STUDII ȘI COMUNICĂRI, VOL. II, 2009 DESTINUL UNUI OM EXCEPȚIONAL. NICOLAE CARANFIL (1893–1978) Yolanda CONSTANTINESCU yolanda.constant@yahoo.com… [625508]

STUDII ȘI COMUNICĂRI, VOL. II, 2009
DESTINUL UNUI OM EXCEPȚIONAL.
NICOLAE CARANFIL (1893–1978)
Yolanda CONSTANTINESCU
[anonimizat]
Abstract: A central character of the 20 th century, Nicolae Caranfil
contributed significantly to the development of the exact sciences. He was
an important electrical engineer and manager. He wa s also the remarkable
manager of the gas works in Bucharest (1930). He wr ote also inlightning
pages during confusing times for the economy and so cial consciousness. He
was the first Minister of the Air and Marine. He wa s an important
intellectual. In the last 34 years of his life he w as not allowed to return to
Romania. He is buried in New York.

Personalitatea lui Nicolae Caranfil se înscrie pri ntre cei mai
importanți reprezentanți ai energeticienilor români . Un intelectual
de exceptie al secolului XX.
A fost membru al Societății inginerilor Civili din Franța, al
Consiliului Uniunii Internaționale a Procuratorilor de Energie
Electrică. A fost ales membru corespondent al Acade miei Române
din 1940.
Nicolae Caranfil sza născut în orașul Galați în 189 3; mama
sa era casnică și tatăl inginer.
A urmat cursurile liceului „Vasile Alecsandri” din Galați.
Pentru a deveni inginer civil a studiat la École de Génie Civil a
Universității din Grand (Belgia).
Urmează cursuri postuniversitare la Cambridge (Mare a
Britanie). În Statele Unite face o călătorie, în sc opul îmbogățirii
celor cunoscute.

│ Iolanda CONSTANTINESCU 164
Revine în țară și este solicitat să se încadreze in trzo unitate
militară, ca sublocotenent intrzo unitate de artile rie. Era în anul
1916. După o perioadă a fost transferat la biroul t ehnic al Comisiei
Militare de Aprovizionare cu Armament din Franța, A nglia și Italia.
Nu peste mult timp, a devenit conducătorul acestui departament.
Tatăl său fiind autorul unei invenții, după război, Nicolae Caranfil a
lucrat împreună cu acesta la valorificarea acesteia .
La sfârșitul Primului Război Mondial, domeniul indu striei
electrotehnice debuta în România. Caranfil Își înce pe activitatea în
energetică, dar și în industria electrotehnică, amb ele aflate în fază
incipientă.
Întors în România se alătură inginerului Dimitrie L eonida la
proiectul de electrificare a țării. În acest scop î nființeaza societatea
„Electrica”. Nicolae Caranfil a fost director la ac eastă societate între
anii 1922–1929. Tot în această perioadă a pus bazel e industriei de
mașini electrice de la Cluj și Timișoara.
Se remarcă prin profesionalism în tot ceea ce între prinde și
astfel este desemnat pentru funcția de director la Societatea Generală
de Gaz și de Electricitate (SGGE) – în cadrul cărei a existau două
sectoare, alimentarea cu energie electrică și cu ga ze – și la Uzinele
Comunale din București (UCB). Ambele intreprinderi erau dependente
de primăria orașului București. Avea doar treizeci și șapte de ani!
Câteva mențiuni în domeniul alimentării cu energie elecz
trică. Prima instalație pentru iluminatul electric cu lămpi incandesz
cente, construită de Thomas Alva Edison la New York a fost pusă în
exploatare la 3 septembrie 1882 1.
Centrale electrice au fost construite și inainte nu mai pentru
iluminatul prin lămpi cu arc, începând cu instalați a din Boston în 1878.
Numărul instalațiilor era redus în 1882, în momentu l în
care au fost făcute primele la București. Inițiativ a iza aparținut
Regelui Carol I, care a arătat mereu un deosebit in teres pentru lucrăz
rile tehnice. Instalațiile au fost executate din „ ordinul Maiestății Sale

1 La sfârșitul anului 1880 începe să funcționeze pr ima fabrică de lămpi incandesz
cente a lui Edison la Menlo Park. A fost înființată „Edison Electric Iluminating
Company” dar fabricarea lămpilor incandescente a fo st împiedicată de procesul
purtat de Sawyen și Mill împotriva lui Edison.

