STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE COICA VASILE LEONTIN… [613273]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ ȘI HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

PROIECT DE
DIPLOM Ă

ÎNDRUMĂTOR,
Conf univ. dr. DORIN COSTEA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ ȘI HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

STUDII PRIVIND INFLUENȚA
MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC
ASUPRA DESFĂȘURĂRII UNOR PROCESE
FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE

ÎNDRUMĂTOR,
Conf univ. dr. DORIN COSTEA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
3

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4

CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
STADIUL ACTUAL AL VITICULTURII PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA ….. 5
1.1 SITUAȚIA VITICUL TURII PE PLAN MONDIA L. ………………………… …5
1.2 SCURT ISTORIC AL CULTIVĂRII VIȚEI DE VIE ÎN ROMÂNIA ……….. 8

CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 18
STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR ÎN DOMENIUL TEMEI STUDIATE …. 18
2.1 ROLUL SOIULUI DE STRUGURI PENTRU ASIG URAREA
CALITĂȚII ………………………….. ………………………….. …………………. 18
2.2 FORME DE CONDUCE RE ALE VIȚEI DE VIE ………………………….. … 19
2.3 PARTICULARITĂȚI FIZIOLOGICE ALE VIȚE I DE VIE ………………… 21

CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 27
MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT ȘI METODA DE CERCETARE ……………… 27
3.1CADRUL NATURAL ÎN CARE S -AU REALIZAT EXPERIEN ȚELE …… 27
3.2 MATERIALUL BIOLO GIC FOLOSIT ………………………….. …………….. 31
3.3 MATERIAL ȘI METO DĂ ………………………….. ………………………….. .. 35

CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 36
REZULTATE OBȚINUTE ………………………….. ………………………….. ………………… 36
4.1 EVALUAREA CONDIȚ IILOR CLIMATICE ………………………….. …….. 36
4.2 EFECTUL MANAGEME NTULUI TEHNOLOGIC AS UPRA
CREȘTERII LĂSTARILOR ………………………….. …………………………. 37
4.3 EFECTUL MANAGEMENTULUI TEHNO LOGIC ASUPRA
CREȘTERII BOABELOR ………………………….. ………………………….. .. 38
4.4 EFECTUL MANAGEME NTULUI TEHNOLOGIC AS UPRA
DIFERENȚIERII MUGURIL OR ………………………….. ……………………. 39
4.5 INFLUENȚA MANAG EMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA
DESFĂȘURĂRII UNOR PR OCESE FIZIOLOGICE ……………………….. 40
4.6 INFLUENȚA MANAGEMENT ULUI TEHNOLOGIC ASUPRA
CALITĂȚII ȘI CANTITĂ ȚII PRODUCȚIEI OBȚIN UTE …………………. 43

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………… 46

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
4

INTRODUCERE

Vița de vie face parte din categoria plantelor de cultură care ocupă însemnate pr oporții
din suprafața cultivată a Globului.
Oriunde se produc struguri care se coc se pot obține și vinuri, dar nu oriunde condițiile
favorabile pentru coacerea strugurilor sunt favorabile obținerii vinurilor de calitate. Se
observă deci, că producția de s truguri ca atare nu poate duce la exploatarea și punerea în
valoare maximă a potențialului factorilor naturali, mai ales când aceștia sunt deosebit de
favorabili.
Din oricare soi, cultivat oriunde, strugurii nu au putut și nu pot crea faima unei
regiuni; s ingurul care poate face acest lucru este vinul.
Strugurele înregistrează în constituția sa toate influențele pe care factorii naturali și cei
tehnici culturali le exercită asupra viței de vie, dar numai vinul este capabil să le exprime
senzoric și să arate astfel necesitatea investigațiilor analitice pentru a explica generozitatea
sau deficiențele condițiilor naturale, meritele sau greșelile omului (Teodorescu Șt. și colab.,
1987).
Tehnologiile de cultură trebuie aplicate diferențiat în funcție de soiul cul tivat, de
condițiile ecologice ale fiecărei zone viticole și de condițiile climatice specifice fiecărui an.
Trebuie să se țină neapărat cont de destinația producției, de posibilitățile financiare și
logistica fiecărei exploatații viticole și de principiil e viticulturii biologice; astfel încât
impactul nociv asupra mediului și a produselor viti -vinicole să fie redus la minim
Viticultura viitorului va fi una diferită de cea actuală, v -a ține cont în mod hotărâtor de
factorii de mediu, de raționalizarea tutur or mijloacelor de producție, astfel încât să fie
respectate standardele privind calitatea produselor agricole și protecția mediului ambiant

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
5

CAPITOLUL 1
STADI UL ACTUAL AL VITICUL TURII PE PLAN MONDIAL ȘI Î N
ROMÂNIA

Depănând trecutul din legende ș i alte surse istorice, constatăm că omul a descoperit,
folosit și acumulat cunoștințe tehnice, parcurgând traseul culegător – cultivator. Documentele
existente până acum atestă că primele începuturi de cultivare a viței de vie și practică a
valorificării s trugurilor sunt situate în Asia Mică, cu aproape 8 -9 mii de ani înainte de epoca
pe care o trăim (Teodorescu I. C. și colab., 1966). Mai apoi, informațiile care s -au transmis
de-a lungul secolelor scot la iveală preocupările cultivatorilor pentru dezvoltar ea viticulturii.
Priceperea profesională pentru viticultură există la poporul român din timpuri străvechi.

1.1 SITUAȚIA VITICUL TURII PE PLAN MONDIAL.

Epocile istorice de dezvoltare ale societății omenești și -au pus amprenta asupra
istoricu lui activităților tehnice viticole.
La început, în orânduirea primitivă, omul a fost culegător și mai apoi a plantat vița de
vie în jurul bordeielor. In orânduirea sclavagistă plantarea viței de vie s -a extins în ținuturile
euro-asiatice, fiind cunoscută la sumerieni, egipteni, asiro -caldeeni, evrei, traci (cu deosebire
la geto -daci), iliri, greci, cartaginezi, romani, gali, germani ș.a. Contopirea practicilor
dobândite de geto -daci cu cele ale romanilor au determinat dezvoltarea viticulturii. Pentru
aceas tă epocă dispunem de informații scrise: Aristotel (372 – 287 î.d.Ch.), Pliniu cel Bătrân
(23 sau 24 d. Ch. – 79 d.Ch.), Columela (21 î.d.Ch. – 65 d.Ch.) ș.a. în aceste scrieri întâlnim
informații privind: desfundarea terenurilor, modurile de tăiere, operaț iile în verde ș.a. în
orânduirea feudală tehnicile viticole au cunoscut stări de regres.. Astfel, a fost micșorată
adâncimea de desfundare, a fost redus numărul de prașile (1 -2) ș. a. Au urmat, mai apoi, stări
de avânt, ca rezultat al apariției școlilor ag ricole naționale din Spania (Herrera, 1513), Franța
(Olivier de Seres, 1600) ș.a. Au fost introduse tehnici ca: terasarea artificială (sec. XII – XIII),
combaterea buruienilor prin prașile (sec. XV – XVI), utilizarea ca îngrășământ a salpetrului
natural și a fainei de oase (sec. XVI).
În capitalism tehnicile de cultură au fost perfecționate. Această societate și -a pus
amprenta și asupra cultivării viței de vie, marcând sporirea și diversificarea producției și

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
6 ridicarea calității vinurilor. De aceea, viticu ltura s -a extins în cele cinci continente, sporindu –
se suprafețele viticole. Au fost perfecționate tehnicile de cultură și s -au dezvoltat bazele
științifice ale acestora. În a doua jumătate a secolului al XIX -lea (1863, Franța) a fost
semnalată filoxera, c are, în perioada 1863 -1900, a distrus întreaga viticultură a Europei.
Pentru combaterea ei s -a procedat inteligent, folosindu -se specii rezistente la filoxeră
(portaltoi) și s -au refăcut plantațiile cu vițe altoite.

Dezvoltarea viticulturii pe plan mondia l.
Vița de vie, plantă cu mari valențe ecologice, se cultivă pe toate continentele, în
ambele emisfere ale pământului, între izoterma medie anuală de 9°C din emisfera nordică și
cea a mediei de 10°C din emisfera sudică. (figura 1.1) Cultura este însă mai d ezvoltată, cu
produse de calitate, între izotermele de 9°C și 25°C, în ambele emisfere, fiind o cultură
profitabilă în climatele temperat, subtropic al și tropical (Olteanu I., 2000 ). De aceea, pentru
vița de vie, plantă multianuală, cu caracteristici de mo nocultură, "oferta ecologică" are mare
importanță în obținerea unor produse de calitate.

Fig. 1 .1- Zonele viticole ale lumii

După datele Oficiului Internațional al Viei și Vinului (O.I.V.) suprafața viticolă
mondială a cunoscut o creștere continuă în perioada 1951 -1980, când suprafața viticolă
mondială ajunge la peste 10 mil ..ha. Urmează o descreștere lentă până în anul 1985 după care
ea se accentuează ajungându -se în anul 1998 la o suprafață viticolă totală de 7721 ha. In
ultimii ani se constată o cr eștere lentă a suprafeței viticole.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
7

Figura 1.2 – Situația primelor 5 țări conform suprafetelor plantate cu viță de vie
(după datele OIV, 2015)

In ultimii ani se constată creșterea suprafeței viticole a țărilor considerate drept Noua
lume viticolă , evoluția cea mai spectaculoasă fiind în tâlnită în cazul Chinei (figura 1.2)
In ceea ce privește producția de vin date le sunt prezentate în figura 1.3

Figura 1.3 – Producția de vin (după datele OIV, 2015)

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
8

Principalele 5 țări consumătoare de v in sunt pr ezentate în figura 1.4 .

Figura 1.4 –Primele 5 țări consumatoare de vin (după datele OIV, 2015)

Se remarc ă creșterea consumului în Statele Unite și China, țări care în mod tradițional
nu erau consumatoare de vin

1.2 SCURT ISTORIC AL CUL TIVĂRII VIȚEI DE VIE ÎN ROMÂNIA

Sub aspect istoric și viticultura românească cuprinde trei etape: prefiloxerică,
filoxerică și postfiloxerică.
Viticultura prefiloxerică. Pe meleagurile țării noastre primele semne de activitate
viticolă primitivă apar cu 3000 de ani î.d.Ch., când băștinașii s -au așezat în locurile stabile și
practicau agricultura (Teodorescu I. C, 1966 , citat de Olteanu I, 2000 ). Trecerea la cultivarea
viței de vie a avut loc în epoca fierului (perioada La Tene), când s -au realizat primele cosoare
dacice în Moldova, Alba -Iulia, pe Târnave, în Oltenia etc. În orânduirea sclavagistă viticultura
s-a extins. Mărturii scrise despre viticultura Daciei avem de la Strabo (65 î. d. Ch. – 23 d.Ch.),
care afirmă că Burebista a luat unele măsuri de defrișare a sup rafețelor viticole. Ipoteza că,
măsura luată de rege a fost dictată de excesul consumului de vin, dăunător sănătății și
securității poporului, la care se dedau dacii, nu este pe deplin justificată. Vița de vie nu ocupa

