STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ – SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE [306735]

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI”, [anonimizat] – SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE

METODE ȘI TEHNICI DE REEDUCARE NEUROMOTORIE FOLOSITE ÎN PARAPAREZA SPASTICĂ

STUDENT: [anonimizat]: 205 C

NOȚIUNI TEORETICE

Parapareza este o paralizie incompletă a membrelor. [anonimizat], tulburări de sensibilitate și tulburări sfincteriene.

Parapareza rezultă cel mai frecvent dintr-o leziune intraspinală la nivelul sau sub nivelul coloanei toracice superioare. Alte cauze de parapareză includ alte leziuni de neuron motor central (leziuni parasagitale și hidrocefalia) și leziuni de neuron motor periferic (afecțiuni ale celulelor cornului anterior).

Tipuru de parapateză:

– Flască

– Spastică

Parapareza acută datorată unei boli a măduvei spinării poate fi dificil de distins de afecțiuni vizând neuronii motori periferici sau emisferele cerebrale. În parapareza sau paraplegia din boala acută a [anonimizat], care se extinde cranial până la un anumit nivel al trunchiului. Tonusul e tipic flasc si reflexele tendinoase absente. [anonimizat]. [anonimizat]-venoase durale sau a [anonimizat]. [anonimizat], tromboza venoasă corticală sau hidrocefalia acută. [anonimizat], [anonimizat], abordarea diagnostică începe cu un RMN cerebral. Parapareza este parte a sindromului de coadă de calcare poate rezulta din traumatismele coloanei inferioare, a unei hernii de disc de linie mijlocie sau a metastazelor intraspinale lombare. [anonimizat] o senzație pe fața anterolaterală a coapselor. Parapareza este rar cauzată de polineuropatia acută demielinizată sau rar de o miopatie. [anonimizat]-fiziologice ajută diagnosticul și reorientează evaluarea ulterioară.

Parapareza subacută sau cronică cu spasticitate este cauzată de boala de neuron motor central. [anonimizat], [anonimizat]-chimatoase, compresia cronică a măduvei spinării din cauza deficitului de vitamina B12 și bolile ereditare. Scleroza multiplă cronică progresivă apare de obicei în decada a patra sau a cincea, cu parapareza progresivă. Abordarea clinică începe cu un RMN sau o mielografie pentru vizualizarea măduvei spinării. [anonimizat]-ul cerebral poate fi de asemenea indicat. [anonimizat]-ul cerebral este testul inițial. Progresia de luni până la ani poate fi de asemenea datorată afecțiunilor degenerative, precum scleroza laterală primară sau afecțiunilor ereditare, cum ar fi parapareza spastică familială și adeno-mieloneuropatia. În situații rare în care parapareza cronică se datorează disfuncțiilor de neuron motor periferic sau slăbiciuni miopatice, localizarea este suspectată de obicei pe baza semnelor clinice și confirmată prin EMG.

Tratamentul de recuperare este complex. Cuprinde intervenție chirurgicală dacă este cazul și apoi kinetoterapia, masaj și electroterapia, adică terapie prin stimulări electrice.

Efectele negative ale paraparezei asupra psihicului uman pot fi

îndepărtate cu ajutorul medicilor și a kinetoterapeuților.

DIAGNOSTIC CLINIC

Parapareză spastică

Deficit motor sever de mers

ANAMNEZĂ

DATE PERSONALE

Nume: C.

Prenume: I.

Data nașterii: 14.02.2007

Sexul: Feminin

Ocupație: Elevă

Sarcină patologică, a fost amenințată de avort la 3 luni, serclaj de col la 4 luni și naștere prematură la 36 de săptămâni. Scorul APGAR: 8.

