Studiile bibliografice indică o prevalență crescută a parazitozelor cu ciathostomine la cabaline, la nivel internațional. De aceea, cercetarea… [304000]
Studiile bibliografice indică o prevalență crescută a [anonimizat]. [anonimizat] a acestora la cabalinele din Banat.
[anonimizat] a identifica speciile de ciathostomine din Banat și de a cerceta prezența sau absența rezistenței acestora față de antiparazitare.
[anonimizat] a [anonimizat].
Rezultatele obţinute vor putea fi transpuse în practică fiind utilizate pentru elaborarea unui program parazitologic al parazitozelor produse de ciathostomine la cabaline. [anonimizat]ţinute vor aduce România în rândul ţărilor cu cercetare de înalt nivel ş[anonimizat], vor interesa medicii veterinari practicieni.
În prezent ciathostominele sunt cei mai des întâlniți patogeni paraziți ce afectează calul în toată lumea.
Cele mai des întâlnite specii sunt: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [134, 153, 172, 98, 106].
Prin administrarea extensivă a [anonimizat], cu excepția clasei lactonelor macrociclice [107]. [anonimizat] o problemă de mare actualitate. [anonimizat], [anonimizat], când eficacitatea terapeutică eșuează și apar semnele clinice [158].
La nivel mondial a fost consemnată o reducere a perioadei de reapariție a ouălor de ciathostomine pentru lactonele macrociclice (ivermectină și moxidectin) [180, 103, 120, 63].
Rezistența la benzimidazolice este practic ubicuitară în aproape toată lumea pentru cele 13 specii comune: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Cylicostephanus minutus [47, 22, 55, 165, 169, 98, 106].
Teza conține o primă parte-„Stadiul actual al cunoașterii”-[anonimizat]. A doua parte este reprezentată de cercetările proprii cu scopul determinării etiologiei ciathostominelor la cabalinele din județele: Caraș-Severin, [anonimizat]. Determinarea chimiorezistenței a [anonimizat] a [anonimizat]parazitare și prin reacția polimerazică în lanț pentru benzimidazolice. Testul reducerii numărului de ouă din fecale este considerat „gold-standardul” pentru determinarea chimiorezistenței, având principalul avantaj că se poate aplica pentru orice substanță antiparazitară. Pentru prima oară în România, prin prezentul studiu, a fost identificată prezența sau absența chimiorezistenței ciathostominelor prin reacția polimerazică în lanț.
Obiectivele propuse, susţinute de activităţile aferente preconizează obţinerea de date pe baza cărora se vor stabili speciile și prevalența ciathostominelor ce parazitează cabalinele din zona Banatului. Ciahostominele sunt caracterizate morfologic și morfometric.
Diseminarea cunoștinţelor a fost realizată prin publicarea articolelor în reviste de specialitate de circulaţie internă și internațională, precum și prin comunicări la simpozioane și congrese internaționale. Nu în ultimul rând, rezultatele obţinute pot constitui fundamentul unor noi cercetări în domeniu. Toate acestea reprezintă elemente de noutate în parazitologie şi contribuie la creşterea notorietăţii știinţifice a Parazitologiei Româneşti pe plan mondial.
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII
THE CURRENT STAGE OF KNOWLEDGE
1. ETIOLOGIE ȘI EPIDEMIOLOGIE
ETIOLOGY AND EPIDEMIOLOGY
Ciathostominoza este o geohelmintoză a cabalinelor produsă de ciathostomine. Aceștia pot cauza o morbiditate și mortalitate ridicată la cabaline în cazul evoluției ciathostominozei larvare [67].
Boala a fost descrisă în anul 1831 de către Mehlis [95, 163]. Ciathostominele reprezintă o provocare atât pentru parazitologi cât și pentru proprietarii de animale datorită ontogenezei variabile, numărului mare de specii și al diagnosticării dificile.
Ciathostominele sunt un grup complex de nematode și se numără printre principalii paraziți patogeni ai cabalinelor. Viermii sunt încadrați în subfamilia Cyathostominae, familia Strongylidae.
Familia Strongylidae cuprinde două subfamilii și anume: Strongylinae (strongili migratori – Strongylus vulgaris, S. equinus, S. edentatus și nemigratori – Triodontophorus, Oesophagodontus, Craterostomum) și Cyathostominae (strongili nemigratori) diferențiate pe baza caracterelor morfologice (extremitatea cefalică și posterioară) ale paraziților (Fig. nr. 1.1) [91, 95].
/
Fig. nr. 1.1. Coronocyclus coronatus, schemă cu caracteristicile familiei Strongylidae. (a) extremitatea cefalică, vedere ventrală. (b) coadă mascul, vedere laterală. (c) coadă mascul, lobul dorsal al bursei, vedere dorsală. (d) femelă, extremitatea posterioară, vedere laterală [91, 95].
Coronocyclus coronatus, characteristics of Strongylidae. (a) Head, ventral view. (b) Male tail, lateral view. (c) Dorsal lobe of bursa of male tail, dorsal view. (d) Female, lateral view of posterior end.
Subfamilia Cyathostominae cuprinde 14 genuri: Gyalocephalus, Cyathostomum, Coronocyclus, Cylicodontophorus, Cylicocyclus, Cylicostephanus, Skrjabinodentus, Tridentoinfundibulum, Petrovinema, Poteriostomum, Parapoteriostomum, Hsiungia, Cylindropharynx și Caballonema și 50 de specii [19, 91].
Ciathostominele sunt viermi de culoare albicioasă, cu o cavitate orală mică, cilindrică, cu o coronulă externă și una internă [43]. Corpul este cilindric, rectiliniu, egal calibrat, cu dimensiunea cuprinsă între 5-50 x 0,2-20 mm. Dimorfismul sexual este prezent, femelele fiind mai mari decât masculii. Cavitatea generală conține un lichid cu proprietăți antigenice și/sau toxice pentru cabaline și care conferă rigiditate corpului parazitului.
Aparatul digestiv are forma unui tub rectiliniu cu orificii la cele două extremități: oral și anusul, cuprinzând capsula orală, esofagul și intestinul.
Capsula orală este prezentă la extremitatea anterioară, are formă de trunchi de con/cilindru aplatizat și are o cavitate bine dezvoltată, delimitată de o coroană externă și internă. Unele specii prezintă în interiorul cavității orale, orificiul tunelului dorsal, o zonă sclerotică în jurul glandei esofagiene dorsale. Această glandă are rolul de a produce substanțe proteolitice și anticoagulante, pe care strongilii nemigratori le vor inocula la locul de fixare pe mucoasa intestinului gros [30].
Esofagul este format din trei părți: corp, istm și bulb.
Intestinul este un tub simplu delimitat de un singur rând de celule, terminându-se la extremitatea posterioară printr-un rect scurt. La femele, rectul se deschide printr-un anus dispus ventral, iar la masculi într-o cloacă comună cu aparatul genital, comunicând cu exteriorul printr-un orificiu cloacal.
Aparatul genital este alcătuit din cordoane genitale care formează numeroase circumvoluțiuni în cavitatea generală.
Aparatul genital femel cuprinde două cordoane, fiecare fiind alcătuit din: două ovare, două oviducte și două utere, care se termină printr-un canal muscular cu rol de eliminare a ouălor (ouă morulate cu dimensiunile 100-110 x 40-45 μm). Orificiul vulvar este prezent în apropierea anusului.
Aparatul genital mascul cuprinde un singur cordon alcătuit dintr-un testicul foarte alungit, un canal deferent prevăzut cu veziculă seminală, un canal ejaculator care se deschide la nivelul cloacei. Aparatul copulator extern este alcătuit din doi spiculi lungi și subțiri, un gubernaculum, bursa caudală este trilobată, cu lobul median mai alungit și îngust.
Aparatul excretor este alcătuit din celule glandulare ale căror produși se elimină prin două canale excretoare care sunt unite și formează un canal unic cu deschidere la exterior printr-un por excretor, situat ventral în regiunea esofagului.
Sistemul nervos și organele de simț sunt reprezentate de un inel nervos periesofagian de la care pornesc filete nervoase orientate anterior și posterior, dar și de papilele tactile cu diferite localizări și anume: două papile laterale și patru submediane, situate la nivelul extremității cefalice [30].
Caii cu această parazitoză prezintă leziuni ale cecumului și ale colonului, cașexie, o scădere a capacității fizice, edem și diaree. În fecalele diareice sunt observate într-un număr mare larvele 4 al diferitor specii și nu aparțin doar uneia singure. Ciathostominoza larvară poate da o mortalitate de până la 50 % la cabalinele infestate [45, 97].
În prezent, interesul cercetării față de strongilii nemigratori a crescut datorită recunoașterii noului sindrom de boală produs de stadiile larvare din peretele intestinului gros [111], dezvoltării chimiorezistenței [34], efortului necesar de a găsi noi metode de control alternative [16], dar și al studierii metodelor de identificare alternative pentru stadiile larvare.
Clasificare taxonomică
Taxonomic classification
Încrengătura Nemathelmintes [91].
Clasa Nematoda
Ordinul Strongylida
Familia Strongylidae
Subfamilia Cyathostominae
Genul Gyalocephalus
Gyalocephalus capitatus
Genul Cyathostomum
Cyathostomum catinatum
Cyathostomum tetracanthum
Cyathostomum pateratum
Cyathostomum alveatum
Cyathostomum montgomeryi
Genul Coronocyclus
Coronocyclus coronatus
Coronocyclus labiatus
Coronocyclus labratus
Coronocyclus sagittatus
Coronocyclus ulambajari
Genul Cylicodontophorus
Cylicodontophorus bicoronatus
Cylicodontophorus reineckei
Genul Cylicocyclus
Cylicocyclus radiatus
Cylicocyclus adersi
Cylicocyclus asini
Cylicocyclus gyalocephaloides
Cylicocyclus ashworthi
Cylicocyclus auriculatus
Cylicocyclus brevicapsulatus
Cylicocyclus elongatus
Cylicocyclus insigne
Cylicocyclus leptostomum
Cylicocyclus nassatus
Cylicocyclus triramosus
Cylicocyclus ultrajectinus
Genul Cylicostephanus
Cylicostephanus calicatus
Cylicostephanus minutus
Cylicostephanus hybridus
Cylicostephanus longibursatus
Cylicostephanus goldi
Cylicostephanus asymetricus
Cylicostephanus bidentatus
Genul Skrjabinodentus
Skrjabinodentus caragandicus
Skrjabinodentus longiconus
Skrjabinodentus tshoijoi
Genul Tridentoinfundibulum
Tridentoinfundibulum gobi
Genul Petrovinema
Petrovinema skrjabini
Petrovinema poculatum
Genul Poteriostomum
Poteriostomum imparidentatum
Poteriostomum ratzii
Genul Parapoteriostomum
Parapoteriostomum mettami
Parapoteriostomum euproctus
Parapoteriostomum schuermanni
Parapoteriostomum mongolica
Genul Hsiungia
Hsiungia pekingensis
Genul Cylindropharynx
Cylindropharynx brevicauda
Cylindropharynx intermedia
Cylindropharynx longicauda
Genul Caballonema
Caballonema longicapsulatum
Genuri ale subfamiliei Cyathostominae
Genera of the subfamily Cyathostominae
Genurile cu o distribuție geografică ce nu includ și Europa sunt: Skrjabinodentus-Africa de Sud și Asia, Hsiungia-Asia, Cylindropharinx-Africa și Caballonema-Asia, din acest motiv ele nu vor fi prezentate în continuare.
Genul Gyalocephalus
Genus Gyalocephalus
Strongilii ce aparțin genului Gyalocephalus sunt ciathostomine de dimensiuni medii. Bureletul oral este înalt, divizat în două inele: unul exterior și unul interior. Creasta posterioară a bureletului oral este situată posterior crestei capsulei orală (CO) [91]. Vârful papilelor submediane este conic de două până la trei ori mai lung decât gros. Coroana de denticule externă (CDE) are elementele mult mai numeroase și mai scurte față de elementele coroanei de denticule internă (CDI). Pereții CO sunt mai lați anterior și îngustați posterior; iar medial cu proeminențe posterioare arciforme care conferă suport fiecărui element al CDI [91, 95]. Cavitatea orală este mai lată decât adâncă și mai lată posterior. Istmul esofagian este mult mărit; delimitarea cuticulară formează în fiecare din cele trei sectoare proeminențe bifide în formă de seceră [171]. Dintele esofagian se află la baza istmului esofagian.
Masculul. Coastele ventrale sunt mai lungi ca cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât cel lateral. Vârfurile spiculului au formă de harpon sau cârlig.
Femela. Coada este conică, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Cyathostomum
Genus Cyathostomum
Nematozii ce aparțin acestui gen sunt ciathostomine de dimensiune medie. Bureletul oral este înalt, mare, de formă inelară, divizat intr-un inel interior și unul exterior [91, 95]. Vârful și pedunculul lung al papilelor submediane se extind de-a lungul bureletului oral. Vârful papilelor submediane are formă de glonț, de două-trei ori mai lung decât gros. CDE are elementele mai puțin numeroase și mai lungi față de cele ale CDI. Linia de inserție a elementelor CDI este curbată sau sinuoasă. Pereții CO sunt drepți, îngroșați posterior, dar fără nicio îngroșare inelară. Cavitatea orală este cilindrică, mai lată decât adâncă. Tunel dorsal mamelonat sau în formă de buton. Istmul esofagian este subțire. Papilele cervicale sunt dispuse lângă centrul esofagului glandular.
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali. Gubernaculul este mare, cu „tortiță” dorsală și crestătură ventrală.
Femela. Coada este digitiformă, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Coronocyclus
Genus Coronocyclus
Strongilii ce aparțin genului Coronocyclus sunt ciathostomine de dimensiuni medii. Bureletul oral este mare, înalt, formă inelară, divizat în două inele, unul interior și altul exterior. Vârful și pedunculul papilelor submediane se extind de-a lungul bureletului oral [91, 95]. CDE are elementele mai puțin numeroase și mai lungi față de cele ale CDI. Linia de inserție a elementelor CDI este dreaptă. Scheletul CDE este separat de CO și este alungit, fusiform. Pereții CO sunt drepți, fără nicio îngroșare inelară. Cavitatea orală este cilindrică, mai lată decât adâncă. Tunelul dorsal este mamelonat, sau are formă de buton, sau de limbă. Istmul esofagian este subțire. Dintele esofagian poate fi proeminent. Porul excretor este situat posterior inelului nervos.
Masculul. Coastele ventrale au lungimea egală sau sunt mai scurte față de coastele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali. Vârful spiculului este ascuțit.
Femela. Coada este digitiformă, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Cylicodontophorus
Genus Cylicodontophorus
Strongilii din genul Cylicodontophorus sunt ciathostomine de dimensiune medie. Bureletul oral este mare, înalt, formă inelară, divizat în două inele, unul interior și altul exterior [91]. Vârful și pedunculul lung al papilelor submediane se extind de-a lungul bureletului oral. Vârful papilelor submediane au formă de glonț. CDE are elementele aproximativ egale ca număr cu cele ale CDI, și mai lungi sau egale ca lungime cu elementele CDI. Scheletul CDE se continuă cu CO și este alungit, curbat, subțire la o extremitate sau scurt, triunghiular în secțiune optică. Pereții CO sunt drepți, sau uniform îngroșați. Cavitatea orală este mai lată decât adâncă, dar lățită anterior sau posterior. Istmul esofagian este mult mărit în dimensiune [95].
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale au lungimea egală sau sunt mai scurte față de cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali.
Femela. Coada este conică sau digitiformă, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E.hemionus, E. burchelli, E. zebra hartmannae.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Cylicocyclus
Genus Cylicocyclus
Nematozii genului Cylicocyclus sunt ciathostomine de dimensiuni mici sau medii. Organele senzoriale glandulare sunt dispuse pe suprafața bureletului oral [91, 95]. Vârfurile papilelor submediane sunt fusiforme sau au formă de glonț și prezintă o îngroșare uniformă, de două-trei sau de mai multe ori mai lungi decât groase. CDE are elementele mai puțin numeroase și mai lungi față de elementele CDI. Linia de inserție a elementelor CDI este dreaptă [93, 94]. Pereții CO sunt concavi sau drepți, cu o proeminență inelară, îngroșată la bază [81]. Cavitatea orală este cilindrică, mai lată decât adâncă. Tunelul dorsal are formă de buton. Istmul esofagian este subțire sau mărit în dimensiune. Dintele esofagian poate fi proeminent [92]. Porul excretor este situat posterior inelului nervos sau lângă joncțiunea esofago-intestinală. Papilele cervicale sunt situate la nivelul inelului nervos, lângă centrul esofagului glandular sau posterior joncțiunii esofago-intestinale.
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale ale bursei au lungimea egală sau sunt mai scurte față de cele laterale. Lobul dorsal al bursei este mai lung decât lobii laterali .
Femela. Coada este digitiformă, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Cylicostephanus
Genus Cylicostephanus
Strongilii acestui gen sunt ciathostomine de dimensiuni mici. Creasta posterioară a bureletului oral este dispusă posterior crestei CO. Vârful papilelor submediane are formă de fus, con sau glonț, aproximativ de două până la trei ori mai lung decât gros [91]. Elementele CDE sunt mai puțin numeroase, sau aproximativ egale ca număr și mai lungi față de elementele CDI. Pereții CO sunt drepți sau sub forma literei „S”, îngroșați posterior sau anterior [95]. Cavitatea orală poate fi mai adâncă decât lată, sau la fel de adâncă ca și lată, sau mai lată decât adâncă, dar mai lată posterior. Tunelul dorsal este alungit sau în formă de buton. Istmul esofagian este îngust sau lățit. Dintele esofagian este de obicei proeminent.
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale pot avea lungimi diferite față de cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali. Vârful spiculului este ascuțit.
Femela. Coada este conică sau are forma unui deget, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului [171].
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Tridentoinfundibulum
Genus Tridentoinfundibulum
Strongilii din acest gen sunt ciathostomine de dimensiuni medii. Vârful și pedunculul papilelor submediane se extind de-a lungul bureletului oral. Vârful papilelor submediane au formă de bulb, de două ori mai lungi decât groase. Pedunculul papilelor submediane este mai lat decât lung. Elementele CDE sunt mai lungi decât late, au vârfurile ascuțite. Elementele CDI sunt dificil de diferențiat, puțin mai lungi decât late și au același număr de elemente cu CDI [91]. Pereții CO sunt drepți, îngroșați în centru. Cavitatea orală este mai lată decât adâncă, cilindrică. Tunelul dorsal este scurt, lat la bază, mai puțin de 1/2 din adâncimea CO. Istmul esofagian este lățit în special în sectorul dorsal, care formează niște invaginații având trei dinți esofagieni.
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale sunt mai scurte față de cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali. Vârfurile spiculilor au formă de cârlig sau de harpon.
Femela. Coada este conică, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. caballus x E. asinus.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Asia, Europa, America de Nord.
Genul Petrovinema
Genus Petrovinema
Nematozii acestui gen sunt ciathostomine de dimensiuni medii-mari. Creasta posterioară a bureletului oral este dispusă la nivelul crestei anterioare CO [91]. Vârful papilelor submediane este fusiform, sau în formă de glonț, de două-trei ori mai lungi decât groase. CDI are elementele de trei ori mai numeroase decât elementele CDE; aproximativ egale ca lungime. Elementele CDI au formă de tije, mai lungi decât late, cu vârfurile rotunjite. Cavitatea orală este mai adâncă decât lată sau la fel de adâncă ca și lată, cilindrică. Tunelul dorsal este mamelonat sau sub formă de buton. Istmul esofagian este îngust.
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale sunt mai scurte față de cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali. Vârfurile spiculilor au formă de cârlig sau de harpon.
Femela. Coada este conică sau digitiformă, scurtă sau lungă.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Poteriostomum
Genus Poteriostomum
Nematozii genului Poteriostomum sunt ciathostomine de dimensiuni medii. Bureletul oral este mare, înalt, formă inelară, nedivizat. Vârful papilelor submediane are formă de con și este scurt. Pedunculul papilelor submediane este mai lat decât lung [91]. Elementele CDE sunt mai numeroase și mai scurte față de elementele CDI. Pereții CO sunt drepți, îngroșați posterior, dar nu prezintă nicio îngroșare inelară. Tunelul dorsal este proeminent, lat, mai puțin de 1/2 din adâncimea CO. Istmul esofagian este moderat lățit, delimitată de o cuticulă groasă [95].
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale sunt mai scurte față de cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali. Vârful spiculului are formă de cârlig sau de harpon.
Femela. Coada este conică, lungă, lungimea sa este de două ori mai mare decât diametrul anusului.
Gazde. Equus caballus, E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, E. burchelli.
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Genul Parapoteriostomum
Genus Parapoteriostomum
Strongilii acestui gen sunt ciathostomine de dimensiuni medii-mari. Bureletul oral este mare și arcuit, nedivizat. Vârful papilelor submediane au formă de glonț sau sunt rotunde și scurte [91]. CDE are elementele mult mai numeroase și mai scurte față de elementele CDI. Pereții CO sunt drepți în vedere laterală, sau ușor convecși în vedere dorsoventrală, îngroșați anterior sau posterior, cu o crestătură caracteristică pe creasta posterioară. Tunelul dorsal are formă de buton, sau este absent. Istmul esofagian este mărit în dimensiune.
Masculul. Coasta dorsală are șase ramuri. Coastele ventrale sunt mai lungi față de cele laterale. Lobul dorsal este mai lung decât lobii laterali.
Femela. Coada este digitiformă, conică, scurtă, lungimea sa este de două ori mai mică decât diametrul anusului [171].
Gazde. Equus caballus. E. asinus, E. caballus x E. asinus, E. przewalskii, E. hemionus, Equus burchelli,
Localizare. Cecum, colon.
Distribuție geografică. Cosmopolită.
Identificarea larvelor
Larvae identification
Pentru a putea evalua prevalența speciilor de ciathostomine, trebuie mai întâi ca speciile de paraziți să fie identificate: fie adulții – pe baza cheilor de identificare propuse de Lichtenfels [91, 95], fie larvele – pe baza cheilor de identificare propuse de Madeira de Carvalho, Kornas și col., Santos și col. [78, 109, 110, 160].
În Portugalia, Madeira de Carvalho [109] a observat că există patru grupe de larve de ciathostomine (A, B, C, D) cu opt celule intestinale, aranjamentul lor este diferit; cu șase celule (E), șapte celule (F), opt celule dispuse aleatoriu (G) și nouă celule (H) cu dispunere aleatorie, neavând un aranjament al celulelor intestinale caracteristic (Tabelul nr. 1.1.).
Tipul A (75% din larvele de ciathostomine) este caracteristic pentru mai multe specii și anume: Cylicocyclus insigne, Cyclicocyclus nassatus, Cylicocyclus radiatus, Cylicostephanus minutus, Cyathostomum catinatum, Cyathostomum pateratum și Cylicostephanus longibursatus [178].
Tabelul nr. 1.1.
Tipurile de ciathostomine identificate prin numărul și aranjamentul celulelor intestinale [109].
Cyathostomins types identification by number and arrangements of intestinal cells.
Tipul larvar de ciathostomine
Nr. de celule intestinale
Aranjamentul celulelor intestinale
Tipul A
8
2+6
(primele 2 celule în linie dublă și 6 într-o singură linie)
Tipul B
8
4+4
(8 celule dispuse în linie dublă)
Tipul C
8
2+2+4
(primele 4 celule în linie dublă și următoarele 4 într-o singură linie)
Tipul D
8
Într-o singură linie
Tipul E
6
Aleatoriu
Tipul F
7
Aleatoriu
Tipul G
8
Aleatoriu
Tipul H
9
Aleatoriu
Gyalocephalus capitatus
12
În linie dublă
Tipul C (12% din larvele de ciathostomine) corespunde speciilor: Cylicostephanus calicatus, Cylicostephanus hybridus, Cylicostephanus longibursatus [15].
În 1963, Barus a prezentat un set de măsurători ale larvelor (lungimea corpului cu tunică, lățimea corpului, distanța dintre inelul nervos și extremitatea cefalică, lungimea esofagului și a intestinului) pentru speciile: Cyathostomum catinatum, Cylicocyclus nassatus, Cylicocyclus ashworthi, Cylicodontophorus bicoronatus, Cyathostomum pateratum și Cylicostephanus goldi [10].
