pentru fiecare utilizator, în timp ce
setările de stil Terminal Services of eră rularea cu o singură licență. În plus, VDI
generează un trafic mai mare în rețea, ceea ce poate conduce la achiziții
hardware pentru o actualizare a rețelei. În schimbul acestui cost suplimentar,
împreună cu o experiență mai bună a utilizatorilor, VDI oferă o mai mare
administrabilitate și disponibilitate. Ca și în cazul virtualizării serverului, există
posibilitatea de a migra mașinile virtuale între servere fără a aduce jos acele
VM-uri, de a realiza instantanee VM pentru recuperare rapidă, de a execu ta
echilibrarea încărcării automate și multe altele. Și dacă o mașină virtuală se
blochează, aceasta nu afectează alte VM; cu serviciile Terminal Services, acea
singură instanță de Windows va aduce în jos fiecare utilizator conectat atunci
când acesta va f i blocat.
• Soluțiile dinamice VDI îmbunătățesc eficiența . Într-o instalare standard VDI,
mașina virtuală a fiecărui utilizator persistă de la sesiune la sesiune; pe măsură
ce numărul de utilizatori crește, la fel și cerințele de stocare și administrare. Înt r-
o arhitectură VDI dinamică, atunci când utilizatorii se conectează, desktop -urile
virtuale se asamblează în zbor prin combinarea unei clone a imaginii master cu
profilurile utilizatorilor. Utilizatorii primesc încă un desktop personalizat, în timp
ce adm inistratorii au mai puține cazuri de sistem de operare și de aplicații
pentru stocare, actualizare și patch -uri.
• Virtualizarea aplicațiilor ușurează cerințele VDI chiar mai mult . Atunci când
o aplicație este virtualizată, aceasta este "împachetată" cu toate fișierele de
sistem de operare și intrările de registre necesare executării, astfel încât să
poată funcționa fără a fi nevoie să fie instalată (adică nu trebuie să se facă
modificări în sistemul de operare gazdă). Într -un scenariu dinamic VDI,
admini stratorii pot seta aplicații virtualizate care urmează să fie livrate mașinilor
virtuale în timpul rulării, mai degrabă decât adăugarea acelor aplicații la
imaginea master clonată de VM -uri. Aceasta reduce amprenta mașinilor
virtuale desktop și simplifică gestionarea aplicațiilor. Dacă adăugați o
tehnologie de streaming a aplicațiilor, aplicațiile virtualizate par să se lanseze
mai repede, ca și cum ar fi fost instalate în VM tot timpul.
• Hipervizoarele clientului vă permit să rulați mașinile virtuale offlin e. Un
hipervizor de client se instalează pe un desktop obișnuit sau pe un laptop
obișnuit, astfel încât să puteți rula un "VM de afaceri" care să conțină setările
dvs. de sistem de operare, aplicații și personale. Discutați despre cercul
complet: De ce ați dori toate acestea într -o mașină virtuală în loc să instalați pe
desktop în sine? Două motive: Unul, este complet sigur și separat de orice
altceva ar putea fi rulat pe acel desktop (cum ar fi un troian descărcat accidental
de un alt utilizator) și doi, v eți obține toate avantajele virtualizării, inclusiv

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

78
instantanee VM, portabilitate, și așa mai departe. De asemenea, hipervizorii
clientului fac VDI mai practic. Puteți rula mașina dvs. virtuală de afaceri pe un
laptop și puteți lucra fără o conexiune, ia r atunci când vă conectați din nou la
rețea, clientul VM se sincronizează cu serverul VM.
Cele mai importante 5 beneficii ale utilizării virtualizării desktop sunt [51]:
• Acces securizat și mobil la aplicații . Multe întreprinderi mici și mijlocii permit
angajaților să lucreze la distanță sau în afara orelor de lucru de la propriile lor
dispozitive, dar furnizarea acestor dispozitive poate fi dificilă și costisitoare – și
permiterea angajaților să o facă singură, poate deschide compania pentru
riscurile de se curitate. Cu toate acestea, desktop -urile virtualizate permit
angajaților să acceseze chiar și aplicații de înaltă performanță, permițând
partajarea pe bază de hardware a GPU -ului printr -o conexiune securizată de la
orice dispozitiv, chiar pe rețele cu lăț ime mare de bandă largă, cum ar fi WiF i.
• Flexibilitate . Utilizarea virtualizării desktop permite întreprinderilor să furnizeze
utilizatorilor doar câteva tipuri de desktop -uri, reducând nevoia de a configura
desktop -uri pentru fiecare angajat. În plus, deo arece desktopurile virtuale pot fi
furnizate atât de repede, este mai ușor pentru companie să îmbarce noi angajați
cu doar câteva clicuri de mouse. Soluția potrivită de virtualizare va permite unui
administrator să personalizeze și să gestioneze desktop -urile printr -o singură
interfață, eliminând necesitatea de a efectua analize pe desktop -urile
individuale.
• Ușor de întreținut . Desktopurile virtualizate permit, de asemenea, o întreținere
mai ușoară a desktop -ului. La sfârșitul zilei, când angajatul se decon ectează
de pe computerul său, desktop -ul poate fi resetat, eliminând orice software
descărcat sau personalizările pe care le -a adăugat la computerul său. Acest
lucru nu numai că împiedică încetinirea software -ului și personalizărilor, ci oferă
și un mod uș or de depanare: dacă sistemul se blochează, angajatul poate
reseta sistemul și va avea desktop -ul restaurat.
• Protecția desktopului . O problemă obișnuită cu care se confruntă majoritatea
IMM-urilor este faptul că angajații descarcă software sau alte element e
potențial riscante (cum ar fi prezentările PowerPoint cu pisici drăguțe și
malware). Virtualizarea desktop -ului permite administratorului să stabilească
permisiuni, împiedicând aceste documente care transportă viruși troieni să se
instaleze pe sistem. Ac est lucru oferă securitate precum și reducerea costurilor
de întreținere.
• Costuri reduse . Toate aceste beneficii ajung în același loc: costuri reduse
pentru afacere. Deoarece cerințele de licențiere pentru software sunt mai mici,
există economii de cost nu mai pentru aplicații. Companiile economisesc, de
asemenea, bani în departamentul IT, deoarece este nevoie de mai puțini

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

79
angajați pentru a gestiona desktopurile și a depana problemele utilizatorilor. De
asemenea, IMM -urile economisesc bani cu probleme de su port major, cum ar
fi eliminarea malware -ului.
Virtualizarea desktopului va duce la o satisfacție sporită a utilizatorilor, mai ales
că angajații sunt capabili să rezolve majoritatea problemelor de calcul cu o repornire
și vor oferi, de asemenea, aceleași niveluri de calcul pe care angajații le -au
experimentat.

Virtualizare aplicații
Virtualizarea aplicațiilor este separarea unei instalări a unei aplicații de la
computerul client care o accesează. Din perspectiva utilizatorului, aplicația
funcționează exac t așa cum ar fi dacă ar trăi pe dispozitivul utilizatorului. Utilizatorul
poate muta sau redimensiona fereastra aplicației, precum și să efectueze operații de
tastatură și mouse. S -ar putea să existe diferențe subtile uneori, dar în cea mai mare
parte, uti lizatorul ar trebui să aibă o experiență fără probleme [52].
Virtualizarea de aplicații transformă aplicațiile în servicii administrate la nivel
central fără a fi în conflict cu alte aplicații. În prezent specialiști din domeniul IT
încearcă să combată dif icultățile modului dinamic de lucru. Utilizatorii vorbesc multe
limbi, sunt dispersați din punct de vedere geografic, folosesc diferite terminale pentru
a se conecta la infrastructura interna a firmei. IT -ul trebuie să vină în preîntâmpinarea
acestor nevoi și să pună la dispoziția utilizatorilor aplicațiile de business accesibile în
mod rapid, flexibil și sigur, fără întreruperi. Microsoft Hyper -V, Citrix XenApp sunt cele
mai utilizate soluțiile de virtualizare de aplicații [45].
Virtualizarea aplicațiilor se referă la mai multe tehnici care fac ca aplicațiile care
rulează să fie protejate, flexibile și ușor de gestionat. Sistemele moderne de operare
mențin programele izolate unul față de celălalt. Dacă un program se blochează,
programele rămase continuă să funcționeze în general. Cu toate acestea, erorile din
sistemul de operare sau din aplicații pot provoca întreruperea întregului sistem sau,
cel puțin, împiedică operațiunile în curs de desfășurare, motiv pentru care virtualizarea
a devenit de dorit.
Următ oarele sunt câteva metode de virtualizare a aplicațiilor [53]:
• Terminale la un computer central . Este cea mai veche arhitectură de rețea,
toate aplicațiile și datele sunt stocate într -un computer central sau într -un
cluster de servere. PC -ul utilizatorului funcționează ca un terminal de intrare /
ieșire la mașina centrală. Se mai numește client subțire.
• Difuzarea aplicațiilor . În loc să instaleze toate aplicațiile în mașina fiecărui
utilizator, aplicațiile sunt trimise fiecărui utilizator după cum este nece sar. Acest
lucru permite ca aplicațiile să fie actualizate la nivel central și oferă de
asemenea o modalitate de a măsura utilizarea reală a fiecărei persoane.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