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
9 o suprafață atât de mare și producția nu era atât de ridicată încât să constituie o primejdie
serioasă. Ea se justifică pe deplin dacă ne referim la credința acestui popor că vinul îl face pe
om să uite legăturile cu Zamolxe, cu lumea spirituală din care a venit . Pentru daci existența
pământ ească era chinuitoare. Nașterea era întâmpinată cu plânsete și bocete. De aceea, ei
tânjeau după existența spirituală de după moarte, și tot ceea ce considerau că le întunecă
amintirea originii lor era socotit ca rău.
Deci, ordinul de defrișare are mai mu lt semnificația unei măsuri cu caracter religios,
ceea ce se deduce și din intervenția lui Deceneu, marele preot, sfătuitor al lui Burebista în
această problemă, și ne conduce la considerentul că în timpul lui Burebista s -a tras linia de
separare dintre do uă epoci ale viticulturii de pe aceste meleaguri. Epoca anterioară este cea în
care cultura viței de vie are semnificații religioase, cu o întindere minimă, iar a doua, în urma
pătrunderii atitudinii grecilor și romanilor, are semnificația pe care i -o dăm și astăzi. De
aceea, era firesc ca ordinul lui Burebista să nu fi fost executat, iar viticultura să se dezvolte
din ce în ce mai mult.
O dovadă în plus o reprezintă și emiterea medaliei " Dacia felix" după cucerirea Daciei
de către romani. Pe medalie Daci a este înfățișată în chip de femeie, care stă pe o stâncă, și
căreia doi copii îi aduc: unul un strugure și celălalt un spic de grâu, dovadă a existenței și a
gradului de dezvoltare a acestor activități agricole.
La venirea lor în Dacia, romanii au găsit o viticultură bine dezvoltată pe care ei au
extins -o și au îmbogățit -o cu soiuri noi și metode încă necunoscute de daci. De altfel, romanii
veniți în Dacia nu au făcut altceva decât să continue, cu mijloace noi, dezvoltarea viticulturii
de aici.
În perioa da migrării popoarelor, populația băștinașă s -a retras de la șes pe dealuri și în
depresiuni intramontane, continuând să cultive vița de vie, dar pe areale mai restrânse. De
aceea, după unii istorici, cultura viței de vie în zonele sub montane ar fi consti tuit însăși
rezistența populației daco -romane (Pârvan V., 1926 citat de Olteanu I, 2000 ).
Dovada că vița de vie se cultiva la N, E și V de Carpați o constituie și faptul că la
venirea ungurilor în Transilvania, sub regele Arpad, aceștia au găsit plantații întinse de viță de
vie, din rândul cărora ceva mai târziu, regele Bela al XV -lea avea să facă donații mănăstirilor,
pe seama băștinașilor (valahii) care le lucrau.
Începând cu secolul al XIV – lea viticultura, ca activitate, apare tot mai frecvent, în
documentele istorice ale vremii. Astfel, domnitorul Alexandru cel Bun, instituie funcțiile de
paharnic și de pârcălab pentru vinurile de la Cotnari. Ștefan cel Mare a încurajat cultura viței
de vie, în mod deosebit pe cea de la Cotnari, unde se crede că a co ntribuit nemijlocit la

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
10 îmbunătățirea sortimentului local prin introducerea în cultură a soiurilor Fetească albă și
Grasă pe care le -a cunoscut în Transilvania, cu ocazia unei vizite făcute regelui Matei Corvin
al Ungariei. O caracteristică generală a vitic ulturii din țara noastră dinaintea apariției filoxerei
constă în aceea că în perioada respectivă au fost statornicite majoritatea soiurilor locale; s -au
alcătuit pentru fiecare podgorie sortimente proprii, formate prin asocierea mai multor soiuri,
despre c are Teodorescu C. (1943) citat de Olteanu, 2000 afirma că " erau atât de înțelept
concepute ", încât se poate crede că este aproape imposibil de a se reface starea de odinioară a
viticulturii.
Înmulțirea viței de vie se realiza, aproape în exclusivitate, prin butași cu plantare
directă în câmp, câte doi la o groapă, fără înrădăcinare prealabilă. Tehnologia de cultură poate
fi considerată relativ simplă, cu sistem de tăiere scurt sau lung, după fertilitatea solului și
desimea de plantare, iar prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor nu ridicau mari
probleme, deoarece multe din cele cunoscute astăzi nu existau la vremea respectivă în țara
noastră.
Viticultura în etapa invaziei filoxerei. Primele vițe filoxerate au fost în Franța în anul
1863. Începu tul decăderii viticulturii franceze nu a impresionat pe podgorenii români, care
au continuat ritmul plantărilor, considerând filoxera o problemă locală și, în același timp,
trecătoare.
Din informațiile existente rezultă că pe la 1864 viticultura era dezvo ltată numai pe
terenurile în pantă, care reprezintă și acum locurile cele mai renumite pentru obținerea
vinurilor. Pe aceste terenuri, în podgorii și centre importante se cultivau puține soiuri,
formând sortimente precise și foarte valoroase. Astfel, la Dr ăgășani se cultiva: Crâmpoșia,
Braghina, Gordanul, Tămâioasă românească; la Odobești: Galbenă de Odobești, Plăvaia ; la
Nicorești: Băbească neagră; pe Târnave: Fetească albă și Fetească regală; la Alba Iulia:
Feteasca albă; la Miniș: Cadarcă; pe nisipurile din stânga Jiului: Roșioară, Berbecel și Parmac
(pentru vinurile albe), Negru vârtos, Negru moale și Băbească neagră (pentru vinurile roșii).
Vinurile care se obțineau erau cunoscute și căutate peste hotare. Erau cerute îndeosebi
vinurile de Cotnari, Uric ani, Odobești, Huși și Nicorești din Moldova; de Oravița, Golul
Drâncei și Drăgășani din Oltenia; de Sarica -Niculițel, Bădila din Dobrogea; de Dealul Mare și
Ștefănești din Muntenia; de Alba Iulia, Lechința, Niraj, Ghioroc și de Pâncota din
Transilvania.
Se cunoșteau și rivalizau cu coniacurile franceze cele de Ulmeni din Muntenia și cele
de Berheci din Moldova. Se exporta vin în Rusia, Polonia, Austro -Ungaria, Italia, Germania,

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
11 Franța, Turcia și Egipt. La Iași toate statele străine dispuneau de consulate p entru exportul de
vinuri.
În legătură cu data apariției filoxerei în România, deținem referințe că a apărut la sud
și est de Carpați, unde a fost sesizată în anul 1884, după 20 de ani de la apariția ei în Franța.
Există însă informații că filoxera pătruns ese în România chiar din 1887 și în jurul Aradului
din 1880 (Mihalca, 1990 , citat de Dejeu, 2010 ).
Sesizările insistente făcute în 1884 au determinat instituirea unei comisii care a
constatat existența unor focare de filoxeră în podgoria Dealul Mare, la B ucov, Valea
Călugărească și Scăieni. Pentru stingerea acestor focare și a altora , comisia a stabilit
necesitatea împrejmuirii lor cu șanț în care să se introducă petrol, scoaterea și arderea vițelor,
introducerea în gropile rezultate prin scoaterea vițelo r a unui amestec de funingine sau cenușă
de lemn, calcar sulfuros și alcool amilic și baterea pământului cu maiul . Scoaterea și arderea
vițelor au produs însă nemulțumiri, care au determinat recomandarea ulterioară a
întrebuințării naftalinei și a sulfuri i de carbon, dar rezultatul a fost același, aplicarea lor fiind
inoperantă. De aceea, la 3 ani după sesizarea filoxerei, în 1887 s -a constatat că această insectă
a distrus 6493 ha, în majoritate situate în podgoria Dealul Mare. Au fost însă atinse și
podgo riile din zona Buzăului și din sudul și centrul Moldovei. Suprafața de viță de vie
distrusă a crescut apoi și mai mult, ajungând în anul 1888 la 24.995 ha, în 1889 la 29.064 ha,
în 1890 la 30.464 ha, în 1895 la 44.310 ha iar în anul 1898 la 52.000 ha .
Ritmul de distrugere, din ce în ce mai viu, a condus la concluzia că în timp de 10 ani
întreaga suprafață de încă 137.000 ha va fi distrusă (Teodorescu , 1948 , citat de Olteanu I,
2000 ).
Filoxera distrugând plantațiile vechi, în afară de cele de pe nisipuri , a distrus și tot
ceea ce s -a concretizat sub formă de sortimente timp de secole. Ea a făcut să se rupă legătura
cu tradiția, care devenise lege pentru viticultorii noștri. Un puternic spirit de înnoire și -a făcut
loc, dar nu sub impulsul unei căutări ci al unei dezorientări caracteristică momentelor de
panică și, în plus, n -au lipsit nici profitorii. Aceștia, în dorința lor nelimitată de câștig, nu
încetau să facă propagandă pentru toate soiurile. Hibrizii și soiurile străine, încă necunoscute
de viticult orii noștri, erau prezentate în culorile cele mai vii și mai promițătoare.
Organele de îndrumare, puține la număr, ajutate de specialiști străini, lipsiți de
experiența locală a soiurilor străine și a hibrizilor, dar încrezătoare în propaganda care s -a
făcut în Apus, n -au opus rezistență înlocuirii vechilor sortimente cu soiurile importate, mai
ales din Franța.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
12 Refacerea patrimoniului viticol de la sud și est de Carpați a început după patru ani de
la data când a fost sesizată oficial filoxera, adică în 1 888. Țara era la numai 10 ani de la
dobândirea independenței, dispunea de doar doi specialiști în această problemă, iar ministerul
de resort nu putea influența prea mult situația, lipsindu -i creditele necesare, experiența și
posibilitatea de a produce mate rial săditor rezistent la filoxeră, verificat în condițiile
pedoclimatice de la noi și controlat. De aceea, primul material săditor întrebuințat era din
import, constituit din hibrizi producători direcți și vițe altoite din soiuri străine, iar viticultorii
au fost lăsați să se descurce după propriile puteri.
Un an mai târziu, în 1889, s -au înființat două pepiniere: la Strehaia (regiunea Oltenia)
și la Țintea (regiunea Ploiești), care pe lângă rolul de a produce material săditor îl mai aveau
și pe acela d e a urmări comportarea hibrizilor producători direcți ș i a portaltoilor importați în
condițiile de cultură de la noi din țară.
A urmat apoi dezamăgirea determinată de calitatea recoltelor obținute de la hibrizi,
care a provocat o stare de nemulțumire. Ace astă rezervă a putut fi manifestată numai de cei ce
dispuneau de puterea economică de a -și procura, cu sau fără credite, vițe nobile altoite.
Ceilalți, fie au continuat să întrebuințeze producători direcți, fie au renunțat a mai reface
plantațiile viticole distruse de filoxeră.
Deci, la puțin timp după ce a început refacerea patrimoniului viticol distrus de filoxeră,
s-au profilat trei atitudini diferite. Cei mai mulți au renunțat la acțiunea de refacere. In locul a
128.428 ha, câte au fost înregistrate în 1899 (inclusiv cele distruse de filoxeră), în anul 1916
erau numai 82.349 ha, sub 95.876 ha cât era suprafața viticolă în anul 1864, înainte de votarea
primei legi pentru împroprietărirea țăranilor. De aici se poate trage concluzia că, tocmai
împroprietăr iții din 1864, cărora li se datorește cel mai mult creșterea suprafeței viticole între
anii 1864 și 1899, fiind cei mai lipsiți de forță economică și fără tradiție în cultivarea viței de
vie au renunțat la acțiunea de refacere. Ceilalți, dispunând de o mai mare putere economică și
fiind legați de viticultură prin tradiție, n -au renunțat și, în cele mai multe cazuri, la refacere au
întrebuințat vițe nobile altoite, pentru că cele 82.349 ha, câte existau în 1916, erau "în
majoritate" ocupate cu viță de vie al toită (Teodorescu St. 1987) .
După primul război mondial, la viticultura de la sud și est de Carpați s -a adăugat cea
din Transilvania. Aceasta a venit și ea cu hibrizii producători direcți plantați deja și cu factorii
care au cauzat extinderea exagerată a plantațiilor de hibrizi. De aceea, suprafața de hibrizi
înregistrată în 1939 nu poate fi cea care a fost plantată între anii 1864 și 1899. Suprafețele noi
de hibrizi n -au apărut în incinta vechilor podgorii. Ele au invadat câmpia, unde nu formau
masive.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
13 Viticultura postfiloxerică. Împroprietăririle care au avut loc după reforma agrară din
1919, ca urmare a demagogiei politice, deveneau definitive numai după ce, într -un cadru
festiv, ministrul agriculturii sau subsecretarul lui de stat, înmânau titlurile d efinitive. De
aceea, împroprietăriții, care încă nu primiseră titluri definitive, n -au găsit altă posibilitate de -a
reacționa decât plantând vițe din soiurile de hibrizi producători direcți, aceasta fiind cea mai
ieftină și mai rapidă cale de definitivare a împroprietăririi. Deci, marea majoritate a
suprafețelor de hibrizi producători direcți apărute după dezastrul produs de filoxeră nu sunt
rezultatul acțiunii de refacere a celor distruse, deoarece cei care au extins viticultura între anii
1864 – 1899, în general, au abandonat această preocupare. Apoi, este necesar să se sublinieze
că, cei mai mulți viticultori care și -au refăcut viile au întrebuințat soiuri nobile, altoite,
importate sau produse în țară. De aceea, viticultura noastră a apărut după dezastru l produs de
filoxeră ca un mare organism multicolor, împestrițat cu o valoare economică mult sub cea
care a fost și a putut să fie, iar situația creată atunci nu s -a putut șterge încă în întregime.
La situația prezentată se adaugă efectul crizei economice din anii 1929 -1933, care a
generat decăderea viticulturii românești la sfârșitul secolului al XIX -lea și în prima jumătate a
secolului al XX -lea. O asemenea situație a impus pentru prima dată intervenția statului,
concretizată prin înființarea în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor a Direcției
Viticulturii (1926), organism care a militat în prima etapă pentru completarea și unificarea
legislației viticole, înființarea primelor stațiuni de cercetare în domeniu, având ca obiectiv de
început preci zarea sortimentului de soiuri pentru fiecare zonă de cultură și podgorie, prin
înființarea de colecții ampelografice și studierea acestora.
În etapa post -filoxerică viticultura românească a fost refăcută, tehnicile viticole s -au
dezvoltat prin introducere a de noi soiuri, prin mecanizare și folosire a îngrășămintelor,
pesticidelor, erbicidelor și utilizarea rezultatelor cercetării științifice. A luat ființă Secția de
Viticultură în cadrul I.C.A.R. -ului, și a fost fondată prima revistă de știință și practic ă
viticolă, " România viticolă "; au fost înființate unități mari de producție viticolă; s -a lărgit
baza de cercetare, îndrumare tehnico -științifică prin noi stațiuni de cercetare coordonate de
Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Vale a Călugărească (1968); s -a lărgit
rețeaua de unități specializate pentru pregătirea cadrelor de tehnicieni și s -au înființat 5
facultăți pentru pregătirea inginerilor horticultori la : București, Iași, Craiova, Timișoara și
Cluj-Napoca.
Dezvoltarea viticu lturii în România.
Mărimea spațiului viticol românesc a înregistrat în timp modificări cantitative. De la
dezastrul produs de filoxeră până în prezent, dimensiunile și calitatea spațiului nostru viticol