Kornaś și col. în 2009 au identificat larvele pe baza măsurătorilor propuse de Barus și a numărului plus aranjamentul de celule intestinale propus de Madeira de Carvalho, având un rezultat mult mai bun (63% de identificări corecte) decât dacă ar fi folosit doar metoda măsurării caracterelor morfologice (48% de identificări corecte), sau doar metoda calitativă, bazată pe aranjamentul celulelor intestinale și repartizarea lor pe grupe (Fig. nr. 1.2., Tabelul nr. 1.2.) [78].
Fig. nr. 1.2. Stadiul infestant L3 de ciathostomine și parametrii analizei morfologice; A-lungimea larvei cu tunică; B-lungimea corpului larvei; B1-lungimea esofagului; B2-lungimea intestinului; B3-distanța dintre capătul intestinului și extremitatea posterioară a corpului larvei; C-lățimea corpului [78].
Cyathostominae infective larvae and analyzed morphological parameters; A-length of the larvae with sheath, B- larvae body, B1-oesophagus, B2-intestine, B3-end of the intestine to the end of the larvae body, C-body breadth.
Tabelul nr. 1.2.
Caracterele morfometrice ale L3 de Cyathostomum [109].
Morphometric characteristics of the L3 Cyathostomum
Tipul larvar (N)
μm
L. larvă
L. esofag
L. intestinu-lui
l. larvă
L. teaca cozii
L. extremi-tății distale
L. coadă
Corp larvă/E. distală
Cya. A
(N=100)
M. A.
811,9
180
250,8
26,1
345
300,4
45
1,7
Mediana
810
176,3
250
25
350
305
45
1,7
Min-max
672-930
157,5-205
195-335
22,5-30
265-420
225-380
10-65
1,3-2,3
D. S.
58,85
11,31
28,81
1,84
35,28
34,91
7,96
0,22
Cya. B
(N=10)
M. A.
828,2
196,1
235,3
26,1
374,5
320,5
54
1,6
Mediana
829,5
184
228,8
25,8
375,5
323
50
1,6
Min-max
740-920
162,5-295
200-310
25-27,5
300-447,5
257,5-355
42,5-92,5
1,4-1,9
D. S.
50,49
37,32
33,38
1,17
37,53
28,5
14,05
0,17
Cya. C
(N=50)
M. A.
847,8
185,9
257,4
27,1
363,3
315,9
47,4
1,7
Mediana
860
185
250
27,5
366,25
321,3
50
1,6
Min-max
640-972
145-210
165-335
23-31,5
255-487,5
220-425
25-95
1,2-2,3
D. S.
61,98
13,99
36,28
2,26
37,74
35,9
9,55
0,23
Cya. D
(N=50)
M. A.
842,8
181,4
256,5
25,9
374
325,3
48,7
1,6
Mediana
830
181,3
252,5
25
373,8
325
50
1,6
Min-max
732-982
165-230
197,5-315
24,5-30
315-450
270-400
35-75
1,3-2,1
D. S.
54,49
12,25
28,41
1,14
33,95
32,59
8,5
0,16
Cya. E
(N=3)
M. A.
773,3
199,5
204,3
24,5
332,5
290
42,5
1,7
Mediana
785
191
225
25
327,5
295
50
1,7
Min-max
726-809
180-227,5
162,5-225,5
23-25,5
325-345
275-300
27,5-50
1,4-1,9
D. S.
42,71
24,86
36,23
1,32
10,9
13,23
12,99
0,25
Cya. F
(N=10)
M. A.
824,2
184,8
236,3
25,3
364,3
318,5
45,8
1,6
Mediana
849
185,8
237,5
25
387,5
337,5
47,5
1,5
Min-max
592-931
162,5-195
148-307,5
22,5-29
215-417,5
185-365
30,55
1,4-2,2
D. S.
94,17
9,29
43,62
1,98
60,32
53,85
8,5
0,24
Cya. G
(N=10)
M. A.
847,8
181,5
252,7
26
375,6
328,8
46,75
1,6
Mediana
837,5
182,3
235,5
25
381,3
328,8
50
1,6
Min-max
755-960
166-203
205-338
25-29
332,5-410,5
292,5-365
40-55
1,4-1,9
D. S.
60,54
11,69
47,81
1,63
25,29
26,16
5,53
0,17
Cya. H
(N=5)
M. A.
886
187,7
270,6
27,5
372,2
324
48,2
1,7
Mediana
905
181
290
27,5
371
325
46
1,7
Min-max
791-945
177,5-205
213-325
25-30
325-415
280-360
45-55
1,4-2,1
D. S.
59,41
11,84
48,98
2,50
32,7
29,03
4,32
0,27
Cya.-Cyathostomum, N-numărul de larve studiate; L-lungimea; l-lățimea; L extremității distale=L teaca cozii-L coadă; Corpul larvei=L esofag+L intestin+l larvă+L coadă; M. A.-media aritmetică; Min.-max.-minim-maxim; D. S.-deviație standard.
Cya.-Cyathostomum, N-number of larvae; L-length; l-breadth; L distal extremity=L tail sheath-L tail; Larvae body=L esophagus+L intestine+l larvae+L tail; M. A.-media aritmetică; Min.-max.-minimum-maximum; D. S.-standard deviation.
Ciclul biologic
Life cycle
Ciathostominele au un ciclu biologic direct, nemigrator, fără nicio gazdă intermediară, localizat în mucoasa, submucoasa intestinului gros (Fig. nr. 1.3).
Fig. nr. 1.3. Ciclul biologic al ciathostominelor [192].
Cyathostomins life cycle.
Ouăle sunt eliminate în mediul extern odată cu fecalele ajung la stadiul infestant (L3) în 3-5 zile. Rapiditatea dezvoltării din stadiul larvar 1 până în stadiul infestant, L3, este direct proporțională cu temperatura și umiditatea. Astfel, pe perioada verii se întâlnește un maxim al gradului de infestații. Infestarea are loc prin consumul L3 infestante, care, ajunse în tubul digestiv, se debarasează de tunicile de năpârlire (cu rol protector împotriva factorilor atmosferici). L3 pătrund în peretele intestinal al ileonului, cecului sau colonului, se înfundă în glandele Lieberkühn, unde, ca mijloc de apărare, acestea se vor închista. Există două căi de dezvoltare ale stadiului timpuriu larvar 3 (EL3) și anume: fie năpârlesc și dau naștere larvelor 4, fie rămân închistate și întră în hipobioză. EL3 se diferențiază de stadiul avansat larvar 3 (LL3), la care se observă faringele alungit. LL3 se vor dezvolta în L4, identificate prin prezența capsulei orale. Larvele 4 au 4-5 mm, au culoarea roșie și se hrănesc cu sânge sau țesuturi. L4 se reîntorc în lumen, năpârlesc în L5 și apoi dau naștere la adulți fertili [8]. Femela va depune ouăle, după acuplarea cu masculul, iar ciclul biologic se va relua. Stadiul timpuriu larvar 3 poate rămâne închistat în mucoasa, submucoasa ceculului sau colonului pe o perioadă îndelungată. Peste 90% din EL3 închistate pot intra în hipobioză, rămânând în peretele intestinal pentru o perioadă cuprinsă între patru luni și până la doi ani [148].
La sfârșitul sezonului de pășunat, toamna, când este prezent un număr mare de adulți de ciathostomine în intestinul gros, EL3 închistate primesc un semnal pentru a intra în hipobioză. Un factor favorizant pentru ieșirea larvelor din hipobioză este scăderea populației de adulți de la sfârșitul iernii sau începutul primăverii. Pentru larvele care nu intră în hipobioză perioada prepatentă este de 5-6 săptămâni [37].
În cazul infestațiilor experimentale s-a demonstrat că perioada prepatentă variază în funcție de modul administrării, astfel că în cazul unei infestații singulare perioada prepatentă este, în medie, de 53 zile, cu limite cuprinse între 48-62 zile, iar în cazul infestației multiple (trickle infection) cu o cantitate mică de ciathostomine, pe parcursul mai multor zile, perioada prepatentă este de aproximativ 65 zile, cu limitele cuprinse între 60-77 zile [96]. Datorită hipobiozei, perioada prepatentă se poate întinde pe toată perioada de iarnă [43].
Informațiile despre perioada prepatentă a fiecărei specii de ciathostomine în parte sunt insuficiente, dar a fost observat că speciile ce sunt localizate în cecum sunt eliminate mai târziu prin fecale decât cele din colon [80].
Pentru ciathostomine hipobioza reprezintă o modalitate importantă de supraviețuire peste iarnă. Larvele hipobiotice pot supraviețui câteva luni sau chiar ani [97, 115]. La pășune larvele supraviețuiesc peste iarnă, dacă temperaturile nu sunt foarte scăzute.
Peachey și col. în 2018 au cercetat legătura dintre compoziția florei microbiene intestinale și numărul de ouă de ciathostomine. Aceștia au observat o creștere a populației florei microbiene intestinale (Methanomicrobia și Dehalobacterium) atunci când încărcătura parazitară este scăzută, față de situația când numărul de ouă de ciathostomine a fost crescut [141].
Evoluția este sezonieră, cu un maximum al posibilităților de infestare la sfârșitul verii și toamna. Este posibilă dezvoltarea a două generații pe an [43].
Prevalența
Prevalence
Majoritatea efectelor patogenice și a aspectelor epidemiologice ale ciathostominozei sunt legate de stadiile larvare închistate în mucoasa intestinului gros [56, 57, 65, 107].
Ciathostominele au fost găsite la majoritatea cabalinelor studiate, în proporție de peste 70%, până la 100%, fiecare cabalină în parte având mai multe specii de ciathostomine. În Franța, Ucraina, Statele Unite ale Americii, Australia au fost identificate cu o frecvență ridicată: Cyathostomum catinatum, Cylicocyclus nassatus și Cylicostephanus longibursatus. În Brazilia, Cylicocyclus nassatus se numără printre cele mai des întâlnite specii de ciathostomine. Alte specii cu o prevalență ridicată la nivel mondial sunt: Cylicostephanus minutus, Cylicostephanus calicatus și Cylicocyclus insigne [20, 36, 50, 99, 101, 102, 107, 119,153, 164, 170].
În România, în zona Bazoșul Nou, Morariu și col. în 2007, au identificat următoarele specii de ciathostomine: Cyathostomum catinatum 25%, Cyathostomum pateratum 7,30%, Cyathostomum tetracanthum 2,08%, Cylicocyclus brevicapsulatus 12,50%, Cylicocyclus insigne 8,33%, Cylicocyclus leptostomum 1,04%, Cylicocyclus nassatus 7,30%, Cylicocyclus radiatus 2,08%, Cylicostephanus calicatus 3,12%, Cylicostephanus goldi 5,21%, Gyalocephalus capitatus 2,08%, Parapoteriostomum mettami 2,08% și Petrovinema poculatum 3,12% [123].
În 2002, Morariu și col. au studiat epidemiologia infestației cu strongili la cabaline în Stațiunea Didactică Experimentală Timișoara (Tabelul nr. 1.3) [122].
Tabelul nr. 1.3.
Ponderea speciilor de ciathostomine la începutul, mijlocul și sfârșitul studiului [122].
The prevalence of cyathostomins species at the beginning, middle and end of the study
Specificația
Total genuri
Cya. A
Cya.
B
Cya. C
Cya. D
Cya.
F
Cya.
G
Gyalo.
07.05.
2001
Medie/ml
-
102
46
74
78
45
34
24
Total/100ml
38500
7140
3220
5180
5460
3150
2380
1680
%
100
18,54
8,36
13,45
14,18
8,18
6,18
4,36
08.10.
2001
Medie/ml
-
59
16
31
27
10
10
6
Total/100ml
14000
4130
1120
2170
1890
700
700
420
%
100
29,5
8
15,5
13,5
5
5
3
22.04.
2002
Medie/ml
-
37
13
22
15
-
4
-
Total/100ml
8540
2590
910
1540
1050
-
280
-
%
100
30,33
10,66
18,04
12,34
-
3,28
-
Osterman Lind și col. în 2003 au identificat 15 specii de ciathostomine la o fermă de armăsari din Suedia. Primele șase specii prevalente, care reprezintă 91% din încărcătura parazitară sunt: Cylicostephanus longibursatus, Cylicocyclus nassatus, Cyathostomum catinatum, Cylicocyclus leptostomum, Cylicostephanus minutus și Cylicostephanus calicatus [136]. Aceleași specii se numără printre primele 10 specii prevalente identificate prin necropsii din: Marea Britanie [135], Olanda [59], Polonia [62], Statele Unite ale Americii [153, 172], Africa de Sud [79], Australia [20], Brazilia [164].
Prevalența ciathostominelor în Ucraina este de 100%, după Kuzmina și col., 2005. Studiul a cuprins 44 de cabaline din Poltavska oblast, Kyivska oblast și Sumska oblast. Cylicocyclus nassatus a reprezentat 29,5% din numărul total de ciathostomine, Cyathostomum catinatum 13,7%, Cylicostephanus longibursatus 9,2%, Cylicocyclus ashworthi 6,2%, Cylicostephanus calicatus 4,9%, Cylicocyclus leptostomum 8,4%, Cylicostephanus minutus 4,1%, Coronocyclus coronatus 2,9%, Cylicostephanus goldi 1,8%. Prevalența pe specii a fost: Cyathostomum catinatum 100%, C. pateratum 45,5%, Coronocyclus coronatus 72,7%, C. labiatus 50%, C. labratus 38,6%, Cylicocyclus nassatus 100%, C. ashworthi 93,2%, C. leptostomum 84,1%, C. insigne 36,4%, C.radiatus 4,5%, Cylicostephanus calicatus 84,1%, C. longibursatus 93,2%, C. minutus 81,8%, C. hybridus 11,4%, C. goldi 75%, Petrovinema poculatum 27,3%, Poteriostomum imparidentatum 18,2%, Gyalocephalus capitatus 2,3% [80].
În Ucraina și Polonia cinci specii de ciathostomine au o prevalență ridicată și anume: Cyathostomum catinatum, Cylicocyclus nassatus, Cylicostephanus longibursatus, Cylicostephanus goldi și Cyathostomum pateratum (Fig. nr. 1.4. și 1.5.) [81].
Fig. nr. 1.4. Prevalența și proporția speciilor din comunitatea strongilidă a cabalinelor din Sud-Estul Poloniei [81].
The prevalence and proportion of the strongyles species in horses from South-Eastern Poland
Fig. nr. 1.5. Prevalența și proporția speciilor din comunitatea strongilidă a cabalinelor din Vestul Ucrainei [81].
The prevalence and proportion of the strongyles species in horses from Western Ukraine.
CAT-Cyathostomum catinatum, NAS-Cylicocyclus nassatus, LON-Cylicostephanus longibursatus, GOL-Cylicostephanus goldi, PAT-Cyathostomum pateratum, CAL-Cylicostephanus calicatus, ASH-Cylicocyclus ashworthi, LEP-Cylicocyclus leptostomum, LBR-Coronocyclus labratus, COR-Coronocylcus coronatus, INS- Cylicocyclus insigne, LAB-Coronocyclus labiatus, IMP-Poteriostomum imparidentatum, MIN-Cylicostephanus minutus, RAD-Cylicocyclus radiatus, ELO-Cylicocyclus elongatus, MET-Parapoteriostomum mettami, POC-Petrovinema poculatum, BRE-Cylicocyclus brevicapsulatus, ACU-Craterostomum acuticaudatum, HYB-Cylicotephanus hybridus, BIC-Cylicodontophorus bicoronatus.
Lyons și Tolliver în 2013 au identificat 12 specii de ciathostomine la patru cai dintr-o fermă din Central Kentucky deparazitați cu ivermectină. Speciile cele mai des întâlnite au fost: Cyathostomum catinatum, Cylicocyclus nassatus, Cylicostephanus calicatus; celelalte nouă specii au fost: Coronocyclus coronatus, C. labiatus, C. labratus, Cyathostomum pateratum, Cylicocyclus ashworthi, C. leptostomum, Cylicostephanus goldi, C. longibursatus, C. minutus [108].
Un studiu realizat în Italia, Marea Britanie și Germania de către Traversa și col. în 2010 relevă că primele cinci specii prevalente sunt Cylicocylus nassatus (87,2%), Cylicostephanus longibursatus (86,2%), Cyathostomum catinatum (81,3%), Cylicostephanus goldi (78,4%) și Cyathostomum pateratum (75,5%). În Italia Cylicocyclus insigne are aceeași prevalență cu Cyathostomum pateratum. În Marea Britanie Clc. Insigne are o prevalență egală cu Cylicostephanus longibursatus, iar în Germania Cylicocyclus ashworti a avut o prevalență mai mare decât Cyathostomum catinatum [174].
La 8 mânji (patru ponei și patru cai) dintr-o fermă din aceeași zonă a statului Kentucky, prevalența ciathostominelor a fost identificată de către Lyons și col. în 2011 (Fig. nr. 1.6.) [100].
Fig. nr. 1. 6. Proporția speciilor de strongili nemigratori găsită la mânjii examinați [100].
The proportion of strongyles species found in foals.
LON Cylicostephanus longibursatus, CAT Cyathostomum catinatum, GOL Cylicostephanus goldi, CAL Cylicostephanus calicatus, NAS Cylicocyclus nassatus, COR Coronocyclus coronatus, MIN Cylicostephanus minutus, LAB Coronocyclus labiatus, LEP Cylicocylcus leptostomus, LBR Coronocyclus labratus, PAT Cyathostomum pateratum, HYB Cylicostephanus hybridus, ASH Cylicocyclus ashworthi, INS Cylicocyclus insigne, IMP Poteriostomum imparidentatum, BID Cylicostephanus bidentatus, TSE Triodontophorus serratus.
Într-un studiu realizat în rezervația "La Sierra Madre de Chiapas" din Mexic de către Güiris și col. în 2010, pe 90 de cai, prevalența ciathostominelor a fost de 74,1%. Caii nu au fost dehelmintizați pe perioada studiului (patru ani), iar probele au fost recoltate transrectal. Doi cai au murit și au fost necropsiați imediat, iar speciile identificate din intestinul gros au fost: ciathostomine, strongili migratori, oxiuri, ascarizi și gasterofili. Au fost identificate 15 specii de ciathostomine: Cylicostephanus longibursatus, Cylicostephanus goldi, Cylicostephanus minutus, Cylicostephanus bidentatus, Cylicostephanus asymetricus, Cylicocyclus leptostomum, Cylicostephanus insigne, Cylicostephanus tetracanthum, Cylicostephanus bicoronatus, Coronocyclus labiatus, Coronocyclus labratus, Coronocyclus coronatus, Tridentoinfundibulum gobi și Petrovinema poculatum. Cel mai frecvent întâlnită specie a fost Cylicostephanus goldi, urmată de Cylicostephanus longibursatus, Cylicocyclus leptostomum, Coronocyclus coronatus, Coronocyclus labiatus și Tridentoinfundibulum gobi [66].
Pereira și Vianna, în 2006, au demonstrat că prevalența ciathostominelor (Coronocyclus, Cyathostomum, Cylicocyclus, Cylicodontophorus, Parapoteriostomum, Petrovinema, Cylicostephanus și Poteriostomum) a fost de 100%, reprezentând 88,58% din totalul încărcăturii parazitare a 16 cai și 4 catâri, având cea mai mare abundență (691,60 paraziți/animal studiat). Studiul a fost realizat pe o perioadă de 12 ani, ecvinele au fost selectate din 10 orașe din Valea Paraíba, statul São Paulo, Brazilia la sfârșitul perioadei ecvinele fiind necropsiate [144].
Cele mai des întâlnite 14 specii de ciathostomine din Australia au fost: Cyathostomum catinatum (la 76% din cai), Coronocyclus coronatus (65%), Cyathostomum pateratum (33%), Coronocyclus labiatus (30%), Cylicostephanus calicatus (70%), Cylicostephanus longibursatus (67%), Cylicostephanus goldi (43%), Cylicostephanus minutus (26%), Cylicocyclus nassatus (67%), Cylicocyclus leptostomum (41%), Cylicocyclus insigne (41%), Cylicocyclus radiatus (33%), Cylicocyclus brevicapsulatus (22%) și Poteriostomum imparidentatum (24%) [119].
Francisco și col. în 2009, au observat o prevalență mai mare la caii crescuți în sistem extensiv (silvopastoralism) (86%) decât la cei crescuți în fermă (42%) [61].
Young și col. în 1999 au realizat un studiu în care au identificat prezența larvelor de ciathostomine la caii domestici deparazitați, dar și la cei sălbatici nedeparazitați din anul 1972. La caii sălbatici au fost identificate larve de Gyalocephalus capitatus 0,25%, Poteriostomum spp. 0,25% și 96% larve de ciathostomine ce nu au putut fi diferențiate. La caii domestici, prezența larvelor de ciathostomine ce nu au putut fi diferențiate a fost de 99,9% [185].
Surse și căi de infestație
Sources and ways of infestation
Sursa de paraziți este reprezentată de cabalinele parazitate, bolnave și cele cu forme latente. Un cal cu o infestație severă poate elimina 2000 de ouă per gramul de fecale. Un cal cu o încărcătură de 1000 de ouă per gramul de fecale va elimina în fiecare zi 30 milioane de ouă la pășune [86]. S-a constatat că dacă iepele nedehelmintizate sunt plasate pe pășuni sănătoase, mânjii vor fi puternic infestați. Din contră, dacă iepele tratate vor fi plasate pe pășuni contaminate, mânjii vor avea o infestație slabă.
Infestarea cabalinelor are loc în principal la pășune, pe cale orală, odată cu iarba sau cu apa; elementele infestante sunt: fie L3 care au supraviețuit pe pășune din anotimpul precedent, fie L3 care se dezvoltă din ouăle eliminate odată cu fecalele pe pășune de cai în acel moment. Nu trebuie neglijate nici posibilitățile de infestare la grajd (iarba recoltată de pe pășuni contaminate, a apei de băut contaminate, sau prin achiziționarea de noi cabaline cu statut parazitar necunoscut. Masa de fecale se comportă ca un rezervor de ciathostomine în toate anotimpurile, în special vara/sezonul secetos; mai mulți autori au afirmat că larvele nu migrează spre iarbă în acest anotimp [82, 118, 133,150].
Potențial biotic
Biotic potential
Ouăle embrionate sunt mai puțin rezistente la frig decât cele morulate [43, 54]. Larvele infestante sunt mai rezistente decât celălalte stadii larvare. Ouăle eliminate în mediul extern când temperaturile sunt mai scăzute, se vor dezvolta foarte încet, dar vor supraviețui și se vor dezvolta în L3 într-un procentaj mai ridicat față de cele eliminate în mediul extern când seceta este asociată cu temperaturi crescute, însă ouăle neembrionate sunt distruse de temperaturile sub 0˚C. Uscăciunea, razele solare directe, temperaturile foarte scăzute au efect distructiv asupra formelor parazitare.
Ouăle care se află: fie la o adâncime de 3 cm în sol, fie în apă la o adâncime mare, slab oxigenată, nu se mai dezvoltă [31].
Temperatura optimă pentru eclozionarea ouălor de ciathostomine este de 25˚C. Temperatura influenţează procentajul de eclozionare al ouălor, dar şi dezvoltarea lor de la stadiul de ou până la cel de L3 (Tabelul nr. 1.4.) [71].
Tabelul nr. 1.4.
Efectul temperaturii asupra dezvoltării larvelor de strongili, de la eclozionare până la stadiul de larvă infestantă L3 [71].
Temperature effect on strongyles larvae development, from egg to L3.
Temperatură
Procentul de larve eclozionate→L3
Timpul necesar de la eclozionare până la L3
˂8˚C
0
-
10˚C
3
˃35 zile
12˚C
17
26 zile
15˚C
35
16 zile
20˚C
55
8 zile
22˚C
65
6 zile
25˚C
68
5 zile
28˚C
44
4 zile
30˚C
32
3 zile
35˚C
10
2 zile
˃38˚C
0
-
Morariu și col. în 2008, au realizat un studiu privind gradul de poluare al pășunii din Radimna, județul Caraș-Severin. Gradul de poluare al pășunii atinge vârful în luna octombrie (45,25%) (Tabelul nr. 1.5.). Acest studiu demonstrează că supraviețuirea larvelor infestante este legată de temperatură și umiditate. În lunile octombrie și noiembrie, când temperatura este cuprinsă între 4-18°C, iar umiditatea este optimă, numărul de larve infestante pe pășune atinge vârful, iar în lunile reci, numărul L3 scade semnificativ [124].
Tabelul nr. 1.5.
Numărul de L3 de ciathostomine colectate de pe pășunea din Radimna [124].
Cyathostomins L3 number collected from Radimna village pasture.