80
• Scrie o dată, rulează peste tot . Un limbaj de programare interpretat permite
ca același program să ruleze pe hardware diferit, Java fiind principalul exemplu
(vezi Java Virtual Machine). Se spune că aplicațiile sunt "virtualizate", deoarece
rulează pe orice platformă care are un motor de rulare pentru acea limbă.
• Atribuirea dinamică a aplicațiilor . Această abordare tratează serverele din
centrul de date ca un grup de resurse de sistem de operare și atribuie aceste
resurse aplicațiilor bazate pe cerere în timp real. Pionierul în acest domeniu
este Data Synapse Inc. (a se vedea FabricServer). Se spune că aplicațiile sunt
"virtualizate" deoarece pot rula pe orice server.
Virtualizarea aplicațiilor poate fi o modalitate eficientă pentru organizații de a
implementa și menține aplicațiile desktop. Unul dintre avantajele virtualizării aplicațiilor
este că ad ministratorii trebuie să instaleze o aplicație o singură dată pe un server
centralizat, nu pe mai multe desktop -uri. Acest lucru simplifică, de asemenea,
actualizarea aplicațiilor și lansarea de patch -uri.
În plus, administratorii au un control mai ușor al accesului la aplicații. De
exemplu, în cazul în care un utilizator nu mai poate accesa o aplicație, administratorul
poate refuza permisiunile de acces la aplicație fără a fi nevoit să -l dezinstaleze de pe
desktop -ul utilizatorului.
Virtualizarea aplicații lor face posibilă executarea de aplicații care ar putea intra
în conflict cu aplicațiile desktop ale unui utilizator sau cu alte aplicații virtualizate.
De asemenea, utilizatorii pot accesa aplicații virtualizate de la clienți subțiri sau
computere care nu sunt Windows. Aplicațiile sunt disponibile imediat, fără a fi nevoie
să așteptați operațiuni de instalare sau încărcare lungă. Dacă un computer este
pierdut sau furat, datele sensibile ale aplicației rămân pe server și nu sunt
compromise.
Virtualizarea ap licațiilor are însă provocările sale. Nu toate aplicațiile sunt
potrivite pentru virtualizare. Aplicațiile cu intensitate grafică, de exemplu, pot fi
împotmolite în procesul de redare. În plus, utilizatorii au nevoie de o conexiune
constantă și fiabilă la server pentru a utiliza aplicațiile. Utilizarea dispozitivelor
periferice poate deveni mai complicată cu virtualizarea aplicațiilor, mai ales când vine
vorba de imprimare. Produsele de monitorizare a produselor pot avea și probleme cu
aplicațiile virtualiz ate, ceea ce face dificilă depanarea și izolarea problemelor de
performanță.

Virtualizarea vs. Cloud Computing
Cu toate că ambele sunt tehnologii la fel de importante , virtualizare și Cloud
Computing nu sunt interschimbabile. Virtualizarea este un software care face ca
mediile de calcul să fie independente de infrastructura fizică, în timp ce Cloud
Computing este un serviciu care furnizează resurse de calcul (software și / sau date)
la cerere prin intermediul Internetului. Ca soluții complementare, organizațiile pot să

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

81
înceapă prin virtualizarea serverelor și apoi trecerea la Cloud Computing pentru o mai
mare agilitate și autoservire [47].
Virtualizarea este o tehnologie care separă funcțiile d e hardware, în timp ce
Cloud Computing se bazează pe această divizare. Cele două noțiuni sunt ușor de
confundat în special pentru că amb ele se învârt în jurul creării de medii utile din
resurse abstracte.
Cea mai ușoară modalitate de a descrie diferența pr ovine dintr -o perspectivă
referitoare la infrastructură -a-serviciu (IaaS). La baza Cloud Computing este un sistem
de operare stabil (cum ar fi Linux®). Acesta este stratul care oferă utilizatorilor
independență în medii publice, private și hibride. Presupu nând că accesul la intranet,
accesul la internet sau ambele sunt deja stabilite, virtualizarea este ceea ce creează
Cloud . Software -ul numit un h ipervi zor se află pe partea de sus a hardware -ului fizic
și abstract izează resursele mașinii. Aceste resurse po t fi putere de procesare, stocare
sau aplicații bazate pe Cloud care conțin întregul cod de execuție și resursele
necesare pentru implementarea acestuia [54].
Dacă procesul se oprește aici, nu este vorba despre Cloud Computing – este
vorba despre virtualiz are. Resursele virtuale trebuie să fie alocate în bazine
centralizate înainte de a fi numite Cloud , iar ace l Cloud trebuie să fie orchestra t de
software -ul de management și automatizare înainte de a se considera Cloud
Computing. Cloud -ul oferă avantajele a duse de accesul la servicii de tip self -service,
scalarea infrastructurii automate și bazinele de resurse dinamice, care o disting foarte
clar de virtualizarea tradițională.
Virtualizarea poate face ca o resursă să acționeze ca mai multe, în timp ce
Cloud Computing -ul permite diferitelor departamente (prin Cloud privat) sau
companiilor (printr -un Cloud public) să acceseze un singur grup de resurse automat
furnizate.
Virtualizare Cloud Computing
Virtualizarea este o tehnologie care
permite crearea de mai multe medii
simulate sau resurse dedicate dintr -un
singur sistem hardware fizic. Software -ul
numit un hipervizor se conectează direct
la acel hardware și vă permite să
împărțiți un sistem în medii separate,
distincte și securizate, cunoscute sub
denumirea de mașini virtuale VM. Aceste
VM se bazează pe capacitatea
hipervizorului de a separa resursele
mașinii de hardware și de a le distribui în
mod corespunzător. Cloud Computing este un set de principii
și abordări pentru furnizarea resurselor,
serviciilor, p latformelor și aplicațiilor de
infrastructură pentru calcul, rețea și
stocare. Aceste resurse, servicii și
aplicații de infrastructură provin din
Cloud și sunt grupuri de resurse virtuale
orchestrate de software -ul de
management și de automatizare, astfel
încât acestea să poată fi accesate de
utilizatori la cerere prin intermediul unor
portaluri de auto -service susținute de
scalarea automată și alocarea dinamică
a resurselor.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

82
Diferențe esențiale între Cloud Computing și Virtualizare [55]:
• Virtualizarea est e un software care vă virtualizează hardware -ul în mai multe
mașini, în timp ce Cloud Computing este combinația de dispozitive hardware
multiple.
• În virtualizare, un utilizator primește hardware dedicat, în timp ce în
computerele Cloud, mai multe dispoziti ve hardware oferă un singur mediu de
conectare pentru utilizator.
• Cloud Computing este cel mai bun pentru a accesa din afara rețelei de birouri,
în timp ce virtualizarea a însemnat acces doar din birou.
• Mediul Cloud este accesibil prin adresa URL, astfel î ncât acesta poate fi
accesat în afara spațiilor de lucru (în funcție de permisiune).
• Virtualizarea nu depinde de mediul de calcul Cloud, în timp ce Cloud Computing
nu poate exista nicio virtualizare.
• Cloud Computing funcționează pe IaaS (Infrastructure as a Service) în timp ce
virtualizarea se bazează pe SaaS (Software as a Service).
• Resursele de calcul comune, cum ar fi software -ul și hardware -ul, oferă un
mediu de Cloud Computing, în timp ce virtualizarea intră în existență după
manipularea hardware.
• Cloud Computing oferă flexibilitate, cum ar fi plata în timp ce vă deplasați,
autoservire etc. , în timp ce accesul la mediul virtual nu permite obține rea unor
astfel de caracteristici.
• Cloud Computing este bun pentru vânzarea serviciului / software -ului către
utilizatorii externi, în timp ce Virtualizarea este cea mai bună pentru
configurarea Centrului de date în cadrul rețelei / infrastructurii companiei.
• Capacitatea de stocare este nelimitată în rețeaua Cloud, în timp ce într -o
virtualizare depinde de capacit atea serverului fizic.
• Eșecul unui singur dispozitiv nu va afecta infrastructura Cloud în timp ce în
virtualizare, eșecul unui singur nod poate afecta 100 de mașini virtuale .