Postnatal – detresă respiratorie

Icter neonatal

Dezvoltare psihomotrică:

A ținut capul la 5 luni

S-a rostogolit la 5 luni

A mers în patrupedie la 1 an și 3 luni

A mers indepemdent la 5 ani

2010-2011 – i s-a administrat toxină botulinică la nivelul tricepsului sural stâng

În noiembrie 2011 i s-a făcut alungire de tendon ahilian stâng

28.10.2014 – s-a practicat sub anestezie generală, transpoziție de fesier mijlociu stâng și fixare cu un șurub

03.06.2014 – s-a efectuat sub anestezie generală, extragerea materialului de sinteză

A fost operată de strabism divergent la 1 an și la 8 ani

A început kinetoterapia la 4 luni iar în evidența Centrului de Reeducare Neuromotorie “Sfântul Vasile Cel |Mare” a fost din septembrie 2010, a lipsit un an și a revenit în octombte 2013

SEMNE CLINICE

Spasticitate (mai mare la membrul inferior stâng decât la cel drept)

Bazinul este proiectat anterior

Genuflexum stâng

Genurecurvatum drept în timpul mersului

Picior varus equim bilateral

Mers vicios cu flexia genunchiului stâng, hiperextensia genunchiului drept, rotație externă genunchiul stâng

Rulajul pe sol călcâi-vârf se execută mai ușor cu membrul inferior drept decât cu cel stâng

Ușor deficit de coordonare și motricitate fină

Cicatrice pe partea laterală a șoldului stâng

Cicatrice la nivelul tendonului ahilian stâng

Forța musculară este mai mare la membrul inferior drept decât la cel stâng

EVALUAREA FUNCȚIONALĂ

Evaluarea amplitudinii de mișcare

Membrul inferior

Evaluarea forței musculare

Membrul inferior

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

1. Diminuarea amplitudinii de mișcare (în special pe flexie șold și genunchi a membrului inferior drept și flexie dorsală a membrului inferior stâng)

2. Diminuarea forței musculare (mai diminuată la membrul inferior stâng decât la cel drept)

3. Tulburări de echilibru în ortostatism și mers

4. Deficit de mers

OBIECTIVE

1. Creșterea și îmbunătățirea amplitudinii de mișcare

2. Creșterea și îmbunătățirea forței musculare

3. Îmbunătățirea echilibrului

4. Educarea mersului

PROGRAM DE INTERVENȚIE KINETOTERAPEUTICĂ

Etapa I – relaxarea spasticității

Pentru a putea lucra cu pacientul, trebuie în primul rând să îi scădem, relaxăm spasticitatea. De aceea am ales să aplic următoarele:

Rotația ritmică (RR), larg utilizată în diverse situații de deficite funcționale motorii. Tehnica are la bază mișcarea pasivă, kinetoterapeutul ridicând segmentul dorit de pe planul patului și executând rotații ritmice în axul segmentului timp de 10 secunde.

Pacientul se află în decubit dorsal, iar kinetoterapeutul realizează tehnica RR pentru ambele membre inferioare (coapse, gambe). Pentru coapse, priza se va pune pe treimea distală a femurului, cu podul palmei pe fața posterioară, iar degelete fiind pe fețele laterale ale femurului. Contrapriza va fi pusă la nivelul crestei iliace, a hemibazinului de aceeași parte. Pentru gambe, priza se va pune pe treimea distală a gambei, cu podul palmei pe fața posterioară, iar degelete fiind pe fețele laterale ale tibiei, respectiv peroneului. Contrapriza va fi pusă la nivelul coapsei pe treimea distală, cu podul palmei pe fața anterioară, degetele cuprinzând fețele laterale ale femurului.

Kinetoterapeutul se va afla lateral, de aceeași parte a segmentului cu care se lucrează, mobilizându-l pasiv timp 10 secunde, 3-4 serii. Comanda verbală este: ”Relaxează-te și lasă-mă pe mine să îți mișc…!”

Deoarece pacienta stă cu membrele inferioare în adducție și rotație internă la nivelul șoldului și flexie plantară, am considerat că ar fi bine să folosesc două poziții reflex-inhibitoare din metoda Bobath de reeducare neuromotorie.

1.Pacientul se va afla în decubit dorsal. Kinetoterapeutul îi va pune membrele inferioare în poziția reflex-inhibitoare ”rotația externă a șoldurilor cu genunchiul extins”. Această poziție inhibă spasticitatea adductorilor, rotatorilor interni ai șoldului și flexorilor plantari și facilitează abducția șoldurilor și flexia dorsală a piciorului.

