Studii Privind Compartimentarea Interioara A Unui Adapost Pentru Vaci DE Lapte In Stabulatie Libera

Economie

Studii Privind Compartimentarea Interioara A Unui Adapost Pentru Vaci DE Lapte In Stabulatie Libera

Byadmin ianuarie 1, 2024

STUDII PRIVIND COMPARTIMENTAREA INTERIOARĂ A UNUI ADĂPOST PENTRU VACI DE LAPTE ÎN STABULAȚIE LIBERĂ

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

Reprezentând o importantă sursă furnizoare de produse alimentare cu valoare biologică superioară și apreciat mijloc de forță animală, creșterea și ameliorarea continuă a diferitelor specii aparținătoare subfamiliei Bovinae, au constituit pentru omenire o permanentă și continuă preocupare. Atenția deosebită și ponderea acestui sector în economia agricolă mondială, sunt cu prisosință ilustrate de faptul că, bovinele asigură peste 96% din producția totală de lapte obținută pe glob, aproape 30% din a celei de carne și circa 90% din totalul pieilor ce se folosesc în industria pielăriei, la care se însumează și numeroase alte subproduse de largă utilizare. Din aceste considerente și datorită faptului că bovinele constituie un mijloc de transformare în produse alimentare biologic superioare a diferitelor resurse vegetale și a unor reziduuri ale industriei alimentare care nu se pot folosi direct de către om, acestea reprezintă 65-66% din totalul efectivelor de animale domestice crescute pe glob (exprimate în U.V.M.) (Maciuc, 2006).

Rolul economic deosebit al bovinelor și cu precădere al taurinelor, pe parcursul timpului, prin însăși existența și exploatarea lor direcțional diferențiată, își găsește expresia în efectul contributiv stimulator asupra dezvoltării vieții materiale și culturale a omenirii, ca element favorizat de întrepătrundere și lărgire a unor civilizații, sau uneori ca izvor de tentație invidie și neînțelegere.

În acest context de interese, îmbinând armonios elementele de interdependență dintre organism și mediu cu influența conștient dirijată a omului, au rezultat diferitele rase și populații actuale care constituie rodul efortului conjugat a numeroase generații de crescători și al cerințelor economice evolutive a societății, corespunzătoare etapelor istorico-sociale parcurse de omenire.

Laptele, este un produs strategic cu impact deosebit asupra copiilor, persoanelor în vârsta, precum și a celor cu diferite afecțiuni.

Creșterea vacilor pentru lapte, ocupație de baza în zona rurala și montană, asigură venituri ritmice și stabile crescătorilor de animale (Acatincăi, 2005).

Susținerea valorificării eficiente a laptelui materie primă va permite realizarea unor investiții în retehnologizarea activității necesare obținerii unor produse lactate controlabile, cu calitate și termene de garanție superioare.

Asigură stabilitatea forței de muncă în zona rurală și montană.·Este sursa sigură pentru schimburile comerciale.·Asigură valorificarea superioară a furajelor realizate pe suprafețele de bază furajeră în sistem natural (pășuni naturale).

Asigurarea necesarului de lapte și produse lactate la nivelul standardelor europene impune realizarea unei încărcături optime de animale pe unitatea de suprafață în vederea utilizării potențialului de producție al bazei furajere.

Stimularea organizării de exploatații eficiente și competitive prin trecerea de la producția destinată autoconsumului la producția comercială conduce la organizarea crescătorilor în asociații în vederea reprezentării intereselor în relațiile cu furnizorii de imputuri și beneficiarii produselor realizate (Diaconescu Natalia, 1993).

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND SISTEMELE DE CREȘTERE ȘI EXPLOATARE A VACILOR DE LAPTE

1.1. Evoluția efectivelor de vaci de lapte la nivel mondial și național

Analizând nivelul mondial al producției de lapte (tabelul 1.1), rezultă fără echivoc aportul bovinelor, care asigură 96,37% din aceasta, respectiv 83,34% de către taurine și 12,97% de bubaline, aspect susținut și de evoluția producției de lapte provenite de la cele două specii în ultimele decenii (tabelul 1.2). La o primă examinare a evoluției acestor producții, se relevă un ritm mediu anual de creștere din ultimii 71 de ani de 2,53%, care însă variază apreciabil în funcție de zona geografică, în funcție de continent variind între 0,97-9,17 % (este de 48,6 % în Africa; 1,43% în America de Nord, de 5,41% în America de Sud, de 9,17% în Asia, de 0,96% în Europa și 2,00% în Oceania).

Tabelul 1.1

Dinamica producției totale de lapte și pe speciile animalelor de fermă

(milioane hectolitrii) (FAO – date prelucrate de autori)

În același timp, această evoluție pune în evidență diferențe apreciabile ca amplitudine și sens, în funcție de zona de referință (tabelul 1.2), aferent condițiilor social-economice specifice țărilor existente în cadrul acestora (tabelul 1.3). În acest sens, este foarte edificatoare evoluția producției medii anuale individuale a efectivelor de vaci exploatate pentru producția de lapte (tabelul 1.4), care deși pe plan mondial are o creștere medie anuală în ultimii 39 de ani de numai 0,58%, variază între limite foarte largi de la un continent și țară la alta, performanțe care însă sunt apreciabil influențate de nivelul avut la începutul intervalului de referință. În același timp, indiferent de zonă și țară, momentul în care amplitudinea nivelului acestei însușiri crește vertiginos, este anul 1990 și care apoi în anul 2000 devine relativ apropiat acelor actuale. De fapt, această evoluție este urmarea firească a perfecționării continue a tehnologiilor de exploatare aplicate și a intensivizării lor. Așa se explică existența unor numeroase ferme de creștere și exploatare a producției medii anuale de peste 10000 kg lapte pe vacă (și chiar peste 14000 kg), respectiv țări ca S.U.A. cu aproape 9000 kg lapte în medie anual pe vacă în exploatare, peste 7000 kg în țări cum sunt Canada, Japonia, Finlanda, Anglia ș.a.

Tabelul 1.2

Evoluția producției de lapte (mii tone)

(FAO – date prelucrate de autori)

Tabelul 1.3

Dinamica de creștere medie anuală a producției de lapte (%)

(FAO – date prelucrate de autori)

Tabelul 1.4

Dinamica producției laptelui de bovine în unele țări (mii tone)

(FAO – date prelucrate de autori)

Desigur, evoluția dezvoltării și consolidarea agriculturii în general, și a creșterii animalelor în special, trebuie interpretată și analizată în contextul marilor prefaceri social-economice ce au marcat pe de o parte intervalul de timp de la ultimul război mondial și anul 1989, iar pe de altă parte, perioada scursă de la acest moment și până în prezent. Fără să facem detalieri, trebuie să amintim totuși, că în urmă cu 60 de ani, agricultura românească a trecut în mod forțat de la mica proprietate la un sistem de concentrare a producției pe baza principiului de proprietate colectivă, ca după 40 de ani să revină brusc la proprietatea privată. În acest interval de timp, au avut loc numeroase modificări sociale, politice, economice și educaționale, care într-un fel sau altul, se resimt și influențează în egală măsură situația socio-economică actuală, baza tenico-materială existentă și nu în ultimul rând, concepția și sentimentele celor care lucrează în domeniul agricol. Chiar dacă dezvoltarea agriculturii și respectiv a creșterii animalelor în țara noastră se încadrează în aceeași problematică ce preocupă în prezent omenirea în general, noi avem de învins și căderile suferite în ultimii ani, fenomen care impune eforturi de redresare suplimentare, măsuri de stimulare și cointeresare deosebite (Velea, 2012).

În contextul asigurării unor producții animaliere care să răspundă cerințelor interne de consum și al unor disponibilități pentru export, în condițiile concurenței specifice a economiei de piață, în cadrul UE și nu numai, creșterea taurinelor în România, vizează în egală măsură existența unor efective numeric corespunzătoare, o structură de rasă potrivită și o valoare genetică ridicată a acestora, aferent cerințelor socio-economice prezente și de perspectivă. În ce privește dinamica efectivelor de bovine (figura 1.1), aceasta poartă amprenta numeroaselor transformări social-economice ce au avut loc în ultimii 100 de ani, de la începutul secolului.