Cloud Computing și Virtualizarea sunt esențiale pentru cerințele de astăzi.
Cloud-ul este bun pentru publicul larg. Companiile IT folosesc virtualizarea pentru
configurarea unui centru de date eficient din punct de vedere al costurilor.
Infrastructura Cloud nu poate fi stabilită fără ajutorul virtualizării. Este fundația rețelelor
de Cloud. În infrastructura IT, Cloud Computing și virtualizarea sunt utilizate împreună
pentru a construi o infrastructură Cloud.
Virtualizarea separă hardware -ul de mașina fizică pentru a crea mai multe
mașini virtuale pe același server în timp ce Cloud -ul se construiește folosind mai multe

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

83
infrastructuri virtuale care combină aplicațiile / serverele / serverele virtualizate
multiple pentru a crea o instanță pentru fiecare aplicație sau software sau server
pentru utilizatori.

Virtualizarea serviciilor de difuzare video
Traficul de difuzare video atât pentru video la cerere VoD (Video on Demand) ,
cât și pentru video în direct a crescut și crește în continuare. Traficul video a fost
estimat a reprezenta mai mult de 50% din traficul pe Internet în Statele Unite și este
probabil cel mai important tip de trafic pe Internet la nivel global [56].
Multe companii și oameni se bazează pe fluxuri video pentru a atrage clienți /
utilizatori și pentru alte scopuri. Utilizatorii mobili, dotați cu diverse tipuri de dispozitive
mobile, cum ar fi telefoanele mobile inteligente, adoptă din ce în ce mai mult fluxur i
video pentru divertisment și vieți sociale. Având în vedere numărul mare de formate
video (de exemplu, MP4, FLV) și protocoalele de transmisie (de exemplu HTTP,
RTMP, RTSP) pentru susținerea diferitelor tipuri de terminale de redare (de exemplu,
dispozit ive mobile precum iphone / ipad și telefoane Android), furnizorii de conținut
video de multe ori trebuie să transcodeze videoclipurile în mai multe formate pentru
difuzarea către mai mulți utilizatori.
Fiind un serviciu sensibil la timp și care necesită o lărgime de bandă mare,
difuzarea video pe Internet exercită o presiune mare asupra rețelelor subiacente de
difuzare a conținutului. Având în vedere cerințele privind lărgimea de bandă și
termenele limitate, tot mai mulți furnizori de conținut video (de exe mplu, companii și
utilizatori finali) se îndreaptă către rețelele de distribuire a conținutului CDN pentru o
soluție mai eficientă de difuzare și streaming [57-58]. Furnizorii de servicii CDN își pot
ajuta clienții să își transmită rapid conținutul video către utilizatorii finali, menținând în
același timp o calitate îmbunătățită a difuzării . În plus față de difuzarea video, furnizorii
de CDN le permit în general clienților să efectueze transcodări video pe platformele
lor CDN.
Transcodarea video este extr em de consumatoarea de resurse. Cu volumul
mare de fluxuri video online și încărcarea mare de transcodare, furnizorii de CDN au
nevoie de implementarea unei platforme de transcodare elastică și optimizată pe bază
de Cloud.
Cu caracteristicile unice ale dif uzării video pe CDN -uri și cerințele provocatoare
ale operațiunilor de transcodare pe internetul de astăzi, o platformă de transcodare
trebuie să ia în considerare mai mulți factori. De exemplu, videoclipurile devin din ce
în ce mai mult transcodate la rat e multiple de biți pentru a accentua natura dinamică
a rețelelor. Cu alte cuvinte, difuzarea vide pe rețele de distribuție a conținutului este
adesea cuplată cu sisteme de transcodare. De fapt, majoritatea furnizorilor CDN au
implementat propriile sisteme de transcodare pentru a îndeplini aceste cerințe.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

84
O infrastructură tipică CDN constă în Servere de ingerare, pentru acceptarea
conținutului clienților, Servere de origine, care deservesc serverele Edge , și Servere
Edge , pentru servirea directă a utilizator ilor finali, formând o structură stratificată. În
funcție de scara unui CDN, numărul de servere variază de la câteva la sute sau chiar
mii.
Difuzarea video devine din ce în ce mai popular ă în ultimul timp și este din ce
în ce mai mult livrat utilizatorilor web prin intermediul rețelelor de distribuție a
conținutului . Furnizorii de servicii CDN au rețele îmbunătățite și dedicate pentru a
susține transmisia de flux video, adesea având o flotă de servere de difuzare
distribuite pe tot globul, astfel încât util izatorii finali globali să poată beneficia de servicii
mai bune de la un server de difuzare mai apropiat. Înainte ca un videoclip la cerere
VoD să poată fi vizualizat de utilizatorii finali, videoclipul formatat cu atenție trebuie să
fie în primul rând cop iat pe astfel de servere de difuzare .
Deși unii clienți pot pregăti filme și fluxuri gata de difuzare, alți clienți nu au
capacitatea de transcodare și astfel se bazează pe furnizorii CDN pentru a -și
transcoda videoclipurile originale. Având în vedere un v ideoclip original, clienții trebuie
adesea să convertească videoclipul în mai multe videoclipuri de ieșire, fiecare având
diferite formate și dimensiuni ale ecranului. Transcodarea video este foarte
consumatoare de resurse datorită procesului complex de co dificare / decodare.
Dispozitivele de redare video de astăzi, în special cele mobile, sunt foarte
diversificate. În plus față de desktopurile și laptopurile convenționale, dispozitivele
mobile, cum ar fi tabletele și telefoanele inteligente sunt foarte pop ulare. Fiecare dintre
aceste dispozitive are o anumită dimensiune a ecranului (adică pixeli), preferă un
format video diferit (de exemplu, MP4) și acceptă numai anumite protocoale de
transmisie (de exemplu, HTTP, RTMP). Mai mult decât atât, o evoluție rece ntă de
difuzare video pentru o experiență de redare mai bună este difuzarea pe mai multe
niveluri, în care sunt furnizate mai multe versiuni (fiecare cu rate diferite de biți și
calitate) a aceluiași video, iar dispozitivele utilizatorilor aleg inteligent cea mai potrivită
versiune în funcție de lățimea de bandă disponibilă sau capacitățile dispozitivului.
Toate aceste proprietăți necesită serviciul de transcodare pentru a converti
videoclipuri în mai multe formate. Nu este neobișnuit ca un videoclip să fie transcodat
în mai mult de 100 de videoclipuri individuale de ieșire în scenariile tipice de utilizare
de astăzi.
Cloud Computing oferă capacitatea de calcul elastică (sau redimensionabilă).
Amazon Ee2 [59], de exemplu, permite clienților să aloce și să de -aloce dinamic
resurse de calcul pentru a satisface cerințele de calcul ale clienților. Cloud Computing
se potrivește cel mai bine serviciilor de calcul care au cerințe explozive. Utilizând
puterea Cloud Computing -ului, un furnizor de servicii se poate ada pta mai bine
nevoilor în schimbare pentru o performanță mai bună și un cost redus.
Cerințele intensive de calcul ale sistemelor de transcodare, împreună cu
caracteristicile unice ale CDN -urilor care stau la baza virtualizării infrastructurii de

