Studiu asupra germinației și răsăririi la speciile [613919]

1

Studiu asupra germinației și răsăririi la speciile
sparanghel, oregano și revent

2

INTRODUCERE

Legumicultura reprezintă una dintre științele fundamentale a horticulturii. Este o verigă
importantă pentru cultivarea plantelor și este în același timp complexă prin diversitatea speciilor
studiate.
Din multitudinea de specii, lucrarea de față studiază sp aranghelul, oreganul și reventul,
mai exact modul de germinare a semințelor și de răsărire a plantulelor. Speciile luate în studiu nu
sunt foarte cunoscute în România ocupând suprafețe restrânse. Calitățile pe care le prezintă le
recomandă pentru a fi stud iate, acesta fiind singurul mod de promovare și introducere în
sortimentul legumicol.
Acesta este motivul pentru care am considerat necesare cercetările efectuate, pentru a
înlesni cunoștințele deja existente și pentru a aduce un plus în favoarea acestor t rei specii.
Lucrarea de față cuprinde două părți. Prima parte cuprinde generalități despre speciile
luate în studiu și stadiul actual al cercetărilor, iar a doua parte se bazează pe rezultatele obținute.
În urma rezultatelor obținute scopul și obiectivele acestei lucrări au fost atinse.
Experiența s -a desfășurat în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină
Veterinară “ Ion Ionescu de la Brad ” din Iași, Facultatea de Horticultură, în laboratorul disciplinei
de Legumicultură.
Condițiile tehnico -organizatorice de care am beneficiat de -a lungul experienței mă obligă
să-mi exprim recunoștința față de conducerea Universității, domnului Rector Prof. univ. Dr.
Vasile Vîntu, cât și față de conducerea Facultății de Horticultură, domnișoarei Decan Prof. univ .
Dr. Lucia Draghia.
Cercetările efectuate, finalizarea și concretizarea acestora în rezultate nu ar fi fost posibilă
fără îndrumarea științifică și sprijinul domnului Prof. univ. Dr. Neculai Munteanu. Ajutorul
dumnealui a fost întotdeauna necondiționat, iar pe această cale îi mulțumesc pentru răbdarea și
profesionalismul acordate pentru elaborarea proiectului de diplomă.

3
De asemenea, doresc să mulțumesc domnului Asist. univ. Dr. Gabriel Teliban pentru
ajutorul acordat la elaborarea și punerea în practică a metodologiei de lucru și pentru susținerea
acordată.
În final, mulțumirile mele se îndreaptă către colegii mei care mi -au oferit ajutorul,
încurajarea și sprijinul lor.

4

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

5

CAPITOLUL I
GENERALITĂȚI PRIVIND CULTURA PLANTELOR LEGUMICOLE
CU REFERIRE LA Asparagus officinalis, Origanum vulgare,
Rheum rabarbarum

1.1 Scurt istoric al cultivării plantelor legumicole

Încă din cele mai vechi timpuri, cultivarea plantelor legumicole a reprezentat o ocupație
de bază. Pe baza descoperirilor arheologice, se poate spune că legumicultura a fost practicată cu
6000 de ani î.e.n. În Elveția au fost descoperite semințe de mazăre, apreciindu -se că ar proveni
din epoca de piatră și de bronz (Ciofu R., 2003). Din primele scrieri istorice, de acum 5 -6 mii de
ani, rezultă că egiptenii au cunoscut și cultivat legume ca: sparanghelul, ceapa, usturoiul, cât și
unele leguminoase: mazăre, n ăut, bob (Indrea C., 2007).
Extinderea culturii legumicole s -a bazat pe greci și romani, care au contribuit la
răspândirea speciilor legumicole. Herodot și Theophrast au descris în scrierile lor cultura cepei,
pe când Juvenal și Columella au scris despre cultura morcovului.
În Evul Mediu cultura plantelor legumicole nu era foarte dezvoltată, ocupând suprafețe
relativ mici, concentrându -se în jurul mănăstirilor și a fermelor boierești. În acele timpuri nici
sortimentul de legume nu era foarte diversificat, cultivându -se specii mai puțin pretențioase, cum
ar fi ceapa, usturoiul, fasolea și mazărea.
Ca urmare a dezvoltării orașelor, a creșterii populației urmată de creșterea cererii pentru
plantele legumicole, cultura legumelor a cunoscut o extindere atât ca s uprafață, cât și în ceea ce
privește diversificarea sortimentului.
Dezvoltarea legumiculturii românești a cunoscut trei etape importante: etapa de dinainte
Primului Război Mondial, etapa interbelică și etapa de după Al Doilea Război Mondial.
Date importan te despre starea legumiculturii aflăm din cele trei ample lucrări
monografice ale județelor Mehedinți, Dorohoi și Putna, scrise între anii 1866 -1869, de către
marele agronom Ion Ionescu (Indrea D., 2007).

6
Din aceste lucrări aflăm că în județul Mehedinți exista o suprafață de aproximativ 12.500
ha ocupată cu grădini. În ceea ce privește speciile cultivate, sortimentul era destul de bogat,
autorul menționând că: “ Grădinarii seamănă mai cu osebire și în mare cantitate varza și ceapa,
după aceea prazul, ardei u, petringelu, ridichi, conopide, bame, marulle ”.
În județul Putna, suprafața rezervată grădinilor era ceva mai mică, ocupând 6.946 ha,
cultivându -se cu precădere fasolea, lintea și cartofii.
După Marea Unire, prin însumarea suprafețelor cultivate cu legum e se ajunge la o
suprafață de 72.247 ha, la nivelul anului 1921, dintre care 9.650 ha cu varză, 8.938 ha cu ceapă,
29.256 ha cu pepeni și 24.403 ha cu alte legume.
În perioada interbelică (1920 -1948), legumicultura cunoaște din nou o dezvoltare, având
ca rezultat creșterea suprafețelor de la 72,2 mii ha la 103,5 mii ha, suprafețe aflate în zone
preorășenești și în centre comerciale. Sortimentul a fost diversificat, s -a micșorat suprafața
cultivată cu pepeni și au fost sporite suprafețele cultivate cu legume mai valoroase, ca: tomatele,
ardeii, usturoiul.
Această dezvoltare a continuat prin înființarea Școlii medii de Horticultură, Băneasa
(1925) și a altor scoli tehnice horticole la Curtea de Argeș, Dărmănești, Mediaș, Turda.
După Al Doilea Război Mondial, p rin trecerea la economia dirijată, dezvoltarea
agriculturii, cât și colectivizarea acesteia, au dus la o sporire substanțială a suprafețelor cultivate
cu specii legumicole și a producției.
În ultimii 50 de ani au apărut Școli profesionale și Licee agricole care au pregătit
specialiști și horticultori. Au apărut Facultăți de Horticultură la București (1948), Iași (1951),
Craiova (1951), Cluj (1977), Timișoara (1990).