Fig. 1.1 Dinamica de creștere a efectivului de bovine în România

(Statistica MAD, MADR, FAO – Date prelucrate statistic)

În trecut și până în zilele noastre, așa cum de altfel ara menționat anterior, ca evoluție, de la începutul primului război mondial, efectivul de bovine din România a avut o evidentă tendință de scădere până la finele celui de al doilea război mondial, înregistrând pe acest interval o descreștere medie anuală de 1,57% (1914-1945). în următorii 40 de ani se remarcă o creștere accentuată (115,68 %), cu o medie anuală de 2,89 %, moment după care începe o pronunțată scădere, îndeosebi după anul 1990 (fig. 1.1), în prezent efectivul total de bovine fiind cel mai redus din ultimii 100 de ani. Desigur, cauzele acestei evoluții sunt foarte bine cunoscute, motiv pentru care nu insistăm asupra lor, însă subliniem doar câteva dintre consecințele provocate, în primul rând, realizăm una din cele mai scăzute încărcături de bovine la 100 ha teren agricol dintre țările europene, de numai 15 capete, din care 11,74 vaci (Velea, 2012).

În același timp, remarcăm raportul de peste 71% a vacilor din efectivul total de bovine, indicator care subliniază pe de o parte inexistența unor preocupări în direcția producției de carne, iar pe de altă parte, marchează posibilitățile reduse de creștere și de înlocuire a efectivului matcă, respectiv a eficienței și a posibilităților mai scăzute de ameliorare ale acestora.

Sub raportul principalelor producții obținute de la bovine, evidențiem evoluția favorabilă a producției totale de lapte, ca urmare a performanțelor individuale a vacilor, ceea ce determină în ultimii ani o creștere de 70% a producției de lapte medie anuală pe locuitor (1,49% în medie pe an) și de 109% (cu medie anuală de 2,32%) pe unitatea de suprafață teren agricol.

În prezent conform datelor din tabelul 1.5 evoluția dinamicii efectivelor matcă totale de vaci pentru lapte este în continuă descreștere, în 2013 înregistrându-se o valoare de -681 mii capete față de anul 2002.

Efectivul matcă a scăzut treptat din anul 2002 (1759 mii cap), ajungându-se la 1639 mii capete în anul 2008, apoi la 1369 mii cap în anul 2013 (Statistica MAD).

Producția medie de lapte a fost de 3133 l lapte/cap de animal în 2002, crește treptat ajungând la 3688 l/cap în anul 2006, urmând o ușoară descreștere până la 3385 l/cap în anul 2013.

Producția totală de lapte a înregistrat în anul 2002 o valoare de 52761 mii hl din care 5006 mii hl a reprezentat-o producția de lapte marfă.

Tabelul 1.5

Dinamica efectivelor matcă și a producției de lapte în perioada 2001-2013

(Date statistice FAO)

În anii 2003-2004 a urmat o ușoară creștere a producției totale de lapte, urmată de o perioadă de descreștere ajungând în anul 2013 la o producție totală de lapte de 42600 mii hl din care numai 21894 mii hl au reprezentat producția de lapte marfă.

1.2. Importanța, rolul și evoluția tipurilor de adăposturi pentru vaci de lapte

1.2.1. Importanța și rolul adăposturilor pentru vacile de lapte

Prin întreținere și adăpostire a vacilor de lapte se înțelege modul cum sunt ținute în adăposturi și tipurile de adăposturi utilizate, pentru a le asigura condiții optime de igienă, hrănire și mulgere, în vederea exteriorizării capacității lor de producție.

Modul cum sunt întreținute și adăpostite vacile de lapte prezintă o deosebită importanță, prin faptul că exercită o puternică influență asupra producției de lapte din fermele de vaci. Aceasta se explică prin faptul că întreținerea și adăpostirea pot asigura condiții diferențiate de igienă, odihnă, hrănire,. mulgere, care la rândul lor determină obținerea unei producții de lapte mai mari sau mai mici în fermele de vaci. În același timp, modul de întreținere și adăpostire al vacilor determină cheltuieli mai mari sau mai mici, ceea ce duce la ridicarea sau scăderea costului de producție al laptelui (Maciuc, 2006).

Pornind de la cele două considerente – producția de lapte realizată și costurile de producție, în creșterea vacilor de lapte au existatu existat intense preocupări pentru găsirea unor soluții privind întreținerea și adăpostirea vacilor, care să asigure condițiile optime pentru sporirea continuă a producției și reducerea cheltuielilor.

În conturarea modului de întreținere și adăpostire a vacilor de lapte s-a avut în vedere necesitatea asigurării și păstrării stării de sănătate deplină a organismului, cunoscându-se că numai în aceste condiții se poate face o exploatare corespunzătoare.

Datorită preocupărilor pentru găsirea celui mai corespunzător mod de întreținere și adăpostire a vacilor de lapte, precum și a faptului că acestea sunt crescute în regiuni naturale cu climat foarte variabil, în prezent există numeroase și variate procedee referitoare la întreținere și adăpostire. Așa se face că în zonele cu climat temperat întreținerea și adăpostirea vacilor prezintă anumite particularități; în zonele cu climat rece are alte aspecte, iar in zonele calde se pun cu totul alte probleme. Totodată, durata timpului rece și a celui călduros, mai precis raportul dintre iarnă-vară, determină adoptarea unor soluții la sistemul de întreținere și adăpostire a vacilor de lapte (Gligor, 1975, Leonte, 2013).

1.2.2. Evoluția tipurilor de adăposturi pentru vaci de lapte

Pe măsura transformării metodelor tradiționale de creștere și întreținere a animalelor într-o tehnologie de tip industrial a fost necesar să se adopte alte tipuri de construcții, care să corespundă condițiilor impuse de noile procese tehnologice (Călin, 1970).

Clădirile folosite în sistemul tradițional de întreținere și creștere a animalelor erau în majoritatea cazurilor simple adăposturi contra ploii, vântului sau zăpezilor. Aceste construcții nu reușeau să ferească animalele de frigul sau căldura excesive și, mai ales, nu puteau crea în mod permanent microclimatul necesar dezvoltării lor eficiente. Din această cauză s-au constatat pierdea în ce privește numărul animalelor și majorări ale cheltuielilor de întreținere și furajare.

Cercetările efectuate au stabilit că dezvoltarea biologică a materialului viu, în anumite condiții stabilite prin tehnologia de producție, este influențată într-o măsură importantă de soluțiile constructive adoptate pentru construcții și clădiri (Călin, 1970, Cucu, 1994, Leonte, 2006).

Este astăzi cunoscut faptul că animalele domestice, pe măsură ce omul le selecționează într-o anumită direcție de producție, favorabilă necesităților umane, își dezvoltă anumite glande și organe legate de mărirea productivității în domeniul respectiv: carne, lapte, ouă etc. În același timp însă, alte glande și organe se debilitează, datorită suprasolicitărilor fiziologice care au loc în scopul realizării productivității maxime posibile. în aceste condiții trebuie să intervină condițiile de microclimat care, prin parametrii tehnologici stabiliți să suplinească slăbirea anumitor părți ale organismului animal care a devenit foarte sensibil la frig, umiditate sau la alte fenomene climatice (Atanasi, 1986).

A devenit necesară proiectarea și realizarea unor construcții de tip modern, cu structuri de rezistență, elemente de închidere (acoperișuri, pereți, pardoseli, tâmplărie) și instalații, studiate la nivelul cel mai avansat al tehnicii actuale, astfel încât să corespundă proceselor tehnologice aplicate în complexele de tip industrial.

În aceste condiții, sistemele constructive au evoluat către utilizarea unei largi game de materiale de construcții, datorită cărora se pot rezolva pozitiv parametrii tehnologici impuși. De asemenea, se constată tendința generală către utilizarea unor structuri cu gabarite mai mari, care favorizează comasarea clădirilor și aplicarea unor metode de execuție cât mai simple și mai rapide.