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

85
difuzare vi deo, dau naștere unor provocări diferite. În primul rând, ca prim pas spre
livrare, videoclipurile / fluxurile trebuie să fie încărcate / ingerate în CDN înainte de a
fi transcodate. Cu mai multe servere de ingerare disponibile, oferite în mod obișnuit
de CDN -uri, este necesar să selectați serverul optim de ingerare. În al doilea rând,
CDN -urile (și clienții) pot implica o mare parte a lucrărilor de transcodare. De exemplu,
Youtube transcodează sute de mii de videoclipuri în fiecare zi. Având astfel de
caracteristici, sistemul de transcodare trebuie să fie scalabil. Este de dorit să se
construiască un sistem de transcodare elastic care să poată ajusta automat
capacitatea în funcție de proprietățile lucrării. Cu astfel de cerințe, există întrebări
despre cum se poate scala sistemul cu mai multe noduri de transcodare și cum să fie
ales nodul de transcodare pentru o anumită lucrare. CDN -urile permit, în general,
clienților să efectueze aprovizio nare bazat ă pe regiuni. Cu alte cuvinte, clienții pot să
controleze regiunile (de exemplu, SUA, Asia) la care poate fi difuzat videoclipul. Din
această cauză, locațiile fizice ale serverelor de transcodare alese pot provoca diferite
lățimi de bandă și costuri de timp diferite.
Ingerarea fluxului video constă atât în încărc area videoclipurilor la cerere VoD,
cât și în încărcarea fluxurilor live. Clienții trebuie să -și inge reze videoclipurile în
serverele rețelei de distribuție a conținutului CDN înainte ca videoclipurile să poată fi
transcodate și transmise în flux. Deși CDN -urile au fost concepute în mod tradițional
pentru a furniza clipuri video către utilizatorii finali de la serverele CDN mai apropiate,
componenta de ingerare atrage mai p uțină atenție și, prin urmare, este mai puțin
optimizată. Furnizorii de CDN au de obicei mai multe servere în diferite locații și cu
capacități diferite (de ex., Lățime de bandă, CPU, încărcare etc.). Cu toate acestea,
pentru majoritatea furnizorilor CDN, doar un singur server de ingerare este utilizat
pentru a servi unui anumit client. Datorită dimensiunilor potențiale mari ale
videoclipurilor, utilizarea unui singur server ar putea avea ca rezultat un timp foarte
mare de ingerare. Este de dorit să permite m serverelor multiple de ingerare să lucreze
în tandem pentru a accepta videoclipurile / fluxurile clienților.
După ce videoclipurile / fluxurile sunt ingerate în CDN, sistemul de transcodare
preia controlul pentru conversia în diverse formate video. Siste mele de transcodare a
întreprinderilor au în mod tipic mai multe noduri de transcodare și este de dorit să se
facă o echilibrare sub o anumită formă. Este important de reținut că un algoritm simplu
de echilibrare care atribuie în mod aleator sarcini noduri lor de transcodare nu va
funcționa bine dacă sunt necesare lucrările de transcodare de intrare variabile în ceea
ce privește resursele de calcul.
Un algoritm de echilibrare dorit trebuie să fie capabil să măsoare volumul de
lucru asociat cu fiecare lucrare de transcodare și trebuie să ia în considerare cel puțin
următorii factori: capacitatea de încărcare și capacitatea nodului. Capacitățile pot fi
capturate cu ușurință prin efectuarea benchmarking -ului CPU, iar volumul de lucru
trebuie să ia în considerare caracteristicile speciale ale livrării CDN. În mod specific,
în funcție de clienți, un videoclip poate fi convertit în mai multe formate de ieșire (de

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

86
exemplu, Silverlight și Flash), fiecare dintre aceste formate necesită niveluri diferite de
putere de pr ocesare.
Mai mult decât atât, transcodarea la mai multe rate de bit, așa cum este cerută
de soluțiile dinamice de streaming, complică și mai mult măsurarea volumului de lucru.
Deoarece clienții pot avea diferite niveluri de transcodare, măsurarea trebuie s ă ia în
considerare și această informație.
Pentru difuzarea video asistat ă de CDN, algoritmul de echilibrare a transcodării
trebuie să ia în considerare un alt factor: mutarea videoclipurilor în serverele de
difuzare . Deoarece operatorii CDN debitează în m od obișnuit un client pe baza
locațiilor fizice și numărul de servere de difuzare furnizate, clienții doresc să furnizeze
doar un subset al tuturor serverelor de streaming disponibile pe un sistem CDN pentru
a acoperi anumite regiuni. Pentru difuzarea vide o la cerere VoD, după transcodare,
videoclipurile convertite trebuie să fie mutate pe serverele de streaming furnizate,
determinate de profilurile clienților. Pentru difuzarea video live, fluxurile transcodate
trebuie să fie transmise continuu către server ele de streaming live furnizate. Din acest
motiv, alegerea unor noduri diferite de transcodare are impactul asupra a două
aspecte suplimentare: costul lățimii de bandă și latenț a difuzării .
Videoclipurile / fluxurile care vor fi transcodate pot veni într -un mod variabil. Cu
alte cuvinte, în anumite perioade apar numai câteva videoclipuri, în timp ce în alte
perioade vin multe videoclipuri. Comportamentul poate fi cauzat de multiple motive
cum ar fi anumite evenimente transmise video (de exemplu, Jocurile Ol impice).
Cu un astfel de comportament, un sistem de transcodare trebuie să poată aloca
/ de-aloca dinamic nodurile de transcodare atât pentru preocupările privind costul cât
și timpul de procesare a sarcinilor. Cu un astfel de sistem, în timp util, unele s ervere
de transcodare pot fi dezactivate pentru a economisi costuri; în timp ce în timpul
ocupat, ar trebui să fie activate mai multe servere de transcodare pentru a reduce
timpul de procesare.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

87

Beneficii ale implementării infrastructurii video în
Cloud
Evoluția difuzării video
Industria de difuzare video se schimbă în ritm rapid , iar tehnologia este atât un
motor al acestei schimbări, cât și un factor care o face posibilă . În continuare, se va
pune accentul pe adoptarea IP în mai multe locuri în ecosistemul difuz ării video și pe
realizarea pe deplin a beneficiilor acestuia. Acest lucru va pune bazele altor schimbări
dramatice – cum ar fi virtualizarea și migrația în Cloud – care vor transforma în mod
eficient peisajul.
Ca și în multe alte industri i, difuzarea video și media este afectat ă de
schimbările de pe piață, de modelele de afaceri și de presiunea ulterioară asupra
bugetelor, ceea ce duce la necesitatea de a căuta eficiență. În cele din urmă, furnizorii
de conținut video se află într -o luptă continuă pentru a găsi modalități mai bune de a
genera bani din conținutul lor, păstrând în același timp audiențele captivate și distra te
pentru mai mult timp. Una dintre tendințele tehnologice care permite transformarea
difuzării video este trecerea la IP . Furnizorii de conținut video văd beneficiile utilizării
unei infrastructuri și a unei conectivități standardizate pentru a transporta conținutul
video pretutindeni. Aceste beneficii includ economii de costuri, agilitate și capacitatea
de scala re. Dar, mai important, IP este un bloc critic care va conduce alte schimbări
în industrie, inclusiv la infrastructură. Virtualizarea va juca un rol -cheie aici, în special
în producția live și în impactul acesteia asupra transformării fluxurilor de lucru [60].
În general, virtualizarea (un termen care a existat în industria IT de zeci de ani)
este crearea de ceva, cum ar fi un computer sau o platformă, într -un sens virtual, în
loc de fizic. Aceasta implică utilizarea de software pentru a furniza funcționalitate care
par să provină de la un dispozitiv dedicat.
În contextul difuzării video, virtualizarea poate însemna unul din cele două
lucruri – echipamentul care poate efectua mai multe funcții, adesea variate (ceea ce
Nevion numește virtualizarea funcțiilor media) și facilitarea partajării echipamentului,
de exemplu între studiouri sau locații (ceva Nevion numește virtualizarea
infrastructurii).
Funcția de virtualizare a funcțiilor media înseamnă că funcționalitatea
necesară, cum ar fi transportul și prelucrarea media , este efectuată mai degrabă de
software, nu de hardware. Inițial, acest software va fi difuzat pe platforme specializate,
dar în timp "virtualizarea funcțiilor media" va implica aplicații software care rulează pe
platforme hardware generice (computere în mare măsură de mare putere). Punctul
cheie este însă acela că același hardware poate funcționa diferit, iar funcționalitatea
poate fi modificată la cerere și la distanță, cu ajutorul unui orchestrator de virtualizare.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

88
Funcția de virtualizare a funcțiilor m edia aduce economii prin înlocuirea
hardware -ului redus, utilizarea redusă a spațiului, precum și costurile reduse de
instruire, întreținere și gestionare.
Virtualizarea infrastructurii este o modalitate de a permite ca echipamentele să
fie distribuite mai ușor pentru producția live și bazată pe fișiere, de exemplu între
studiouri sau locații. Distribuirea echipamentelor este evident un concept care există
deja într -o anumită măsură în lumea benzii de bază. De exemplu, este posibilă
direcționarea fluxurilor de lucru printr -o piesă de echipamente de procesare a
semnalului care este partajată. Cu toate acestea, virtualizarea infrastructurii face acest
pas mai departe, prin detașarea echipamentului fizic de fluxul de producție și prin
foarte mult automatizarea procesului. Apariția IP -ului face acest lucru mult mai ușor.
Infrastructura de virtualizare este realizată prin utilizarea unui strat de
management al software -ului (sau a unui orchestrator de virtualizare) pentru a ridica
fluxurile de lucru la un nivel ca re să nu impună utilizatorilor să înțeleagă conectivitatea
de bază a rețelei și echipamentelor. Orchestratorul este suficient de inteligent pentru
a schimba rețeaua pe baza informațiilor furnizate de rețeaua în sine, astfel încât, în
mod eficient, topologi a rețelei este definită de software. Virtualizarea oferă o imagine
de ansamblu mai bună a resurselor accesibile din cadrul infrastructurii, precum și un
acces mai facil la resursele din rețea, fără a fi necesară o configurare fizică
suplimentară.
În timp, virtualizarea producției live folosind mediul Cloud va revoluționa modul
în care funcționează difuzării video. Pentru mulți din industrie, este de neconceput că
tehnologia Cloud ar putea fi aplicabilă producției live.
Vederile tradiționale sunt că echipame ntul ar trebui să fie deținut de furnizorul
de conținut video, așa cum a fost întotdeauna și situat pe locul în care este nevoie, ca
un campus. Cu toate acestea, odată cu apariția Cloud și a virtualizării, aceste ipoteze
nu mai sunt neapărat adevărate.
Dispozitivele de procesare și de transport ale semnalului comun al furnizorului,
ca de exemplu codoarele sau multiplexoare, pot fi deținute și gestionate de un furnizor
de servicii. Acest lucru este în mod special conceput, pe măsură ce funcționalitatea
se de plasează la software -ul care rulează pe hardware generic: echipamentele
combinate vor deveni computere, iar furnizorii de servicii sunt experți în gestionarea
centrelor de date. Dacă echipamentul de procesare și transport este colectat și
gestionat de un f urnizor de servicii, de ce să fie păstrat la fața locului? La urma urmei,
furnizorul de servicii ar putea împărtăși o parte din această funcționalitate altor locații
ale furnizorului de conținut video sau chiar altor furnizori, ceea ce face ca costul de
utilizare să fie mult mai mic.
Realitatea rețelelor moderne și dedicate este aceea că latențele relativ scăzute
pot fi realizate pe distanțe considerabile. Acest lucru face cu totul posibilă localizarea
unui centru de date de procesare a semnalelor în direct , la o distanță destul de mică
de instalațiile furnizorilor de conținut video.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

