STUDII ȘI COMUNICĂRI DIS, vol . IV, 2011OPER ațIa OfENSI vĂ [609582]

STUDII ȘI COMUNICĂRI / DIS, vol . IV, 2011OPER ațIa OfENSI vĂ
a aRM
aTEI

DE
N
ORD

(15/18 a U g UST – 13 SEPTEM b RIE /10 OCTOM b RIE 1916)
Nicolae CIOBANU1, Mihai ȘERBAN2
[anonimizat]
[anonimizat]
ABSTRACT: This paper analyzes Romanian Army 2 offensive
operations during the campaign of 1916, in the general con‑
text of the First World War. The offensive operation’s stages are presented and also offensive characteristics and outcomes. It emphasizes the role of General Constantin Prezan in lead‑ing the operation.KEYWORDS: Northern Army, Second Romanian Army, World War I, Romanian Campaign of 1916, General Constantin Prezan, offensive operations, Romanian
‑
Russian military cooperation.
Comemorarea a 150 de ani de la nașterea viitorului mareșal al României, Constantin Prezan (1861
– 1943), ofer
ă prilejul de a ne aminti unele fapte
de arme ale acestui brav ostaș al Armatei României, care a avut o contri‑buție hotărâtoare pe câmpurile de bătălie la făurirea României Întregite. Generalul Prezan s‑a remarcat atât în fruntea Armatei de Nord (Armata
4
r
omână) în anul 1916, cât și în campaniile din anii 1917 și 1918 –
1
919, în
fruntea Marelui Cartier General român.
În comunicarea de față ne vom referi la una din operațiile militare des‑
fășurate de Armata de Nord în timpul Campaniei din anul 1916, Operația ofensivă din 15/28 august – 18 septembrie/1 octombrie 1916.
*
* *
Intrarea României în vâltoarea Primului Război Mondial, în noap‑
tea de 14
– 15 (2
7 – 28) august 1916, a găsit forț
ele principale ale Armatei de
1 Gener al de brigadă (r.), prof. dr., Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.
2
Lector. dr., Institutul Naționa
l de Informații.

270 | Nicolae CIOBANU, Mihai ȘERBAN
Nord, comandată de generalul de divizie Constantin Prezan, dispuse în
zona Carpaților Răsăriteni, între valea Bistriței și valea Cașin.
Compunerea de luptă a Armatei de Nord era formată din trei divi‑
zii de infanterie (14 întărită cu Brigada 4

mixtă – șapte batalioane și un
divizion de artilerie de 87

mm cu trei baterii –, 7 și 8 infanterie), Divi‑
zia 2 cavalerie, Brigada 4 călărași și pichetele de grăniceri din fâșia sa
de ofensivă.
În baza Directivei operative nr.

1 și a Ordinului Marelui Stat Major
din 13 (26) august 19163, armata a trecut la ofensivă pe întregul front cu o dezvoltare de circa 270

km, cu misiunea de a nimici orice rezistență a ina‑
micului și a pătrunde cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându‑și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata

9 rusă4.
Terenul în viitoarea fâșie de ofensivă (grupa centrală a Carpaților
Orientali) se prezenta sub forma unor lanțuri muntoase orientate nord
‑
v
est – sud
‑
est, eșalonate în adâncime pe patru aliniamente, străbătute
(fragmentate) de un important număr de trecători. Masivele muntoase împădurite formau două compartimente. unul care cuprindea masivele estice până în valea Gurghiului, străbătut de cursul superior al Oltu‑lui și Mureșului. Cel de‑al doilea compartiment era format din munții Gurghiului, Harghitei și Baraoltului. Principalele trecători din fâșia de ofensivă a armatei erau: Bistrița, Bistricioara, Bicaz, Ghimeș
‑
Făget,
Uzului și Oituz5.
Dispozitivul operativ al armatei pentru trecerea la ofensivă era pe
un eșalon cu o rezervă. În primul eșalon au fost dispuse diviziile 14, 7 și 8 infanterie, în rezerva armatei Divizia 2 cavalerie și Brigada 4 călărași. Diviziile din primul eșalon au organizat și cele șase grupuri de acoperire dispuse în trecătorile amintite.
În vederea trecerii la ofensivă Armata de Nord a realizat următorul
raport de forțe6:
3 România în Războiu l Mondial, 1916 – 1919 (în continuare sursa se va cita sub sigla R.R.M.),
vol. I, București, 1934, p.