Datorită gradului mare de repetare a acelorași tipuri de clădiri în cadrul complexelor zootehnice, s-a impus adoptarea soluțiilor constructive din prefabricate, confecționate centralizat, în fabrici specializate.

Elementele prefabricate sunt studiate continuu, pentru a se obține micșorarea greutății lor proprii și simplificarea îmbinărilor dintre ele. De asemenea trebuie avută în vedere extinderea prefabricării la întreaga clădire, inclusiv elementele de închidere, amenajările interioare și instalațiile aferente (Leonte, 2006, 2013).

Pe această cale, șantierele construcțiilor agricole se transformă în șantiere de montaj, ceea ce conduce la scurtarea substanțială a perioadei de execuție a lucrărilor.

Odată cu crearea de noi rase de animale de mare productivitate, cerințele acestora față de „mediul extern” s-au modificat mult, încât specialiștii au trebuit să creeze un „mediu artificial” prin adăposturi corespunzătoare, care să le asigure nu numai dezvoltarea ci și obținerea unor producții ridicate și totodată să permită îmbunătățirea lor continuă. Acest lucru este subliniat și mai bine de genetistul Jay Luch, care arată că „fiecare nouă generație de animale trebuie să primească condiții de mediu îmbunătățite, în caz contrar câștigul genetic înregistrat se va pierde" (Blumer, 1973).

În desfășurarea proceselor de producție în creșterea animalelor adăposturile reprezintă o condiție materială strict necesară. În etapa actuală, funcțiile economice ale construcțiilor s-au amplificat, ele devenit un mijloc de muncă, participând direct în procesul de producție (Ioniță M., 1983).

Evoluția adăpostirii animalelor a urmat pe aceea a creșterii animalelor din perioada respectivă. Astfel, într-o primă perioadă 1944-1962 s-a realizat o refacere a efectivelor de animale, o organizare și lărgire a sectoarelor zootehnice din unitățile socialiste. Efectivele erau mici, adăposturile erau simple, aveau capacități reduse, construite din materiale locale.

În perioada următoare, 1962-1970, s-a mers pe calea concentrării efectivelor în mari unități, din care unele specializate. Tehnologia de creștere a făcut progrese însemnate, s-a introdus o alimentație completă, bazată pe rații științifice, cu suplimente de minerale, de vitamine, s-a aplicat o profilaxie sanitar-veterinară destul de severă, cu filtru sanitar la intrare etc. și o profilaxie medicală cu antibiotice furajere, vaccinuri etc. S-au adus îmbunătățiri constructive, sistematizări, construcțiile au fost comasate, s-a introdus mecanizarea. În această perioadă se construiesc primele complexe de creștere a porcinelor, de creștere a păsărilor (Atanasi, 1986).

În cadrul perioadei 1970-1980, în construcția adăposturilor s-a trecut de la sistemul pavilionar la cel comasat.

Sistemul pavilionar este mai simplu de executat, permite accesul animalelor la padocuri și ușurează acțiunile de combatere a bolilor infecțioase. Acest sistem presupune însă respectarea unor distanțe, relativ mari, între adăposturi pentru protecția sanitară și contra incendiilor, rezultând incinte mari pe seama suprafețelor scoase din circuitul agricol. Sunt necesare, de asemenea, lungimi mari de drumuri și rețele întinse pentru alimentarea cu apă și energie electrică și pentru evacuarea dejecțiilor.

Din aceste motive s-a trecut la comasarea construcțiilor pe orizontală, ușurându-se mecanizarea complexă a lucrărilor, reducerea terenurilor ocupate, realizarea de importante economii de investiții, micșorarea pierderilor de căldură prin pereți etc. Pe lângă avantajele enunțate, comasarea pe orizontală prezintă unele dezavantaje: dificultăți în asigurarea luminozității, a scurgerii dejecțiilor, ventilației și mai ales favorizarea apariției și evoluției bolilor transmisibile (Atansi, 1986, Stef, 1996.

Modularea transversală folosește valoarea deschiderii construcției la 15 M si 30 M, astfel că toate adăposturile vor prezenta una din următoarele deschideri: 9m; 10,5m; 12m; 18m; 21m sau 24m. Pentru modularea înălțimii construcțiilor zootehnice s-a adoptat modulul derivat mărit de 3 M sau 6 M.

În unele țări modularea construcțiilor zootehnice este și mai avansată, tinzându-se spre construcții universale, cu posibilitatea de a se folosi cu destinații variate.

De menționat că ponderea fondurilor pentru construirea adăposturilor, din valoarea totală a investițiilor a scăzut sub 60% și a crescut cota parte pentru echiparea tehnică a acestora la peste 40%. Creșterea ponderii mijloacelor de mecanizare și reducere a cheltuielilor de construcții și în viitor, indică accentuarea tendinței spre intensificarea și modernizarea creșterii animalelor în țara noastră (Șerban, 1981).

Ca urmare, în complexele zootehnice mari de stat și intercooperatiste, se aplică soluții constructive moderne, proiecte fundamentate științific și corelate tot mai strâns cu condițiile concrete de climă din diferite regiuni, cu dotări tehnice corespunzătoare cerințelor realizării unui microclimat dirijat.

A fost abandonată tendința greșită de a face „economii" pe seama dotării adăposturilor, care conducea la neasigurarea unor cerințe elementare de igienă și la pierderi prin producții scăzute și prin morbiditate și mortalitate ridicată.

Ca urmare, în 1978 s-au întocmit „proiectele directoare" care au reprezentat un progres în construcțiile zootehnice. În prezent, având la bază o experiență câștigată și ținând seama de modificările unor condiții economice, s-a trecut la o nouă fază, aceea de „modernizare a adăposturilor" în care se urmărește crearea unor condiții corespunzătoare nevoilor fiziologice ale animalelor, în vederea obținerii unor producții cât mai ridicate, cu costuri cât mai reduse și dotarea fermelor cu toate adăposturile, instalațiile și utilajele necesare (Atanasi, 1986, Drăgănescu, 1993).

Astfel, alături de adăposturile pentru vaci, se prevăd maternități-compartimente pentru fătări pentru viței și tineret etc., grupul de muls, alimentarea cu apă, cu energie electrică, depozite și instalații de preparare a furajelor, instalații și utilaje pentru evacuarea dejecțiilor, drumuri, filtru sanitar, împrejmuiri etc. Pentru prima dată se stabilește asigurarea întregului lanț de dotări și utilaje, lipsa oricăreia dintre verigi influențînd negativ producția și eficiența economică a investițiilor făcute în ferma respectivă (Maciuc, 2006).

PARTEA a II-a

CERCETĂRI PROPRII

CAPITOLUL II

DATE MONOGRAFICE DESPRE

S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.R.L., JUDEȚUL IAȘI

2.1. Amplasarea S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A.

Zona în care este situat terenul pe care se va amplasa construcția propusă prin aceasta documentație se află în intravilanul municipiului Pașcani, str. Mihai Viteazul, nr.80, județul Iași, fiind proprietatea S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.A., conform sentinței civile nr.3508/13.09.1995.

S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A. este situată pe strada Mihai Viteazul nr.80 în cartierul Lunca Pașcani, a orașului Pașcani.

Fig. 2.1. Firma S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A.

(foto original)

Orașul Pașcani se găsește în partea de N-E a țării în județul Iași pe valea râului Siret. Accesul în oraș se poate face prin două moduri, pe calea ferată, fiind nod de cale ferată în N-E României și rutier orașul fiind legat de capitala județului prin drumul european E85 și drumul național DN28.

Din punct de vedere geografic, ferma este amplasată în Podișul Moldovei, pe valea Siretului, zona ce se caracterizează prin altitudini de 400-500m, o înclinație a straturilor de la N-S, iar ca forme de relief se regăsesc creste, dealuri prelungi și alunecări de teren.

Ferma este amplasată la poalele dealului Hărmănești, în imediata apropiere a râului Siret, mai exact la o distanță de 800m de acesta și se învecinează cu satele Gâștești în vest la o distanță de 7km, Blăgești în nord la aproximativ 1km, iar în S-E la 5km cu satul Bursuc.