Destinul unui om excepțional. Nicolae Caranfil │ 165
Regele ” de casa „ The Anglo Austrian Brush 2 Electrical Company Limited ”.
Lucrările au fost conduse de împuternicitul acestei societăți, Henry
H. Slade.
Este important de cercetat trecutul, chiar și în do meniul
tehnic, pentru a fi înțelese preocupările specialiș tilor. Sunt țări care
manifestă un adevărat cult pentru ceea ce sza întâm plat, consacrând
evenimentelor trecutului complexe muzee tehnice.
Bucureștiul, capitala țării, nu posedă documente ve chi. Serz
viciile szau aflat în locuri diverse. Sediile au fo st schimbate. De multe
ori nu a fost acordată atenție actelor, ce au fost adesea răvășite sau
pierdute. În 1865 a avut loc o revoltă a populației capitalei. Primăria
a fost devastată și multe dosare au fost distruse.
În scopul reconstituirii trecutului sza apelat deza lungul timz
pului la descrierile călătorilor străini, deoarece puține au fost docuz
mentele rămase.
În privința iluminării cu electricitate în România, executată
în 1882, sza găsit, în 1900, un singur dosar (nr.58 ) din care szau
extras informații. Acesta nu cuprinde nicio indicaț ie în privința
părții tehnice. Exclude traseul străzilor, pe care au fost instalate
primele rețele din România și devizul instalațiilor ulterioare pentru
Teatrul Național din București. Literatura tehnică din perioada
respectivă oferă informații în privința mașinilor e lectrice și
acumulatorilor utilizați 3.
Pentru instalația Teatrului Național din București sza apelat
la o baterie de acumulatori de tipul Metzger 4. Lucrările szau desfășuz

2 Charles Francis Brush – inginer de mine. După ter minarea studiilor sza ocupat
cu chimia, apoi cu afaceri de minereuri și fierării . După 1875 a început să
lucreze în electricitate. Este autor a numeroase in venții, printre care lampa cu
arc și mașina electrică. A înființat „ The Brush Electric Company” în scopul
exploatării acestor invenții în 1880. Un an mai târ ziu stabilește ca sucursala
europeană The Anglo Austrian Brush Electrical Compa ny.
3 Szau folosit generatoare electrice Brush, folosit e în perioada respectivă pentru
curenții alternativi. Mașinile aveau comutatori cu bobinele deschise. Închiderea
circuitului se făcea prin periile comutatorului num ai pentru bobina respectivă.
Comutatorul avea două segmente conducătoare de cure nt și un altul mai redus
care forma „izolatorul”.
4 Bateriile Henri și Hubert Tudor se aflau în perio ada de testări.

│ Iolanda CONSTANTINESCU 166
rat întrzun timp scurt pentru acea perioadă datorit ă sprijinului regaz
lității.
În 1882, Societatea Brush a instalat o uzină în „ curtea caselor
Majestății Sale din strada Vămei ”. Pe aceste locuri sza aflat apoi
Fundația Carol I. O primă centrală din Romania sza pus în funcțiz
une la atelierele vechi ale Căilor Ferate, la 19 oc tombrie 1882.
Primele instalații alimentate de aceste centrale au fost: Gara
de Nord, clădirile ocupate de Direcția C.F.R. din g ara respectivă,
Palatul Regal din Calea Victoriei, Palatul Cotrocen i, exteriorul
Teatrului Național și grădina Cișmigiu.
Aceeași societate a încheiat contractul pentru ilum inatul cu
electricitate a străzilor din orașul Timișoara, la 15 decembrie 1882.
Instalația a fost pusă în funcțiune la 1 noiembrie 1884.
Realizările lui Nicolae Carafil în sectorul aliment ării cu
energie electrică au fost notabile. Centrala diesel electrică Filaret o
extinde și, în același timp o modernizează. Se alăt ură centrala termoz
electrică de la Grozavești. Performanțele în privin ța acestora sunt
următoarele: grupuri diesel electrice de 9000 CP, g rup cu turbină cu
gaze naturale și ciclu termodinamic la parametri în alți ai aburului.
Dorește să realizeze un mare lac de acumulare în am onte de
CHE Dobrești. Cercetările pe care le face în acest scop sunt unice în
România. Propunerea a fost preluată de la SGCE de l a grupul ce
funcționa deja. Proiectul nu reuseste să se finaliz eze, dar contribuie la
demararea unui studiu pentru o mare Centrală Hidroz Energetică pe
Argeș, ce va fi pus în practică după 1950.
În sectorul gazelor combustibile, contribuția sa es te semnifiz
cativă. Instalațiile de transport și distribuție a gazelor au fost execuz
tate. Sza putut face astfel alimentarea cu gaze nat urale a
Bucureștiului.
Au existat două faze. În prima fază au fost preluat e zăcăz
mintele din zona orașului Ploiești iar, în cea de a doua, au fost preluz
ate zăcăminte din Transilvania.
La Uzinele Comunale București pentru apa potabilă d estiz
nată populației sza recurs la râul Argeș. Canalizar ea a fost extinsă în
zonele de dezvoltare a orașului.