89
Cloud va permite, de asemenea, videodifuzorilor să facă schimb de cheltuieli
de capital în echipamente cu cheltuieli operaționale în serviciile de procesare cu plata –
pe-utilizar e. Pe lângă flexibilitatea pe care o oferă, le permite, de asemenea, să
alinieze costurile cu veniturile preconizate din crearea conținutului. În plus, acest
concept poate, de asemenea, permite videodifuzorilor să își ofere echipamentul ca
serviciu pentru alți radiodifuzori. În acest scenariu, videodifuzorii ar fi furnizori de
servicii și își vor transforma echipamentul din costuri în venituri.
Virtualizarea este în prezent integrată în centrele de date cu o adoptare de până
la 70%. Arhitecturile de difuzar e sunt acum dominate de infrastructura IT, astfel încât
raționalizarea în continuare în acest sector va însemna adoptarea unei tehnologii deja
dominante în sectorul IT și al întreprinderilor.
Principalele motive pentru care difuzarea video va tranzita cătr e virtualizare și
Cloud computing sunt [61]:
• Procesarea video este foarte dependentă de procesor și de spațiul de stocare.
Acest lucru a însemnat în mod tradițional produse și soluții personalizate pentru
a răspunde cerințelor de procesare, lățime de bandă și stocare. Cerințele de
performanță ale videoclipurilor sunt în prezent la niveluri care sunt gestionabile
pe servere pentru toate aplicațiile video, cu excepția celor mai exigente.
• Conducătorii tradiționali de difuzare au fost proiectați în jurul implem entărilor
tehnologice în produse care duc la o partiționare neoptimă a funcționalității.
• Redundanța în difuzare a avut ca scop replicarea funcționalității pentru a atinge
un grad ridicat de rezistență la eșecul unui sistem. Acest lucru a dus la o
supraesti mare semnificativă, care ar putea fi evitată printr -o abordare mai
dinamică a alocării resurselor în caz de eșec.
• O separare între funcționalitatea implementată și hardware -ul de bază este
logică pentru a oferi flexibilitate.
• Agilitatea este acum un aspect cheie în furnizarea de conținut media de astăzi,
cu programarea și evoluția platformelor interactive, care dictează o abordare
mai flexibilă a implementărilor pentru a se adapta la schimbările media și la
nevoile de streaming de conținut.
• Deși abilitatea serverelor de a absorbi funcționalitatea disponibilă anterior
numai în hardware -ul dedicat este o remiză inițială importantă a virtualizării,
recursul pe termen mediu și lung este de a plasa dinamic o gamă de funcții
media pe mașinile virtuale, fără a cond uce la conflicte de rețea sau de stocare.
• Social media, preferința publicului și publicitatea țintă sunt exemple de date
analitice care sunt complementare esențiale oricărei forme de programare de
astăzi. Aceste funcții sunt deja puternic virtualizate pent ru a mina volume mari
de datele, transformând structurile nestructurate în driverele esențiale din
spatele programării.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

90
• Rularea mai multor funcții pe mașinile virtuale reduce numărul de porturi,
interconexiuni, spațiu rack și putere.
• Infrastructura clasică de difuzare video este costisitoare pentru a fi sprijinită în
comparație cu instalările IT. Virtualizarea promovează mișcările pentru a
permite specialiștilor media să se concentreze mai degrabă pe conținutul media
decât pe infrastructura de fundal.

Cei mai importanți furnizori de servicii de difuzare video în Cloud
Odată cu creșterea serviciilor SAAS , software ca servi ciu, și IAAS,
infrastructură ca serviciu, au apărut numeroși furnizori de servicii de codare video
bazate pe Cloud . În continuare este pre zentată listă de servicii video în cadrul cărora
un videoclip poate fi încărcat pentru a fi codificat sau transcodat, fără a utiliza ulterior
o anumită platformă. Această listă nu se referă la platforme cu caracteristici complete,
ci doar la modurile în ca re se poate codifica sau transcod a conținutul video în Cloud
[62].

Google Compute Engine (GCE).
Google a început să ofere serviciul GCE ca o modalitate de a rula calculul pe
scară largă în Cloud împreună cu Google Cloud Storage și App Engine. Aceasta
înseamnă că nu numai că puteți codifica și transcodifica videoclipul dvs. în Google
Cloud, dar și că puteți să îl stocați pentru disponibilitate la nivel mondial:
Google Compute Engine oferă în prezent următoarele 4 tipuri de mașini. Mai
multe configurații sun t planificate la o dată ulterioară.
Prețuri per tip de mașină
Configura ție Miezuri
virtuale Memor ie GCEU * Disk local Preț/oră $/GCEU
/oră
n1-standard -1-d 1 3.75GB *** 2.75 420GB *** $0.145 0.053
n1-standard -2-d 2 7.5GB 5.5 870GB $0.29 0.053
n1-standard -4-d 4 15GB 11 1770GB $0.58 0.053
n1-standard -8-d 8 30GB 22 2 x
1770GB $1.16 0.053

GCEU este o unitate de procesare CPU utilizată pentru a descrie puterea de
calcul a tipurilor de instanțe. Google a ales 2,75 GQ -uri pentru a reprezenta puterea
minimă a unui nucleu logic (un hyper -thread hardware) pe platforma lor Sandy Bridge.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

91
Pentru o configurație cu 8 nuclee, costă este de 1,16 $ pentru o oră de
codificare sau transcodare. Pentru un clip video de 15 secunde înseamnă 4 clipuri pe
minut și 240 de clipuri pe oră.
Există și alte taxe, de exemplu taxele de transfer de rețea, stocarea etc.

Amazon Elastic Computing Cloud (EC2).
Serviciul EC2 de la Amazon a fost destul de mult timp singurul serviciu de IAAS.
La înscriere, noii clienți AWS pri mesc următoarele servicii EC2 în fiecare lună
pentru un an:
• 750 de ore de EC2 care rulează utilizarea Linux / Unix Micro.
• 750 de ore EC2 care utilizează utilizarea Microsoft Windows Server Micro .
• 750 de ore de echilibrare a încărcării elastice plus o prelucrare de date de
15GB.
• 30 GB de Amazon Elastic Block Storage (EBS), plus 2 milioane de IO și 1 GB
de stocare instantanee.
• 15 GB de lățime de bandă sunt agregate în toate serviciile AWS.
• 1 GB de transfer regional de date.
Amazon are un mod ciudat de a -și organiza instanțele în opțiuni : standard,
micro, cu memorie mare, CPU de mare capacitate și I / O înalte. Cazurile comparabile
cu GCE sunt:
• Instanță medie 3,75 GB de memorie, 2 unități de calcul EC2 (1 nucleu virtual
cu câte 2 unități de calcul EC2), 410 GB spațiu de stocare local, platformă pe
32 de biți sau pe 64 de biți.
• Instanță mare 7.5 GB de memorie, 4 unități de calcul EC2 (2 nuclee virtuale cu
câte 2 unități de calcul EC2 fiecare), 850 GB spațiu de stocare locală, platformă
pe 64 de biți.
• Unita te extra mare de 15 GB de memorie, 8 unități computere EC2 (4 nuclee
virtuale cu câte 2 unități de calcul EC2 fiecare), 1690 GB spațiu de stocare
locală, platformă pe 64 de biți.
Prețurile sunt prezentate mai jos.
Linux/UNIX Windows
Mic ( Implicit ) $0.080 pe oră $0.115 pe oră
Mediu $0.160 pe oră $0.230 pe oră
Mare $0.320 pe oră $0.460 pe oră
Foarte mare $0.640 pe oră $0.920 pe oră
Există și alte taxe, de exemplu taxele de transfer de rețea, stocarea etc.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

92
Zencoder.com
Zencoder a fost pe piață din anul 2010 și este specializat în codarea video
bazată în Cloud. Ei oferă, de asemenea, o platformă cu orice dispozitiv, orice
capabilități video. Cu toate acestea, planurile lor lunare se bazează pe numărul de
minute de ieșire video în loc de cost per video sau cost per calcule. Ei au o opțiune de
tip plată la cerere , dar din nou, se bazează pe minute de video la fiecare cinci cenți.
Costurile pentru codarea a 240 de clipuri video depind de lungimea fiecărui videoclip.
Dacă fiec are clip video are 5 minute, în total vor fi 1200 de minute, deci la cinci cenți
pe minut costul total este de aproximativ 60 de dolari.