S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A. este o societate cu capital privat și-a început activitatea în 1991, cu un număr de 68 angajați având ca principale domenii de activitate sectorul zootehnic și cultura vegetală.

În cadrul sectorului zootehnic la începutul activității s-au crescut și exploatat porcine și bovine, ulterior s-a optat pentru creșterea păsărilor și a ovinelor. Sectorul ovin deținea animale din rasa Țigaie și Țurcană varietățile neagră, brumărie și albă, exploatate pentru producția de lapte, lână, iar tineretul este îngrășat pe timpul verii și toamna vândut. Actualmente sunt exploatate ovine doar din rasa Țurcană varietatea albă.

Pentru îmbunătățirea însușirilor morfoproductive în ultimul an s-au achiziționat 7 berbeci de rasa Carabașa în vederea realizării unor încrucișări de infuzie și obținerea metișilor care vor fi valorificați pentru producția de carne.

2.2. Condiții pedoclimatice

Însușirile solului și manifestările climei alcătuiesc condițiile în care vegetația și, legat de aceasta creșterea animalelor sunt favorizate sau nu.

Varietatea factorilor pedoclimatici a determinat formarea în cadrul zonei a unui înveliș destul de complex în raport cu suprafața acestuia și situat în zona de silvostepă. În acest areal se întâlnesc diferite tipuri de soluri cum ar fi: molisoluri, argiluvisoluri, soluri hidriholomorfe și soluri slab evoluate.

În ceea ce privește clima, aceasta este specifică zonei Moldovei cu un pronunțat climat temperat continental, cu veri foarte călduroase și cu temperaturi scăzute în timpul iernii spre deosebire de zona de vest unde sunt verile mai puțin secetoase, iar iernile mai blânde. Temperatura medie anuală înregistrată a fost de 9,5°C cu variații ale temperaturii între -36°C și +40°C.

Vânturile predominante suflă din N-V datorită orientării reliefului dar și datorită luncii Siretului.

Media anuală a precipitațiilor înregistrate la Stațiunea Meteorologică din Pașcani a fost de 537,5mm. Cantitatea de precipitații crește începând cu luna martie și scade treptat începând cu luna mai oferind condiții prielnice dezvoltării agriculturii.

Lunca Pașcani se încadrează în zona de silvostepă, partea silvică e reprezentată de păduri de foioase iar în zona de stepă se află terenurile destinate agriculturii.

2.3. Organizarea actuală a societății

S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A. este organizată în două ferme și patru sectoare: o fermă zootehnică și una agricolă, sectorul de fabricare a nutrețurilor combinate, sectorul mecanic, atelierul de tâmplărie și pavilionul administrativ.

Furajele necesare fermei zootehnice sunt produse de ferma vegetală, pe lângă necesarul de furaje pentru animale se produc și alte categorii de nutrețuri destinate vânzării. Ferma vegetală deține o suprafață de 3000ha teren arabil arendat de la proprietari particulari din satele Gâștești, Blăgești și Bursuc.

Ponderea culturilor este configurată astfel: 200ha cereale păioase; 100ha sfeclă de zahăr; 100ha cartofi; 200ha loturi seminciere; 250ha floarea soarelui; 200ha soia; 200ha lucernă; 50ha trifoi; 80ha pășune supraînsămânțată anual, astfel încât pe tot parcursul anului se folosește conveier verde, iar restul până la 3000ha se cultivă porumb.

Pentru executarea lucrărilor necesare culturilor agricole există un parc de mașini agricole dotat cu toate utilajele necesare.

În sectorul zootehnic se cresc și se exploatează vaci de lapte și tineretul aferent, suine, păsări și ovine.

Categoriei vaci de lapte îi sunt repartizate două grajduri cu o suprafață de 900m2 fiecare și o capacitate de 400capete, momentan fiind populat doar un grajd cu 200 capete. Tineretul taurin existent este de 201 capete întreținut într-un grajd cu o capacitate de 300 capete. Maternitatea deține 60 locuri pentru vaci gestante și o creșă cu același număr de locuri. Păsările sunt crescute la sol într-o hală cu o capacitate de 1200 capete. Grajdul destinat suinelor e dotat cu boxe colective și individuale folosit 1a capacitatea lui maximă de 400 capete.

Ovinele exploatate în cadrul fermei sunt ținute vara în stâni organizate pe pășuni, iar pe timpul iernii sunt adăpostite într-un saivan tip semiînchis cu o capacitate de 750 capete ovine.

În cadrul sectorului zootehnic se găsește și parcul de furaje prevăzut cu două fânare cu suprafața de 1200m2 prevăzut cu ventilatoare și un siloz de 1000m2. Fabrica de nutrețuri combinate are a capacitate de 10 tone furaj pe oră, capacitate ce satisface necesitățile fermei.

Tehnologia de furajare este semimecanizată și diferită în funcție de specia și categoria de animale. Retribuirea personalului se face în acord global.

Accesul în fermă este asigurat de o intrare principală și una de serviciu ce se continuă cu drumuri betonate. La intrare este amplasat un filtru sanitar-veterinar și un punct de dezinfecție pentru mașini. Clădirile societății extinzându-se, pe o suprafață de 7 ha.

CAPITOLUL III

SCOPUL CERCETĂRILOR, MATERIALUL ȘI METODELE DE LUCRU

3.1. Scopul cercetărilor

Lucrarea de față are ca scop studierea privind compartimentarea interioară a unui adăpost de vaci de lapte, întreținute în sistemul de stabilație liberă, din cadrul S.C. Lunca Pașcani S.R.L.

Studiul întreprins a avut în vedere modul de organizare al interiorului unui adăpost de vaci de lapte referior la comparimentarea zonelor de furajare, odihnă și defecare.

3.2. Materialul și metoda de lucru

Aspectele luate în studiu au fost urmărite în condițiile de producție din cadrul S.C. Lunca Pașcani S.R.L. în anii 2013-2014, abordându-se aspecte de construcție și funcționalitate a compartimentelor adăpostului de vaci.

Rezultatele obținute au fost apreciate prin metoda comparației datelor culese cu cele prevăzute în literatura de specialitate, cât și printr-o serie de măsurători și calcule efectuate la elementele tehnologice, corelate funcțional cu cerințele biologice ale animalelor, precum și pe baza informațiilor obținute de la angajații din unitatea respectivă.

Pentru scoaterea în evidență a modului de organizare și compartimentare a unui adăpost de vaci de lapte s-a utilizat metoda fotografierii, comparată cu schițele inițiale ale construirii fermei.

S-au putut pune în evidență numeroase aspecte privind elementele constructive de compartimentare interioare a zonele tehnologice.

La final, pe baza datelor obținute s-a făcut interpretarea și elaborarea concluziilor.

CAPITOLUL IV

REZULTATE PRIVIND PARTICULARITĂȚILE CONSTRUCTIVE, FUNCȚIONALE ȘI ORGANIZAREA SPAȚIULUI INTERIOR ÎN ADĂPOSTURILE PENTRU VACI DE LAPTE CU ÎNTREȚINERE ÎN STABULAȚIE LIBERĂ

4.1. Particularități constructive și funcționale ale adăposturilor

Construcția are asigurată alimentarea cu energie electrică din rețeaua publică existentă în zonă prin extinderea rețelei de incintă existente.

Alimentarea cu apă rece se realizează din rețeaua publică existentă în zona prin extinderea rețelei de incintă existente.

Evacuarea apelor uzate menajere se va face prin intermediul unei rețele de incintă către laguna construită în incinta lotului.

ADĂPOST VACI DE LAPTE ÎNTREȚINERE LIBERĂ

Caracteristicile construcției. Funcțiunea construcției propuse este de grajd pentru vaci de lapte. Este constituită dintr-un grajd monobloc pentru bovine. Acesta este alcătuit dintr-un culuar pentru furajare central, spații pentru curățire și boxele de cazare pentru bovine.

Este alcătuit dintr-o structură metalică, acoperit cu panouri sandwich, perimetral închis cu parapeți din zidarie și prelate pentru ventilare.