243
– 244.
4
România în anii primu
lui Război Mondial, vol.

1, Editura Militară, București, 1987, p.

277.
5
Colonel (r) dr. Nicolae
Ciobanu, drd. Ion Voivozeanu, drd. Petrișor Pârvan, Geografie
militară – zonele de operații de pe teritoriul României, Editura Academiei Tehnice Militare,
București, 1999, p.

43
– 44.
6
România în anii Primu
lui Război Mondial, Editura Militară, București, 1987, p.

278.

271 Operația ofensivă a Armatei de Nord |
Armata de Nord Armata 1 austro – ungară Raport de forțe
Batalioane 70 17 4,1/1
Escadroane 35 11 3,1/1
Baterii artilerie 42 10 4,2/1
Mitraliere 68 8 8,5/1
Superioritatea în forțe și mijloace a Armatei de Nord era simțitor diminu‑
ată de caracteristicile terenului muntos – împădurit, cu munți dispuși pe mai multe lanțuri paralele, perpendicular pe direcția de ofensivă a arma‑tei, cât și de faptul că trupele austro‑ungare avea de‑a lungul frontierei cu România lucrări genistice amenajate din timp.
Operația ofensivă a Armatei de Nord s‑a desfășurat în mai multe etape.Într‑o primă etapă cuprinsă între 15
– 20 august (28 august – 2 sept
em‑
brie), ofensiva a fost declanșată în noaptea de 14 (27) – 15 (28) august 1916 de către grupurile de acoperire. Forțele Diviziei 14 infanterie (comandant – general de brigadă Paraschiv Vasilescu)7, a trecut la ofensivă simultan cu toate grupurile din acoperire, au respins inamicul din trecători, pătrun‑zând în lungul acestora, astfel:
Grupul „Bistrița” (5 batalioane de infanterie și artilerie), comandat de
colonelul Constantin Niculcea (comandantul Regimentului 56 infanterie), a înaintat pe mai multe direcții, ajungând în cursul zilei pe aliniamentul Bilbor – Bâtca Arsurilor, luând măsuri pentru asigurarea joncțiunii Arma‑tei de Nord cu Armata

9 rusă.
Grupul „Bistricioara”, comandant – general de brigadă Luca Vlădoianu,
(comandantul Brigăzii 27 infanterie), a nimicit inamicul de pe Muntele Făge‑țel (1.148

m) și a atins aliniamentul Muntele Făgeșel – înălțimea Teleacului.
Grupul „Bicaz” (compus din cinci batalioane de infanterie și artilerie),
comandant – general de brigadă Constantin Fl. Ionescu (comandantul Bri‑găzii 28 infanterie), a înaintat în lungul trecătorii Bicaz spre localitatea Gheorgheni. Dreapta grupului a respins inamicul spre valea Putnei8, sub‑unitățile de la centrul grupului au respins forțele Regimentului 17 honvezi (producându‑i pierderi și capturând 56 de militari) spre Bicazul Ardelean, iar până la 16 (29) august au ieșit pe aliniamentul Cheile Bicazului; subu‑nitățile de la stânga grupului au înaintat în lungul văii râului Ața.
7 Gener al G. A. Dabija, Armata română în războiul mondial (1916 – 1918) , vol. 1, București,
f.d.e., p.

156.
8
R.R.M.
, op. cit., p.

186.