2. Pacientul se va afla în decubit dorsal cu membrele superioare în abducție orizontală brațe și flexie antebrațe. Kinetoterapeutul îi va pune membrele inferioare în poziția reflex-inhibitoare ”flexia membrelor inferioare”. Această poziție inhibă spasticitatea adductorilor, rotatorilor interni ai șoldului și flexorilor plantari și facilitează abducția rotația externă a șoldurilor și flexia dorsală a piciorului.

Pacientul va sta în aceste poziții timp de 10-15 secunde, 2 serii.

Streching pasiv pentru urmatoarele grupe de mușchi: adductorii copsei, ischiogambierii, tricepsul sural. Este realizat printr-o forță exterioară constituită de alte parți ale corpului sau propria greutate corporală (autostretching pasiv), kinetoterapeutul sau cu ajutorul unui echipament. Stretchingul pasiv este o metodă bună pentru relaxarea contracturii musculare si pentru reducerea oboselii și a durerilor.

Pentru adductorii coapsei: Pacientul se află în decubit dorsal la marginea mesei, cu membrul inferior respectiv în afara mesei și cu gamba flectată. Kinetoterapeutul pune priza pe treimea distală a coapsei, pe fața ei medială, iar contrapriza pe creasta iliacă a hemibazinului de aceeași parte, executând mișcarea în plan orizontal.

Pentru ischiogambieri și triceps sural: Pacientul se află în decubit dorsal la marginea mesei. Priza va si pusă pe talpa piciorului, cu degetele pe fața plantară, iar contrapriza pe treimea distală a copsei, pe fața ei anterioară. Kinetoterapeutul ridică treptat membrul, așează gamba pe umărul său și trage de talpa piciorului până la maxim.

Kinetoterapeutul execută stretching-ul lent, cu o menținere a întinderii într-un ușor disconfort timp de 15/60 de secunde.

Oricare dintre aceste metode, tehnici se pot folosi ori de câte ori apare spasticitatea în tehnicile ce vor urma.

Etapa a II-a – creșterea mobilității și a forței musculare

În continuare voi prezenta următoarele exerciții ce fac parte din programul de recuperare.

Relaxare-opunere (RO), o tehnică utilizată când amplitudinea unei mișcări este limitată de contractura musculară. În punctul de limitare a mișcării se execută o contracție izometrică (blocare de către kinetoterapeut), care treptat se maximalizează. La comandă, se face o relaxare lentă. Odată relaxarea făcută, pacientul în mod activ va încerca să treacă de punctul inițial de limitare a contracturii (contracție izotonică a antagonistului mușchiului de întins). Se ajunge la un nou nivel de limitare, unde se va aplica o nouă contracție izometrică, contrată de asistent și așa mai departe până când nu se mai obține nimic în direcția respectivă.

Pacientul se află în decubit lateral iar kinetoterapeutul în spatele acestuia. Comenzile verbale, date de kinetoterapeut vor fi: ”Împinge, ține, relaxează lent!”

Pentru flexorii coapsei

Se va executa întâi pe antagonist, în care se face izometria mușchiului retracturat (pe extensorii coapsei). Se comandă pacientului „Ține!”, pentru a executa izometria, asistentul încercând să-i extindă coapsa, urmează relaxarea lentă și mișcarea activă de extensie a coapsei.

Execuția pe agonist, în care se face izometria agonistului. La punctul de flexie maxim posibil al coapsei se face izometria, comandând „Împinge!”, asistentul opunându-se, urmează relaxarea, apoi mișcarea activă sau pasivă de flexie a coapsei în continuare.

Pentru flexorii plantari.

Se va executa întâi pe antagonist (flexorii dorsali). Se comandă pacientului „Ține!”, pentru a executa izometria, asistentul încercând să-i extindă gleznei, urmează relaxarea lentă și mișcarea activă de extensie a gleznei.

Execuția pe agonist, în care se face izometria agonistului (fexorii plantari). La punctul de flexie maxim posibil al gleznei se face izometria, comandând „Împinge!”, asistentul opunându-se, urmează relaxarea, apoi mișcarea activă sau pasivă de flexie a gleznei în continuare.

Se va aplica tehnica de 3-4 ori pe fiecare membru inferior, respectiv pentru fiecare tip de RO.