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
14 se înscriu pe o linie ascendentă, iar produsele vit iculturii și vinificației românești se plasează
pe o traiectorie definită de multiplele distincții (medalii, diplome) câștigate la concursurile
internaționale. Ascensiunea este justificată prin favorabilitatea ecologică a ținuturilor
românești, prin econom icitatea culturii și valorificarea superioară a terenurilor improprii altor
culturi.
În România suprafața plantată cu viță de vie a fost, la începutul anului 1971, de
346.739 ha. Ea nu a crescut față de anul 1969, deși s -au înființat noi plantații viticol e, pentru
că multe din viile de hibrizi de la șes au fost defrișate, iar terenul a fost destinat culturilor
anuale. Din același motiv suprafața viticolă a țării a crescut cu 35.000 ha în perioada 1960 –
1970.
Extinderea a fost accentuată în perioada 1950 -1960. Suprafața totală viticolă, în anul
1964, era de 308.200 ha, iar soiurile de viță de vie de hibrizi producători direcți ocupau 157,1
mii ha. În anul 1980 existau 259,2 mii ha viță de vie pe rod, dintre care 92,9 mii ha viță de vie
hibridă; în 1990 er au 223,6 mii ha viță de vie pe rod din care 62,6 mii ha hibrizi producători
direcți (39,5 %); în anul 1994 suprafața ocupată cu viță de vie pe rod a fost de 246,9 mii ha,
din care 97,2 mii ha hibrizi producători direcți.
Suprafața de viță de vie pe rod a flată în proprietate privată era de 186,4 mii ha, din
care pe 97,1 mii ha (52,1 %) existând suprafețe înființate necontrolat, pe terenurile arabile de
la șes, în județele din sudul țării și în afara arealelor viticole.
În România arealele viticole sunt bi ne definite prin lucrări de raionare (1952 – 1953),
cele de micro -raionare (1962) și definitivare a soiurilor recomandate și autorizate pe podgorii
și centre viticole (1979). Viticultura țării noastre este situată în emisfera nordică, aproape de
limita nor dică din Europa Centrală a culturii viței de vie, mai exact în jumătatea nordică a
zonei din această emisferă. Ca urmare, partea sudică a viticulturii noastre, din Oltenia,
Muntenia, și mai ales Dobrogea, tinde spre caracteristicile viticulturii din jumăta tea sudică –
mediteraneană și caucaziană – a emisferei nordice, iar cea centrală, din sudul Moldovei, al
Transilvaniei și al Crișanei , este tipică centrului acestei zone. În ce privește partea
nordică, aceasta are caractere ale limitei nordice a culturii în liber a viței de vie.
Datorită condițiilor prielnice din sudul Carpaților , viticultura din Oltenia și Muntenia,
deși nu se prezintă sub forma unui lanț continuu, poate lua acest aspect dacă sunt suficient de
adăpostite. Lanțul viticulturii de pe coline le de la sudul Carpaților Meridionali se continuă
spre nord, pe dealurile și colinele pericarpatice Orientale, în Moldova.
Spre est, după ce este întrerupt de Câmpia Dunării, se leagă cu viticultura Dobrogei de
pe versanții dealurilor și colinelor malului drept al Dunării. In Moldova, dealurile și colinele

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
15 pericarpatice oferă un mediu favorabil viticulturii până la nord de Cotnari. Viticultura lanțului
dealurilor pericarpatice din sud se continuă până la Dunăre, atât în Oltenia, cât și în
Muntenia, prin p lantații de hibrizi producători direcți și ,mai rare, plantații nobile, răspândite
pe întreaga Câmpie a Dunării – figura 1.5 .

Fig. 1.5 Harta viti -vinicolă a României

Excluzând însă câmpia, care trebuie cedată agriculturii, în această parte a țării poate
ocupa, pe unele locuri, și trebuie să ocupe, versanții dintre terasele Dunării, cei ai râurilor și
pâraielor mai mari care brăzdează câmpia. Aceste poziții constituie insule viticole diseminate
în zona de câmpie. În afara insulelor viticole din zona Câmpie i Dunării, în Oltenia și anume în
lungul Dunării, pe porțiunea dintre Scăpau și Izvoarele, Cetate și Rast și în lungul Jiului de la
Craiova la Bechet și apoi pe lângă Dunăre, de la Bechet, până nu departe de Corabia, se
întinde viticultura nisipurilor. Nis ipuri, ca sector viticol, se mai găsesc apoi în sud -estul
Munteniei, la sud de râul Călmățui, între Rușețu și Î nsurăței, și în Câmpia Tecuciului, la
Ivești, Hanul Conachi precum și în nord -vestul Transilvaniei.
Viticultura din sudul Transilvaniei, ca și c ea din centrul Moldovei este așezat insular,
dar cu mari posibilități de a se lega și a se întinde de -a lungul aproape întregii văi a Mureșului,
exceptând partea dealurilor înalte de pe cursul superior și cel mijlociu. Când valea Mureșului,
pe versanții ei sudici va fi îmbrăcată cu viță de vie, versanții de pe Târnave, cei de pe cursul
inferior al Frumoasei, ai Secașului, ca și cei dintre Lipova, Recaș, Buziaș, Lugoj în partea din
sud, vor apare ca ramificații ale coloanei mureșene.
Atunci numai suprafețel e viticole din partea sud -vestică și vestică a Banatului, ca și
cele din central și nordul Crișanei vor apare la nord și vest de Carpați ca insule.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
16 Prin nivelul producției țara noastră ocupă un loc, în ierarhia mondială, care nu exprimă
potențialul vitico l existent. Cauzele acestei situații sunt multiple: suprafața mare ocupată de
hibrizii producători direcți, neaplicarea la timp sau în număr suficient a tratamentelor
fitosanitare, aplicarea defectuoasă a tăierilor, folosirea insuficientă a îngrășămintelor ,
neaplicarea selecției în producerea materialului săditor ș.a. De aceea, este necesar a se folosi o
strategie într -un concept de dezvoltare durabilă, pe termen mediu, și o valorificare superioară
a patrimoniului nostru viticol (Olteanu I și colab, 2002) .
Regiunile viticole sunt grupate în două zone de favorabilitate după cum urmeaz ă:
Zona foarte favorabilă
– Regiunea viticolă a Colinel or Dobrogei
– Regiunea viticolă a Dealuri lor Moldovei
– Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei
Zona favora bilă
– Regiunea viticolă a Podisului Tr ansilvaniei
– Regiunea viticolă a Banatului
– Regiunea viticolă a Nisipurilor ș i altor terenuri favorabile dins sudul țării
– Regiunea viticolă a Crișanei și Maramureș ului
– Regi unea viticolă a Teraselor Dunarii
Zona foa rte favorabilă oc upă 75% din suprafața viticolă î n timp ce zona favorabi lă
25% din suprafaț a viticolă (tab. 1.1) .
Tabelul 1 .1
Soiurile utilizate, pe zone de favorabilitate
ZONA DE
CULTURA SOIURI RECOMANDATE
Moldova Feteasca alba, Feteasca regala, Sauvignon, Riesling italian,
Muscat Ottonel, Aligoté, Grasa de Cotnari, Busuioaca de
Bohotin, Galbena de Odobești , Cabernet Sauvignon, Merlot,
Pinot noir
Oltenia și Muntenia Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca regala, Sauvignon,
Riesling italia n, Tamaioasa romaneasca, Cabernet Sauvignon,
Merlot, Pinot noir, Feteasca Neagra
Colinele Dobrogei Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Cabernet Sauvignon,
Merlot, Pinot noir, Muscat Ottonel
Transilvania Traminer roz, Feteasca alba, Feteasca regala, Pi not gris,
Riesling italian, Sauvignon
Banat Chardonnay, Sauvignon, Riesling italian, Pinot noir, Merlot,
Cabernet Sauvignon
După Oșlobeanu și colab, 1991

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
17 Din punc t de vedere al nivelului producției, în ierarhia mondială ț ara noastr ă ocupă un
loc care nu exprima potenț ialul viticol existent.
Cauz ele acestei situații sunt urmă toarele :
– suprafata mare ocupata de hibrizi producatori directi;
– neaplicarea la timp sau în numă r suficient de mare a tratamentelor fitosanitare;
– aplicarea defectu oasă a tă ierilor;
– folosirea insuficientă a îngrașă mintelor;
– neap licarea selecției î n producerea materialului saditor.
Din motivele arătate mai sus e ste necesar a se folosi o strategie într-un concept de
dezvoltare durabila, pe termen mediu, dar ș i o valorificare superioara a patrimoniului viticol
existent pe teritoriul țării noastre.
In anul 2010 suprafața cultivată cu viț a de vie a fost de 190.600 he ctare, sectorul
majoritar privat deținâ nd 185.0 00 ha vita de vie, iar exploataț iile a gricole 152.700 ha.
Producția medie obtinută a fost de 2.859 kg/ha, in sectorul majoritar privat aceasta ridicâ n-
du-se la 2.887 kg/ha, iar in exploataț iile agricole la 2. 666 kg/ha.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
18