Dimensiunile maxime ale construcției la nivelul solului sunt: lungime 54,50 m (acoperirea totală 56,00), lățime 29,40 m (acoperirea totală 31,00) (figura 4.1).

Regim de înălțime: P cu H max cornișă = 4,95 m și H max coamă = 9,60 m.

Suprafață construită Sc = 1.736,00 m2 , și suprafață desfășurată Sd = 1.736,00m2.

Construcția proiectată se încadrează la clasa IV de importanță, categoria D – REDUSĂ.

Capacitatea grajdului este de 200 de capete.

Fig. 4.1. Secțiune transversală prin adăpostul de vaci de lapte (foto schiță original)

Din punct de vedere funcțional adăpostul se realizează o construcție monobloc, cu o capacitate de aproximativ 200 capete de vaci pentru lapte. Adăpostul este împărțit de un culoar pentru furajare central, cu o lățime de 4,00 m si boxe pentru vaci stânga/dreapta acestui culoar.

Din punct de vedere constructiv, construcția are fundații izolate din beton armat (figura 4.2).

Fig. 4.2. Schiță originală privind betonarea stâlpișorilor și montajul tubulaturilor

Structura de rezistență constă din cadre metalice. Pentru realizarea stabilității generale, sub întreaga construcție se realizează, conform indicațiilor studiului geotehnic, o pernă de balast de 50 cm grosime. În fața frontului de furajare se întâlnesc pereții cu captură (figura 4.3, 4.4, 4.5 și 4.6)

Fig. 4.3. Schița originală pentru poarta cu captură în frontul de furajare

Fig. 4.4. Schița originală pentru secțiunea cu captură în frontul de furajare

(vedere laterală)

Fig. 4.5. Schița originală pentru secțiunea poartă în frontul de furajare

(vedere laterală)

Fig. 4.6. Schița originală pentru stâlpișorul frontului de furajare

(vedere din față)

Închiderile exterioare se realizează din parapeți de zidărie h=1,50 pe laturile lungi, competate cu prelate până la cota superioară a fațadei, respectiv panouri sandwich pe laturile scurte (figura 4.7).

Finisaje interioare sunt aplicate la pardoseli, care sunt din beton aparent. Pereții vor fi tencuiți, gletuiți și vopsiți cu var lavabil. Tavanele vor fi aparente, din panouri sandwich.

Finisaje exterioare sunt realizate cu materialele de finisaj exterior prevăzute în cadrul proiectului: soclu- beton aparent; fațade – tencuială; învelitoare – panouri sandwich ; tâmplărie – aluminiu; trepte exterioare – beton aparent.

Acoperișul va fi realizat cu panouri sandwich (figura 4.7 și 4.8).

Fig. 4.7. Schița panourilor sandwich și a prelatei până la cota superioară a fațadei

Fig. 4.8. Secțiunea transversală a structurii existente (original)

Suplimentar se amplasează pe cladirea grajdului panouri solare cu o capacitate de 2,88 kW pentru necesarul de consum al fermei. Panourile solare fotovoltaice captează energia solară și o transformă în energie electrică, energie electrică gratuită, nepoluantă și ecologică. Panourile solare fotovoltaice sunt categorizate în funcție de tehnicile folosite în producerea lor în panouri fotovoltaice monocristaline și policristaline. Panourile solare fotovoltaice sunt confecționate din celule fotovoltaice. Aceste celule fotovoltaice sunt făcute din straturi de materiale semiconductoare. Energia solară ajunsă pe suprafața panoului solar fotovoltaic, crează un câmp electric între aceste straturi și astfel se produce curent electric. Panourile solare fotovoltaice pot produce curent și în zilele noroase captând lumina difuză printre nori. Panourile solare fotovoltaice produc curent continuu care este transformat de invertor în curent alternativ de 220V/50Hz (folosit în uz casnic). Se utilizează o instalație cu panouri solare ce produc 2,88 KW.

DEPOZIT FURAJE

Caracteristicile construcției

Funcțiunea construcției propuse este de depozit de furaje. Este constituită dintr-o incintă închisă pe trei laturi de pereți din beton armat, cu două compartimentări suplimentare mobile ce permit dimensionarea celor 3 spații conform necesităților variabile. Închiderile se realizează din elemente prefabricate din beton armat, fără acoperiere (figura 4.11).

Dimensiunile maxime ale construcției la nivelul solului sunt:

• lungime 80,00 m

•lațime 60,00 m

Regim de înălțime: P

H max = 3,10 m;

Suprafață construită – Sc = 4.800,00 mp

Suprafață desfășurată – Sd = 4.800,00 mp

Zona delimitată de modulele despărțitoare este de 80,00×50,00 metri. Pe partea din față a platformei este prevazută o rigolă colectoare care preia scurgerile lichide și le conduce către fosa betonată aflată în imediata vecinătate. Rigola este executată din beton și este acoperită cu dale de beton carosabile.

Betonul din care este realizată platforma este tratat pentru a fi rezistent la mediu acid, iar punerea în operă se face cu panta unică către rigolă.

Construcția proiectată se încadrează la clasa IV de importanță, categoria D – REDUSĂ.

Deasupra canalului colectorse găsesc dale din beton armat prefabricat (figura 4.9).

Fig. 4.9. Model dală carabilă amplasată deasupra canalului colector de capăt

Din punct de vedere funcțional construcția este de depozit de furaje.

Amestecurile de furaje se efectuează în bucătăria furajeră (figura 4.10)

Fig. 4.10. Depozitul de furaje (foto original)

Furajele fibroase sunt depozitate în fânare, sub formă liberă sau sub formă de baloți circulari (figura 4.11 și 4.12).

Fig. 4.11 Fânarul din parcul de furaje (foto original)

Fig. 4.12. Prezentarea baloților (circulari) lucernă din parcul de furaje (foto original)

Din punct de vedere constructiv, construcția este reprezentată de o platformă betonată delimitată perimetral cu parapeți din beton armat (figura 4.13). Pentru a prelua exentualele scurgeri printre pereți se realizează, conform detaliului, o rigola perimetrală deschisă cu panta către rigola principala din fața platformei.

Fig. 4.13. Prezentarea platformei betonate din parcul de furaje, pentru siloz (foto original)

Suplimentar se realizează compartimentarea în trei compartimente variabile ca dimensiune prin elemente prefabricate de beton. În partea din față se realizează o rigolă acoperită, circulabilă auto, pentru preluarea și direcționarea lichidului scurs în timpul producerii silozului de furaj.

Închideri exterioare și compartimentări interioare sunt delimitate prin trei laturi cu elemente prefabricate din beton armat

Finisaje interioare sunt aplicate la pardoseală care este din beton rezistent la mediu acid.

IMPREJMUIREA INCINTEI

Caracteristicile construcției

Împrejmuire a incintei se realizează prin lucrări pe zonele în care nu există gard. Lungimea zonei ce este împrejmuită este de 550ml, cu o înălțime de 2m din tabla. Suplimentar pentru protecție se realizeaza încă o zona de 50cm cu sârmă ghimpată la partea superioară. Sunt prevăzute două porți duble pentru acces auto (figura 4.14).

Din punct de vedere funcțional se realizează lucrări de împrejmuire a incintei pe zonele în care nu exista gard.

Din punct de vedere constructiv se realizează garduri perimetrale cu fundații locale sub stâlpi și soclu din beton armat.

Fig. 4.14. Împrejmuire incintă și poarta principală (foto original)

Nu este cazul pentru închideri exterioare și compartimentări interioare

Finisaje exterioare se realizează cu beton aparent și plasă zincata la garduri

RACORDURI ȘI BRANȘAMENTE

Caracteristicile construcției

Se realizează branșamente pentru asigurarea utilităților (curent și apă, precum și preluarea dejecțiilor și a apelor uzate).

Din punct de vedere constructiv se realizeaza branșamente pentru asigurarea utilităților.