Stabilizare ritmică (SR), utilizată tot pentru creșterea mobilității, tehnica având la bază tot izometria. Se execută simultan contracții izometrice și pe agoniști, și pe antagoniști (cocontracție). Între contracția agonistului și cea a antagonistului nu se permite relaxarea. Forța de contracție izometrică crește progresiv în cadrul secvenței. După atingerea maximului de contracție, se recomandă relaxarea lentă. Comanda verbală este ”Ține, nu mă lăsa să-ți mișc…!”.

Pacientul în decubit ventral, cu gamba flectată la 90 de grade. Kinetoterapeutul, aflat în lateral, aplică SR le nivelul gambei, pe flexie si extensie. Comanda va fi ”Ține, nu mă lăsa să-ți mișc gamba!”.

Se va aplica tehnica de 4-5 ori x 3 serii pentru fiecare membru inferior.

Secvențialitatea pentru întărire (SÎ), utilizată când doar un component dintr-o schemă mișcare de este slab. Astfel, în schema de mișcare a membrului inferior mușchii slăbiți sunt la gleznă. Ea accentuează contracția (prin izometrie) a componentei cele mai puternice (mușchii coapsei), producându-se astfel un efect de superimpuls în mușchii slabi (mușchii gleznei).

Aplicăm SÎ pe mușchii flexori ai coapsei pentru a influența mușchii flexori dorsali ai gleznei. Astfel, flexia coapsei influențează flexia dorsală a gleznei.

Pacientul se află în decubit dorsal iar kinetoterapeutul homolateral față de membrul căruia i se va aplica tehnica. Priza va fi pusă pe treimea distală a coapsei, pe fața ei anterioară, iar contrapriza pe spina iliacă antero superioară a hemibazinului homolateral. Se comandă pacientului ”Împinge!”, astfel realizându-se izotonia pe flexorii coapsei. Se ajunge cu izotonia în punctul maxim de mișcare și se dă comanda ”Ține!”, astfel realizându-se izometria. În timpul realizării izometriei pe flexorii coapsei se va schimba priza pe laba piciorului, pa fața ei anterioară, iar contrapriza va deveni priza anterioară, adică pe treimea distală a coapsei, pe fața anterioară. Aici se va da comanda ”Împinge!”, pacientul trebuind să realizeze flexia dorsală a piciorului (izotonie) în același timp în care realizează izometrie pe flexorii coapsei.

Se va repeta această tehnică de 4-5 ori x 3 serii și pe fiecare membru inferior.

Inversare agonistică (IA), o tehnică care utilizează atât conctracții concentrice cât și contracții excentrice pe o mișare de flexie sau extensie, spre exemplu. Se execută una din aceste mișcări (izotonice) pe toată amplitudinea, contra unei rezistențe tolerate. La amplitudinea maximă se face o mișcare de revenire pe o distanță mică, tot cu rezistență, apoi din nou o mișcare inițială, până la capăt, și se repetă. Deci, vom avea o secvență ritmică de contracție excentrică, apoi concentrică, apoi excentrică etc. a aceluiași grup de mușchi.

Pentru flexorii coapsei

Pacientul este în decubit dorsal, iar kinetoterapeutul în lateral față de el. Priza se va pune pe fața anterioară a coapsei, în trimea distală. Contrapriza se va pune pe spina iliacă antero superioară a hemibazinului homolateral. I se va da comanda pacientului ” Împinge!”, acesta împingând în mâna kinetoterapeutului, astfel realizânduse contracția concentrică a mușchilor flexori ai coapsei. Apoi se va da o altă comadă și anume ”Cedează!” unde pacientul trebuie să țină coapsa în poziția în care a ajuns (în flexie șold) în timp ce kinetoterapeutul împinge coapsa în jos, astfel realizându-se contracția excentrică.

Pentru extensorii genunchiului

Pacientul este în decubit ventral, iar kinetoterapeutul în lateral față de el. Priza se va pune pe fața anterioară a gambei, în trimea distală. Contrapriza se va pune pe fața posterioară a coapsei, în treimea distală. Se va da comanda pacientului ”Împinge!”, acesta împingând în mâna kinetoterapeutului, astfel realizându-se contracția concentrică a mușchilor extensori ai gambei. Apoi se va da o altă comadă și anume ”Cedează!” unde pacientul trebuie să țină coapsa în poziția în care a ajuns (în extensie genunchi) în timp ce kinetoterapeutul împinge gamba, astfel realizându-se contracția excentrică.