Destinul unui om excepțional. Nicolae Caranfil │ 167
În vederile inginerului Nicolae Caranfil, capitala României
trebuia să fie un oraș, ce depășea nivelul european de atunci. Sza
îndreptat către salubrizarea unor zone necorespunză toare ale orașului
București. Cursul râului Colentina din acea perioad ă stârnea diverse
probleme, adesea se împotmotmolea. Bucureștiul își mărea continuu
„granițele ”, astfel că spre nordzest și nordzvest se afla în ap ropierea
unei zone insulare de mlaștini, generate de acest r âu.
Pentru a nu mai fi astfel de probleme se impunea as anarea
corespunzătoare a regiunii. Sza realizat un proiect , ce a avut în vedere
un teritoriu cu o suprafață de 60 de km 2, între râul Ialomița și râul
Dâmbovița. Sza urmărit transformarea mlaștinilor în lacuri cu apă
sănătoasă. Apa era adusă din râul Ialomița și apoi era vărsată în râul
Dâmbovița. Rezultatul a fost mai mult decât satisfă cător pentru
omul inventiv și pasionat, care era inginerul Nicol ae Caranfil.
Dorea săzși ducă la îndeplinire ideea că între oraș e și zonele
rurale din proximitatea acestora sunt legături ce t rebuie întărite. În
consecință, a fost promotorul unor activități de as anare și de electriz
ficare în Muntenia. Nu dorea să existe discrepanțe la nivelul dezvolz
tării între cei care se aflau la munte și cei de la șes. Demersul făcut de
Caranfil urma să se finalizeze în electrificarea in tegrală a Munteniei.
Statul iza recunoscut calitățile și aptitudinile de organizator
și conducător. I sza recunoscut apelativul de „ realizator ” și a fost
numit în funcția de ministru al Aerului și al Marin ei.
Calitățile sale de lider, vederile socialzeconomice deosebite,
de care a făcut dovadă nu de puține ori, szau concr etizat atât la nivel
oratoric, dar și în prelegeri scrise.
După reîntregire, orașul București a evoluat întrzu n ritm
rapid din punct de vedere al populației și au fost construite multe
clădiri.
La începutul secolului al XXzlea, populația Bucureș tiului era
de 250.000 de locuitori. În anul 1930 a ajuns la 70 0.000. În acele
moment, în oraș nu erau dotări urbanistice și edili tare. Sursa de apă
potabilă era constituită din diverse fântâni insalu bre. Iluminarea loz
cuințelor se facea pe bază de petrol lampant. Încăl zirea era cu lemne
și cărbuni. Iluminatul străzilor se facea cu „ gaz aerian ”. Tramvaiul