1.2 Importanța cunoașterii celor trei specii

Plantele legumicole perene prezintă o deosebită importanță alimentară și economică,
contribuie la diversificarea sortimentului de legume în vederea consumului în stare proaspătă, în
preparate culinare sau în vederea prelucrării industrialea a acestora.
Din grupa plantelor legumicole perene fac parte pla nte de la care se consumă frunzele
(oregano, ștevie, leuștean), pețiolul fruzei (revent), lăstarii etiolați (sparanghel), rădăcina (hrean),
receptaculul inflorescenței (anghinare).
Fiind plante perene care ocupă terenul o perioadă de 10 -15 ani, aceste spe cii nu sunt
introduse în asolamente legumicole, ci sunt amplasate în sole separate. Reprezintă o grupă de
plante puțin pretențioase la factorii de mediu, manifestând o rezistență ridicată la temperaturile
scăzute din timpul iernii.

7

1.2.1 Importanța cultiv ării sparanghelului
Sparanghelul se cultivă pentru lăstarii săi care pot fi consumați în stare proaspătă sub
formă de diferite preparate (supe, ciorbe, sosuri, pane) sau pot fi conservați, însă nu se consumă
de cruzi. Lăstarii de sparanghel se găsesc sub d ouă forme: etiolați și neetiolați. De obicei se
prefer lastarii neetiolați, care, deși sunt mai puțin plăcuți la gust, au o valoare alimentară mai
mare, valoare dată de conținutul mare în vitamine. De la sparanghel mai sunt utilizații și rizomii
ca materie primă în medicină.
Lăstarii de sparanghel prezintă o valoare alimentară ridicată dată de conținutul ridicat în
substanțe nutritive: 5 -20 mg vitamina C; 0,02 -0,04 mg vitamina B1; 0,1 -0,3 vitamina B2; 1 -2%
proteină brută; 21 mg calciu; 60 mg fier la 100 g p rodus proaspăt (Ceaușescu I. și colab., 1980).
Lăstarii de sparanghel au în compoziția lor asparagină, ceea ce le conferă un gust
specific. La 100 g lăstari proaspeți corespunde o valoare energetică de 22 calorii.
Sparanghelul sporește sortimentul legumicol din perioada de primăvară fiind o legumă
din ce în ce mai solicitată, cu cerințe mari în privința exportului.

1.2.2. Importanța cultivării oreganului
Oregano se cultivă pentru frunzele și inflorescențele sale care pot fi consumate, atât în
stare proaspătă cât și uscată. Cea mai largă utilizare este în condimentarea preparatelor culinare.
Frecvent se utilizează pentru sosuri, supe, dressing -uri.
Oregano în stare uscată conține 11 g proteine; 10,3 g lipide; 64,4 carbohidrați; 42,8 g
fibre și o valo are energetică de 306 calorii la 100 g.
Plantele de oregano au în compoziția lor o substanță numită carvacol, fiind considerată
una dintre cel e mai puternic esubstanțe antivira le și antibacterie ne. Această plantă manifestă
beneficii pentru sănătatea omului și se utilizează în tratarea unei game largi de afecțiuni:
respiratorii, gastrice sau dermatologice.

1.2.3. Importanța cultivării reventului
Reventul este cultivat pentru pețiolul frunzelor, care poate fi consumat sub formă de
compot, dulceață, marmeladă, suc. Se utilizează în medicină pe baza proprietăților rizomilor, iar
limbul fruzelor se poate folosi ca furaj.
Reventul prezintă în compoziția sa 2% hidrați de carbon, ceea ce îi conferă gustul dulce –
acrișor, are un conținut ridicat de săruri minerale; 0, 5-0,6 % acizi organici (acid lactic, acid
malic, acid oxalic); 0,5 % substanțe proteice și vitamina C în proporție de 10 -15 mg la 100 g
substanță proaspătă (Munteanu N. și colab., 2003).

8

1.3 Particularități botanice și biologice ale speciilor luate în studiu

1.3.1 Particulatitățile botanice și biologice ale sparanghelului
Sparanghelul( Asparagus officinalis ) face parte din familia Liliaceae , fiind o plantă perenă
care rezistă în cultură o perioadă lungă de timp, până la 15 -30 de ani. Este o specie unise xuat
dioică cu o producție mai mare pe plantele bărbătești (Fig. 1.1).
Rădăcina : la început este reprezentată de rădăcina primară, embrionară care are o durată
scurtă de viață, după care este înlocuită de o rădăcină puternic dezvoltată numită rizom. Pe
această rădăcină se formează numeroase rădăcini adventive și tulpini aeriene. Aceste rădăcini
sunt cărnoase și lungi de 40 -50 cm ce se fomează în fiecare an tot mai sus pe rizom. În apexul
rădăcinii se întâlnește un vârf tare care poarte denumirea de “gheară de sparanghel”. Datorită
dispunerii rădăcinilor tot mai sus pe rizom de la an la an, implică plantarea sparanghelului mai
adânc. O atenție deosebită trebuie acordată și lucrărilor de îngrijire din cauza dezvoltării
radacinilor pe orizontală, pentru ca aces tea să nu fie distruse.
Lăstarii aerieni : provin din mugurii de pe rizom, iar dacă nu sunt recoltați produc tulpini
aeriene.
Tulpinile aeriene: sunt tulpini înalte de 1 -1,5m, subțiri, flexibile și foarte ramificate.
Ramificațiile cu aspect foliaceu poartă numele de filocladii (Ceaușescu I. și colab., 1980).
Frunzele: sunt de tip solziform.
Florile : sunt de două tipuri: femeiești și bărbătești. Sunt mici, alb -verzui spre galben –
portocalii.
Fructul : este o bacă mica de culoare roșie la maturitate ce conține 5 -6 semințe negre și
lucioase.

9

Fig. 1.1 – Aspectul plantei și a lăstarilor de sparanghel (foto original)

1.3.2 Particularitățile botanice și biol ogice ale oreganului
Oreganul( Origanum vulgare ) face parte din familia Lamiaceae și este o specie perenă,
fiind considerată o plantă aromatică – condimentară (Fig. 1.2).
Rădăcina: este reprezentată de un rizom, gros de 2 -3 cm. Din acesta se formează
rădăcini filiforme, stoloni subterani, cât și lăstari sterili și tulpini florifere.
Tulpina: este de culoare roșietică, lignificată în partea inferioară, de 20 -25 cm.
Frunzele: pețiolate, ovate, întregi și pubescente cu miros specific dat de uleiurile eter ice
volatile.
Floarea: reprezentată de cime unite în inflorescențe de tip corimb ce alcătuiesc spiculețe.
Fructul: este o nuculă mica, de 1 mm, care prezintă miros aromat specific.

