Studii Si Cercetari Privind Imbunatatirea Epurarii Apelor Uzate din Cadrul Unei Statii de Distributie Carburantidoc

=== Studii si cercetari privind imbunatatirea epurarii apelor uzate din cadrul unei statii de distributie carburanti ===

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE INGINERIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Prof.dr.ing. Dragomir Ștefan

Absolvent

Covaci Mihaela

2015

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE INGINERIE

INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE

STUDII ȘI CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTAȚIREA EPURĂRII APELOR UZATE DIN CADRUL UNEI STATII DE DISTRIBUȚIE CARBURANȚI ȘI SPALATORIE AUTO

Coordonator științific

Prof.dr.ing. Dragomir Stefan

Absolvent

Covaci Mihaela

Galati

2015

Cuprins

Introducere……………………………………………………..

Lista tabelelor si a figurilor………………………………..

Capitolul 1. IMPACTUL CARBURANȚILOR ASUPRA MEDIULUI……………………………………………………..

Capitolul 2. PREZENTAREA STAȚIEI DE DISTRIBUȚIE A CARBURANȚILOR……………….

Capitolul 3. SURSE DE POLUANȚI ȘI PROTECȚIA FACTORILOR DE MEDIULUI…………………………………

INTRODUCERE

PREZENTAREA CERINȚELOR DE MEDIU IMPUSE

DE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI DE LEGISLAȚIA ROMÂNĂ

Dezvoltarea tehnicii, industrializarea și urbanizarea, unii dintre principalii factori de progres ai civilizației contemporane, provoacă însă și creșterea poluării mediului, cu repercursiuni importante asupra sănătății locuitorilor din aglomerările urbane cât și asupra florei și faunei specifice acestor zone.

Pe plan mondial, datorită poluării mediului prin creșterea exponențială a dezvoltării industriale și ca urmare a necesității creșterii calității vieții, s-au introdus controale severe ale surselor de poluare în zonele urbane și industriale, rezultând îmbunătățiri semnificative ale calității mediului.

Strategia Comitetului European pentru Standardizare (CEN) stabilește că unul din obiectivele majore ale acestei organizații este “susținerea economiei europene și bunăstarea cetățenilor săi în cadrul unui concept global de dezvoltare durabilă” și deci acordă o mare atenție problemelor legate de mediu.

Uniunea Europeană este în plin proces de adaptare a unui set coerent de legi, care să asigure calitatea mediului în Europa.

CEN a semnat un acord cu Directorul pentru Mediu al Comisiei Europene, în urma căruia părți importante ale standardului EN ISO 14001 pot fi publicate în legislație.

La baza realizării și furnizării unor produse de înaltă calitate și creării unui mediu pentru bunăstarea societății europene stă Ghidul ISO 14000.

Ca urmare a directivei pentru poluare integrată și control preventiv (IPPC nota 6) activitatea industrială în Europa trebuie să se desfășoare în baza autorizației acordată de autoritățile naționale competente. Pentru a acorda această autorizație, autoritățile trebuie să analizeze emisiile provenite de la activitatea industrială și cunoștințele de mediu locale.

Din aceste motive este esențial să existe metode de măsurare credibile.

În România au fost adoptate o serie de standarde internaționale și europene în ceea ce privește metodele de determinare a substanțelor nocive în sol, aer, apă (cca. 233).

La fel ca și în cazul calității și în acest domeniu se impune ameliorarea și eficientizarea cadrului instituțional aferent protecției mediului înconjurător, având în vedere numeroasele inadvertențe, disfuncționalități, absențe în actualul cadru în ceea ce privește nivelele minime de noxe admisibile. România este încă departe, în această privință, de practicile internaționale în domeniu.

Problemele legate de protecția și îmbunătățirea calității mediului înconjurător vor trebui rezolvate, în perioada imediat următoare, în scopul accelerării procesului de integrare al țării noastre în statutul economic și social al UE, România finalizând deja în cursul lunii noiembrie negocierile legate de Capitolul 22 – Mediu. În această a II-a etapă de negocieri s-au obținut 6 perioade de tranziție, între 1 și 12 ani, pentru directivele din domeniul managementului deșeurilor, poluării industriale, epurării apelor uzate și calității apei potabile.

Poluarea atmosferei prin impactul dar și asupra apei și solului constituie una din problemele majore ale societății umane ale acestui început de mileniu. Cunoașterea condițiilor de viață, din cadrul fiecărui factor de mediu (sol, aer, apă), conduce la o eficientă protecție a mediului. pentru aceasta este însă necesar să se cunoască sursele de poluare respectiv poluanții care ar putea prejudicia dezvoltarea vieții și impactul lor asupra mediului. Toate aceste cunoștințe conduc în final la luarea de măsuri de prevenire și combatere a poluării factorilor de mediu și a creării de condiții propice vieții pe pământ.

Fenomenul de apariție a unor factori perturbatori ai mediului și de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare.

Poluantul sau agentul poluant este socotit orice factor natural sau produs de om, care provoacă disconfort, sau are acțiune toxică asupra organismelor și/sau degradează componentele abiotice ale mediului, producând dezechilibre ecologice. în prezent, poluarea este o problemă internațională a omenirii, deoarece poluanții au atins valori mari, perturbațiile sunt puternice și transfrontiere.

Cauzele apariției poluării pot fi sintetizate astfel:

– utilizarea haotică a rezervelor naturale;

– acumulări în mediu de substanțe neutilizabile;

– apariția de substanțe noi, la care ritmul de consum și reciclare de către organisme este mult inferior ritmului de apariție;

– creșterea demografică vertiginoasă, în special în ultimile două secole;

– dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor și agriculturii;

– apariția centrelor urbane suprapopulate.

Populația, organismul sau resursele care suferă acțiunea poluantă se denumesc ținte sau receptori. Cantitatea de agent poluant care ajunge la țintă reprezintă expunerea. Din expunere rezultă un risc, deci apariția cu o mare probabilitate a efectelor nedorite.

Emisia maximă acceptabilă a unui poluant reprezintă cantitatea de poluant degajată în mediu, la care nu se produc modificări importante. Se exprimă prin nivelul (sau pragul) unui poluant, care este dat de concentrația maximă peste care trebuie luate contramăsuri, cum sunt: închiderea surselor de poluare, reținerea, distrugerea poluanților, evacuarea populației, etc. Nivelele sunt stabilite în standardele de produs și în cele de calitate ale mediilor, stabilite la nivel național, sau în recomandări ale unor foruri internaționale, cum sunt standardele internaționale ISO, stabilite de Organizația Internațională de Standardizare, standardele Uniunii Europene EN și normele stabilite de unele organizații profesionale internaționale.

Prezenta lucrare aduce în atenție impactul alarmant al hidrocarburilor asupra mediului înconjurător, cu implicații greu de imaginat asupra ființei umane și nu numai.

CAPITOLUL 1

Adaptarea omului și a viețuitoarelor la poluare se numește aclimatizare și este limitată de capacitatea de autoapărare. Așa se explică modificările genetice și funcționale, sau dispariția speciilor.

Poluarea afectează toate mediile: aerul, apa, solul, manifestându-se în diferite moduri.

Într-o zonă urbană problemele care apar sunt multiple: alimentări cu apă, evacuarea apelor uzate, alimentarea cu produse de consum, poluarea industrială, poluarea aerului, depozitarea deșeurilor, alimentarea cu energie, traficul, etc., toate acestea fiind în interdependență, condiționându-se și influențându-se reciproc. Efectele care se evaluează sunt atât cele datorate poluării, cât și cele care decurg dintr-o folosire extrem de intensă a resurselor naturale.

Atmosfera

Atmosfera constituie mediul de viață pe Terra, calitatea vieții fiind direct dependentă de calitatea aerului. În atmosferă aerul ocupă circa 96% din volum, restul de 4% fiind ocupat de vaporii de apă. Dezvoltarea societății umane duce la crearea unui impact antropic și tehnogen negativ asupra calității aerului.

Se vorbește despre poluarea atmosferică atunci când “una sau mai multe substanțe sau amestecuri de substanțe poluante sunt prezente în atmosferă în cantități sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru om, animale sau plante și contribuie la punerea in pericol sau vătămarea activitătii sau bunăstării persoanelor” (definiție OMS / WHO).

La nivel european și internațional, poluarea atmosferică a devenit o preocupare permanentă începând cu anii 1980. A căpătat consistență prin ratificarea Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontieră.