CAPITOLUL 2
STADIUL ACTUAL AL CE RCETARILOR Î N DOMENIUL TEMEI
STUDIATE

2.1 ROLUL SOIULUI DE STR UGURI PENTRU ASIGURA REA CALITĂȚII

Ca factor de care depinde calitatea, compoziția chimică și cantitatea recoltei, soiul este
cel mai important. În același loc și timp, folosind deci aceleași condiții ecologice, el poate
realiza o gamă de producții foarte diferite.
Soiul cu numeroasele sale caractere specifice transmise genetic, reprezintă factorul cel
mai important nu numai în definirea formei, mărimii, structurii, dimensiunilor strugurelui,
caracterului de a fi mai productiv sau mai puțin ș.a., cât mai ales în constituirea trăsăturilor
esențiale din punct de vedere calitativ -oenologic, care decid sintetizarea substanțelor ch imice
și cărora li se datoresc de fapt, colorația, gustul și aroma, deci în ansamblu compoziția și
calitatea strugurilor.
Strugurele înregistrează, în constituția sa, toate influențele pe care factorii naturali și cei
tehnici -culturali le exercită asupra v iței de vie, produsul final obținut (vinul) fiind capabil să le
exprime senzoric și să arate astfel ce trebuie investigat analitic pentru a explica generozitatea
sau deficiențele condițiilor naturale, meritele sau greșelile omului (Teodorescu Șt., 1987 ).
Realizarea unei compoziții bogate și complexe a viitorului vin este posibilă folosind
soiuri capabile, din punct de vedere genetic, să sintetizeze și să acumuleze în struguri un
număr mare de compuși valoroși și în proporții însemnate. Este necesar ca ac este soiuri să se
dezvolte în condiții de sol și de climă care să le permită nu numai să realizeze integral
posibilitățile de care dispun la cules, dar și păstrarea acestor componente în proporții optime și
armonioase.
În cea mai mare măsură de -a lungul a nilor de cercetare viti -vinicolă au atras atenția
aspecte legate de formarea acizilor și zaharurilor din boabe, precum și evoluția conținutului
lor. Astfel, Gerber C. în 1903 – citat Burzo I și colab – 2005 a stabilit printre primii cercetători
că acizii o rganici din bob se combustionează în celule, acidul malic se arde mai ușor sub
acțiunea căldurii, pe când acidul tartric se combustionează în aceste condiții mult mai greu.
Determinarea substanțelor colorante prin lichid cromatografie cunoaște o amploare
semnificativă în ultimul timp datorită nivelului performant de obținere a rezultatelor (
Olteanu I și colab., 2000 , etc), în urma studiilor întreprinse ajungându -se la concluzia că

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
19 substanțele polifenolice prezintă anumite însușiri sanogene (protectori vas culari, factori
antivirali, etc), ca urmare, în ultima vreme, acestora li se acordă o mare atenție din partea
cercetării științifice.
De asemenea, strugurii fac parte din categoria produselor alimentare bogate in substante
nutritive. La maturare s trugurii con tin mari cantităț i de zaharuri (150 – 300 g/l must), usor
asimilabile și acizi organic (tartric, malic, citric s.a.). Dintre principalele saruri minerale bobul
are in compozitie potasiu (cel mai important element din miez), calciu, magneziu, fo sfor, fier
s. a. (după Dejeu L., 201 0, Olteanu I.,2000).

2.2 FORME DE CONDUCERE ALE VIȚ EI DE VIE

Formele de conducere
Prin forma de conducere a butucilor se înțelege înălțimea la care sunt amplasate
elementele de producție față de nivelul solului și orientarea lor în spațiu. Fiecare dintre cele
3 sisteme de tăiere poate fi practicat pe diferite forme de conducere (Bucur Georgeta, 2011) .
În prezent, în viticultura din țara noastră se deosebesc 3 forme de conducere: joasă,
semiînaltă și înaltă.
Conducerea joasă (clasică)
 a fost mult folosită în trecut, azi din ce în ce mai puțin, ca urmare a consumului
mare de forță de muncă, a gradului redus de mecanizare;
 elementele de producție se găsesc amplasate pe lemnul multianual la cel mult 10-
30 cm de nivelul solului (brațe multianuale care susțin coardele de doi ani și pe
cele anuale);
 vițele conduse sub această formă au o perioadă mai scurtă de rodire maximă,
comparativ cu vițele conduse în forme semiînalte și înalte;
 pe forma de conducere joasă se practică sistemul de tăiere scurt (tip
Teremia), sistemul mixt (tip Guyot multiplu) în condiții de protejare peste iarnă prin
îngropare.
Avantaje: favorizează maturarea mai timpurie a strugurilor, acumularea unei
cantități mai mari de zaharuri, în comparație cu celelalt e forme de conducere
.
Conducerea semiînaltă
 conducerea semiînaltă s-a răspândit mult în ultimii ani în țara noastră, îndeosebi

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
20 în zonele unde se pretează cultura neprotejată peste iarnă;
 elementele de producție se formează pe tulpini de 60-80 cm înălțime de la
nivelul solului;
 pe această formă de conducere se practică sistemele de tăiere scurt și mixt,
elementele de producție și de înlocuire fiind amplasate fie în capătul tulpinii, fie
pe cordoanele formate într-o singură parte (unilateral) sau în ambele părți ale
tulpinii (bilateral);
 creează condiții optime pentru mecanizarea unor lucrări, erbicidare,
determinând creșterea productivității muncii, mai ales la tăieri și operații în verde;
 este recomandată pentru soiurile de vigoare mijlocie, cultivate în zona colinară,
în areale unde se înregistrează rar temperaturi nocive pentru vița-de-vie.
Față de conducerea joasă, maturarea strugurilor este întârziată cu câteva zile, iar
la aceeași dată, concentrația în zaharuri este mai redusă, în schimb crește fertilit atea
și producția, mai ales la soiurile foarte viguroase.

Conducerea înaltă
 se practică în zonele de cultură neprotejată sau semiprotejată, iar elementele
de producție se formează la 1,00-1,50 m înălțime sau mai mult, cu sau fără
cordoane;
 plantele, pentr u a nu se umbri, au nevoie de distanțe mari între rânduri: 2,50-3,00
m și chiar 3,60 cm;
 necesită folosirea unor soiuri viguroase, amplasarea plantațiilor pe soluri cu un
grad mai ridicat de fertilitate, irigarea în zonele deficitare din punct de vedere al
umidității;
 avantajele acestei forme de conducere:
o diminuarea pericolului de îngheț;
o extinderea mecanizării;
o economisirea de materiale (ex. vițe);
o creșterea productivității muncii;
o reducerea atacurilor de boli și dăunători;
o sporir ea fertilității și a producției etc.
În comparație cu forma de conducere joasă, maturarea strugurilor poate
fi întârziată cu până la 8-10 zile, acumularea de zaharuri fiind mai

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
21 redusă. Conducerea pe tulpini înalte se practică numai în arealele de
cultu ră neprotejată a viței-de-vie, aplicând toate sistemele de tăiere .

2.3 PARTICULARITĂȚI FIZIOLOGICE ALE VIȚE I DE VIE

Elaborarea materiei organice poate fi interpretată în sensul larg al aprovizionării cu
apă și substanțe minerale, al captării energiei so lare și convertirii acestora în energie
biologică, prin etapele metabolice ale procesele biochimice de sinteză (anabolism) și de
degradare (catabolism). Dirijarea valorificării superioare și raționale a acestor procese
constituie calea eficientă de sporire a bioproductivității viței de vie.
Aprovizionarea cu apă. Sistemul radicular bine dezvoltat al viței de vie permite
explorarea unui volum mare de sol și asigură o capacitate ridicată de absorbție a rădăcinilor
active. De aceea vița de vie cantonată de obicei în areale cu subasigurare hidrică, pe terenuri
în pantă, pe nisipuri, pe soluri scheletice, cu conținut redus de humus, unde apa este reținută
mai puțin, poate asigura obținerea de producții ridicate (Costea D, 2005) .
Cantitatea de apă din diferit ele organe ale viței de vie variază în funcție de starea
fiziologică, de vârsta țesuturilor și de intensitatea metabolismului (datorată influenței
factorilor externi și interni).
Țesuturile tinere conțin o cantitate mai mare de apă, deoarece o dată cu cre șterea în
vârstă a țesuturilor are loc și creșterea conținutului de substanțe organice din celule în
detrimentul apei.
Țesuturile fiziologic active conțin o cantitate de apă mai mare decât țesuturile de
susținere sau cele de protecție. La vița de vie țesu turile meristematice au un conținut de apă de
80 – 95 %, lăstarii în creștere 55 -90 % în funcție de fenofază, coardele de 1 an 50 – 55 %,
coardele de 2 ani și mai mult 40 – 50 %; frunzele nou formate au un conținut de 78 -80 % apă
care scade până la 62 -70 % la frunzele senescente. Conținutul de apă al strugurilor este de 70 –
80 % în miez, 60 – 70 % în pielițe, 55 – 60 % în ciorchini și 15 -40 % în semințe.
Consumul de apă al vițelor, evaluat prin coeficientul economic al transpirației, este
variabil în funcți e de condițiile pedo -climatice, caracteristicile soiului cultivat, vârsta și starea
de sănătate a plantației.
Datorită procesului intens de transpirație vița de vie consumă cantități mari de apă
care pot ajunge până la 11.000 m3 apă/ha respectiv 2 -3 l apă/ oră pentru fiecare butuc de viță
de vie.În medie, pentru fiecare gram de s.u. sintetizat sunt necesare între 320 și 750 g
apă.Datorită temperaturilor ridicate, consumul de apă este maxim în zilele de vară, la orele de