10

Fig. 1.2 – Aspectul plantei de oregano

1.3.3 Particularitățile botanice și biologice ale reventului
Reventul( Rheum rhabarbarum ) face parte din familia Polygonaceae și este o specie
perenă, care rezistă în cultură o perioadă lungă de timp (Fig. 1.3).
Rădăcina: reprezentată de un rizom puternic care la partea inferioară dă naștere la
rădăcini cărnoase ce pătrund adânc în sol, iar la partea superioară prezintă muguri din care
rezultă frunzele.
Frunzele: sunt foarte mari, cu pețiolul foarte bine dezvoltat și limbul cordiform, de 70 -80
cm în diametru.
Tulpina floriferă: apare în anul al doilea, este fistuloasă și bine dezvoltată.
Floarea: mică, alb -verzui cu înflorire în luna mai, formând o inflorescență de tip panicul.
Fructul: este o achenă cu trei aripi, ce conține o singură sămânță.

11

Fig. 1.3 Aspectul plantei de revent (foto orig inal)

1.4 Exigențe ecologice ale speciilor luate în studiu

Factorii de mediu reprezintă principalii parametri de care depinde viața plantelor și buna
dezvoltare a acestora, pentru a obține producții mari, într -un context de maximă eficiență.
Importanța acest or factorii reiese din multitudinea de exigențe a speciilor legumicole și, totodată,
datorită impactului negativ în cazul nesatisfacerii acestora.

1.4.1 Exigențele ecologice ale sparanghelului
Sparanghelul fiind o plantă perenă rezistă foarte bine la tempereturile scazute din timpul
iernii.Aceste temperaturi duc la obținerea de lăstarii mult mai viguroși, datorită intrării plantei în
repaus, putând fi numit acest fenomen drept “ necesarul de frig ” al sparanghelului. Temperatura
optimă de germinare este de 20 -25 oC , iar cea optimă din timpul perioadei de vegetație este de
16-23oC (Stan N., și colab., 2003).
Față de lumină este o specie pretențioasă cu rezultate bune pe terenurile însorite.

12
În cee ace privește exigențele față de umiditate, acestea trebuie asigurate cu strictețe.
Lipsa apei duce la stagnarea creșterilor și implicit la reducerea producției. Excesul de umiditate
are un impact mult mai mare, deoarece plantele de sparanghel nu suportă umiditatea ridicată. În
condiții de irigare, cultura dă rezultate bune dacă normele de irigare sunt corespunzătoare.
Pretențiile cele mai mari sunt față de sol și de aprovizionarea acestuia cu elemente
nutritive. Este necesar un sol fertil, bine structurat și netru din punct de vedere al reacței solului.

1.4.2 Exigențele ecologice ale oreganului
Oreganul, desi este tot o planta perenă, suportă mai greu temperaturile scăzute, mai ales
gerurile care survin după desprimăvărare, care pot distuge cultura în totalitate. Optimul de
temperature din perioada de vegetație e ste de 20 -25oC, plantele răsărind de la +10 oC.
Din punct de vedere al luminii, oreganul solicită terenuri bine însorite, fiind o plantă
heliofilă.
Față de apă prezintă cerințe moderate cu unele faze critice când necesarul de apă este mai
ridicat (germina ție, înflorire, formarea rizomului).
Solul nu este un factor limitative, oreganul putând fi cultivat pe orice tip de sol.

1.4.3 Exigențele ecologice ale reventului
Reventul este o plantă perenă, ceea ce îi conferă rezistență mare la temperaturi scazute.
Datorit ă acestui fapt, reventul pornește în vegetație primăvara devreme.
Nici față de lumină nu există pretenții ridicate.
Apa joacă un rol important. Extremele au efecte negative, mai ales asupra proprietăților
organoleptice ale pețiolului.Cultura poate fi practicată și în sistem irigat.
Solul influențează prin structură și textură, iar fertilitatea acestuia duce la o creștere a
producției și a calității acesteia.Reventul valorifică bine terenurile grele, argiloase, cu o recție
ușor acidă.

13

CAPIT OLUL II
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ȘTIINȚIFICE PE PLAN
NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL, CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA
GERMINAȚIEI ȘI RĂSĂRIRII LA SPECIILE LUATE ÎN STUDIU

2.1 Origine și aria de răspândire

Cunoașterea originii plantelor legumicole joacă un rol esențial în stabilirea tehnologiilor
de cultivare, cât și a reglării, pe cât posibil, a factorilor de mediu pentru a asigura cerințele
plantelor, atât în momentul germinației, cât și pe timpul răsăririi și a perioadei de vegetație .
Interacțiunea dintre pla ntă și mediu a dus la apariția unor particularități și caracteristici specifice
fiecărei specii în parte, în funcție de centrul de origine al fiecăreia.
Legat de centrele de origine au fost elaborate mai multe teorii pe baza cărora s -au stabilit
mai multe centre de bază. După Vavilov (1931 -1936), citat de Soare Rodica în 2011, ar exista 8
centre de origine (Tabelul 2.1). Ulterior au fost stabilite 12 centre genice în urma cercetărilor
făcute de Zeven A., și Jukovschi P. în 1975, citați de Stan N. în 2010.
Tabelul 2.1
Centrele de origine ale speciilor legumicole
(după Vavilov; citat de Soare R., 2011)
Nr. Crt. Centrul de origine (zone de origine) Specia
1. China central și de apus Varza chinezească, ceapa de iarnă
2. India de sud Pătlăgele vinete, castravete
3. India de N -V și Asia de mijloc Usturoi, morcov, spanac
4. Asia Mică Praz, salată, sfeclă
5. Bazinul Mării Mediterane Conopidă, gulie, sparanghel , cimbru, revent ,
6. Abisinia Bame
7. Mexicul de sud și America Centrală Ardei, fasole, porumb zaharat
8. America de Sud Tomate, cartof, dovleac

14
Cele 12 centre apărute ulterior ar fi: CHINEZ -JAPONEZ, INDONEZIAN –
INDOCHINEZ, AUSTRALIAN, HINDUSTAN, CENTRAL -ASIATIC, PREASIATIC,
MEDITERANEAN, AFRICAN, EUROPEAN -SIBERIAN, AMERICII DE SUD, AMERICI I
CENTRALE, NORD -AMERICAN (după Zeven A. și Jukovschi P., 1975, citat de Stan N. și
Stan T., 2010).