Sursele de poluare ale aerului

Sursele de proveniență a poluanților atmosferici sunt extrem de variate, existând de altfel numeroase clasificări în acest sens, care țin cont în principal de rolul factorului antropic.În figura ce urmează face o sinteză a principalelor clasificări ale surselor de poluare a atmosferei.

Clasificarea principalelor surse de poluare:

1.După proveniență:

– naturale;

– antropice:

2.După forma:

– punctuale;

– liniare;

– suprafață;

– volum

3. După mobilitate:

– fixe;

– mobile;

4. După înălțime

– la sol (h<50m);

– joase (h<50m)

– medii (50<h<150m);

– înalte(h>150m);

Poluarea poate fi regională, de fond și de impact. Poluarea de fond este produsă de surse naturale sau de manifestări indirecte ale surselor antropice, în timp ce poluarea de impact este produsul surselor antropice în zonele directe de impact. Poluarea regională a aerului se manifestă în zone localizate la distanțe apreciabile de centrele urbane sau de surse industriale de poluare.

Deși programele de control sunt axate exclusiv pe poluarea aerului datorită activității antropice, este important de înțeles că și fenomenele naturale contribuie la poluarea atmosferică, efectele lor fiind, în unele cazuri, foarte importante când sunt generați în cantități mari în vecinatatea așezărilor umane (ex. furtunile de praf, incendiile de pădure și erupțiile vulcanice).

Sursele antropice, acestea sunt reprezentate, în cea mai mare parte de procesele de combustie, fie că acestea furnizează energia calorică necesară în procesele industriale sau pentru încălzirea încăperilor sau pentru obținerea lucrului mecanic necesar deplasărilor.

Fig.1.1 Sursele și tipul de poluanți atmosferici;

Poluanți aerului

Există două tipuri de poluanți, poluanții atmosferici primari (includ dioxidul de sulf, oxizii de azot, monoxidul de carbon, compuși organici volatili și particule materiale) și poluanți atmosferici secundari (rezultă în urma reacțiilor chimice care se produc între poluanții primari în atmosferă și uneori implică componenți naturali ai mediului, cum sunt apa și oxigenul). Între cele două tipuri de poluanți există o continuă inter-corelare.Cei mai importanți poluanți secundari sunt ozonul, oxizii de azot, particulele materiale.

Poluanți aerului se acordă și totodată se acordă o deosebită atenție așa numiților “six criteria pollutants” cum au fost denumiți de United States Environmental Protection Agency (EPA). Cele șase tipuri de poluanți sunt ozonul (O3), pulberile în suspensie (PM10 și PM2,5), monoxidul de carbon (CO), oxizi de azot NOx (NO / NO2), dioxidul de sulf (SO2) și plumb (Pb) datorită riscului pe care îl pot reprezenta pentru sănătatea omului și influenței asupra mediului ambiant.

Apa

Apa , aerul, pământul și focul au fost considerate de antici ca elemente esențiale ale universului.

Apa este prezantă ca element determinant și esențial pentru existența umană constituind și un mijloc de îndepărtare a reziduurilor provenite din activitatea omenească.

Printre problemele global ecu care se confruntă omenirea la începutul mileniului trei este și lipsa apei, precum și degradarea calității acesteia.

În activitatea socio-economică se apelează la următoarele surse de apă:

apele de suprafață, care sunt reprezentate de râuri și lacuri,

apele subterane, asigurate de apele freatice în apele de adâncime;

apele meteorice date de acumularea apei provenite din ploi, rouă și topirea zăpezilor;

apele de mare, exploatate în regiunile unde oceanele și mările constituie singura sursă posibilă.

Apa industrială reprezintă apa captată dinsursă și folosită în scopuri industriale.

Datorită cantitătilor importante de apă, racordarea acestora la rețele publice de alimentare cu apă potabilă, prezintă serioase dificultăți și de aceea se impune o rețea de alimentare proprie independentă. Cele mai mari debite de apă industrială le necesită termocentralele, uzinele metalurgice, industria chimică și extractivă.

La modul general, apa industrială este folosită pentru următoarele cerințe:

producție cu caracter tehnologic (răcirea agregatelor, producerea aburului, spălarea produselor, includerea în produsul fabricat, transportul hidraulic al materiei prime, al produselor fabricate și al deșeurilor industriale);

cerințe igienico-sanitare ale salariaților;

unitătilor social-administrative;

pentru stropitul și spălatul spațiilor din incinte;

pentru combatere incendiilor;

cerințele gospodarești .

Apele uzate se pot clasifica în:

ape slab poluate care nu necesită măsuri special de epurare înaintea evacuării la canalizare sau în emisar;

ape puternic poluate care impugn obligatoriu măsuri de epurare înainte de evacuare;

ape toxice care trebuiesc neutralizate, distruse sau depozitate.

Tratarea apei continuă  să  fie o provocare pentru România. În ciuda progresului înregistrat în ultimii ani (în special la nivelul operatorilor regionali), aceasta continuă să  fie o problemă importantă.   Referitor la implementarea Directivei 91/271/EEC a Tratării Apelor Uzate Orășenești, întreg teritoriul României este o zona sensibilă România a obținut următoarele perioade de tranziție:

Pentru colectarea apelor uzate :  

Până  la 31 decembrie 2013, pentru 263 de aglomerări cu mai mult de 10000 locuitori echivalenți, reprezentând 61,9% din încărcarea biodegradabilă totală.  

Până la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de aglomerări cu mai puțin de 10000 locuitori echivalenți, reprezentând 38,1 % din încărcarea biodegradabilă totală.   

Pentru epurarea apelor uzate :  

Până  la 31 decembrie 2015, pentru 263 de aglomerări cu mai mult de 10000 locuitori echivalenți, reprezentând 61,9% din încărcarea  biodegradabilă totală.

Până la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de aglomerări cu mai puțin de 10000 locuitori echivalenți, reprezentând 38,1 % din încărcarea biodegradabilă totală, inclusiv:

aglomerări umane cu mai puțin de 2.000 l.e.;

aglomerări umane cu mai puțin de 10.000 l.e.  și apele    uzate sunt evacuate în ape costiere  

Analiza statistică  a situației principalelor surse de ape uzate, conform rezultatelor supravegherii efectuate în anul 2011, a reliefat următoarele aspecte globale:  

Față de un volum total evacuat de 5,3 mld. m3 /an,  cca. 3 mld. m3 /an, respectiv 56,67%, constituie ape uzate care nu necesită epurare, fiind considerarate ape convențional curate.  

Din volumul de ape uzate care necesită epurare (aprox. 2.3 mld.m3 /an): 

572,29 mil.m3 /an (cca. 25%) s‐au epurat corespunzător

826,83 mil. m3 /an (cca. 36 %) reprezintă ape uzate neepurate  

898,93 milioane m3 /an (cca. 39%) reprezintă  ape uzate insuficient epurate. 

Structura apelor uzate evacuate în conformitate cu rezultatele evaluării situației globale, în anul 2014 volumul de apă evacuat a fost de 1949,88 milioane m3 /an, la care se adaugă 2834,836 care constituie apele de răcire provenite preponderent din industria energetică, care nu necesită epurare.

Solul

Solul este reprezentat de stratul de la suprafața scoarței terestre format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii. Procesul de formare al solului (Pedogeneza) are loc sub influența factorilor pedogenici: climă, microorganisme, vegetație și relief.

Solul este format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii, fiind un sistem foarte dinamic care îndeplinește multe funcții și este vital pentru activitățile umane și pentru supraviețuirea ecosistemelor.

Solul are rolul de habitat și platformă a activității omului, resursă de materii și, în același timp, o bogăție peisagistică și o moștenire pentru generațiile viitoare. Conștientizarea importanței acestor funcțiuni socio-economice și de mediu au impus, la nivelul Uniunii Europene, protejarea sa față de orice fel de poluare.

Starea actuală a fertilității solurilor ridică o multitudine de probleme care nu pot rămâne indiferente științei și practicii agronomice.

Informațiile disponibile sugerează că în cursul ultimelor decade procesele de degradare a solului s-au întețit semnificativ și, dacă nu se va acționa prin măsuri concrete în acest sens, aceste procese se vor accentua.

Solul se află sub o presiune crescândă în întreaga Comunitate Europeană, urmare a factorilor naturali și activitățílor socio-economice umane, cum sunt practicile agricole și silvice necorespunzătoare, dezvoltarea industrială sau urbană și turismul. Aceste activități afectează negativ disponibilitatea solului de a-și exercita în deplină capacitate varietatea funcțiilor sale cruciale pentru om.