272 | Nicolae CIOBANU, Mihai ȘERBAN
Până la 20 august (2 septembrie), grupurile „Bistrița”, „Bistricioara”
și „Bicaz” au deschis trecătorile respective și au atins aliniamentul gene‑
ral: vârful Călimănel – localitatea Bilbor – imediat vest localitatea Borsec – confluența valea Putnei cu Putna Puturoasă. Concomitent cu succese‑le realizate de cele trei grupuri de acoperire ale Diviziei 14 infanterie, a început deplasarea rezervelor din raionul văii Bistrița spre zona acțiuni‑lor de luptă.
Divizia 7 infanterie (comandant – general de brigadă Ioan Istrate),
a acționat cu forțele sale sub acoperirea grupurilor „Ghimeș” și „Uz” în lungul văilor Trotușului și Uzului, peste munții Ciucului, pentru a ieși pe cursul superior al Oltului9. Cele două grupuri au acționat astfel:
Grupul „Ghimeș” (comandant – colonel Octav Boian, comandantul
Brigăzii 14 infanterie), a atacat cu forțele axate pe cinci coloane. Lupte grele a dat coloana de la flancul drept, pentru respingerea inamicului din poziția organizată în fața gării Ghimeș, iar până în seara zilei a cucerit localitatea Ghimeș, deschizând itinerarul feroviar Deda, Ghimeș, Adjud și capturând un parc de circa 100 de vagoane10. Coloana de la centrul grupului a acționat în lungul comunicației Comănești – Miercurea Ciuc, au elibe‑rat mai multe localități și până la 16 (29) august au ieșit în zona localității Ghimeș. Trupele de la flancul stâng al grupului au respins grănicerii ina‑mici și au înaintat în lungul văilor Ciugheșului și Suliței.
Grupul „Uz” (comandant – colonel Petre Velicu, comandantul Brigăzii
13 infanterie), având în compunere patru batalioane și 2 baterii de artile‑rie, și‑a grupat forțele pe trei coloane și a înaintat în spațiul dintre valea Ciobănașului și pantele de nord
‑
est ale munților Nemira11. A zdrobit, cu
dreapta sa, rezistențele inamicului de pe localitatea Oraia, înaintând spre Armășeni. Forțele de la centrul grupului au dus lupte grele la vama Uz și fabrica de cherestea Zalomit, înaintând apoi pe valea Uzului.
La sfârșitul etapei, Divizia 7 infanterie a ieșit cu cele două grupuri din
acoperire pe aliniamentul general gara Ghimeș – pantele estice ale mun‑ților Nemira.
Divizia 8 infanterie (comandant – general de brigadă Ioan Pătrașcu),
a constituit Grupul „Oituz” din forțele Brigăzii 15 infanterie (comandant
9 Constantin Chiriț escu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916 – 1919 , vol. 1,
Bucur
ești, f.a. p.

259.
10
România în anii Primu
lui Război Mondial, op. cit., p.

291.
11
Ibidem
.

273 Operația ofensivă a Armatei de Nord |
– general de brigadă Nicolae Petala), cu care a înaintat în lungul Văii Oituz,
folosind șoseaua ce face legătura între Onești și Târgu Secuiesc. Trupele principale ale grupului au respins forțele adverse și au eliberat localitatea Oituz în ziua de 15 (28) august și continuând înaintarea au pus stăpânire pe pantele de nord ale munților Brețcului. Concomitent, coloana de la flan‑cul stâng al grupului, formată dintr‑un regiment întărit cu două baterii de artilerie, a învăluit prin sud pozițiile inamicului de pe muntele Clăbuc și continuând înaintarea a întors pozițiile austro‑ungare organizate pe locali‑tatea Brețcu. Ulterior, continuând ofensiva, forțele principale ale grupului au eliberat, la 17 (30) august, orașul Târgu Secuiesc, pătrunzând în depre‑siunea Târgu Secuiesc, creând condiții pentru dezvoltarea ofensivei spre Podișul Transilvaniei12.
În ceea ce privește acțiunile Diviziei 2 cavalerie (comandant – general
de brigadă Gheorghe Basarabescu), aceasta a înaintat în lungul Văii Oituz, a depășit Grupul Oituz (Brigada 15 infanterie) iar la 20 august (2 septem‑brie) a atins aliniamentul Bixad – Sfântu Gheorghe – Moacșa13, ieșind în valea Oltului. La aceeași dată, aripa stângă a Armatei

9 ruse (comandant
– generalul P. A. Letcițki), vecinul din dreapta al Armatei de Nord, a ajuns pe aliniamentul Cârlibaba – Vatra Dornei.
În concluzie, grupurile de acoperire ale Armatei de Nord au reușit ca
în trei zile să‑și îndeplinească misiunile încredințate, depășind la 17 (30) august zona muntoasă; stânga armatei a depășit cu circa 10
km
aliniamen‑
tul stabilit, creând condiții pentru a pătrunde în depresiunile Gurghiului, Ciucului și Bârsei14.
În ceea ce privește forțele austro‑ungare din Brigada 16 Landsturm
s‑au retras pe aliniamentul marginea de est a localității Toplița – Ditrău, iar cele ale Brigăzii 19 Landsturm în depresiunea Ciucului, realizând joncțiunea cu Divizia 11 cavalerie aflată la flancul drept al Armatei