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
22 maximă căldură, când pentru fiecare g de s.u. sintetizată se consumă de 5 ori mai multă apă
decât în orele de dimineață și de 2 ori mai multă apă decât în orele de seară.
În funcție de fenofază, cel mai ridicat consum de apă se înregistrează în fazele de
creștere maximă a lăstarilor și a stru gurilor. Circa 0,5 % din necesarul de apă se consumă în
perioada de repaus, 1,5 % la dezmugurit, 10 % în perioada înfloritului, 43,5 % în perioada
creșterii boabelor, până la intrarea în pârgă și 45 % în perioada de maturare a strugurilor și a
lemnului de 1 an (Olteanu I, 1998; M. Marro, 1992) citati de Costea D, 2006
Pentru aprecierea corectă a cerințelor viței de vie față de factorul apă trebuie avute în
vedere cantitatea de precipitații, higroscopicitatea aerului și umiditatea solului.
În climatul temperat cultura viței de vie este posibilă la un regim de precipitații anual
cuprins între 400 – 700 mm, dintre care minim 250 mm în perioada de vegetație . În climatul
tropical vița de vie se cultivă la un regim de precipitații de 800 – 1000 mm anual dar
evapotranspirația este foarte intensă. În condiții de climat secetos, la 100 – 400 mm
precipitații anual, cultura viței de vie este posibilă numai dacă sunt condiții pentru irigare.
Pentru ca asimilația clorofiliană să se desfășoare normal v aloarea higroscopicității
trebuie să fie cuprinsă între 50 -80 %. Nivelul mai redus al umidității relative a aerului
influențează negativ desfășurarea proceselor fiziologice. La valori ale higroscopicității < 40 %
fotosinteza scade foarte mult iar dacă se î nregistrează < 20 % fotosinteza este blocată
(Șerdinescu și colab,, 1994= .
Pe parcursul perioadei de vegetație valorile optime ale higroscopicității sunt: pentru
creșterea lăstarilor 70 -80%; la înflorit > 55%; la maturarea boabelor 50 -60%. Dacă la înf lorit
higroscopicitatea aerului scade sub 25 % are loc deshidratarea stigmatelor, polenizarea și
fecundarea fiind compromise (Stoev K, 1978) .
Valoarea umidității solului este determinată de aportul de apă din precipitații și de
nivelul pânzei freatice, d e natura, textura și structura solului, de condițiile de temperatură și de
agrotehnica aplicată. Umiditatea optimă a solului este de 50 -80 % din I.U.A.. Valorile mai
mari sunt favorabile pentru creșterea lăstarilor, iar cele mai mici, pentru maturarea boab elor .
Pe măsura scăderii umidității solului se reduce asimilația și creșterea lăstarilor, întârzie
înfloritul, are loc încetinirea creșterii lăstarilor.
Transpirația reprezintă principalul factor care influentează aprovizionarea cu
apă. La vița de vie t ranspirația constă în eliminarea apei în stare gazoasă. Deficitul de
saturație cu vapori de apă din atmosferă determină acest proces. Prin transpirație pierderile de
apă absorbită sunt de 99 %. Cu toate aceste pierderi, frunzele trebuie să -și mențină un co nținut

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
23 ridicat de apă (75 – 85 % din greutatea proaspătă), pentru desfășurarea reacțiilor biochimice și
realizarea unei turgescențe pozitive .
Eliminarea apei prin transpirație constituie principala forță care determină transportul
pasiv al sevei brute, rep rezentând motorul fiziologic al alimentării cu apă. Deși consumul de
apă în reacțiile metabolice este mult mai mic decât cel prin transpirație, se poate considera că
fotosinteza și hidroliza contribuie la ridicarea forței de sucțiune a celulelor plantelor prin
produșii osmotic activi de sinteză și de hidroliză.
Mersul diurn și sezonier al transpirației. În decursul a 24 ore transpirația
înregistrează minime și maxime. Ziua, procesul este favorizat de: temperatura ridicată, lumina
intensă, umidit atea atmosferică redusă, cu un maxim la amiază și reduceri spre seară și
dimineață. Pe timp noros sau ploios, intensitatea transpirației este de 7 – 8 ori mai slabă decât
pe timp senin (Costea D, 2006) .
În cursul perioadei de vegetație transpirația este de 3 ori mai mare la înflorit decât la
creșterea lăstarilor, este deosebit de intensă în perioadele de secetă și scade spre sfârșitul
perioadei de vegetație.
Factorii care influențează transpirația, și implicit și aprovizionarea cu apă, pot fi
grupați în: factori biologici, factori climatici și factori tehnologici.

Elaborarea, transportul și depozitarea produselor de sinteză
La baza elaborării produselor de sinteză la vița de vie se află fotosinteza, ponderea cea
mai mare a substanțelor de rezervă având -o glucidele (în struguri domină glucoza și fructoza,
iar în coarde amidonul).
În condiții normale, procesele metabolice la vița de vie se desfășoară în favoarea
acumulării de materie vegetală, care reprezintă biomasa sintetizată și, din care numai o
anumit ă parte constituie produsul viticol util (strugurii sau butașii pentru înmulțire).
Fotosinteza . Elaborarea materiei vegetale prin acest proces se bazează pe capacitatea
moleculelor de clorofilă de a capta cuantele de lumină și a utiliza această energie în reacțiile
endergonice de fixare și reducere a dioxidului de carbon, ducând la sinteza de substanțe
organice.
Reacțiile biochimice ale procesului fotosintetic se pot schematiza convențional astfel:
CO2 + H2O + clorofilă + substanțe minerale + E = C 6H12O6 + O2.
Unele secvențe ale lanțului de procese din cadrul fotosintezei se produc în prezența
luminii (reacții fotochimice), iar altele în absența luminii (reacții enzimatice).

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
24 În faza reacțiilor fotochimice au loc: absorbția CO 2 din atmosferă, captare a energiei
solare de către pigmenții clorofilieni și convertirea ei în energie chimică, prin declanșarea
transferului de electroni energizanți cu formarea adenozintrifosfat (ATP), substanță bogată în
energie și, a unui reducător primar (NADPH 2).
În faza metabolică (de întuneric) au loc încorporarea CO 2 pe un acceptor (1 – 5
difosforibuloză), formarea de glucide prin reacțiile ciclului Calvin (Ciclul C 3) utilizând
energia înmagazinată în ATP și NADPH 2 și înglobarea, transformarea și polimerizarea lor în
substanțe organice complexe.
La vița de vie principalele produse ale fotosintezei sunt glucidele (zaharoza,
glucoza, fructoza și rafinoza). În cantități mai reduse se formează acizii organici (acidul
oxalic, acidul tartric, acidul citric, acidul malic , acidul succinic) și aminoacizii (cistină,
histidină, alanină, acidul asparagic, proline, metionină, valină, lizină ș.a.). Fotosinteza la vița
de vie se caracterizează prin nivel, ritm și grad de răspuns la factorii ecologici și
agrofitotehnici (Mărăcinea nu L.C. 2007) .
Transportul și depozitarea produselor fotosintezei. Glucidele produse prin
fotosinteză sunt translocate prin difuziune până la vasele liberiene sub formă de glucoză și
fructoză. La nivelul vaselor liberiene glucidele se transformă în zaharo ză, formă în care
circulă prin aceste vase până la locurile de folosire la alte sinteze sau la locurile de depozitare.
Viteza de transport prin vase este cu mult mai mare atingând 60 cm/oră (după Georgescu
Magdalena și colab 1991 ).
Sensul de circulați e a glucidelor prin lăstari este diferit (ascendent și descendent),
în funcție de faza de creștere.La început, circulația este dominant acropetală mai apoi începe
circulația bazipetală a produselor de la frunzele din jumătatea inferioară a lăstarului și se
menține circulația acropetală a frunzelor din jumătatea superioară. Ajunse la locurile de
depozitare, glucidele se transformă în funcție de locul unde sunt depozitate și faza de
depozitare ( Olteanu I., 2000 ).
Glucidele depozitate în țesuturile lăstarulu i, coardelor ș.a. se polimerizează în cea mai
mare măsură în amidon. În struguri, glucidele sunt degradate în acizi bi și tricarboxilici sau
depozitate sub formă de glucoză și fructoză. Degradarea în acizi nu se produce până la
intrarea în pârgă. După intr area în pârgă domină acumularea sub formă de glucoză și fructoză.
Există chiar părerea că unii acizi (acidul malic) refac glucidele din care au provenit.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
25 Respirația
Prin respirație, substanțele organi ce de sinteză sufe ră trans formări biochimice cu
eliberare de energie și produși intermediari, din care unii folosesc la sinteze noi. Consumul de
substanțe organice de rezervă prin respirație este relativ mic.
Fenomenele respiratorii sunt procese oxido -reducătoare prin care glucide le sunt de
obicei oxidate complet, până la formarea produșilor de echilibru chimic (CO 2 + H2O) și
eliberarea de energie (674 kcal). Ea are loc în toate organele vițelor, mai ales în cele tinere,
unde metabolismul este deosebit de accentuat.
Hexozele de si nteză sau rezultate prin fotosinteză sunt descompuse până la acizi care
se combină cu amoniacul și duc la sinteza de aminoacizi și proteine. La sinteza proteinelor
este folosită o parte din dioxidul de carbon asimilat (la vița de vie se pare mai puțin de o
treime, dependent de conținutul în azot al mediului de absorbție). Unii acizi rezultați din
degradarea glucidelor sunt precursori ai formării acizilor grași.
Degradarea protidelor și lipidelor se produce, ca și cea a glucidelor, în diverse procese
metab olice. La aprovizionarea redusă cu azot sau la temperaturi ridicate, când fotosinteza
încetează, începe degradarea protidelor până la amoniac. Degradarea lipidelor are loc până la
acizi tricarboxilici, care continuă degradarea până la dioxidul de carbon și apă sau se combină
cu amoniacul.
Prin respirație se produce degradarea glucidelor, lipidelor și protidelor. Respirația ca și
fotosinteza și biosinteza se desfășoară în corelație cu condițiile de mediu. Degradarea
biochimică a amidonului din coarde are i mportanță în rezistența la ger a vițelor și pornirea în
vegetație.
Substanțele care se consumă în respirație sunt, îndeosebi, reprezentate de zaharuri și
acizii organici. Raportul dintre cantitatea de CO 2 eliminată și cantitatea de O 2 absorbită,
pentru ox idarea unei molecule de glucoză (câtul respirator), poate avea valori apropiate de
unitate (la frunze) indicând că, substanțele folosite în respirație sunt zaharurile, sau mai mari
decât unitatea (la boabele tinere), indicând că substanțele folosite în res pirație sunt cu
precădere acizii organici (www .scritub.com)
Mersul diurn și sezonier al respirației . În aceleași condiții de mediu intensitatea
respirației variază în decursul a 24 ore , după legea perioadei maxime. Aceasta crește de
dimineața până la ore le 13 – 14, când se atinge un maxim, urmat de scăderi spre seară. Ziua,
respirația este mai intensă decât noaptea.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
26 Procesul prezintă și o variație sezonieră având creșteri în intensitate de la dezmugurit
la creșterea lăstarilor și în faza de creștere a bo abelor, cu scăderi la înflorit și de la pârgă la
maturarea boabelor și a lemnului.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
27

CAPITOLUL 3
MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT ȘI METODA DE CERCETARE

3.1CADRUL NATURAL ÎN CA RE S -AU REALIZAT EXPERIEN ȚELE

CENTRUL VITICOL OPRI ȘOR -AREAL VITICOL AL ROM ÂNIEI CU
VOCAȚIE PENTRU OBȚIN EREA VINURILOR DE ÎN ALTĂ CALITATE
Cultivarea viței de vie, o plantă foarte răspândită pe glob și cu mari valențe ecologice,
este posibilă pe toate continentele, în ambele emisfere, asigurând obținerea un or produse de
calitate între izotermele 90 și 250C fiind o cultură profitabilă în climat temperat, subtropical și
tropical.
În țara noastră, arealele viticole în care se obțin vinuri roșii , în special cele de calitate
superioară, se află în apropierea pa ralelei 45ș, adică pe o fâșie situată aproximativ la distanță
egală între Ecuator și Polul nord, ceea ce explică, alături de limita inferioară a condițiilor
optime a izotermei medii anuale de 9°C și a altor factori naturali, înaltul grad de favorabilitate
pe care -l găsește viticultura în România.
Este demn de remarcat faptul că în Oltenia, încă din cele mai vechi timpuri, plantațiile
viticole erau diseminate pe aproape întregul teritoriu al regiunii, pentru a exploata potențialul
locurilor cu maximă vocație viticolă (Dinu I.V., 1998 citat de Popa A, 2007 ).
Regiunea viticolă Dealurile Munteniei și Olteniei este formată din terenurile viticole
din vecinătatea Subcarpaților Meridionali de curbură, de la Halânga (județul Mehedinți) și
Segarcea (județul Dolj) la vest și până la Râmnicu Sărat la est, pe o lungime de câteva sute de
kilometri și o lățime variabilă de 1 -2 kilometri până la câteva zeci de kilometri (Popa A.,
2007).
Relieful din zonă oferă un cadru ecologic favorabil culturii viței de vie, vechimea
acestei îndeletniciri pe meleagurile oltene fiind atestată cu multe secole în urmă de înscrisurile
vremii.
Printre importantele zone din țara noastră cu condiții excelente pentru cultura viței de
vie se numără și regiunea cuprinsă între Olt, Dunăre și Carpaț ii sudici, adică teritoriul
cunoscut sub numele de Oltenia. Se menționează că în acest vast teritoriu al României cultura
viței de vie și prepararea vinului au o tradiție îndelungată ( Olteanu I, 2000 ).
Importanț a viticulturii pentru oamenii ca re trăiau în Oltenia reiese concludent și din
faptul că în această provincie istorică a României, exista la sfârșitul secolului al XIX -lea cel