Specia
Numărul de L3 pe luni (%)
Octombrie
Noiembrie
Martie
Aprilie
Mai
Ciathostomine
17,608
(45,25%)
7,556
(39,08%)
435
(12,50%)
1,277
(19,36%)
4,255
(35,71)
Quinelato și col., în 2008, au arătat distribuția ouălor și a L3 pe covorul ierbos, la bază sau la vârf, în funcție de factorii atmosferici sau de ora colectării fecalelor/probelor de iarbă în sud-estul tropical al Braziliei (Fig. nr. 1.7., 1.8., 1.9., 1.10. și 1.11.) [149].
/
Fig. nr. 1.7. Media lunară a temperaturii aerului (T) și a solului (Ts) și totalul cantității de ploi înregistrate în perioada februarie 2005-martie 2007[149].
Monthly average air temperature (T), soil temperature (Ts) and total rainfall from February 2005 to March 2007.
/
Fig. nr. 1.8. Numărul de ouă per gramul de fecale (OPG) din februarie 2005 până în ianuarie 2007[149].
Number of eggs per gram (EPG) from February 2005 to January 2007.
/
Fig. nr. 1.9. Procentajul L3 de ciathostomine din probele de fecale și iarbă din februarie 2005 până în ianuarie 2007 [149].
Percentage of cyathostomins infective larvae recovered from fecal and grass samples from February 2005 to January 2007
/
Fig. nr. 1.10. L3 de ciathostomine din fecale la diferite ore (8 a.m, 1 p.m., 5 p.m.) [149].
Cyathostomin infective larvae recovery from feces at different collection times (8 a.m., 1 p.m., 5 p.m.).
/
Fig. nr. 1.11. Rezistența L3 de ciathostomine (săptămâni-S) din probele de fecale și iarbă din perioada februarie 2005-ianuarie 2007 [149].
Cyathostomins infective larvae survival (weeks) in feces and grass samples from February 2005 to January 2007.
Numărul cel mai mare al L3 de ciathostomine colectate de la baza ierbii a fost înregistrat la ora 8 a.m., iar cele mai multe larve au fost întâlnite în august și octombrie 2005; iar de la vârful ierbii a fost înregistrat la ora 1 p.m., cele mai multe L3 fiind întâlnite în octombrie 2007. Rezistența L3 de ciathostomine a fost de până la 7 săptămâni în perioada cu precipitații și 10 săptămâni în cea secetoasă [149].
Larvele infestante de ciathostomine pot supraviețui pe pășune 12 luni, sau chiar mai mult, dacă temperatura este propice, iar umiditatea este suficientă [86].
Dintre agenții chimici, cianamida de calciu, sulfatul feros, azotatul de amoniu, sarea potasică, superfosfatul au efect nociv asupra larvelor [54, 128]. Sărurile de cadmiu și anume clorura de cadmiu este cea mai activă, prin omogenizare cu fecalele, inhibă dezvoltarea larvară [54].
Anumiți detergenți pe bază de alchil-sulfonați de sodiu, dar și derivatul sulfo-iodat al 3-9 dietil-tridecanol, utilizate pe ouă, dar și pe larve izolate, în suspensie de ser fiziologic. În funcție de concentrație aceasta poate împiedica eclozionarea ouălor, inhiba embrionarea ouălor, avea o acțiune letală asupra larvelor infestante în 24 ore în proporție de 94%. Din păcate paraziții sunt încorporați în masa de fecale, iar din această cauză sunt necesare concentrații ridicate de până la 2,5% [54].
Anumite organofosforice au o acțiune bună ovocidă și larvicidă. Neguvonul este unul dintre cele mai active organofosforice, el poate fi amestecat sau nu cu fecalele, păstrându-și eficacitatea [54].
Ciupercile nematofage Arthrobotrys oligospora și flagrans (hifomiceți) sunt responsabile de producerea în abundență de clamidospori cu pereți îngroșați. Acest fapt permite supraviețuirea clamidosporilor în pasajul lor prin tractul gastro-intestinal al cailor. Ei sunt eliminați întregi odată cu fecalele în mediul extern. Această ciupercă în mediul extern dezvoltă un sistem de hife extensiv cu capcane, cu ajutorul cărora prinde larvele infestante de nematode pentru a obține azotul și carbonul din acestea, necesar dezvoltării ciupercii [1, 54, 140].
Factori favorizanți
Predisposing factors
Principalii factori favorizanți ai infestației cu ciathostomine sunt: vârsta, anotimpul și intervalul de timp trecut de la ultima deparazitare [181].
Cabalinele tinere au o receptivitate crescută față de cele mature [97, 102], dar boala se poate întâlni la toate cabalinele, indiferent de vârstă sau anotimp [70]. Osterman Lind și col. în 1999 și Larsen și col. în 2002 au observat că, la vârsta de 2-3 ani, cabalinele prezintă o receptivitate crescută la infestația cu ciathostomine în Suedia [88, 137]. Imunitatea dobândită natural față de ciathostomine crește odată cu vârsta, dar rămâne incompletă [76].
Francisco și col., în 2009, au observat că prevalența ciathostominelor este influențată de vârstă și de sex (Tabelul nr. 1.6.) [61].
Tabelul nr. 1.6.
Prevalența ciathostominelor la cabaline influențată de vârstă, sex [61].
Cyathostomins prevalence in horses, influenced by age and gender.
Prevalența
Cabaline crescute în fermă
Cabaline crescute în silvopastoralism
Vârsta
<3
32
74
3-10
61
88
>10
67
90
Sexul
Femelă
50
86
Mascul
33
77
Hipobioza L3 este dependentă de anotimp și/sau climat, dar și de imunitatea dobândită sau cea legată de vârsta gazdei [49]. La pășune, în zonele cu climă temperată, are loc acumularea de larve în intestinul gros, iar în lunile mai reci L3 devin larve hipobiotice. Nielsen și Lyons în 2017 au observat că încărcătura de larve închistate este considerabil mai mare în perioada de pășunat [131]. Odată cu venirea primăverii, când temperaturile sunt mai crescute față de iarnă, acestea vor ieși în masă din hipobioză, emergența masivă a larvelor (sute sau poate mai mult de un milion de larve) purtând denumirea de ciathostominoza larvară, caracterizată clinic printr-o enteropatie cu pierderi de proteine, diaree cronică, emaciere. În zonele cu climă tropicală se observă contrariul, larvele devin hipobiotice în lunile calde de vară, iar emergența larvelor are loc în toamnă [11].
Mfitilodze și Hutchinson, în 1990, și Bucknell și col., în 1995, au observat că temperatura ambientală nu este un factor principal în distribuția geografică a speciilor de ciathostomine, astfel că, în zonele cu climă tropicală și temperată, speciile întâlnite au fost similare [20, 119].
Alți factori favorizanți evoluției ciathostominelor din stadiul de ou până la stadiul infestant îl reprezintă temperatura crescută și umiditatea.
Dintre cauzele care favorizează menținerea infestației parazitare mai importante sunt: densitatea mare pe unitatea de suprafață, nerotirea animalelor pe pășune, pășunarea împreună a cabalinelor de vârste diferite, igienă necorespunzătoare în adăposturi.
Pe pășuni există zone cu iarbă joasă și zone cu iarbă înaltă. În anotimpurile cu regim pluviometric crescut, prin inundarea pășunii este posibilă contaminarea zonelor cu iarbă joasă, pornind de la crotinele ce au adăpostit L3 și, consecutiv, infestarea masivă a cabalinelor. În perioada de secetă, dar și-n caz de suprapopulare a pășunii, zonele cu iarbă înaltă reprezintă sursa majoră de infestație. Pășunile umede sunt cele care adăpostesc un număr mai mare de ciathostomine. Pe baza mișcărilor, larvele se pot dispersa 20-30 cm în jurul fecalelor. Factorii atmosferici fac ca dispersia larvelor pe pășune să fie mult mai importantă. Alți factori ce pot crește receptivitatea la infestația cu ciathostomine sunt: gestația, bolile intercurente, virginitatea parazitară, alimentația deficitară, stările de imunosupresie [54, 168].
Chimiorezistența
Drug resistance
Dezvoltarea speciilor și a populațiilor de paraziți care prezintă rezistență la unul sau mai multe antihelmintice reprezintă o problemă de mare actualitate. Majoritatea antihelminticelor curente disponibile și folosite în controlul parazitologic fac parte din trei grupe principale: benzimidazolice, tetrahidropirimidinice și lactone macrociclice.
Larga folosire a antiparazitarelor pentru controlul infestației parazitare a animalelor aflate la pășune a avut ca rezultat dezvoltarea rezistenței, aceasta devenind principala problemă de teren în mai multe țări. Există mai mulți factori care trebuie luați în considerare înainte de a pune diagnosticul de chimiorezistență. În primul rând, trebuie reamintit că o varietate de condiții pot cauza semne clinice similare cu cele asociate în mod normal cu parazitismul. În al doilea rând, antiparazitarele pot fi ineficiente în controlul parazitologic din alte motive, altele decât rezistența, cum ar fi: subdozajul, datorat unei cântăriri necorespunzătoare.
Pentru identificarea rezistenței ciathostominelor la diferite clase de antiparazitare au fost concepute teste in vivo și in vitro.
Metode in vivo de detectare a rezistenței față de antiparazitare
Drug resistance in vivo methods of detection
FECRT – Testul reducerii numărului de ouă din fecale
FECRT – Fecal egg count reduction test
Acest test este folosit pentru cunoașterea eficacității unor antiparazitare prin compararea numărului de ouă de fecale înainte și după tratament. FECRT reprezintă în continuare „gold-standardul” pentru identificarea rezistenței [143, 177, 182]. Pentru o interpretare corectă a rezultatelor este indicat să fie luat în calcul și un grup martor, netratat, însă acest lucru nu este întotdeauna posibil. Probele de fecale se vor recolta în zilele 0 înainte de tratament, apoi în zilele 7, 14 zile post tratament. Culturile de larve se realizează pentru a determina speciile implicate, tipurile (A-F) de ciathostomine sau/și strongili migratori.
FECRT=
OPG înainte de tratament
0 day
−OPG ziua 14 după tratament
OPG ziua 0
x 100
Cabalinele nu vor fi tratate cu 8-12 săptămâni înainte de test, iar numărul minim de cai pentru a efectua acest test este de șase, cu o infestație medie spre ridicată.
ERP – Perioada de reapariție a ouălor
ERP – egg reappearance period
Intervalul de timp scurs dintre administrarea antiparazitarului și reapariția ouălor de paraziți în fecale poartă denumirea de perioada de reapariție a ouălor. Unii cercetători, precum Sangster și Lyons și col. consideră că o reducere a acestei perioade trebuie privită ca un prim semnal de alarmă în ceea ce privește instalarea chimiorezistenței [104, 158]. ERP poate fi definită și ca intervalul de timp necesar dintre deparazitare și momentul în care OPG este cu 10% mai mare sau egal, față de OPG-ul din perioada anterioară deparazitării [17, 176, 180].
ERP pentru fenbendazol, este de șase-opt săptămâni, iar pentru ivermectină 8-12 săptămâni.
Pentru a afla această perioadă se vor recolta probe de fecale din două în două săptămâni până când numărul de ouă per gram de fecale este fie egal, fie cu 10% mai mare decât numărul de ouă inițial, din ziua deparazitării. Probele vor fi examinate cu ajutorul metodei coproparazitologice McMaster.
Metode in vitro de detectare a rezistenței față de antiparazitare
Drug resistance in vitro methods of detection
Tehnici de biologie moleculară pentru detectarea rezistenței față de antiparazitare
Molecular assays for drug resistance identification
PCR (Polymerase chain reaction) sau reacția de polimerizare în lanț este o reacție de amplificare enzimatică in vitro a unei secvențe de ADN. Este o tehnică prin care se generează numeroase copii identice, pornind (teoretic) de la o singură moleculă de ADN, numită template. Ca urmare, mai multe molecule sunt mai ușor de detectat, de analizat și de prelucrat ulterior [42].
Principalele componente ale reacţiei (ce alcătuiesc amestecul PCR – PCR mix) sunt:
– ADN-ul matriţă (template);
– ADN-polimerază termostabilă (cu o activitate optimă la aprox. 70°C);
– primeri oligonucleotidici (minim doi, complementari, la capătul 3` al fiecărei catene, sens și anti-sens);
– dezoxinucleotidtrifosfați (dNTP) – sunt nucleotide care conțin grupări trifosfat, ”cărămizile” din care se sintetizează noile catene de ADN;
– tamponul de reacţie (conține Tris-hidroxi-aminometan – ca substanţă amfoter -, şi MgCl2, pentru funcţionarea optimă a ADN polimerazei);
– ioni de Mg2+
– ioni de K+.
Pentru a putea identifica ciathostominele chimiorezistente sunt necesare două seturi de doi primeri. Fiecare set conține același primer revers (CN30R, non alele-specifice) și unul din cele două alele specifice ale primerului forward (Cn24FS sau Cn25FR) (Coles și col., 2006). Genotiparea unei populații de ciathostomine susceptibile sau rezistente față de benzimidazolice arată că o diminuare a genotipului TTC/TTC homozigot la codonul 200 este asociată cu chimiorezistența la benzimidazolice.
2. DIAGNOSTICUL ȘI CONTROLUL PARAZITOLOGIC ÎN CIATHOSTOMINOZĂ
DIAGNOSTIC AND PARASITE CONTROL
IN CYATHOSTOMINOSIS
Diagnosticul epizootologic
Epizootological diagnosis
Se bazează pe vârsta cabalinelor, starea pășunii, dacă sunt crescute în fermă sau libere pe pășune, anotimpul și numărul cazurilor apărute.
Cabalinele tinere au o receptivitate crescută față de cele mature [97], dar boala se poate întâlnii la toate cabalinele, indiferent de vârstă sau anotimp [70]. Pășunile umede sunt cele care adăpostesc un număr mai mare de ciathostomine. Masa de fecale se comportă ca un rezervor de ciathostomine în toate anotimpurile, în special vara/sezonul secetos; mai mulți autori au afirmat că larvele nu migrează spre iarbă în acest anotimp [82, 118, 133, 150]. Toamna, în lunile octombrie și noiembrie, este întâlnit cel mai mare număr de larve infestante pe pășune, când temperatura este cuprinsă între 4-18°C, iar umiditatea este optimă, iar în lunile reci, numărul de larve infestante scade semnificativ [124]. Densitatea crescută a cabalinelor pe unitatea de suprafață, pășunarea împreună a cailor de diferite vârste, nerotirea animalelor pe pășune duce la menținerea infestației cu ciathostomine la cabaline.
Un alt element important în stabilirea diagnosticului epizootologic este fenomenul de hipobioză. Hipobioza L3 este dependentă de anotimp și/sau climat, dar și de imunitatea dobândită sau cea legată de vârsta gazdei [49].
Diagnosticul clinic
Clinical diagnosis
Vizează gravitatea simptomelor (diaree bruscă, profuză, cu colici, edeme precoce și fecale cu numeroase larve de culoare roșie) [43]. În cazul ciathostominozei, simptomele sunt șterse la animalele adulte și în infestațiile reduse (diaree, slăbire și colici de diverse intensități) [127].
Ciathostominoza larvară sau emergența masivă a larvelor (sute sau poate mai mult de un milion de larve), este caracterizată clinic printr-o enteropatie cu pierderi de proteine, abatere, anemie, mucoase palide, diaree cronică, edeme declive și emaciere.
Diagnosticul de laborator
Laboratory diagnosis
Metode coprologice
Coprological methods
Examen macroscopic
Macroscopic examination
Acesta se realizează prin examinarea fecalelor recoltate timp de 24-48 ore, după 12 ore de la administrarea substanței antiparazitare, pentru paraziții adulți, iar în cazul ciathostominozei larvare, larvele se pot observa cu ușurință în fecalele cailor având o culoare roșietică.
Examen microscopic
Microscopic examination
Pentru confirmarea diagnosticului se realizează examene coproparazitologice: metode de flotație calitative și cantitative pentru punerea în evidență a ouălor ușoare de strongili (ouă morulate); culturi larvare.
Metoda Willis
Willis Method
Este o metodă de flotație calitativă, ce utilizează soluții (saturate sau suprasaturate) a căror densitate este mai mare decât a elementelor parazitare, permițând ridicarea ouălor la suprafața peliculei de lichid (Fig. nr. 2.1) [38].
/
Fig. nr. 2.1. Ou de ciathostomine-original
Cyathostomins eggs.
Metoda McMaster
McMaster Method
Este utilizată pentru numărarea ouălor uşoare de strongili, bazându-se pe principiul flotaţiei. Aprecierea numărului de ouă este necesar pentru a stabili evoluția infestației sau pentru verificarea eficienței unor antihelmintice [42].
Numărarea elementelor parazitare vizează determinarea numărului de ouă şi / sau de larve de helminţi în vederea aprecierii gradului de infestare parazitară. Caii cu un OPG mai mic de 200 au o infestație slabă, între 200-500 o infestație medie și peste 500 o infestație ridicată [191].
Culturi de larve
Larval cultures
În helmintologie se utilizează frecvent culturile de larve în vederea diagnosticării strongilidozelor sau a efectuării diagnosticului diferențial față de nematozi liberi. Obținerea larvelor de nematozi implică cunoașterea caracterelor morfologice în vederea diferențierii larvelor libere care se întâlnesc în culturi.
Pentru efectuarea coproculturilor, materiile fecale vor fi recoltate direct din rect pentru a preîntâmpina infestarea probelor cu larve libere de nematozi sau vor fi proaspăt recoltate de la eliminarea lor in mediu.
Diagnosticul necropsic
Necropsy diagnosis
Este important datorită identificării paraziților [43]. Larvele din mucoasa intestinală vor fi înconjurate de fibroblaste. În infestațiile masive, leziunile sunt coalescente, cu distrugerea generalizată a mucoasei, o infiltrație celulară intensă, edeme și hipersecreție de mucus [127]. Ulcerațiile de suprafață se datorează emerjării larvelor din noduli [127, 164].
Leziunile produse de către ciathostominele adulte sunt mai puțin severe decât cele produse de larve sau de strongilii migratori. Histologic se observă hipertrofia și hiperplazia celulelor caliciforme, infiltrații limfocitare și eozinofilice [127]. În infestațiile masive determină leziuni severe prin acumularea acestora în intestin.
Diagnosticul diferențial
Differential diagnosis
Se va face față de:
– ascarioză: apare la mânjii până în șase luni și caracteristic pentru această parazitoză este abdomenul mărit în volum;
– strongilidoza produsă de strongilii migratori: prin culturi larvare, iar simptomele sunt mult mai evidente decât cele din ciathostominoză;
– enterite banale de origine alimentară;
– anemia infecțioasă ecvină: evoluează cu febră și fără tulburări digestive;
– afecțiuni ale cavității orale ce determină disfagie [43].
Tratamentul
Treatment
Pentru a realiza un program de deparazitare eficient este necesar să se țină cont de perioada prepatentă a ciathostominelor, cuprinsă între 6 și 14 săptămâni. Această perioadă este influențată de mai mulți factori: climă, anotimp, umiditate, vârsta animalelor. Din cauza administrării incorecte a antiparazitarelor, fie dozajul incorect, fie administrarea aceluiași antiparazitar pe o perioadă îndelungată de timp, nerespectându-se perioada prepatentă, rezistența ciathostominelor față de antiparazitare este tot mai des întâlnită. Pfister și van Doorn în 2018 consideră că numărul de tratamente ridicat este o cauză importantă a chimiorezistenței [145]. Studiile arată că rezistența față de benzimidazolice este instalată la nivel mondial. În țara noastră, această rezistență nu este întâlnită la fel de frecvent ca-n America, Australia sau în vestul Europei. Morariu și col., în 2007, nu au observat instalarea acestui fenomen față de fenbendazol la cabalinele din Bazoșul Nou [123]. Însă în zona Bistriței Năsăud a fost semnalată rezistența față de albendazol de către Cernea și col. în 2004 [28].
Este indicat să se folosească un singur tip de antiparazitar pe întregul sezon de pașunat de 12 luni, pentru a evita instalarea fenomenului de rezistență, iar programul de deparazitare să înceapă din toamnă și în următorul sezon antiparazitarul să fie schimbat cu un altul din altă clasă. De asemenea, foarte important, este ca administrarea de antiparazitar să fie precedată de un examen coproparazitologic și să fie urmată de un program de management al pășunii, fie rotirea animalelor pe pășune, fie strângerea fecalelor după deparazitare [7].
Tratamentul în ciatostominoză se realizează prin administrarea de:
– benzimidazolice:
Fenbendazol 10% (Panacur) per os, în doză de 5 mg/kg greutate corporală, pentru larvele hipobiotice și larvele de stadiu IV se administrează în doză de 10 mg/kg greutate corporală per zi, timp de 5 zile consecutiv. Deparazitarea se va repeta după 6-8 săptămâni.
Fenbendazol 30% (Vanbendazol) per os, în doză de 10 mg/kg greutate corporală (g.c.) o singură administrare.
-săruri de pirantel:
Pirantel pamoat (Strongid P) per os, în doză de 6,6 mg/kg g.c. Tratamentul se poate repeta la fiecare 4-6 săptămâni. Nu acționează asupra larvelor închistate/hipobiotice.
-avermectine:
Ivermectină (Equalan) per os, în doză de 0,2 mg/kg g.c., o singură administrare, se va repeta după 6-8 săptămâni. Este eficace asupra formelor adulte, larvare, dar o eficacitate variabilă sau scăzută asupra larvelor hipobiotice, administrată chiar și-n doze crescute de 5 ori [58, 152, 184]. Administrarea pe cale orală prezintă o eficacitate crescută față de ivermectina administrată pe cale intramusculară [161].
Moxidectin (Equest) per os, în doză de 0,4 mg/kg g.c., o singură administrare, eficace asupra formelor adulte, larvare, dar și a larvelor hipobiotice. Se administrează după 12-16 săptămâni, având cel mai lung interval, lucru care permite administrări mai rare cu mai puține șanse pentru apariția fenomenului de rezistență.
Intervalul dintre administrările antiparazitarului variază în funcție de sistemul de creștere și de intensitatea parazitismului. Se pot realiza între 2-5 tratamente pe an. Pentru a vedea eficiența programului de deparazitare se efectuează examene coproscopice cantitative, de numărare ale ouălor periodic (6-12 luni).
Rezistența ciathostominelor față de benzimidazolice este larg răspândită pe mai multe continente, față de pirimidine este comună, iar cea față de avermectine/milbemicină este rar întâlnită [26, 72, 105, 175].
Profilaxie
Profilaxy
Un program de control complet include și programul de deparazitări, dar și managementul pășunii, îndepărtarea bălegarului după deparazitări, bălegarul fiind o sursă importantă de infestație. Poate, cel mai important lucru de luat în calcul este faptul că aproape fiecare cal este parazitat cu ciathostomine în diferite stadii de evoluție. Aceasta depinde de rasa (ușoară, semigrea, grea), numărul, vârsta cailor din fermă și de zona geografică. Scopul unui program de control de succes este acela de a reduce populația de ciathostomine și numărul de ouă eliminate la caii din fermă [132] și de asemenea, numărul de tratamente antiparazitare pe perioada unui sezon de pășunat [31].
Măsurile necesare unui asemenea program de control sunt:
– stabilirea diagnosticului;
– păstrarea unui număr redus de cabaline pe o anumită suprafață (cinci cabaline/hectar) și rotația cailor pe pășune, este benefică pentru împiedicarea instalării chimiorezistenței [157];
– adunarea și distrugerea fecalelor (cel puțin de două ori pe săptămână);
– fecalele să nu fie împrăștiate pe suprafețele, unde caii vor pășuna, în schimb acesta să fie adunat într-o grămadă și transformat în compost la marginea pășunii;
– pășunile să fie cosite și grăpate periodic, pentru a desface fecalele în mai multe părți și a expune ouăle și larvele ciathostominelor razelor solare (larvele pot supraviețui inghețului, dar nu și căldurii și uscării/secetei pe perioade îndelungate);
– rotirea animalelor (alternanța cu oile și vacile) pe pășune, întreruptând ciclul biologic al paraziților cabalinelor;
– menținerea mânjilor separat de caii adulți, pentru a reduce expunerea mânjilor la diverși paraziți;
– utilizarea unei hrănitori pentru grăunțe și fân, în schimbul hrănirii acestora de pe pământ;
– evaluarea eficienței antiparazitarului prin FECRT la un interval de 6-12 luni;
Prin netratarea acestor cai cu o infestație redusă, pășunea va fi contaminată cu un număr redus de ouă. Astfel, nu există presiune asupra paraziților din infestația redusă să dezvolte rezistență. Pe de altă parte, atunci când caii cu infestații ridicate vor fi tratați cu ivermectină sau moxidectin, cu o eficacitate de 95-99,9%, animalele vor elimina un număr mic de ouă. Tratând jumătate din efectiv cu aceste antiparazitare și nefăcând nimic cu cealaltă jumătate-infestație redusă, numărul total de ouă eliminate va fi redus cu 95%. După deparazitare, aproximativ 98% din ouă vor aparține celor netratate, formând, ceea ce se numește „in refugia”, segmentul de populație selectată netratată, ce permite diluarea paraziților rezistenți. Astfel evoluția fenomenului de rezistență este semnificativ încetinit [129, 196]. Este indicat ca deparazitările să fie efectuate doar în urma unor examene coproparazitologice, iar cabalinele care au un număr de ouă per gram de fecale sub 200 să nu fie deparazitate, demonstrându-se că procentul de cabaline cu OPG-ul sub 200 a rămas aproape același (90,4%) față de cel inițial, pentru a putea prevenii instalarea chimiorezistenței. O atenție sporită trebuie îndreptată asupra cabalinelor tinere, sub cinci ani, care sunt predispuse la schimbarea OPG-ului, față de cabalinele adulte [89].