7 aus‑
tro‑ungare, în zona munților Călimani.
A urmat o scurtă pauză operativă, în care forțele principale ale Arma‑
tei de Nord și‑au restructurat dispozitivul pentru a pătrunde în zonele depresionare Gurghiu, Ciuc și Bârsei și de aici traversând lanțul mun ‑
ților vulcanici Gurghiului, Harghitei și Bodoc să debușeze spre Podișul Transilvaniei.
12 R.R.M. , op. cit., p. 190.
13

Apud, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, bucurești, 1989, p.

401.
14
Armata română în anii Primu
lui Război Mondial, op. cit., p.

281.

274 | Nicolae CIOBANU, Mihai ȘERBAN
La 17 (30) august, Marele Cartier General român a dat ordin direct
Diviziei 14 infanterie de a ataca spre a ocupa înălțimile din valea superioa‑
ră a Mureșului, între Toplița și Deda, astfel sprijinind înaintarea Armatei

9
ruse, care urma să treacă la ofensivă în ziua de 18 (31) august, cu intenția de a înainta spre Sighet și a ieși în zona Dej, Bistrița15. În acest context, Gru‑pul „Bistrița” a dus lupte dure pentru nimicirea rezistențelor inamicului de pe înălțimile de la est de localitatea Bilbor.
Concomitent, Grupul „Bistricioara”, întărit cu două batalioane și o
baterie de artilerie luate de la vecinul din dreapta și cu trei baterii de arti‑lerie din rezerva Diviziei 14 infanterie, a reluat înaintarea la 18 (31) august, și până în seara zilei a eliberat orașul Borsec, apoi a continuat înaintarea spre Toplița și peste munții Giurgeului. Cercetarea grupului a descoperit în zona Toplița forțe din regimentele 17 și 19 honvezi. De asemenea și pan‑tele vestice ale munților Giurgeului erau ocupate de inamic.
Grupul „Bicaz” a desfășurat acțiuni manevriere pentru a învălui rezis‑
tențele inamice din Cheile Bicazului. Până la 20 august (2 septembrie), subunitățile grupului au creat condiții favorabile pentru debușarea în depresiunea Giurgeului.
În ce privește acțiunile Diviziei 7 infanterie, acestea s‑au concretizat
prin efortul Grupului „Ghimeș” și Grupului „Uz” de a se consolida pe pozi‑țiile cucerite.
Brigada 15 infanterie (din Divizia 8) a dus lupte pentru curățirea de
inamic a localităților din depresiunea Târgu Secuiesc și a făcut recunoaș‑teri prin cercetare spre locatitățile Tușnad, Bixad și Sfântu Gheorghe16.
Divizia 2 cavalerie , concentrată inițial la Onești, a fost deplasată în zona
Târgu Secuiesc cu misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zonă și a executa cercetarea cu Regimentul 7 roșiori spre Miercurea Ciuc, iar cu regi‑mentele 11 roșiori și 8 vânători să traverseze munții Bodoc, ieșind în valea Oltului17. În cursul ofensivei, prin cooperare strânsă cu Regimentul 8 vână‑tori, Regimentul 11 roșiori a eliberat localitatea Bixad.
Etapa a doua a operației ofensive, 21 august (3 septembrie) – 28 august
(11 septembrie), s‑a declanșat după o scurtă pauză operativă. Principa‑lul conținut al etapei a constat în continuarea efortului armatei pentru
15 R.R.M. , vol I, op. cit., Documente – anexe, p. 260 – 261.
16
Gener
al G. A. Dabija, op. cit., p.

266.
17
Arhiv
ele Militare Române (în continuare sursa se va cita sub sigla A.M.R.), fond Divizia
2 cavalerie, dosar nr.

555/5, f.

6.