2.1.1 Originea și aria de răspândire a sparanghelului
Sparanghelul se presupune ca este originar din Orientul Îndepărtat, dar crește sporadic și
în Europa central și de sud, Asia Mică sau din partea vestică a Siberiei.
Această plantă era destul de cunoscută încă din timpuri mai îndepărtate, fiind menționată
și în scrieri antice ale romanilor – Columella, Plinius, Cato. Din secolul al XIX – lea cultura a
cunosc ut o răspândire rapidă, ajungând și în Europa, unde sparanghelul a fost cultivat pe
suprafețe destul de însemnate în Franța, Olanda, Anglia, Germania.
În România a fost cultivat pe suprafețe restrânse. Zonele cele mai favorabile din țara
noastră sunt cele de câmpie (Câmpia de Vest și Câmpia Transilvaniei, luncile marilor râuri –
Siret, Prut, Olt, Mureș). Datorită importanței alimentare a acestei specii, cât și a cerințelor
ridicate de pe piață, se preconizează o extindere a acestei culturi pe viitor atât pe plan național,
cât și internațional.

2.1.2 Originea și aria de răspândire a oreganului
Oregano sau șovârful a fost cultivat din cele mai vechi timpuri, existând în cultură de
acum 3000 de ani. Popoarele grecilor antici utilizau acestă specie, iar ulterior a fost culvat în
Anglia.
Denumit și “ Prințul ierburilor ”, șovârful a fost folosit de H ipocrate cu 460 -370 de ani
î.Hr. (Hobincu M., 2013).
Pe teritoriul României ajunge destul de târziu, dar își face simțită prezența prin plusul de
savoare adus preparatelor în care urma a fi folosit. La nivel național cunoște și alte denumiri:
trifoiște, a rigan, origan, busuioc de pădure.

2.1.3 Originea și aria de răspândire a reventului
Reventul sau rubarba este originar din China, partea de S -E a Siberiei și Mongolia (Stan
N. și colab., 2003). Drept dovadă stau primele scrieri despre revent la nivelul a nului 2700 î.Hr. în
China (Ipătioaie C., 2017).
Această specie s -a răspândit destul de ușor, ajungând ca înm anul 1608 să fie cultivat în
Europa în Italia, după care s -a răspândit și în alte zone.

15
În România această plantă nu cunoaște o răspândire foarte a mplă, însă în urma
cercetărilor facute la Universitate Agronomică din Iași devine tot mai cunoscută.

2.2 Definiția și fazele procesului de germinare și a procesului de răsărire

Germinarea reprezintă procesul de transformare a embrionului în germene. Ace sta are la
bază o serie de fenomene morfologice, de transformări chimice și fizice, fiind caracterizat de
Mureșan T. (1986) ca fiind un proces “programat genetic și modulat de către mediu”.
Fazele procesului de germinație sunt următoarele (Berlyn, 1972 cit at de Mureșan T. și
colab., 1986):
 Imbibiția – fenomenul de absorbție a apei în interiorul seminței;
 Hidratarea și activarea enzimelor, vitaminelor și hormonilor de creștere – acest
fenomen răspunde de mobilizarea substanțelor de rezervă și dirijarea acestora spre
punctele de creștere;
 Diviziunea și creșterea celulelor – duce la creșterea embrionului, fenomen care se
bazează pe mărirea celulelor, creșterea numărului de celule și diferențierea
acestora, toate având ca rezultat ieșirea rădăcinii din sămân ță;
 Încolțirea – momentul critic al procesului de germinare; embrionul iese din
sămânță străpungând învelișul seminal
 Morfogeneza – formarea structurii esențiale.
Studiul germinației de laborator relatează ca germinația reprezintă “ apariția și dezvoltarea
din embrionul seminței a acelor structurii esențiale, care pentru sămânța respectivă arată
capacitatea acesteia de a produce o plantă normală în condiții favorabile de sol ”.
Rezultatele obținute în urma cercetărilor de laborator trebuie să facă posibilă apre cierea
valorii de semănat a semințelor. În acest scop germinarea semințelor este controlată asigurându –
se condiții optime din punct de vedere al substratului, tempereturii, umidității și a luminii.
Capacitatea semințelor de a da naștere germenilor și mai a poi de a forma planta normală, se
apreciează prin calculul coeficienților de germinare: rata de germinare, velocitatea germinării,
coeficientul velocității de germinare.
Rata de germinare reprezintă procentul de plante germinate în fiecare zi în parte sau
procentul de plante germinate de la o zi la alta.
Velocitatea germinării (viteza de germinare) reprezintă procentul de plante germinate în
unitatea de timp (zi) și are următoarea formulă de calcul: G i
VG=
, unde:

16
Gi= geminația la o anumită dată;
n= numărul de zile în care a fost realizată germinația G i.
Coeficientul velocității de germinare reprezintă velocitatea germinării în raport cu
germinația finală a semințelor:
CV G=
, unde:
Gi= geminația la o anumită dată;
n= numărul de zile în care a fost realizată germinația G i;
Gf= germinația finală.

2.3 Cercetări pe plan național și internațional

2.3.1 Cercetări privind germinarea sparanghelului
În România, sparanghelul a apărut în cultură în perioada interbelică, mai ales în jurul
marilor orașe: București, Cluj, Craiova, Arad, Timișoara. În prezent, cultura nu este foarte
răspândită și cunoscută , fiind cultivat și valorificat doar de grădinarii care cunosc mai
îndeaproape aceast ă specie.
În tehnica culturii se disting două etape: producerea materialului săditor și înființarea și
întreținerea culturilor. În vederea producerii materialului săditor a fost nevoie de studii asupra
germinației semințelor pentru a determina modul, timpu l și temperatura de germinare.
Studiile efectuate au stat la baza înființării și promovării culturii de sparanghel prin faptul
că au adus detalii temeinice pentru această specie.
Rezultatele arată ca facultatea de germinare a semințelor de sparanghel este de 70%, iar
semințele nu ar trebui să fie mai vechi de 3 ani. În general, pentru obținerea semințelor nu se
înființează cuturii speciale. În vederea recolatării semințelor se marchează plantele mai
viguroase, productive, rezistente la diferiți factori de s tres din cadrul culturilor proriu -zise.
Germinația începe la o temperatură de minim 10oC, însă optimă este temperatura de 20 -25oC.
Bălașa M. (1973) precizează că semințele de sparanghel necesită un tratament înainte de
a fi puse la germinat, în cazul studiilor de laborator sau în vederea semănatului. Acest tratament
presupune imersarea semințelor timp de 3 -5 zile în apă caldă la temparatura de 30 -35oC. Apa
trebuie schimbată zilnic. Acest tratament slăbește tegumentul seminței și astfel se scurtează
perioada de germinare. Semințele astfel umectate se acoperă cu folie de plastic sau saci umectați
la temperatura de 25 -30oC, iar dupa 5 -6 zile sunt gata de a germina și după ce se zvântă pot fi
semănate.