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
28 mai mare număr de proprietari viticultori, aceștia reprezentând 38,5% din totalul viticultorilor
din țara noastră. Numărul mar e de soiuri autohtone locale, metode tradiționale de cultură a
viței de vie, anumite tipuri de vinuri specifice zonei sunt dovezi sigure în susținerea afirmației
de mai sus.
Existența plantațiilor viticole în centre desemnate pe aproape întregul spațiu al regiunii,
în scopul valorificării potențialului arealelor cu maximă vocație viticolă, este o altă
caracteristică a viticulturii din Oltenia

Figura 3.1 Regiunile viticole din România completate cu zonarea agroclimatică
dupa Olteanu I, 2000

Arealul deli mitat pentru denumirea de origine controlată “MEHEDINȚI” din care
face parte și centrul viticol OPRIȘOR acopera două podgorii: podgoria Severinului și
podgoria Plaiurile Drâncei (sauroavezza4.xoom.it -virgiliowiyard -olteniei -doc-ig.).
Podgoria Severinului este situată în extremitatea sud -vestică a Podisului Getic,
respectiv pe Dealurile Motrului, și în zona de contact a acestora cu Podișul Mehedinți. Cele
două centre viticole ale podgoriei sunt situate aproximativ pe aceeași paralelă (42°42’
latitudine nord ică), dar distanțate între ele la circa 30 km linie aeriană. Administrativ,
podgoria se găsește în județul Mehedinți (www .onvpv.ro)

Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu subdenumirea de origine “GOLUL
DRINCEI” cuprinde și Com una. Oprișor – satele Oprișor , Prisăceaua;

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
29

Fotografia 3.1 Imagine din Oprisor ( original)
.
Cadrul natural
Relieful, în cazul podgoriei Plaiurile Drincei, este reprez entat prin sectoare a doua
unităti geomorfologice importante: Podișul Getic și Câmpia Olteniei. Podișul Ge tic particip ă
prin partea sudic ă a Câmpiei piemontane înalte a Bălăcitei într -un complex de coline V -E în
partea nordica, cu altitudini în jur de 300 m, și de platouri cvasitubulare suspendate în partea
centrala a regiun ii, cu înclinare spre S și S-E. Câmpia Olteniei participa aici prin treptele mai
înalte ale Câmpiei Blahniței si, parțial, ale Câmpiei Desnățuiului. În cazul podgoriei
Severinului relieful aparține la două subunități ale Podișului Getic, respectiv Depresiu nea
Severinului și Colinele Corcovei. Relieful Depresiunii Severinului are aspect colinar în
jumătatea nordică și se continuă spre sud cu terasele netede ale Dunării. Colinele Tutovei
coboară spre sud și sud-est de la circa 400 d e m la 200 m altitudine abs olută. Pantele frontale
ale colinelor sunt în jur de 5°.
Existenta unor plantații viticole pe actualul teritoriu (figura 2.2) al denumirii de
origine controlată “MEHEDINȚI” este consemnată încă din cele mai vechi timpuri în diferite
zapisuri, jalbe, acte d e vânzare -cumpărare, danii, învoieli. Printr -un document din 8 ianuarie
1407, Mircea cel Bătrân (1386 -1418) dăruiește și întărește mânăstirii Cozia un obroc anual de
grâu și vin. De -a lungul timpului se consemnează ca în aceasta zona se practica viticultur a.
St. C. Teodorescu și M. Gheorghița (1970) consemnau ca la mijlocul secolului al XIX -lea,
Orevița și Golul Drâncei constituiau podgoriile cele mai mari ale Meh edințiului (Popa, A .,

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
30 2007)
In anul 1900, C.V. Munteanu și C. Roman, într -o lucrare intitulata “Vinurile
României. Studiul economic și chimic”, reliefează, cu ajutorul datelor analitice, ca vinurile
roșii de Mehedinți erau alcoolice, bogate în extract și cu un conținut ridicat în substanțe
minerale (Dejeu L, 2010) .
Dintr -o statistică din 3 decembrie 1832, reiese că în județul Mehedinți exista o
suprafață de 5341 pogoane de viță de vie. împroprietărirea din august 1864 a stimulat
extinderea plantațiilor viticole încât, după grâu și porumb, vinul ocupă în județul Mehedinți
locul trei la export.
Vinuril e obținute în această podgorie sunt vinuri alcoolice, corpolente, bogate în
extract și cu un conținut ridicat în substanțe minerale, fapt datorat așezării plantațiilor pe
soluri brun -roșcate și cernoziomurile levigate, ambele fiind avantajate de textura mi jlocie,
local grosiera, sau argilo -lutoas ă, caracteristicile fizice și chimice ale acestor soluri fiind
dintre cele mai favorabile pentru cultura vitei de vie. Solurile de fond în aria centrului Dealul
Viilor din Depresiunea Severinului sunt solurile brun -roșcate, normale sau slab -moderat
erodate pe versanți, urmate de soluri brune sau/si soluri slab podzolite, moderat -puternic
erodate pe pante și soluri aluviale pe terasele de luncă ale Topolniței .
Solurile predominant brune și brun roșcat de pădure caract eristice Podișului Getic își
au reputația bazată pe calitatea deosebită a vinurilor aromate de Tămâioasa Românească și
Sauvignon, iar cele ușoare și calde bogate în calcar constituite din pietrișuri aluvionare sunt
recunoscute pentru vestitele vinuri roșii pe care le produc
.

Fotografia 3.2 Imagini din plantație –sol brun roșcat de pădure (original)

Plantațiile viticole beneficiază de expoziție sudică, sud -vestică sau sud -estică,

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
31 majoritatea plantațiilor fiind situate pe pante line și plat ouri. Marea cantitate de radiație
solară, resursele heliotermice bogate și precipitațiile atmosferice reduse, constituie un factor
important al calității vinurilor. Vinurile produse aici sunt vinuri pretabile la învechire.

Acest ecosistem asigură cele mai mari resurse heliotermice din cadrul podgoriilor
subcarpatice care, alături de regimul echilibrat de precipitații cre ează condiții optime de
supramaturare.
Există un factor “sol – climă – soi – vremea cul esului – tehnologii de cultură și oeno –
tehnice” al ături de vecinătatea Dunării și a pădurilor care diferențiază aceste vinuri și care
distinge zona Vânju Mare Orevița ca una din zonele producătoare de vinuri de cea mai înaltă
calitate.
„La noi se adună cele mai multe ore de solarizare de peste an (4000 față de o medie
mulțumitoare de 2500) și, să nu uităm, tot pe la noi trece singurul culoar de climă
mediteraneana din România. Uitați -vă pe hartă și veți constata că suntem mai aproape de
Adriatică decât de Marea Neagră” declara viticultorii din Vânju mare (Popa A, 2000) .
Denumirea de origine controlată “MEHEDINȚI” nu a rămas ancorată în trecut:
soiurile noi introduse, tehnologiile noi de cultură cât și de vinificație au adus -o în prezent la o
reputație remarcabilă.
Soiurile de struguri care pot f i folosite pentru obținerea vinurilor cu D.O.C. „MEHEDINȚI”
sunt următoarele:
– soiuri albe: Tămâioasă Românească, Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot Gris, Chardonnay,
Fetească Regală, Fetească Alba, Riesling Italian, Viognier.
– soiuri roșii: Cabernet Sauvignon , Cabernet Franc, Syrah , Pinot Noir, Fetească Neagră,
Marcelan, Syrah, Novac, Negru de Drăgășani.

3.2 MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT

CABERNET SAUVIGNON

Sinonime. Petite Vidure, Vidure, Petit Cabernet ș.a. (Franța), Burdeos Tinto (Spania).
Origine. Este un soi de origine franceză, considerat cel mai nobil și mai celebru soi
pentru vinuri roșii de calitate superioară.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
32 Areal de răspândire. Alături de soiul Merlot, Cabernet -Sauvignon este considerat cel
mai răspândit în cultură la nivel mondial, totalizând cca. 140.000 ha (după Galet P., 2000). Pe
suprafețe mari se cultivă în: Franța, Spania, Italia, Rusia, Bulgaria, România, California ș.a.
În România se întâlnește aproape în toate podgoriile specializate în producerea
vinurilor roșii, ocupând cea mai mare pondere în cultură dintre soiurile pentru vinuri roșii,
cca. 11.500 ha (după Oșlobeanu M. și colab., 1991).
Caractere morfologice. Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza
adultă este aproape rotundă, pentalobată cu tendințe de heptalob are. Sinusurile laterale sunt
profunde, închise circular sau triunghiular. Sinusul pețiolar este închis, circular sau oviform.
Sinusurile laterale suplimentare de pe lobul terminal sunt deschise, în formă de „U”. Strugurii
sunt mici, conici, deseori uniari pați, lacși. Boabele sunt sferice, mici, cu pieliță groasă,
colorată în roșu -violaceu închis, intens pruinată (brumată). Miezul este zemos, cu gust ierbos
– Planșa 42.
Caracteristici agrobiologice. Soiul Cabernet Sauvignon are o perioadă de vegetație
mijlocie către lungă (180 -190 zile) și o vigoare de creștere mare către mijlocie. Fertilitatea și
productivitatea sunt mijlocii, însă foarte variabile în funcție de biotip, în medie 50 -60% lăstari
fertili, c.f.a.=1,5 -1,6 și c.f.r.=0,6 -0,7.
În ceea ce prives c rezistențele biologice ale acestui soi, el se comportă ca un soi cu
rezistență bună la putregai cenușiu (datorită grosimii pieliței), rezistență mijlocie la ger ( –
22… -200C), mană și secetă. Galet P. (1990) îl menționează totuși ca un soi cu sensibilitate
ridicată la secetă, în special în condițiile din sudul Franței. De asemenea, prezintă sensibilitate
ridicată la făinare, antracnoză și o relativă sensibilitate la acarieni (Olteanu I . și colab, 2002)
Caracteristici tehnologice. Soiul ajunge la maturitate deplină în decada a II -a și a III –
a a lunii septembrie, când acumulează 200 -210 g/l zaharuri în must și un conținut în compuși
fenolici ridicat, egalându -l pe cel al soiului Alicante Bouschet. Datorită pieliței groase,
supramaturarea boabelor este lentă aj ungând la 220 -240 g/l zaharuri în must, aciditatea
rămânând tot ridicată (5,3 -7,8 g/l aciditate totală exprimată în H 2SO 4, tabelul de mai jos ).