Poluarea solului este strâns legată de: poluarea atmosferei, hidrosferei, datorită circulației naturale a materiei în ecosferă. Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui și au accelerat eroziunea.

Solul poate fi poluat:

direct prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrășăminte și pesticide aruncate pe terenurile agricole

indirect, prin depunerea agenților poluanți ejectați inițial în atmosferă, apa ploilor contaminată cu agenți poluanți "spălați" din atmosfera contaminată, transportul agenților poluanți de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Tipuri de poluare a solului,

O clasificare a tipurilor de poluare a solurilor se face după natura poluanților, unde distingem:

poluare biologică cu organisme (bacterii, viruși, paraziți), eliminate de om și de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele sunt parte integrantă din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

poluare chimică cu poluanți în cea mai mare parte de natură organică. Importanța lor este multiplă: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte și rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice și pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează;

poluare fizică care provoacă dezechilibrul compoziției solului: inundații, ploi acide, defrișări masive.

Hidrocarburile nu au efect toxic imediat dar este posibil să contribuie la efectele cumulative pe termen lung(persistă în atmosferă aproximativ 15 ani). Din păcate omul de multe ori subestimează toxicitatea produselor petroliere. În același timp, savanții, printre care Blumer, deosebesc două categorii de efecte toxice: efecte imediate și efecte tardive. Efectul imediat se datorează hidrocarburilor. Hidrocarburile aromatice (benzenul, toluenul, naftenul) sunt și mai toxice având un efect cancerigen pronunțat.

Benzenul și omologii săi (toluen, xilen, trimetil benzen) produc intoxicații numite benzenism.

Cele mai des întâlnite forme de poluare cu benzen sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieții omenești se pare că sunt și cele mai afectate de acțiunile iresponsabile ale ființei umane.

Fig.1.1. Distribuție carburanți

(www.beyondtechnologies.ca%2Fen%2Findustries%)

1.4. Reglementări legislative privind utilizarea carburanților

Directiva Consiliului 85/337/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului

Transpunere

OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului modificată și completată prin Legea nr. 265/2006; completata si modificata

HG nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;

Implementare

OM nr. 860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu;

OM nr. 210 din 25 martie 2004 privind modificarea Ordinului Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu;

OM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului;

OM 1978/2006 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților cu impact semnificativ asupra mediului.

Directiva Parlamentului și a Consiliului European 94/62/CE din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

Transpunere

HG nr. 349/11.04.2002 (M.O. nr. 269 din 23.04.2002) privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje amendată de HG nr. 899/10.06.2004 (M.O. nr. 601 din 05.07.2004)

Implementare

OM nr. 880/20.12.2004 (M.O. nr. 55 din 17.01.2005) privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje;

OM nr. 338/13.08.2004 al MMGA și nr. 625/31.08.2004 al MEC (M.O. nr. 820 din 06.09.2004) pentru stabilirea proceduri și criteriile permise pentru persoanele juridice responsabile cu stabilirea obiectivelor anuale de recuperare și reciclare a deșeurilor de ambalaje.

Directiva Consiliului 1999/31/CE din 26 aprilie 1999 cu privire la depozitarea deșeurilor

Transpunere

HG nr. 162/20.02.2002 (M.O. nr. 164 din 07.03.2002) privind depozitarea deșeurilor amendată prin HG nr. 349/21.04.2005 (M.O. nr. 394/10.05.2005)

Implementare

OUG nr. 78/16.06.2000 (M.O. nr. 283 din 22.06.2000) privind regimul deșeurilor aprobat de Legea nr. 426/18.07.2001 (M.O. nr. 411/25.07.2001);

OM nr. 95/12.02.2005 (M.O. nr. 194 din 08.03.2005) privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri;

OM nr. 757/26.11.2004 (M.O. nr. 86 din 26.01.2005) privind aprobarea Normativului Tehnic referitor la depozitarea deșeurilor.

Directiva Consiliului 75/439/CEE din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate

Transpunere

HG nr. 662/12.07.2001 (M.O. nr. 446 din 08.08.2001) privind eliminarea uleiurilor uzate amendată de HG nr. 441/30.04.2002 (M.O. nr. 325/16.05.2002) HG nr. 1159/02.10.2003 (M.O. nr. 715/14.10.2003).

Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 Octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisii ale unor poluanți atmosferici

Proiect HG privind plafoanele naționale de emisii ale unor poluanți atmosferici

Transpunere

Legea nr. 271/23.06.2003 (M.O. nr. 470 din 01.07.2003) pentru ratificarea protocoalelor Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 și la Gothenburg la 1 decembrie 1999

Decizia Consiliului nr.2003/507/CE privind aderarea Comunității Europene la Protocolul Convenției din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic

Transpunere

Legea nr. 271/23.06.2003 (M.O. nr. 470 din 01.07.2003) pentru ratificarea protocoalelor Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 și la Gothenburg la 1 decembrie 1999

Directiva Consiliului nr. 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane

Transpunere

HG nr. 351/2005 (M.O. nr. 428/20.05.2005) privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase;

HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

HG 352/2005 (M.O. 398/2005) privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate.

Directiva Cadru privind apa nr. 2000/60/CE

Transpunere

Legea Apelor nr. 107/1996;

Legea nr. 310/28.06.2004 (M.O. nr. 584/30.06.2004) pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996.

Directiva Consiliului nr. 80/68/CEE privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase

Transpunere

HG nr. 351/2005 (M.O. nr. 428/20.05.2005) privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și piaerderilor de substanțe prioritar periculoase.

Ordinul M.M.G.A. 781/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind măsurarea și analiza emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea și distribuția benzinei la terminale și la stațiile de benzină;

ORDIN nr.553 din 25 februarie 2008 al ministrului economiei și finanțelor pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei și comerțului nr. 468/2005 privind desemnarea organismelor de inspecție a instalațiilor, echipamentelor și dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale și la stațiile de benzină.

HG 289 /2004 stabilirea condițiilor pe piață a motorinei și benzinei.

CAPITOLUL 2

IMPACTUL CARBURANȚILOR ASUPRA MEDIULUI

În ultimii ani, scurgerile de la benzinării și scurgerile de combustibil din rezervoare au contaminat numeroase surse de apă potabilă pentru comunitățile din apropiere, în această ordine de idei, procesele de curățare a acestor ape au devenit tot mai costisitoare pentru proprietarii benzinăriilor. În anul 2014 s-au înregistrat 56 de poluări accidentale, repartiția acestora în funcție de natura poluantului fiind prezentate în cele ce urmează:

Tabel 2.1. – Poluări accidentale în funcție de natura poluanților în anul 2014;

Mai mult de jumătatedinpoluărilecuprodusepetroliere, acesteaau provenitdinconductele de transport dincauzaspargeriiacestorasau a acțiunilorilegale de sustragereîntreprinse de persoanefizice. Producerea de poluăriaccidentale se explicășiprinneglijențamanifestată de uniioperatorieconomiciîntimpuldesfășurăriiproceselortehnologice.

2.1.Impactul benzenului și a derivaților săi, fenolii asupra apei

Din punct de vedere al poluării apei cu benzen, putem afirma că acest poluantare un impact devastator asupra compozitei și calității apei. Poluarea apei de către benzen, fie apa dulce sau apă sarată acest lucru constituie o problema foarte mare.

Benzenul este mai puțin dens decât apa, având densitatea de 0,9 kg/m3,fiind totodată puțin miscibil cu ea (două lichide care nu se solvă unul în altul) formând un strat deasupra acesteia.Alterarea apei cu benzen are ca efecte asupra omului producea de schimbări în componența sângelui, dereglarea sistemului nervos, a tractului gastrointestinal. Concentrația maximă admisibilă a benzenului în apă este de 0,3 mg/l,

O toxicitate extrem de înaltă se constată și în situația poluarii apei de fenolii. Aceștia interacționând cu clorul, formează clorfenolii, care sunt substanțe cu proprietăți cancerigene. Concentrația maximă admisă a fenolilor în apă este de 0,001 mg/l.

Având în vederecă produsele petroliere conțin benzen, trebuie să analizăm și impactul produselor petroliere asupra apei. Acțiunea toxică a acestora se manifestă, mai ales, prin afectarea sistemului cardiovascular și a sistemului nervos atât la om, cât și la animale.

Concentrația maximă admisibilă a produselor petroliere în apă este de 0,3 mg/l.