PLATFORME ȘI CIRCULAȚII AUTO

Caracteristicile construcției

Sunt realizate platforme betonate și căi de rulare auto pentru a facilita legăturile funcționale între diversele zone ale fermei, precum și aprovizionarea, manipularea și livrarea materiilor prime și a produselor finite. Suprafața platformelor betonate este de 15.000m2 (figura 4.15).

Fig. 4.15. Platforma auto (foto original)

Din punct de vedere constructiv se realizează platforme betonate și circulație auto, cu strat suport de balast compactat și îmbrăcăminte de beton rutier armat. În zonele în care există deja strat suport din balast, se decopertează o grosime de 10cm balast care a suferit degradări în timp, incluzând și corpuri străine, se reașează un strat de completare de 10cm ce se împănează cu cel rămas și se realizează peste acesta o platformă betonată de 20cm, armată.

Nu este cazul pentru închideri exterioare și compartimentări interioare

Finisaje exterioare se realizează din beton aparent și eton rutier.

Pentru izolarea termică și economia de energie a construcției s-au prevăzut soluții proprii adaptate fiecărei construcții.

În cazul izolării hidrofuge, pentru colectarea și evacuarea apelor meteorice, se prevad jgheaburi și burlane din tablă (figura 4.16). Izolarea hidrofugă a pereților exteriori ai fundației se realizează, conform NP 040/2002, cu membrană bituminoasă.

Fig. 4.16. Jgheab și burlan din tablă (foto original)

Protecția la zgomot. Modul de închidere perimetrală și superioară a construcției asigură protecția la zgomotul aerian și de impact în conformitate cu normativul C 125-2005. Tâmplăria exterioară, din PVC și geam termoizolant asigură o protecție fonică adecvată. De asemenea, planșeele interioare sunt izolate fonic pentru a diminua și atenua zgomotele interioare aeriene și de impact.

Măsuri de protecție civilă. Construcția nu are prevăzut adăpost de apărare civilă. Toate elementele de lemn ale acoperișului au fost obligatoriu ignifugate. Pe căile de evacuare nu se vor depozita obiecte care să le micșoreze gabaritul sau materiale inflamabile.

Amenajări exterioare construcției. Perimetral construcției se realizează un trotuar de gardă cu lățimea de 90cm. Acesta are prevăzută, pentru evacuarea apelor pluviale, o pantă de 2% spre exterior spre rigola perimetrală.

Împrejmuirea proprietății se face cu un gard cu fundație continuă. Soclul gardului cu înălțimea de 30cm nu permite scurgerea apelor metorice de pe o proprietate pe alta. Înălțimea totală a gardului este de 1,70m, partea superioară (0,30-1,70m) este transparentă, din panouri modulate de scândură. Pentru accesul pe proprietate se vor prevedea două porți de acces, una auto și una pietonală. Aleea de acces pietonal este realizată din dale autoblocante, cu o lățime de 1,00m.

4.2. Organizarea spațiului interior în adăposturile pentru vaci de lapte cu întreținere în stabulație liberă

Sectorul exploatării vacilor de lapte din această fermă se compune din trei adăposturi cu capacitatea de 202 locuri, fiecare comunicând între ele printr-un culoar ce face legătura cu grupul de muls. Învelitoarea se sprijină pe grinzi prefabricate din beton, montate pe stâlpi și are două pante inegale formând la coamă un „șed”. Ea este din azbociment ondulat, având o termoizolație din vată minerală și o barieră de vapori din folie de polietilenă

Adăpostul este împărțit în 4 compartimente ce corespund cu 4 loturi de vaci a 50 capete fiecare. La mijlocul construcției și transversal pe aceasta, se află o alee de 6 m lățime ce leagă cele trei grajduri între ele și pe acestea de grupul de muls.

Poarta despărțitoare are 2,30 m, între cușetele bovinelor și este realizată din oțel zincat la cald, diametru 2”, zabrelit cu elemente verticale de rigidizare, cu stâlp, prevăzute cu prinderile aferente pentru lungimi de 6 m. Este prevazută cu montanți și/sau prinderile aferente, pentru lungimi până la 6,00m (figura 4.17).

Fig. 4.17. Poartă despărțitoare între cușete (foto original)

Prelatele motorizate (54+54 m lungime și 1,60 m înălțime) sunt amplasate pe cele două fețe de lungime, la partea superioară a pereților (figura 4.18).

Fig. 4.18. Prelate motorizate (foto original)

Ferestre laterale sunt cu țesut din polietilenă naturală de protecție UV, umbritoare și antivânt cu posibilitate de filtrare aer și nivel divers de umbrire. Sunt echipate cu sistem de manevră cu închidere tip rulou automatizat, iar deschiderea se realizează de jos în sus (figura 4.19).

Fig. 4.19. Ferestre laterale cu țesut din polietilenă naturală de protecție UV

(foto original)

Din punct de vedere funcțional, adăpostul este împărțit în trei zone distincte: zona de odihnă, zonă de acces și zonă de furajare.

4.2.1. Zona de odihnă este constituită din cușete de odihnă, așezate pe patru rânduri, fiecare cușetă având dimensiunea de 2,00×1,10m. Pardoseala cușetei este executată din umplutură de pământ bine compactată, peste care se așterne un strat de 5 cm nisip, deasupra căreia se fixează o pardoseală din cărămidă pe cant. Ea este ridicată cu 25cm față de nivelul aleii de circulație, fiind prevăzută și cu o margine de 8 cm pentru menținerea așternutului.

Compartimentele dintre cușete sunt făcute din țeava neagră și vopsită, montate pe toată lungimea cușetei. Înălțimea despărțiturilor este de 1,10m (figura 4.20 și 4.21).

Fig. 4.20. Secțiune laterală a cușetei de odihnă turnată monolit (foto original)

Fig. 4.21. Cușetă de odihnă (foto original)

Pentru evitarea defecării animalelor pe pat, la partea anterioară a cușetei, la circa 60cm de la perete, este prevăzută o bară limitatoare, reglabilă, care obligă animalul ca la sculare să facă un pas înapoi și să defece pe aleea de circulație (figura 4.22).

Fig. 4.22. Bară limitatoare reglabilă, care obligă animalul ca la sculare să facă un pas înapoi

și să defece pe aleea de circulație (foto original)

Zona de acces este constituită din aleile pe care circulă animalele. Aleile au lățimea de 2,50 m. Pe aceste alei se asigură colectarea dejecțiilor (figura 4.23).

Fig. 4.23. Zonă de acces constituită din alei pe care circulă animalele, dar sunt și colectoare de dejecții (foto original)

Evacuarea acestora se face mecanizat; aleile de circulație sunt prevăzute cu plug-raclor care transportă dejecțiile la canalul central de evacuare ce este construit la mijloc și transversal pe planul adăpostului.

Din canalul central dejecțiile sunt transportate în bazinul colector de dejecții aflat în partea exterioară a adăpostului. De aici dejecțiile sunt preluate cu vidanja și transportate la platforma de dejecții sau pe terenuri agricole.

4.2.2. Zona de furajare este formată din două iesle și o alee centrală de furajare, pe care circulă remorca tehnologică. Aleea are două benzi marginale din beton rutier și o bandă de „ghidaj”, în mijloc, mai înaltă. Administrarea furajelor se face cu remorca tehnologică MDX-5, căruța platforma sau cu racleți montați în iesle.

Ieslea este amplasată în imediata vecinătate a peretelui longitudinal al adăpostului sau central, iar fundul acesteia este situat la o înălțime de 30cm față de nivelul aleii. Ieslea este mărginită jos de o bordură protectoare din beton, cu lățimea de 40cm și înălțimea de 25cm. Această bordură împiedică staționarea animalelor după ce au consumați furajele și înlătură posibilitatea murdăririi ieslei și a furajelor administrate (figura 4.24).

Fig. 4.24. Ieslea pentru consumul de furaje (foto original)

Fronturile de furajare sunt tip autocapturant (54+54 m), de pe fiecare parte a aleii de furajare (compuse din front de furajare, leva de comandă, poartă de introdus în frontul de furajare).