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
33 Tabelul 3.1
Potențialul calitativ al soiului Cabernet -Sauvignon la maturitatea tehnologică, în funcție
de arealul de cultură (după Olteanu I și colab, 2002)
Podgoria sau centrul
viticol Calitatea strugurilor Sursa bibliografică
Zahăr (g/l) Aciditate totală (g/l
H2SO 4)
Valea Călugărească
236 – 192214
7,8 – 4,05,7 Oșlobeanu M. și
colab., 1991
Banu Mărăcine
222,0 – 202,2209,7
5,7 – 4,04,8 Giugea N., Olteanu
I., 2001

Soiul Cabernet -Sauvignon se remarcă, de asemenea, printr -un conținut ridicat de
antocieni , la recoltat acesta fiind în medie cuprins între 1175,6 -1200 mg /kg struguri (Măcău
I., 1994; Giugea N., 2001).
Particularități agrofitotehnice. Studiile comparative privind producția de struguri
realizată la diferitele forme de conducere au demonstrat că în centrul viticol Orevița, la vițele
conduse sub forma de Guyot pe tulpină, s -au înregistrat sporuri de 32 % iar la cordon pe
tulpină 21% comparativ cu tipul clasic de conducere; în podgoria Dealurile Craiovei sporul de
producție la conducerea cordon pe tulpină a fost de 53 % comparativ cu condu cerea clasică .
Încărcăt ura recomandată este de 16 -22 muguri/m2, repartizată pe coarde de 10 -12 muguri.
Producția și destinația acesteia. Soiul Cabernet -Sauvignon are un potențial productiv
relativ scăzut, în medie 5 – 7 t/ha. Aceasta s -ar datora existenței în cultură a biotipuri lor mai
puțin valoroase, ceea ce a impus aplicarea selecției clonale. Este destinat producerii vinurilor
de înaltă calitate, din categoriile D.O.C. și D.O.C.C.
Celebrele vinuri roșii din regiunea Bordeaux (Podgoria Médoc) au în componență
până la 75% Caber net-Sauvignon, restul fiind reprezentat de Cabernet Franc, Merlot sau Petit
Verdot (după Larousse, 1995 , citat de Olteanu I, și colab 2002 ).
Areale de cultivare. Pentru obținerea de vinuri roșii de calitate superioară (V.R.C.S.)
se cultivă în regiunile vi ticole: Dealurile Moldovei (subzona nordică – Uricani, subzona sudică
și partea de sud a județului Vrancea); Colinele și dealurile pericarpatice din sud (subzona
Olteniei și Munteniei); Dealurile Crișanei și Maramureșului (Miniș); Colinele Dobrogei
(subzon a județului Constanța și Tulcea) și Terasele Dunării. Figurează ca soi recomandat în
47 centre viticole și ca soi autorizat în 27 centre viticole .

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
34

BERLANDIERI X RIPARIA KOBER 5 BB

Origine. A fost obținut din populațiile Berlandieri x Riparia Teleki tipu l 5 prin selecție
clonală, de către Franz Kober (1920) în Austria.
Areal de cultură. Este portaltoiul cel mai răspândit din această grupă, ocupând cele
mai mari suprafețe în Austria, Germania, Italia, Elveția, Franța, Luxemburg, Ungaria, Rusia.
Se cultivă mai puțin în: Spania, Portugalia, Grecia, Algeria și Tunisia.În România se folosește
ca portaltoi în toate podgoriile.
Comportarea în plantația de portaltoi . Perioada de vegetație activă este de 170 -190
zile. Are un sistem radicular foarte puternic și foar te ramificat.
Pe tipul de sol: cernoziom castaniu carbonatat a format mai multe rădăcini de schelet
decât alți portaltoi.
Rădăcinile portaltoiului pătrund de la 1,6 la 7 m adâncime ( Pomohaci N ., 1966 , citat
de Olteanu I și colab, 2002 ). Este rezistent la s ecetă. Prezintă vigoare foarte mare, de aceea se
recomandă executarea plivitului.
Comportarea în școala de vițe. Prinderea la altoire este foarte bună 43,2 -49,4 %
(Olteanu I ., 2000 ).
Comportarea în viile pe rod. Are rezistență foarte bună la filoxeră. Rezi stența la
cloroză este bună, maxim 21 % .
Prezintă rezistență bună la secetă, datorită sistemului radicular puternic.
Soiurile altoite pe acest portaltoi au o vigoare foarte mare.
Se adaptează bine pe majoritatea tipurilor de sol. În arealele nordice de cu ltură a viței
de vie, pe solurile fertile de pe platouri precum și pe cele amplasate la baza pantei, soiurile
altoite pe Kober 5 BB prezintă creșteri vegetative luxuriante, care favorizează meierea și
mărgeluirea, întârzie maturarea strugurilor și nu -și ma turează bine lemnul, prejudiciind
producțiile cantitativ și calitativ, fiind expuse la acțiunea dăunătoare a gerurilor din iarnă. Pe
solurile fertile nu se recomandă pentru a nu imprima vigoare prea mare, care determină
meierea și mărgeluirea.
În plantaț ia roditoare la soiurile altoite pe Kober 5 BB se practică: distanțe mărite de
plantare, forme de conducere semiînalte și înalte, amplificarea încărcăturii de rodire cu 15 -20

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
35 %, repartizată pe coarde de rod lungi. Astfel, se reduc procentele de meiere și m ărgeluire și se
evită diminuările cantitative și calitative de recoltă.
Clone . În România din populațiile heterogene ale portaltoiului Kober 5 BB, începând
din anul 1935, au fost efectuate și obținute o serie de selecții valoroase: selecția Crăciunel 2 ,
obținută de către Toader M. și Baltagi B. și selecția Crăciunel 25 (omologată în anul 1978).

3.3 MATERIAL ȘI METODĂ

Cercetările au fost realizate în centrul viticol Oprișor, la soiul Cabernet Sauv ignon, la
3 forme de conducere: j oasă, semiînaltă și înaltă. Încărcătura la toate cele 3 sisteme a fost de
28 ochi/planta, respectiv 2 coarde cu lungimea de 12 ochi și 2 cepi de 2 ochi, sistemul de
tăiere aplicat fiind tăierea mixtă
OBIECTIVUL CERCETĂRILOR
obiectivul principal al cercetărilor îl constituie evide nțierea managementului
tehnologic aplicat asupra unor proceselor fiziologice la soiul Cabernet Sauvignon
altoit pe Kober 5BB : dinamica fotosintezei și a fluxului de seva, creșterea și
dezvoltarea viței de vie

Influența managementului tehnologic asupra so iului studiat a fost evaluat prin
intermediul unor indicatori privind:
creșterea ( creșterea lăstarilor, creșterea boabelor)
intensitatea fotosintezei , fluxul de sevă
Acumularea de glucide solubile, acizi organici, antociani;
Dezvoltarea (greutatea boa belor, producția medie la butuc).

Influența managementului tehnologic asupra d esfășurării proceselor fiziologice
a fost evaluată prin observații realizate cu echipamentele MiniPam (pentru fotosinteză),
Greenspan sap flow (fluxul de sevă), spectofo tometru pentru conținutul de antociani

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
36

CAPITOLUL IV
REZULTATE OBȚINUTE

Vița de vie reprezintă un organism complex, dotat cu mecanisme de reglare a
funcționării sale biologice ca răspuns la variațiile condițiilor de mediu. În urma evaluării
compor tării soiului Cabernet Sauvignon altoit pe Kober 5 BB la condițiile variabile de
aprovizionare hidrică s -au obținut următoarele rezultate :

4.1 EVALUAREA CONDIȚ IILOR CLIMATICE
Disponibilitățile climatice care caracterizează un anumit areal viticol, alăt uri de
condițiile pedologice, reprezintă factori determinanți care influențează în mare măsură
creșterea și rodirea plantelor, exprimarea potențialului oeno -productiv al soiului de viță de vie
cultivat.
Anul 2014 se remarca prin cantitatea mare de precipi tații căzute la inceputul și
sfarșitul perioadei de vegetație, in faza de pârgă a strugurilor
Tabelul 4.1
Date climatice din perioada de pârga(septembrie 2014
data Temperatura
maximă Temperature
minimă precipitații
L 01.09.2014 28° 16° 0 mm
Ma 02.09.2014 29° 18° 0 mm
Mi 03.09.2014 25° 18° 34 mm
J 04.09.2014 23° 18° 27 mm
V 05.09.2014 19° 16° 25 mm
S 06.09.2014 22° 16° 6 mm
D 07.09.2014 27° 15° 0 mm
L 08.09.2014 28° 15° 0 mm
Ma 09.09.2014 29° 14° 0 mm
Mi 10.09.2014 29° 15° 0 mm
J 11.09.2014 29° 17° 5 mm
V 12.09.2014 25° 19° 0 mm
S 13.09.2014 26° 19° 1 mm

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
37 D 14.09.2014 22° 16° 99 mm
L 15.09.2014 17° 15° 168 mm
Ma 16.09.2014 17° 14° 20 mm
Mi 17.09.2014 22° 13° 1 mm
J 18.09.2014 23° 12° 0 mm
V 19.09.2014 24° 11° 0 mm
S 20.09.2014 24° 13° 2 mm
D 21.09.2014 26° 13° 0 mm
L 22.09.2014 24° 14° 0 mm
Ma 23.09.2014 17° 12° 0 mm
Mi 24.09.2014 20° 8° 0 mm
J 25.09.2014 19° 6° 0 mm
V 26.09.2014 19° 11° 0 mm
S 27.09.2014 22° 7° 0 mm
D 28.09.2014 24° 7° 0 mm
L 29.09.2014 23° 8° 0 mm
Ma 30.09.2014 26° 7° 0 mm
http://www.accuweather.com/ro/ro/o prisor/284712/september -weather

4.2 EFECTUL MANAGEMEN TULUI TEHNOLOGIC ASU PRA CREȘTERII
LĂSTARILOR
Condițiile variate de mediu determină abateri de la media creșterilor specifice unui
anumit soi, care se reflec tă în final în lungimea și maturarea diferită a lăstarului în funcție de
favorabilitatea condițiilor ecoclimatice.
145,844,8
132,522,5
130,320,1
050100150200
cm
2014 -j 2014 – si 2014- i
lăstar maturat lăstar nematurat

Figura 4.1 Creșterea în lungime a lăstarilor principali la soiul Cabernet Sauvignon

Analizând datele obținut e se observa ca la forma de conducere joasa lungimea
lăstarilor a fost mai mare comparativ cu sistemele de conducere semiînaltă și înaltă intre care
diferențele sunt reduse : 150,4 cm la conducerea joasă , respectiv 155 cm la conducerea
semiînaltă . Gradul d e maturare al lemnului diferă atât in funcție de condițiile climatice din

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
38 anul de cultură cât și în funcție de sistemul de conducere. La sistemul de conducere joasă
lungimea lemnului nematurat a fost mai mare (44,8 cm ) comparativ cu sistemele de
conducere : semiînalt (22,5 cm) și înalt (20,1 cm). Aceasta se datorate condițiilor climatice
caracterizate prin abundența precipitațiilor și un regim termic mai redus în anul 2014, fapt
care a a fectat și producția viticolă.

4.3 EFECTUL MANAGEMENTULUI TEHNO LOGIC ASUPRA CREȘTERII
BOABELOR

Determinarea dimensiunii boabelor s -a făcut conform normelor OIV, executându –
se măsurători la 50 de bace din partea centrală a ciorchinelui, la maturare deplină. Rezultatele
sunt prezentate doar pentru anul 2014 . Prin suprapunere a rezultatelor determinărilor peste
condițiile de aprovizionare hidrică corespunzătoare perioadei de creștere a boabelor am
obținut informații privind efectul conjugat al con dițiilor aprovizionare hidrică ș i al sistemului
de conducere asupra diametrului b oabelor.