Encoding.com
Poate că cel mai ușor de înțeles și de calculat dintr -un punct de vedere al
prețului este Encoding.com. A ceștia oferă planuri plată lunare și planuri de plată la
cerere în funcție de dimensiunea clipurilor video exprimată în Giga Octeți. Cu toate
acestea, modul în care acestea calculează dimensiunea include fișierele de intrare și
de ieșire. Deci, dacă aveți un plan lunar de 10 GB, ar fi de 49 USD pe lună. În orice
caz, 240 de videoclipuri la 500MB fiecare vor costa sute de dolari .

Plan Lunar Free Basic Plus Max Clive
preț $0 $19 $49 $229 $799
volum date incluse 1GB 5GB 10GB 75GB 375
coadă maximă 60m 30m 10m 4m 4m
maxim cereri/secundă 1 1 3 10 15

Servicii l a
cerere PrePay5 PrePay 25 PrePay5 0 PrePay 100
preț $20 $75 $125 200
volum date
incluse 5GB 25GB 50GB 100GB
coadă maximă 30m 30m 30m 30m
maxim
cereri/secundă 1 1 1 1

Transcode.it
Există câteva transcodere video online și Transcode.it este un ul dintre cele care
oferă câteva profiluri presetate, cum ar fi iOS, MPEG -4, Flash, Windows Media și Sony
PSP. Încărcați videoclipul, transcodează și apoi trimite un e -mail atunci când este
terminat.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

93
uEncode
Un alt serviciu de codare cu plată uEncode include mai multe formate de ieșire,
inclusiv MPEG -4, WebM, FLV și WMV cu codecuri H.264, VP8 sau WMV2. Prețul este
destul de redus la 10 cenți pe GB de dimensiune a fișierului sursă, 70 de cenți pe GB
de dimensi une a fișierului de ieșire și 10 cenți pe GB sau destinație (încărcarea către
alte servicii).
Deci, din nou, 240 de filme la 500MB fiecare înseamnă aproximativ 120GB, așa
ca ar fi 12 dolari pentru transcodare. Dacă rezultatul ar fi 75% din dimensiunea iniț ială
ar costa 63 $ și livrarea ar fi de 9 $ pe destinație, deci 84 $ pentru aceste videoclipuri,
aproximativ.

Ankoder
Ankoder utilizează de fapt Amazon S3 și EC2 ca coloană vertebrală, iar
prețurile sunt destul de ridicate la 2$ pe GB de sursă și 2$ pe GB de ieșire. Deci, din
nou, cu 120GB de intrare (240 de fișiere la 500MB fiecare) ar fi 240 dolari din start și
din nou la 75% fișiere de ieșire, ar fi încă 180$.

Heywatch
Heywatch au un preț uri per GB (mărimea fișierului de intrare plus mărimea
fișierului de ieșire) în intervalul de $ 1.50 -2.00 / GB. Serviciul pare să fie orientat spre
cei mai pricepuți din punct de vedere tehnic, deoarece oferă un mediu de testare , în
loc de o încercare gratuită, pentru a testa codarea cu ajutorul API -ului (videoclipurile
vor fi transmise doar cu cinci secunde în lungime). Ei au câteva nume destul de mari
pe lista de clienți, inclusiv, Tumblr. API -ul este bazat pe REST, iar răspunsurile sunt
XML și JSON. Codecurile de ieșire includ: Flash Video, WebM, H264, MP4, WMV,
DivX, HD, mobil, iPhone / iPod, PSP. Dacă aveți nevoie de un anumit format, îl puteți
crea, de asemenea. Setați rat a de bit , mărime, codec, container etc.

Live Transcoding
Pentru cei care fac streaming video live, există un alt serviciu SAAS
LiveTranscoding.com. În mod esențial, puteți trimite fluxul dvs. din Flash Media Live
Encoder sau Flumotion Encoding Software sau Viewcast bazate pe hardware (RTMP)
sau Digital Rapids Encoders (de asemenea, RTMP). Ieșirile pot fi RTMP (Adobe FLV),
HTTP (Ap ple m3u8 -MPEG2 sau Microsoft ismv -MPEG4) sau MMS (Windows Media
ASF).
Planurile de tarifare variază de la 499 dolari pentru un singur format de ieșire
cu rată de bit multiplă, 599 dolari pentru planul PRO cu doar o valoare a ratei de bit
sau 1299 dolari pe ntru PRO cu rată de bit multiplă. Deci, dacă v -ați dorit toate cele
patru formate de ieșire, pentru a ajunge la desktop -uri, iOS, Android și Windows
Phone 7, cel mai bun pariu este ultimul.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

94
Beneficiile stocării conținutului video în mediul Cloud
Când vine vorba de conținut video, disponibilitatea ridicată și latența redusă
sunt principalele cerințe. Indiferent dacă este vorba de difuzarea de știri, de
divertisment sau de sport, iată o privire mai atentă asupra modului în care găzduirea
video în Cloud vă po ate ajuta compania să deservească cele mai bune conținuturi live
și la cerere.
Cu o difuzarea video care depășește programele TV live pentru prima dată în
istorie, consumatorul de astăzi de conținut digital dorește o experiență de vizionare
rapidă și fiabi lă pe mai multe dispozitive. De aceea, este esențială găzduirea video
online folosind o rețea de distribuție de conținut CDN [63].
O rețea de distribuție de conținut CDN este o platformă distribuită geografic cu
singurul scop de a furniza utilizatorilor co nținut Web de înaltă performanță și de înaltă
disponibilitate printr -o rețea de servere implementate în întreaga lume. Dacă de
exemplu cineva din Berlin solicită o vizionare live al cursei de alergare "Tour Down
Under" în aplicația lor mobilă CDN detecteaz ă dinamic de unde a provenit cererea și
difuzează conținutul media către dispozitiv direct de la serverele din Germania.
Principalele beneficii ale găzduirii conținutului video în Cloud sunt:
• Aduce spectatorii mai aproape de acțiune . Furnizarea de conținut în acest
mod reduce considerabil timpul de așteptare, rezultând o experiență mai bună
pentru utilizatorii finali. Și datorită ratelor de biți multiple, acum este posibil să
eliminați tamponarea de la orice jucător pentru orice utilizator de pe orice
dispo zitiv.
• Găzduire video online înseamnă disponibilitate ridicat ă. Întrebați orice
persoană cu experiență digitală și ei vă vor spune că nu există nimic mai
enervant decât o conexiune pierdută (probabil singurul motiv pentru care
oamenii preferă uneori să cu mpere DVD -uri). Pentru a proteja împotriva
problemelor în timpul redării video, trebuie să fie o copie de rezervă a tot ceea
ce există sistem și ar putea cauza probleme. Vestea bună este că mediul de
găzduire în Cloud garantează în principiu disponibilitat e ridicată atunci când
folosiți arhitectura redundantă. Această redundanță este un concept simplu de
înțeles – este un alt mod de a accesa conținutul dacă și când aveți nevoie de
el. De exemplu, dacă aveți un singur punct principal de conectare pentru fiec are
flux video și acesta nu reușește, atunci nu aveți nimic de invocat – difuzarea sa
terminat. Dar, cu un mediu Cloud multistrat care găzduiește mai multe servere
(streaming, baze de date, transfer web și ingerare), nu există un singur punct
de eșec – dacă o parte a sistemului nu mai funcționează, puteți schimba traficul
în altul, reducând semnificativ șansa unei conexiuni abandonate pentru
spectatori.
• Scalare orizontală pentru orice încărcare de lucru . Indiferent dacă aveți
unul, 10 sau 100 de videoclipur i de transcod at pe zi, prin intermediul Cloud