Pentru flexorii dorsali ai gleznei

Pacientul se află în decubit ventral cu genunchiul flectat, iar kinetoterapeutul în lateral față de el. Priza se va pune pe fața anterioară a gleznei. Contrapriza se va pune în brățară în treimea distală a gambei, cu podul palmei pe fața posterioară. Se va da comanda pacientului ”Împinge!”, acesta împingând în mâna kinetoterapeutului, astfel realizându-se contracția concentrică a mușchilor flexori dorsali ai gleznei. Apoi se va da o altă comadă și anume ”Cedează!” unde pacientul trebuie să țină glezna în poziția în care a ajuns (în flexie dorsală) în timp ce kinetoterapeutul împinge laba piciorului, astfel realizându-se contracția excentrică.

Pentru abductorii coapsei

Pacientul se află în poziția de ”cavaler servant”. Kinetoterapeutul se află și el jos, lângă pacient. Priza se va pune pe partea laterală a genunchiului. Contrapriza se va pune pe partea dorsală a piciorului. Se va da comanda pacientului ”Împinge!”, acesta împingând în mâna kinetoterapeutului, astfel realizându-se contracția concentrică a mușchilor abductori ai coapsei. Apoi se va da o altă comadă și anume ”Cedează!” unde pacientul trebuie să țină coapsa în poziția în care a ajuns în timp ce kinetoterapeutul împinge genunchiul, astfel realizându-se contracția excentrică.

Pentru o mai mare eficiență, inversarea agonistică va mări treptat amplitudinea pe care se execută contracțiile excentrice-concentrice.

Se va realiza această tehnica de 3-4 ori pentru fiecare membru inferior, respectiv pentru fiecare muschi menționat mai sus a câte 3 serii.

Contracția izometrică în zona scurtată (CIS) pentru adductorii coapsei. Se execută contracții izometrice repetate, cu pauză între repetări, la nivelul de scurtare a musculaturii. Se execută, alternativ, pe musculatura tuturor direcțiilor de mișcare articulară. Rezistența va fi dată de mâna kinetoterapeutului.

Pacientul va adopta poziția de ”cavaler servant”. Kinetoterapeutul va fi lângă acesta, lateral. Priza se va pune la nivelul genunchiului pe partea medială. Contrapriza se va pune pe partea dorsală a piciorului. Se va face o contracție izotonică până la punctul maxim posibil iar acolo se vor face contracții izometrice cu pauză între ele. Comenzile verbale vor fi următoarele: ”Trage!”, ”Ține!”, ”Relaxează!”.

Se va repeta tehnica de 4-5 ori. Pentru fiecare membru inferior a câte 3 serii.

Diagonalele Kabat ale membrului inferior

Diagonala 1 F – Mișcarea de jos în sus – Flexia- Adducția-Rotația externă

Pacientul se află în decubit dorsal, șoldul extins (cât se poate, eventual sub planul mesei), ușor abdus și rotat intern, genunchiul extins, gleznă extinsă, piciorul pronat, degetele flectate. Kinetoterapeutul este de partea membrului respectiv. Priza va fi pusă pe fața dorsală a piciorului, astfel încât cele patru degete să fie așezate pe marginea internă piciorului si pe partea dorsală a degetelor. Contrapriza va fi pusă pe fața antero-mediană a coapsei, în treimea distală.

Poziția finală în care ajunge pacientul după efectuarea diagonalei este următoarea: supinația piciorului, extensia degetelor, flexia gleznei (genunchiul rămâne extins), adducție, flexie și rotație externă a șoldului.

Diagonala 1 E – Mișcarea de sus în jos – Flexie-Abducție-Rotație internă

Pacientul se află în decubit dorsal, șoldul flectat, addus și rotat extern, genunchiul extins, gleznă flectată, piciorul supinat, degetele extinse. Kinetoterapeutul este de partea membrului respectiv. Priza ca fi pusă la nivelul piciorului pe partea plantară și marginea laterală (policele se plasează pe partea plantară a degetelor). Contrapriza va fi pusă pe partea postero-externă a coapsei, în treimea distală.