2.2. Impactul benzenului asupra aerului

Există numeroși agenți care contribuie la poluarea aerului (gazele cu efect de seră: dioxidul de carbon, metanul, ozonul, CFC, etc.), printre care se adaugă și benzenul. Benzenul poluează aerul în primul rând prin vaporii toxici pe care îi elimină în aer, aceștia provin, în principal, din gazele de eșapament sau sunt eliminate de diverse fabrici și uzine.

Atenția cea mai mare pe plan internațional este concentrată asupra efectelor poluării pe termen lung. A devenit o problemă globală încetinirea sau chiar oprirea poluării de către om, supraviețuirea rasei umane depinzând de acest fapt.

Distrugerea stratului de ozon este o preocupare crescând pentru că stratul de ozon respinge între 95% și 99% din radiațiile ultraviolete. Pot rezulta multe consecințe datorită nivelelor ridicate de UV (ultraviolete), incluzând efecte genetice, boli de ochi, efecte negative asupra vieții marine etc.

2.3. Impactul benzenului asupra solului

Solul, ca și aerul și apa este un factor de mediu cu influență deosebită asupra sănătății. Calitatea solului depinde formarea și protecția surselor de apă, atât a celei de suprafață, cât mai ales a celei subterane. El este capitalul cel mai prețios de care dispune omul pentru satisfacerea nevoilor sale.

Benzenul este un produs foarte des folosit în foarte multe industrii și domenii, este folosit chiar și în industria obținerii parfumelor, și nu în ultimul rând e un element de bază în producția benzinei. Numeroase substanțe chimice ca de exemplu erbicide, insecticide, pesticide sunt obținute din benzenul sau din reacțiile acestuia cu diferite substanțe.

Solul poate fi poluat direct prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrășăminte și pesticide aruncate pe terenuril agricole ,sau indirect, prin depunerea agenților poluanți emiși inițial în atmosferă, apa ploilor contaminată cu agenți poluanți din atmosfera contaminată, transportul agenților poluanți de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Benzenul afectează solul prin deversări accidentale. De asemenea, ținând cont că numeroase substanțe chimice, cum ar fi pesticide, erbicide, insecticide, sunt obținute din benzen sau din reacțiile acestuia cu diferite alte substanțe, trebuie să se ia în calcul efectele negative pe care aceste substanțe le au asupra solului.

Îndepărtarea efectelor negative ale benzenului este un proces greu, de lungă durată, ce antrenează numeroase costuri economice și sociale.

În concluzie, benzenul este un produs foarte des folosit, în foarte multe industrii și domenii, se găsește până și în fumul de țigară, e des folosit în industria parfumeriei și e de bază în producția benzinei.

Însă, pe cât este de necesar, pe atât de periculos este din punct de vedere ecologic – poluează și distruge mediul înconjurător, economic – din cauza costurilor pe care le implică diminuarea efectelor negative ale benzenului, cât și social, având efecte dezastruoase asupra omului.

Fig.2.1: Descarcare combustibil

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA STAȚIEI DE DISTRIBUȚIE A CARBURANȚILOR

3.1 Identificarea amplasamentului și localizare

Denumirea societatii:

S.C. MEDIA TRANS S.R.L.

Amplasamentul:

societatea are sediul administrativ central in municipiul Galati, str. Razboieni, nr.161; tel./fax. 0236/410038

punct de lucru – statie distributie carburanti cu spatiu comercial pentru piese si accesorii auto si fast food se identifica in lateralul drumului de centura, in zonacuprinsa intre Dacia service si prelungirea strazii Brailei.

Profil de activitate:

distribuite carburanti – statie de carburanti proprie pentru deservirea populatiei din zona si a mijloacelor auto care tranziteaza municipiul Galati, pe Drumul de Centura;

prestari de servicii in alimentatia publica –fast food;

comert cu produse alimentare, nealimentare de larg consum, bauturi si tutun in magazin specializat.

întreținerea și repararea autovehiculelor

Localizare si tipografie:

S.C. MEDIA TRANS S.R.L. Statie de distributie carburanti, spatiu comercial si fast food, care face obiectul care face obiectul acestei documentații se afla situată în intravilanul municiupiului Galați pe Drumul de Centură.

În conformitate cu planul de încadrare în zonă, obiectivul are urmatoarele vecinătați:

– pe latura N – teren proprietate privată, persoana fizică;

– pe latura S – SC TRITON SRL;

– pe latura E- domeniu public;

– pe latura V – domeniu public.

Descrierea structurii geologice, a topografiei locale și a apelor de suprafață și subterane

Obiectivul se află amplasat în zona de vest a municipiului Galați, pe terasa medie a Siretului alcătuită din pamânturi de vârstă cuaternară și natură eoliano-aluvionară.

În județul Galați predomină câmpia si podișul, aici întâlnindu-se cele două mari unități de relief ale țării: Câmpia Română și Podișul Moldovenesc.

Pe teritoriul județului se întâlnesc următoarele forme de relief:

– Colinele Tutovei care se întind pe de o parte și pe de alta a Berheciului inferior;

– Podișul Covurluiului alcatuit din petrișuri și nisipuri cu intercalați de argila pliocene;

– Câmpia Covurluiului reprezintă pintenul intrefluvial situat la sud de culmile deluroase ale Podișului Covurluiului având ca limită vestică Valea Gerului, la est Valea Prutului, iar la sud Câmpia Siretului. Este o câmpie fluviolacustră levantină, acoperită cu depozite löessoidale destul de groase (30-70).

– Câmpia Tecuciului este delimitată de cursul Siretului, pârâul Gerului și o linie ce trece prin Cudalbi, Corni, Valea Mărului, Pochidia și Vizureni. Câmpia Tecuciului are un evident caracter poligenetic.

– Valea Prutului se înscrie ca un culoar lat de circa 10km, dezvoltată în lungul râului până în dreptul confluenței cu pârâul Chineja. În dreptul Galațiului valea capată extensiune maximă cu altitudine absolută la 6-8m.

Degradarea terenurilor se remarcă îndeosebi, în lungul versanților văilor, unde procesele de eroziune de suprafață, de ravenare și uneori alunecările de teren ajung de la intensități moderate la intensități puternice.

3.2. Clima și calitatea aerului în zonă

Climatul este de tip temperat-continental, cu o temperatura medie anuala de 10o C, cu o variatie in timpul iernii intre 0 – 28o C, si o medie de vara in jurul a 22o C. Ciclic, la 10 – 12 ani, Dunarea ingheata 5 – 6 ani consecutiv, 42 de zile pe an in medie.  Verile sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecțiile de aer cald și umed din S si SV care determina intervale de încalzire si de topire a stratului de zapada. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului si Dunarii introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificari care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna. Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat – oceanic din V si NV (mai ales în semestrul cald), frecvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat – continental din NE si E (mai ales în anotimpul rece), precum si advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic din N și aer tropical maritim din SV și S. (http://www.primaria.galati.ro/portal)

3.3. Securitatea zonei

Regimul de funcționare al stației: 365 zile/ an cu 24 ore/ zi.

Stația funcționează non-stop, deci paza este asigurată de personalul din tură. Incinta este împrejmuită cu gard din beton și plasă sudată.

Stația este iluminată corespunzator prin intermediul lămpilor speciale Philips, amplasate în decupajele plafonului fals al copertinei, și prin lămpile cu vapori de mercur, montate pe stâlpi metalici cu înalțimea de 8m.

Tot pentru supravegherea incintei există sistem de televiziune cu circuit închis, cu camere de luat vederi.

Nu s-au semnalat acte de vandalism.

3.4. Activitățile desfășurate în cadrul obiectivului

S.C. MEDIA TRANS SRL are ca domeniu de activitate principal comercializare carburanți solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate pentru deservirea populației din zona de amplasament a punctului de lucru și spalatorie auto.

S.C. MEDIA TRANS SRL are toate dotările necesare pentru depozitare temporară și manipulare carburanți dar și pentru activitatea de prestări servicii în alimentația publică și spalatoria auto.

Fig.3.1: Magazin de desfacere pentru produse specifice

Corp administrativ și comercial – clădire tip P și asigură următoarele funcțiuni:

– magazin desfacere pentru produse specifice de tipul uleiuri și accesorii auto, amplasat în partea dinspre stația de carburanți;

– depozit mărfuri speciale;

– birouri;

– fast-food;

– grup sanitar personal;

– grup sanitar clienți;

– bucătarie proprie;

– centrală termică

Copertina metalică cu Sc = 240 m², executată pe o structură metalică, are înglobate instalațiile de iluminat și reclamele, cu o înalțime de 5m, sub care sunt montate 3 pompe de alimentare a autoturismelor de tip Scheid&Bachman dintre care una sau doua capete de livrare, de tip uniprodus pentru motorină și două de tip multiprodus cu șase capete de livrare, având posibilitatea livrării tuturor tipurilor de carburanți.