Frontul de furajare este alcătuit din tub oscilant de tip „antisufocare”, realizat din țevi metalice zincate la cald, montate vertical și de captura diametru 1’’1/4, două bare orizontale de 2” și stâlpi de susținere de 3”.

Completat cu garnituri anti-zgomot și dispozitiv pentru deblocare și captură selectivă, 144 bucăți. Leva de comandă acționează frontului de furajare, 18 bucăți (figura 4.25).

Fig. 4.25. Front de furajare (foto original)

Poarta de introdus în frontul de furajare este acționată manual, realizată din țeavă 1”1/4. Tabla de reținere inferioară și închidere semiautomată cu opritor, 18 bucăți

Adăpătoare basculantă este montată în zona cușetelor (9+9 buc), cu nivel constant, dimensiune 1 m lungime, realizată din oțel cu protecție, cu dispozitiv pentru o curățare rapidă și schimbarea apei.

Alimentare cu apă se realizează pe dreapta sau stânga, având montat cu racord rotitor Ø 3/4" (figura 4.26 și 4.27).

Fig. 4.26. Adăpătoare basculantă (foto original)

Fig. 4.27. Adăpătoare cu protecții laterale din țeavă zincată (foto original)

Completată cu protecții laterale din țeavă zincată, cu suport de fixare la perete sau în podea și plutitor anti-îngheț manual, cu dimensiunea de 1,00 x 0,40m fiecare.

4.2.3. Zona de defecare este reprezentată prin sistem de raclare a dejecțiilor cu evaucarea acestora la capătul grajdului.

Sistemul de raclare are o lățime de 4 m/raclor situat pe fiecare parte a aleii de furajare care curăță dejecțiile și le conduc către fosa colectoare de pe capătul grajdului.

Canal de ghidaj pentru alunecarea barei UNP 100, este realizat din oțel special, profil omega, și ancorajele necesare pentru fixare în pardoseală au o lungime 60+60m.

Bara de tracțiune profilată este din oțel vopsit, inclusiv opritoarele de inversiune și susținere, dotate cu patine de alunecare antiuzură, profil UNP100 cu o lungime 60+60m (figura 4.28).

Fig. 4.28. Zonă de defecare cu plug raclor cu vedere din față și lateral (foto original)

Grup raclor cu bare zincate basculante tip fluture, incluzând grup de inversiune cu funcționare mecanică de contrabalansare, toate din metal special vopsit la două mâini și finisat, pentru o lățime de 4m fiecare, câte 1+1 buc.

Grup de impingere cu propulsor oleo-dinamic include un cadru de bază pentru ancorajul în pardoseală, cu ghidaje de alunecare cu patine antiuzură, cilindroleodinamic cu dublu efect, centrala oleodinamică cu rezervor din oțel, inclusiv ulei hidraulic special pentru temperaturi joase, valva de inversiune pilotată, valva de maximă presiune, filtre de protecție cu trei nivele, indicator de nivel pentru ulei, manometru de reglaj, motor electric, carter din oțel inox și tablou electric de comandă la capăt de linie cu oprire, complet cu cadru reglabil și carter. Grup oleodinamic cu carcasă de înglobare realizat "SUBCOTAO".

Dejecțiile sunt colectate la capătul adăpostului (figura 4.29).

Fig. 4.29. Bazin colectare dejecții (foto original)

Stație de pompare și amestecare a decțiilor din fosa de capăt către canalul colector existent pe amplasament, este un sistem alcătuit din: electropompă, accesorii de legatură, racord special, tablou electric, amestecător electric cu accesorii.

Electropompa cu motor electric extern este echipată complet cu motor, arbore de transmisie pe baie de ulei și dispozitiv mărunțitor de aspirație, pentru o profunzime a bazinului de 4 m și o putere 15 Kw. Accesoriile de legatură și racorduri sunt pentru o completă montare a pompei, inclusiv tubul PVC PN6diam 160 cu juncțiuni tip pahar, inclusiv racorduri de 160m pentru deversarea în canalul de scurgere (figura 4.30).

Fig. 4.30. Stația de pompare și amestec a dejecțiilor (foto original)

Racord special „Y”, complet prevăzut cu flanșa și vana de golire a liniei de trimitere.

Tablou electric de putere pentru pompă este realizat în carcasă cu indice de protecție IP55 și complet echipat cu: întrerupător general, blocaj poartă, telepornitor stea-triunghi, comutator manual automatic, ceas temporizator, contactor, alimentare cu agent termic; siguranță de protecție;putere 15 kW

Amestecator electric este un amestecător pentru dejecții de tip submersibil cu elice tripală de înalt randament, dotat cu motor cu carcasă metalică și motoreductor cu putere 11 kW, dotat cu cablu electric izolat și lanț zincat de susținere, cu lungime de 7,00 m.

Accesorii de montaj:

coloana sau stâlp de susținere din profil tubular pătrat, cu dimesiuni adecvate amestecătorului, complet echipat cu dispozitiv special pentru fixarea pe fundul bazinului (chiar și în condițiile în care acesta este plin)

agrafă de fixaj pe pereții bazinului, reglabilă, cu buloane de prindere

consola cu mâner pentru reglare în sens orar

scripete superior cu braț de susținere în consolă și troliu de manevră, dotat cu cablu din oțel inox pentru reglare pe verticală.

Tablou electric pentru amestecator este realizat în carcasă, cu indice de protecție IP55 complet echipat cu: întrerupător general, blocaj poartă, telepornitor stea-triunghi, comutator manual automatic, ceas temporizator, contactor, alimentare cu agent termic, siguranță de protecție cu putere 11 kW.

4.2.4. Zona de muls

Mulsul vacilor se face la platformă de muls tip Tandem. Dirijarea vacilor spre grupul de muls și de la grupul de muls la grajduri, se face de îngrijitori prin schimbarea poziției lanțurilor de dirijare de pe culoarul din interiorul adăpostului și a părților de acces a vacilor spre grupul de muls (figura 4.31).

Sala are capacitatea de 1×2 standuri; 1×4; 2×2; 2×3; 2×4 și până la 16 boxe de muls, dispuse pe un rând sau pe două rânduri. La muls, vacile sunt așezate una în spatele celeilalte, în poziție paralelă față de mulgător. Boxele pentru vaci, sunt prevăzute cu o ușă de intrare și una de ieșire, manipulate de mulgător sau automatizat, iar dimensiunile sunt de 2,4×0,8m (figura 4.32).

În sala de muls, există o alee suplimentară de circulație a vacilor, ceea ce permite introducerea și evacuarea individuală a acestora. Faptul că vacile sunt tratate individual, permite punerea în valoare a potențialului productiv, întrucât pot fi supravegheate cu atenție, în privința vitezei de mulgere și stării de sănătate a ugerului.

Fig. 4.31. Sală de muls în Tandem (foto original)

Are însă neajunsul că, productivitatea muncii este mai redusă, distanța parcursă de mulgător pe aleea de serviciu, de la o vacă la alta, este mai mare și investițiile, pe loc de muls, sunt mai mari.

Fig. 4.32. Aparate de muls în cadrul sălii (foto original)

Vacile se mulg de două ori pe zi, la intervale egale de timp: dimineața între orele 530-940, iar după amiaza între orele 1600-2010, cu program de muls de circa 8 ore pentru un mulgător.

CONCLUZII

Pentru scoaterea în evidență a modului de organizare și compartimentare a unui adăpost de vaci de lapte s-a utilizat metoda fotografierii, comparată cu schițele inițiale ale construirii fermei.

În lucrarea de față s-au pus în evidență unele aspecte privind elementele constructive de compartimentare interioare a zonele tehnologice.

În ceea ce privește particularități constructive ale adăposturilor

1. Adăposturile sunt asigurate cu energie electrică din rețeaua publică existentă în zonă prin extinderea rețelei de incintă existente, sursă de apă rece din rețeaua publică existentă în zona prin extinderea rețelei de incintă existente, iar evacuarea apelor uzate menajere se face prin intermediul unei rețele de incintă către laguna construită în incinta lotului.