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

95
sarcinile vor fi îndeplinite. Cu abilitatea de a scala orizontal pentru a face față
oricăror încărcări de lucru, serviciile de video Cl oud vă oferă posibilitatea de
folosi mai multe servere, toate mergând în pa ralel pentru a livra ieșirea de care
aveți nevoie. Pur și simplu transmiteți furnizorului dvs. de servicii Cloud fișierul
de intrare și ar trebui să fie capabili să facă restul – să îl transcodeze în mai
multe variante de înaltă calitate pentru fiecare vid eoclip și apoi să vă transfere
datele în spațiul de stocare arhivat Cloud ales. De asemenea, aceștia ar trebui
să poată configura și integra datele dvs. către diferiți furnizori de servicii de
stocare în Cloud, ca parte a procesului de obținere a conținutu lui în platformă,
astfel încât să puteți accesa cu ușurință datele dvs. oricând, oriunde.
• Stocare nelimitată a conținutului video . Dintre toate tipurile de conținut de
pe web de astăzi, conținutul video ocupă cel mai mult spațiu de stocare .
Stocarea a 150 de tera biți pe 50 de hard disk -uri diferite, nu este o modalitate
practică de a gestiona copii le de rezervă. Deoarece Cloud -ul are o capacitate
de stocare în esență infinită, furnizorul de servicii Cloud poate să transfere
spațiul de stocare video în Cloud, ceea ce înseamnă simplificare gestion ării
copiilor de rezervă offline. Cu ajutorul Cloud-ului, se poate adăuga cât mai mult
conținut dorit, având posibilitatea de a stoca și de a reda biblioteci media mari.
De la trecere la transcodare la livrare, o platformă de găzduire a conținuturilor
în medi ul Cloud utilizează tot ce oferă mai bun mediul Cloud și permite
furniza rea conținut ul exact acolo unde e ste necesar, ori de câte ori este
necesar. Compania Hostworks a livrat recent peste 240 de ore de difuzare live
pentru proiectul "40 de zile de sport" al postului Channel 7, iar serviciile media
din Cloud au jucat un rol semnificativ. Soluția de ultimă oră a oferit fanilor
sportului o experiență de vizionare online fără probleme, permițând în același
timp postului Channel 7 să ajungă prin intermediul aplicațiilor mobile și tablete
pe piețele neexploatate anterior. Serviciile video scalabile, bazate pe Cloud,
deschid calea pentru difuzarea video live și la cerere.

Beneficiile codării conținutului video în mediul Cloud
Mutarea transcodării și distribuției conținutului video către un furnizor de servicii
Cloud aduce câteva avantaje importante: e conomiile de scară, implementarea mai
rapidă și capacitatea de transcodare , plus reducerea drastică a cheltuielilor de capital .
În același timp există situații în păstrarea ca activitate internă a transcodării și a
distribuției este utilă [64].
În cadrul m odelului intern, creatorii de conținut își codează/transcodează
propriul conținut și apoi îl distribuie direct sau indirect spectatorilor. Pentru a face acest
lucru, creatorii de conținut trebuie să instaleze și să mențină software -ul de
codare/transcodare și un grup dedicat de server. Aceștia trebuie, de asemenea, să
angajeze personal IT foarte capabil, deoarece codarea/transcodarea poate fi dificilă.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

96
Principalele beneficii ale codării și transcodării conținutului video în cadrul
producției interne sunt : organizarea fluxului de lucru, controlul securității și editarea
conținutului folosind fișiere mari. O condiție importantă în acest caz este cunoașterea
ultimele tehnologii și tendințe astfel încât serviciile oferite să fie accesate de câți mai
mulți utili zatori și investițiile realizate în echipamente să fie compensate.
Difuzarea video live este un efort cu o miză foarte mare : livrarea unei experiențe
line de vizualizare a conținutului video, p e care spectatorii din întreaga lume o
așteaptă , în timp ce co sturile trebuie minimizate.
Având în vedere importanța în lumea de astăzi difuzării conținutului video , o
definiție transcodării este surprinzător de greu de stabilit. Acest lucru se datorează
faptului că utilizarea sa populară cuprinde și alți termeni. În practică, înseamnă
conversia unui format de fișier video/audio într -un alt format (sau multe altele) și
conversia unei rate de bit în alta (sau multe altele) pentru compatibilitate universală
pentru toate tipurile de dispozitive și lărgimi de bandă.
În ca zul neutilizării transcodării conținutului video există câteva variante
practice de difuzare a acestuia însă experiența de vizionare a utilizatorilor va avea de
suferit [65].
Se poate difuza conținutul video la o rezoluție mare și cu o rată de bit mare.
Dezavantaje:
• Pentru utilizatorii cu conexiuni rată de bit mică conținutul video va rula cu multe
opri pentru operația de încărcare a segmentelor.
• Este posibil ca unele componente hardware vechi ale unor utilizatori să nu aibă
puterea de procesare pentru a ge stiona redarea videoclipurilor de înaltă
rezoluție.
• Dispozitivele unor utilizatori nu vor fi compatibile cu formatul video difuzat.
Se poate difuza conținutul video la o rezoluție mică și cu o rată de bit mică astfel
încât vasta majoritatea a publicului îl va putea vizualiza fără a întâmpina probleme de
ordin tehnic. Dezavantaj:
• Utilizatorii cu acces la o conexiune foarte bună și dispozitive de redare moderne
nu vor avea acces la conținut video de calitate ridicată.
Se pot crea mai multe fluxuri de difuzare cu rezoluții și rate de bit diferite.
Dezavantaje:
• Este nevoie de o putere de procesare mai mare, adică costuri de difuzare mai
mari.
• Este nevoie de o bandă de încărcare mai mare, adică costuri de difuzare mai
mari.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

97
În cazul folosirii transcodării un si ngur flux de conținut video este transmis către
transcodor prin intermediul internetului. Avantaje:
Fluxul video este convertit din mers în mai multe versiuni. Se creează automat
fluxuri de conținut video noi în diferite formate de vizionare și cu rate de bit diferite în
funcție de capacitățile hardware și de conectivitate ale utilizatorilor.
Costuri de bandă reduse, este necesară o bandă mai mică pentru difuzarea
unui singur flux de conținut video, și costuri hardware reduse, nu mai sunt necesare
echipame nte pentru codarea în diferite formate, cu diferite rezoluții și cu diferite rate
de bit.

Figură 14. Transcodarea conținutului video în Cloud [65].

Beneficiile difuzării conținutului video prin intermediul Cloud
Difuzarea conținutului media prin intermediul Cloud a atins masa critică grație
îmbunătățirii rapide a conexiunilor la internet. Firma de analiză Web Speedtest a
anunțat o creștere de 42% a vitezei de descărcare a clienților americani în luna august
2016, comparativ cu anul 2015. Viteza medie de descărcare a depășit pragul
semnificativ de 50Mbps. Cererea insistentă pentru conexiuni tot mai rapide ar trebui
să continue acest progres bun în viitor.
Deoarece viteza de conectare nu mai este un impediment pentru transferu l de
date de mare viteză difuzarea fluxului video prin intermediul Cloud este perfect logică.
urma urmei, înființarea unui server necesită un grad echitabil de investiții informatice
și investiții în domeniul hardware. Este mult mai bine ca datele să fie i ntroduse direct

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

98
într-un router de bandă largă unde acestea pot fi distribuite prin cabluri Ethernet sau
prin rețeaua Wi -Fi standard către dispozitivele destinate. Furnizorii moderni de servicii
oferă cea mai mare parte a funcționalității care de poate obți ne de la un server
tradițional, cum ar fi certificarea DLNA (Digital Living Network Alliance) și
sincronizarea automată a fișierelor [66].
Un alt avantaj al utilizării unui serviciu de difuzare media în Cloud este că
problemele de compatibilitate și codificarea sunt gestionate de către furnizorii de
servicii de Cloud. Microsoft Azure Services oferă un player multi -platformă pentru
realizarea unei codări cu calitate de studio, care este criptat în mod dinamic cu AES
(Advanced Encryption Standard) pe 128 de biți sau cu alegerea de către client a
DRM. În mod similar, Streambox Cloud se ocupă de toate, de la codificare și decodare,
până la producția live și redarea canalelo r video web.
În timp ce un server convențional se poate chinui să transmită date mai departe
de acasă, difuzarea video din Cloud face disponibile difuzarea datelor digitale oriunde
din lume. Acest lucru aduce beneficii deosebite audiențelor corporatiste, care ar putea
dori să ofere clienților noștri accesul la videoclipuri de formare sau să permită
personalului de peste mări să vizualizeze conferințe prin fluxuri live. Platforma de
livrare a destinatarului nu este o problemă, deoarece majoritatea serviciil or sunt
compatibile cu PC -urile și Mac -urile, precum și cu dispozitivele iPhone sau Android.
Scalabilitatea soluțiilor găzduite în Cloud reprezintă un alt avantaj semnificativ,
eliminând costurile de pornire asociate serverelor din lumea reală. Acest lucru asigură
că clienții plătesc numai pentru serviciile pe care le utilizează în orice moment. Pe
măsură ce se mărește audiența, o lărgime de bandă mai mare poate fi alocată pentru
a oferi mai multe fluxuri simultan și pentru a oferi vizionare fără tampon pe o serie de
dispozitive de ieșire. Sistemele proprii de 100TB sunt foarte scalabile, 26 de centre
globale de date pompând conținut de înaltă calitate prin legături multiple de 100Gbps.
În anii următori, difuzarea video în Cloud este probabil să devină omni prezentă.
Generațiile viitoare se vor întreba probabil de ce atât de mulți oameni s -au bazat odată
pe servere fizice complexe, limitate și scumpe. Lumea este pregătită la începutul unei
alte revoluții tehnologice, iar Cloud -ul oferă o modalitate mai ușoară de a accesa
conținutul video de oriunde și oricând.