– efectuarea a 3-4 tratamente pe an pentru cei cu infestație moderată și 4-5 tratamente pe an pentru cei cu infestație ridicată/severă;
– efectuarea de examene coproscopice mânjilor cu vârsta de șase luni (vârsta la care ciathostominele pot apărea), pentru a vedea dacă este necesară administrarea de antiparazitar;
– administrarea unui tratament larvicid spre sfârșitul sezonului de pășune pentru a reduce încărcătura de larve închistate/hipobiotice.
În Statele Unite s-a realizat un program de supraveghere/control parazitologic de către Nielsen și col., în 2018, unde s-a observat că majoritatea crescătorilor de cabaline administrau antiparazitare de două-trei ori/an, iar mai puțin de 10% din ei efectuau aceste deparazitări pe baza examenelor coproparazitologice și mai puțin de 5% au testat și eficacitatea produselor antihelmintice. Acest lucru denotă că este nevoie în continuare de o mai bună comunicare/educare a crescătorilor și a proprietarilor de cabaline cu privire la controlul parazitologic [130].
În ultimii ani au fost realizate studii privind controlul biologic și s-a descoperit că există o ciupercă nematofagă Arthrobotrys (fostă Duddingtonia) flagrans, care rezistă tranzitului tractului digestiv al cailor. Acești fungi nematofagi consumați de către cabaline reduc semnificativ dezvoltarea, dar și supraviețuirea larvelor de strongili în mediu [18, 87]. În Australia se folosesc niște coleoptere de bălegar, pentru a reduce stadiile de nematozi liberi. Însă trebuie luat în considerare efectul distrugător al ivermectinei și milbemicinei, excretat prin fecale, asupra coleopterelor [52].
II. CERCETĂRILE PROPRII
PERSONAL RESEARCH
ETIOLOGIA CIATHOSTOMINELOR DIN VESTUL ROMÂNIEI
CYATHOSTOMINS ETIOLOGY IN WESTERN ROMANIA
Scop și obiective
Purpose and objectives
Ciathostominele sunt considerate a fi grupul cel mai patogenic de strongili ai cabalinelor la nivel mondial, ca urmare a reducerii numărului de strongili migratori-Strongylus spp. prezenți [67, 75, 97, 107]. Ciathostominele denumiți și strongilii nemigratori reprezintă o provocare atât pentru parazitologi cât și pentru proprietarii de animale datorită ontogenezei variabile, numărului mare de specii, al diagnosticării dificile, dar și al proprietății acestora de a dezvolta rezistență față de antiparazitare [90].
Ciathostominoza cabalinelor este o helmintoză a intestinului gros produsă de paraziți din familia Strongylidae, subfamilia Cyathostominae, ce cuprinde 14 genuri și 50 de specii.
Parazitoza se manifestă prin: slăbire deși apetitul este prezent, colici, diaree, enteropatie cu pierdere de proteine, iar în infestațiile severe poate apărea chiar moartea. Ciathostominoza se poate contracta atât la pășune cât și în adăpost [43] provocând o morbiditate și mortalitate ridicate în cazul infestațiilor masive [67].
Identificarea speciilor de ciathostomine adulte, a paraziților adulți pe baza caracterelor morfologice [51, 91, 95, 171], este posibilă fie prin realizarea de necropsii, cu un dezavantaj major și anume acela că animalul este mort, iar metodele de profilaxie și control nu mai pot fi efectuate pentru acele animale sacrificate, ci pentru celelalte cabaline supraviețuitoare, fie prin efectuarea deparazitărilor cabalinelor și colectarea fecalelor timp de 48 ore după deparazitare și apoi identificarea paraziților adulți din fecale, lucru uneori dificil datorat unei comunicări greoaie cu proprietarul/îngrijitorul cabalinelor, care nu este interesat să păstreze fecalele eliminate.
O altă metodă de identificare a ciathostominelor este prin realizarea de culturi larvare, cu scopul obținerii larvelor de stadiu trei, infestante, care pot fi ușor identificate dacă aparțin strongililor din subfamilia Strongylinae sau din subfamilia Cyathostominae, pe baza numărului de celule intestinale, formei acestora și dimensiunilor larvei [78, 109, 110, 160].
Scopul acestui studiu a fost acela de a identifica speciile de ciathostomine, pentru a putea stabili diagnosticul de ciathostominoză și de a realiza un control parazitologic adecvat. Identificarea speciilor este foarte dificilă datorită similitudinii dintre ouăle de strongili migratori (subfamilia Strongylinae) și ouăle de ciathostomine.
Obiectivele prezentului studiu au fost următoarele: identificarea speciilor de ciathostomine și prevalența speciilor de ciathostomine la cabalinele din diferite sisteme de creștere (herghelii, gospodării private) din Vestul României.
Descrierea zonelor de recoltare a probelor din punct de vedere geo-climatic
Description of sampling areas in terms of geo-climatic
Județul Caraș-Severin este situat în sud-vestul țării, în provincia Banat, fiind învecinat cu următoarele județe din România: Timiș în nord, nord-vest, Hunedoara în nord-est, Gorj în est și Mehedinți în est, sud-est, iar
Județul Caraș-Severin este situat în sud-vestul țării, în provincia Banat, fiind învecinat cu următoarele județe din România: Timiș în nord, nord-vest, Hunedoara în nord-est, Gorj în est și Mehedinți în est, sud-est, iar cu Republica Serbia în sud, sud-vest. Județul are o suprafață de 8514 km2 și are ca reședință orașul Reșița.
În județul Caraș-Severin se află cele trei forme de relief reprezentate de munți, dealuri și depresiuni și câmpii, predominând însă relieful muntos. Zona muntoasă este reprezentată prin Munții Banatului, ce aparțin Carpaților Meridionali, Munții Țarcu-Godeanu (cu vârful Gugu, cel mai înalt din Banat-2.291 m) și Munții Cernei. Altitudinile cresc de la vest la est, masivul Țarcu-Godeanu cu înălțimi cuprinse în intervalul 1600-2200 m, în timp ce grupul Semenic, Anina, Almăj, Dognecea, Locvei au înălțimi ce variază între 600-1400 m [194]. Dealurile și depresiunile ocupă suprafețe restrânse în nordul și vestul județului (Dealurile Sacoș-Zăgujeni, Doclinului și Oraviței). Dealurile Bozoviciului sunt mai ziolate și fac legătura între Munții Aninei și Depresiunea Almăjului [188]. Cea de-a treia formă de relief este reprezentată de o suprafață restrânsă din Câmpia Timișului (Câmpia Șipetului, Câmpia Moraviței și Câmpia Carașului).
Rețeaua hidrografică este formată din râuri (Timiș, Caraș, Cerna, Nera și afluenții lor), fluviul Dunărea, lacuri (Secu, Trei Ape, Dracului, Ochiul Bei).
Clima este de tip continental-moderat cu influențe submediteraneene. Temperatura medie anuală variază în funcție de altitudine, astfel în zona deluroasă și de câmpie se inregistrează 10-11°C, iar în zona muntoasă 4-9°C. Precipitațiile cresc de la 700 mm/m2 în zonele joase la 1400 mm/m2 în Munții Țarcu și Godeanu [189].
Timișul este un județ situat în regiune Banat, în vestul României, învecinat cu județele: Arad în nord, Caraș-Severin în sud-est și Hunedoara în est, iar cu Ungaria în vest și cu Republica Serbia în sud-vest. Județul are o suprafață de 8697 km2, fiind cel mai mare județ din România și are ca resedință orașul Timișoara.
Relieful este predominant de câmpie, în partea vestică-câmpia joasă și centrală-câmpia înaltă, continuat cu dealurile și apoi munții [195].
Rețeaua hidrografică este alcătuită din râurile: Bega și Timiș cu afluenții lor și lacul Surduc.
Clima în județul Timiș este continental moderată, cu ușoare influențe mediteraneene. Temperatura medie anuală oscilează între -2°C și 21°C. Cea mai joasă temperatură înregistrată în Timișoara a fost de -24,1°C iarna și de 5,3°C vara, iar cea mai ridicată temperatură de 20,5°C iarna și de 39,5°C vara. Rata anuală a precipitațiilor este situată între 500 și 600 mm, mai ridicată în zonele de deal și de munte [197].
Județul Arad este situat în vestul României, în provinciile Banat și Crișana, fiind învecinat cu județele: Bihor în nord, nord-est, Alba în est, Hunedoara în sud-est și Timiș în sud, iar cu Ungaria în vest. Județul se întinde pe o suprafață de 7754 km2 și are ca reședință orașul Arad [193].
În județul Arad se întâlnesc de asemenea toate cele trei forme de relief, forma muntoasă (Munții Zărandului, Codru-Moma, porțiuni din Masivul Bihor-vârful Găina 1486 m) ocupă aproximativ jumătate din suprafața județului, forma deluroasă reprezentată de Dealurile de Vest (Dealurile piemontane ale Zărandului și Beliu-Cermei, Dealurile Lipovei) și câmpiile reprezentate de Câmpia Aradului, Câmpia joasă a Mureșului, Câmpia înaltă a Vingăi și Câmpia Crișurilor.
Rețeaua hidrografică este formată din râurile: Mureș, Crișul alb și Crișul Negru cu afluenții lor, lacurile: Tauț, Seleuș, Cermei și Rovine.
Clima din județul Arad este continental moderată, cu influențe oceanice [190]. Media temperaturilor oscilează în intervalul 8°C la munte şi 11°C în zona de câmpie. Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori cuprinse între 600-1000 mm/m2 [193].
Materiale și metode
Material and methods
Identificarea adulților de ciathostomine
Adult cyathostomins identification
Pentru a putea identifica paraziții adulți, caii au fost deparazitați și apoi probele de fecale au fost recoltate timp de 48 de ore după administrarea antiparazitarului. Studiul s-a desfășurat în perioada octombrie 2013-aprilie 2014 pe 47 caii din diferite orașe din județul Arad, aparținând gospodăriilor private. Caii aparțin raselor grele și semigrele și au vârsta cuprinsă între 1-21 ani. Caii au fost deparazitați cu fenbendazol 30%, cu o doză de 10 mg/kg greutate corporală. Ultima deparazitare a cailor a avut loc cu 3 luni înaintea începerii studiului. Metodele Willis și McMaster au fost utilizate, pentru a observa dacă, calul este parazitat și nivelul infestării (ouă per gram de fecale-OPG). Probele de fecale ale cailor ce au avut un OPG<250 au fost excluși din studiu.
200 g de fecale din fiecare balegă se recoltează, timp de 48 de ore. Probele de fecale sunt păstrate la rece și apoi aduse la Clinica de Parazitologie și Boli Parazitare din cadrul Facultății de Medicină Veterinară, unde sunt examinate cu atenție, pentru identificarea ciathostominelor adulte (Fig. nr. 3.1.). Paraziții identificați au fost puși într-o placă Petri cu ser fiziologic, spălați și fixați cu lactofenol timp de 2 zile, pentru clarificarea structurilor anatomice și apoi menținuți în etanol 70% pentru identificare. Ciathostominele au fost identificate cu ajutorul unui microscop și examinate cu obiectivul de 10x, 40x.
/
Fig. nr. 3.1. Identificarea ciathostominelor adulte în probele de fecale recoltate.
Adult cyathostomins identification from fecal samples.
Identificarea ciathostominelor din culturile de larve
Cyathostomins identification from larval cultures
Pentru identificarea ciathostominelor prin culturi larvare, în perioada decembrie 2013-martie 2017, au fost examinate 328 de probe de fecale, provenite de la cabaline din județele Caraș-Severin (64), Timiș (235 de probe) și Arad (29 probe).
Din județul Caraș-Severin au fost recoltate 64 de probe de fecale de la cabalinele din gospodăriile oamenilor din 4 localități: CS 1, CS 2, CS 3 și CS 4. Cabalinele au fost deparazitate o dată pe an sau o dată la doi ani cu fenbendazol. Ultima deparazitare a cabalinelor a fost cu 12 săptămâni înainte de începerea recoltării probelor de fecale. 31 de cai au fost deparazitați cu 12 săptămâni înaintea studiului. Caii luați în studiu au fost folosiți pentru tracțiune ușoară și grea (de povară). Vârsta cailor a fost cuprinsă între două luni-17 ani.
Din Timiș au fost recoltate 235 de probe de fecale de la cabalinele din herghelii private: TM 1, TM 2, TM 3, TM 4, TM 5, dar și din gospodării private. Caii au fost deparazitați cu produse pe bază de fenbendazol, ivermectină, ivermectină și praziquantel, moxidectin și praziquantel. Ultima deparazitare administrată cabalinelor a fost cu 12 săptămâni înainte de începerea recoltării probelor de fecale, cu excepția a 12 probe, în care caz, caii au fost deparazitați cu o lună înaintea studiului. Caii au provenit din rase diferite: Ardenez, Nonius, Pursânge arab, Pursânge Englez, cai de povară și de sport. Vârsta lor a fost cuprinsă între 5 luni-28 ani.
Probele recoltate din județul Arad au fost din gospodăriile private ale oamenilor din localitățile AR 1 și AR 2. Produsele antiparazitare administrate cailor au fost pe bază de fenbendazol și ivermectină. La fel ca și la probele recoltate din județele Caraș-Severin și Timiș, ultima de parazitare a cailor a fost cu 12 săptămâni înaintea studiului cu excepția a trei probe. Caii erau de povară și de tracțiune ușoară, având vârsta cuprinsă între un an și 21 ani.
Probele de fecale proaspăt eliminate au fost imediat recoltate și puse într-o pungă, pe care au fost notate datele de identificare ale cabalinei, scos aerul din pungă și puse într-o cutie frigorifică, pentru a stopa evoluția ouălor, până la ajungerea la clinica de Parazitologie și Boli Parazitare, din cadrul Facultății de Medicnă Veterinară Timișoara, unde au fost atent examinate.
Au fost realizate examene coproscopice calitative (metoda Willis) pentru a identifica ouăle paraziților, dar și cantitative (metoda McMaster), pentru a observa gradul de infestivitate cu paraziți al cabalinelor. De asemenea au fost realizate și culturi larvare după metoda modificată a lui Roberts și O’Sullivan. Culturile larvare (Fig. nr. 3.2., 3.3., 3.4., 3.5., 3.6.) au fost realizate din probele de fecale care au avut un OPG>50. Din fiecare probă de fecale, bine omogenizată în prealabil, s-au cântărit 50-60 g de fecale, care au fost introduse într-un pahar de plastic de 200 ml, păstrând centrul paharului liber, formandu-se astfel o coloană de aer, ce permite o mai bună aerație și umiditate a fecalelor la baza paharului, dar și pe toată lungimea acestuia, apoi au fost acoperite cu o folie de aluminiu, căreia i s-au făcut niște orificii. O dată la două zile, culturile au fost stropite cu apă potabilă, peste folia de aluminiu, apa pătrunzând prin orificiile realizate, pentru ca umiditatea să fie optimă (70-80%). Culturile au fost menținute într-un termostat timp de 11-14 zile la temperatura de 26˚C.
Fig. nr. 3.2. Probele de fecale ambalate și etichetate individual.
Fecal samples put in individual plastic bags and labeled.
Fig. nr. 3.3. Paharele de unică folosință pentru culturile larvare, după ce în prealabil probele de fecale au fost cântărite.
Disposable cups for larval cultures, after faecal samples have previously been weighed.
Fig. nr. 3.4. Introducerea fecalelor în jurul eprubetei din paharul de unică folosință.
Introducing the feces around the glass tube.
Fig. nr. 3.5. Acoperirea culturilor larvare cu folie de aluminiu și realizarea orificilor pentru asigurarea condițiilor optime de dezvoltare.
Covering larval cultures with aluminum foil and making holes to ensure optimum development conditions.
Fig. nr. 3.6. Culturile larvare introduse în termostat.
The larval cultures introduced into the thermostat.
După 11-14 zile culturile larvare au fost scoase din termostat, paharele umplute cu apă, acoperite cu o placă Petri și întoarse, pentru ca larvele să migreze în placa Petri, timp de 24 ore. Aproximativ 10 ml au fost recoltați din placa Petri și puși intr-o eprubetă de 10 ml, pentru centrifugare 1500 rpm (rotații per minut), timp de 3 minute. Unele eprubete cu larve au fost păstrate la frigider (4°C), pentru a putea fi identificate mai târziu, timp de maxim cinci zile. Pentru a le putea identifica s-a adăugat soluție Lugol, pentru imobilizarea larvelor infestante de stadiu 3. Larvele au fost examinate cu ajutorul unui microscop, cu obiectivul de 10x și 40x. Au fost numărate și în același timp identificate cel puțin 100 de larve pe o lamă acoperite cu o lamelă. Au fost observate numărul celulelor intestinale, forma acestora, aranjamentul lor și au fost supuse măsurătorii (lungimea larvei, lățimea corpului larvei).
Rezultate și discuții
Results and discussion
Identificarea ciathostominelor adulte
Adult cyathostomins identification
Numărul de ciathostomine adulte recoltat de la cei 30 de cai a fost de 3374, iar 842 de paraziți au fost supuși identificării pe baza structurilor anatomice ale extremității cefalice și posterioare ale paraziților. Ouăle de paraziți identificați prin metoda Willis au fost ouă morulate, aparținând strongililor (Fig. nr. 3.7.). OPG-ul a fost cuprins între 250 și 1000. Numărul de paraziți recoltați per cal a fost cuprins între 30 și 388 de paraziți. Toți strongilii recoltați au aparținut subfamiliei Cyathostominae, genurile: Cyathostomum, Cylicostephanus, Cylicocyclus și Petrovinema. Majoritatea ciathostominelor (Fig. nr. 3.8.) au fost eliminate în primele 24-36 de ore. În primele 24 de ore au fost eliminați 1503 paraziți, la 36 de ore 1190 paraziți, iar în ultimele 48 de ore 681 paraziți.
Fig. nr. 3.7. Ou morulat.
Strongyle egg.
Fig. nr. 3.8. Prezența ciathostominelor adulte în proba de fecale.
Adult cyathostomins found in fecal sample.
Ciathostominele identificate sunt prezentate în Tabelul nr. 3.1.
Tabelul nr. 3.1.
Speciile și numărul de ciathostomine identificate în județul Arad.
The species and number of cyathostomins found in Arad County.
Nr.
crt.
Specia de ciathostomine
Numărul de indivizi
Prevalența speciilor de Cyathostominae
Cyathostomum catinatum
426
50,60
Cyathostomum pateratum
97
11,52
Cylicostephanus goldi
71
8,43
Cylicostephanus longibursatus
73
8,67
Cylicocyclus nassatus
109
12,94
Petrovinema poculatum
66
7,84
Total indivizi
842
100
Prevalența ciathostominelor la cei 30 de cai examinați a fost de 80% pentru Cyathostomum catinatum (24/30), 53,33% Cyathostomum pateratum (16/30), 23,33% Cylicostephanus goldi (7/30), 66,66% Cylicocyclus nassatus (20/30), 60% Cylicostephanus longibursatus (18/30) și 20% Petrovinema poculatum (6/30) (Fig. nr. 3.9.).
/
Fig. nr. 3.9. Prevalența ciathostominelor la cei 30 de cai examinați.
The prevalence of cyathostomins found in the 30 examined horses.
Cyathostomum catinatum (Fig. nr. 3.10., 3.11., 3.12.) a fost identificat la 24 de cai din 30, având o prevalență de 80% și a înregistrat numărul cel mai mare de indivizi identificați (426). La nivel mondial este considerată cea mai frecventă specie întâlnită. Unirea dintre scheletul coroanei de denticule externe și peretele capsulei bucale este marcată printr-o îngustare, esofagul este bine evidențiat. Extremitatea posterioară a femelei este mult lățită, iar bursa masculului, în aspect lateral este depășită de un spicul, care se termină intr-un cârlig.
Fig. nr. 3.10. Cyathostomum catinatum-extremitatea anterioară.
Cyathostomum catinatum-head.
Fig. nr. 3.11. Cyathostomum catinatum-extemitatea posterioară la femelă.
Cyathostomum catinatum-female tail.
Fig. nr. 3.12. Cyathostomum catinatum-extremitatea posterioară la mascul.
Cyathostomum catinatum-male tail.
Cyathostomum pateratum (Fig. nr. 3.13., 3.14.) a avut o prevalență de 53,33%, fiind întâlnit la 16 cai din 30. Linia formată de inserția elementelor coroanei de denticule internă este sinuoasă. Femela prezintă o extremitate posterioară, în aspect lateral, mult lățită, asemănător cu o „gheară de pisică”. Bureletul dermal este bine dezvoltat pe partea ventrală a conului genital, iar coastele ventrale sunt semnificativ mai scurte decât cele laterale, la mascul.
Fig. nr. 3.13. Cyathostomum pateratum-extremitatea anterioară.
Cyathostomum pateratum-head.
Fig. nr. 3.14. Cyathostomum pateratum-extremitatea posterioară la femelă.
Cyathostomum pateratum-female tail.
Cylicostephanus goldi (Fig. nr. 3.15., 3.16.) prezintă cavitatea bucală mai mare în lățime decât în adâncime și tunelul dorsal are formă de buton. Masculul prezintă un gubernacul, cu „tortiță” dorsală și crestătură ventrală. Femelele adulte au coada digitiformă, curbată dorsal la un unghi drept. Numărul de indivizi identificați a fost de 71 din 842, având o pondere de 8,43%.
Fig. nr. 3.15. Cylicostephanus goldi-extremitatea anterioară.
Cylicostephanus goldi-head.
Fig. nr. 3.16. Cylicostephanus goldi-extremitatea posterioară la femelă.
Cylicostephanus goldi-female tail.
Cylicostephanus longibursatus (Fig. nr. 3.17., 3.18., 3.19.) are cavitatea bucală mai lată decât adâncă, iar pereții capsulei bucale sunt cu falduri complexe și îngroșați anterior. Coroana de denticule internă are același număr de elemente (14-18) cu coroana de denticule externă. Bursa masculului este foarte lungă în comparație cu celelalte specii. Femelele mature au coada digitiformă, dreaptă cu vârful ascuțit. Această specie a avut o pondere de 8,67% din totalul ciathostominelor identificate.
/
Fig. nr. 3.17. Cylicostephanus longibursatus-extremitatea anterioară.
Cylicostephanus longibursatus-head.
Fig. nr. 3.18. Cylicostephanus longibursatus-extremitatea posterioară la femelă.
Cylicostephanus longibursatus-female tail.
Fig. nr. 3.19. Cylicostephanus longibursatus-extremitatea posterioară la mascul.
Cylicostephanus longibursatus-male tail.
Cylicocyclus nassatus (Fig. nr. 3.20., 3.21.) are tunelul dorsal proeminent, ajungând până la prima jumătate din adâncimea cavității bucale. Papilele laterale sunt bine dezvoltate cu aspect de „urechi”. Coada femelelor adulte este dreaptă, vârful este ușor curbat dorsal.
/
/
Fig. nr. 3.20. Cylicocyclus nassatus-
extremitatea anterioară.
Cylicocyclus nassatus-head.
Fig. nr. 3.21. Cylicocyclus nassatus-
extremitatea posterioară la mascul.
Cylicocyclus nassatus-male tail.