Poziția finală în care ajunge pacientul după efectuarea diagonalei este următoarea: pronația piciorului, flexia degetelor, extensia gleznei (genunchiul rămâne extins), ușoară abducție, extensie (cât este posibil) și totală rotație internă a șoldului.

Diadonala 2 F – Mișcarea de jos în sus – Flexie-Abducție-Rotație internă

Pacientul se află în decubit dorsal, membrul inferior opus abdus la maxim din șold, iar membrul inferior pe care se lucrează poziționat astfel: ușor addus din șold, (poate fi și așezat peste celălalt membru inferior), rotat extern și cât se poate de extins (pe planul patului sau peste celălalt membru inferior, în cazul în care abducția lui este deficitară), genunchiul extins, piciorul inversat, degetele flectate. Kinetoterapeutul este de partea membrului respectiv. Priza va fi pusă pe partea dorsală a piciorului. Contrapriza va fi pusă pe fața antero-externă a coapsei, în treimea distală.

Poziția finală în care ajunge pacientul după efectuarea diagonalei este următoarea: eversia piciorului, extensia degetelor, (genunchiul rămâne extins), flexia, abducți și rotația internă a șoldului.

Diagonala2 E – Mișcarea de sus în jos – Extensie-Adducție-Rotație externă

Pacientul se află în decubit dorsal, membrul inferior opus abdus la maxim din șold, iar membrul inferior pe care se lucrează poziționat astfel: ușor abdus din șold, rotat intern și flectat, genunchiul extins, piciorul eversat, degetele extinse. Kinetoterapeutul este de partea membrului respectiv. Priza va fi pusă pe partea plantară a piciorului, cu policele pe degetele piciorului. Contrapriza va fi pusă pe partea postero-internă a coapsei, în treimea distală.

Poziția finală în care ajunge pacientul după efectuarea diagonalei este următoarea: inversia piciorului, flexia degetelor, extensia, adducția și totala rotație externă a șoldului.

Fiecare diagonală se va executa de 3-4 ori, pe fiecare membru inferior a câte 3 serii.

Pe jumătate de diagonală, D1 F, în care pivotul principal este genunchiul, vom lucra pentru extensorii gambei următorul lanț de tehnici de facilitate: IA-IzA-SR.

Pacientul se află în decubit dorsal cu coapsa și gamba flectată. Kinetoterapeutul se află în lateral de partea membrului cu care se lucrează Priza se va pune pe treimea distală a gambei pe fața anterioară. Contrapriza se va pune pe treimea distală a coapsei pe fața postero-medială. Se dă comanda ”Împinge!” unde pacientul împinge în măna Kt, apoi se dă comanda ”Cedează!” unde Kt învinge forța pacientului care încearcă să mențină gamba în extensie (IA), pe urmă Kt dă comanda iar să ”Împingă!” și la jumătatea cursei de mișcare execută contracții izometrice pe agoniști și antagoniști, alternativ și dă comanda ”Ține aici!” (IzA), iar spe final se dă comanda ”Ține, nu mă lăsa să-ți mișc gamba!” unde pacientul realizează contracții izometrice pe toți mușchii gambei, simultan (SR). Apoi se continuă cu o contracție izotonică până membrul ajunge în poziția finală a diagonalei (supinația piciorului, extensia degetelor, flexia gleznei (genunchiul extins, adducție, flexie și rotație externă a șoldului).

Se realizează acest lanț de 2-3 ori, pe fiecare membru inferior, a câte 3 serii.

Pe jumătate de diagonală, D2 F, în care tot genunchiul este pivotul principal. Vom aplica același lanț care a fost aplicat mai sus : IA-IzA-SR.

Pacientul se află în aceeași poziție ca și ce ade mai sus, la fel și kinetoterapeutul. Priza va fi pusă pe treimea distală a gambei, pe partea antero-laterală. Contrapriza se va pune pe treimea distală a coapsei pe fața postero-medială. Comenzile vor fi la fel ca cele de mai sus. După lanțul de tehnici se continuă cu contracția izometrică până la poziția finală în care ajunge subiectul pentru această diagonală (eversia piciorului, extensia degetelor, genunchiul rămâne extins, flexia, abducți și rotația internă a șoldului).