Depozitul de carburanți cu o capacitate de 150 mc, protejate în interior cu o peliculă etanșa rezistentă la carburanți este poziționat în zona nord a amplasamentului în care în care sunt poziționate două rezervoare metalice orizontale cu cu o capacitate de 45.000 litri fiecare. Cuva este acoperită cu capace speciale, de tip Fibreliti. În zona de sud a amplasamentului sunt poziționate două rezervoare metalice orizontael cu o capacitate de 30.000 litri fiecare.

Rezervoarele sunt din tablă de oțel cu pereți dubli, protejate anticoroziv și hidrofug .

Toate rezervoarele sunt montate subteran îngropate pe suporți tip șa din beton armat, fundate pe o perna de balast, conform Normativului NP 004/1996 de protecție a unor astfel de obiective. Rezervoarele au prevăzute guri de vizitare, pe care sunt montate ștuturile instalațiilor hidraulice ale rezervorului. Acestea mai au prevăzute conducte de aerisire cu opritoare de flacări, supape mecanice de respirație montate în paralel cu o supapa hidraulica de siguranță. Acestea sunt scoase la înalțime de 4m deasupra solului pe o platformă de cca. 10m². Conductele de alimentare cu combustibil a pompelor sunt executate din oțel și sunt montate în canale de protecție din beton, canalele având pante de scurgere spre căminul de instalații a rezervorului, astfel încât orice pierdere de combustibil se va colecta.

Suprafața totală amenajată aferentă stației de carburanți, clădiri și a celorlalte anexe incluse, suprafețele platformelor betonate pentru:

– platforma carosabilă a stației de 605m²;

– peroane de protecție pentru pompe de distribuție;

– scuar de separație cu catarge pentru semnalizare stație;

– separator de carburanți;

– camin de observație, pentru colectare scurgere de carburanți din rezervor;

– camine de curațire canal de scurgere;

– camine colectare ape meteorice;

– camin de descărcare carburanți și platforma pentru staționarea și accesul autocisternelor care alimentează depozitul de carburanți.

Societatea are în cadrul aceleași clădiri și dotări auxiliare, necesare pentru asigurarea unor utilități cum ar fi:

– încăpere tablou electric;

– încăpere centrală termică, care asigură apa caldă menajeră și pentru asigurarea căldurii necesare pentru perioada rece. Centrala Saunier Duval cu o putere reglabila 11,6-34,6 kw are un cazan tip ISO C/F 35E cu un arzător de gaz atmosferic din oțel inoxidabil. Centrala este echipata cu pompe de recirculare apă și microprocesor.

Pentru asigurarea unei funcționări optime a stației de distribuție carburanți și a celorlalte

activități sunt prevăzute dotări cu instalații specifice și anume:

– instalații electrice de ilumunat și prize – sursa de alimentare cu energie electrică o constituie rețeaua de distribuție a SC ELECTRICA SA Sucursala Galați, la care este conectat și obiectivul, prin intermediul unui branșament tip prevăzut cu aparat de măsură a consumului de energie electrica.

– instalația proprie de alimentare cu apa potabilă- printr-un racord realizat de o piesă de tip Gibault de la conducta de aducțiune a apei potabile subterane pentru municipiul Galați cu ∅600 care străbate amplasamentul prin apropierea acostamentului Drumului de Centură. Racordarea la această rețea se va face printr-un branșament cu ∅ 1” din țeavă de oțel zincată în lungime de 2,5 m, la capătul căreia se afla căminul cu apometrul

– instalația de canalizare – este în sistem divizor pentru apa uzată menajeră și separat pentru cea pluvială. Conductele de colectare a apelor uzate menajere sunt racordate la CM care corespund cu separatorul de grăsimi și fosa septică vidanjabilă de 36mc, din care apele uzate sunt preluate, prin contract de prestări de servicii cu SC APATERM SA

– apele pluviale sunt colectate de pe acoperișul corpului administrativ și comercial și copertina metalică a stației în cele 3 cămine din beton din care apele convențional curate în rigola Drumului de Centură. Există pentru apele pluviale care spală carosabilul stației un cămin de colectare a acestora cu rolul de a colecta eventualele scurgeri de carburanți;

– instalații electronice pentru controlul rezervoarelor metalice care sunt perfect etanșe la infiltrații și exfiltratii de vapori, prevăzute cu control permanent al scurgerilor accidentale de carburant, cu indicator automat de nivel, limitator de umplere și dispozitive de protecție și siguranța necesare și opritor de flăcări;

– alimentarea cu gaze a oficiului și a acentralei termice se face cu SC DISTRIGAZ SUD SA;

– aprovizionarea cu carburanți se face de la rafinării sau de la depozite , cu autocisterne de carburanți calibrate, care sunt descărcate prin cădere liberă, prin filtrele gurilor de descărcare a fiecărui rezervor.

Instalațiile de iluminat, încălzire și ventilație, existente în dotarea unității, vor fi menținute în permanentă stare de funcționare, revizuite periodic și exploatate la parametrii la care au fost proiectate și executate. Filtrele instalațiilor de ventilație și aer condiționat trebuie păstrate curate și uscate. Praful depus în canalele de ventilație se îndepărtează cu aspiratorul de praf. Calitatea aerului filtrat și condiționat va fi verificată cu regularitate.

SPĂLĂTORIA AUTO

– cladire cu regim de înălțime parter tip hală cu dimensiunile în plan Lxlxh=12,54×24,58x6m, clădire adiacentă benzinăriei amenajată cu 2 puncte de lucru pentru spălarea autovehiculelor. pentru cele 2 posturi de lucru s-au executat 4 prize cu apa rece pentru prespălare, samponare, clătire și 2 prize de apă caldă.

Fig.3.2: Spalatorie auto

3.5. Fluxul tehnologic din cadrul stației de distribuție carburanți

Fluxul tehnologic din cadrul stației de distribuție carburanți constă în urmatoarele faze:

aprovizionarea stației cu produse petroliere cu autocisterne;

descarcarea acestora prin cădere liberă, submersă, în rezervoarele subterane de depozitare și recuperarea COV la descărcarea din cisterna auto;

aspirarea produselor din rezervoare cu ajutorul pompelor;

refularea (pomparea) produselor în rezervoarele autovehiculelor.

Pentru aprovizionarea stației cu produse petroliere, autocisterna parchează în dreptul căminului în care sunt montate gurile de descărcare.

După legarea furtunului de descarcare combustibil și a furtunului de recuperare COV la autocisternă și la gura de descarcare corespunzatoare rezervorului ce urmează a se încărca, se poate începe descărcarea prin cadere liberă, submersă.

În caz de furtuni cu descărcari electrice, operația de descarcare se întrerupe.

Pentru evitarea formării electricității statice viteza de încărcare a rezervorului va fi de maximum 25 mc/h, până când nivelul în rezervor atinge peste 200 mm, funcționandu-se cu robinetul cisternei închis pe jumatate.

Se verifică ritmul de descărcare la contorul autocisternei.

Fig.3.3: Descarcare combustibil

Înainte de plecarea autocisternei se decuplează mai întâi furtunul de recuperare COV și apoi furtunul de lichid de la racordul rapid, care este lângă robinetul cisternei, și apoi pe cel de la gurile de descărcare , manipulându-se astfel încât să se scurgă tot produsul rămas pe furtun.

Toate rezervoarele sunt prevăzute cu racorduri de încărcare.

Măsurarea manuală a nivelului din rezervor se face la 15min de la terminarea încărcării.

Acumularea unor cantitați de apă în rezervor este depistată cu ajutorul tijei de măsurare manuală a lichidului, pe care se afla o pastă specială care-și schimbă culoarea în prezența apei.

Aceasta poate fi eliminată prin conducta de măsurare manuală, prin care se introduce dispozitivul de evacuare a apei, cu o construcție.

Aspirarea produselor din rezervoare și livrarea la autovehicule se realizează cu ajutorul pompelor de distribuție.

Gurile de aerisire legate la rezervoare sunt prevăzute cu supape și opritoare de flăcari, iar înalțimea lor este de 4 m de la sol.