Petrovinema poculatum (Fig. nr. 3.22.) a avut o prevalență de 20% (6/30) și se caracterizează printr-o dublă delimitare cuticulară în interiorul capsulei bucale. Bureletul dermal este bine dezvoltat pe fața ventrală a conului genital, la masculi.
Fig. nr. 3.22. Petrovinema poculatum-extremitatea anterioară.
Petrovinema poculatum-head.
Identificarea ciathostominelor prin culturi larvare
Cyathostomins identification from larval cultures
Identificarea paraziților are o importanță deosebită în alegerea tratamentului optim, în vederea neinstalării fenomenului de chimiorezistență. Ciathostominele și-au dezvoltat foarte bine această capacitate de a dezvolta chimiorezistență față de antiparazitarele uzuale (în special pentru cele din clasa benzimidazolicelor).
În urma culturilor larvare au fost identificate larve infestante de stadiu trei din subfamilia Cyathostominae, dar și din subfamilia Strongylinae. Tipurile de ciathostomine identificate sunt A, B, C, D, F și Gyalocephalus capitatus (Fig. nr. 3.23, 3.24., 3.25., 3.26., 3.27., 3.28.).
Larvele de Cyathostomum A (2+6) au opt celule intestinale, de formă triunghiulară sau rectangulare, bine definite, cu următorul aranjament: primele două celule intestinale sunt așezate în paralel, următoarele șase celule sunt dipuse într-o singură linie.
Pentru celulele intestinale a larvelor de Cyathostomum B (4+4) sunt caracteristice formele pentagonale, numărul celulelor este tot de opt, dar aranjamentul diferă, cele opt celule intestinale sunt dispuse în două linii paralele.
Larvele de Cyathostomum C (2+2+4) au opt celule intestinale, primele patru celule au formă pentagonale, triunghiulare, dreptunghiulare și sunt așezate în două linii paralele, iar ultimele patru celule sunt dispuse într-o singură linie și au formă trapezoidală.
Larvele de Cyathostomum D (8) au opt celule intestinale, de formă trapezoidală sau triunghiulară, dispuse într-o singură linie.
Cyathostomum F are șapte celule intestinale dispuse aleatoriu, cu formă triunghiulară și/sau trapezoidal-alungite.
Gyalocephalus capitatus are 12 celule intestinale, cu formă dreptunghiulară și pentagonală, dispuse în două linii paralele, sau primele zece celule dipuse în două linii paralele, iar ultimele două celule într-o singură linie, având formă trapezoidală sau triunghiulară.
/
/
Fig. nr. 3.23. Cyathostomum A.
Cyathostomum A.
Fig. nr. 3.24. Cyathostomum B.
Cyathostomum B.
/
/
Fig. nr. 3.25. Cyathostomum C.
Cyathostomum C.
Fig. nr. 3.26. Cyathostomum D
Cyathostomum D.
/
/
Fig. nr. 3.27. Cyathostomum F.
Cyathostomum F.
Fig. nr. 3.28. Gyalocephalus capitatus.
Gyalocephalus capitatus.
Dimensiunile larvelor de ciathostomine se pot observa în Tabelul nr. 3.2, pentru cele trei județe din vestul României.
Tabelul nr. 3.2.
Lungimea și lățimea larvelor infestante de stadiu 3 identificate în cele trei județe.
The length and breadth of infective larvae found in the three Counties.
Județul
Specia/tipul larvei 3
Lungimea larvei 3
Lățimea larvei 3
M. A.
Mediana
Min.-Max.
D. S.
M. A.
Mediana
Min.-Max.
D. S.
Caraș-Severin
Cyathostomum A
820,24
812
736,5-939
45,64
25,42
25,5
22,5-30
2,11
Cyathostomum B
866,1
868
834-896
19,75
27,63
28
24-31
2,01
Cyathostomum C
851,33
852
824-878
12,03
27,4
27
24-31
2,16
Cyathostomum D
856,13
856
784-909
30,91
25,46
25
24-28
1,10
Timiș
Cyathostomum A
811,7
810,5
670-925
57,85
25,42
25
22-29,5
2,13
Cyathostomum B
825,2
826
736-917
49,19
25,8
25,6
25-27
1,15
Cyathostomum C
845,3
846
636-970
60,03
27,4
27
23-31
2,23
Cyathostomum D
839,24
839
727-980
49,16
25,36
25
24-30
1,11
Cyathostomum F
832,33
839,5
792-856
19,99
25,23
25
23,5-28
1,33
Gyalocephalus capitatus
723,33
707,5
676-854
73,03
26,1
25
26-28
1,46
Arad
Cyathostomum A
810,3
809
671-925
56,75
25,82
25
22-29,5
1,91
Cyathostomum B
829,33
829
736-917
50,98
25,42
25,3
25-27
1,16
Cyathostomum C
848,9
861
640-968
60,85
27,33
26,5
23-31
2,13
Cyathostomum D
836,24
830
725-977
52,23
25,76
25
24-30
1,13
Gyalocephalus capitatus
724,5
708
676-854
72,98
26,3
25,5
26-28
1,33
M. A.-media aritmetică; Min.-minimă; Max.-maximă; D.S.-deviația standard.
M. A.-arithmetic mean; Min.-minimum; Max.-maximum; D.S.-standard deviation.
S-au realizat culturi larvare din 214 probe (65,24%) din totalul de 328 de probe de fecale recoltate de la cabalinele din județele Caraș-Severin, Timiș și Arad. Prevalența parazitismului intestinal la cabalinele luate în studiu a fost de 81,40% (267/328) (Fig. nr. 3.29.).
/
Fig. nr. 3.29. Prevalența parazitismului la cabalinele luate în studiu.
The prevalence parasitism found in the examined horses.
Din totalul de 328 de probe, 54 de probe de fecale (16,46%) au avut OPG mai mic de 50 și din acestea nu s-au realizat culturi larvare. Au fost alese pentru culturile larvare doar probele de fecale cu un grad mai ridicat de ouă per gram de fecale, cu o infestivitate mai mare, pentru a putea fi reprezentative pentru studiu. 61 de probe (18,59%) din 328 au fost negative. Caii tineri, în special mânjii (15/61), de câteva luni au fost găsiți negativi la examinarea coproparazitologică, dar și caii (46/61) care au fost deparazitați cu una-două luni înaintea studiului.
Cyathostomum Tip A a fost identificat în 153 de probe (71,49%) din 214 probe din care s-au realizat culturi larvare, Cyathostomum Tip B 9,81% (21/214), Cyathostomum Tip C 42,52% (91/214), Cyathostomum Tip D 50,46% (108/214), Cyathostomum Tip F 9,81% (21/214), Gyalocephalus capitatus 3,73% (8/214) (Fig. nr. 3.30.). Au fost identificate și larve din subfamilia Strongylinae: Strongylus vulgaris 13,08% (28/214), Strongylus equinus 5,60% (12/214), Triodontophorus spp. 2,80% (6/214), dar și larve de nematozi liberi 10,28% (22/214).
/
Fig. nr. 3.30. Prevalența tipurilor de ciathostomine identificate.
The prevalence of cyathostomins types found in the study.
În județul Caraș-Severin tipul A de ciathostomine a fost identificat în 42 din 64 probe (65,25%), tipul B 5/64 (7,81%), tipul C 22/64 (34,37%), tipul D 23/64 (35,93%) și tipul F 12/64 (18,75%). Au fost identificate și larve de Strongylus vulgaris 19/64 (29,68%), Strongylus equinus 12/64 (18,75%) și Triodontophorus spp. 4/64 (6,25%). Prevalența parazitismului a fost de 89,06% (57/64).
În județul Timiș au fost identificate ciathostomine din tipurile A 40,42% (95/235), B 6,38% (15/235), C 27,33% (64/235), D 30,63% (72/235), F 3,82% (9/235) și Gyalocephalus capitatus 3,40% (8/235), dar și Strongylus vulgaris 2,97% (7/235) și nematozi liberi 8,93% (21/235). În acest județ a fost înregistrată o prevalență a parazitismului de 77,87% (183/235).
În culturile larvare realizate în județul Arad au fost identificate ciathostomine din tipurile A în proporție de 55,17% (16/29), B 3,44% (1/29), C 17,24% (5/29), D 44,82% (13/29) și Strongylus vulgaris 6,89% (2/29), Triodontophorus spp. 6,89% (2/29) și nematozi liberi 3,44% (1/29). Prevalența generală pentru județul Arad a fost de 93,10% (27/29).
În România identificarea speciilor de cyathostomine adulte a fost realizată de Morariu și col., și Badea și col., [4, 123, 125], iar a tipurilor larvare de ciathostomine de către: Morariu și col., Cristina și Morariu, Gherman și col., Cernea și col., Badea și col., [2, 5, 6, 9,29, 40, 64, 122, 124 ].
Ciathostominele adulte au fost identificate printr-o metodă similară de către Morariu și col., în 2007. Speciile identificate în acest studiu sunt asemănătoare cu cele găsite de Morariu și col., excepție fiind specia Cylicostephanus longibursatus. Numărul mai mare de specii se poate explica prin faptul că OPG-ul din studiul lor a fost mai mare față de cel din prezentul studiu [123].
Cyathostomum catinatum și Cylicocyclus nassatus au avut în prezentul studiu o prevalență ridicată la fel ca și-n raportările realizate de Morariu și col., în 2016, Petrovinema poculatum având o prevalență scăzută în ambele studii [125].
Morariu și col., în 2002 au descris pentru prima dată în România opt tipuri de ciathostomine: A, B, C, D, F, G, Gyalocephalus capitatus și Craterostomum acuticaudatum. Studiul a fost realizat în județul Timiș, iar prevalențele identificate pentru tipurile de ciathostomine (tip A 30,33%, tip B 8%, Tip C 18,04%, tip D 14,18%, tip F 5% și Gyalocephalus capitatus 3%) sunt similare cu cele identificate în prezentul studiu [122].
Într-un studiu realizat de Cristina și Morariu, în 2003, în perioada octombrie-noiembrie 2002 și martie-mai 2003 și un alt studiu realizat de către Morariu și col., 2008, în perioada octombrie 2006-mai 2007 au identificat că numărul de larve de pe pășune este crescut în lunile de toamnă și primăvară. Ponderea cea mai ridicată de ciathostomine a fost identificată în luna octombrie și a fost 45,25%, respectiv 68%. Prevalența ciathostominelor este mai scăzută față de cea înregistrată în prezentul studiu, fapt ce poate fi pus pe seama metodologiei diferite [40, 124].
Prevalența parazitismului cu strongili (81,40%), atât migratori cât și nemigratori este asemănătoare cu prevalența identificată în România în alt studiu de către Buzatu și col., în 2013 de 70,30% [23].
În prezentul studiu ciathostominele au o prevalență de 100%, ele fiind identificate în toate probele de fecale examinate coproparazitologic pozitive. Aceeași prevalență a ciathostominelor a fost găsită și de către Gherman și col., în 2002, în România [64].
Cernea și col., în 2015, au realizat un studiu unde au identificat chimiorezistența populației de strongili, utilizând FECRT (testul reducerii numărului de ouă din fecale). Prevalența ciathostominelor înainte de a se efectua deparazitarea cabalinelor a fost de 78,3 %, fiind identificate tipurile A-H [29].
Santos și col., în 2016, în studiul lor au găsit că tipul A și D sunt cele mai frecvente tipuri de ciathostomine întâlnite în Brazilia, iar dimensiunile larvelor din Parana sunt mai mici față de cele identificate în prezentul studiu și cele realizate în Portugalia, de către Madeira de Carvalho, în 1991, 1999, considerând că rasa calului, fauna parazitară și locația geografică poate fi un factor cauzativ [109, 110, 160].
Concluzii
Conclusions
În urma deparazitării cabalinelor din județul Arad s-au identificat strongili adulți aparținători subfamiliei Cyathostominae, genurile: Cyathostomum, Cylicostephanus, Cylicocyclus și Petrovinema.
Majoritatea ciathostominelor, ca urmare a deparazitării, au fost eliminate în primele 36 de ore.
Prevalența parazitismului cu ciathostomine la cei 30 de cai examinați a fost, pe specii, următoarea: 80% pentru Cyathostomum catinatum, 66,66% Cylicocyclus nassatus, 60% Cylicostephanus longibursatus, 53,33% Cyathostomum pateratum, 23,33% Cylicostephanus goldi și 20% Petrovinema poculatum.
Analizând prevalența ciathostominelor pe probe limitate de fecale, numărul de specii de ciathostomine a fost reprezentat în ordine descrescândă astfel: Cyathostomum catinatum-426, Cylicocyclus nassatus-109, Cyathostomum pateratum-97, Cylicostephanus longibursatus-73, Cylicostephanus goldi-71 și Petrovinema poculatum-66.
Prin examene coproscopice efectuate în județele Arad, Timiș și Caraș-Severin, pe 328 probe de fecale, s-a găsit o prevalență generală de 81,40%. Prevalența pe județe a fost: Arad-93,10%, Timiș-77,87%, Caraș-Severin-89,06%.
Prevalența tipurilor de ciathostomine a fost următoarea: 71,49% Cyathostomum Tip A, 9,81% Cyathostomum Tip B, 42,52% Cyathostomum Tip C, 50,46% Cyathostomum Tip D, 9,81% Cyathostomum Tip F și 3,73% Gyalocephalus capitatus. Au fost identificate și larve din subfamilia Strongylinae: Strongylus vulgaris 13,08%, Strongylus equinus 5,60%, Triodontophorus spp. 2,80%, dar și larve de nematozi liberi 10,28%.
În județul Caraș-Severin tipul A de ciathostomine a avut o prevalență de 65,25%, tipul B 7,81%, tipul C 34,37%, tipul D 35,93%, tipul F 18,75%. Prevalența paraziților din subfamilia Strongylinae a fost de: 29,68% pentru Strongylus vulgaris, 18,75% Strongylus equinus și 6,25% Triodontophorus spp..
În județul Timiș au fost identificate ciathostomine din tipurile A 40,42%, B 6,38%, C 27,33%, D 30,63%, F 3,82% și Gyalocephalus capitatus 3,40%, dar și Strongylus vulgaris 2,97% și nematozi liberi 8,93%.
În culturile larvare realizate în județul Arad au fost identificate ciathostomine din tipurile A în proporție de 55,17%, B 3,44%, C 17,24%, D 44,82% și Strongylus vulgaris 6,89%, Triodontophorus spp. 6,89% și nematozi liberi 3,44%.
EFICACITATEA SUBSTANȚELOR ANTIPARAZITARE (FENBENDAZOL 10% ȘI IVERMECTINĂ 2%) ASUPRA POPULAȚIEI DE CIATHOSTOMINE LA CABALINELE DIN JUDEȚELE TIMIȘ ȘI ARAD
THE EFFICACY OF THE DEWORMING SUBSTANCES (FENBENDAZOLE 10% AND IVERMECTIN 2%) IN CYATHOSTOMINS POPULATIONS FROM HORSES FROM TIMIS AND ARAD COUNTIES
Scop și obiective
Purpose and objectives
Dezvoltarea chimiorezistenței (o trăsătură moștenită a larvelor de la paraziții adulți) în populația de ciathostomine, la una sau mai multe substanțe antiparazitare reprezintă o problemă de mare actualitate. Chimiorezistența evoluează încet, pe parcursul mai multor ani, și se poate dezvolta fără semne clinice, până în stadiile târzii, când eficacitatea terapeutică eșuează și apar semnele clinice [158]. Ciathostominoza evoluează în mod normal fără semne clinice specifice, cu excepția ciathostominozei larvare, iar din această cauză trebuie efectuate teste pentru a putea evalua eficacitatea substanțelor antiparazitare, chimiorezistența fiind dificil altfel de recunoscut [177]. Majoritatea antihelminticelor curente disponibile și folosite în controlul parazitologic fac parte din trei grupe principale: benzimidazolice (fenbendazol, oxfenbendazol), tetrahidropirimidinice (săruri de pyrantel) și lactone macrociclice (ivermectină, moxidectin). Cauzele chimiorezistenței pot fi reprezentate de subdozarea substanței antiparazitare (frecvent greutatea corporală a cabalinelor este aproximată), deparazitările frecvente, folosirea aceleiași substanțe antiparazitare mai mulți ani consecutivi, chiar toata viața animalului etc. S-a încercat și administratea unei doze combinate cu oxibendazol și pyrantel pamoat pentru a combate instalarea chimiorezistenței ciathostominelor, însă rezultatele nu au fost cele dorite [162]. O altă cauză poate fi accesul facil al proprietarilor de cabaline la achiziționarea substantelor antiparazitare, aceștia neluând în considerare fenomenul de chimiorezistență și administrând de obicei produsul convenabil din punct de vedere economic.
Scopul studiului a fost acela de a evalua eficacitatea a două substanțe antiparazitare, frecvent utilizate în Vestul României, în vederea determinării situației actuale a chimiorezistenței ciathostominelor la cabalinele din județele Timiș și Arad. Obiectivele urmărite au fost: instaurarea unui control parazitologic adecvat și tratarea cabalinelor cu un antiparazitar cu o eficacitate crescută.
În ultimii ani s-a încercat să se găsească o metodă cât mai eficientă și mai putin costisitoare în evaluarea eficacității produselor antiparazitare. O metodă foarte bună, o reprezintă testul reducerii numărului de ouă din fecale (FECRT). Se poate utiliza pentru toate clasele de antiparazitare, este relativ simplu de efectuat, iar momentan este cea mai des folosită metodă, fiind denumită „gold-standardul” pentru identificarea chimiorezistenței [143, 155, 177, 182]. Acest test in vivo a fost utilizat cel mai frecvent în ultimii ani și se bazează pe rezultatele (numărul de ouă) obținute anterior și posterior tratamentului la aceiași cai.
Evaluarea eficacității substanțelor antiparazitare prezintă o importanță deosebită în realizarea unui plan strategic de control parazitologic. Afost încercată și o altă metodă de a identifica eficacitatea lactonelor macrociclice prin teste de inhibiție a migrării larvelor de ciathostomine, însă sunt necesare și alte studii viitoare pentru a îmbunătății această tehnică [12]. Chimiorezistența față de benzimidazolice este întâlnită la nivel mondial. Studii privind eficacitatea unor produse antiparazitare în România au fost realizate de Morariu și col., Cernea și col., Buzatu și col., Badea și col., [3, 24, 25, 28, 29, 31, 123, 121, 126].
Materiale și metode
Materials and methods
Studiul s-a desfășurat în perioada octombrie 2013-martie 2017, în mai multe localități ale județelor Timiș și Arad. Ecvinele luate în studiu, în număr de 303, au făcut parte atât din herghelii private, cât și din gospodăriile private, făcând parte din rasele ușoară, semigrea și grea, cu vârsta cuprinsă între șase luni și 28 de ani. Un criteriu important pentru selecția cabalinelor a fost acela ca animalele să nu fi fost deparazitate cu cel puțin 12 săptămâni înaintea începerii studiului, urmat de buna comunicare și colaborare cu proprietarii animalelor.
Din județul Timiș au fost prelevate probe de fecale proaspete de la 150 cabaline (cinci localități), iar din județul Arad, 153 cabaline (patru localități). Probele de fecale au fost recoltate imediat după defecare, ambalate în pungi de plastic vidate și etichetate corespunzător, apoi menținute într-o ladă frigorifică până la ajungerea la Clinica de Parazitologie și Boli Parazitare din cadrul Facultății de Medicină Veterinară, unde au fost efectuate examenele coproparazitologice. S-au efectuat metodele Willis (pentru identificarea ouălor ușoare de paraziți) și McMaster (pentru a determina gradul de infestivitate a cabalinelor cu paraziți). Pentru realizarea tratamentului și al evaluării eficacității substanțelor antiparazitare, au fost selectate cabalinele ce au avut un număr de ouă per gram de fecale (OPG) mai mare sau egal cu 200. De asemenea au fost realizate și culturi larvare pentru identificarea ciathostominelor și a strongililor migratori.
Metoda Willis
Willis Method
În această metodă se utilizează soluţii a căror densitate este mai mare decât a elementelor parazitare, permiţând ridicarea lor la suprafaţa peliculei de lichid, punând în evidență astfel ouăle ușoare de paraziți ouă de nematode, oochisturi de coccidii, chisturi de protozoare, oncosfere ale cestodelor) [38, 151].
Materiale necesare:
– lame și lamele;
– sită metalică cu ochiuri mici;
– spatulă;
– pahar de plastic și pahar cu cioc;
– flacoane de antibiotice;
– soluţie saturată (suprasaturată) de clorură de sodiu (D = 1,20);
– microscop optic.
Modul de lucru:
Se amestecă într-un pahar de plastic aproximativ 2 g de fecale cu o cantitate de 5 – 10 ori mai mare de soluţie de clorură de sodiu, cu ajutorul unei spatule, fără a produce bule de aer. Amestecul obținut se strecoară prin sită într-un pahar cu cioc. Suspensia rezultată va fi apoi repartizată în flacoanele de antibiotic, astfel încât suspensia să formeze un menisc convex. Se aşează apoi, peste menisc o lamelă și se lasă în repaus 15-30 minute. Lamela se ridică cu atenție și se aplică pe o lamă, apoi se examinează la microscop, la început cu obiectivul 10x, iar ulterior cu obiectivul 20x, sau 40x, pentru identificarea elementelor parazitare [42].
Metoda McMaster
McMaster Method
Este o metodă cantitativă și este utilizată pentru a putea stabili evoluția infestației sau pentru verificarea eficienței unor substanțe antiparazitare, determinând numărul de ouă per gram de fecale (OPG) bazându-se pe principiul flotaţiei.
Materiale necesare:
– lama McMaster;
– cilindru gradat de 30-100 ml;
– mojar cu pistil;
– sită metalică cu ochiuri sub 1 mm diametru;
– pipete;
– pahare de plastic;
– spatulă;
– soluţie saturată de clorură sodiu;
– balanţă analitică;
– microscop optic.
Modul de lucru:
Se cântăresc 2 g de fecale cu ajutorul balanței analitice, apoi se vor mojara cu 10 ml soluție saturată de clorură de sodiu. Amestecul se trece într-un cilindru gradat, completându-se cu soluţie saturată până la 30 ml. Amestecul obținut se strecoară într-un pahar de plastic şi cu ajutorul unei pipete se vor umple cele două camere ale lamei McMaster, fără a produce bule de aer. Se lasă în repaus cinci minute (pentru flotaţia ouălor) după care se examinează la microscop cu obiectivul de 10x. Se vor număra ouăle dintre liniile marcate ale celor două camere [42].
Numărul de ouă pe gramul de fecale se calculează după formula:
OPG= n x 50
unde n este numărul de ouă găsite în ambele camere ale lamei McMaster.
Culturile larvare au fost realizate după metoda modificată a lui Roberts și O’Sullivan, prezentată în capitolul anterior la materiale și metode.
Testul reducerii numărului de ouă din fecale (FECRT-Faecal egg count reduction test), având formula prezentată mai jos, a fost utilizat în acest studiu. Testul FECRT a fost realizat după îndrumările din ghidul „World Association for the Advancement of Veterinary Parasitology (W.A.A.V.P.) methods for the detection of anthelmintic resistance in nematodes of veterinary importance”, propus de către [33, 34].
Pentru a evalua eficacitatea substanțelor antiparazitare s-au realizat măsurători (metoda Willis, McMaster și culturi larvare) în zilele 0, 7 și 14 post tratament. În ziua 0, în care s-au efectuat aceste măsurători, a fost administrată și substanța antiparazitară. În zilele 7 și 14 s-au prelevat probe de fecale pentru a se observa evoluția elementelor parazitare.
𝐹𝐸𝐶𝑅%=
OPG înainte de tratament
ziua o
−𝑂𝑃𝐺 𝑧𝑖𝑢𝑎 14 𝑝𝑜𝑠𝑡 𝑡𝑟𝑎𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡
OPG ziua 0
x 100
Eficacitatea substanțelor antiparazitare (fenbendazol 10% și ivermectină 2%) administrate cabalinelor luate în studiu a fost determinată atât individual cât și per grup, prin calcularea mediei aritmetice a OPG-urilor cabalinelor din diferitele localități. 128 de cabaline au fost tratate cu fenbendazol 10% (Panacur® Intervet, pastă orală, 7,5mg/kg greutate corporală, timp de cinci zile consecutiv), iar 112 cabaline au fost tratate cu ivermectină 2% (Eqvamec P® Institutul Pasteur, pastă orală, 20mg/100 kg greutate corporală, o singură doză).
O eficacitate sub 95% în cazul lactonelor macrociclice indică faptul că rezistența este suspectată [34, 39]. Este de dorit o eficacitate peste 95% în cazul lactonelor macrociclice și peste 90% pentru benzimidazolice [73].