Se realizează acest lanț de 2-3 ori, pe fiecare membru inferior, a câte 3 serii.

Etapa a III-a – îmbunătățirea echilibrului, stabilități, educarea mersului

În final, pacientul trebuie ajutat să capete un echilibru mai bun în timpul mersului, stabilitatea și să meargă corect. Pentru acestea voi aplica următoarele tehnici:

Progresia cu rezistență (PR), care prezintă opoziția făcută de kinetoterapeut locomiției pacientului din ortostatism (contrând cu mâinile pe bazin încercarea de avansare) sau contrarea mișcării umărului, a unui membru.

Pacientul în ortostatism, încearcă să meargă. Kinetoterapeutul se opune, aflându-se în spatele acestuia și îi pune prizele pe părțile anterioare ale bazinului, pe spinele iliace antero-superioare. Prizele se pot face și la nivelul umerilor, sau pe un umăr și pe hemibazinul controlateral.

PR se poate combina și cu izometria alternantă (IzA) și cu stabilizarea ritmică (SR) astfel:

IzA, reprezintă executarea de contracții izometrice scurte, alternative, pe agoniști și pe antagoniști, fără să se schimbe poziția segmentului (articulației) și fără pauză între contracții. Se realizează succesiv în toate punctele arcului de mișcare și pe toate direcțiile de mișcare articulară. În timpul mersului, pe neașteptate, kinetoterapeutul aflat tot în spatelele pacientului, pune priză ori pe șol, ori pe umăr, în toate direcțiile și îi dă pacientului comanda ”Ține aici!”

SR, are la bază izometria. Se execută simultan (apoi alternativ) contracții izometrice și pe agoniști, și pe antagoniști (cocontracție). Între contracția agonistului și cea a antagonistului nu se permite relaxarea. Forța de contracție izometrică crește progresiv în cadrul secvenței. După atingerea maximului de contracție, se recomandă relaxarea lentă. Comanda verbală este ”Ține, nu mă lăsa să te mișc!”. Pacientul în ortostatism, kinetoterapeutul se află în spatele acestuia și încearcă să îl miște pe pacient iar acesta trebuie să se opună.

Compresiunea, tehnică de bază, crește stabilitatea în articulații

Pacientul se află în decubit dorsal cu membrul inferior interesat în flexie șold și gambă, talpa piciorului fiind pe masă. Kinetoterapeutul se află homolateral față de pacient. Priza se va pune pe genunghi și se va realiza o presiune în ax. Contrapriza va fi pusă pe fața dorsală a piciorului.

Presiunea se va menține 5-7 secunde și se va repeta de 3-4 ori a câte 3 serii pe fiecare genunchi.

Apăsarea articulară din metoda Margaret Rood, are scopul de a întări stabilitatea prin stimularea propriocenptorilor articulari. Apăsarea se face în axul lung al corpului sau al unei extremități, cu o greutate mai mare decât a segmentelor sau a corpului respectiv. Această tehnică, pe care noi am numit-o stabilizare M. Roodeste partea cea mai valoroasă și mai fundamentată științific.

Pacientul se află în ortostatism, kinetoterapeutul se află în spatele acestuia, pune prize pe șolduri și apasă pe articulație, în ax.

Pacientul se află în ortostatism iar kinetoterapeutul în lateral. I se cere pacientului să se ghemuiască, apoi să revină. În timpul revenirii, kinetoterapeutul aplică presiuni pe coapsă, în treimea ei distală, pe fața anterioară, în mai multe puncte, până ce pacientul revine din nou în ortostatism.

Aceste presiuni vor fi aplicate în funcție de pacient și se vor aplica la fiecare membru inferior de vreo 2-3 ori.

Exerciții din metoda Frenkel. Metoda Frenkel poate fi folosită și în tulburări de echilibru de origine cerebrală. Ea folosește stimulii vizuali pentru stimularea proprioceptorilor și apoi pentru efectuarea corectă și coordonată a mișcării. Reeducarea mersului se face sub control senzorial, pacientul urmărind pășirea.