Produsele petroliere circulă prin conducte tehnologice în sistem închis, perfect etanș, neexistând pericolul unor pierderi prin scurgeri.

Alimentarea cu apă se realizează printr-un racord din rețeaua orășenească.

Eventualele scurgeri de produse petroliere sunt spălate imediat cu apă sau cu substanțe biodegradabile absorbante. Apa rezultată în acest caz va fi colectată și trecută prin separatorul de produse petroliere.

Amplasarea echipamentelor de depozitare, de livrare și a celor1alte obiective ale stației de distribuție carburanți asigură o circulație fluentă la pompe.

În cadrul stației iși desfășoară activitatea un numar de 10 persoane, în schimburi de 12 ore.

Pentru evitarea formării electricitații statice, viteza de descărcare în rezervor, până când nivelul în rezervor ajunge peste 200 mm, va fi de maxim 15 mc/h, acționându-se cu robinetul cisternei închis pe jumătate. Peste nivelul de 200 mm se deschide complet robinetul, debitul permis fiind de această dată de 48 mc/h. În caz că viteza de descărcare a cisternei este mică, se verifică dacă robinetul cisternei a fost complet deschis sau dacă este blocat.

După golirea compartimentelor cisternei de produs petrolier, se stabilește cantitatea descărcată în rezervor. În caz că aceasta corespunde cu cea de pe documentele de însoțire ale cisternei, se va da dispoziție de decuplare a furtunelor cisternei.

În caz de neconcordanță, se va proceda în conformitate cu precizările stabilite prin "Regulamentul de funcționare al stației de alimentare auto". Pentru cazul când nu sunt funcționale indicatoarele de nivel automate, măsurarea nivelului lichidului în rezervoare se va face utilizând rigla gradată, care există în dotarea stației.

Procedura de stabilire a stocurilor de produse petroliere în cazul utilizarii riglei gradate, constă în măsurarea nivelului de lichid din rezervoare înainte și după operațiunea de descarcare a produselor petroliere continute în cisternă.

Prin diferența între cantitățile în litri corespunzatoare nivelului produsului petrolier din rezervor după descărcare (în cm) și inainte de descarcare (în cm) a cisternei, se obține cantitatea produsului petrolier în litri, descărcată în rezervor. Se decuplează întâi furtunul de lichid de la cisternă, manipulându-se în așa fel încât să se scurgă în rezervor tot produsul petrolier ce a rămas pe furtun. Se decuplează clema de fixare la pământ a cisternei după ce mai întâi, s-a închis gura de descărcare prin înșurubarea capacului de protecție. Se închide valva de 2" aflată pe linia de vapori a cisternei și se decuplează apoi furtunul de recuperare vapori dacă se folosesc cisterne cu recuperatoare de vapori.

Se înscriu în raportul de gestiune al stației datele referitoare la recepția produselor petroliere primite și descărcate în rezervoarele de depozitare ale stației și se confirmă transportatorului primirea cantităților înscrise în documente.

Acumularea unor cantități de apă în rezervoarele de depozitare poate fi sesizată de indicatorul automat de nivel sau determinată cu ajutorul riglei gradate de măsurare manuală a lichidului, pe care se depune o pastă specială ce-și schimbă culoarea în prezența apei.

3.6.Livrarea produselor petroliere

Livrarea produselor petroliere se face prin pompele multiprodus amplasate sub copertina stației. Pornirea pompelor se face la ridicarea pistolului de livrare.

Pe panoul pompei de livrare sunt afișate produsul și volumul livrat. Gestiunea produselor petroliere primite prin aprovizionare și livrate prin pompe este ținută zilnic de către gestionarul stației prin întocmirea rapoartelor zilnice de gestiune, sau prin evidența computerizată. În caz de incendiu sau alt accident, pornirea pompelor să se facă de la întrerupator general, special amplasat într-o zonă de acces ușor.

Un dispozitiv special montat la pistolul de alimentare permite închiderea automată a livrării în caz de umplere a rezervorului auto, evităndu-se astfel deversările accidentale.

Furtunurile sunt prevăzute cu dispozitive speciale pentru retragerea lor în spațiul special creat în corpul pompei la finele operației de livrare. Furtunurile pompei au culoarea cauciucului corespunzătoare culorii convenționale a produsului.

Verificarea debitării pompelor în cadrul toleranțelor metrologice legale se va face utilizând un vas etalon de 20 litri cu rigla pe gât.

Produsele petroliere circulă prin conducte tehnologice în sistem închis, perfect etanș, neexistând pericolul unor pierderi prin scurgeri. Eventualele scurgeri de produse petroliere sunt spălate imediat cu apă sau cu substanțe biodegradabile absorbante. Apa rezultată în acest caz este colectată și trecută prin separatorul de produse petroliere, prin intermediul rigolei perimetrale copertinei.

Separatorul de hidrocarburi și nisip este o construcție monobloc subterană dotată cu filtre. Rolul funcțional al separatorului este de a preepura apele impurificate din zona pompelor de distribuire și a platformei de descarcare a cisternei.

Sistematizarea pe verticală face ca apele pluviale curate să fie separate de cele impurificate cu produse petroliere. Primele sunt dirijate la canalizarea din incinta, iar celelalte prin rigole și canale judicios amplasate sunt conduse către separatorul de hidrocarburi și nisip.

Amplasarea echipamentelor de depozitare, de livrare și a celorlalte obiective ale stației de distribuție carburanți asigură o circulație fluentă la pompe.

CAPITOLUL 4

SURSE DE POLUANȚI ȘI PROTECȚIA FACTORILOR DE MEDIULUI

De mai mult de 150 de ani, industria petrolieră este considerată în România ca fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea economică. Activitățile din acest sector acoperă întregul ciclu, de la producție până la desfacere.

Siturile aferente industriei petroliere variază de la cele mici (puțurile de extracție) la cele mari și complexe (rafinării sau instalații mari de depozitare – distribuție a produselor petroliere). Contaminarea solului, subsolului, apei subterane asociată industriei petroliere constă în prezența poluanților de tipul hidrocarburilor (ușoare și/sau grele) și a unor metalelor grele precum plumb, zinc, cupru și nichel, ceea ce implică costuri de decontaminare, remediere ridicate.

În etapa de distribuție, aerul este poluat prin emisia de hidrocarburi volatile care are loc pe parcursul operațiunilor de încărcare-descărcare la rezervoare, la pompe, prin evaporarea reziduurilor petroliere ajunse accidental în solul din preajma instalațiilor menționate, ca și prin oxizii de azot proveniți din gazele de eșapament ale autovehiculelor și dioxidul de sulf emis de centralele termice. Aceste din urmă noxe constituie componenetele active de bază ale ploilor acide.

Poluarea apelor de suprafață și subterane, în sectorul de distribuție, cu produse petroliere se realizează prin spălarea de către apele meteorice a benzinei și a uleiurilor scurse pe sol din stațiile de distribuție carburanți prin nerespectarea normelor de execuție și a zonelor de protecție sanitară din jurul acestora, prin degradarea utilajelor.

Nemiscibile cu apa, reziduurile petroliere formează la suprafața acesteia pelicule uleioase care inhibă schimburile cu aerul de deasupra și afectează negativ flora și fauna acvatică.

Substanțele petroliere aflate în suspensie în apele de suprafață împiedică absorția oxigenului, obturează conductele, colmatează filtrele și otrăvesc plantele și animalele. Infiltrându-se în stratul freatic, poluanți petrolieri degradează și apele subterane.

Apele uzate rezultate in urma activitatii de spalatorie auto conțin în special: materii în suspensie, detergenți, produse petroliere. Instalațiile de preepurare au în componența lor elemente care au rolul de a reține materiile în suspensie (desnisipator sau decantor) și eventualul produs petrolier (separator de produse petroliere).

Unele instalații de preepurare au prevazute sisteme de recirculare a apei în vederea economisirii acesteia.

 Apele uzate provin din apele pluviale din jurul pompelor unde au avut loc scăpări accidentale de carburant.

            Aceste ape sunt colectate de rigole construite în jurul pompelor, preepurate prin intermediul unui separator de produse petroliere și evacuate de obicei în canalizarea pluviala a orașului sau direct în ape de suprafață.

3.1 Protecția calității apelor

Surse de ape uzate și compușii acestor ape

Pentru determinarea cantității de ape uzate menajere deversate în fosa septică s-a întocmit calculul necesarului de apă potabilă și a celei uzate, în conformitate cu prevederile STAS 1343/1-95 și STAS 1478/90.