275 Operația ofensivă a Armatei de Nord |
pătrunderea în depresiunile din estul Transilvaniei. În cursul etapei inami‑
cul a adus noi forțe, astfel că raportul de forțe a cunoscut unele modificări18.
Armata Batalioane Escadroane Baterii Mitraliere
Armata de Nord 70 35 48 68
Armata

1 austro
–
ungară 29

–

35 13

–

15 34

–

41 91

–

104
Raport
de forțeaugust 4,1/1 3,1/1 4,2/1 0,7/1
septembrie 2,4

–

2/1 2,6

–

2,3/1 1,6

–

1,2/1 0,6/1
La 21 august (3 septembrie), Armata de Nord a reluat acțiunile ofen‑
sive cu Divizia 14 infanterie, cu forțele de la flancul drept care au înaintat
pentru a asigura flancul drept al armatei și a realiza joncțiunea cu stânga Armatei

9 ruse. Forțele principale ale diviziei au atacat în lungul trecătorii
Toplița – Deda, au eliberat orașul Toplița la 25 august (7 septembrie) și au pătruns în depresiunea Giurgeului. În zilele următoare înaintarea diviziei a continuat, forțele sale au traversat pantele de est ale munților Giurgeului și au ieși pe aliniamentul Dealul Negri (sud
‑v
est Vatra Dornei) – înălțimea
Gropșoara (1.684

m) – vârful Curmătura (1.386

m)19. La 14 (27) septembrie
înaintarea Diviziei 14 infanterie a fost oprită din Ordinul Armatei, Divizia urmând să organizeze apărarea pe aliniamentul atins.
Concomitent, Divizia 8 infanterie (comandant – general de brigadă
Ion Pătrașcu)20, a fost introdusă în Operație între diviziile 14 și 7 infante‑rie. Adoptând un dispozitiv pe un eșalon, având în prima linie Brigada 37 infanterie la dreapta și brigada 16 infanterie pe restul frontului și consti‑tuindu‑și o rezervă, divizia a trecut la ofensivă cu Brigada 37 pe direcția localității Remetea – vârful Bătrâna (1.637

m), iar cu Brigada 16 pe direcția
Gheorghieni – Joseni – Praid, a eliberat la 25 august (7 septembrie) ora‑șul Gheorghieni, după care a continuat înaintarea. În cursul ofensivei, în subordinea Diviziei 8 infanterie a intrat Brigada 15 infanterie, care a fost introdusă în luptă în primul eșalon al diviziei, realizând joncțiunea cu uni ‑
tățile Diviziei 7 infanterie, vecinul din stânga. Spre sfârșitul etapei, forțele principale ale Diviziei au ieșit pe aliniamentul pârâului Casva – satul omo‑nim – Ibănești – Praid21.
18 România în anii Primu lui Război Mondial, vol. I, op. cit., p. 285.
19
R.R.M.
, vol I, op. cit., p.

273.
20
Gener
al G. A. Dabija, op. cit., p.

156.
21
A.M.R., fond
Divizia 8 infanterie, dosar nr.

514/3, f.

25.

276 | Nicolae CIOBANU, Mihai ȘERBAN
În ceea ce privește acțiunile Diviziei 7 infanterie, care după ce a ieșit
cu o parte din forțe pe malul stâng al Oltului, pe aliniamentul Sândominic
– Mădărași – Delnița, a înaintat cu Brigada 13 infanterie spre orașul Mier ‑
curea Ciuc pe care l‑a eliberat la 26 august (8 septembrie), în cooperare cu Brigada 15 infanterie, printr‑o manevră dublu învăluitoare. În cursul lup‑telor s‑a remarcat în mod deosebit căpitanul Nicolae Vulovici, comandant de companie în Regimentul 15 Războieni, căzut la datorie22.
Lupte deosebit de grele a dus Brigada 15 infanterie (flancul stâng al
Diviziei 7), care după ce și‑a adus aportul la eliberarea orașului Miercurea Ciuc a înaintat spre râul Olt pe care l‑a forțat în două sectoare: la Sântim‑bru și Sânsimion și a pătruns pe pantele estice ale munților Harghitei. Ca urmare a pierderilor suferite, Brigada 15 infanterie a fost scoasă de pe front și trecută în refacere în rezerva Armatei de Nord23.
La sfârșitul etapei, Divizia 7 infanterie ieșise cu forțele principale pe
aliniamentul: Sândominic – 4