Rezultate și discuții
Results and discussion
Din cei 303 cai luați în studiu, 240 cai au avut un OPG ≥200, iar 63 cai nu au fost tratați, fie pentru că au avut un OPG scăzut, sub 200, (52 cai), fie pentru că nu au fost identificate ouă de paraziți, în urma examenului coproparazitologic (11 cai) (Fig. nr. 4.1). Cei 240 de cai din județele Timiș si Arad au fost tratați cu fenbendazol 10% (128 cai) și ivermectină 2% (112 cai) (Tabelul nr. 4.1.).
/
Fig. nr. 4.1. Cabalinele luate în studiu, tratate cu fenbendazol 10%, ivermectină 2% și netratate.
The examined horses, dewormed with fenbendazole 10%, ivermectin 2% and not dewormed.
Tabelul nr. 4.1.
Detalii privind cabalinele luate în studiu.
Examined horses details.
Județ
Localitate
Rasă
Sistem
Număr total cabaline
Număr cabaline
OPG≥200
Masculi
Femele
Timiș
TM 1
U
Herghelie
31
22
7
15
TM 2
S, U
GP
29
21
13
8
TM 3
U
Herghelie
10
5
4
1
TM 4
U, G
Herghelie
64
54
20
34
TM 5
U
GP
16
8
4
4
Arad
AR 1
G, S, U
GP
30
24
5
19
AR 2
G, S
GP
29
25
8
17
AR 3
G, S
GP
51
42
12
30
AR 4
G, S, U
GP
43
39
9
30
G – grea, S – semigrea, U – ușoară; GP – gospodărie privată.
G – draft horse breeds, S – semigrea, U – saddle horse breeds; GP – private households.
Prevalența parazitozelor întâlnită la cabalinele luate în studiu a fost de 96,36% (292/303), iar la 3,64% (11/303) cabaline nu au fost identificate ouă de paraziți în urma examenului coproparazitologic (Fig. nr. 4.2.).
În urma culturilor larvare au fost întâlnite larve 3 de ciathostomine, dar și de strongili migratori (Tabelul nr. 4.2.). În ziua administrării tratamentului, au fost identificate larve de ciathostomine în toate probele din care au fost efectuate culturi larvare (240 probe de fecale), larve de Strongylus vulgaris în 106 probe de fecale din 240, din care, în județul Timiș 27 probe de fecale din 110, iar în județul Arad, 79 probe de fecale din 130; larve de Triodontophorus în 50 de probe de fecale din 130, în județul Arad și larve de Oesophagodontus în 5 probe de fecale din 130, în județul Arad. În ziua 14 post tratament larvele de strongili din subfamilia Strongylinae nu au mai fost identificate, iar larvele de stadiu 3 din subfamilia Cyathostominae, care au supraviețuit tratamentului, au aparținut tipurilor A și D. Ciathostominele din aceste tipuri, A și D, au prezentat o rezistență crescută față de antiparazitarele administrate, comparativ cu tipurile B, C, F și Gyalocephalus.
/
Fig. nr. 4.2. Prevalența parazitozelor înregistrată la cabalinele din județele Timiș și Arad.
The prevalence of parasitosis found in horses from Timis and Arad Counties.
Tabelul nr. 4.2.
Larve de stadiu 3 identificate în urma culturilor larvare realizate la cei 240 cai.
L3 found in larval cultures from 240 horses.
Județul
Localitatea
Culturi larvare înainte de tratament,
Ziua O
Culturi larvare post tratament,
Ziua 14
Larve 3 din subfamilia Cyathostominae
Larve 3 din subfamilia Strongylinae
Larve 3 din subfamilia Cyathostominae
Larve 3 din subfamilia Strongylinae
Timiș
TM 1
Tip A, D, F, Gyalocephalus
-
Tip A
-
TM 2
Tip A, B, D
Strongylus vulgaris
-
-
TM 3
Tip A, C, D
-
-
-
TM 4
Tip A, C, D, F
-
Tip A, D
-
TM 5
Tip A, D, F
Strongylus vulgaris
-
-
Arad
AR 1
Tip A, D, F
Strongylus vulgaris, Triodontophorus, Oesophagodonthus
-
-
AR 2
Tip A, C, D
Strongylus vulgaris
Tip A
-
AR 3
Tip A, D, F
Strongylus vulgaris, Triodontophorus
Tip A, D
-
AR 4
Tip A, C, D
-
Tip A
-
Cabalinele tratate cu fenbendazol 10% au fost în număr de 128, din care 55 de cai din județul Timiș și 73 de cai din județul Arad. Cele tratate cu ivermectină 2% au fost în număr de 112, din care din județul Timiș 55 de cai, iar din județul Arad 57 de cai. Valorile OPG-urilor inițiale au fost cuprinse între 200 și 5100. Valorile cele mai mari ale OPG-urilor au fost identificate la cabalinele din gospodăriile private.
Valorile OPG-urilor înregistrate în ziua 0, dar și-n ziua 14 sunt prezentate în tabel alături de media OPG pe diferitele localități din județele Timiș și Arad (Tabelul nr. 4.3.).
Tabelul nr. 4.3.
Valorile OPG-urilor înregistrate la cabalinele luate în studiu.
EPG values found in examined horses from the study.
Loca-litate
Cabaline tratate cu FENBENDAZOL 10%
Cabaline tratate cu IVERMECTINĂ 2%
OPG ziua 0
M. A./Lim.
D. S.
OPG ziua 14
M. A./Lim.
D. S.
OPG ziua 0
M. A./Lim.
D. S.
OPG ziua 14
M. A./Lim.
D. S.
TM 1
786,38/
200-2500
656,17
25/
0-250
73,26
1062,5/
250-2500
990,26
0/
0
0
TM 2
344,44/
200-1100
290,95
0/
0
0
233,33/
200-350
44,38
0/
0
0
TM 3
225/
200-250
35,35
0/
0
0
216,66/
200-250
28,86
0/
0
0
TM 4
706,81/
200-2000
393,78
11,36/
0-250
53,30
1429,68/
200-3850
1138,67
14,06/
0-150
31,71
TM 5
250/
200-300
40,82
0/
0
0
375/
200-600
206,15
0/
0
0
AR 1
1287,5/
200-3850
1104,15
0/
0
0
1470,83/
200-5100
1472,08
0/
0
0
AR 2
1316,66/
200-3800
1229,99
33,33/
0-150
49,23
1565,38/
250-3750
1195,71
0/
0
0
AR 3
1450/
200-3800
1236,76
76/
0-400
151,46
1641,17/
200-3800
1317,69
8,83/
0-50
19,64
AR 4
1922,91/
250-3800
1215,74
83,33/
0-450
148,66
1600/
200-3850
1231,72
13,33/
0-100
29,68
M. A.-media aritmetică; Lim.-limite.
M. A.-arithmetic mean; Lim.-limits.
Pentru loturile de cabaline la care s-au administrat fenbendazol 10%, la nivel individual s-a înregistrat atât că substanța antiparazitară este eficace (FECR peste 90%), dar și prezența suspiciunii de chimiorezistență (FECR sub 90%). Valoarea FECRT pentru fenbendazol 10% la nivel de grup/localitate a fost cuprinsă între 96,82-100% pentru județul Timiș, iar pentru Arad între 94,75-100%, putând afirma că la nivel de grup fenbendazol 10% este eficace. Valorile FECRT sunt prezentate în Tabelul nr. 4.4.
Tabelul nr. 4.4.
Valorile FECRT pentru Fenbendazol 10%, înregistrate la nivel individual pe localități.
FECRT values for Fenbendazole 10%, found in individual samples on locations.
Județ
Localitate
FECRT-
limite
Număr cabaline
Număr cabaline –eficacitate (>90%)
Număr cabaline – suspiciune de chimiorezistență (<90%)
Timiș
TM 1
90-100%
18
17
1
TM 2
100%
9
9
-
TM 3
100%
2
2
-
TM 4
87,5-100%
22
21
1
TM 5
100%
4
4
-
Arad
AR 1
100%
12
12
-
AR 2
96,05-100%
12
12
-
AR 3
88-100%
25
20
5
AR 4
88,15-100%
24
19
5
Pentru loturile de cabaline la care s-au administrat ivermectină 2%, s-a observat că atât la nivel individual cât și pe loturi, substanța antiparazitară a prezentat eficacitate (>95%) (Tabelul nr. 4.5.).
Tabelul nr. 4.5.
Valorile FECRT pentru Ivermectină 2%, înregistrate la nivel individual pe localități.
FECRT values for Ivermectin 2%, found in individual samples on locations
Județ
Localitate
FECRT-
limite
Număr cabaline
Număr cabaline -eficacitate (>95%)
Număr cabaline – suspiciune de chimiorezistență (<95%)
Timiș
TM 1
100%
4
4
-
TM 2
100%
12
12
-
TM 3
100%
3
3
-
TM 4
96-100%
32
32
-
TM 5
100%
4
4
-
Arad
AR 1
100%
12
12
-
AR 2
100%
13
13
-
AR 3
98,11-100%
17
17
-
AR 4
97,42-100%
15
15
-
Eficacitatea substanțelor antiparazitare a fost evaluată și pe loturi de animale (animalele dintr-o localitate), iar în urma acesteia a rezultat că ambele substanțe testate sunt eficace în tratamentul ciathostominozei, dar și a strongilidozei (Tabelul nr. 4.6.).
Tabelul nr. 4.6.
Eficacitatea fenbendazol 10% și a ivermectină 2% pe loturi de animale.
The efficacy of fenbendazole 10% and ivermectin 2% on animals group.
Județ
Localitate
FENBENDAZOL 10%
IVERMECTINĂ 2%
Număr cabaline
FECRT
Număr cabaline
FECRT
Timiș
TM 1
18
96,82%
4
100%
TM 2
9
100%
12
100%
TM 3
2
100%
3
100%
TM 4
22
98,39%
32
99,01%
TM 5
4
100%
4
100%
Arad
AR 1
12
100%
12
100%
AR 2
12
97,46%
13
100%
AR 3
25
94,75%
17
99,46%
AR 4
24
95,66%
15
99,16%
Loturilor de cabaline, cărora li s-a administrat – ivermectină 2% au avut un FECRT cuprins între 99,01-100% pentru județul Timiș și 99,16-100% pentru Arad, ceea ce indică că substanța antiparazitară a avut o eficacitate ridicată față de ciathostomine, dar și față de strongilii din subfamilia Strongylinae;
– fenbendazol 10% au avut un FECRT cuprins între 96,82-100% pentru județul Timiș și 94,75-100% pentru Arad, fiind eficace împotriva ciathostominelor și a strongililor.
La nivel individual în județul Timiș a fost suspicionată chimiorezistența față de fenbendazol 10%, la doi cai, crescuți în două herghelii diferite (TM 1, TM 4), iar în județul Arad la zece cai crescuți în gospodării private (AR 3, AR 4). Ivermectină 2% a prezentat o eficacitate ridicată la nivel individual, cabalinele din TM 1, TM 2, TM 3, TM 5 și AR 1,2 au avut un FECRT de 100%, TM 4 (96-100%), AR 3 (98,11-100%), AR 4 (97,42-100%).
Prezența suspiciunii de chimiorezistență pentru fenbendazol 10% a fost înregistrată la doi cai din TM 1 și TM 4 și la zece cai din AR 3 și AR 4. Valori mai scăzute ale eficacității ivermectinei 2% au fost identificate în localitățile TM 4 (96%) și AR 4 (97,42%).
În loturile de cabaline provenite din TM 4, AR 3 și AR 4, această situație se poate explica datorită numărului crescut de tratamente per an (5-6 tratamente/an), pe o perioadă îndelungată, pentru produsul pe bază de fenbendazol 10%.
Pentru cabalinele, ce prezintă ciathostomine cu suspiciune de chimiorezistență, este recomandat să se administreze un produs dintr-o altă clasă de antiparazitare, numărul tratamentelor să fie diminuat (2-3 tratamente/an) și realizat după ce au fost efectuate examene coproparazitologice. Utilizarea unei singure substanțe antiparazitare este indicată pe o perioadă de un an, apoi schimbarea acesteia cu o altă substanță dintr-o clasă diferită. Controlul parazitologic ar trebui să se bazeze mai mult pe îmbunătățirea managementului pășunii și a practicilor de creștere a animalelor, dar și a strategiilor ce controlează „parasite refugia”, deși acest lucru este mult mai complicat și dificil de aplicat [72].
Stadiile larvare din mucoasa intestinală (hipobiotice), reprezintă un pericol pentru sănătatea cabalinelor, fiind un rezervor pentru transferul paraziților chimiorezistenți în noi locații, odată cu mișcarea/deplasarea cabalinelor; tratamentul antiparazitar trebuie efectuat ținând cont de stadiile larvare hipobiotice ale ciathostominelor – fiind considerat un principiu important al controlului parazitologic [114, 116, 186]. Bellaw și col., în 2018 au găsit în urma unui studiu pe 36 de ponei, că larvele de ciathostomine au dezvoltat rezistență față de fenbendazol (10mg/kg, administrat cinci zile consecutiv) [14].
În România au fost realizate studii privind eficacitatea fenbendazolului și a ivermectinei, cu rezultate asemănătoare prezentului studiu.
În 2007, Morariu și col., au testat eficacitatea fenbendazolului 10% la zece cabaline din Bazoșul Nou, cu scopul de o detecta prezența chimiorezistenței. Aceștia au identificat atât ciathostomine cât și strongili, iar substanța antiparazitară a avut o eficacitate de 99,41%, prin realizarea FECRT [123].
Buzatu și col., în 2015 au realizat un studiu în perioada martie 2013-septembrie 2014. Trei ferme de armăsari din România au fost supuse testării eficacității ivermectinei (108 cabaline) și fenbendazolului (29 cabaline). Aceștia au demonstrat eficacitatea ivermectinei (98,2-100%), însă pentru fenbendazol a fost suspicionată chimiorezistența (75,4%) [25].
Într-un studiu realizat în România, de către Buzatu și col., pe un număr de 186 cai s-a înregistrat o eficacitate cuprinsă între 98,4-100% pentru cabalinele tratate cu ivermectină, însă pentru cele tratate cu fenbendazol s-a observat chimiorezistența (47,4-75,4%). Scopul studiului a fost acela de a observa eficacitatea celor două substanțe antiparazitare, astfel 120 de cai au fost tratați cu ivermectină, iar 66 cai cu fenbendazol [24].
Cernea și col., în 2015 au realizat un studiu privind chimiorezistența populației strongilide în România, identificând prezența populației de ciathostomine (tipurile A, B, C, D, E, F, G, H, Gyalocephalus, Poteriostomum), dar și a celor din subfamilia Strongylinae. Chimiorezistența față de fenbendazol a fost întâlnită în proporție de 75% (9/12 loturi de animale), suspiciune de chimiorezistență 8% (1/12), iar eficacitate 17% (2/12). Chimiorezistența nu a fost întâlnită în cazul ivermectinei, păstrându-și eficacitatea [29].
Studii privind prezența chimiorezistenței au fost realizate în Italia [173], Germania [180, 183], Suedia [138], Australia [146]. Acestea au confirmat prezența chimiorezistenței pentru benzimidazolice (38-85%) și pyrantel (0-30%), dar nu și pentru ivermectină.
Smith și col., în 2015, au realizat un studiu în Statele Unite ale Americii, în care a fost înregistrată o eficacitate de 98,84% pentru ivermectină și prezența rezistenței pentru fenbendazol (6,15%) [166].
În Sardinia, Italia, chimiorezistența față de ivermectină și fenbendazol nu este prezentă, autorii considerând ca posibile cauze: numărul mic de tratamente (mai puțin de două tratamente/an), condițiile climatice, caracterul insular al regiunii [159].
Concluzii
Conclusions
Din cei 303 cai luați în studiu, din județele Arad și Timiș, 240 cai au avut un OPG≥200, 52 cai au avut OPG<200, iar la 11 cai nu au fost identificate ouă de paraziți.
Prevalența ciathostominelor și strongilidelor întâlnită la cabalinele luate în studiu a fost de 96,36%.
Larve de ciathostomine au fost identificate în toate probele din care au fost efectuate culturi larvare (240 probe de fecale), larve de Strongylus vulgaris în 106 probe de fecale, din care, în județul Timiș 27 probe de fecale din 110, iar în județul Arad, 79 probe de fecale din 130; larve de Triodontophorus în 50 de probe de fecale din 130, în județul Arad și larve de Oesophagodontus în 5 probe de fecale din 130, în județul Arad.
La 14 zile post tratament (fenbendazol și ivermectină) larvele de strongili din subfamilia Strongylinae nu au mai fost identificate. Larvele de stadiu 3 din subfamilia Cyathostominae, care au supraviețuit tratamentului, au aparținut tipurilor A și D.
Ciathostominele din aceste tipuri, A și D, au prezentat o rezistență crescută față de antiparazitarele administrate, comparativ cu tipurile B, C, F și Gyalocephalus.
Loturilor de cabaline, din județele Timiș și Arad, cărora li s-a administrat:
– ivermectină 2% au avut un FECRT cuprins între 99,01-100%, ceea ce indică că substanța antiparazitară a avut o eficacitate ridicată față de ciathostomine, dar și față de strongilii din subfamilia Strongylinae;
– fenbendazol 10% au avut un FECRT cuprins între 94,75-100%, fiind eficace împotriva ciathostominelor și a strongililor.
La nivel individual, cabalinelor cărora li s-a administrat:
– fenbendazol 10%, în județul Timiș a fost suspicionată chimiorezistența la doi cai, crescuți în două herghelii diferite, iar în județul Arad la zece cai crescuți din gospodării private;
– ivermectină 2% a prezentat o eficacitate ridicată, cuprinsă între 96-100% la nivel individual.
CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND CHIMIOREZISTENȚA FENBENDAZOLULUI ȘI A IVERMECTINEI, DETERMINATĂ PE BAZA PERIOADEI DE REAPARIȚIE A OUĂLOR DE CIATHOSTOMINE ȘI STRONGILIDE LA CABALINELE DIN JUDEȚELE TIMIȘ ȘI ARAD
EXPERIMENTAL RESEARCH ON DRUG RESISTANCE FOR FENBENDAZOLE AND IVERMECTIN, BASED ON THE EGG REAPPEARANCE PERIOD IN CIATHOSTOMINS AND STRONGYLES FOUND IN HORSES FROM TIMIS AND ARAD COUNTIES
Scop și obiective
Purpose and objectives
Paraziții din subfamilia Cyathostominae sunt considerați, datorită prevalenței lor, a potențialei patogenități și a abilității acestora de a dezvolta chimiorezistența, unii dintre cei mai importanți paraziți ce afectează cabalinele [90]. Majoritatea infestațiilor sunt bine tolerate de către cabaline, însă cea mai importantă consecință a infestației o reprezintă emergența masivă a larvelor închistate în mucoasa intestinului gros, ce poartă denumirea de ciathostominoza larvară, o colită caracterizată prin diaree, scădere în greutate rapidă și edem ventral, putând fi fatal până la 50% din cazuri [97].
Dezvoltarea chimiorezistenței este un proces complex influențat de: gazdă, parazit și factorii de mediu. Nielsen și col., consideră că termenul „refugia” reprezintă un factor benefic în întârzierea apariției chimiorezistenței ecvine [129, 131]. Refugia poate fi definit ca orice populație de paraziți care nu a fost expusă substanței antiparazitare, până în momentul deparazitării. Acest termen include stadiile pre-parazitare din mediu, paraziți din gazde (cabaline) ce nu sunt deparazitate, atunci când acestea au un OPG (ouă per gram de fecale) mai mic de 200, iar tratamentul se aplică după realizarea examenelor coproparazitologice, dar și stadiile parazitare existente în gazde, care nu sunt afectate de tratament, datorită factorilor fizici, fiziologici și/sau farmokinetici. Paraziții din refugia reprezintă un rezervor de gene neselectate, ce includ genele alele care conferă susceptibilitatea antihelmintică [129]. Stadiile larvare hipobiotice din mucoasă reprezintă o parte din paraziții din refugia, atunci când nu sunt administrate substanțe ce acționează asupra acestora [74, 116]. Kaplan în 2002 și Matthews în 2008 au sugerat că acești paraziți refugia din mucoasă („mucosal refugia”) pot parțial să explice de ce chimiorezistența față de ivermectină a fost dezvoltată așa tardiv (mai bine de 20 ani) de către ciathostomine [74, 116].
Perioada de reapariție a ouălor (ERP-egg reappearance period) reprezintă intervalul de timp dintre administrarea antiparazitarului (deparazitarea animalului) și reapariția ouălor de paraziți în fecale. Sangster în 1999 și Lyons și col., în 2009 consideră că o reducere a ERP trebuie privită ca un semn precoce al dezvoltării chimiorezistenței [104, 158]. ERP este definită și ca intervalul de timp necesar dintre deparazitare și momentul în care OPG este cu 10% mai mare sau egal, față de OPG-ul din perioada anterioară deparazitării [17, 176, 180].
Pentru prima oară când au fost introduse substanțele antiparazitare, ERP era mai lungă, astfel pentru fenbendazol era de șase săptămâni [117], iar în prezent este cuprinsă între patru-cinci săptămâni, respectiv pentru ivermectină 9-13 săptămâni [17, 44], iar în prezent șase-opt săptămâni. La nivel mondial a fost consemnată o reducere a ERP pentru lactonele macrociclice (ivermectină și moxidectin) [63, 103, 120], deși eficacitatea acestora este în continuare de 100% [156]. După administrarea lactonelor macrociclice, deseori ERP este mai scurtă decât cea mai scurtă perioadă prepatentă a ciathostominelor, de 57 zile [100], dar și o reducere a ERP a fost observată la caii crescuți în grajd (stabulație) [176]. Acest lucru indică faptul că larvele prezente în gazde, când a fost realizată deparazitarea, sunt responsabile de scurtarea ERP [77]. O suscceptibilitate scăzută a stadiilor imature față de lactonele macrociclice, dar și o dezvoltare rapidă a stadiilor imature în paraziții adulți, capabili să producă ouă, reprezintă cauze posibile a reducerii ERP [77]. În Australia, Beasley și col., în 2017, au observat că deși eficacitatea lactonelor macrociclice este de 100% prin FECRT, ERP prezintă o scurtare în cazul ivermectinei și moxidectinei de șase săptămâni, respectiv de 12 săptămâni. Fapt ce reflectă o schimbare a susceptibilității ciathostominelor față de lactonele macrociclice [13].
Scopul studiului a fost acela de a investiga prezența sau absența chimiorezistenței ciathostominelor la substanțele fenbendazol și ivermectină pe baza determinării ERP.
Materiale și metode
Materials and methods
Studiul a fost efectuat pe un număr de 315 cabaline din județele Timiș și Arad, în perioada octombrie 2013-martie 2017. Probele de fecale din județul Timiș au fost recoltate de la 162 cabaline, iar din județul Arad 153 cabaline. Acestea au fost ținute atât pe pășune cât și la grajd, aspect important privind epidemiologia ciathostominelor. Vârsta cabalinelor a fost cuprinsă între șase luni și 28 ani, făcând parte din rasele: ușoară, grea și semigrea. Probele de fecale au fost prelevate de la cai proveniți din herghelii private, cât și din gospodării private. Cabalinele din herghelii au fost ținuți pe pășune, dar și-n grajd; iepele cu mânjii au fost crescuți liberi, separat de armăsari, având acces pe pășune pe o perioadă mai mare de timp, în comparație cu armăsarii, care sunt crescuți în boxe individuale, iar accesul pe pășune este de scurtă durată. Cabalinele din gospodăriile private au avut acces la pășune în lunile martie-noiembrie. În fiecare gospodărie privată numărul cailor a variat între doi și cinci cai. Numărul locațiilor din Timiș a fost șase (TM 1, TM 2, TM 3, TM 4, TM 5, TM 6 ), iar în județul Arad au fost patru locații (AR 1, AR 2, AR 3, AR 4).
Cabalinele din herghelii au fost deparazitate de trei-șase ori/an, iar cei din gospodăriile private mult mai rar, între o dată și două ori pe an; unele cabaline au fost deparazitate o dată la doi ani, atunci când animalul era bolnav, iar tratamentul simptomatic nu avea eficacitate. Un aspect important al studiului a fost acela că toate probele de fecale au fost prelevate de la cabaline ce nu au fost deparazitate cu cel puțin 12 săptămâni înaintea începerii studiului.