17
2.3.2 Cercetări privind germinarea oreganului
Speciile de oregano au fost utilizate din cele mai vechi timpuri, fiind venerat ca simbol al
fericirii de către greci și romani. Numele acestei specii în traducere înseamnă „bucuria muntelui ”
sau „prințul ierburilor ”.
Cele mai vechi studii datează din 371 -287 î. H r., când Theophrastus arată ca germinația
semințelor de oregano s -a realizat în procent de 62%, în anumite condiții, timp de cinci zile.
Același autor arată că semințele proaspete au un procent mai mic de germinare comparativ cu
semințele vechi. Acest fapt se datorează conținutului de uleiuri esențiale din semințe, care au
efecte inhibitoare asupra germinației. Odată cu volatilizarea acestor uleiuri germinația decurge
mai rapid și înregistrează un procent mai ridicat.
Putievsky (1983) și Thanos (1995) afirm ă că în urma studiilor realizate semințele de
oregano au o capacitate scăzută de germinare.
În urma cercetărilor realizate în cadrul USAMV Iași de către Hobincu Marlena (2013) s -a
conturat concluzia că dinamica germinării semințelor este mult influențată de natura substratului
de germinare. Astfel, cele mai bune rezultate au fost obținute în substrat alcătuit preponderent
din turbă și nisip. Substraturile au avut influență și asupra uniformității germinării și răsăririi de
care depinde dezvoltarea armonioa să a plantelor.

2.3.3 Cercetări privind germinarea reventului
Date referitoare la revent există din anul 2700 î.Hr., în China, perioadă în care era folosit
ca plantă medicinală. Ulterior a apărut și în Europa, în Italia, unde se înființează prima cultură de
revent, iar mai apoi și în alte zone. Din 1778, reventul este considerat o plantă alimentară.
Această specie este puțin cunoscută în România, însă poate fi cultivată în toate zonele
unde se înregistrează condiții favorabile acestei culturi.
Cercetări recente despre germinația semințelor de revent s -au efectuat la USAMV Iași, în
cadrul Facultății de Horticultură. Lucrarea “Cercetări privind îmbunătățirea tehnologiei de
înființar e a culturii de revent (Rheum Rhabarbarum) ” realizată de Ipătioaie C. aduce informații
temeinice pentru această specie. Studiul asupra germinării a scos în evidență că cel mai bun
substrat pentru germinare este substratul de turbă unde, la o temperatură de 20oC, în 6 -7 zile s -a
înregistrat un procent de 90% semințe germinate.
Lucrarea „Cercetări privind germinația semințelor și răsărirea la revent în diferite
substraturi ” realizată de Predoae N. în cadrul Simpozionul Național Studențesc (2017) scoate în
evidență faptul că germinația cea mai mare s -a înregistrat în perlit, însă substratul propice
răsăririi plantulelor este amestecul de turbă și perlit.

18

PARTEA A II -A

CONTRIBUȚII PROPRII

19

CAPITOLUL III
STUDII ASUPRA CADRULUI TEHNICO – ORGANIZATORIC

3.1 Dotare laborator
Experiența s -a desfășurat în cadrul USAMV Iași, Facultateeea de Horticultură, la
disciplina de Legumicultură. În acest spațiu de învățământ se predau noțiuni de legumicultură
generală, legumicultură specială, a meliorare, genetică. Laboratorul dispune de o dotare în
concordanță cu tematica lucrărilor desfășurate. Toate activitățile desfășurate au ca punct de
referință planșe, mulaje, colecții, herbare, semincere. Modul de predare se poate face și în sistem
proiec tat. Dintre colecțiile din laborator cea mai reprezentativă este cea pentru fasole, care
prezintă un număr impresionant de varietăți, deosebindu -se prin culoare, formă, mărime.
Pentru desfășurarea lucrărilor practice avem la dispoziție: termohigrograf, microscoape
Kruss, lupe binoculare, germinator, etuve, frigider, videoproiector, calculator Penthium 4 cu
echipamente periferice aferente, mobilier birotică, scaune, ecran proiecți e, TV – LCD, pH -metru.
Toată dotarea este disponibilă studenților pe parcurscul orelor de lucrări practice.
Termohigrograful este utilizat pentru determinarea temperaturii și a presiunii, lupele binoculare
sunt folosite în cadrul legumiculturii speciale pe ntru cunoașterea caracterelor speciale și
recunoașterea ulterioară a semințelor diferitelor specii legumicole, lucru imposibil cu ochiul liber
în cazul semințelor mici, de exemplu cele de oregano. Etuvele se utilizează pentru pregătirea
experiențelor, pent ru realizarea probelor de umiditate, de calcul a cantității de cenușă.
Calculatorul, videoproiectorul, cât și echipamentele periferice sunt utilizate în cazul orelor de
curs proiectate când este necesară exemplificarea prin imagini. Pentru analize de pH av em la
dispoziție pH – metrele.
În laborator există și diferite tipuri de chivece nutritive, saltele din vată minerală, palete
alveolare de diferite forme și mărimi. Pentru toate legumele există mulaje cu care sunt prezentate
aspect generale ale acestora, a tât în formă naturală, cât și în secțiune. Legumele se găsesc și în
stare conservată în recipiente din sticlă.
Pentru experiența efectuată am utilizat germinatorul de tip SANYO MLR -351H.

20
3.2 Descriere germinator
Germinatorul MLR – 352 reprezintă un aparat cu calități superioare utilizat pentru o gamă
largă de aplicații. Factori precum temperatura, umiditatea, intensitatea luminii, ventilația, pot fi
riguros controlați . Controlează temperatura și umiditatea pentru a crea mediile optime pentru
diverse aplicaț ii. Temperatură programabilă (0 ° C până la 50 ° C), iluminare 0 până la 20.000
lucși și funcție de umiditate (55 -90% RH) (numai pentru MLR -351H). Calibrarea ușoară prin
controler. Senzor de umiditate mic, ușor, cu membrană înaltă. Funcția de temperatură
programabilă poate opera programe cu 12 etape. Înregistrarea automată a datelor din datele
operaționale de aproximativ două săptămâni (intervale de 6 minute) poate fi înregistrată automa t.
Studii asupra germinării semințelor și a răsăririi plantulelor nu se pot realiza în lipsa unui
germinator. În germinator se pot obține condiții asemănătoare celor din câmp sau spații protejate.
Reglarea tuturor factorilor este un punct de plecare în acest tip de experiență. Fiecare specie
prezintă o anumită temperatură sau umiditate de germinare, ceea ce germinatorul reușește să
controleze. Intervalul mare de temperaturi care poate fi reglat dă posibilitate studierii mai multor
specii. În ceea ce privește lumina, aparatul are posibilitatea de a reda condiții naturale în mo d
automat. Ziua furnizează lumină, iar noapte lumina este întreruptă. Prin ventilația automată de
care dispune, germinatorul asigură condiții optime și uniforme în tot spațiul acestuia și pe
întreaga durată a experienței.