Cabernet Sauvignon12,5212,4512,50
9,009,5010,0010,5011,0011,5012,0012,5013,0013,5014,00mm

j și i
Figura 4.2 Efectul managementului tehnologic asupra creșterii boabelor

Din rezultatele obținu te se constată că diferențele î ntre diametrul boabelor î ntre cele
3 form e de conducere sunt mici, 0,5 mm, boabe mai mari fiind la conducerea înaltă 12,52 mm
comparativ cu 12,51mm la cond ucerea semiînaltă și 12,45 mm la conducerea joasă – figura
4.2.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
39

4.4 EFECTUL MANAGEMENTULUI TEHNO LOGIC ASUPRA DIFEREN ȚIERII
MUGURILOR
S-a obs ervat că nivelul de realizare al fructificării este diferit la același soi, chiar la
aceleasi plante, de la un an la altul.
Diferențe sunt datorate procesului de diferențiere a mugurilor prin care se dezvoltă în
muguri primordiile de inflorescență și, ma i apoi, componentele inflorescențelor și florile. În
climatul temperat, și în condiții normale de creștere, diferențierea mugurilor și formarea
organelor florale se desfășoară în două perioade succesive, despărțite de repausul de iarnă.
Diferențierea înce pe de vara și durează până toamna sau chiar până primăvara, la dezmugurit.
Formarea florilor din primordia de inflorescență are loc după ce mugurele latent este activat în
perioada următoare formării lui, cu puțin timp înainte și chiar în timpul dezmugurit ului.
Sistemul de conducere diferit și condițiile climatice din perioada diferențierii au
influențat fertilitatea mugurilor

Figura 4.3 Coeficientul de fertilitate relativ (cfr) la soiul Cabernet Sauvignon

Analiza fertilității soiurilor s -a realizat pr imăvara înainte de înflorit când
inflorescențele sunt ușor de evidențiat . In anul 2014 ca urmare a condițiilor de umiditate
excesiva coeficientul de fertilitate a avut la toate formele de conducere studiate valori sub
potențialul specific soiului Cabernet Sauvignon: 0,7 la conducerea joasă și 0,85 la conducerea
semiînaltă ș i înaltă . – figura 4.3 .
00,10,20,30,40,50,60,70,80,9
2006 j 2006 si 2006 i020040060080010001200
cfr (N) precipitatii anuale (N-1)

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
40
4.5 INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHN OLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLO GICE

Efectul condițiilor variate de aprovizionare hidrică asupra proceselor f iziologice
variază în limite largi fiind dependent de caracteristicile soiului (rezistență sau toleranță mai
mare sau mai că la condiții de secetă), de fenofaza în care acționează, precum și de
intensitatea și durata perioadei cu deficit sau exces hidric.
Determinările pentru evidențierea influenței condițiilor de aprovizionare hidrică asupra
intens ității fotosintezei, s -au reali zat cu echipament ul MiniP am care permite determinarea
concomitentă a indicilor fiziologici, și a condițiilor de microclimat la ni velul frunzelor prin
metodă nedistructivă (fără îndepărtarea frunzei de pe plantă). figura 4.4

Figura 4.4 Determinare cu echipamentul MiniPam

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
41 Păstrarea intactă a frunzelor a oferit posibilitatea realizării tuturor determinărilor la
nivelul aceleiași frunze situată pe lăstar fertil, în vecinătatea inflorescenței sau strugurelui.
Rezultatele obținute au fost prelucrate ulterior pe computer.
Determinările care au vizat evidențierea desfășurării fotosintezei în dinamică anuală.
În acest scop în a II -a decadă a fiecărei luni, în zile însorite, senine, au fost realizate
determinări în 2 zile, la ora 12, rezultatele prezentate în grafice reprezentând media
determinărilor efectuate în cele 2 zile.
jjj
j
j sisisisi
siiii i
i
02468101214
mai iunie iulie august septembrie
j si i

Figura 4.5 Dinamica anuală a fot osintezei la soiul Cabernet Sauvignon in funcție de
sistemul de conducere

La toate formele de conducere fotosinteza prezintă valori mai mici înainte de înflorit
(mai iunie); valorile cresc apoi în f enofaza de creștere intensă (sfâ rșitul lunii iunie și luna
iulie), descresc ușor la pârgă (august), și scad semnificativ la ma turare (septembrie) – figura
4.5.
Determinările realizate au permis evidențierea faptului că la forma de conducere joasă
intensitatea fotosintezei este mai ridicată comparativ cu fo rmele de conducere semiînaltă și
înaltă
Pentru a aprofunda studiul privind efectul condițiilor de umiditate și al formelor de
conducere asupra plantelor studiate, alături de determinările privind fotosinteza a fost
determinat și viteza de circulație a sev ei cu echipamentul SAPFLOW care funcționează pe

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
42 metoda pulsului de căldură. Determinările au fost realizate la 2 butuci alăturați, la fiecare
butuc fiind instalați câte 2 senzori – figura 4.6 .

Figura 4.6 – Senzorii de SapFlow, instalarea și protejare a lor pe vița de vie

In condiții optime de mediu intensitatea transpirației și deci și viteza fluxului de sevă
descrește de la înflorit pană la recoltare . Condițiile diferite de aprovizionare hidrică au făcut
însă ca deplasarea sevei sa se desfășoare cu viteze diferite in funcție de cantitatea de
precipitații căzute . Se remarca viteza mare de deplasare a sevei in lunile iunie și septembrie ca
urmare a cantităților importante de precipitații căzute: Am remarcat de asemenea viteza mai
mare de deplasare a s evei la forma de conduce înaltă determinată de intensitatea mai mare a
transpirației (figura 4. 7).

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
43
02468101214161820
02468101214161820
mai iunie iulie august septembriecm/h
j si i

Figura 4. 7 influența sistemului de conducere și a formei de conducere asupra
vitezei de deplasare a sevei.

4.6 INFLUENȚA MAN AGEMENTULUI TEHNOLOG IC ASUPRA CALITĂȚII ȘI
CANTITĂȚII PRODUCȚIE I OBȚINUTE

Condițiile climatice specifice fiecărui an de cultură și managementul tehnologic
aplicat determină nivelul cantitativ și calitativ al producției obținute.
Tabelul 4.2
Valorile ind icilor de caracterizare a producției obținute
la soiul Cabernet Sauvignon
Glucide
(g/l) Aciditate
(g/l H 2SO 4) Indice
maturare Antociani
(mg) Producția
Kg/butuc
conducere
joasa 184,7 4,7 36.12 1155 850
conducere
semiinalta 190,5 4,6 38.99 1185 975
cond ucere
inalta 195 4,5 41,35 1204 1,05

Analiza cantitativă și calitativă a producției obținute relevă faptul că atât forma de
conducere cât și nivelul de aprovizionare hidrică nefavorabil asociat cu condițiile de
temperatura au influențat în mare măsură pr oducția obținută (tab elul 4.2 ), nivelul producției
obținute fiind cu peste 40% mai mic decât în anii normali

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
44 Ca urmare a cantității mari de precipitații căzute în a doua parte a perioadei de
vegetație , dupa intrarea strugurilor in pârgă calitatea producț iei a avut de suferit fiind sub
potențialul soiului Cabernet Sauvignon pentru centrul viticol Banu Mărăcine
La forma de conducere jo asă atât conținutul de glucide ș i antociani cat și cantitatea
producției obținute la butuc a fost mai mică comparativ cu formele de conducere semiinaltă și
înaltă.
Datorită regimului hidric bogat in precipitații cât și in perioada premergătoare
recoltării cantitatea de antociani din strugurii soiului Cabernet Sauvignon în anul 2014 este
mai mică decât in condiții obișnuite ; conținut mai ridicat au avut strugurii obținuți la varianta
condusă înaltă 1204 mg/l, în timp ce la variantele cu conducere semiînaltă și joasă strugurii au
conținut 1185 respectiv 1155 mg/l antociani

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
45

CONCLUZII

 Forma de conducere diferită asociată cu regimul de aprovizionare hidrică
asociat specific anului de cultură au influențat puternic creșterea și rodirea soiului
Cabernet Sauvignon.
 la forma de conducere joasa lungimea lăstarilor a fost mai mare comparativ cu
sistemele de con ducere semiînaltă și înalta intre care diferențele sunt reduse;
 sistemul de conducere diferit și condițiile climatice din perioada diferențierii
au inf luențat fertilitatea mugurilor pentru anul 2015
 La toate formele de conducere fotosinteza prezintă val ori mai mici înainte de
înflorit (mai iunie); valorile cresc apoi în f enofaza de creștere intensă (sfâ rșitul lunii
iunie și luna iulie), descresc ușor la pârgă (august), și scad semnificativ la maturare
(septembrie); Determinările realizate au permis evi dențierea faptului că la forma de
conducere joasă intensitatea fotosintezei este mai ridicată comparativ cu formele de
conducere semiînaltă și înaltă
 Condițiile diferite de aprovizionare hidrică au făcut însă ca deplasarea sevei sa
se desfășoare cu viteze diferite in funcție de cantitatea de precipitații căzute . Se remarca
viteza mare de deplas are a sevei in lunile iunie și septembrie 2014 ca urmare a
cantităților importante de precipitații căzute:.
 Conținu tul de glucide și antociani câ t și cantitatea pro ducției obținute la butuc
a fost mai mică la forma de conducere joasă comparativ cu formele de conducere
semiînaltă și înaltă.
 Condițiile climatice defavorabile au influențat puternic atât calitatea cat și si
cantitatea producției obținute

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
46

BIBLIOGRAFIE

Burzo I., Toma S., Olteanu I, Dejeu L., Delian Elena, Hoza D. – Fiziologia plantelor de
cultură. Ed. Știința , Chișinău, 1999 .
Bucur Georgeta, 2011 – Viticultura, București
Costea D. C. – Influența regimului de subasigurare hidrică asupra unor parametri
bioproductivi la vița de vie , Teză de doctorat, Universitatea din Craiova, 2005
Costea D.C – Regimul hidric al viței de vie , Editura Universitaria Craiova, 2006
Dejeu L., Petrescu C, Chira A – Hortiviticultură și protecția mediului. EDP Bucureș ti, 1997
Dejeu L, 2010 – Viticultura. Ed Ceres, București
Georgescu Magdalena, Dejeu L. Ionescu P – Ecofiziologia viței de vie. Ed. Ceres, București ,
1991.
Mărăcineanu Liviu, 2007, Agroecosistemul viticol (structur ă, funcții, studii ). Ed.
Universitaria, Craiova
Olteanu I – Viticultură , Editura Universitaria Craiova, 2000.
Olteanu I., Daniela Cichi D.C. Costea, C.L. Mărăcineanu -Viticultură specială –
zonare,ampelografie, tehnologii specifice , Ed. Universitaria, Craiova 2002,
Oșlobeanu M., Macici M., Ge orgescu Magdalena, Stoian V., 1991 – Zonarea soiurilor de viță
de vie în România . Editura Ceres, București.
.Popa A., 2007 , Areale viticole din Oltenia -România cu vocație pentru obținerea vinurilor de
calitate cu denumire de origine controlată (D.O.C) . Analele USAMV Cluj –
Napoca -Seria Horticultură
Stoev K. D. 1978, – Fiziologia viței de vie. Ed Ceres, București
Șerdinescu A., Gavrilescu E., Simu N. – Efectul secetei atmosferice și pedologice asupra
principalelor procese fiziologice la vița de vie. Analele I CVV, 1994.
Teodorescu Șt., Popa A., Sandu Gh. – Oenoclimatul României . Ed Științifică Enciclopedică,
București , 1987.

STUDII PRIVIND INFLUENȚA MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA DESFĂȘURĂRII
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA VIȚA DE VIE
COICA VASILE LEONTIN
__________________________________________________________________________________________
47 http://www.accuweather.com/ro/ro/oprisor/284712/september -eather/284712?monyr=9/
1/2014&view=table
www.oiv.int.
www.onvpv.ro
http://sau roavezza4.xoom.it/virgiliowizard/olteniei -doc-ig
http://www.scritub.com/economie/agricultura/PARTICULARITATI -FIZIOLOGICE –
PR62342.php