– Timp de funcționare – 365 zile/an; 24ore/zi.

– Capacități nominale:

personal angajat – 25 angajați;

persoane în tranzit – 40 persoane/zi;

număr mașini spălate – 50 mașini/zi;

suprafață igienizată – 240 mp.

– Norme de consum:

personal angajat – 50l/pers./zi;

persoane în tranzit – 15l/pers./zi;

mașini spălate – 100l/auto/zi;

suprafață igienizată – 4l/mp/zi;

– Norme de restituție:

personal angajat – 40l/pers./zi;

persoane în tranzit – 12l/pers./zi;

mașini spălate – 100l/auto/zi;

suprafață igienizată – 4l/mp/zi

– Kzi = 1,15 – coeficient de neuniformitate a debitului zilnic;

– Ko = 2,00 – coeficient de neuniformitate a debitului orar;

– Ks = 1,10 – coeficient supraunitar ce ține seama de nevoile tehnologice ale rețelei de alimentare cu apă;

– Kp = 1,10 – coeficient supraunitar care evidențiază pierderile de apă din rețeaua de distribuție a apei;

– Procentul de deversare este de80% din Qn.

Necesarul de apă, cerința de apă și debitul de apă evacuat, fundamentat pe baza normelor cantitative este de:

NECESARUL DE APĂ:

CERINȚĂ DE APĂ:

DEBITE DE APA UZATA:

APE PLUVIALE

Calculul debitului s-a întocmit conform “Diagrame, monograme și tabele pentru calculul lucrărilor hidroedilitare” și STAS 9470/73 după cum urmează:

Obiectivul este situat în zona 8;

Durata ploii de calcul este de 15 minute;

Frecvența ploii de calcul este 2/1

Qpl = 0,0001 x S x i x m x ѱ [l/s] în care:

i = 150 l /s/ha – intensitatea ploii de calcul;

m = 0,8 – coeficient de atenuare;

ѱ = 0,95 sau 0,85 sau 0,05 – coeficient de scurgere funcție de categoria suprafeței afectată de ploaie;

Debitul apelor pluviale, este de:

Qpl 1 = 27 l/s – apele considerate convențional curate sunt evacuate în rețeaua de canalizare;

Qpl 2 = 4 l/s – apele pluviale colectate de pe platforma [peronul] pompelor de livrare a combusibililor cu posibili impurificatori de produse petroliere , sunt dirijate prin rigole la un bazin de colectare și reținere a acestor produse – separator de hidrocarburi, amplasat în incintă, înainte de căminul de racord.

Qpl= Qpl 1 + Qpl 2 = 27+4=31 l/s

APE UZATE MENAJERE

Pentru apele uzate menajere evacuate de grupurile sanitare ale obiectivului si pentru apele de spălare a spațiilor interioare se pot lua în considerare următoarele încărcări specifice cu poluanți:

– materii totale in suspensie – 10 g/pers/zi

– CBO5 – 10 g/pers/zi

– detergenți 1,1 g/pers/zi

– substanțe extractibile cu eter de petrol – 0,7 g/pers/zi

În aceste condiții debitele masice și concentrațiile de poluanți din apele uzate menajere și cele provenite de la igienizari, vidanjate și evacuate la canalizarea municipiului vor fi:

Apele uzate menajere și cele provenite de la igienizarea grupurilor sanitare vor fi vidanjate si dirijate în canalizarea publică. Indicii de calitate ai apelor uzate trebuie să sa încadreze în limitele normativului NTPA – 002/97.

APELE PLUVIALE

Apele pluviale căzute pe acoperișul clădirii și a copertinei vor fi captate și evacuate prin instalația de canalizare ape pluviale spre un separator de nămol și un separator de produse petroliere înainte de a fi deversate în canalizarea publică, din următoarele cauze:

– autovehiculele care tranzitează stația pot prezenta defecțiuni tehnice generatoare de scurgeri de ulei mineral sau combustibil, astfel că pe suprafața asfaltată a stației pot inevitabil să apară pete de ulei sau combustibil.

Aceste pete de produse petroliere în cursul ploilor sau cu ocazia topirii zăpezii sunt spălate parțial de apele pluviale.

– la alimentarea autovehiculelor sau la umplerea rezervoarelor subterane pot exista scurgeri accidentale de combustibil datorită unor manevre greșite.

Considerând o încărcare specifică de 12 g/mp pentru suspensii și de 1 g/mp pentru produse petroliere, debitele masice și concentrațiile de poluanți din apele pluviale colectate de pe căile de rulare auto din incintă vor fi:

Suprafața căilor de rulare auto din incinta stației de distribuție carburanti este de 105mp.

Apele pluviale, datorită sistematizării pe verticală se scurg pe lăngă construcție prin pantele create către carosabil, unde există trei camine de colectare din care apele convențional curate sunt dirijate în lateralul Drumul de Centură.

Avându-se în vedere că apele pluviale sunt colectate și dirijate în bazinul de retenție, nu se constituie într-o sursă de poluare a solului sau subsolului.

PROTECȚIA AERULUI

Sursele de poluanți pentru aer sunt:

– autovehiculele care intră și ies din stația de distribuție carburanți;

– operația de alimentare cu carburanți a autovehiculelor;

– operația de umplere a rezervoarelor de carburanți;

– respirația rezervoarelor de combustibili;

– gazele de ardere de la centrala termică.

Pentru stocarea carburanților ce urmează a fi comercializați, stația este dotată cu rezervoare cilindrice din oțel, cu pereți dubli, amplasate subteran.

Capacitatea de stocare a stației de distribuție a carburanților este următoarea:

– benzină 75 m³

– motorină 75 m³

Pe amplasamentul studiat sursele de emisii în atmosferă sunt:

– emisiile de la respirațiile rezervoarelor;

– emisiile din combustia gazelor naturale în microcentrala termică;

– emisiile de gaze de eșapament de la autovehiculele ce tranzitează stația și COV din sistemul de alimentare al motoarelor acestora.

Determinarea caracteristicilor emisiei de pe acest amplasament se bazează pe factorii de emisie conform metodologiei CORINAR.

a) Factorul de emisie de COV din respirația rezervoarelor de stocare și manipulare sunt:

– 1.570 kg/tona de carburant stocat în rezervoare (respirație)

– 0,800 kg/tonă; pierderi la distribuitoare și la umplerea rezervoarelor autovehiculelor.

Anual se estimează comercializarea a 3300 tone carburanți. Debitul masic al emisiei este:

– la stocarea carburanților (respirație)

3300 tone/an x 1,570 kg COV/tonă carburant = 5,181 kg COV/an

– pierderi la distribuitoare și umplerea rezervoarelor autovehiculelor

3300 tone/an x 0,800 kg COV/tonă carburant = 264 kg COV/an

b) Factorii de emisie pentru combustia gazelor naturale în centrala termică, conform metodologiei CORINAR sunt:

NOₓ = 48 g/Gj;

SO2 = 0,025 g/GJ;

N2O = 2,4 G/gj;

CO = 9,6 g/GJ;

CO2 = 55,5 g/Gj;

CH4 = 1,2 g/Gj

Consumul de gaze naturale se estimează a fi de 3000 Nm3/an.

Volumul gazelor arse evacuate în atmosferă:

12 x 3000 Nm3/an = 36000 Nm3/an

c) Factorii de emisie pentru autovehiculele convenționale care tranzitează stația de distribuție carburanți conform metodologiei CORINAIR sunt:

INSTALATIA DE EPURARE UTILIZATĂ ÎN STAȚIA DE DISTRIBUȚIE CARBURANȚI ȘI SPĂLĂTORIA AUTO

SEPARATORUL DE HIDROCARBURI

Montarea unui astfel de sistem este obligatoriu în cazul: – spațiilor industriale, 212spălătorii auto, stații de carburanți, service auto; – prezenței riscului de contaminare a apelor pluviale cu hidrocarburi: parcări, drumuri etc. Hotărârea 188:2002, modificată și completată cu HG 352:2005, aprobă Normativul privind condiții de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stații de epurare, NTPA-002/2002, art.5:

Separatorul de hidrocarburi este o parte a echipamentului a carui scop este sa opreasca

hidrocarburile si materiile insolubile prezente in apele pluviale deversate. In general

contine doua compartimente: un decantor si un separator. 