Cabalinele au fost tratate anterior studiului cu fenbendazol, produs utilizat frecvent datorită prețului avantajos și a ușoarei disponibilități pe piața farmaceutică, urmat de ivermectină, utilizat frecvent în perioada caldă (acționând și asupra paraziților externi), dar și înaintea scoaterii animalelor pe pășune, și pyrantel, utilizat rar. Din această cauză în studiu a fost investigată eficacitatea produselor pe bază de fenbendazol și ivermectină.
Probele de fecale (trei-patru crotine/cal) au fost proaspăt recoltate, imediat după eliminarea acestora de către cabaline, au fost puse într-o pungă, pe care a fost trecut un număr, număr ce corespunde numelui animalului trecut în lista cu probele de fecale, pe fiecare locație în parte, alături de vârsta, rasa și ultima deparazitare efectuată (data și produsul/substanța antiparazitară administrată). Probele au fost apoi menținute în lada frigorifică, pentru a asigura condiții neprielnice dezvoltării ouălor de paraziți. Probele de fecale au fost examinate la Clinica de Parazitologie și Boli Parazitare din cadrul Facultății de Medicină Veterinară Timișoara.
Au fost realizate atât metode coproparazitologice calitative, cât și cantitative pentru evidențierea ouălor de paraziți. Metoda calitativă Willis (descrisă în capitolul anterior), a fost efectuată pentru a observa etiologia infestațiilor parazitare ale cabalinelor.
Substanțele antiparazitare administrate cabalinelor au fost: fenbendazol 10% (Panacur® Intervet, pastă orală, 7,5mg/kg greutate corporală, timp de cinci zile consecutiv), și ivermectină 2% (Eqvamec P® Institutul Pasteur, pastă orală, 20mg/100 kg greutate corporală, o singură doză). Cabalinelor s-a administrat fenbendazol timp de cinci zile consecutiv pentru a avea atât efect ovocid [41], dar și efect larvicid.
Producătorii pastelor antiparazitare orale recomandă ca următorul tratament să fie realizat în cazul fenbendazolului, după șase-opt săptămâni, iar pentru ivermectină după 8-12 săptămâni. Substanțele antiparazitare au fost administrate cabalinelor după o cântărire în prealabil, pe cale orală, verificând ca animalul să nu aibă furaje sau resturi furajere în cavitatea orală, pentru a ne asigura că doza de antiparazitar a fost preluată de cal în totalitate.
După administrarea antiparazitarului, care s-a realizat imediat (fie în ziua recoltării probelor, fie în ziua următoare, în funcție de numărul de probe recoltate și distanța parcursă, dintre locație și Clinica de Parazitologie și Boli Parazitare) după efectuarea examenului cantitativ, prin metoda McMaster (descrisă în capitolul anterior) cu o sensibilitate de 50 OPG, pentru a afla gradul infestivității parazitare-OPG.
Probele de fecale au fost recoltate din două în două săptămâni (zero săptămâni-opt săptămâni), astfel în zilele 14, 28, 42 și 56 pentru ambele substanțe antiparazitare, iar pentru ivermectină au fost recoltate probe și-n zilele 70 și 84 (săptămâna 10, respectiv 12). Aceste zile au fost selectate ținând cont de timpul de reapariție al ouălor și al schemei de dozaj recomandată de producătorii produselor antiparazitare.
Probele de fecale ce au avut un OPG mai mic de 200, au fost excluse din studiu, nu au fost deparazitate, tocmai pentru a reduce riscul apariției chimiorezistenței.
Din totalul de 315 probe de fecale recoltate de la cabalinele din cele două județe din Banat, 251 de probe au înregistrat un OPG≥200, în ceea ce privește numărul de ouă de tip strongilid, fiind monitorizate în vederea evaluării ERP a celor două substanțe antiparazitare: fenbendazol și ivermectină. 64 de cabaline au avut OPG mai mic de 200, fiind excluse din studiu și nedeparazitate. În urma examenelor coproparazitologice au fost identificate ouă de strongili și de ascarizi.
În județul Timiș din 162 cabaline examinate coproparazitologic, 121 cabaline au avut OPG≥200, fiind monitorizate în continuare pentru aflarea ERP, iar 41 cai au avut OPG mai mic de 200, fiind excluse din studiu (Fig. nr. 5.1.).
/
Fig. nr. 5.1. Valoarea OPG-ului cabalinelor luate în studiu din județul Timiș.
OPG value found in horses from Timis County.
Cele 121 cabaline din județul Timiș au fost împărțite în două grupuri:
– un grup (55 cabaline) a fost tratat cu fenbendazol, iar
– al doilea grup (66 cabaline) a fost tratat cu ivermectină.
Din cele 121 cabaline studiate din județul Timiș 69 au fost femele, iar 52 masculi. Clasificarea cabalinelor în funcție de sexul acestora și locația din care fac parte este prezentată în Tabelul nr. 5.1.
Tabelul nr. 5.1.
Raportul cabalinelor din județul Timiș în funcție de sex/locație.
The ratio of horses in Timis County by gender/location.
Locație
Număr cabaline/locație
Număr femele
Număr masculi
TM 1
22
15
7
TM 2
21
8
13
TM 3
5
1
4
TM 4
54
34
20
TM 5
8
4
4
TM 6
11
7
4
Cabalinele din acest județ au fost din rasele: ușoară, semigrea și grea. 81 de probe de fecale au fost recoltate de la cabaline ce au aparținut hergheliilor private, iar 40 probe din gospodăriile private (Tabelul nr. 5.2.).
Tabelul nr. 5.2.
Rasele și proveniența cabalinelor din județul Timiș.
The breeds and source of horses in Timis County.
Locație
Rasa
Proveniența
TM 1
Ușoară
Herghelie
TM 2
Ușoară, semigrea
Gospodărie privată
TM 3
Ușoară
Herghelie
TM 4
Ușoară, grea
Herghelie
TM 5
Ușoară
Gospodărie privată
TM 6
Ușoară, semigrea
Gospodărie privată
În județul Arad au fost examinate coproparazitologic 153 cabaline, din care 130 au avut OPG≥200, fiind investigate în continuare pentru aflarea ERP, iar 23 au avut OPG mai mic de 200, fiind excluse din studiu (Fig. nr. 5.2.).
/
Fig. nr. 5.2. Valoare OPG-ului la cabalinele luate în studiu din județul Arad.
OPG value found in horses from Arad County.
Cabalinele (130) din județul Arad au fost împărțite în două grupuri în funcție de substanța antiparazitară administrată:
– primul grup format din 73 cabaline, a fost tratat cu fenbendazol, iar
– al doilea grup format din 57 cabaline, a fost tratat cu ivermectină.
Din cele 130 cabaline studiate din județul Arad 96 au fost femele, iar 34 masculi. Clasificarea cabalinelor în funcție de sexul acestora și locația din care fac parte este prezentată în Tabelul nr. 5.3.
Tabelul nr. 5.3.
Raportul cabalinelor din județul Arad în funcție de sex și locație.
The ratio of horses in Arad County by gender/location.
Locație
Număr cabaline/locație
Număr femele
Număr masculi
AR 1
24
19
5
AR 2
25
17
8
AR 3
42
30
12
AR 4
39
30
9
Cabalinele din acest județ au fost din rasele: ușoară, semigrea și grea. Toate probele de fecale au fost recoltate de la cabaline ce au aparținut gospodăriilor private (Tabelul nr. 5.4.).
Tabelul nr. 5.4.
Rasele și proveniența cabalinelor din județul Arad.
The breeds and source of horses in Arad County.
Locație
Rasa
Proveniența
AR 1
Ușoară, semigrea, grea
Gospodărie privată
AR 2
Semigrea, grea
Gospodărie privată
AR 3
Semigrea, grea
Gospodărie privată
AR 4
Ușoară, semigrea, grea
Gospodărie privată
Au fost realizate și culturi larvare după metoda modificată Roberts și O’Sullivan (descrisă în primul capitol din cadrul cercetărilor proprii) pentru a putea diferenția ouăle de strongili migratori de cei nemigratori și de a urmări evoluția acestora.
Rezultate și discuții
Results and discussion
Rezultate privind ERP obținute în județul Timiș
Results for ERP found in Timis County
Larvele identificate în urma culturilor larvare din săptămâna 0 au aparținut subfamiliei Cyathostominae, tipurile A, B, C, D și Gyalocephalus, prezente la cabalinele din toate locațiile, dar și subfamiliei Strongylinae, Strongylus vulgaris, prezente la cabalinele din două locații (TM 2 și TM 5). Tipurile A, C și D de ciathostomine au fost identificate în săptămânile 2, 4, 6 și 8 pentru cabalinele deparazitate cu fenbendazol, respectiv ivermectină (săptămânile 2-12). În săptămânile următoare, larvele de Strongylus vulgaris nu au mai fost identificate în culturile larvare, atât pentru cabalinele deparazitate cu fenbendazol, cât și pentru cele deparazitate cu ivermectină.
OPG-urile înregistrate în săptămâna zero la cele 55 cabaline (TM 1, TM 2, TM 3, TM 4, TM 5) deparazitate cu fenbendazol au variat între 200-2500 (Fig. nr. 5.3.), în săptămâna 2 între 0-250, în săptămâna 4 între 0-250, în săptămâna 6 între 0-400 (Fig. nr. 5.4.) și-n săptămâna 8 între 200-2350 (Fig. nr. 5.5.). Imediat după deparazitare valoarea OPG-ului pentru fiecare probă în parte a fost redusă considerabil, doar trei cabaline înregistrând OPG între 200-250, iar 52 cabaline au avut OPG-ul egal cu zero. S-a putut observa că-n săptămânile doi și patru, valorile OPG-urilor au fost constante, iar din săptămâna a șasea s-a observat o creștere a OPG-ului, atingând maximul în săptămâna a opta (Tabelul nr. 5.5). Evoluția mediei aritmetice a OPG-urilor pe săptămâni este prezentată în Fig. nr. 5.6. /
Fig. nr. 5.3. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 0 pentru fenbendazol în județul Timiș.
OPG variation found in 0 Weeks for fenbendazole in Timis County.
/
Fig. nr. 5.4. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 6 pentru fenbendazol în județul Timiș.
OPG variation found in 6 Weeks for fenbendazole in Timis County.
/
Fig. nr. 5.5. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 8 pentru fenbendazol în județul Timiș.
OPG variation found in 8 Weeks for fenbendazole in Timis County.
Tabelul nr. 5.5.
Evoluția OPG-urilor pe săptămâni, în cazul deparazitării cu fenbendazol în județul Timiș.
EPG evolution on weeks, for fenbendazole dewormed horses in Timis County.
Săptămâna
0
Săptămâna
2
Săptămâna 4
Săptămâna
6
Săptămâna
8
Limite OPG
200-2500
0-250
0-250
0-400
200-2350
M.A.
622,72
12,72
12,72
123,63
617,27
D.S.
499,33
53,76
53,76
101,31
452,99
Număr cai cu OPG 0-200
10
53
53
48
8
Număr cai cu OPG 200-500
20
2
2
7
23
Număr cai cu OPG >500
25
0
0
0
24
M.A. – media aritmetică; D.S. – deviația standard.
/
Fig. nr. 5.6. Media aritmetică a valorilor OPG-urilor înregistrate pe săptămâni pentru fenbendazol în județul Timiș.
OPG arithmetic mean, found for fenbendazole dewormed horses on weeks in Timis County.
OPG-urile înregistrate în săptămâna zero la cele 66 cabaline deparazitate cu ivermectină au variat între 200-3850 (Fig. nr. 5.7.), în săptămâna 2 între 0-150, săptămâna 4 între 0-100, în săptămâna 6 între 0-100, în săptămâna 8 între 0-150, în săptămâna 10 între 0-450 (Fig. nr. 5.8.) și-n săptămâna 12 între 0-3900 (Fig. nr. 5.9.). Evoluția mediei aritmetice a OPG-urilor pe săptămâni este prezentată în Fig. nr. 5.10..Valoarea OPG-urilor din săptămâna a patra și a șasea a fost constantă, atingând un maximum de 100 OPG, crescând apoi proporțional odată cu trecerea săptămânilor, ajungând la un maximum de 3900 OPG în săptămâna 12 (Tabelul nr. 5.6.).
/
Fig. nr. 5.7. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 0 pentru ivermectină în județul Timiș.
OPG variation found in 0 Weeks for ivermectin in Timis County.
/
Fig. nr. 5.8. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 10 pentru ivermectină în județul Timiș.
OPG variation found in 10 Weeks for ivermectin in Timis County.
/
Fig. nr. 5.9. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 12 pentru ivermectină în județul Timiș.
OPG variation found in 12 Weeks for ivermectin in Timis County.
/
Fig. nr. 5.10. Media aritmetică a valorilor OPG-urilor înregistrate pe săptămâni pentru ivermectină în județul Timiș.
OPG arithmetic mean, found for ivermectin dewormed horses on weeks in Timis County.
Tabelul nr. 5.6.
Evoluția OPG-urilor pe săptămâni, în cazul deparazitării cu ivermectină în județul Timiș.
EPG evolution on weeks, for ivermectin dewormed horses in Timis County.
Săptămâna 0
Săptămâna 2
Săptămâna 4
Săptămâna 6
Săptămâna 8
Săptămâna 10
Săptămâna 12
Limite OPG
200-3850
0-150
0-100
0-100
0-150
0-450
0-3900
M.A.
952,27
6,81
6,06
11,36
29,54
105,30
835,60
D.S.
985,05
23,01
18,63
28,81
44,70
106,38
991,80
Număr cai cu OPG 0-200
13
66
66
66
66
55
19
Număr cai cu OPG 200-500
20
0
0
0
0
11
20
Număr cai cu OPG >500
33
0
0
0
0
0
27
M.A. – media aritmetică; D.S. – deviația standard.
M.A. – arithmetic mean; D.S. – standard deviation.
În județul Timiș, la cabalinele deparazitate cu fenbendazol s-a observat că la trei iepe din rasa ușoară (TM 1, TM 4) probele de fecale au rămas pozitive pe întreaga durată a studiului, însă numărul de ouă de paraziți a fost redus de la 2000-2500 OPG la 200-250, pentru săptămânile 2-4, iar apoi crescând până la 1750-2350 în săptămâna 8. În săptămâna 6, șapte cai (TM 1-două cabaline, o femelă și un mascul din rasa ușoară, TM 2-un mascul din rasa semigrea, TM 4-trei femele și un mascul din rasa ușoară) au prezentat un OPG>200. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că-n herghelia TM 4 numărul tratamentelor antiparazitare a fost crescut, ajungând la cinci deparazitări/an, iar în celelalte locații numărul tratamentelor fiind de patru ori/an cu fenbendazol, pe perioade îndelungate. În săptămâna 8 toate cabalinele au înregistrat un OPG asemănător cu cel din săptămâna 0.
Pozitivarea probelor de fecale pentru cabalinele deparazitate cu ivermectină s-a înregistrat începând cu săptămâna 10, la 14 cai (200-450 OPG) din TM 4, atât femele cât și masculi din rasele ușoară și grea. În săptămâna 12 numărul cailor crescând la 52 cai (TM 1, TM 2, TM 3, TM 4, TM 5) din 66, ce au prezentat un OPG≥200. Cele mai multe probe fiind din locația TM 4-32 cai. Șapte cabaline din TM 4 au prezentat un OPG constant în săptămânile 2, 4, 6 și 8, cuprins între 50-150, inițial având un OPG 1250-3850. În săptămânile 10 și 12 acesta crescând până la 1300-3900 OPG. În locația TM 4 numărul tratamentelor cu ivermectină a fost efectuat de două ori pe an, substanță recent introdusă în tratamentul cailor din herghelie, iar în celelalte locații numărul deparazitărilor cu ivermectină a fost de două-trei ori/an, probabil din această cauză nu s-a înregistrat nicio modificare a ERP.
ERP înregistrată în prezentul studiu este conformă cu cea prezentată de către producătorii pastelor orale: de șase-opt săptămâni pentru fenbendazol și respectiv 8-12 săptămâni pentru ivermectină.
Rezultate privind ERP obținute în județul Arad
Results for ERP found in Arad County
Larvele identificate din culturile de larve realizate inițial, au aparținut celor două subfamilii Cyathostominae și Strongylinae. Tipurile de ciathostomine identificate au fost: A, C, D, F, pentru toate locațiile din județul Arad, iar Strongylus vulgaris, Triodontophorus și Oesophagodontus au fost prezente la cabalinele din locațiile AR 1, AR 2, AR 3. Larvele de ciathostomine din tipurile A, C și D au fost identificate și după deparazitare. Larvele din subfamilia Strongylinae nu au mai fost identificate în celelalte săptămâni ale studiului, pentru ambele substanțe testate.
OPG-urile înregistrate în săptămâna 0 la cele 73 cabaline deparazitate cu fenbendazol au variat între 200-3850 (Fig. nr. 5.11.), în săptămâna 2 între 0-450, în săptămâna 4 între 0-200, în săptămâna 6 între 50-1000 (Fig. nr. 5.12.) și-n săptămâna 8 între 200-3800 (Fig. nr. 5.13.). Evoluția mediei aritmetice a OPG-urilor pe săptămâni este prezentată în Fig. nr. 5.14. Situația OPG-urilor înregistrate în săptămânile zero-opt, dar și numărul de cabaline cu OPG cuprins între 0-200 (infestivitate scăzută), 200-500 (infestivitate medie) și peste 500 (infestivitate crescută) sunt prezentate în Tabelul nr. 5.7.
Tabelul nr. 5.7.
Evoluția OPG-urilor pe săptămâni, în cazul deparazitării cu fenbendazol în județul Arad.
EPG evolution on weeks, for fenbendazole dewormed horses in Arad County.
Săptămâna 0
Săptămâna 2
Săptămâna 4
Săptămâna 6
Săptămâna 8
Limite OPG
200-3850
0-450
0-200
50-1000
200-3800
M.A.
1556,84
58,90
23,28
326,02
1497,26
D.S.
1212,33
126,74
58,97
220,33
1149,60
Număr cai cu OPG 0-200
5
62
73
26
2
Număr cai cu OPG 200-500
13
11
0
35
17
Număr cai cu OPG >500
55
0
0
12
54
M.A. – media aritmetică; D.S. – deviația standard.
M.A. – arithmetic mean; D.S. – standard deviation.
/
Fig. nr. 5.11. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 0 pentru fenbendazol în județul Arad.
OPG variation found in 0 Weeks for fenbendazole in Arad County.
/
Fig. nr. 5.12. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 6 pentru fenbendazol în județul Arad.
OPG variation found in 6 Weeks for fenbendazole in Arad County.
/
Fig. nr. 5.13. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 8 pentru fenbendazol în județul Arad.
OPG variation found in 8 Weeks for fenbendazole in Arad County.
/
Fig. nr. 5.14. Media aritmetică a valorilor OPG-urilor înregistrate pe săptămâni pentru fenbendazol în județul Arad.
OPG arithmetic mean, found for fenbendazole dewormed horses on weeks in Arad County.
OPG-urile înregistrate în săptămâna 0 la cele 57 cabaline deparazitate cu ivermectină au variat între 200-5100 (Fig. nr. 5.15.), în săptămâna 2 între 0-100, săptămâna 4 între 0-100, în săptămâna 6 între 0-150, în săptămâna 8 între 0-1250, în săptămâna 10 între 150-3500 (Fig. nr. 5.16.) și-n săptămâna 12 între 150-3650 (Fig. nr. 5.17.). Evoluția mediei aritmetice a OPG-urilor pe săptămâni este prezentată în Fig. nr. 5.18.. Situația OPG-urilor înregistrate în săptămânile 0-12, dar și numărul de cabaline cu OPG cuprins între 0-200 (infestivitate scăzută), 200-500 (infestivitate medie) și peste 500 (infestivitate crescută) sunt prezentate în Tabelul nr. 5.8.
Tabelul nr. 5.8.
Evoluția OPG-urilor pe săptămâni, în cazul deparazitării cu ivermectină în județul Arad.
EPG evolution on weeks, for ivermectin dewormed horses in Arad County.
Săptămâna 0
Săptămâna 2
Săptămâna 4
Săptămâna 6
Săptămâna 8
Săptămâna 10
Săptămâna 12
Limite OPG
200-5100
0-100
0-100
0-150
0-1250
150-3500
150-3650
M.A.
1577,19
6,14
6,14
9,64
327,19
1216,66
1396,49
D.S.
1269,35
19,06
19,06
29,02
245,87
955,35
1054,61
Număr cai cu OPG 0-200
4
57
57
57
20
2
1
Număr cai cu OPG 200-500
11
0
0
0
29
17
13
Număr cai cu OPG >500
42
0
0
0
8
38
43
M.A. – media aritmetică; D.S. – deviația standard.
M.A. – arithmetic mean; D.S. – standard deviation. /
Fig. nr. 5.15. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 0 pentru ivermectină în județul Arad.
OPG variation found in 0 Weeks for ivermectin in Arad County.
/
Fig. nr. 5.16. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 10 pentru ivermectină în județul Arad.
OPG variation found in 10 Weeks for ivermectin in Arad County.
/
Fig. nr. 5.17. Variația OPG-urilor înregistrate în săptămâna 12 pentru ivermectină în județul Arad.
OPG variation found in 12 Weeks for ivermectin in Arad County.
/
Fig. nr. 5.18. Media aritmetică a valorilor OPG-urilor înregistrate pe săptămâni pentru ivermectină în județul Arad.
OPG arithmetic mean, found for ivermectin dewormed horses on weeks in Arad County.
În județul Arad, 47 cai (AR 1-7 cai, AR 2-5 cai, AR 3-13 cai, AR 4-22 cai) din 73 (raportul femele/masculi-53/20) deparazitați cu fenbendazol au prezentat începând cu săptămâna 6, un OPG peste 200. Raportul femele-masculi a fost de 37/10. În săptămâna 8, numărul de cai a crescut la 71. Cabalinele au fost atât din rasa ușoară, semigrea și grea.
Probele de fecale a 37 cai (AR 1-5 cai, AR 2-7 cai, AR 3-12 cai, AR 4-13 cai) din 57 (raportul femele/masculi-43/14) deparazitați cu ivermectină, au prezentat un OPG peste 200 în săptămâna 8. Raportul dintre femele și masculi a fost de 28/9. În săptămânile 10 și 12 numărul de probe de fecale crescând la 55, respectiv 56.
Toate cabalinele provin din gospodării private, ținute pe pășune pe perioada martie-noiembrie, lucru ce a facilitat infestarea cu paraziți.
Rezultatele obținute pentru județul Arad sunt similare cu cele din județul Timiș, ERP nesuferind nicio modificare, fiind pentru fenbendazol de șase-opt săptămâni și pentru ivermectină de 8-12 săptămâni, lucru ce denotă lipsa instalării chimiorezistenței..
Kooyman și col., în 2016, au realizat un studiu în Olanda cu scopul evidențierii speciei de ciathostomine responsabilă de reducerea ERP. Studiul a fost efectuat pe cabaline infestate natural, din trei ferme cunoscute cu o ERP redusă, în urma unui alt studiu din 2012. O parte din cai au fost tratați în zilele 0 și 98 cu ivermectină, iar în ziua 56 cu pyrantel, iar celălalt grup cu moxidectin în zilele 0 și 126, pyrantel-ziua 84. Eficacitatea lactonelor macrociclice a fost de 100%, însă s-a observat o reducere a ERP în toate cele trei ferme. În primele două ferme ERP a fost redusă, ouăle de paraziți reapărând după 14-42 zile. În ferma trei, ERP nu a fost redusă după prima administrare de lactone macrociclice, ci după a doua administrare, ERP a fost cuprinsă 42-56 zile [77]. Rezultatele obținute în ferma trei pot fi comparate cu cele ale prezentului studiu, în ziua 56, numărul de cabaline infestate pentru județul Timiș era de 23, respectiv pentru Arad 52 cabaline, având un OPG cuprins între 0-1250, crescând față de săptămânile anterioare, în zilele 14, 28, 42, numărul cabalinelor cu OPG-ul cuprins între 0-150 era de 10 cabaline (județul Timiș), respectiv șapte (județul Arad).
Într-un studiu din Brandenburg, Germania, efectuat pe 224 cai, Fisher și col. în 2015, nu au observat nicio modificare asupra ERP în cazul ivermectinei administrate. Un procent de 97,5% din probele de fecale au avut un OPG negativ în ziua 42, iar 2,5% au prezentat OPG pozitiv, însă înregistrând valori scăzute (25-75 OPG). Situația din Brandenburg fiind asemănătoare cu cea din prezentul studiu, în care nu a fost înregistrată o reducere a ERP [60].