│ Iolanda CONSTANTINESCU 168
tras de cai era folosit în transportul urban. Restu rile menajere se eliz
berau cu căruțe și străzile erau desfundate de ploi .
Nordul orașului București avea o serie de lacuri să lbatice cu
păpuriș și țânțari,z reale focare de infecție. Se d orea modernizarea
orașului. Populația trebuia să aibă condiții pentru o viață sănătoasă,
mijloace de transport, dar și iluminatul public era important, pentru
ca orașul să dețină standardele unei capitale europ ene.
Nicolae Caranfil, în funcția sa de director general la cele
două societăți, SGGE și UCB, a contribuit la îndepl inirea dezideraz
telor populației și municipalității. În momentul în care a fost numit
director, mai puțin de jumătate din străzile Bucure știului nu erau
luminate noaptea. Erau doar câteva luminate, cu pro duse petroliere.
Aportul inginerului Caranfil sza remarcat pentru o perioadă
de zece ani. În această perioadă a extins rețeaua d e iluminat electric
stradal pe o distanță de 285 km. În același timp ar e loc și racordarea
locuințelor la rețeaua de distribuție electrică. Po pulația nu era obișz
nuită să utilizeze energia electrică în locuințe. C aranfil a rezolvat
această problemă înființând o organizație „ Totelectric ” ș i societatea
comercială „ Electrogaz ”.
Se vindeau populației aparate electrice de uz casni c. Caranfil a elaboz
rat norme în privința tarifelor diferențiate în sco pul iluminării, dar și
folosirii aparaturii electrocasnice, care erau acce sibile.
Centrale proprii erau utilizate de fabricile mari î n scopul
producerii energiei electrice, ce nu era rentabilă și nici rațională. În
calitate de manager al întreprinderii SGGE, lza con vins și pe N.
Malaxa să utilizeze rețeaua SGGE pentru furnizarea energiei elecz
trice. În urma acestui demers a reușit să contruias că stația electrică
Titan. Erau două centrale care alimentau capitala c u electricitate –
Filaret și Grozăvești. În aceste condiții, orașul B ucurești se înscria
printre cele aflate la nivel mondial.
Un alt obiectiv al lui Nicolae Caranfil era aliment area cu
gaze naturale, ce puteau fi folosite la consumul me najer și industrial.
Înainte, aprovizionarea cu gaze se făcea din zăcămi ntele existente în
Transilvania.
Un alt aspect a fost aprovizionarea cu apă potabilă . Era prez
văzut un consum de 250 litri/zi/locuitor, comparati v cu anul 1930

Destinul unui om excepțional. Nicolae Caranfil │ 169
(160 de litri/zi). În privința populației capitalei , aprovizionarea se
făcea de la râul Dâmbovița. Arcuda, o localitate si tuată la 15 km de
București era locul în care se făcea captarea și fi ltrarea apei. Se adăuz
gau surse de ape subterane de la Ulmi, Slobozia, Cl inceni și
Bragadiru. Argeșul a fost folosit ca sursă de aprov izionare cu apă poz
tabilă a populației. Procesul de transformare a ape lor de suprafață în
ape potabile se realiza în uzina aflată în comuna R oșu. În cazul în
care existau defecțiuni, pentru a nu se întrerupe a provizionarea cu
apă, se prevedea ca: să intre în circulație o rețea de puțuri adânci de
160–230 m, situate pe suprafața orașului.
Importante contribuții a avut și în ceea ce priveșt e regulariz
zarea râului Dâmbovița, modernizarea salubrităii. A ceasta sza făcut
prin UCB. Rezultatul a fost introducerea cutiilor m etalice cu capac,
ce puteau fi folosite pentru colectarea resturilor menajere. Transporz
tul se făcea cu autocamioane de construcție special ă. Consiliul
General al Municipiului București a ratificat, în ș edința din data de
21 octombrie 1932, sistematizarea bălților din juru l orașului
București, autorul acesteia fiind Nicolae Caranfil. Rezultatul a fost
sistematizarea lacurilor Băneasa, Herăstrău, Florea scazTei, Fundeni,
Pantelimon, Cernica. Suprafața se întindea pe 1.330 ha, iar capaciz
tatea de apă era de 29 milioane m.c.
A fost susținut de membrii AGIR, în periodicele ace stei asoz
ciații, în care a publicat multe articole. Dintre l ucrări: Energia elec–
trică menajeră (1938), Amenajarea hidraulică a regiunii București, de
la munți la Dunăre (1940), O politică a orașelor (1 940) ș.a .
În ultimii ani ai existenței sale, sza aflat depart e de România,
pe care a iubitzo atât de mult și căreia i sza dedi cat. A murit la 2
aprilie 1978; mormântul său se află la New York.