km vest orașul Miercurea Ciuc – intrarea în
trecătoarea Ciba
‑Vlă
hița.
Divizia 2 cavalerie, după ce a preluat o parte din fâșia de ofensivă a
Brigăzii 15 infanterie, a forțat Oltul, apoi a angajat lupte pe pantele mun‑ților Harghitei iar la sfârșitul etapei a atins aliniamentul: muntele Cucului (1.558

m) – vârful Olișca Mare (1.374

m) – imediat vest Bixad.
În scopul asigurării flancului drept al Armatei de Nord, generalul
de divizie Constantin Prezan a constituit, la 20 august (10 septembrie), Detașamentul „Colonel Constantin Colori”, format din Regimentul 85 infanterie și trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor, respectiv spre localita‑tea Broșteni24.
Deși majoritatea marilor unități ale Armatei de Nord se găseau în
ofensivă, la 26 august (8 septembrie) armata a primit ordin să treacă la apărare pe aliniamentul atins, consolidându‑se în teren. Pe unele direcții însă acțiunile ofensive au continuat, până la 28 august (10 septembrie). La această dată, Armata de Nord, comandată de generalul de divizie Constan‑tin Prezan, având ca șef al Biroului de operații pe căpitanul Ion Antonescu (viitorul mareșal al României), îndeplinise misiunea primită de a ieși cu
22 Constantin Chiriț escu, op. cit., p. 262.
23
R.R.M.
, vol I, op. cit., p.

284.
24
Constantin Chiriț
escu, op. cit., p.

264.

277 Operația ofensivă a Armatei de Nord |
forțele principale în Podișul Transilvaniei și a crea condiții pentru dezvol‑
tarea succesului spre „Poarta Someșului”25.
La închiderea etapei, Armata de Nord ieșise cu forțele principale la
vest de cursul superior al Mureșului și Oltului, pe aliniamentul: orașul
Toplița – vârful Bătrâna (1.634

m) – pasul Bucin – muntele Cucului imedi‑
at vest localitatea Bixad.
Etapa a treia a operației, 29 august – 13 septembrie (11
– 26
sep‑
tembrie) 1916, a cuprins eforturile comandamentului armatei pentru consolidarea flancului drept al armatei și realizarea unei bune coope‑rări cu Armata

9 rusă și concomitent să dezvolte ofensiva cu forțele de
la stânga armatei, în scopul scurtării frontului și asigurării legăturii cu Armata

2 română.
În ceea ce privește situația inamicului, acesta dispunea, la începu‑
tul etapei, de următoarele forțe aflate în fața Armatei de Nord. Divizia 61 austro‑ungară și brigada 1 Landsturm – husari, în contact cu trupe‑le române pe aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100

m) – localitatea Lunca
Bradului – 12

km est Praid – imediat est localitatea Vlăhița – Sânpaul (în
valea Homorodul Mare). Linia de contact între cele două grupări adverse – „Țara Nimănui” – măsura între câteva sute de metri până la câțiva kilo‑metri, ajungând între Bixad și Sânpaul la circa 30
km.
Acest spațiu era
„acoperit” de trupele de cercetare din fiecare tabără.
Principalele acțiuni de luptă în cursul acestei etape s‑au dus de către
diviziile de infanterie aflate în eșalonul întâi, astfel: forțele Diviziei 14 infanterie, grupate în Detașamentul „Colonel Colori” și Detașamentul „Căliman” (constituit la 28 august (10 septembrie) în scopul ocupării unei poziții pe muntele Căliman în vederea interzicerii acțiunilor inamicului dinspre Bilbor și Toplița) au izgonit trupele austro‑ungare pe dealul Negri și vârful Pietrosul (2.100

m)26. Urmare a acestei acțiuni, forțele principale
ale diviziei au ieșit pe aliniamentul: Răstolnița – pantele vestice ale mun‑ților Gurghiului27.
Concomitent, Divizia 8 infanterie a respins inamicul pe mai multe
direcții, iar la 6 (19) septembrie a ajuns la aliniamentul Ibănești – imedi‑at est Sovata – Praid28.
25 Armata română în Primu l Război Mondial, op. cit., p. 286 – 287.
26
R.R.M.
, vol I, op. cit., p.