Mason și col. în 2014 au realizat un studiu pe 120 de iepe, cu vârsta cuprinsă între doi și 14 ani, din Central Missouri, Statele Unite ale Americii. Scopul studiului afost acela de a compara efectul (de a reduce și a suprima) unei singure doze de moxidectin, față de administrarea fenbendazolului, timp de cinci zile consecutiv, asupra populației de ciathostomine. În ziua 45 a studiului, după deparazitarea cu fenbendazol, s-a observat că media OPG-urilor a depășit valoarea mediei din ziua inițială [114]. În prezentul studiu acest lucru nu a fost demonstrat, în ziua 56, media OPG a fost aproape egală cu cea din ziua 0.
ERP pentru ivermectină înregistrată într-un studiu din Suedia, efectuat pe cabaline din 26 de ferme, a fost de 8-12 săptămâni. Rezultatele fiind asemănătoare cu cele obținute în prezentul studiu, ERP rămânând neschimbată [138].
Von Samson-Himmelstjerna și col., în 2007 au realizat un studiu despre reducerea ERP în cazul populației de ciathostomine în urma tratamentului cu ivermectină. În perioada 2003-2005, au fost efectuate examene coproparazitologice pe 63 de cai din diferite ferme din nordul Rhine-Westphalia, Germania, în vederea evaluării ERP. Autorii acestui studiu au identificat o reducere a ERP pentru două ferme (cinci săptămâni), iar pentru celelalte patru ferme ERP a fost de cel puțin opt săptămâni [180].
Concluzii
Conclusions
În județul Timiș în culturile larvare au fost identificați heliminți aparținând subfamiliei Cyathostominae, tipurile A, B, C, D, F și Gyalocephalus, la cabalinele din toate locațiile, și subfamiliei Strongylinae, Strongylus vulgaris, prezente la cabalinele din două locații.
Tipurile A, C și D de ciathostomine post tratament au fost identificate la cabalinele deparazitate cu fenbendazol și ivermectină, începând cu săptămâna a doua, dar numărul ouălor fiind mic nu au semnificație de chimiorezistență.
Post tratament, larvele de Strongylus vulgaris nu au mai fost identificate, atât pentru cabalinele deparazitate cu fenbendazol în săptămânile 6-8, cât și pentru cele deparazitate cu ivermectină în săptămânile 8-12.
În județul Timiș nu s-a observat nicio modificare a ERP pentru fenbendazol și ivermectină, acest lucru indicând absența chimiorezistenței
În județul Arad, în culturile larvare au fost identificate tipurile de ciathostomine: A, C, D și F, la cabalinele din toate locațiile, iar Strongylus vulgaris, Triodontophorus și Oesophagodontus au fost prezente la cabalinele din trei locații.
Post tratament, larvele de ciathostomine din tipurile A, C și D au fost identificate la cabalinele deparazitate cu fenbendazol și ivermectină, începând cu săptămâna a doua, însă numărul ouălor fiind mic nu au semnificație clinică.
În județul Arad, nu a fost înregistrată instalarea chimiorezistenței prin determinarea ERP la cabalinele deparazitate cu fenbendazol și cu ivermectină.
IDENTIFICAREA CHIMIOREZISTENȚEI FAȚĂ DE BENZIMIDAZOLICE PRIN TESTE MOLECULARE
DRUG RESISTANCE IDENTIFICATION FOR BENZIMIDAZOLE BY MOLECULAR ASSAY
Scop și obiective
Purpose and objectives
Utilizarea intensivă și pe scară largă a compușilor antihelmintici a condus la dezvoltarea chimiorezistenței în rândul paraziților. Chimiorezistența a devenit o problemă importantă în implementarea controlului parazitar [139]. Prima cercetare privind instalarea chimiorezistenței la populația strongilidă a fost publicată de către [48], după doar patru ani de la introducerea pe piață a tiabendazolului. Modul de acțiune al benzimidazolicelor este dat de abilitatea acestora de a se lega cu afinitate crescută de β-tubulina helmintului, care împreună cu α-tubulina, se polimerizează pentru a forma structura microtubulilor din celula parazitară [112]. Funcțiile vitale ale celulei, precum mitoza și transportul sunt inhibate prin întreruperea formării microtubulilor (α și β tubulinele nu se mai polimerizează) [84, 147, 154]. Benzimidazolicele cauzează în cele din urmă înfometarea parazitului, ducând la moartea acestuia, având și efect ovocid. Izotopul-I și izotopul-II al β tubulinei au fost identificate la nematode. Aceste două izotopuri au gene separate și câteva gene alele. Chimiorezistența față de benzimidazolice este asociată cu o pierdere progresivă a alelelor izotopului-I și o pierdere totală a izotopului-II ale β tubulinei populației nematode [113]. Această reducere a numărului de alele ale izotopului produce un fenotip rezistent, ale cărui tubuline se leagă cu o afinitate scăzută la benzimidazolice.
Testele genetice au fost utilizate inițial pentru detecția chimiorezistenței trichostrongililor de la rumegătoare [53, 83], apoi acestea au fost adaptate pentru ciathostomine. Aceste teste se bazează pe identificarea unui singur punct de mutație (TTC/TAC) a β-tubulinei codonului 200, responsabil de apariția chimiorezistenței la o gamă largă de organisme [53, 83]. Această modificare în secvența codonului 200 de la TTC la TAC duce la o substituție a aminoacizilor în acest loc, din fenilalanină în tirozină.
La ciathostomine, mecanismul apariției chimiorezistenței față de benzimidazolice se pare că implică mai mult de o singură mutație. Codonii 167 și 200 ale izotopului-I sunt considerați a fi importanți pentru chimiorezistență [46, 69, 74, 85, 142, 179, 180, 181]. Testele genetice moleculare pentru chimiorezistență detectează prezența alelelor rezistente din populația de ciathostomine.
Scopul acestui studiu a fost acela de a evidenția chimiorezistența față de benzimidazolice, instalată la cabalinele din județul Timiș, prin efectuarea reacției polimerazice în lanț (PCR). Pentru realizarea acestui scop, larvele rezultate în urma culturilor larvare au fost recoltate și utilizate pentru extragerea ADN-ului, necesar PCR-ului.
6.2. Materiale și metode
Materials and methods
Probe de fecale de la cabaline din județul Timiș au fost recoltate, pentru efectuarea studiului. Cabalinele au provenit din herghelii private (TM 1, TM 2), făcând parte din rasa ușoară (Cal Sport Unguresc, Cal Sport Românesc, Pur Sânge Englez, Pur Sânge Arab), unde s-au efectuat deparazitări pe bază de benzimidazolice în lunile și anii precedenți.
Din TM 1 au fost recoltate 22 probe de fecale de la cabaline cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 22 ani, raportul dintre masculi și femele a fost de 8/14. Din TM 2 au fost recoltate 21 probe de fecale de la cabaline cu vârsta cuprinsă între 3-16 ani, iar raportul dintre masculi și femele a fost de 18/3..
Probele de fecale au fost recoltate imediat după eliminarea acestora de către cabaline, au fost stocate în pungi de plastic, vidate și etichetate corespunzător. Au fost transportate în lada frigorifică, pentru a evita evoluarea ouălor de paraziți, până la Clinica de Parazitologie și Boli Parazitare, din cadrul Facultății de Medicină Veterinară Timișoara, unde au fost efectuate exmene coproparazitologice. Pentru identificarea ouălor au fost efectuate metodele Willis și McMaster, apoi au fost realizate culturi larvare după metoda modificată a lui Roberts și O’Sullivan. Probele de fecale cu rezultate negative în urma examenelor coproparazitologice au fost eliminate din studiu (șase probe din TM 1 și trei din TM 2).
OPG-ul înregistrat pentru probele de fecale din TM 1 a fost cuprins între150-1900, iar din TM 2 între 50-550.
Pentru extragerea ADN-ului din larve am folosit protocolul standard Isolate II Genomic DNA Kit. Probele biologice, în prezența Proteinazei K, sunt lizate, iar ADN-ul genomic rezultat se leagă de membrana de siliciu a tuburilor cu coloană cu membrană Isolate II Genomic ADN, în urma unui proces de centrifugare. Impuritățile precum sărurile, componentele celulare și metaboliții sunt îndepărtați în totalitate prin etapele de spălare cu cele două soluții tampon. Astfel este elutat un ADN genomic pur de înaltă calitate în soluția tampon de eluție.
Materiale necesare:
– baie de apă
– larve
– tuburi cu coloană cu membrană Isolate II Genomic ADN (verde)
– tuburi de colectare (2 ml)
– Lysis buffer GL
– soluție tampon G1
– soluție tampon G2
– soluție tampon de spălare GW1
– soluție tampon de spălare GW2 (concentrate)
– soluție tampon de eluție G
– proteinaza K (liofilizată)
– proteinaza K tampon PR
– etanol 96-100% (pentru soluția soluție tampon de spălare GW2)
– tuburi de microcentrifugare (1,5 ml)
– vârfuri sterile DNase
– pipete
– microcentrifugă
– agitator Vortex
Modul de lucru:
Prepararea și parametrii soluțiilor buffer:
Lysis Buffer G3:
Conținutul din sticluța cu soluție tampon G1 se transferă în sticluța cu soluție tampon G2. Se omogenizează bine și se etichetează cu Lysis Buffer G3 sticluța respectivă.
Soluție tampon de spălare GW2:
În sticluța cu soluția tampon de spălare GW2 (concentrat) se adaugă etanol 96-100%: 16 ml pentru kitul cu 10 reacții, 28 ml pentru kitul cu 50 reacții, 160 ml x 2 pentru kitul cu 250 reacții.
Proteinaza K tampon PR:
Proteinaza K tampon PR se adaugă Proteinazei K liofilizate: 260 μl pentru kitul cu 10 reacții, 1,35 ml pentru kitul cu 50 reacții, 3,35 x 2 pentru kitul cu 250 reacții.
Prepararea probei biologice
Soluțiile Lysis Buffer G3, tampon de spălare GW2 și Proteinaza K au fost preparate anterior conform instrucțiunilor și recomandărilor kitului Isolate II Genomic DNA (®Bioline). Baia de apă a fost setată înainte de a începe extragerea ADN-ului, cu aproximativ 30 minute, timp în care temperatura apei ajunge la 56°C. Soluția tampon de eluție G trebuie încălzită în prealabil la temperatura de 70°.
Larvele au fost recoltate din culturile larvare prin centrifugarea lichidului din culturi la 1500 rpm (rotații per minut) timp de trei minute (Fig. nr. 6.1.).
/
Fig. nr. 6.1. Larvele recoltate din culturi-în tuburi.
Collected larvae from cultures-in tubes.
Pre-liza
Se adaugă 180 μl Lysis Buffer GL și 25 μl Proteinaza K peste 0,1 ml lichid cu larve, pentru a acoperi în întregime proba biologică cu soluție și, apoi, se omogenizează la vortex. Se lasă la incubat în baia de apă la temperatura de 56°C timp de trei ore, omogenizându-le ocazional (Fig. nr. 6.2.). În acest interval de timp, Proteinaza K acționează asupra larvelor producând liza celulară.
/
Fig. nr. 6.2. Probele menținute în baia de apă.
The samples maintained in water bath.
Proba lizată
Probele se omogenizează scurt la vortex și se adaugă 200 μl Lysis Buffer G3. Apoi se omogenizează intens la vortex și se țin la incubat la temperatura de 70°C timp de 10 min.
Ajustarea condițiilor de legare ale ADN-ului
Se omogenizează scurt la vortex și se adaugă 210 μl etanol (96-100%) probei, apoi se omogenizează intens la vortex.
Legarea ADN-ului
Fiecărei probe i se repartizează un tub cu coloană cu membrană Isolate II Genomic ADN (verde), care va fi pus într-un tub de colectare. Aceste tuburi sunt centrifugate la 11000 rpm, timp de un minut. Se îndepărtează tubul colector și se plasează coloana în alt tub colector din kit.
Spălarea membranei de siliciu
Se adaugă 500 μl soluție tampon de spălare GW1. Se vor centrifuga la 11000 rpm, timp de un minut. Se golesc tuburile de colectare.
Se adaugă apoi 600 μl soluție tampon de spălare GW2 și se vor centrifuga la 11000 rpm/1 minut. Se golesc tuburile de colectare.
Uscarea membranei de siliciu
Tuburile se vor centrifuga la 11000 rpm/1 minut pentru a elimina reziduul de etanol. Tuburile cu coloană cu membrană Isolate II Genomic ADN (verde) se introduc în tuburi de microcentrifugare de 1,5 ml.
Eluția ADN-ului
Se adaugă 100 μl soluție tampon de eluție preîncălzită (70°C) direct pe membrana de siliciu. Se mențin timp de un minut la temperatura camerei. Apoi se vor centrifuga la 11000 rpm/1 minut. Tuburile cu coloană cu membrană se îndepărtează și se păstrează lichidul ce conține ADN în tuburi de 1,5 ml.
ADN-ul extras poate fi păstrat la congelator, la temperatura de -20°C pâna la amplificarea acestuia.
Amplificarea ADN-ului se realizează prin reacția polimerazică în lanț (PCR) după von Samson-Himmelstjerna și col., în 2002, Coles și col., în 2006 modificată [34, 181]. Primerii folosiți în reacție sunt:
Reverse – CN30R (alele nespecific) cu secvența 5’ AGC AGA GAG GGG AGC AAA GCC AGG 3’ (Fig. nr. 6.3.)
/
Fig. nr. 6.3. Primer CN30R.
CN30R Primer.
Forward – CN24FS (alele specifice) cu secvența 5’ GGT TGA AAA TAC AGA CGA GAC TTT 3’(Fig. nr.6.4.)
/
Fig. nr. 6.4. Primer CN24FS.
CN24FS Primer.
– CN25FR (alele specifice) cu secvența 5’ GGT TGA AAA TAC AGA CGA GAC TTA 3’ (Fig. nr. 6.5.).
/
Fig. nr. 6.5. Primer CN25FR.
CN25FR Primer.
Combinația de primeri pentru identificarea ciathostominelor benzimidazol-rezistente este CN25FR/CN30R, iar pentru benzimidazol-sensibile este CN24FS/CN30R.
Această metodă este folosită pentru identificarea a șapte specii de ciathostomine: Cylicocyclus nassatus, Cylicocyclus insigne, Cylicocyclus elongatus, Cylicocyclus radiatus, Cyathostomum pateratum, Cyathostomum catinatum și Cyathostomum coronatum. Aceste specii sunt cel mai frecvent întâlnite la nivel mondial [21, 32, 105]. Această reacție PCR a fost realizată pentru a demonstra polimorfismul codonului 200 TTC/TAC în structura genei β-tubulinei ciathostominelor. Prin această reacție a fost demonstrat că larvele dintr-o populație benzimidazol rezistentă conțin plasmide TAC.
Pentru realizarea reacției PCR se realizează o mixtura de reacție care conține ADN-ul matriță, ADN-polimerază, CN30R și CN24FS sau CN25FR. Tuburile ce conțin ADN și primeri sunt omogenizate cu ajutorul vortexului și apoi centrifugate pentru câteva secunde.
Tuburile sunt introduse apoi în thermocycler (Fig. nr. 6.6.):
95°C timp de un minut-un ciclu, pentru activarea polimerazei;
95°C timp de 30 de secunde-40 cicluri;
63°C timp de un minut-40 cicluri;
72°C timp de 30 de secunde-40 cicluri;
La final, temperatura va ajunge la 4°C, un timp nedefinit, pentru conservarea reacției.
/
Fig. nr. 6.6. Amplificarea probelor în thermocycler.
Samples DNA amplification in thermocycler.
Fragmentele de ADN (ampliconii) obținute în urma amplificării ADN-ului sunt evidențiate prin electroforeză în gel de agaroză 2% (Fig. nr. 6.7.). Aparatul de electroforeză trebuie setat la 90 Amperi.
/
Fig. nr. 6.7. Electroforeza ampliconilor în gelul de agaroză 2%.
Amplicons electrophoresis in 2% agarose gel.
Probele, cu ADN-ul extras din larvele obținute în urma centrifugării, au fost numerotate de la 11-44, pentru o identificare și o asociere mai ușoară a probei de fecale provenită de la cabalinele din TM 1 și TM 2. Au fost realizate patru geluri de agaroză 2% pentru cele 34 probe cu ADN extras și amplificat. Detaliile probelor provenite de la cabalinele din cele două locații, dar și clasificarea ampliconilor în gelurile de agaroză 2%, sunt prezentate în Tabelele nr. 6.1. și 6.2.
Tabelul nr. 6.1.
Detalii ale probelor provenite de la cabaline din TM 1.
Samples details from horses from TM 1.
Număr probă inițial
Număr probă după extragerea ADN-ului
Valoare OPG
Numărul gelului de agaroză 2%
2
11
300
Gel nr. I
4
12
150
Gel nr. I
6
13
250
Gel nr. I
7
14
150
Gel nr. I
8
15
250
Gel nr. I
9
16
200
Gel nr. I
10
17
250
Gel nr. I
11
18
400
Gel nr. I
12
19
350
Gel nr. I
13
20
150
Gel nr. II
14
21
450
Gel nr. II
15
22
400
Gel nr. II
16
23
300
Gel nr. II
17
24
1900
Gel nr. II
18
25
450
Gel nr. II
19
26
500
Gel nr. II
20
27
450
Gel nr. II
21
28
150
Gel nr. II
22
29
500
Gel nr. IV
S – benzimidazol-sensibile; R – benzimidazol-rezistente; S+R – benzimidazol-sensibile+benzimidazol-rezistente.
S – benzimidazole-sensitive; R – benzimidazole-resistant; S+R – benzimidazole-sensitive+benzimidazol-resistant.
Tabelul nr. 6.2.
Detalii ale probelor provenite de la cabaline din TM 2.
Samples details from horses from TM 2.
Număr probă inițial
Număr probă după extragerea ADN-ului
Valoare OPG
Numărul gelului de agaroză 2%
2
30
200
Gel nr. III
4
31
550
Gel nr. III
5
32
450
Gel nr. III
6
33
550
Gel nr. III
7
34
50
Gel nr. III
9
35
100
Gel nr. III
10
36
100
Gel nr. III
11
37
50
Gel nr. III
12
38
150
Gel nr. III
14
39
100
Gel nr. IV
15
40
50
Gel nr. IV
16
41
100
Gel nr. IV
17
42
100
Gel nr. IV
19
43
200
Gel nr. IV
21
44
450
Gel nr. IV
S – benzimidazol-sensibile; R – benzimidazol-rezistente; S+R – benzimidazol-sensibile+benzimidazol-rezistente.
S – benzimidazole-sensitive; R – benzimidazole-resistant; S+R – benzimidazole-sensitive+benzimidazol-resistant.
Rezultate și discuții
Results and discussion
În urma electroforezei au fost identificate cabaline care prezintă ciathostomine benzimidazol-sensibile (S), benzimidazol-rezistente (R), sau ambele. Cabalinele care au prezentat ciathostomine atât benzimidazol-sensibile, dar și rezistente au fost în număr de 20 din 34 (58,82%), doar benzimidazol-sensibile 9 (26,47%) și doar benzimidazol-rezistente trei (8,82%). În două probe (29 și 34) amplificarea ADN-ului nu s-a realizat (Tabelul nr. 6.3.).
Tabelul nr. 6.3.
Rezultatele obținute în urma electroforezei a probelor din TM 1 și TM 2.
The results obtained by electrophoresis of samples from TM 1 and TM 2.
GEL NR. I
Număr probă
11
12
13
14
15
16
17
18
19
Genele prezente în urma eletroforezei
S+R
S+R
S+R
R
S+R
S+R
S+R
S
S
GEL NR. II
Număr probă
20
21
22
23
24
25
26
27
28
Genele prezente în urma eletroforezei
S+R
S+R
S+R
S+R
S+R
R
S+R
S+R
S
GEL NR. III
Număr probă
30
31
32
33
34
35
36
37
38
Genele prezente în urma eletroforezei
S
S+R
S+R
S+R
A
S
S
S
R
GEL NR. IV
Număr probă
29
39
40
41
42
43
44
Genele prezente în urma eletroforezei
A
S
S+R
S
S+R
S+R
S+R
S – benzimidazol-sensibile; R – benzimidazol-rezistente; S+R – benzimidazol-sensibile+benzimidazol-rezistente; A – Amplificarea ADN-ului nu s-a realizat.
S – benzimidazole-sensitive; R – benzimidazole-resistant; S+R – benzimidazole-sensitive+benzimidazol-resistant; A – DNA amplification not achieved.
În gelul numărul I s-a observat că șase probe au prezentat ciathostomine benzimidazol-sensibile, dar și rezistente. Două probe au fost identificate doar cu ciathostomine benzimidazol-sensibile și o singură probă doar cu benzimidazol-rezistente (Fig. nr. 6.8.).
Gelul numărul II a evidențiat șapte probe prezentând ambele gene (sensibile și rezistente) și câte o singură probă pentru benzimidazol-sensibilă, respectiv -rezistentă (Fig. nr. 6.9.).
În gelul numărul III patru probe au fost identificate cu ciathostomine benzimidazol-sensibile, depășind numărul (trei) celor care prezintă ambele gene, iar într-o singură probă a fost observată doar prezența ciathostominelor benzimidazol-rezistente (Fig. nr. 6.10.).
În gelul numărul IV nu a fost observată nicio probă benzimidazol-rezistentă, două probe au fost benzimidazol-sensibile, iar patru probe au prezentat ambele gene (Fig. nr. 6.11.).
/
Fig. nr. 6.8. Gelul numărul I.
Gel number I.
/
Fig. nr. 6.9. Gelul numărul II.
Gel number II.
/
Fig. nr. 6.10. Gelul numărul III.
Gel number III.
/
Fig. nr. 6.11. Gelul numărul IV.
Gel number IV.
În TM 1, 13 probe din 19 (68,42%) au avut ciathostomine cu ambele gene, trei probe (15,78%) doar benzimidazol-sensibile și două probe (10,52%) benzimidazol-rezistente.
Situația chimiorezistenței în TM 2 a fost următoarea: șapte probe din 15 (46,66%) au prezentat ambele gene, șase probe (40%) benzimidazol-sensibile și o singură probă (6,66%) pentru benzimidazol-rezistente.
Von Samson-Himmelstjerna și col., în 2002 au observat că atunci când este prezentă combinația CN24FS/CN30R și CN25FR/CN30R, la codonul 200, banda CN24FS a fost mai luminoasă decât cealaltă, fapt ce indică prezența în exces a genei alele TTC în materialul larvar. Acest lucru s-a putut observa și în prezentul studiu. Majoritatea probelor (54%) au prezentat ciathostomine cu gene benzimidazol-sensibile și rezistente, 23% doar benzimidazol-sensibile și 23% doar benzimidazol-rezistente [181].
Într-un alt studiu realizat de Čerňanská și col., în 2009, în Republica Slovacă, la cinci ferme de cai au investigat prezența populației strongilide față de benzimidazolice prin două teste: FECRT și testul molecular. Caii au fost tratați în prealabil cu benzimidazolice. Chimiorezistența a fost identificată prin ambele metode în toate fermele. Șapte specii de ciathostomine au fost identificate ca benzimidazol-rezistente atât înainte, cât și după deparazitare, însă au fost identificați și cai cu ciathostomine benzimidazol-sensibile, dar și rezistente [27].
Studii privind identificarea chimiorezistenței prin teste moleculare s-au realizat în speranța decodificării codonului și a genei responsabile pentru rezistență. Codonii 167 și 200 au un rol important în identificarea chimiorezistenței prin teste moleculare, iar plasmidele TTC/TTC-homozigote sunt responsabile pentru susceptibilitate, iar TTC/TAC-heterozigote și TAC/TAC-homozigote sunt responsabile pentru instalarea chimiorezistenței față de benzimidazolice [68, 167].
Concluzii
Conclusions
58,82% din cabalinele studiate au prezentat ciathostomine atât benzimidazol-rezistente, cât și benzimidazol-sensibile, 26,47% doar benzimidazol-sensibile și 8,82% doar benzimidazol-rezistente.
În TM 1 două probe au fost identificate ca rezistente față de benzimidazolice și trei susceptibile.
În TM 2 o singură cabalină a prezentat ciathostomine rezistente la benzimidazolice și șase cabaline cu ciathostomine susceptibile.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiile bibliografice indică o prevalență crescută a parazitozelor cu ciathostomine la cabaline, la nivel internațional. De aceea, cercetarea… [304000] (ID: 304000)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.