21

CAPITOLUL IV
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

4.1 Scopul cercetărilor

Scopul acestui studiu este stabilirea celui mai potrivit substrat pentru germinarea
semințelor și răsărirea plantulelor, în urma cuantificării efectelor produse de substraturile de
cultură asupra semințelor.
Îndeplinirea acestui scop are la bază rezultatele obținute. Acestea au fost obținute în urma
stabilirii obiectivelor, a materialului de cercetare și a metodei de cercetare.

4.2 Obiectivele cercetărilor

4.2.1 Studiul asupra semințelor de spara nghel
Pentru realizarea obiectivului propus s -au stabilit următoarele activități:
– Studiul influenței substraturilor asupra germinării.
– Studiul influenței substraturilor asupra răsăririi.
– Studiul indicatorilor de germinație a semințelor .
– Studiul indicatori lor de răsăririre a plantulelor .

4.2.2 Studiul asupra semințelor de oregano
Pentru realizarea obiectivului propus s -au stabilit următoarele activități:
– Studiul influenței substraturilor asupra germinării.
– Studiul influenței substraturilor asupra răsăririi.
– Studiul indicatorilor de germinație a semințelor .
– Studiul indicatorilor de răsăririre a plantulelor .

22
4.2.3 Studiul asupra semințelor de revent
Pentru atingerea obiectivului prezentat am stabilit următoarele activități:
– Studiul influenței culti varului și a substratului asupra germinației.
– Studiul influenței cultivarului și a substratului asupra răsăririi.
– Studiul unor indicatori de germinație a semințelor.
– Studiul unor indicatori de răsărire a plantulelor.
– Studiul influenței factorilor cultivar x substratat asupra germinării semințelor.
– Studiul influenței factorilor cultivar x substrat asupra germinării semințelor.

23

CAPITOLUL V
MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

5.1 Materialul folosit

Materialul biologic din acest experiment a fost reprezentat de semințe de la cele trei
specii : sparanghel, oregano și revent ( fig. 5.1) și de substraturile de germinare: turbă și perlit ( fig.
5.2).
Semințele de sparanghel provin din comerț de la firma Four , din producția anului 2015.
Semințele au următoarele caractere morfologice: culoare neagră cu suprafața lucioasă, de formă
triedrică cu două fețe plane și una convexă. Mărimea semințelor este de 40 -60 g, cu un tegument
foarte tare datorită conținutului ridicat în amidon. Din punct de vedere calitativ informațiile de la
producător arată că acestea au umiditatea de 11% și o germinație de 98%.
Semințele de oregano provin de la firma Product of Holland, din producția anului 2015.
Sub aspect morfologic semințele de oregano sunt foarte mici (3-4 mii într -un gram), de culoare
maro -deschis și cu un miros characteristic. Informațiile de la producător arată că semințele au o
capacitate de germinare de 99% și o umiditate de 11 -12%.
Semințele de revent provin de la trei cultivare: Livia, Victoria și Glaskin’s perpetual.
Firma producătoare este Agrosem , Agrosel , respectiv Product of Holland , din producția anului
2015. Conform datelor de la firmele producătoare semințele prezintă o germinație de 92%.
Semințele sunt reprezentate de fapt de fructele pl antei de revent. Acestea sunt achene cafenii care
prezintă trei aripioare, iar în interior au o singură sămânță.
Cultivarul Livia a fost obținut la SCDL Iernut și se află în lista oficială a soiurilor și
hibrizilor din România. Pețiolurile acestui cultivar au un port semi -erect și o lungime mijlocie –
lungă. Culoarea epidermei pețiolului este roșie cu nuanțe de verde, iar la interior este de culoare
roșie. Destinația recoltei este prelucrarea.

24
Cultivarul Victoria este cel mai vechi cultivar cunoscut omologat cu acest nume în 1837
cu ocazia încoronării reginei Victoria. Prezintă un pețiol roșu strălucitor, iar limbul este de
culoare verde intens.
Cultivarul Glaskin’s perpetual se caracterizează printr -o rezistență mai bună la factorii de
mediu, cultura se poate înființa și prin semănat direct, iar denumirea de “ perpetual ” vine de la
faptul ca acidul oxalic se acumulează treptat și recoltatrea se poate face mai târziu comparative
cu alte cultivare.

Fig. 5.1 Semințe de sparanghel, oregano și revent (foto or oginal)

Fig. 5.2 – Substraturi pentru germinat (foto original)

25
Turba este un component de origine organică obținut în urma descompunerii mușchiului
de turbă, care are propietăți agrotehnice foarte bune.
Perlitul este un component inert obținut în urma tratării rocilor vulcanice la o temperatură
de 700oC, care nu prezintă elemente nutritive, dar este un bun absorbant.
Această experiență a necesitat un număr de 810 semințe dintre care 270 de sparanghel,
270 de oregano și 270 de revent. Din cele 270 de sem ințe, 90 au fost semănate în turbă, 90 în
perlit și 90 în amestec de turbă plus perlit. În fiecare tăviță s -au semănat câte 15 semințe pe rând
în șase repetiții. Un caz aparte a fost reprezentat de semințele de revent a căror proveniență a fost
diferită: 9 0 semințe de la cultivarul Livia, 90 de semințe de la cultivarul Victoria și 90 de semințe
de la cultivarul Glaskin’ s perpetual. Fiecare tăviță a avut câte 15 semințe din fiecare cultivar în
două repetiții ( fig. 5.3 ).

Fig. 5.3 – Pregătirea experienței (foto original)

Pentru așezarea substraturilor s -au utilizat 18 tăvițe din aluminiu, câte două pentru fiecare
variantă, una perforată pentru scurgerea surplusului de apă, iar una neperforată pentru a colecta
apa din substrat.
Turba, perlitul și amestecul celor două (70 -30%) au fost umectate până la umiditatea
corespunzătoare, după care au fost așezate în tăvițe. După plasarea semințelor pe patul
germinativ, aceastea au fost acoperite cu un nou strat de substrat de aproximativ 1 cm, care a fost
ușor tasat pentru a pune semințele în contact cu substratul.
Pentru udarea tavițelor cu semințe s -a recurs la umplerea pe jumătate cu apă a tăviței
neperforate, apoi s -a așezat tăvița cu substrat și semințe prevăzută cu perforații pentru a -și
absorbi cantitatea de ap ă necesară, după care s -a golit surplusul din tăviță.