357.
27 Ibidem
, p.

364.
28
Ibidem
, p.

369.

278 | Nicolae CIOBANU, Mihai ȘERBAN
Lupte grele au angajat regimentele Diviziei 7 infanterie în munții
Harghitei, au cucerit culme după culme, au eliberat localitățile Vlăhița și
Odorhei la 5 (18) septembrie29, și a realizat joncțiunea cu dreapta Arma‑tei

2 române (comandant – general de divizie Alexandru Averescu) în zona
localității Merești.
În cursul acestei etape, regimentele Diviziei 2 cavalerie s‑au regrupat
în zona Miercurea Ciuc, Jigodin, Liliceni, către flancul stâng al armatei30.
Operația ofensivă a Armatei de Nord, condusă cu pricepere de către
generalul de divizie Constantin Prezan și de Statul Major al Armatei, se înscrie între reușitele Campaniei Armatei Române din anul 1916.
La sfârșitul operației ofensive. care a durat aproape o lună de zile – 15
(28) august – 18 septembrie (1 octombrie) –, forțele principale ale armatei au atins aliniamentul general Vatra Dornei – imediat est Răstolnița – pan‑tele vestice ale munților Gurghiului – imediat est Sovata – Praid – inclusiv orașul Odorhei.
Fâșia de ofensivă, cu o dezvoltare frontală la început de circa 270

km,
s‑a redus în etapa finală până la 150

km.
Armata a pătruns prin lupte cvasicontinue în adâncimea dispoziti ‑
vului forțelor austro‑ungare, între 50
km
(cu forțele de la flancul stâng)
și circa 100

km (cu unitățile de la centrul dispozitivului operativ). Ea a
eliberat zone importante din estul Transilvaniei, cu o suprafață de circa 12.000

km2.
Ritmul ofensivei a fost în general mic, dată fiind și natura terenului,
cuprins între 3 și 5

km în 24 de ore. Cel mai ridicat ritm de înaintare a fost
în etapa a doua, când trupele au pătruns într‑un ritm de până la 5

km în
24 de ore, în dispozitivul advers.
Pe etape, Armata de Nord a realizat următoarele ritmuri medii în
24 de ore31:
Etapa Durata (zile) Adâncimea pătrunderii (km) Planul mediu de ofensivă (km/zi)
I 6 20 3,3
II 8 30 4,25
III 15 40 2,66
29 Ibidem , p. 375.
30
Ibidem
, p.

376.
31

Apud, Istoria militară a poporului român, op. cit., p.

404.

279 Operația ofensivă a Armatei de Nord |
Dezvoltarea frontală a fâșiilor de ofensivă a diviziilor din primul eșa‑
lon al armatei a fost diferită, funcție de caracteristicile terenului în care
s‑au dus lupte și de intervalele existente între direcțiile pe care acționau grupurile respective, trecute la ofensivă din dispozitivul de acoperire. Ele au cunoscut următoarele dezvoltări la marile unități tactice, astfel: la Divi‑zia 14 infanterie – 40
– 80

km, la Divizia 7 infanterie – 30
– 90

km, la Divizia
8 infanterie – 25 – 40

km (a avut o singură brigadă în primul eșalon), iar la
Divizia 2 cavalerie – 40
– 70

km32.
Ofensiva armatei a avut un pronunțat caracter manevrier, prin acțiuni
de întoarcere și învăluire, dar și frontale. Grupurile din acoperire au trecut la ofensivă prin ruperea apărării inamicului în fâșii cu o dezvoltare fron‑tală cuprinsă între 16 și 30

km, astfel: Grupul „Bistrița” – 30
km, grupul
„Bistricioara” – 20

km, Grupul „Bicaz” – 16

km, Grupul „Ghimeș” – 30

km,
Grupul „Uz” – 20

km și Grupul „Oituz” – 20

km33.
Comandamentul Armatei de Nord constituit la mobilizare, s‑a în
‑
chegat în scurt timp într
‑un organism bine sudat, cu ofițeri capabili să
contribuie la analiza situației operativ, furnizând date concrete coman‑dantului în vederea luării hotărârilor și transmiterii acestora în timp util.
32 Armata română în anii Primu lui Război Mondial, op. cit., p. 287.
33
Ibidem
.