Principiul de functionare al separatoarelor de hidrocarburi se bazeaza pe diferenta de greutate specifica dintre apa si hidrocarburi, respectiv a materialelor solide aflate in apele reziduale.
Prezenta substantelor care pot conduce la formarea unor emulsii stabile trebuie evitata inca din faza de proiectare

MODUL DE ASIGURAREA A TUTUROR FOLOSINȚELOR DE APĂ

Debitele de alimentare cu apă asigurate consumatorilor interni și debitele de ape uzate provenite de la aceștia sunt următoarele.

NECESARUL DE APĂ

CERINȚĂ DE APĂ

DEBITE DE APĂ UZATĂ

Calculul cantităților de apă uzată și a apei pluviale s-a realizat în funție de:

Coeficientul de reducere a debitului (m= 0,8 din cantitatea de apă de alimentare)

Pentru apa pluvial (conform STAS 9470-73 și STAS 4273-83)

Aria suprafețelor de pe care se scurg apele pluviale

Intensitatea ploii de calcul

Frecvența ploii (pentru zona de amplasare a stației)

t- durata ploii de calcul

CAPITOLUL 4

CONTRUBUȚIA ORIGINALĂ LA INSTALAȚIA DE DEPOLUARE A APELOR UZATE

4.1.Contribuția se referă la un procedeu pentru purificarea avansată a gazelor care conțin compuși organici volatili și a apelor uzate industriale care conțin hidrocarburi aromatice și fenoli prin adsorbție pe carbune activ de tip spărtură.

Scopul acestui procedeu este de îndepărtare a impurităților organice, existente în aerul și apele uzate, industriale, folosind un carbune activ din materiale reciclabile cu o putere mare de adsorbiție față de substanțele organice din aer și apă, obținut printr-un procedeu în sine cunoscut.

Adsorbția este cunoscută ca fiind o operație unitară de transfer de masă, prin care un component aflat în fază fluidă este reținut pe suprafața unui corp solid.

Cărbunii activi au numeroase utilizări: separarea substanțelor toxice dizolvate și a substanțelor coloidale din soluție(decolorarea și clarificarea lichidelor); purificarea apelor potabile; purificarea substanțelor chimice; depoluarea apelor reziduale; separarea prin adsorbție selectiva a gazelor din amestecuri; suport pentru catalizatori.

Cărbunele activ poate fi utilizat sub mai multe forme, granulele, cu dimensiunea de cățiva milimetri, fiind capabile de reactivare și reutilizare,

fac ca procesul de îndepărtare a substanțelor organice, dizolvate din apele reziduale, să fie economic.

Adsorbția este procesul de epurare care are la bază fenomenul de reținere pe suprafața unui corp a moleculelor unei substanțe dizolvate în apă. Materialul care realizează adsorbția poate fi un solid sau lichid și poartă denumirea de adsorbant, iar substanța care este reținută din apa uzată se numește adsorbat.

Procedeul este utilizat pentru purificarea unor produse sau pentru reținerea unor substanțe dintr-un lichid. După reținerea substanțelor, de regulă prin încălzire în cazul substanțelor solide sau prin extracție în cazul substanțelor lichide, adsorbantul își recapătă aproape integral proprietățile și deci poate fi folosit din nou. Acest procedeu prezintă avantajele următoare:

se pot reține substanțe aflate în concentrații mici;

adsorbanții au selectivitate pentru anumite substanțe.

Procesul de adsorbție este caracterizat prin indicatorul numit echilibru de adsorbție, care exprimă repartiția cantitativă la echilibru a substanței adsorbite între adsorbant și soluția care conține substanța respectivă, precum și prin indicatorul cinetica de adsorbție, care urmărește mecanismul procesului și viteza cu care se desfășoară procesul. Elementul principal al dimensionării procesului de adsorbție este izoterma de echilibru, care exprima raportul de distribuție al substanței care trebuie adsorbită, între adsorbant și mediul în care se face adsorbția la o anumita temperatură dată și după un timp suficient de mare pentru stabilirea echilibrului. În figura de mai jos este prezentată izoterma de adsorbție a fenolului pe cărbune activ, la temperatura ambiantă.

Izoterma de adsorbție a fenolului pe cărbune activ, la temperatura ambiantă.

Fenomenul de adsorbție a fost mult studiat căutându-se relații care să exprime condițiile de echilibru ale procesului. Astfel au apărut o serie de teorii care s-au concretizat în ecuații.

Datorită faptului că nu a fost cercetat suficient din punct de vedere teoretic acest proces, aplicarea în practică a procedeului se bazează, mai mult, pe experimente practice. O serie de experimente s-au realizat pe cărbune activ, în vederea reținerii unor substanțe organice aflate în apele uzate. După lungi experimente s-a ajuns la următoarea concluzie:

capacitatea de adsorbție este puternic influențată de greutatea moleculară a substanței reținute, în sensul că, va crește cu aceasta;

creșterea temperaturii duce la micșorarea capacității de adsorbție;

scăderea pH-ului apei are ca efect o creștere a capacității și a vitezei de adsorbție;

capacitatea de adsorbție crește o dată cu micșorarea granulației adsorbantului;

capacitatea de adsorbție crește o dată cu creșterea perioadei de contact între adsorbant și adsorbat, deci condițiile statice favorizează procesul.

Ca materiale adsorbante, fie pentru gaze sau pentru lichide se utilizează o mare diversitate, funcție de afinitatea față de substanțele ce trebuiesc reținute și funcție de costul acestor materiale. Este de dorit ca, granulația acestor substanțe să fie cât mai mică pentru a avea ,astfel, la o aceeași greutate, o suprafața de contact cât mai mare. Pentru epurarea apelor uzate se utilizează încă de foarte mult timp, ca materiale adsorbante: cărbunele activ, cocsul granulat, cenuși de la furnale, de la centralele de termoficare, cărbune fosil, talaș, rumeguș, diverse minerale granulate( calcarul, dolomita etc). Cel mai bun material adsorbant este cărbunele activ, care se obține prin încălzirea la temperaturi ridicate în spații închise a unor materiale din categoria resturilor vegetale, cum ar fi coji de nucă, sâmburi de fructe, cu sau fără adaosuri de substanțe minerale, cum ar fi clorura de zinc, de magneziu sau calciu sau acidul fosforic, urmată de un proces de activare prin tratare cu vapori de apa, oxizi de carbon, clor sau aer. Cărbunele activ este sub formă granulară cu un diametru cuprins între 1 – 6 mm sau sub formă de pulbere, cu diametrul cuprins între 0,1 și 0,5 mm. Procedeul se aplică, de regulă, la epurarea apelor uzate, pentru îndepărtarea din apă a unor impurități în concentrații scăzute și care au rămas în apă după aplicarea celorlalte procedee și când se impune un grad ridicat de epurare.

După modul de aplicare a adsorbției putem avea doua situații:

adsorbția statică;

adsorbția dinamică.

Adsorbția statică se consideră ca fiind aceea, în care, materialul adsorbant sub formă de praf sau granulară este introdus în apa uzată, care apoi este agitată o anumită perioada de timp, după care adsorbantul este separat prin sedimentare sau filtrare și apoi adsorbantul este regenerat.

Schema instalațiilor de adsorbție în regim dinamic

a) instalație cu trei coloane de adsorbție; b) instalație cu o coloană de adsorbție.

Procedeul de adsorbția dinamică este numit astfel deoarece, apa cu impurități străbate în mod continuu un strat fix de adsorbant, strat mobil sau strat în suspensie. Cele mai multe instalații de acest tip au un strat de cărbune activ de o înălțime cuprinsă între 1 și 3 metri, iar granulația cărbunelui este cuprinsă între 0,5 și 2,5 mm. Practic aceste instalații funcționează ca niște filtre ce pot fi deschise, deci cu presiune atmosferică sau închise, cu suprapresiune. Pentru prelungirea duratei de utilizare a materialului adsorbant se recomandă aplicarea metodelor clasice de epurare și doar în final să se utilizeze acest procedeu. Datele practice arată că un astfel de filtru de cărbune activ poate reține circa 5 % din greutatea sa, substanțe toxice. Cărbunele activ, după utilizare, poate fi regenerat prin metode termice, respectiv încălzire, la o temperatură de 925 0 C într-o atmosferă formată din 66% aer și 34 % vapori de apă, dar după circa 10 astfel de regenerări capacitatea de adsorbție a cărbunelui a scăzut la 50 %. Pentru alegerea celei mai economice metode de aplicare a metodei de adsorbție este necesar efectuarea unor experimentări pentru obținerea optimului, fapt ce ar asigura costurile minime.