26
5.2 Metoda de cercetare
Cercetările au fost realizate în cadrul unei experiențe bifactoriale (doi factori):
– factorul A – specia , cu trei graduări:
a1) Sparanghel
a2) Oregano
a3) Revent
– factorul B – substratul, cu trei graduări:
b1) Turbă
b2) Perlit
b3) Turbă + perlit
Experiența s -a desfășurat în laboratorul disciplinei de Legumicultură, din cadrul USAMV
Iași folosind un g erminator SANYO MLR -351H, cu posibilități de reglare a condițiilor de
germinare/răsărire: temperatura la 24oC ziua și 22oC noaptea, umiditatea de 80% și lumina de o
intensitate de 3000 de lucși pe timpul zilei. Ventilarea s -a produs automatizat pentru reglarea și
uniformizarea temperaturii mediului de germinare ( fig. 5.4 ).
Semănatul a avut loc pe data de 15.03.2017, după care s -au cules datele la fiecare 24 de
ore.

Fig. 5.4 – Germinator SANYO MLR -351H (foto original)

27
Din momentul începerii germinării și răsăririi plantelor au fost făcute observații și
determinări privind dinamica germinării/răsăririi până în momentul când 2 -3 determinări
consecutive au evidențiat același numă r sau procent de plante răsărite.
Observațiile privind germinarea a fost realizată zilnic ( fig. 5.5 – 5.7).

Fig. 5.5 – Germinarea semințelor de s paranghel în cele trei substraturi (foto original)

28

Fig. 5.6 – Germinarea semințelor de oregano în cele trei substraturi (foto original)

29

Fig. 5.7 – Germinarea semințelor de revent în cele trei substraturi (foto original)

30
Am considerat planta răsărită dacă prezintă ambele cotiledoane la suprafaț a solului în
cazul reventului și al oreganului, iar în cazul sparanghelului răsărirea s -a considerat în mom entul
începerii ramificării tul piniței, apariția filocladiilor (Fig. 5.8 – 5.10).

Fig. 5.8 – Răsărirea plantulelor de sparanghel în cele trei substraturi (foto original)

31

Fig. 5.9 – Răsărirea plantulelor de oregano în cele trei substraturi (foto original)

32

Fig. 5.10 – Răsărirea plantulelor de revent în cele trei substraturi (foto original)

33
Evaluarea influenței speciilor, influenței cultivarelor în cazul reventului,
substraturilor și a combinațiilor de factori asupra germinației și răsăririi semințelor a fost
apreciată prin calculul ratei de germinare/răsărire, dinamic ii ratei d e germinare/răsărire și
velocității de germinare/răsărire .
Rata de germinare reprezintă procentul de plante răsărite în fiecare zi în parte sau
procentul de plante răsărite de la o zi la alta. Pe baza retelor individuale a fost calculată rata
medie de germ inare pentru fiecare variantă, prin însumarea ratelor individuale raportate la
numărul de zile în care a avut loc germinarea.
Velocitatea de germinare (viteza de germinare) reprezintă procentul de plante
germinate pe zi și se calculează cu relația:
VG=

Gi= germinația la o anumită dată;
n= numărul de zile în care a fost realizată germinația G i.
Coeficientul velocității de germinare reprezintă raportul dintre velocitatea germinării
și germinația finală a semințelor cu următoarea formulă de calcul:
CVG=

Gi= geminația la o anumită dată;
n= numărul de zile în care a fost realizată germinația G i;
Gf= germinația finală

34

CAPITOLUL VI
REZULTATE OBȚINUTE

6.1 Rezultate obținute la sparanghel

Germinația cea mai bună s -a produs în substratul alc ătuit din turbă și perlit în număr de 7 ,
chiar dacă germinarea a început în perlit cu un număr de 21 (Fig. 6.1).

Fig. 6.1- Influența substratului asupra germinației la sparanghel

35

Procentul maxim de 74 % plante răsărite s -a înregistrat în substratul alcătuit din turbă și
perlit ( Fig. 6.2).

Fig. 6.2- Influența substratului asupra răsăririi la sparanghel

Din figura 6.3 reiese faptul că germinarea a început în data de 25 martie cu un procent de
8% semințe germinate, la 10 zile de la semănat (15 martie). Maximul a fost atins la 17 zile de la
semănat, rata de germinare având atunci un procent de 80%. După această zi observ ațiile arată că
germinația s -a menținut constantă, de unde rezultă că semințele de sparanghel au o germinație de
80%. Din acest procent de germinare, 36 % au răsărit la 7 zile de la geminare, iar maximul de
plante răsărire (80%) s -a realizat în ultima zi d e observații, concluzionând că toate semințele
germinate au dat naștere la plantule.

36

Fig. 6.3 – Rata de germinare și răsărire la sparanghel (date medii experimentale)

Din analiza velocității de germinare (viteza de germinare) reiese că aceasta prezintă o
creștere de la 2,10 în prima zi de observații, atinge un maxim de 12,18 în a șaptea zi de
observații, după care înregistrează scăderi până la valoarea de 10,4 ( Fig. 6.4).

Fig. 6.4 – Velocitatea germinării și a răsăririi la sparanghel (date med ii experimentale)

37

Valorile coeficientului de germinare prezintă o creștere de la 0,98 la 5,96, după care
prezintă scăderi până la 4,76. Valoarea maximă se înregistrează pe 31.03, moment în care și
velocitatea germinării este maximă ( Fig. 6.5).

Fig. 6.5- Coeficientul velocității de germinare și de răsărire la sparanghel (date medii
experimentale)

6.2 Rezultate obț inute la oregano

Cea mai bună germinație a semințelor de oregano a avut loc în turbă, unde pe data de
20.03 exista un procent de 23% semințe germinate, iar la sfârșitul perioadei de observație s -a
înregistrat un maxim de 48%. Valorile cele mai scăzute s -au observant în perlit unde procentul
maxim a fost de 28%. ( Fig. 6.6).

38

Fig. 6.6- Influența substratului asupra germinării la oregano

Procentul maxim de răsărire a fost în turbă având valoarea de 41%. Substratul de perlit
nu este propice răsăririi plantulelor de oregano, înregistrându -se doar un p rocent de 19% semințe
germinare( Fig.6.7 ).

Fig. 6.7- Influența substratului asupra răsăririi la oregano

39
Germinarea semințelor de oregano a avut loc la cinci zile de la semănat, moment în care
erau germinate 16% dintre semințe. Maximul s -a atins pe 26.03 fiind de 44%, iar după această
dată valoarea a r ămas constantă. Din procentul de 44% semințe germinare doar 33% s -a
dezvoltat în continuare și au răsărit ( Fig. 6.8).

Fig. 6.8 – Rata de germinare și de răsărire la oregano (date medii experimentale)

Viteza de germinare și de răsărire prezintă valori foarte apropiate, ceea ce demonstrează
că ritmul de creștere este aproximativ constant de la o zi la alta ( Fig. 6.9).