99

Bibliografie

[1] http://whatis Cloud .com/origins_and_influences/a_brief_history (ultima
accesare 10.04)
[2] https://www.us –
cert.gov/sites/default/files/publications/ Cloud ComputingHuthCebula.pdf
(ultima accesare 05.04)
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/ Cloud _computing (ultima accesare 05.04)
[4] P. Mell and T. Grance, "Draft nist working definition of Cloud computing –
v15," 21. Aug 2009, 2009.
[5] Dillon, Tharam S. et al. “Cloud Computing: Issues and Challenges.” 2010 24th
IEEE International Conference on Advanced Information Networking and
Applications (2010): 27 -33.
[6] E. J. Qaisar, “Introduction to Cloud computing for developers: Key concepts,
the players and their offeri ngs,” în 2012 IEEE TCF Information Technology
Professional Conference, 2012, pp. 1 –6.
[7] https://www.digitaltrends.com (ultima accesare 15.04)
[8] https://appr enda.com/library/architecture (ultima accesare 15.04)
[9] https://azure.microsoft.com (ultima accesare 15.04)
[10] Shahzadi, Sonia et al. “Infrastructure as a service (IaaS): A comparative
performance analysis of open -source Cloud platforms.” 2017 IEEE 22nd
International Workshop on Computer Aided Modeling and Design of
Communication Links and Networks (CAMAD) (2017): 1-6.
[11] https://search Cloud computing.techtarget.com (ultima accesare 15.04)
[12] https://www.interoute.com (ultima accesare 15.04)
[13] https://www.visma.com/blog/ Cloud -basics -deployment -models/ (ultima
accesare 15.04)
[14] https://search Cloud provider.techtarget.com/definition/ Cloud -services (ultima
accesare 28.04)
[15] J. Huang, J. Zou and C. C. Xing, "Competitions among Service Providers în
Cloud Computing: A New Economic Model," în IEEE Transactions on Network
and Service Management , doi: 10.1109 /TNSM.2018.2825358 .
[16] https://www.newgenapps.com/blog/top -10-Cloud -computing -examples -and-
uses .

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

100
[17] http://www.thewindowsclub.com/ Cloud -computing -services .
[18] https://www.citrix.com/products/citrix -Cloud /services.html .
[19] https://en.wikipedia.org .
[20] http://www. Cloud s360.com/iaas.php .
[21] https://getnerdio.com/blogs/10 -popular -software -service -examples/ .
[22] Peters, John Durham (1999). Speaking into the Air. University of Chicago
Press. ISBN 9780226662763.
[23] "Speaking into the Air". Press.uchicago.edu. Retrieved 11 November 2017.
[24] "Wireless Telegraphy", The Electrician (London), October 14, 1898, page
815: "there are rare cases wh ere, as Dr. Lodge once expressed it, it might be
advantageous to 'shout' the message, spreading it broadcast to receivers în
all directions".
[25] Electronic Code of Federal Regulation. (2017, September 28`). Retrieved
October 02, 2017.
[26] https://en.wikipedia.org/wiki/Broadcasting.
[27] https://en.wikipedia.org/wiki/Video .
[28] https://en.wikipedia. org/wiki/Analog_television .
[29] https://ihffilm.com/videostandard.html. \
[30] Gupta, R. G. (2006). Television Engineering and Video Systems. Tata
McGraw -Hill. p. 62. ISBN 0 -07-058596 -2.
[31] Pemberton, Alan (30 November 2008). "World Analogue Television Standards
and Waveforms". Pembers' Ponderings. Sheffield, England. Archived from the
original on 20 Feb 2008. Retrieved 25 September 2010.
[32] Kruger, L. G. (2001). Digital Television: An Overview. Hauppauge, New York :
Nova Publishers.
[33] "HDTV Set Top Boxes and Digital TV Broadcast Information". Retrieved 28
June 2014.
[34] https://en.wikipedia.org/wiki/Digital_television .
[35] http://www.tecnicontrol.pt/en/wiki/item.html?id=81 -the-various -methods -of-tv-
transmission
[36] M. Mesccovic, H. Bajric, M. Kos, "Content Delivery Architectur es for Live
Video Streaming: Hybrid CDN -P2P as the best option ", în Proc. Of. The Fifth
International Conference on Communication Theory, Reliability, and Quality
of Service , 2012, pp. 26 -32.

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

101
[37] http://blog.dataart.com/video -streaming -technology -overview -historical –
background -current -state -and-the-latest -trends/
[38] https://www.panopto.com/blog/just -what -is-modern -streaming -seven –
characteristics -that-define -the-next-shift-în-video -technology/ .
[39] https://developer.apple.com/library/content/documentation/NetworkingIntern
et/Conceptual/StreamingMediaGu ide/Introduction/Introduction.html#//apple_r
ef/doc/uid/TP40008332 -CH1-SW1 .
[40] https://www.thinkwithgoogle.com/consumer -insights/how -online -video –
chan ges-video -consumption/
[41] https://www2.deloitte.com/insights/us/en/industry/technology/digital -media –
trends -consumption -habits -survey.html .
[42] PR Newswire, “Parks associates announces 2017 top 10 US subscription OTT
video services,” November 9, 2017.
[43] http://www.virtualizare.ro/ -Page -/virtualizarea/Default.aspx .
[44] http://3form.ro/virtualizarea -unei-infrastructuri -it/.
[45] http://desmond.ro/so lutii-și-servicii -itc/solutii/infrastructura/#virtualizare –
aplicatii .
[46] https://computer.howstuffworks.com/server -virtualization.htm .
[47] https://www.vmware.com/solutions/virtualization.html .
[48] https://searchservervirtualization.techtarget.com/definition/server –
virtualizatio n.
[49] https://searchvirtualdesktop.techtarget.com/definition/desktop -virtualization .
[50] https://www.infoworld.com/article/2627220/vdi/what -desktop -virtualization –
really -means.html .
[51] http://www.whitehatvirtual.com/ blog/bid/334816/top -5-benefits -of-desktop –
virtualization .
[52] https://searchvirtualdesktop.techtarget.com/definition/app -virtualization .
[53] https://www.pcmag.com/encyclopedia/term/58428/application -virtualization .
[54] https://www.redhat.com/en/topics/cloud -computing/cloud -vs-virtualization. \
[55] https://www.educba.com/cloud -computing -vs-virtualization/ .
[56] Z. Zhuang, C. Guo, "Building cloud -ready video tran scoding system for
Content Delivery Networks (CDNs)", 2012 IEEE Global Communications
Conference (GLOBECOM). IEEE, pp. 2048 -2053, Dec. 2012.
[57] http://www.akamai.com/ .

Studiu asupra implementării tehnologiei de difuzare video in platforme Cloud

102
[58] http://www.le vel3.com/ .
[59] http://aws.amazon.com/ec2 .
[60] https://www.thebroadcastbridge.com/content /entry/7646/the -changing -face-
of-broadcast -from-virtualization -to-the-cloud .
[61] https://blog.harmonicinc.com/10 -reasons -why-virtualization -will-happen -in-
broadcast/ .
[62] http://tubularinsights.com/cloud -based -video -encoding -tools/ .
[63] https://www.hostworks.com.au/the -benefits -of-cloud -video -hosting/ .
[64] http://www.streamingmedia.com/ Articles/Editorial/Featured -Articles/Cloud –
Video -Encoding -When -to-Go-Online -and-When -to-Stay-In-House –
82946.aspx .
[65] https://www.wowza.com/blog/transcod ing-for-live-video -streaming –
understanding -the-benefits
[66] https://blog.100tb.com/the -benefits -of-cloud -media -streaming -at-your-
fingertips .