Mersul lateral: Kinetoterapeutul desenează niște pași pe podea, în lateral. Pacientul trebui să pășească lateral pe fiecare dintre pași. Pășirea se va realiza în trei timpi și anume: T1- se așează piciorul pe primul pas, T2- se lasă greutatea piciorului și a corpului, T3- se mută celălalt picior lângă anteriorul. Se execută acest exercițiu și pe un membru inferior și pe celălalt de 2-3 ori, apoi se va încerca și cu ochii închiși.

Mersul în față/în spate: Kinetoterapeutul desenează niște pași pe podea, în față. Pacientul trebui să pășească pe fiecare dintre pași. Pășirea se va realiza în trei timpi și anume: T1- se așează piciorul pe primul pas, T2- se lasă greutatea piciorului și a corpului, T3- se mută celălalt picior lângă anteriorul. Se execută acest exercițiu și spre înainte și spre înapoi de 2-3 ori, apoi se va încerca și cu ochii închiși.

Întoarcerea: : Kinetoterapeutul desenează niște pași pe podea, iar pacientul trebuie să urmeze indicațiile kinetoterapeutului. Exercițiul se va realiza tot în cei trei timpi menționati mai sus. Se va executa și spre stânga și spre dreapta de 3-4 ori, apoi cu ochii închiși.

În tot acest timp kinetoterapeutul va asista și îi va comunica pacientului eventualele greșeli sau indicații.

Pe tot parcursul programului intervin și tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptive de bază, dintre care amintim:

Prizele și contraprizele cu rol de facilitare. Mâinile kinetoterapeutului sunt responsabile de execuția mișcării, ele având menirea de a informa subiectul asupra desenului cinetic, conducând mișcarea și dozând rezistența, în același timp. Stimulii exteroceptivi și proprioceptivi, dați de către atingerea și apăsarea mâinilor kinetoterapeutului, constituie două mecanisme de facilitare foarte importante, mai ales la nivelul mâinilor și picioarelor pacientului.

Comenzile și comunicarea care nu pot lipsi niciodată, deoarece avem nevoie de cooperarea pacientului, de înțelegerea tehnicilor pe care le vom aplica și de încrederea în kinetoterapeut, că ceea ce face este bine.

Stretching-ul, este o metodă prin care se realizează întinderea musculaturii, fiind o activitate relaxantă și necompetitivă.

Rezistența maximală (pentru creșterea forței musculare). Prin folosirea unei rezistențe pe mușchii puternici se trimit semnale și la mușchii slabi prin fenomenul de iradiere.

INDICAȚII METODICE

Exercițiile se vor desfășura pe toată amplitudinea de mișcare și până la apariția pragului dureros.

Atât pacientul cât și kinetoterapeutul vor avea o îmbrăcăminte și încălțăminte adecvată.

Mediul ambiant trebuie să fie adecvat.

Pacientul va executa unele dintre exerciții și acasă și va avea grijă la felul în care le va executa.

Pe tot parcursul ședințelor, pacientul și kinetoterapeutul vor comunica între ei.

Kinetoterapeutul intervine ori de câte ori este nevoie pentru eventualele greșeli sau completări.

REZULTATE

Datorită aplicării tehnicilor de la prima etapă, spasmul muscular încet dispare, membrele relaxându-se, astfel fiind pregătite pentru etapele următoare.

După cum urmează în tabelele de mai jos, observăm că amplitudinea de mișcare a crescut, s-a îmbunătățit, la fel și forța musculară, care pot să spun că este maximă la aproape toți mușchii.

Pacientul a fost atent, a comunicat și a urmărit cu atenție tot ce s-a făcut.

Evaluarea amplitudinii de mișcare

Membrul inferior

Evaluarea forței musculare

Membrul inferior

Legendă: + -25% – -75%

++ -50% – -50%

+++ -75 % – -25%

BIBLIOGRAFIE

Robănescu N., Reducarea neuro-motorie, Editura Medicală, București, 2001.

Mariana Cordun, Kinetologie medicală, Editura Axa, 1999.

Lăcrămioara Manole, Metode și tehnici de reeducare neuromotorie, Editura Alma Mater, Bacău, 2009.

Mârza Dănilă Doina, Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Alma Mater, Bacău, 2012.

Vasile Marcu, Corina Matei, Facilitarea neuroproprioceptivă în asistența kinetică, Editura universității din Oradea, 2009.

http://www.mediculmeu.com/boli/parapareza.php

parapareza