2. Adăpost de vaci de lapte cu întreținere liberă este alcătuit din structură metalică, acoperit cu panouri sandwich, perimetral închis cu parapeți din zidarie și prelate pentru ventilare.

3. Dimensiunile construcției la nivelul solului sunt: lungime 54,50 m (acoperirea totală 56,00), lățime 29,40 m (acoperirea totală 31,00), regimul de înălțime: P cu H max cornișă 4,95 m și H max coamă 9,60 m, suprafață construită 1.736,00 m2 , și suprafață desfășurată 1.736,00m2.

4. Adăpostul are structură de rezistență din cadre metalice.

5. Închiderile exterioare se realizează din parapeți de zidărie completate cu prelate până la cota superioară a fațadei, respectiv panouri sandwich pe laturile scurte, iar cele interioare sunt aplicate la pardoseli, care sunt din beton aparent. Pereții vor fi tencuiți, gletuiți și vopsiți cu var lavabil. Tavanele vor fi aparente, din panouri sandwich.

Acoperișul va fi realizat cu panouri sandwich.

În ceea ce privește particularități funcționale ale adăposturilor

Din punct de vedere funcțional adăpostul este o construcție monobloc, cu o capacitate de aproximativ 200 capete de vaci pentru lapte.

Adăpostul este împărțit de un culoar pentru furajare central, cu lățime de 4,00 m și boxe pentru vaci stânga/dreapta acestui culoar.

În ceea ce privește organizarea spațiului interior în adăposturi

Adăpostul este împărțit în 4 compartimente.

La mijlocul adăpsotului și transversal pe aceasta, se află o alee de 6 m lățime ce leagă cele trei grajduri între ele și pe acestea de grupul de muls.

Poarta despărțitoare are 2,30 m, între cușetele bovinelor și este realizată din oțel zincat la cald, diametru 2”, zabrelit cu elemente verticale de rigidizare, cu stâlp, prevăzute cu prinderile aferente pentru lungimi de 6 m.

Prelatele motorizate sunt amplasate pe cele două fețe de lungime, la partea superioară a pereților.

Ferestre laterale sunt cu țesut din polietilenă naturală de protecție UV, umbritoare și antivânt cu posibilitate de filtrare aer și nivel divers de umbrire.

1. Zona de odihnă este constituită din cușete de odihnă, așezate pe patru rânduri, fiecare cușetă, cu pardoseala din umplutură de pământ bine compactată, peste care se așterne un strat de nisip, deasupra căreia se fixează o pardoseală din cărămidă pe cant.

Compartimentele dintre cușete sunt făcute din țeava neagră și vopsită, montate pe toată lungimea cușetei.

Pentru evitarea defecării animalelor pe pat, la partea anterioară a cușetei, este prevăzută o bară limitatoare, reglabilă, care obligă animalul ca la sculare să facă un pas înapoi și să defece pe aleea de circulație.

Zona de acces este constituită din aleile pe care circulă animalele.

Evacuarea dejecțiilor se face mecanizat, cu plug-raclor care transportă dejecțiile la canalul central de evacuare ce este construit la mijloc și transversal pe planul adăpostului.

Din canalul central dejecțiile sunt transportate în bazinul colector de dejecții aflat în partea exterioară a adăpostului.

2. Zona de furajare este formată din două iesle și o alee centrală de furajare, pe care circulă remorca tehnologică.

Ieslea este amplasată în imediata vecinătate a peretelui longitudinal al adăpostului sau central, iar fundul acesteia este situat la o înălțime de 30cm față de nivelul aleii. Ieslea este mărginită jos de o bordură protectoare din beton.

Fronturile de furajare sunt tip autocapturant, de pe fiecare parte a aleii de furajare (compuse din front de furajare, leva de comandă, poartă de introdus în frontul de furajare).

Frontul de furajare este alcătuit din tub oscilant de tip „antisufocare”, realizat din țevi metalice zincate la cald, montate vertical și de captura diametru 1’’1/4, două bare orizontale de 2” și stâlpi de susținere de 3”.

Poarta de introdus în frontul de furajare este acționată manual, realizată din țeavă 1”1/4. Tabla de reținere inferioară și închidere semiautomată cu opritor, 18 bucăți

Adăpătoare basculantă este montată în zona cușetelor, cu nivel constant, dimensiune 1 m lungime, realizată din oțel cu protecție, cu dispozitiv pentru o curățare rapidă și schimbarea apei.

Alimentare cu apă se realizează pe dreapta sau stânga, având montat cu racord rotitor Ø 3/4"

3. Zona de defecare este reprezentată prin sistem de raclare a dejecțiilor cu evaucarea acestora la capătul grajdului.

Sistemul de raclare are o lățime de 4 m/raclor situat pe fiecare parte a aleii de furajare care curăță dejecțiile și le conduc către fosa colectoare de pe capătul grajdului.

Canal de ghidaj pentru alunecarea barei UNP 100, este realizat din oțel special, profil omega, și ancorajele necesare pentru fixare în pardoseală au o lungime 60+60m.

Bara de tracțiune profilată este din oțel vopsit, inclusiv opritoarele de inversiune și susținere, dotate cu patine de alunecare antiuzură, profil UNP100 cu o lungime 60+60m (figura 4.28).

Grup raclor cu bare zincate basculante tip fluture, incluzând grup de inversiune cu funcționare mecanică de contrabalansare. Dejecțiile sunt colectate la capătul adăpostului.

4. Zona de muls

Mulsul vacilor se face la platformă de muls tip Tandem. Sala are capacitatea de 1×2 standuri; 1×4; 2×2; 2×3; 2×4 și până la 16 boxe de muls, dispuse pe un rând sau pe două rânduri. La muls, vacile sunt așezate una în spatele celeilalte, în poziție paralelă față de mulgător.

În sala de muls, există o alee suplimentară de circulație a vacilor, ceea ce permite introducerea și evacuarea individuală a acestora.

BIBLIOGRAFIE

Acatincăi, S., 2005 – Proiectare tehnologică la bovine, USAMVB Timișoara.

Atanasi R., 1986 – Construcții și amenajări grozootehnice. Adăpostirea animalelor. Editura Ceres, București.

Blumer, B,. Defour, D. 1973 – Adaptarea adăposturilor la tehnologii noi de creștere a animalelor, Ed. Ceres, București.

Călin, L., ș.a. 1970 – Complexe agrozootehnice de tip industrial, Ed. Tehnică, București.

Cucu Ion, 1994 – Construcțiile din unitățile zootehnice și modul de exploatare a acestora în prezent și ivitor, Comunicare, Simpozion științific, Facultatea de Zootehnie, Dec., Iași

Cucu Ion, Liahu Mihai, 1994 – Importanța elementelor tehnico – funcționale ale unui plan general în organizarea și exploatarea unei ferme familiale de vaci de lapte, Comunicare, Simpozion științific, Facultatea de Zootehnie, Dec., Iași.

Diaconescu Natalia, 1993 – Ferma de vaci de lapte, Revista de Medicină Veterinară și Creșterea Animalelor, Nr. 8-12, București.

Dinescu Stelian, 1996 – Concepte moderne în zootehnie, Editura Ceres, București.

Drăgănescu Condrea, 1993 – Mărimea fermei familiale de vaci de lapte viabile economic, Revista de Medicină Veterinară și Creșterea Animalelor, Nr. 6-7, București.

Gligor, V., Popescu, D. 1975 – Principii de igienă la construcțiile zootehnice, Ed. Ceres, București.

Leonte, C., 2006 – Elemente de construcții. Ed. Alfa, Iași.

Leonte, C., 2013 – Construcții zootehnice. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Maciuc, V.2006 – Managementul creșterii bovinelor. Ed. Alfa, Iași.

Șerban Alexandru, Cucu Ion, 1981 – Construcții zootehnice, Ed. Didactică și Pedagogică, București.

Stef, I. 1996 – Construcții zootehnice – Lucrări practice. Desen tehnic – Lucrări practice, U.S.A.M..V București.

Velea C., Mărginean Gh., 2012 – Tratat de creștere a bovinelor, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

***Plan zonal S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A.

*** Statistica MAD, MADR, FAO