Fig. 6.9 – Velocitatea germinării și a răsăririi la oregano (date medii experimentale)

40
Valorile coeficientului de germinare prezintă o creștere de la 7,06 la 9,80, după care
prezintă scăderi până la 6,67. Valoarea maximă se înregistrează pe 24.03, moment în care și
velocitatea germinării este maximă ( Fig. 6.10).

Fig. 6.10 – Coeficientul velocității de germinare și de răsărire la oregan o (date medii
experimentale)

6.3 Rezultate obț inute la revent

Rezultatele germinației celor trei cultivare arată ca Livia prezintă cel mai mare procent
(93%) de semințe germinate pe întreg intervalul de observații (19.03 – 26.03 ), așa cu este
prezentat în Figura 6.11.

Fig. 6.11 – Influența cultivarului asupra germinației la revent

41
Germinația cu cele mai mari valori a fost înregistrată în perlit, unde încă din a patra zi de
la începutul germinării exista un procent de 91% de semințe germinate ( Fig. 6.12).

Fig. 6.12 – Influența substratului asupra germinației la revent

Rata cea mai mare de răsărire s -a înregistrat la cultivarul Livia, cu un procent de
84% plante răsărite în ultima zi de efectuare a observațiilor, după care procentul ramâne
constant. ( Fig. 6.13).

Fig. 6.13 – Influența cultivarului asupra răsăririi la revent

42
Amestecul de turbă+perlit a evidențiat cea mai ridicată rată de răsărire cu un procent de
86%. ( Fig. 6.14).

Fig. 6.14 – Influența substratului asupra răsăririi la revent

Rata de germinare pentru perioada totală a observațiilor este prezentată în figura 6.15, din
care se observă o creștere a ratei de geminare până la maxim 90%, după care această valoare
rămâne constant și putem trage concluzia că germinația semințelor de re vent a fost de 90%, iar
procentul ratei de răsărire a fost de 81%.

Fig. 6.15 – Rata de germinare și de răsărire la revent (date medii experimentale)

43
Din analiza vitezei de germinare, exprimată prin velocitatea germinării, rezultă că aceasta
prezintă o cr eștere de la 2 la prima observație, până la 16 la a patra observație, după care scade
până la 12,20, când germinația are valoarea maximă. Velocitatea răsăririi prezintă o creștere de
la 6,97 la prima observație, până la 7,48 la a doua observație, după care scade până la 17,33,
când răsărirea are valoarea maximă ( Fig. 6.16 ).

Fig. 6.16 – Velocitatea germinării și a răsăririi la revent (date medii experimentale)

Valorile coeficientului de germinare prezintă o creștere de la 1,64 la 13,11, după care
prezintă scăderi până la 5,88. Valoarea maximă se înregistrează pe 24.03, moment în care și
velocitatea germinării este maximă ( Fig. 6.17).

Fig. 6.17 – Coeficientul velocității de germinare și de răsărire la revent (date medii
experimentale)

44
Cultivarul Victoria a evidețiat cea mai rapidă germinație în perlit, unde la 4 zile de la
semănat erau germinate 53% din semințe. În privința germinației finale, în toate cele trei
substraturi s -a obținut un procent de 93% semințe germinate în turbă și în perlit, respectiv 86 % în
amestec de turbă+perlit ( Fig. 6.18).

Fig. 6.18 – Influența substratului asupra geminației în cazul cultivarului Victoria

Cultivarul Glaskin’s perpetual a evidențiat cea mai bună germinație în perlit cu un
procent de semințe germinate de 80% în a treia zi de la germinare. Germinațiile finale au fost de
93% în perlit și în amestec de turbă+perlit, respectiv 80% în turbă ( Fig. 6.19).

Fig. 6.19 – Influența substratului asupra geminației în cazul cultivarului Glaskin’s
perpetual

45
Cultivarul Livia se r emarcă printr -o germinație de 80% în perlit la trei zile de la începerea
germinației. În final s -a înregistrat un procent de 100% în perlit și în amestec de turbă+perlit,
respectiv un procent de 86% în turbă ( Fig. 6.20).

Fig. 6.20 – Influența substratulu i asupra greminației în cazul cultivarului Livia

Cultivarul Victoria a evidențiat cea mai rapidă răsărire în turbă, unde a înregistrat un
procent de 46,6%. În turbă plus perlit procentul a fost de 40%, iar în perlit de 36,6% ( Fig. 6.21 ).

Fig. 6.21 – Influența substratului asupra răsăririi în cazul cultivarului Victoria

46
Cultivarul Glaskin’ s perpetual a avut cea mai bună răsărire în amestecul de turbă și perlit
(43.3%), iar cea mai slabă a fost în turb (33,3%) ( Fig. 6.22).

Fig. 6.22 – Influența substratului asupra răsăririi în cazul cultivarului Glaskin’ s perpetual

Cultivarul Livia a prezentat un procent de 46,6 % plante răsărite în turbă+perlit, în perlit
un procent de 43,4 %, iar în turbă un procent de 40% ( Fig. 6.23 ).

Fig. 6.23 – Influența substratului asupra răsăririi în cazul cultivarului Livia

47

CONCLUZII

A. Concluzii privind cercetările la sparanghel
1. Semințele de sparanghel au avut germinația cea mai mare de 74 semințe germinate
(82%) în substratul alcătuit din turbă și perlit.
2. Răsărirea plantulelor de sparanghel a înregistrat un număr de 74 plantule (82%),
fiind valoarea cea mai mare în substratul de turbă plus perlit.
3. Germinația semințelor de spranghel a fost pe toată experiența de 80%.
4. Procentul de planule răsărite pe întreag a perioadă de observație a fost de 77%.

B. Concluzii privind cercetările la oregano
1. Semințele de oregano au avut o germinație maximă de 53% în substratul de turbă.
2. Răsărirea plantulelor de oregano a atins nivelul maxim în substratul de turbă cu un
procent de 46%.
3. Semințele de oregano prezintă o germinație de 44%.
4. Datele medii experimentale arată că răsărirea a înregistrat un procent de 33%.

C. Concluzii privind cercetările la revent
1. Germinația cea mai bună a fost obținută la cultivarul Livia (93%), iar cel mai
potrivit substrat pentru germinarea semințelor s -a dovedit a fi perlitul cu un
procent de germinare al semințelor de 91%.
2. Răsărirea cea mai bună a fost înregistrată la cultivarul Livia (84%), iar substratul
propice răsăririi plantulelor a fost amestecul d e turbă+perlit cu un procent de
răsărire al semințelor de 86%.
3. Germinația semințelor de revent a fost de 90% și s -a realizat în nouă zile de la
semănat, iar răsărirea plantulelor de revent a fost de 81% și s -a realizat în 15 zile
de la semănat.